autovehiculelor
Schimbarile care s-au produs in modul de abordare a activitatii de
mentenanta au la origine o serie de cauze att de ordin tehnic, ct si
economic si chiar legislativ. Astfel, exigentele din ce in ce mai mari fata de
autovehicule in ceea ce priveste protectia mediului, de la depoluarea chimica
si fonica, urmarita in timpul vietii produsului, pna la reciclarea
componentelor auto, dupa incheierea vietii acestora, au impus incadrarea
performantelor acestora in limite tot mai stricte. Ca urmare, defectiunea pierderea totala sau partiala a capacitatii de functionare, precum si orice
modificare a parametrilor constructivi si functionali in afara limitelor impuse
prin documentatie" in conditiile prezentate, a suferit o deplasare a
accentului de pe prima parte a definitiei, pe ultima.
Structura activitatii de mentenenata s-a schimbat continuu,
constatndu-se o dezvoltare a activitatii de supraveghere a starii tehnice a
autovehiculelor, cu consecinte directe in ceea ce priveste volumul lucrarilor
de corectare a starii tehnice. In plus, este de remarcat faptul ca inlocuirile de
piese se realizeaza la un grad de uzura a acestora foarte redus, cu consecinte
pozitive asupra defectarilor in lant, care in mod normal nu se vor mai
produce, si a posibilitatilor de reciclare a pieselor de schimb prin
reconditionare.
Pe baza experientei acumulate in tara noastra si utiliznd date
provenite din experienta internationala, se poate pune la punct un sistem de
mentenanta in functie de starea autovehiculului.
Sistemul mentenantei cuprinde, din punct de vedere al activitatilor tehnice,
doua subsisteme:
- subsistemul mentenantei preventive;
- subsistemul mentenantei corective.
Obiectivul mentenantei consta in descoperirea punctelor tehnic slabe
si in estimarea gradului starii de nesiguranta (de avarie) in functionarea
autovehiculului, in scopul preintmpinarii avariilor si diminuarii fiabilitatii
acestuia.