Radu Adina

Camp electromagnetic
Propagarea campului magnetic
Campul electromagnetic (EMF) este ansamblul campurilor electrice si
magnetice, care oscileaza si se genereaza reciproc la trecerea curentului electric
printr-un conductor. Campul electromagnetic se propaga indefinit in spatiu si
constituie una din fortele principale ale naturii. Campul electric este produs de un
curent electric care traverseaza un conductor stationar, iar cel magnetic de un curent
electric care traverseaza un conductor in miscare.
In viziunea clasica, acest camp electromagnetic este un camp uniform si
continuu, care se propaga sub forma de unde. In viziunea teoriei cuantice, campul
electromagnetic este compus din particule.
Campul electromagnetic este un camp rotativ si se propaga sub forma de unde
electromagnetice, cu o viteza care depinde de permitivitatea si permeabilitatea
mediului. Frecventa undelor este egala cu frecventa cu care se deplaseaza electronii.
Lungimile de unda ale undelor electromagnetice variaza intr-un interval foarte larg.
Astfel, in telecomunicatii se folosesc unde electromagnetice ale caror lungimi de
unda ajung la mai multe mii de metri, pe cand lungimile de unda ale radiatiilor gama
emise de unele elemente radioactive au valori de ordinul 10-10 m.
Campurile electric si magnetic sunt reprezentate prin campuri vectoriale
tridimensionale. Aceste campuri vectoriale au cate o valoare definita in fiecare punct,
valori care sunt functii ale coordonatelor de spatiu si timp. Astfel, ele sunt notate de
obicei prin
(campul electric) si
(campul magnetic).
Daca numai este nenul si constant in timp, campul se numeste camp
electrostatic. Daca numai este nenul si constant in timp, campul se numeste camp
magnetostatic. Daca unul din cele doua campuri este dependent de timp, atunci
ambele campuri trebuie considerate ca un camp unitar (electromagnetic) descris de
ecuatiile lui Maxwell. In vid, aceste ecuatii vectoriale sunt:
(legea lui Gauss)

(legea de magnetism a lui Gauss)

(legea lui Faraday)

Radu Adina

(legea Ampre-Maxwell)
unde este densitatea sarcinii, 0 este permitivitatea spatiului vid, 0 este
permeabilitatea spatiului vid si este vectorul densitatii curentului. Intr-un material
liniar, ecuatiile lui Maxwell se modifica prin inlocuirea permitivitatii si
permeabilitatii
spatiului
vid
cu
cele
ale
materialului
respectiv.
Legea fortei Lorentz descrie interactiunea campului electromagnetic cu materia
incarcata. Cand un camp circula prin mai multe medii, proprietatile campului se
modifica in functie de diferitele conditii la frontiera mediilor.

Undele electromagnetice
La modul cel mai general, noiunea de und poate fi
definit n felul urmtor: prin und se nelege un fenomen (o manifestare natural)
variabil n timp care se propag din aproape n aproape ntr-o regiune dat a spaiului.
Acest fapt prin modelare se poate defini i astfel: n domeniul se propag o und
a mrimii de stare u dac o perturbare a lui u, existent n punctul P n momentul t se
regsete n momentul t+t n diverse puncte P din vecintatea lui P. n legtur
direct cu aceast definiie se introduc noiunile: front de und i viteza frontului.
Prin frontul undei se nelege suprafaa ce separ, la un moment dat, regiunea
perturbat de cea neperturbat; ea evolueaz att n timp ct i n spaiu, ceea ce
implic fenomenul de propagare a undei n domeniul .
Undele electromagnetice se propaga in aer cu viteza luminii (300.000.000 m/s),
aproximativ egala cu viteza lor de propagare in vid. Conform acestei teorii, emise de
J. C. Maxwell, lumina si radiatiile asemanatoare (radiatiile infrarosii, ultraviolete,
etc.) sunt tot de natura electromagnetica, diferind intre ele prin lungimile de unda.
Informatia se receptioneaza la distanta prin radio, televiziune, telefonie mobila.
Purtatorii informatiei sunt undele electromagnetice de frecventa ridicata, modulate pe
undele de joasa frecventa care contin informatia. Undele electromagnetice emise de
antenele de emisie se refracta, se difracta, interfereaza si sunt atenuate pana ajung la
antena receptorului.
Undele hertziene (unde lungi, medii, scurte, ultrascurte, microunde) sunt emise
de oscilatiile electronilor din antenele emitatoare folosite in sistemele de
radiocomunicatii si microunde (televiziune, radar, cuptoare).
Radiatiile infrarosii sunt unde electromagnetice emise de corpurile calde, fiind
si una din cele trei categorii in care sunt impartite radiatiile solare (radiatiile
infrarosii, lumina vizibila si radiatiile ultraviolete). Ele se obtin prin oscilatiile
moleculelor, atomilor si ionilor, iar amplitudinile lor depind de temperatura corpurilor
si de tranzitia electronilor catre invelisurile interioare ale atomilor. Sunt puternic
absorbite de apa sau de alte substante si produc incalzirea acestora. Inclusiv corpul
uman absoarbe aceste raze, percepandu-le drept caldura. Radiatiile sunt folosite in
diferite procese de incalzire si uscare, in construirea detectoarelor cu lumina

Radu Adina

infrarosie, pentru imprimarea imaginilor pe filme sensibile la lumina infrarosie, la

fotocopiatori termici.
Radiatiile vizibile sunt percepute de ochiul uman. Sunt emise de soare, stele,
lampi cu filamente incandescente a caror temperatura poate atinge 2000 - 3000C,
tuburi cu descarcari de gaze, arcuri electrice. Emisia luminii se obtine in urma
tranzitiilor electronilor pe niveluri energetice inferioare ale atomilor.
Radiatiile ultraviolete sunt emise de soare, stele, corpuri incalzite puternic si
vaporii de mercur din tuburi de sticla speciala de cuart (care nu absoarbe acest tip de
radiatii). Radiatiile continute in lumina solara se absorb in mare parte in stratul
superior al atmosferei (stratul de ozon). Cu cat altitudinea creste, cu atat cresc si
radiatiile ultraviolete. Lumina ultravioleta incurajeaza formarea vitaminei D si
omoara bacteriile. Este de asemenea utila in dermatologie, la iluminatul fluorescent si
la instalatii industriale de numerotare. Radiatiile se obtin in urma tranzitiei
electronilor de pe niveluri cu energii mari pe niveluri cu energii mici.
Radiatiile X sunt emise de tuburi Rntgen, in care sunt accelerati electroni in
campuri electrice intense, astfel incat acestia patrund in interiorul invelisurilor
electronice ale atomilor anodului sau gazului din tub si smulg electroni din straturile
de langa nuclee, in urma franarii acestor electroni si in urma tranzitiilor ulterioare ale
electronilor de pe niveluri cu energii mici. Au frecvente mari si sunt folosite pentru
realizarea radiografiilor medicale, deoarece sunt absorbite diferit de muschi si oase,
impresionand placile fotografice. Radiatiile sunt folosite si in scopuri terapeutice,
ajutand la combaterea dezvoltarii tesuturilor celulare bolnave.
Radiatiile cosmice si radiatiile gamma sunt emise in procesele de dezintegrare
nucleara si in reactiile nucleare din stele (sunt absorbite de atmosfera) si in
reactoarele nucleare terestre. Sunt cele mai penetrante, avand frecventele si energiile
cele mai mari. Sunt folosite in defectoscopie, pentru sterilizare, precum si in medicina
(la tratarea cancerului).
Radiatiile X, radiatiile cosmice si radiatiile gamma formeaza categoria
radiatiilor ionizante, avand efectul cel mai nociv asupra sanatatii omului. Restul
radiatiilor sunt neionizante, care la randul lor pot avea efecte nocive, in functie de
parametrii campului care le produce.