Razboialele Indo-Pachistaneze

In anul 1947 fosta colonie a Marii Britanie este impartita in 2 state

independente: India si Pachistan. Prima cu o populatie majoritara hidusa si
cea de-a doua cu o populatie majoritara musulmana. Potrivit acordului de
impartire a Indiei in cele 2 noi state, fostele principate trebuie sa opteze intre
a face parte din una sau cealalta.
Primul razboi intre India si Pachistan s-a desfasurat in 1947- decembrie
1948. Cauza razboiului a fost reprezentata de fostul principat Kasmir si
Jammul al carui conducator Maharaja Harisingh a incercat sa ramana
independent dar tinutul sau a fost ocupat de Pachistan.
India va ocupa 3/5 din teritoriul Kasmirului, zonele fertile si mai populate in
timp ce Pakistan va ocupa 2/5 din teritoriul Kasmirului, in principal zonele
aride din acest teritoriu. Din acest moment problema Kasmirului va fi o
realitate care exista si in prezent in raporturile dintre cele 2 state.
Al doilea razboi Indo-Pakistanez sa desfasurat in perioada augustseptembrie 1965, principala cauza fiind reprezentata de fostul principat
Junagadh care intrase in componenta Indiei desi conducatorul acestuia,
musulman, dorise integrarea in Pakistan. Ciocnirile militare intre indieni si
pakistanezi au avut loc in aceasta regiune de granita in perioada martieaprilie 1965 iar conflictul a fost stins in urma interventiei primului ministru al
Marii Britanii Harold Wilson. Acesta a determinat pe cei doi beligeranti sa
accepte verdictul unui tribunal care in 1968 va decide ca 900 km patrati din
regiunea aflata in disputa trebuie sa revina Pakistanului.
In august 1965 Pakistanul a ajuns la concluzia ca are sanse sa castige un
razboi purtat cu India, bazandu-se pe faptul ca aceasta tara fusese infranta
in 1962 in raboiul purtat cu China.
Pakistanul a inflitrat agenti in regiunea Kasmirului stapanita de indieni
urmarind declansarea revoltei populatiei locale impotriva stapanirii indiene.
Acest al doilea razboi al Kasmirului va fi declansat in urma ripostei indiene,
cele doua state ajungand sa stapaneasca teritorii ale celuilalt stat(1840 km
patrati ocupati de India si 545 km patrati ocupati de Pakistan). Nici in acest
caz pierderile umane nu au fost importante(3000 de morti in tabara indiana
si 3800 in tabara Pakistaneza). Conflictul va lua sfarsit prin medierea URSS,
acordul de pace de la Taskent(Usbekistan) stipuland retragerea trupelor
indiene si pakistaneze din teritoriile pe care le ocupau.
Al treilea razboi indo-pakistanez a avut loc intre 3-16 decembrie 1971 si a
pus capat impartirii artificiale a Pakistanului in doua entitati separate una de
cealalta de teritoriul indian: Pakistanul de Vest si Pakistanul de Est.

Conflictul a avut o cauza politica si nationala. Alegerile parlamentare in P de

Est au fost castigate zdrobitor(167 din 169) de formatiunea politica Liga
Awami. Aceasta a castigat si majoritatea in camera deputatilor din
parlamentul din P de Vest. Liderii politici din P de Vest nu au accesat
rezultatul alegerilor, nu au oferit ligii Awami pozitia de prim-ministru al
Pakistanului si armata pakistaneza, dominata de cei din Vest a trecut la
masuri represive impotriva populatiei din Pakistanul de Est.
In martie 1971 s-a format un guvern in exil, s-au organizat forte
paramilitare si de guerila si a izbucnit conflictul civil inte Pakistanul de est si
cel de vest. Armata Pakistanului de vest stationata in Pakistanul de Est a
comis masacre impotriva populatiei bengali si a populatiei hinduse mai multe
milioane de persoane refugiindu-se in India.
India s-a decis sa intervina in acest conflict a concentrat trupe la granita cu
Pakistanul de Vest pentru a impiedica armata Pakistanului de Vest sa se
deplasese spre Pakistanul de Est si a mobilizat trupe pentru declansarea
ofensivei de Est. Pakistanul de Vest a declansat operatiunea Gingis Han care
incerca imite operatiunea Focus declansate de israelieni , incercand sa
distruga aerodromurile militare indiene. Acest lucru n-a reusit trupele indiene
in urma unui razboi fulger vor infrang armata Pakistanului de Vest aflata in
Pakistanul de Est. Pakistanezii vor suferii infrangeri pe toate teatrele de
operatiuni militare(aerian terestru si naval).
Sfarsitul razboiului a consemnat aparitia unui nou stat Bangladesh (fostul
Pakistan de Est).
Pakistanul a pierdut jumatate din teritoriu. Razboiul a pus capat luptatorului
musulman pakistanez care ar fi valorat in lupta cat 5 luptatori hindusi.
In planul relatiilor internationale conflictul a reliefat ca SUA s-au situat de
partea Pakistanului pentru ca in acel moment dorea stabilirea de relatii cu
China, sustinatoarea Pakistanului in timp ce URSS s-a situat de partea Indiei.
Indonezia cea mai importanta tara musulmana din lume are 234 milioane
locuitori, dupa Pakistanul cu 169 milioane si apoi Bangladesh 151 milioane
de locuitori.

Razboiul dintre India si China

(20 octombrie 20 noiembrie 1962)

In anii 1940 au avut loc schimbari majore in Asia de Sud. In 1947 au aparut
doua noi state India si Pakistan si in 1949 a aparut Republica Populara
Chineza, India fiind unul dintre primele state care au recunoscut-o.
Chinezii vor trimite trupe in regiunea Aksai Chin regiune de care era
interesata si India si in 1950 China va ocupa Tibetul. La inceput Indiasi China
au parut ca doresc stabilirea de relatii cordiale iar in 1954 cele 2 state au
declarat ca raporturile lor vor fi guvernate pe baza celor 5 principii ale
coexistentei pasnice(vor evita sa intre in conflicte si vor rezolva disputele pe
cale diplomatica. Primul ministru al Indiei Jawaharlal Nehru a promovat in
raportul cordial sloganul: Hindi-Chini bhai-bhai (indienii si chinezii sunt
frati). Nehru credea ca India si China se pot intelege in problema Tibetului si
in special in problema tinutului Aksai Chin si ca cele doua state pot forma o
axa in Asia de Sud. Raporturile dintre cele 2 state se vor inrautatii dupa
revolta tibetanilor impotriva stapanirii chineze din 1950. Aceasta revolta a
fost reprimata de chinezi si liderul spiritual al tibetanilor Dalai Lama va pleca
in exil, fiind primit de Nehru in India. Dalai Lama. Acest lucru l-a infuriat pe
liderul chinez Mao Zedung iar interventia in favoarea lui Nehru a liderului
sovietic Nichita Hrusciov a facut ca conducerea chineza sa considere ca India
si URSS-ul au tendinte expansioniste fata de China. Aceasta impresie a fost
intarita si de faptul ca India nu renunta la pretentiile asupra tinutului Aksai
Chin.
Chinezii au inceput sa se pregateasca pentru un razboi cu India, conflict pe
care au ezitat sa-l declanseze atata timp cat India beneficia de sprijinul SUA
si al URSS-ului.
Indienii isi manifestau public intentiile belicoase(de razboi) mai ales dupa ce
in 1961 au ocupat mica enclava Goa colonie stapanita de Portugalia. Liderii

militari indieni declarau ca si chinezii vor fi infranti daca nu se retrag din

Aksai Chin.
Maresalul Chen Yi, ministrul de externe chinez a declarat ca politica externa
dusa de Nehru este un pumnal infipt in inima Chinei si ca tara sa nu va sta
nepasatoare in fata mortii. La randul sau Mao Zedung a declarat ca China nu
mai suporta sa fie abuzata pe nedrept si ca lumea sa afle ce se intampla
cand China isi incordeaza muschii.
In momentul declansarii ofensivei impotriva Indiei a fost foarte bine ales
pentru ca SUA si URSS erau ocupate sa rezolve criza rachetelor din Cuba si
sa evite declansarea unui razboi mondial. China a ocupat regiunile de granita
care o interesau si apoi a oferit incheierea pacii.
Pe plan international acest conflict a avut efecte de durata: China se va
apropia de Pakistan, dusmanul ereditar al Indiei iar India se va apropia de
URSS .
i