Sunteți pe pagina 1din 32

ECONOMIA MEDIULUI

- SINTEZE1. Definiia mediului


Mediul reprezint totalitatea resurselor naturale regenerabile i neregenerabile precum i
serviciile pe care le ofer diferitele sisteme din componena acestor resurse pentru care agenii
economici, persoane fizice i juridice, nu pltesc un pre anume.
2. Funciile mediului:
1. Factor de baz pentru continuarea supravieuiri umane, suport al vieii pe Terra.
2. Surs de materii prime i utiliti.
3. Factor de asimilare sau factor receptor al rezidurilor, noxelor, emisiilor, substraturi poluante.
4. Sursa de satisfacere a unuor utiliti, a unor nevoi, trebuine de ordin estetic (peisaj agreabil,
aer curat, soare etc.).
3. Economia mediului definiie
Economia mediului reprezint acea ramura a tiinelor economice care studiaz ansamblul
relaiilor care se stabilesc intre sisteme de resurse naturale i sistemul economico-social.
4. Factorii de mediu (ap, aer, sol i subsol) i resursele de mediu (regenerabile i
neregenerabile)
Resursele regenerabile s poat fi meninute i cele neregenerabile s fie folosite intr-un ritm
care s in seama de nevoile generaiilor viitoare.
5. Principii
Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unei serii de msuri minime de
protecie a mediului, ce aveau n vedere limitarea polurii. Principiile de aciune sunt:
principiul poluatorul pltete: are in vedere suportarea de ctre poluator a
cheltuielilor legate de msurile de combatere a polurii stabilite de autoritile
publice-altfel spus, costul acestor msuri va fi reflectat de costul de producie al
bunurilor i serviciilor ce cauzeaz poluarea;
principiul aciunii preventive : se bazeaz pe regula general c este mai bine i mai
uor s previi dect s combai;
principiul precauiei : prevede luarea de msuri de precauie atunci cnd o activitate
amenin s afecteze mediul sau sntatea uman, chiar dac o relaie cauz-efect nu
este deplin dovedit tiinific;
principiul proteciei ridicate a mediului : prevede ca politica de mediu s urmreasc
atingerea unui nivel inalt de protecie;
principiul integrrii : prevede ca cerinele de protecie a mediului s fie prezente n
definirea i implementarea altor politici comunitare;
principiul proximitii: are drept scop ncurajarea comunitilor locale n asumarea
responsabilitii pentru deeuri i poluarea produs.
6. Poluarea (definiie,poluai i poluatori)
Poluarea reprezint generarea de externaliti negative, care in ultim instan conduce
la pierdere de bunastare.
Poluatorul reprezint persoana fizic sau juridic ce, voit sau incontient, genereaz
externaliti negative pentru care o bun perioad de timp determinat nu platete. In dorina lui
de a-i maximiza profitul individual, poluatorul face abstracie de efectele nefavorabile sau
1

costurile suplimentare pe care le induce terilor fr a consimi de bun voie s compenseze


intr-un fel sau altul pierderile pe care le-a produs.
Poluatul este persoana fizic sau juridic prejudiciat de externalitate negativ, pentru
care este nevoit s plteasc suplimentar o perioad determinat de timp pn cnd se
reglementeaz relaiile acestuia cu poluatorul, in general pe baza unor reglementari ale
autoritii publice i in particular cu frecven mai redus, pe baza inelegerilor care intervine
intre poluat si poluator.
Functii ale emisiilor
Emisiile sunt noxe, deeuri, dejecii, alte substane sau activiti nocive pentru mediu, in
general i pentru via , in special.
Funciile de reducere a polurii msoar diminuarea conturilor de emisii i noxe in
mediul ambiant a unor msuri de producie, prevenire sau imbuntire a calitii factorilor de
mediu crora intotdeauna le sunt asociate cantitativ costurile determinate valoric. Aceast funcie
reflect principalele moduri de reducere a polurii, care sunt urmatoarele:
a) Perfecionarea tehnologiilor existente prin procedee de filtrare i reinere de poluani.
b) Introducere de noi tehnologii de producie antipoluante
c) Deversarea poluanilor in locuri ce pot asigura pe cale naturala reducerea polurii ( cursuri de
apa parasite).
In cazul analizei economice a mediului se utilizeaz i funcii de difuzie care explic
relaia dintre cantitatea de emisii (E) i cantitatea de mediu poluant.
O formula mai precis a factorilor de difuzie necesit cunoasterea capacitii de asimilare
a sistemelor ambientale adic acea capacitate a mediului de a absorbi sau primi plouanti sau de
a-i reduce fara a schimba calitatea mediului.
Determinarea capacitatii asimilative sau de absorbtie intr-un sistem de rauri ca si variatia
in timp a acestei capacitate pot fi influentate de input-urile de resurse (de ex: aerarea in aval sau
amonte a unui sistem de rauri impadurit, imbunatatiri funciare).
Functia de prejudiciu specifica modul in care un poluant are efect refavorabil asupra
calitatii mediului. Aceasta functie este o relatie fizica si nu evolueaza calitatea factorilor de
mediu in termini monetari.
Mediul poate fi considerat ca ansamblu de conditii naturale care definesc spatiul de viata
uman caracterizat intr-o masura din ce in ce mai mare de caracterul restrictiv al resurselor
acestuia. Din punct de vedere al economistului, mediul a devenit o marfa rara. Raritatea in acest
caz presupune existenta unor utilizari concurentiale si pe de alta parte situatii in care nu toate
cererile de utilizare pot fi satisfacute in masura in care ar fi optim.
Avand in vedere ca cererea pentru diferite utilizari ale factorilor de mediu este mai mare
decat oferta, unele dintre utilizarile concurentiale in mod obligatoriu vor fi reduse sau diminuate.
Acestea reprezinta o provocare pentru stiinta economica in sensul determinarii de prioritati pe
diferite orizonturi de timp in ceea ce priveste utilizarile potentiale ale diferitelor resurse naturale.
Economia mediului in principal analizeaza relatiile dintre poluatori si poluati in cadrul
procesului complex de poluare, proces care pe masura ce s-au inregistrat progrese tot mai mari in
domeniul cresterii economice si al tehnologiilor a fost insotit de dimensiuni crescande ale
deteriorarii factorilor de mediu. Faptul ca o buna perioada de timp o multitudine dintre resursele
de mediu au avut pret 0 a constituit practic un factor de utilizare abuziva a resurselor naturale cu
efecte directe si indirecte sesizabile sau mai putin sesizabile pe termen scurt, mediu si lung
asupra sistemele ecologice si implicit asupra vietii pe pamant.
Din acest motiv bunurile de mediu au inceput sa capete valoare de piata in cadrul careia
sunt incluse elemente atat de utilitate particulara, privata, cat si elementele de utilitate sociala,
publica, locala comunitara.

Intrucat preturile marfurilor nu au inclus adevaratele costuri (suplimentar fata de costurile


individuale private ale producatorilor individuali) s-a ajuns la inregistrarea unei divergente
crescand in ceea ce priveste costurile private si sociale ale productiei si consumului.
Totodata activitatile intens poluatoare au devenit prea extinse in raport cu cerintele
alocarii optime a resurselor.
Ca urmare a discrepantei dintre costurile individuale si costurile sociale ale diferitelor
tipuri de productie stiinta economica mediului incearca sa apropie cele 2 tipuri de costuri pe baza
determinarii asa numitelor externalitati.
Teoria externalittilor
Extenalitati reprezinta costuri sau beneficii ale tranzactiilor pe piata nereflectate in
preturi.
Curba Costurilor

cu ct crete Q, unde Q este cantitatea, crete i consumul.


CMP costuri marginale private

Curba Beneficiului

pe msur ce Q crete, crete i beneficiul


BMP= beneficiul marginal privat
Regula Pieei Concureniale
O actitivate ii atinge punctul su optim atunci cnd CMP = BMP

Q optim dpdv privat


Criteriul de eficiente economice in utilizarea resurselor mediului
Y Y
C Y
eficienta marginala
=
=
C
Y
C C

eficienta medie
C costuri; - variaia de costuri
Y venituri; Y - variaia de venituri

Orice activitate uman polueaz.


In cadrul procesului de producie i consum de bunuri i servicii se pot genera o serie de
efecte, influene asupra prilor tere, cunoscute ca externaliti cu efecte negative sau pozitive .
Aceste externaliti presupun mecanisme specifice de disimulare sau stimulare i au la baz
criteriile de optim.
Sunt cunoscute dou criterii de optimalitate Pareto i criteriul Hicks-Kaldor.
- Criteriul de optimitate Pereto presupune acea situaie a economiei sau a societii n care
imbuntirea situaiei economice, fie chiar i a unui singur individ, nu duce la inrutirea situaiei
economice a altor indivizi, chiar i a unuia singur.
- Criteriul de optimitate Hicks-Kaldor presupune ca imbuntirea situaiei economice a
unui grup de indivizi s fie mai mare dect inrutirea situaiei altui grup de indivizi, dar per total,
n societate s existe un sistem de redistribuire a veniturilor, astfel nct s poat fi compensat
situaia indivizilor defavorizai. Acest criteriu, in ultim analiz, este reductibil la criteriul de optim
parentian, intruct, in final, toi membrii societii i imbuntesc situaia.
Eficiena Pareto sau optimul Pareto reprezint un concept central in teoria jocurilor, cu
larg aplicabilitate in economie, inginerie i tiine sociale. O schimbare care produce bunstarea
unei persoane, fr a nruti sutuaia altei persoane. Eficiena Pareto este un important criteriu
pentru evaluarea sistemelor economice i reglementrilor politice.
Eficiena Hicks-Kaldor este un tip de eficien economic posibil doar dac valoarea
economic a resurselor sociale este maximizat. O imbuntire Hicks-Kaldor este orice alternativ
care crete valoarea economic a resurselor sociale.
Criteriul Hicks- Klador este aplicat pe larg in economie, in teoriile bunstrii i cele
manageriale, constituind un argument solid care st la baza analizei cost beneficiu.
Optimul general Pareto
Eficiena Pareto sau optimul Pareto reprezint un concept central n teoria jocurilor
strategice i economice cu larg aplicabilitate n economie, inginerie i tiinele sociale. O
schimbare care produce bunstarea unei persoane, fr a nruti situaia altei persoane, se
numete mbuntire Pareto: alocarea resurselor este eficient Pareto cnd nu se mai pot face
alte mbuntiri Pareto.Termenul este numit dup Vilfredo Pareto, economist italian care a
folosit conceptual n studiile sale privind eficiena economic i distribuia veniturilor.
Dac un sistem economic nu este eficient Pareto, atunci este cazul ca o anumit persoan
s i mbunteasc situaia, fr a se nruti situaia alteia (worse off). Este larg acceptat ca
asemenea situaii ineficiente s fie evitate. Eficiena Pareto este un important criteriu pentru
evaluarea sistemelor economice i reglementrilor politice.
Se poate demonstra c, n anumite condiii ideale, un sistem de piee libere va conduce la
rezultate eficiente Pareto. Demonstraia matematic prima dat a fost realizat de ctre
economitii Kenneth Arrow i Gerard Debreu, dei ipotezele restrictive, necesare demonstraiei,
nu reflect ntotdeauna fiabil situaia economiilor reale.
Nu orice rezultat eficient Pareto trebuie considerat dezirabil. De exemplu, s considerm
o dictatur condus n interesul unei singure persoane. n general, aceasta va fi optim Pareto
pentru c este imposibil s genereze bunstarea altei persoane cu excepia dictatorului, fr a se
reduce bunstarea dictatorului i invers. Totui, majoritatea persoanelor (poate mai puin
dictatorul) nu vor considera ca dezirabil sistemul economic.
Pentru o anumit cantitate de resurse, pot exista mai multe variante eficiente Pareto.
Literatura de specialitate face distincia dintre alocarea puternic optimal Pareto (strongly Pareto
optimal allocation SPOA) i slab optimal Pareto (weakly Pareto optimal allocation WPOA).
n primul caz (SPOA), situaia de alocare optim este preferat strict de o singur persoan, toate
celelalte variante de alocare nefiind tot att de bune. n al doilea caz, se prefer strict de ctre toi
agenii economici o alocare real optim a resurselor.

Optimul eficiena Kaldor Hicks


Eficiena Kaldor Hicks (denumit dup economitii englezi Nicholas Kaldor i John
Hicks) este un tip de eficien economic posibil doar dac valoarea economic a resurselor
sociale este maximizat. O mbuntire Kaldor Hicks este orice alternativ care crete
valoarea economic a resurselor sociale.
Ideea este legat de eficiena Pareto. La eficiena Pareto, rezultatul este mai eficient dac
o persoan i mbuntete situaia fr a nruti situaia altcuiva. n cazul eficienei Kaldor
Hicks, un rezultat mai eficient poate nruti situaia altcuiva, cu condiia ca rezultatul mai
eficient care i mbuntete situaia s compenseze practic pe cei crora li s-a nrutit
situaia, ceea ce, n final, conduce tot la un rezultat optim Pareto.
Diferena principal ntre cele dou concepte de optimalitate este problema compensaiei,
de unde rezult c la criteriul Kaldor-Hicks nu toi membrii societii i mbuntesc situaia n
timp ce la criteriul Pareto toi i-o mbuntesc sau cel puin o parte a acestora i menin nivelul
bunstrii.
n timp ce toate situaiile eficiente Kaldor Hicks sunt eficiente Pareto, situaia invers
nu este valabil. Dei orice mbuntire Pareto este i o mbuntire Kaldor Hicks,
majoritatea mbuntirilor Kaldor Hicks nu sunt mbuntiri Pareto.
Metodele Kaldor i Hicks sunt, mai degrab, folosite ca teste de eficien Pareto dect ca
obiective de eficien per se. Ele ne ajut la a se stabili dac o activitate orienteaz economia
ctre o eficien Pareto. De obicei, orice schimbare mbuntete situaia unora i nrutete
situaia altora, astfel c, din punctul de vedere al apropierii de realitate, criteriul Kaldor-Hicks
este mai relevant dect optimul paretian.
Aceste teste pun problema, ce se ntmpl atunci cnd ctigtorii trebuie s-i
compenseze pe cei perdani. Folosind criteriul Kaldor, o activitate va contribui la o optimizare
Pareto dac suma maxim pe care ctigtorii o vor plti este mai mare dect suma minim pe
care perdanii o vor accepta.
n cazul criteriului Hicks, o activitate va contribui la optimizarea Pareto dac suma
maxim pe care perdanii sunt dispui s o ofere ctigtorilor, pentru a preveni schimbarea, este
mai mic dect suma minim pe care ctigtorii o vor accepta ca mit pentru a renuna la
schimbare.
Testul de compensaie Hicks reflect punctul de vedere al perdanilor, iar cel al lui
Kaldor pe cel al ctigtorilor. Dac ambele condiii sunt ntrunite att ctigtorii ct i perdanii
vor accepta c activitatea propus va direciona economia ctre optimul Pareto.
Criteriul Kaldor Hicks este aplicat pe larg n economie. Teoriile bunstrii i cele
manageriale, constituind un argument care st la baza analizei cost-beneficiu. n analiza costbeneficiu, un proiect (de exemplu un nou aeroport) este evaluat prin compararea costurilor totale,
cu costurile construciile i costurile pentru mediul nconjurtor, cu totalul beneficiilor (profitul
companiilor aeriene i beneficiile pentru cltori).
Proiectul va fi aprobat pentru a fi realizat, dac beneficiile depesc costurile. Este cazul
unei aplicri a criteriului Kaldor Hicks, care presupune necesitatea ca avantajul pentru
beneficiar s compenseze teoretic pe cei care vor avea pierderi. Criteriul se folosete ca factor
justificativ pentru ansamblul societii, determinndu-i pe unii s piard, dac nseamn un ctig
mai mare pentru alii, cu condiia gsirii instrumentelor necesare unei distribuiri echitabile a
veniturilor, ceea ce n final va ajunge la ndeplinirea optimului paretian.

TEORIA EXTERNALITILOR
Externaliti negative
Externalitile negative reprezint costuri, prejudicii, efecte nefavorabile, de natur
economic i social induse de ctre agenii economici persoanelor fizice i juridice tere sau
prilor tere.ex: fabricantul de hrtie de lng un ru.
Externalitatea negativ reprezint costurile marginale externe (CME) pe care un agent
economic poluator le provoac terilor, fr ca acesta s plteasc daunele produse altora.
In condiiile in care actualele modele ale produciei i consumului deterioreaz tot mai
puternic calitatea factorilor de mediu, poluatorii reprezint principalii generatori de externaliti
negative, factori nocivi, contraproductivi pentru ntreaga societate, car trebuie supui unor limitri,
restricii sau pli pentru compensarea prejudiciilor cauzate.
Pentru a inelege mecanismul de producere a externalitilor negative utilizm noiunile
urmtoare:
costul marginal privat (CMP), care reprezint costul la care un
productor i realizeaz producia, fr s-i intereseze efectele negative, costurile marginale
externe (prejudiciile) pe care le cauzeaz terilor. Costul marginal privat urmrete in
excusivitate realizarea profitului privat, individual al persoanei sau agentului economic;
costul marginal extern (CME)
sau externalitatea negativ
reprezint costul pe care un agent economic poluator l cauzeaz terilor, fr ca acesta s
plteasc daunele respective;
costul marginal social (CMS) reprezint suma dintre costul
marginal privat i costul marginal extern. i constituie nivelul optim al produciei dpdv social.
CMS = CMP + CME
beneficiul marginal privat (BMP) reprezint beneficiul idividual
pe care il realizeaz un agent economic n cadrul pieei concureniale, fr s-l intereseze
posibilele externaliti pe care le induce terilor.
Din punct de vedere privat, eficiena economic se realizeaz atunci cnd CMP = BMP.
Conform principiului poluatorul pltete, o atenie deosebit au acordat economitii
CME pentru ca aceste externaliti negative s poat fi ientificate, cuantificate, evaluate i
input-ate poluatorilor.

-presupunnd c mrimea costului marginal extern (CME) este constant indiferent de


mrimea volulmului produciei Q, observm c CME + CMP = CMS i c la intersecia celor 3
drepte se formeaz :
-punctul E p care reprezint eficiena economic din punct de vedere privat al pieei
concureniale, cruia ii corespunde cantitatea Q 1 ;
- punctul E s , care reprezint eficiena economic dpdv social in care au fost luate in
calcul i costurile marginale externe, acestuia corespunzndu-i cantitate Q 2 .
Internalizarea externalitilor negative
Prin mecanismele de internalizare a externalitilor negative, ca urmare a interveniei
unei autoriti publice, la costul marginal privat se adaug costul marginal extern, ceea ce va
duce la mrirea preului de vnzare i automat la scderea cererii la producia respectiv i, in
continuare, la reducerea produciei, a ofertei. Internalizarea externalitilor negative se realizeaz
prin taxe i impozite corective (taxe piguviene-taxa Pigou), percepute poluatorului care, la
rndul su, le va introduce in costuri, mrind preurile i tarifele.

Pe axa absciselor vom avea urmtoarele mrimi ale produciei:


Q 1 = nivelul optim al produciei dpdv individual sau al pieei concureniale (in pct.A
avem CMP = BMP).
Q 2 = nivelul optim al produciei dpdv social, la care au fost luate in calcul costurile
marginale externe, care reprezint impactul social al produciei individuale. Potrivit teoriei
pieelor, nivelul optim al produciei, dpdv social, este dat de abscisa punctului de intersecie (de
echilibru) dintre CMS i BMS, altfel spus CMS = BMS
Se observa c Q 2 < Q 1 , ceea ce este rezultatul includerii in costul marginal privat a
costului marginal extern, in acest fel crescnd preul produciei poluatoare si ducnd, implicit, la
o scdere a cererii, urmat , ca efect, de scderea corespunztoare a nivelului produciei
poluatoare.
Procedeul de includere in costul marginal privat a costului marginal extern se realizeaz
de ctre o autoritate public local i / sau central prin sistemul de taxe i impozite corective
care modific, micoreaz volumul iniial al produciei poluatoare.Taxele Pigou au rolul de a
diminua producia poluatoare pn la nivelul optim de poluare.

Poluatorul a fost nevoit s-i reduc nivelul produciei poluatoare la o mrime optim
dpdv social, adic s realizeze costuri marginale sociale, egale cu beneficiile marginale sociale,
prin creterea nivelului preului de la P 2 la P 3 .
Taxele corective percepute i incasate de autoritile centrale i locale, teoretic, trebuie s
fie egale cu costurile marginale externe, in vederea despgubirii terilor.
Volumul total al taxelor corective (V t ) pe care statul le percepe asupra agentului
poluator va fie egal cu produsul dintre nivelul optim al produciei dpdv social OQ 2 i costul
marginal extern, adic CD sau P 1 P 3 . Acest produs reprezint tocmai aria dreptunghiului
P 3 P 1 CD.
Intruct aceste taxe nu se cheltuie pe msura colectrii, se poate obine un beneficiu net
social (BNS) , care poate fi determinat prin calcularea ariei triunghiului CDA.
CDA = (CD x AM) / 2 = (CD x Q 2 Q 1 ) / 2
Observm c beneficiul net social este egal cu produsul dintre costul marginal extern
i diferena dintre producia optim dpdv al pieei concureniale i dpdv social, imprit la
doi.
Se noteaz cu :
Vt
- volumul taxelor corective pe care poluatorii sunt obligai s le plteasc statului;
OQ 1 - producia optim dpdv privat al pieei concureniale;
OQ 2 - producia optim dpdv social;
CME - costul marginal extern (adic externalitatea negativ);
BNS - beneficiul net social;
Q 2 Q 1 = Q - diferena dintre optimul social i cel concurenial, atunci
Intlnim urmtoarele tipuri de probleme:
Se cere aflarea urmtoarelor mrimi:
Se cunosc:
1. V t = ?
OQ 2; CME
V t = OQ 2 x CME; exprimat in u.m.
2. OQ 2 = ?
V t ; CME
OQ 2 = V t / CME; exprimat in cantitati
3. CME = ?
OQ 2 ; V t
CME = V t / OQ 2 , exprimat in u.m.
4. BNS= ?
CME; Q
BNS = ( Q x CME) / 2 ; exprimat u.m.
5. CME = ?
BNS ; Q
CME = 2 BNS / Q; exprimat in u.m. / cantitate
6. Q = ?
BNS; CME
Q = 2 BNS / CME; exprimat in cantitati
Cunoaterea volumului total al taxelor corective i a beneficiului net social reprezint
intrumente utile de fundamentare a politicii de compatibilizare a optimului individual cu cel
social, mai ales in domeniul dezvoltrii durabile i a proteciei mediului.
Externalitile pozitive
In cadrul sistemelor economico-sociale, in afar de externaliti negative, unii ageni pot
genera externaliti pozitive, care semnific beneficii marginale externe, avantaje, foloase n
favoarea terilor, pentru care acetia din urm nu pltesc. Ex: stupul de albine lng o livad cu
pomi fructiferi sau cercetrile tiinifice publicate pe INTERNET i utilizate in producie.
Externalitile pozitive mai poart denumirea de beneficii marginale externe care au efect social
pozitiv.
Cunoaterea i promovarea externalitilor pozitive pot influena n sens favorabil
anumii indicatori ai eficienei economice, precum i politicile de sprijinire a generatorilor de
externaliti pozitive.
9

Pentru nelegerea coninutului i a modului de calcul al externalitilor pozitive se vor


folosi notaiile urmtoare:
beneficiul marginal privat (BMP) reprezint beneficiul pe care
il realizeaz un agent economic fr s in cont de beneficiile pe care le induce terilor;
beneficiul marginal extern (BME) care reprezint beneficiul
terilor pentru care acetia nu pltesc;
- beneficiul marginal social (BMS) care reprezint suma dintre BMP
i BME.
Deci BMS = BMP + BME
In categoria externalitilor pozitive intr i efectele de spillover pe care le au
activitile de difuzare a rezultatelor cercetrii-dezvoltrii, a cunotinelor tiinifice, mai ales in
prezent, cnd societatea bazat pe cunoatere (knowledge based society ) mpreun cu
dezvoltarea durabil constituie obiectivele primordiale ale omenirii.
Internalizarea externalitilor pozitive
Stimularea produciei de externaliti pozitive reprezint o cerin a dezvoltrii societii
moderne, tot mai complex i interdependent, bazat pe consolidarea paerteneriatului publicprivat. Ca i n cazul externalitilor negative, internalizarea externalitilor pozitive presupune
un proces instrumentat prin politicile autoritilor publice locale i centrale, cu influen direct
asupra nivelului optim al produciei dpdv social.
Prin procesul de internalizare, se ajunge la nivelul optim al porduciei genratoare de
externaliti pozitive, care ine seama numai de beneficiile private, particulare, individuale, dar i
de cele care ajung la ceilali membrii ai societii.

Din intersecia dreptelor BMP, BMS i CMP(CMS), rezult urmtoarele:


punctului D, situat la intersecia dreptelor CMP i BMP, ii
corespunde pe axa absciselor cantitatea OQ 1 care reprezint nivelul optim al produciei dpdv
privat (CMP = CMS), pe productor interesndu-l in exclusivitate propriul su beneficiu;
pe axa ordonatelor, punctului D corespunzndu-i nivelul de pre P 2
pentru producia OQ 1 , adic cea a nivelului optimului pieei concureniale;

10

atunci cnd se ine seama de beneficiul marginal extern (BME =


=AB = CD), care se adaug beneficiului marginal privat (BMP), se obine dreapta beneficiului
marginal social (BMS), in care efectele pozitive snt prelate de teri;
se observ c, pentru a realiza optimul produciei dpdv social,
dreptele CMS i BMS se intersecteaz in punctul B, cruia ii corepunde producia optim OQ 2 ,
pe axa absciselor i nivelul OP 3 de pre, pe axa ordonatelor.
In concluzie, spunem c prin includerea beneficiului marginal extern in beneficiul
marginal privat are loc internalizarea externalitilor pozitive.
Ca urmare a procesului de internalizare a externalitilor pozitive are loc o cretere a
nivelului produciei (OQ 2 > OQ 1 ) i a nivelului de preuri (OP 3 >OP 2 ), ceea ce este normal, dat
fiind efectul favorabil al acestor externaliti.
In cazul internalizrii externalitilor pozitive, avem situaia conform creia o asemenea
producie trebuie incurajat, meninut prin subvenii corective din partea statului, deoarece
productorii trebuie stimulai s-i mreasc producia. La beneficiile marginale externe, la nivel
social, se va aduga i beneficiul net social, care excede nivelului subveniilor datorit unor
efecte benefice adiionale, propagate la masa de beneficiari.
Atfel spus, prin internalizarea externalitilor pozitive are loc o mrire a volumului
produciei. In practic, acest proces se realizeaz prin subvenii corective, pe care statul (la nivel
central i local) le aloc productorilor pentru a-i sprijini s-i mreasc volumul produciei cu
externaliti pozitive. Practic, acest proces se bazeaz pe urmtorul mecanism : prin acordarea de
subvenii consumatorilor de produse cu externaliti pozitive, acetia ii permit s plteasc un
pre mai mare de pre, ceea ce la rndul su, va influena pozitiv nivelul cererii, iar un nivel
sporit al cererii determin o cretere a produciei, ceea ce, in cazul nostru, este reprezentat de
cantitatea OQ 2 > OQ 1 . Se numesc subvenii corective deoarece acestea corecteaz, modific
volumul produciei i nivelul preurilor.
Pentru politicile de promovare a eficienei dpdv social, este important s se cunoasc
volumul valoric al subveniile corective pe care autoritile locale sau centrale trebuie s le
plteasc.Volumul subveniilor corective, pe care statul le va plti direct consumatorilor i
indirect productorilor cu externaliti pozitive, este egal cu aria dreptunghiului ABP 3 P 1
A = P 3 B x AB = OQ 2 x AB = OQ 2 x BME deoarece AB = BME
Dar subveniile corective mai pot genera i ceea ce numim beneficiul net social (BNS),
ca urmare a unor efecte propagate favorabile cererii, cum ar fi folosirea temporar a subveniilor
in depozitele bancare sau in alte scopuri.
Volumul beneficiului net social (V BSN ) se determin calculnd aria triunghiului ABD
Adic:
V BSN = (AB x DM) : 2, dar AB = BME si DM = OQ 2 - OQ 1
Deci:
V BSN = [BME x (OQ 2 - OQ 1 )] : 2
In concluzie, externalitile pozitive sunt internalizate prin subvenii corective pe care
statul le poate acorda fie consumatorilor, fie productorilor de externaliti pozitive. Stimularea
produciei cu externaliti pozitive, prin mecanismul subveniilor sau ajutoarelor de stat, are
limit ca mrime i durat de timp, determinat de cererea pentru produsele respective.

11

TAXELE DE MEDIU.
PRECIZRI NOIONALE, CONINUT, TIPOLOGIE
1. Concepte, definiii, particulariti
Instrumentele economice pentru controlul polurii i managementul resurselor
naturale capt n Romnia o importan crescnd, ca urmare a faptului c dezvoltarea durabil
impune o serie de cerine i provocri a cror soluionare nu poate fi realizat dect pe baza unei
clarificri riguroase n ceea ce privete taxele de mediu ca instrument necesar unor politici prodezvoltare durabil.
La nivelul rilor UE-27, elaborarea unui sistem complex de indicatori ai mediului i
asigurarea informaiilor necesare pentru completarea statistic a taxelor de mediu, presupune
nainte de toate o bun clasificare noional, terminologic n ceea ce privete definiiile,
concepiile, sursele de date i metodele de estimare.
Statistica privind taxele de mediu reprezint un domeniu n care datele de baz sunt n
general disponibile i comparabile ntre rile membre ale UE, acoperind date privind veniturile
i informaiile referitoare la reglementrile i mecanismele fiscale.
Statistica taxelor de mediu se bazeaz pe cadrul statistic armonizat, dezvoltat de
EUROSTAT, Directoratul General de Mediu, Directoratul General al Impozitelor i Uniunea
Vamal i Agenia Internaional de Energie.
Informaiile i datele statistice privind taxele de mediu prezint un interes deosebit
pentru fundamentarea politicilor de mediu i fiscale, precum i pentru reforma acestora, oferind
importante repere analitice i predictive. Att n Romnia ct i n alte ri, de o actualitate
deosebit este reforma taxelor verzi care are drept principiu cluzitor creterea taxelor pentru
folosirea capitalului natural, n paralel cu reducerea altor categorii de taxe din baza de
impozitare, mai ales n ceea ce privete fiscalitatea din domeniul muncii. Veniturile din taxele de
mediu reprezint o component important n volumul total al tuturor veniturilor bugetare i al
contribuiilor sociale, iar distribuia veniturilor ntre diferitele agregate ale bazei impozitrii,
asigurarea comparabilitii internaionale a acestor date i informaii statistice constituie o
premis important a evalurii i comparrii diferitelor tipuri de politici de mediu n rile
membre ale UE-27. Trebuie menionat c, n pofida adaptrii de ctre toate rile a Acquis-ului
Comunitar de Mediu (Capitolul 22), nc mai exist o serie de dificulti i obstacole n ceea ce
privete acurateea comparaiilor internaionale. Astfel, o plat considerat ntr-o ar drept
impozit poate fi considerat n alt ar drept tarif sau tax i invers. Astfel de situaii necesit
precizri i consensuri metodologice ntre rile membre ale UE, astfel nct s se evite
disparitile majore.
Taxa de mediu reprezint o plat care are efect asupra preurilor relative ale
activitilor i produselor legate de utilizarea capitalului natural ca resurs economic n
combinaie cu elasticiti relevante ale preurilor celorlali factori de producie i preurile
bunurilor i serviciilor finale.
Definiia taxei i impozitelor de mediu are, n principal, n vedere efectul potenial al
acesteia asupra costurilor i preurilor n loc s se concentreze asupra unei definiii strict formale.
Tocmai din acest motiv, accentul este pus pe bazele de impozitare cu efect relevant asupra
mediului, astfel c orice plat care are impact ecologic este, de regul, considerat tax de mediu,
ambiental sau de poluare.
Exist situaii n care baza de impozitare este cantitatea msurat sau estimat de
emisii de substane poluante (CO 2 , NO x , SO 2 ), metodele de aproximare (proxi) ale acesteia fiind
frecvent utilizate atunci cnd msurtorile directe sunt irelevante sau greu de utilizat. Tocmai din

12

acest motiv, baza de impozitare a fost considerat ca fiind singura obiectiv pentru identificarea
taxelor de mediu, inclusiv n scopul efecturii de studii comparative internaionale.
O serie de alte criterii posibile de identificare a bazei de impozitare, cum ar fi
denumirea impozitelor, scopul declarat de legiuitor, sau categoria de venit pentru mediu, s-au
dovedit a fi inoperante, motiv pentru care s-a i renunat la ele.
Cea mai mare parte a taxelor i impozitelor au scopuri multiple, cum ar fi influenarea
comportamentelor beneficiarilor printr-un pre mai ridicat al produselor, generarea de venituri la
bugetul statului sau crearea de beneficii sociale nete ca urmare a propagrii impactului favorabil
creat de perceperea taxelor corective i acordarea de subvenii productorilor cu externaliti
pozitive. Deoarece impactul taxelor i impozitelor se manifest ndeosebi prin efectul acestora
asupra preurilor relative, mrirea taxelor asupra consumului, de exemplu, de energie, n scopuri
fiscale va avea acelai efect ca i celelalte taxe introduse cu scopul declarat de a diminua emisiile
nocive ale bunurilor i serviciilor.
n termenii statistici ai Romniei i Eurostat 1, definiia unei taxe de mediu este
urmtoarea: o tax a crei baz este o unitate fizic (sau un echivalent al acesteia) a ceva care
a dovedit sau produs un impact negativ asupra mediului.
Astfel, att la nivelul UE ct i al OECD, n categoria taxelor de mediu se includ toate
taxele asupra energiei i transportului, impozitele de tipul valorii adugate fiind exclus din
definiia i sfera de cuprindere a taxelor de mediu.
Avnd n vedere definiia anterior menionat se poate considera c taxele de mediu
nu constituie o bun descriere a fiscalitii incluse n aceast categorie, ntruct acestea se pot
interpreta mai degrab ca avnd impact asupra mediului dect finalitatea fiscal, aa cum au, n
mod tradiional, orice tax i impozit. Putem considera c motivaia taxelor de mediu nu
constituie o parte a definiiei, termenul de taxe legate de mediu (environmentally related taxes)
este cu mult mai riguros, sugestiv dect denumirea comun de tax cu finalitate fiscal obinuit.
Tocmai din acest motiv, am optat pentru o tez de doctorat n care dorim s analizm
impactul taxelor de mediu asupra eco-eficienei, finalitatea fiscal a acestora fiind nlocuit cu
cea de prezervare a calitii factorilor de mediu, a capitalului natural, de reducere a emisiilor
poluatoare i crearea de premise mai bune pentru nscrierea Romniei pe traiectoria dezvoltrii
durabile. Pe de alt parte, am avut n vedere i finalitatea fiscal legat direct de utilizarea
veniturilor,
O particularitate a taxelor de mediu const n aceea c au un caracter obligatoriu i
c beneficiile, avantajele, ctigurile oferite contribuabililor nu au legtur direct cu plata
taxei respective. Exist i pli cu caracter obligatoriu n care beneficiile sunt legate n msur
mai mare, sau chiar nemijlocit de contribuiile (tarifele, impunerile etc.) care sunt considerate
pli pentru servicii.
La nivelul UE, dar i al OECD, s-a convenit o baz de impozitare relevant pentru
mediu la care ne vom referi n continuare (tabelul nr.1) 2.

Vezi ghiduri statistice ale Eurostat privind taxele de mediu (Environmental taxes, statistical guide.
Vezi: European Commission 2000, Structure of the taxation systems in the European Union 1970-1997-2000
edition. Office for official Publications of the European Communities, Luxembourg; Inventary of Taxes-Levied in
the Member States of the European Union 17-th edition; OECD 2000, Environmentally Related Taxation in OECD
Countries; Issues and Strategies, Paris.
2

13

2. Tipologia taxelor de mediu


Avnd n vedere multitudinea taxelor de mediu, stabilirea unei tipologii ideale este dificil
de realizat. Din acest motiv se recurge la clasificri bazate pe criterii mai mult sau mai puin
acceptate.
Tabel 1.

Baza de impozitare inclus n cadrul Statisticilor taxelor de mediu

Emisii msurate sau estimate n atmosfer


- Emisii de NO x ;
- Coninutul de SO 2 al combustibililor fosili;
- Alte emisii din atmosfer msurate sau estimate:
Substane cu efect negativ asupra ozonului (CFC)
Msurate sau estimate n cursuri de ap
- Aflueni de materiale oxidabile (BOD, COD)
- Ali aflueni
- Tratarea i colectarea afluenilor, taxe anuale fixe.
Anumite surse de poluare a apelor
- pesticide;
- ngrminte minerale (bazate pe fosfor i azot);
- deeuri, gunoaie.
Managementul deeurilor
- managementul deeurilor n general;
- managementul deeurilor pe produse separat (ambalaje, containere de buturi)
Zgomotul (decolarea i aterizarea avioanelor)
Produse consumatoare de energie
- produse consumatoare de energie utilizate pentru transport;
- benzin fr plumb;
- benzin cu plumb;
- Diesel;
- Alte produse consumatoare de energie n scopul transportului (conducte, gaz natural);
- Produse consumatoare de energie n alte scopuri;
- Combustibil greu i uor;
- Gaz natural;
- Crbune;
- Cocs;
- Biocombustibili;
- Consum de elasticitate;
- Consum cu nclzirea local;
- Producerea de element termic local
Transport
- Vehicule cu motor, import sau taxe de vnzare;
- nregistrarea sau utilizarea vehiculelor cu motor;
Resurse
- Apa;
- Extracia de materii prime;
- Alte resurse (pdurile).

14

Baza de impozitare n tabelul nr.1 mbin mai multe criterii ntre care cel sectorial cu
cel al tipurilor de poluani sau categorii de resurse naturale.
Relaia dintre impozite i baza de impozitare uneori este paritar dar sunt i situaii
cnd se includ mai multe taxe la o singur baz de impozitare sau o tax poate fi perceput la
mai multe baze de impozitare (de exemplu, petrolul).
nc de la prezentarea definiiei am artat c TVA-ul se exclude din taxele de mediu
datorit caracteristicilor speciale ale acestui tip de impozit perceput pentru toate produsele (cu
puine excepii) i faptului c este deductibil pentru muli productori, nu i pentru gospodrii.
Un alt motiv al excluderii TVA const n faptul c datele referitoare la venituri pentru TVA nu
sunt adesea disponibile la nivel de produs.
Totui trebuie s reinem faptul c TVA variaz n funcie de factorii de mediu. Astfel,
n unele ri ale UE se percepe un TVA ridicat pentru vehicule. n alte ri, ca urmare a
armonizrii taxelor la nivelul UE i implicit a pierderilor de venit la bugetul statului au fost
introduse noi taxe pentru a compensa pierderile respective i se numesc taxe de transfer.
Taxele specifice 3 reprezint o categorie de taxe speciale care genereaz venituri n
scopul protejrii mediului. n cazul Romniei, toate sursele de finanare ale acestora, de fapt,
reprezint o categorie de taxe speciale (pe ambalaje, pe vnzri de deeuri metalice, pe pungi de
plastic, poduri etc.), care poart i denumirea generic de eco-taxe a crei sfer de cuprindere
este destul de lax.
Principalele tipuri de taxe de mediu
Clasificarea general a taxelor de mediu, convenional i n scopuri analitice, cuprinde
patru mari categorii principale i anume:
a) taxe pe energie (inclusiv taxele pe CO 2 );
b) taxe pe transport;
c) taxe pe poluare;
d) taxe pe resurse (exclusiv taxele pe petrol i gaze naturale).
Taxele pe energie vizeaz produsele i serviciile cu consum mare de energie sub
diferite forme ale acesteia. Cea mai important grup de produse energointensive sunt cele care
au ca input-uri cheltuielile de transport i vizeaz consumul petrolului i produselor Diesel, ale
gazelor naturale i de electricitate. Taxele pe carbon (CO 2 ) mai degrab aparin acestei grupe
dect taxelor pe poluare, ntruct nu este mai uor de identificat taxele pe CO 2 , separat ca taxe
statistice, deoarece ele sunt integrate n taxele pe energie, ca de exemplu, pe calea diferenierii
ratelor taxelor la uleiurile minerale. Veniturile din taxele pe energie adesea sunt comparate cu
veniturile din taxe pe produs. n acelai mod se procedeaz i cu taxele asupra celorlalte categorii
de gaze cu efect de ser (GES).
Taxele pe transport includ acele pli efectuate de contribuabilii proprietari sau
utilizatori de vehicule cu motoare, consumatoare de combustibil i energie. Taxele pe
echipamentele de transport i alte taxe legate de serviciile pentru transport (de exemplu, taxele pe
zboruri charter sau cu orar normal) fac parte din aceast categorie. Taxele de transport pot fi i
taxe one-off, pltite o singur dat, la importul sau vnzrile de echipamente i autovehicule
sau taxe recurente cum sunt taxele de drumuri. De reinut c taxele asupra ieiului,
combustibilului diesel i altor combustibili folosii n transport se includ n categoria taxelor pe
energie.
Taxele de poluare includ toate categoriile de pli pentru emisiile msurate sau
estimate pe factori de mediu, aer, ap, managementul deeurilor solide i zgomot, ca excepie
menionm taxele pe CO 2 care se includ n prima categorie a taxelor pe energie.
3

Vezi 1994 SERIEE Manual. Ed.1994.

15

Taxele pe resurse ridic multe probleme n ceea ce privete caracterul poluator


(duntor) al extraciei acestora, ca atare, chiar dac este evident contribuia influenei
exploatrii resurselor naturale att pentru poluare ct i eroziunea solului sau alte fenomene
nocive conexe.
Taxele percepute la extracia produselor minerale i a petrolului adesea au ca scop
generarea unei rente a resursei, fr s influeneze preurile n mod similar cu alte taxe de mediu.
Renta din resurs reprezint valoarea produciei minus costurile de extracie (inclusiv venitul
normal la capitalul fix), constituind un fel de profit pur al activitilor din industriile
extractive 4. Taxarea rentei obinute din exploatarea resurselor naturale nu face distincie ntre
preul obinut de cel care exploateaz resursa i preul pltit de ctre beneficiarii/utilizatorii
resursei, la fel ca i n cazul impozitului pe un produs sau serviciu obinuit. Preul pieei va fi
afectat doar n cazul n care intervin schimbri n oferta produselor din industria extractiv,
datorit modificrii taxei asupra rentei resursei.
n cazul produselor petroliere i minerale, la care preurile se stabilesc pe pieele
mondiale, efectul asupra preului exercitat de taxe asupra rentei resursei (royalty sau
redevene) ntr-o singur ar va fi relativ sczut. Taxele asupra extraciei petrolului i gazelor
naturale sunt excluse din definiia taxelor de mediu. Principalul motiv al excluderii const n
asigurarea comparabilitilor n timp, ntre ri. Venitul din aceste taxe prezint importan doar
pentru un mic numr de ri membre ale UE i OECD.
Sistemele de impozitare a mediului difer sensibil, de la o ar la alta, datorit
combinrii diferite ntre redevene, taxe de exploatare a resurselor i taxele la nivel de corporaie
sau de utilitate public n cazul n care resursa aparine statului. Tocmai aceast diversitate, face
dificil efectuarea de comparaii internaionale, mai ales c n timp, nivelul lor se modific
frecvent, ndeosebi la petrol i gaze naturale, ca urmare a influenei unor factori conjuncturali cel
mai adesea dificil de previzionat.
Potrivit datelor statistice ale Eurostat privind veniturile din taxele de mediu pe cele
patru mari categorii (poluare, resurse, transport, energie), cea mai mare pondere o dein taxele pe
energie (ntre 85-90% din volumul total al acestora); dup care urmeaz cu un procent ntre
10%-15% taxele pe transport. Practic, att producerea i utilizarea energiei, ct i activitile de
transport reprezint domeniile cu cel mai puternic impact poluator asupra mediului, motiv pentru
care impozitarea lor trebuie s contribuie n mod corespunztor la asigurarea fondurilor de
combatere i prevenire a polurii, potrivit principiului poluatorul pltete.
ntr-un capitol separat al tezei de doctorat vor fi analizate n dinamic modificrile
structurale ale veniturilor din taxele de mediu, pe principalele componente ale acestora, precum
i importana i ponderea pe care o dein n volumul total al taxelor, impozitelor i contribuia
unei ri, comparativ cu Produsul Intern Brut i ali indicatori macro ai consumului de energie.
n cea mai mare parte a rilor membre ale UE, taxele pe poluare sunt de importan
relativ sczut pentru veniturile bugetare ale rilor, ele fiind oscilante i diferite de la o ar la
alta, motiv pentru care preconizatele reforme ale taxelor de mediu n UE vizeaz tocmai
creterea acestor taxe concomitent cu reducerea fiscalitii muncii.
Clasificarea multiscop a taxelor de mediu la nivel UE, potrivit CEPA (Classification
of Environmental Protection Activities and Expenditure, 2000) i propune aplicarea n statistica
mediului i a conturilor naionale a clasificrii activitilor produselor i tranzaciilor, pe
urmtoarele domenii relevante: protecia aerului i climatului; managementul apei reziduale;
managementul deeurilor; protecia i refacerea solului, apelor subterane i de suprafa;
mbuntirea polurii sonore; protecia biodiversitii i a reliefului; protecia mpotriva
radiaiilor; cercetarea i dezvoltarea n domeniul mediului; alte activiti de protecie a mediului.

Vezi European Commission 2000 Structure of Taxation System, 2000 edition.

16

Clasificarea taxelor de mediu potrivit CEPA, permite corelarea datelor privind volumul
taxelor de mediu cu datele statisticii cheltuielilor privind protecia mediului i datele referitoare
la emisii i noxe. Ceea ce este foarte important, n cazul acestei clasificri este tocmai faptul c
ofer o baz de date i informaii necesare analizelor i modelelor pentru determinarea efectelor
taxelor de mediu privind cheltuielile de protecie a capitalului natural i reducerea emisiilor.
3. Unele remarci concluzive
Taxele de mediu, ca denumire general a plilor pe care contribuabilii sunt obligai s le
vireze statului reprezint un instrument de internalizare a externalitilor negative (costuri
marginale externe) pentru a contracara impactul defavorabil al acestora la nivel societal i a se
realiza, ceea ce, n capitolul de teorie, am denumit realizarea volumului optim al produciei de
bunuri i servicii, din punct de vedere social, cu ajutorul mecanismului taxelor corective Pigou
i al internalizrii externalitilor prin mbinarea mecanismelor de pia i implicarea statului
care are obligaia responsabilitii sociale de a identifica, n cel mai bun mod, noxele i
prejudiciile generate i de a stabili cuantumul taxelor corective.
Taxele de mediu constituie un instrument de stimulare i mbuntire a
comportamentului prietenos mediului, din partea persoanelor fizice i juridice, ca urmare a
faptului c modificrile n costurile factorilor de producie pot influena consumurile de capital
natural i conduce la o alocare eficient, din punct de vedere economic i social, n avantajul
mediului, al prezervrii resurselor de mediu regenerabile i neregenerabile, ca i al societii n
ansamblul su.
Din punctul de vedere al caracterului regenerabil i neregenerabil al resurselor naturale,
al taxelor de mediu, principiile fundamentale ale fiscalitii n acest domeniu trebuie s in
seama de urmtoarele cerine verificate n practic i anume:
- taxele de mediu, n cazul resurselor regenerabile, trebuie s asigure o dinamic
a consumului acestor resurse mai mic dect ritmul i capacitatea de regenerare
n timp a resurselor respective 5, orice raport invers ntre consum i capacitatea de
regenerare poate avea influene catastrofale asupra economiei i mediului;
- n cazul resurselor neregenerabile, dinamica anual a consumului trebuie s fie
ct mai redus cu putin, astfel nct acestea s poat fi disponibile o perioad
ct mai mare de timp, n acest fel crescnd ansa de a se descoperi tehnologii
pentru utilizarea unor resurse regenerabile (vezi energia neconvenional
lumin, biomas, eolian, hidro, arc voltaic etc.); epuizarea resurselor naturale
neregenerabile (de ex., combustibilii fosili) trebuie s reprezinte o provocare
pentru abordrile strategice n acest domeniu de interes major pentru ntreaga
omenire.
Taxele de mediu sunt considerate de ctre specialiti ca instrumente cu ajutorul crora se
poate contribui la realizarea obiectivului dezvoltrii durabile, la progres tehnologic proambiental, la crearea de noi locuri de munc i promovarea eco-inovrii i a eco-industriilor,
toate acestea sub imperativul mbuntirii eco-eficienei. Dar mai presus de orice, taxele de
mediu trebuie s rspund dezideratului mbuntirii condiiilor de via n general, de sntate
uman cu deosebire.
Aadar, taxele de mediu prin contracararea efectelor i impactului negativ asupra
capitalului natural, ipso facto contribuie la mbuntirea calitii acestuia. O tax este
considerat ca aparinnd categoriei de mediu dac are ca baz de impozitare o unitate fizic
sau o proxi a acesteia care s-au dovedit a fi defavorabile mediului, atunci cnd sunt folosite sau
Din pcate, aceast cerin, att n Romnia ct i n alte ri, nu este respectat, motiv pentru care asistm la
reducerea biodiversitii i diminuarea volumului resurselor, la reducerea biodiversitii (psri i animale pe cale
de dispariie, plante disprute, stocurile de pete n diminuare continu, defririle iraionale etc.) epuizarea unor
poteniale biogenetic i fracturarea lanurilor trofice.

17

eliberate n mediu. Aceast unitate fizic poate fi o unitate de substane emise (ex. 1 kg de
CO 2 sau NO x , 1 litru de benzin consumat de un motor standard cu o anumit specificaie) sau
o unitate de resurs natural (petrol, gaze naturale, ap potabil etc.).
Taxele de mediu se pot plti la nivel local, regional, naional sau chiar internaional
(taxe de culoar de zbor al avionului). Numim taxe propriu-zise de mediu atunci cnd plata lor nu
este urmat de obinerea n schimb nemijlocit a unui bun sau serviciu (unrequitted).
n cazul n care, prin plata lor, se obine un bun sau serviciu, aceste taxe sunt practic
costuri, preuri sau tarife, denumite n englez fees.
Taxele i costurile pot fi percepute asupra unui anumit tip de poluant (SO 2 ) sau asupra
unui produs cu efect poluator direct sau indirect.
Figura 1.

Tipuri ale bazei de impozitare (taxe)

Taxe pe produse cu impact negativ specific asupra


mediului fr difereniere ambiental
Taxe pe produse cu difereniere
ambiental a mrimii taxei

Taxe asupra
poluanilor

Taxe de mediu n sens restrns

Exemplu pentru CO2 sau clim: o tax pentru emisii de CO2 este o tax de
poluare. O tax pe combustibil la care mrimea taxei este difereniat n
funcie de coninutul de carbon este o tax pe produs n sens strict legat de
mediu. O tax unic pe energie care reflect ntre altele efectul CO2 este o
tax pe produs n sens larg, legat de mediu.

Sursa: EU, Environmental taxes A Statistical Guid, 2001 Edition, Eurostat; Manual Statistic
son Environmental Taxes, EU, 1992.
Ca exemplu de taxe asupra emisiilor poluatoare (poluani) menionm taxele asupra
CO 2 (taxele carbon), SO 2 , NO x , zgomot, pesticide i ngrminte.
Taxele pe produse, n sens restrns i larg, vizeaz: energie i echipamente de transport;
energie folosit n alte scopuri (nclzire cu gaze, iei, taxe de drum, crbune, electricitate);
materii prime i ap; input-uri n agricultur, deeuri, alte produse.
Costurile (fees) legate de mediu vizeaz depozitarea deeurilor, taxele de parcare, plata
eco pentru mase plastice, lubrifiani i buturi, taxe pentru tutun i animale de companie etc.
Taxele pe produse sunt numite uneori accize (duties sau excise duties). Costurile (fees)
adesea sunt percepute la nivel local i nregistrare lor statistic este destul de aproximativ.

18

Subvenii de mediu
Subveniile reprezint pli pe care le face guvernul anumitor productori cu scopul de a
influena nivelul produciilor generatoare de externaliti pozitive (beneficii marginale la teri).
BUNURILE PUBLICE
Bunurile publice reprezint acea categorie de bunuri si servicii care nu pot fi livrate
prin sistemul de preturi pe piata concurentiala libera pentru ca nu este posibil ca cetatenii sa fie
exclusi de la consumul acestora fie ca paltesc fie ca nu platesc.
Nu exista o modalitate operationala de a opri cetatenii dintr-un anumit spatiu sa
beneficieze de cheltuielile pentru amenajarea unui parc public, constructia unor drumuri publice,
intretinerea unor locuri de agrement.
De calitatea mediului poate beneficia orice persoana fara ca aceasta sa aiba posibilitatea
sa lipseasca o alta persoana de acelas beneficiu.
Bunurile publice sunt consumate in colectiv, iar incercarea de a da acestora un pret este
ineficienta.
Bunurile tind sa fie indivizibile, imposibile de vandut n fractiuni de piata. Bunurile
publice reprezinta deci acea categorie de bunuri (sau servicii) care nu pot fi divizate din punct de
vedere al beneficiilor la utilizatori. Bunurile publice se folosesc de catre grupuri mari de
consumatori si in mod obisnuit devin disponibile pe baza unor reglementari cu caracter legislativ
si politic recurgandu-se la sisteme democratice de decizie inclusiv votul in ceea ce priveste oferta
lor cele mai cunoscute bunuri publice sunt: mediul cu toate componentele sale
drumurile publice
- siguranta
- aparare publica o anumita parte a patrimoniului artistic
Costurile pentru productia de bunuri publice sunt finantate de regula prin perceperea de
taxe si impozite.
Caracteristicile bunurilor publice
Bunurile publice sunt nerivale in consum adica o cantitate data dintr-un bun public poate
fi folosit de catre mai multi consumatori in conditia in care:
- consumatorii nu platesc numic pentru acel bun
- consumatorii nu sunt rivali, nu se concureaza intre ei in cadrul procesului de consumare a
bunului public
Un consumator suplimentar al unui bun public nu afecteaza in nici un fel cantitatea si
calitatea, disponibilitatea acestuia.
Spre deosebire de bunurile publice, bunurile private reprezinta acea categorie de bunuri
sau servicii a caror cantitati se diminueaza in masura ce un consumator beneficiaza de acestea.
Bunurile private se stabilesc in privinta pretului prin mecanismele pietei concurentiale si
sunt rivale in consum. Ele au costuri de productie medii si marginale, iar pretul acestora serveste
scopul de a determina orice persoana care doreste un astfel de bun sa ia in considerare
descresterea de beneficii la concurentii care doresc sa consume o unitate din bunul respectiv.
In cazul bunurilor publice pentru costul marginal pe care ar trebui sa-l plateasca
persoanele carora le este permis consumul aditonal al acestora este 0 ca atare nu este eficient sa
se stabileasca preturi la bunuri care nu sunt rivale in consum.
In cea mai mare parte nu este favorabil sa se vorbeasca despre pretul unei unitati de bun
public chiar daca pentru productia acestuia sau facut cheltuieli de munca si capital riguros
determinabile.
Din caracteristica de nerivalitate a bunurile publicate deriva o alta caracteristica, aceea
a nonexcluderii ceea ce reprezinta ca este prea costisitor sa se dezvolte si sa se aplice mijloacele
de excludere celor care refuza sa plateasca de pe urma beneficiilor ce le ofera consumul de
bunuri publice pure. De exemplu niciodata nu se vor putea exclude de la consumul aerului

19

purificat dintr-o incapere acele persoane care nu au contribuit prin taxe si impozite la plata
costurilor purificarii aerului.
Din punct de vedere practice, bunurile nerivale in consum nu au nevoie in mod necesar sa
fie supuse nonexcluderii.
Daca din punct de vedere teoretic, bunurile publice se caracterizeaza prin nerivalitate si
nonexcludere in realitate pot fi distinse diferite intensitati ale celor 2 caracteristici.
Costul marginal de distribuire a bunului public in cazul cresterii numarului de
consumatori va fi intotdeauna egal cu 0.
Pentru o cantitate data de bun public acesta decurge din caracteristica pentru
nonrivalitatea bunurilor publice pure.
Exista si situatii in care costul marginal al producerii unor bunuri publice necesita resurse
suplimentare, dar de regula astfel de bunuri isi pierd caracteristica de bun public pur.
Distinctia dintre bunul public pur si bunul privat pur poate fi facuta si in alt mod asa cum
acesta a fost realizat pentru prima data de catre PAUL SAMUELSON in 1954 in lucrarea de
referinta TEORIA PURA A CHELTUIELILOR PUBLICE. In aceasta lucrare, economistul
american arata ca un bun public pur nu poate fi divizibil in unitati care sa poata fi impartite intre
consumatori, o alta caracteristica a bunului public este cea de nondivizibilitate. De aici recurge
aprecierea potrivit careia o conditie data dintr-un public ofera servicii ce se pot utiliza in colectiv
de catre toata populatia.
La polul opus se afla bunuri private care pot fi folosite de o singura persoana
consumatoare.
Furnizori de bunuri publice si private
Furnizarea de bunui si servicii, ca si mecanismele de distribuire a acestora intre indivizi ,
reflecta angajamente institutionale convenite in mod colectiv si aparute la nivelul unei
comunitati intr-o etapa de dezvoltate a acesteia.
In ceea ce priveste modalitatea de furnizare a bunurilor publice si private este dificil sa se
faca generalizari privind cele mai adecvate mijloace de realizare a modalitatii respective din
acest motiv chiar daca la extreme exista bunuri publice pure pe de o parte si bunuri private pure
pe de alta parte , aceste 2 categorii pot fi distinse , o serie de alte bunuri care se caracterizeaza
prin elemente apartinand in grade diferite caracteristicilor celor 2 extreme.
Intre aceste bunuri, cu caracteristici mixte, putem distinge categoria bunurilor
congestibile (aglomerare) sau aglomerabile.
Dincolo de acest prag exista categoria de bunuri private care sunt consumate individual,
dar care sunt furnizate de Guvern prin mecanismele pietei ca si in cazul unor categorii de servicii
cum ar fi transportul, electricitatea etc. Pe de alta parte, exista multe bunuri care sunt nerivale in
consum avand deci caracteristicile bunurilor publice, dar sunt produse de catre producatori
privati si furnizate prin piata. Acesta este cazul unor servicii recreative prin intermediul unor
cluburi private, a serviciilor de televiziune si ale altor mijloace de comunicatie precum si ale
protectiei private.
In multe cazuri bunurile si serviciile sunt furnizate prin intermediul pietei in conditia
productiei private si prin intermediul guvernelor prin institutii publice, chiar politice (de ex: scoli
publice si particulare care coexista, servicii recreationale si unele utilitati sunt oferite atat de
piata concurentiala cat si de catre guvern).
In practica nu este posibil sa se traga o linie de demarcare intre bunurile publice si cele
private, dar exista multe cazuri intermediare in care beneficiile si costurile externe pot costa
numai pentru unele persoane. Acesta este cazul bunurilor publice congestibile in cadrul carora
congestia lor reduce beneficiile la consumatorii existentei, atunci la conditia se adauga alti
consumatori aditionali.

20

Costul marginal pentru adaugarea unui consumator aditional numai este 0 dupa ce s-a
atins punctul de congestie( N ) exista un utilizator aditional al unui drum congestional, descreste
beneficiile utilizatorilor existentei prin incetinirea traficului, cresterea riscului accidentelor
folosibile poluarii si determinari ale drumului.
In concluzie putem distinge 4 categorii de bunuri si servicii din punct de vedere al
intensitatii nonrivalitatii, excluderii si concurentei:
1. Bunuri publice pure caracterizate prin nerivalitate, nondivizibilitate, nonexcluderii si costuri
marginale egale cu 0.
2. Bunuri publice evaluabile prin pret sunt nerivale, nedivizibile, dar exclusive datorita faptului
ca se plateste un pret .
3. Bunurile publice congestibile au toate caracteristicile bunurilor publice mai putin costurile
marginale.
4. Bunurile private pure: sunt rivale in consum, divizibile, exclusibile, iar costul marginal diferit
de 0 ( 0).
Cererea pentru un bun public
Curba c pentru un bun public se obtine insumand beneficiile marginale individuale la
fiecare cantitate.
Beneficiul marginal social la orice cantitate de bun public este reprezentat de suma
beneficiilor marginale individuale obtinute de toti consumatorii, utilizatorii
BMS= BM =CMS
Echilibrul Lindahl
Exemplul numeric privind beneficiile si costurile marginale sociale.
Nr. de paznici pentru protectia unei paduri pe saptaman
Beneficiul
Beneficiari
marginal
1
2
3
4
A
B
C
TOTAL

BM A
BM B
BM C

BM

300
250
200

250
200
150

200
150
100

150
100
50

750

600

450

300

Tabelul ne ofera date prin beneficiul marginal pentru 3 consumatori (localitatii rurale)
care doreste protectia unei paduri ce apartine comunitatii. Datele cuprinse in table reprezinta
cifrele utilizate pentru a obtine curba cererii pentru protectia padurii din figura de mai sus.
Beneficiul marginal pana la 4 paznici pe saptamana sunt aratate pentru fiecare
consumator utilizator.
Pentru ca fiecare paznic costa saptamanal 450$. Daca se pot angaja oricat de multi
paznici cat s-ar dori la acest salariu costul mediu al productiei padurii ar fi constant la 450$ pe
paznic. In acest caz de protectie/saptamana se presupune a fi corelata cu serviciile unui paznic pe
saptamana. Intrucat costul mediu este constant acesta va fi potrivit ipotezei adoptate egal cu CM.
Presupunem ca nu exista externalitati negative cu prorectia paduri, costul social marginal al
protectiei va fi constant si egal cu 450$. Tabelul ne arata de asemenea BM i de pe urma
paznicilor pentru cei 3 beneficiari.
Presupunem ca cele 3 localitati rurale isi pun la un loc resursele pentru a angaja paznici.
Astfel vor putea sa suporte in colectiv mai usor decat si-ar permite individual si astfel isi vor
pune impreuna resursele destinate acestui scop pana cand contributiile lor la adunate la un singur
loc numai pot angaja paznici aditionali. Presupunem ca cei 3 beneficiari vor incerca sa angajeze
21

un paznic pe saptamana. Beneficiul A va contribui cu 300$ pentru primul paznic, B cu 250$ si C


cu 200$. Aceste sume reprezinta beneficiul pentru cei 3 cat se angajeaza un singur paznic pe
saptamana. Intrucat suma contributiilor voluntare depaseste CM al primului paznic, beneficiarii
ajung la concluzia ca ar merita sa incerce finantarea a 2 paznici pe saptamana. In cazul angajarii
unui singur paznic saptamanal se va asigura un suport bugetar pentru protectia padurii care nu se
utilizeaza. Practic acest surplus ridica faptul ca BMC al primului paznic depaseste CMS al
furnizarii de protectie.
BM ca urmare a angajarii a 2 paznici pe saptamana este de 600$/paznic. Beneficiarii
vor contribui cu aceasta suma, dar suma depaseste deasemenea CM ocazionat de angajarea a 2
paznici, si in acest caz colectarile voluntare sunt decat necesatul de finantare a 2 paznici. Intrucat
fiecare beneficiar contribuie cu o suma egala cu BM pe paznic sumele totale colectate pentru a
finanta cei 2 paznici ar fi 500$ de la A, 400$ de la B si 300$ de la C. Venitul total ar fi de 1200$
si surplusul pe saptamana de 300$ [1200-(450 2)]. Beneficiile marginale cand sunt angajati 3
paznici sunt BM pentru A 200$, pentru B 150$ si pentru C 100$.
BM 2 este egala cu CM al celui de-al 3- lea paznic adica 450$. Asadar cei 3
beneficiari por sa mai finanteze inca o unuitate pentru protectia padurii.
Costul total al celor 3 paznici/saptamana este de 1350$.
Beneficiarul A costurile cu 250$ pentru un paznic, adica 600$ pentru cei 3 paznici. Beneficiarul
B 150$ pt. un paznic adica 450$ pt. cei 3 paznici.
Beneficiarul C 100$ pt. un paznic adica 300$ pt. cei 3 paznici.
Se observa ca totalul contributiilor este de 1350$ egal cu 600+450+300=3 450. Aceasta
situatie are loc in punctual E din grafic unde curba CM pentru bunul public.
In pretul E avem BM i = CMS pentru cei 3 baneficiari. Orice productie de bun public

peste 3 paznici nu se va mai finanta prin contributii voluntare pentru ca BM ale productiei in
exceptie pentru cei 3 paznici pe saptamana nu corespunde costului marginal.
Costurile voluntare vor esua in a colecta bani pentru angajarea unui numar mai mare de 3
paznici pe saptamana. Echilibrul atins pentru contribuirea voluntara refuza in suportarea unui
numar de 3 paznici care este un numar optim. Acest numar corespunde punctului E de pe grafic
care poarta denumirea de echilibru Lindhal dupa un model al mecanismului de cooperare pentru
oferta de bunuri publice, dezvoltat de economia suedezului ERIK LINDHAL la inceputul anilor
90.
Suma cea mai mare pe care fiecare beneficiar ar plati-o pentru paznic este de 300$ pe
saptamana. BM al primului paznic pentru fiecare beneficiar este < decat pretul pietei pe unitatea
necesara pentru a acoperii CM 2 ale vanzarilor. Totusi o productie 0 este ineficienta adica de nu
ar fi nici un paznic s-ar distinge padurea si ar pierde toti beneficiarii.
Echilibrul pietei ar fi ineficient pentru asa cum se arata in grafic BM ale celor 3
utilizatori cand se angajeaza pe saptamana doar un singur paznic depaseste CMS de a face
disponibil paznicul respectiv BMS al primului paznic este de 750$ in timp ce CMS este de
numai 450$. Prin urmare este in mod sigur ineficienta situatia in care s-ar angaja cel putin un
paznic pe saptamana. In realitate productia optima de bunuri publice de 3 paznici pe saptamana
corespunzand punctului E.
Contriuiea voluntara pe unitatea de bun pentru al fiecarui membru al com. este egala cu
beneficiul sau marginal la bunul public realizat intr-o cantitate optima sau la un nivel optim de
productie. Aceste contributii de echilibru pe unitatea de bun public uneori mai poarta denumirea
pretului Lindahal.

22

Generalizarea echilibrului Lindahl


Generalizarea echilibrului Lindahl reprezinta acordul asupra repartizarii costurilor
pentru producerea unei productii de echilibru dintr-un bun public.
Modelul de cooperare voluntara satisface urmatoarele conditii:
- suma cu care contribuie fiecare persoana pe unitatea de bun public trebuie sa fie astfel ajustata
incat fiecare individ sa doreasca acelasi volum de productie de bun public. Acesta rezulta din
masura bunului public pentru ca e imposibil pentru oricare din membrii societatii sa consume
mai multa protectie decat altul, presupunand ca protectia mediului e un bun public.
- suma contributiilor fiecarui membru pe unitatea de bun ce trebuie sa fie egala cu costul
marginal pentru producerea bunului respectiv.
- toti indivizii trebuie sa cada de acord in mod liber consimtit, fara constrangere privind
productia de bunuri si aranjamente de impartirea costurilor.
Problema calatorului clandestin (free raider)
Un sistem de contributii voluntate- pentru a se ajunge la un acord asupra finantarii
producerii unei cantitati de bun public- poate sa functioneze in conditii normale doar atunci cand
societatea este formata intr-un numar redus de indivizi.
Practic exista o similitudine destul de mare intre acorduri voluntare privind furnizarea de
bunuri publice sau protectia mediului si externalitatile legale de costurile tranzactionale
fundamentale de economistul Roland Coase. In cazul in care o comunitate este mica, costurile
tranzactionale pt realizare unei intelegeri voluntare sunt scazute; in grupurile mici de indivizi
exista posibilitatea de a se cunoaste reciproc unul pe celalalt si de a-si face o idee in legatura cu
beneficul pe care-l poate obtine fiecare de la bunul public disponibil orice incercare a indivizilor
de a ascunde beneficiile marginale obtinute pe seama bunului respective poate fi usor detectata,
obligatiile morale reprezinta constrangeri puternice mai ales in cazul grupurilor cu un numar
redus de persoane.
In consecinta, echilibrul Lindhal este posibil de realizat doar in cadrul colectivitatilor
mici, fara interventia statului.
In cadrul grupurilor cu mai multi membrii posibilitatea ca indivizii sa-si ascunda
preferintele este mai mare. Cu alte cuvinte, in societatile cu multi indivizi este greu sa se
determine beneficiile marginale pentru fiecare de aceea apar cazuri in care o persoana nu
contribuie deloc la cheltuieli, pentru protectia mediului ca bun public, in timp ce celelalte
contribuie. Pe de alta parte persoana care nu contribuie beneficiaza in mod egal cu ceilalti
contribuabili de serviciile oferite de bunul public. Apare clar ca atunci cand numarul de
neplatitori se mareste posibilitatile de a finanta productia de bun public se reduce astfel ca in cele
din urma intreaga societate este privata de productia bunului public respectiv.
Calatorul clandestin este acea persoana care beneficiaza de un bun public fara a contribui
cu nimic la costul finantarii sau realizarii acestuia. El poate fi o strategie pentru orice individ cu
conditia sa nu fie penalizat si ca un numar realiv restrans de indivizi sa aleaga o astfel de
strategie. Atat cat toti indivizii aleg strategia calatorilor clandestine productia sau mentinerea
calitatii unui bun public este imposibila. In conditiile unor contributii voluntare cand sunt
implicate numeroase persoane incercarile de a aplica strategia calatorilor clandestine garanteaza
aproape faptul ca marimea de echilibru a bunului probabil pur este mai mica decat cea eficienta ,
in consecinta impartirea costurilor voluntare ale bunurilor probabil va conduce la realizarea
acestora in cantitati insuficiente fata de nivelul eficient necesar.
Intr-o societate, problema calatoriilor clandestini devine grava pe masura ce creste
proportia indivizilor cu un astfel de comportament. Astfel apare si tendinta tot mai mare de a

23

avea un comportament de calator clandestin datorita efectului de contagiere nefavorabil ceea ce


se repecuteaza asupra marimii fondurilor necesare finantarii productiei de bun public.
In colectivitatile mari, fiecare individ poate considera ca aplicand strategia calatorilor
clandestin nu afecteaza strangerea volumului de fonduri necesare pentru real si mentinerea
bunului public pentru ca sunt multi contribuia si care nu adopta acest comportament. In
concluzie, probabilitatea aparitiei calatorilor clandestini este cu mult mai mare in comunitatile
mari. Pentru a evita problema calatorilor clandestini in marile comunitati in mod obisnuit se
recurge la finantarea obligatorie sau coercitiva sub forma de plati obligatorii pentru fiecare
individ in vederea suportarii costurilor pentru bunurile publice. Finantarea obligatorie conduce la
posibilitatea guvernamentala sau a altei autoritati publice de a oferi bunuri probabil pentru
grupuri numeroase pe baza perceperii de taxe obligatorii.
Nu toate bunurile publice oferite de stat sunt bunuri fara pret, exceptie fac scolarizarea ,
drumurile publice, serviciile postale, care au un pret si se vand pe piata. De regula serviciile
guvernamentale care se consuma colectiv se finanteaza prin scheme fiscale obligatorii pentru a
evita posibilitatea aparitiei comportamentului de calator clandestin.
In conditiile taxarii obligatorii, un contribuabil este obligat si nu rugat sa contribuie.
Totusi in societatile democratice , datorita faptului ca rezultatele politice se determina prin vot,
disponibilitatile fiecarui votant de a reda in favoarea unei propuneri de contributie depinde de
cota parte de taxa ce revine pe unitatea de bun de regula fiecare isi va exprima votul in functie de
cat plateste .

24

MODALITATILE DE REALIZARE A OBIECTIVELOR STRATEGICE


Pentru realizarea obiectivului fundamental de protetia mediului si respectiv a obiectivelor
prioritare sunt necesare resurse materiale si financiare, mijloace adecvate de actiune si o serie de
instrumente specifice utilizabile in cadrul strategiilor si a politicilor.
Principalele mijloace utilizate sunt:
1. cadrul institutional;
2. legislatia de mediu si reglementarile sau cadrul legislativ;
3. mijloace cu caracter tehnic si tehnologic;
4. interventia autoritatilor neguvernamentale si a opiniei publice.
Drept instrumente:
a) economice
b) financiare si fiscale
care repercuteaza costurile protectiei mediului proprii fiecarei activitati economice asupra
nivelului preturilor platite de producatorii si consumatorii diferitelor bunuri si servicii.
Atingerea actiunilor se realizeaza prin actiunea conjugata a mijloacelor si a
instrumentelor mai sus mentionate, folosirea lor izolta nu poate duce la rezultatele
scontate.
1. Cadrul institutional
Adoptarea si aplicarea strategiei si a politicilor de protectie a mediului implica existenta
unui cadru institutional adecvat. Din acest punct de vedere, ultimul deceniu al secolului actual se
caracterizeaza prin intensificarea actiunilor de institutionalizare a protectiei mediului. Este
denumit deceniul institutionalizarii.
Institutiile cu atributii in protectia mediului s-au conturat si au evoluat in functie de
realitatea economico-sociala specifica fiecarei tari si in functie de complexitatea factorilor de
mediu. In majoritatea tarilor organismul central de coordonare a strategiilor de mediu este
Ministerul Mediului.
Inafara institutiilor nationale, urmare a faptului ca poluarea mediului nu are frontiere, sau constituit organisme internationale de cooperare in problema protectiei mediului.

2. Cadrul legislativ
Ca si cadrul institutional, legislatia de mediu a cunoscut o evolutie continua, prin
perfectionarile aduse acoperind practic toate domeniile.
Legislatia cuprinde:
- reglementari juridice;
- acte normative: standarde si norme;
- decizii guvernamentale;
- coduri si ghiduri de mediu.
In varful piramidei cadrului legislativ se afla Legea Mediului, ca punct de pornire pentru
elaborarea tuturor legilor si reglementarilor ecologice.
Cadrul legislativ vest-european se completeaza cu legislatia si reglementarile UE, care
apar sub forma Directivelor comunitare, autorizatii, circulare, norme, proceduri.
Legislatia mediului din cele doua state nord-americane (Canada si SUA) se deosebeste de
cea vest-europeana prin volumul sau, dar si prin predominarea reglementarilor guvernamentale.
Codurile si ghidurile de mediu sunt folosite in unele tari in plus fata de reglementari.

25

3.

Standardele si normele tehnice sunt acte normative cuprinzand reguli obligatorii prin
care se stabilesc insusirile tehnico-economice pe care trebuie sa le indeplineasca un produs
sau un serviciu, precum si prescriptiile privind utilizarea acestuia.
Aceste standarde si norme sunt elaborate de organele care au autoritate legala si aplicarea
lor este obligatorie.
Instrumente economice
Principalele instrumente economice folosite in tarile OECD sunt clasificate in 5 categorii:
1. Taxele la producatori
- la beneficiari
- de administratie.
Taxele taxele de poluare, taxele de folosinta, taxele pe produs si taxele administrative
sunt folosite pentru a descuraja activitatile poluatoare si/sau pentru a furniza asistenta
financiara in scopul realizarii de reduceri ale poluarii.
Taxele de poluare sunt percepute asupra emisiilor anumitor poluanti, cum ar fi emisiile de SO2
in atmosfera.
Taxele de folosinta sunt plati pentru serviciile ecologice efectuate de catre autoritatile publice
cade exemplu colectarea deseurilo menajere si tratarea apelor uzate in canalizarea municipala.
Taxele pe produs sunt percepute asupra materiilor prime si materialelor sau a produselor
comerciale ca un procentaj al pretului pe unitate sau in functie de caracteristicile produsului, de
exemplu taxe pentru titei, lubrifianti, ingrasaminte chimice, pesticide.
Taxe administrative alaturi de taxele de folosinta sunt cele mai utilizate. In general iau forma de
licente sau plati pentru autorizatii de functionare.
2. Subventiile reprezinta ajutorul financiar de stat in vederea aplicarii masurilor de protectie a
mediului inconjurator de catre intreprinzatorii publici sau privati.
Principalele tipuri de subventii:
- concesii, respectiv plati directe nerambursabile pentru investirea in actiuni concrete
pentru reducerea nivelului de poluare;
- imprumuturi avantajoase pentru achizitionarea de tehnici sau instalatii antipoluante
sau bonificatii la dobanzi in vederea facilitatii imprumuturilor;
- degrevari fiscale reduceri de impozite si taxe, exceptari de la obligatiile de import,
autorizarea amortizarii accelerate la investitiile antipoluante.
3. Sisteme de restituire-depunere. Se instituie o suprataxa asupra produsului, care se restituie
dupa returnarea ambalajelor intr0un sistem de colectare.
4. Sistemul de permise comerciabile vinderea pe piata a drepturilor de poluare intre firme
(SUA, Canada ,Germania)
5. Sistemul constrangerilor. Sunt plati pentru neconformare care furnizeaza surse financiare
suplimentare pentru a obliga la supunere fata de reglementarile de mediu existente.
Instrumentele financiare
Sunt considerate toate actiunile finantate din bugetul de stat sau comunitar care se refera
fie direct, fie indirect la protectia mediului. Acestea apar sub urmatoarele forme:
- investitii;
- fonduri destinate cercetarilor si proiectelor de demonstratie;
- angajamente financiare in favoarea tarilor in curs de dezvoltare sau a Europei de Est
(PHARE).

26

Instrumente fiscale taxe si impozite


Pentru a folsi cu succes instrumentele economice in managementul ecologic, acestea trebuie sa
satisfaca anumite criterii:
1) Eficienta ecologica: instrumentul economic respectiv furnizeaza un stimulent financiar
efectiv pentru restaurarea si conservarea calitatii mediului inconjurator la nivelul cerut;
2) Eficienta economica: instrumentul ajuta la obtinerea calitatii ecologice dorite cel putin la
costul resursei daca nu chiar sub acesta;
3) Practicabilitate administrativa: este fezabila aplicarea respectivului instrument din punt de
vedere al nevoilor de informare, al cerintelor administrative si al acceptului politic?
4) Compatibilitate institutionala: instrumentul este compatibil cu politica ecologica abordata si
cu cadrul administrativ (institutional) in cadrul caruia trebuie sa se aplice?
Aceste criterii nu trebuie sa fie pe deplin compatibile unul cu altul. Ar fi nerealist sa ne
asteptam ca instrumentele sa fie conforme cu toate aceste criterii.
In plus, principiul fundamental calauzitor pentru o politica ecologica este principiul
poluatorul plateste (PPP), care se leaga de fiecare din cele patru criterii si de aceea merita
consideratie in sens propriu, cu drept deplin de aplicare.

27

STUDIUL DE IMPACT ASUPRA MEDIULUI


1. Necesitatea si definirea impactului de mediu
Orice activitate umana are o serie de implicatii asupra mediului, ce trebuie cunoscute atat
ca efecte ditecte, cat si indirecte.
Evaluarea impactului asupra mediului este reprezentata de un studiu destinat estimarii
consecintelor pe care le poate avea asupra mediului realizarea unui nou proiect sau modificarea
unui proiect deja existent.
Astfel de proiecte pot fi de exemplu: construirea unei uzine, a unei autostrazi, construirea unei
centrale hidroelectrice, irigharea unor terenuri, extinderea unui aeroport sau dezvoltarea unui
port etc.
Studiul de impact este instrumentul de analiza cel mai important in activitatea de
management de mediu. El serveste atat pentru reliefarea stadiului actual al interdependentei
dintre mediul inconjurator si activitatile umane, cat si pentru previzionarea reactiilor pozitive si
negative ale exercitarii unei activitati proiectate asupra mediului.
Prin impact asupra mediului se intelege orice efect direct sau indirect al unei
activitati umane desfasurate intr-o anumita zona care produce o schimbare a sensului de evolutie
a starii calitatii mediului si a ecosistemelor, schimbare ce poate afecta sanatatea omului,
integritatea mediului (apa, aer, sol, subsol, paduri, flora, fauna, peisaj, asezari umane, constructii)
si a patrimoniului cultural sau afecteaza relatiile socio-economice.
Studiul de impact are drept scop evaluarea influentelor asupra mediului, adica
evidentierea efectelor favorabile si nefavorabile, in urma desfasurarii unor activitati in prezent si
in viitor. Studiul de impact analizeaza consecintele directe si indirecte sau cumulate ecologice
(cele ce afecteaza resursele naturale sau elementele componente, structurile si functionarea
ecosistemelor aferente), efectele istorice, culturale, sociale, economice sau cele privind sanatatea.
Efectele trebuie sa se refere si la actiuni care pot avea atat efecte benefice cat si negative si chiar
si in cazul cand se apreciaza ca efectul final va fi favorabil.
Studiul de impact urmareste investigarea stiintifica a efectelor complexe rezultate din
impactul stiintei si tehnologiei, respectiv al unor activitati sau investitii asupra mediului natural,
economic si social, inclusiv cel cultural si politic.
2. Caracteristicile studiilor de impact
Abordarea sistemica a fenomenului de impact formuleaza caracteristica principala a
studiilor de impact. Aceasta inseamna ca studiul trebuie sa abordeze in totalitate fenomenul de
influentare. Pentru aceasta studiul de impact trebuie structurat in raport cu principiile teoriei
sistemelor. Realizarea demersului sistemic reclama deci o descriere cat si o analiza sistemica.
Punctul de plecare in studierea impactului este construirea unui model al realitatii investigate. Pe
baza acestui model, adica a unei imagini preliminare, se contureaza o multime de intrebari, ale
caror raspunsuri trebuie obtinute pe parcursul analizelor.
Aspecte/Elemente:
a) Un prim aspect care trebuie studiat este sursa fenomenului de impact. Se identifica
astfel un sistem considerat ca sursa a impactului. Studierea in maniera sistemica incepe cu
descrierea evenimentului care declanseaza fenomenul de impact, precum si a procesului specific
care a condus la aparitia evenimentului.
b) Apoi se analizeaza modul de propagare a impactului general. Aceasta analiza trebuie
sa se bazeze pe o determinare cauzala complexa si pe diferite orizonturi de timp. In procesul de
manifestare a efectelor pot aparea suprapuneri sau interconditionari ale efectelor. Pe baza acestei
analize sistemice se identifica toate elementele necesare descrierii sursei fenomenului de impact,

28

a contextului (economic, social, ecologic) si a implicarii decizionale in aparitia efectelor (efecte


intentionate sau neintentionate, efecte urmarite sau neurmarite).
Ansamblul acestor elemente formeaza sistemul generator de impact. Cu ajutorul
sistemului generator de impact se identifica intreaga scara a efectelor.
3. Etapele de elaborare a studiilor de impact
In elaborarea studiilor de impact se pot identifica urmatorele etape:
3.1. Analiza preliminara
a) Se stabilesc elemente de apreciere privind necesitatea (utilitatea) realizarii unui studiu de
impact, respectiv:
- intensitatea si dimensiunile impactului perceput;
- durata efectelor;
- caracterul de ireversibilitate al schimbarilor;
- iminenta atingerii unor praguri critice de catre efectele rezultate;
- gradul de interconditionare cu alte fenomene;
- costurile implicate de realizarea temei, proiectului si a investitiei (cu cat costul este mai
mare, cu ata studiul de impact este mai necesar);
- redundanta subiectului;
- masura in care rezultatele studiului pot fi extinse pentru solutionarea si a altor probleme;
b) Tot acum se formuleaza elementele de apreciere privind posibilitatile de realizare a studiilor
de impact si anume:
- costul realizarii studiului de impact;
- durata preliminara a realizarii studiului;
- baza de date necesara;
- nivelul de pregatire necesar;
- complexitatea metodologiei care urmeaza sa fie folosita;
c) De asemenea are loc descrierea obiectului studiului de impact (definirea problemei). Este
necesara descrierea detaliata a subiectului studiului. Pe baza acestei descrieri este utila
realizarea unui studiu-pilot, care are scopul de a pune sub semnul intrebarii oportunitatea
realizarii studiului de impact, urmarind sa confirme sau sa infirme relevanta sa;
d) In sfarsit se produce limitarea ariei studiului de impact, adica stabilirea unor limite ale
domeniului de investigatie, ca extindere si ca aprofundare, care sa permita orientarea
efortului de analiza, astfel incat in conditiile date sa se poata obtine rezultate semnificative.
Directiile de limitare a ariei studiului de impact se refera la caracteristicile activitatii
preconizate, dimensiunile impactului, orizontul de timp pana la care se studiaza efectele, aria
geografica de propagare a efectelor, tipurile de actiuni posibile. Problemele de limitare trebuie sa
se bazeze pe conditiile concrete, evaluand in mod critic necesitatile studiului si posibilitatile de
efectuare.
Studiul pilot poate ajuta si la delimitarea ariei studiului de impact.
3.2. Identificarea efectelor de impact
Pentru identificarea efectelor de impact este necesara cunoasterea modului in care se
creaza fenomenul de impact pe baza interactiunii dintre componentele sistemului generator de
impact, a unor aspecte de principiu referitoare la identificare, precum si a metodelor utilizabile.
Identificarea efectelor presupune atingerea unor obiective intermediare, in cadrul unor
subetape de elaborare. Succesiunea acestora nu este neaparat fixa, ele putand fi urmatoarele
subetape:
a) descrierea, analiza retrospectiva si prospectiva a activitatii care face obiectul studiului de
impact;
b) descrierea, analiza retrospectiva si prospectiva a contextului natural si social;
c) Analiza multidimensionala a deciziilor de implementare si utilizare;

29

d) identificarea si descrierea ariilor de impact;


e) identificarea efectelor de impact, analiza deciziilor de raspuns la impact.
3.3. Estimarea efectelor
Modul de estimare al efectelor are in vedere urmatoarele aspecte:
- necesitatea si posibilitatea estimarii efectelor;
- rolul estimarii;
- marimea efectelor;
Marimea este cea mai comuna dimensiune de estimare a efectelor rezultate din impact, ea
determinandu-se de obicei pe baza nivelului unor indicatori care caracterizeaza la un moment dat
efectele. In domeniile tehnic si economic, efectele se exprima in mare majoritate prin indicatori
cantitativi, pe cand in domeniile ecologic, politic si social se folosesc in primul rand indicatori
calitativi (aer curat, bunastare, dezvoltare umana etc.).
- importanta efectelor;
- probabilitatea efectelor;
- dinamica efectelor;
- indicatorii folositi.
3.4. Evaluarea efectelor
Aceasta presupune definirea listei de efecte supuse evaluarii, precum si evaluarea
efectelor folosind seturi alternative de criterii.
3.5. Proiectarea alternativelor de actiune
Prin studiile de impact se pot stabili variante de actiune. Aceste actiuni se pot referi la
modificarea elementului generator de impact, la modificarea deciziilor de implementare si
utilizare, la modificarea contextului social si natural.
3.6. Comunicarea rezultatelor
Studiile de impact nu formuleaza decizii, ci largesc aria informatiilor menite sa sprijine
factorii de decizie in adoptarea unor strategii care sa contribuie la realizarea obiectivelor socialeconomice si in acelasi timp sa nu determine aparitia unor efecte negative.
Etapele si subetapele de elaborare a studiilor de impact pot fi sintetizate in modum
urmator:
Nr.
1.

Etape
Analiza preliminara

2.

Identificarea efectelor

3.

Estimarea efectelor

4.

Evaluarea efectelor

5. Proiectarea actiunilor si
strategiilor

Continutul etapei (subetape specifice)


- stabilirea subiectelor (identificare, selectare)
- descrierea obiectului studiului
- limitarea ariei studiului de impact
- descrierea si analiza retrospectiva si prospectiva
a sistemului generator de impact
- identificarea si descrierea ariilor de impact
- descrierea efectelor de impact, analiza deciziilor
de raspuns
- estimarea marimii, importantei si probabilitatii
efectelor pe arii de manifestare
- definirea listei de efecte supuse evaluarii
- evaluarea efectelor cu seturi alternative de
criterii
- identificarea actiunilor menite sa contracareze
efectele negative si sa dezvolte efectele pozitive
- evaluarea actiunilor cu seturi alternative de
criterii
- proiectarea strategiilor de actiune

6. Comunicarea rezultatelor
30

COSTURI SI ECONOMII ALE MEDIULUI


1. Clasificarea cheltuielilor
Volumul si structura cheltuielilor cu protectia mediului difera de la o tara la alta, chiar de
la o regiune la alta in interiorul aceleiasi tari, in functie de potentialul economic si structura
sectoriala a economiei nationale pe de o parte si de prioritatile mediului pe de alta parte.Din
punct de vedere structural, cheltuielile cu protectia mediului se impart in doua categorii:
A. cheltuielile curente
B. cheltuielile de investitii
A. Cheltuielile curente cu protectia mediului cuprind:
1) Cheltuielile pentru epurarea (neutralizarea sau tratarea) poluantilor
Exprima efortul material, financiar si uman legat de functionarea statiilor si a instalatiilor
de epurare a reziduurilor nocive: materii prime, materiale, energie, combustibil, amortizare,
reparatii, salarii si alte cheltuieli de manopera. Se suporta de poluator.
2) Cheltuieli pentru controlul si expertizele privind gradul de poluare
Aceasta grupa cuprinde valori mari la capitalul de amortismente, pentru ca aparatura si
expertizele sunt foarte costisitoare. Se mai include cheltuielile cu personalul ce deserveste
aparatura si cheltuielile de intretinere si reparare. Cand aceasta activitate se desfasoara la nivel de
intreprindere, atunci toate cheltuielile sunt suportate din costurile de productie.
3) Cheltuielile pentru transportul si depozitarea reziduurilor
Cuprind in principal consumul de carburanti, salariile personalului si cheltuielile cu
depozitarea. Trebuie suportate de poluator. In cazul deseurilor foarte toxice (radioactive), aceste
costuri se suporta atat din buget, cat si de catre poluator.
4) Cheltuielile pentru recuperarea si valorificarea deseurilor si a reziduurilor
Se include cheltuielile de prelucrare, fie ca acestea se realizeaza in cadrul unitatii
economice respective, fie contra plata in unitati specializate. In cadrul acestor cheltuieli pot sa
apara si economii (de exemplu, prin valorificarea unor deseuri materiale, namoluri rezultate din
procesul de epurare si ape uzate pentru agricultura). Cand recuperarea si valorificarea se face in
cadrul firmei, cheltuielile se suporta de catre aceasta, iar cand se desfasoara in interesul altora,
atunci costul revine beneficiarilor.
5) Cheltuielile de cercetare si dezvoltare tehnologica in domeniul protectiei mediului
inconjurator
Cuprind salariile personalului ce lucreaza in acest domeniu, cheltuielile cu materialele,
energia, amortismentele, reparatiile. Aceste cheltuieli se suporta din costurile de productie atunci
cand se desfasoara la nivel de firma sau de la buget daca au loc in institute publice specializate.
6) Penalitati pentru depasirea gradului admis de poluare
Se efectueaza de catre poluator din veniturile incasate, datorita nerespectarii
reglementarilor de mediu. Ele reprezinta mijloace banesti ce se varsa la bugetul statului sau la
bugetul local. Se acopera din costurile de productie. Uneori poluatorii considera mai avantajos sa
plateasca penalitati dacat sa efectueze cheltuieli cu epurarea poluantilor. De aceea este necesar ca
acestea sa fie astfel corelate incat sa-l determine pe poluator sa adopte o atitudine activa de
depoluare (de exemplu, schimbarea tehnologiilor).
7) Cheltuieli pentru refacerea daunelor provocate de poluarea neanihilata
Acestea sunt foarte diverse, in functie de efectele pe care le are poluarea sau de natura
poluantului si difera de la o perioada la alta si de la o zona la alta. In acest caz este foarte
importanta valoarea prejudiciilor, delimitarea lor pe cauze si identificarea poluatorului care
trebuie sa suporte refacerea lor.

31

B. Cheltuielile de investitii in capital fix pentru protectia mediului (statii de epurare,


instalatii si aparatura de masura si control etc)
Reprezinta ponderea cea mai mare (70-75%) in totalul cheltuielilor cu protectia mediului.
In unele ramuri cu impact deosebit asupra mediului, investitiile in mijloace tehnice de epurare
ajung la 10-15% din volumul total al investitiilor, cum este cazul intreprinderilor chimice sau
metalurgice. Aceste cheltuieli se recupereaza de la beneficiarii intreprinderii prin includerea lor
in costurile de productie sub forma de amortismente.

2. Eficienta economica a cheltuielilor cu protectia mediului


Cheltuielile ce se fac in scopul mentinerii calitatii mediului depind de mai multi factori,
precum:
-volumul si structura productiei materiale;
-structura tehnicilor si tehnologiilor utilizate;
-amploarea procesului de reciclare a subproduselor si valorificare a deseurilor;
-dimensiunea activitatii propriu-zise de protectie a mediului.
Asa de pilda, costurile pentru neutralizarea poluantilor cresc odata cu cresterea volumului
reziduurilor nocive, care la randul lor depind de volumul fizic al productiei, de structura acesteia,
de tipul tehnologiilor folosite, de natura materiilor prime s.a.m.d. De aici se desprinde concluzia
ca eficienta economica a cheltuielilor cu protectia medilui este influentata de o serie de factori
exogeni activitatii de poluare.
In legatura cu eficienta cheltuielilor pentru mediu se impun doua precizari:
1. nu este posibila inlaturarea completa si definitiva a poluarii, atat din punt de vedere
tehnologic, cat si economic; cheltuielile ar fi atat de mari incat nici o societate nu siar putea permite acest fapt;
2. procesul de mentinere a calitatii mediului la un nivel acceptabil si foarte bun necesita
cheltuieli insemnate, fapt ce afecteaza mersul general al economiilor si al afacerilor,
influenteaza productivitatea muncii, in unele cazuri cu consecinte nedorite asupra
nivelului salariilor si preturilor.
De aceea, este deosebit de importanta urmarirea riguroasa a eficientei economice a
cheltuielilor cu protectia mediului. Eficienta (E) economica se obtine prin raportarea
efectelor obtinute in directia imbunatatirii calitatii factorilor de mediu la eforturile,
respectiv cheltuielile efectuate cu masurile de poluare.

32