..

CONVORBIRI LITERARE.
ANUL XI.
1 Martie 1878.

1 ApriIie 1877

Redactor :

Tacob

"s(egrwiTi.

i, 1878.

T1POGIIA.FLA. NATIONAL)! STRADA S. ILIE.

Ow,

www.dacoromanica.ro

Anul XLNo. 5.

1 August 1877 .

CONVORBIRI LITERARE.
Apare la 1 a fle cares luni.
Teoria Ondulatiunii Universale.
Seotianea IT.

ORIGINEA SPECIILOB.

diviziuni mai inalte ale fiintclor organice.

Ca .cttt o subdiviziune va fi mai blank ea
atAt ea va fi acumulat o snail mai mare de
modificatiuni organice care o deosebesc de
celelalte fiinti ; si en atat, prin urmare, ea
se va fi format intr'un timp mai indelungat,

Nenum6rate1e fiinte organice, ce se ailli pe

pAnAnt, se subimpart in done regnuri : al ve-

pentra a put acumula pe nesimtite toate acele

modificatiuni orgauice. Deja subdiviziunea

getalelor si al animalelor. Aceste regnuri se

subimptirtesc apoi succesiv in ramuri, clase,
ordine, genuri si specii. Aceste din urniti,
se subdivicl in varietati ; si fie care varietate
cuprinde un flamer de indivizi, mai malt sari
mai putin deosebiti unul do altul.
Nu s'a indoit nimene niciodata, cli, din aceeasi preche de indivizi progenitori pot sit
se nasci mai multi indivizi, cari sI se deosebeasci pin4 la an punct oare care, at& de
pirintii bor, cIt si intre clCnsii. De multI
vreme an inceput eargs toti si. recunoasci
faptul ell, din aceeasi specie pot al se nasca
mai multe varietgi deosebite intro dflinsele,

numitti specie, se formeazA intr'un timp en

malt mai lung deal acel pe care il poate

cuprinde experienta direetti a omulni in decursul timpurilor istorice. Findcii nu s'a
putut deci yea cu ochii formarea unei
specii, deaceea s'a conchis de unii inv6tati,
ei specific sunt fixe, si ea, ele nu sunt formate pe nesicatite din alte feluri de fiinti organice, precum sunt formate varietittile din
specii. Se intelege ce, tot aceastii conclusiune
a fost, a fortiori, trase pentru toate celelalte

subdiviziuni mai indite dacet spun); caci,

toate accste subdiviziuni au &dug sit se formeze in timpani malt mai indelungate declit

si deosebite de specia-muralt. Si acest fapt

s'a recunoscut de top, din cauzg cii, in timpul
relativ scurt pe care il cuprinde experieuta

speciile.

directi a omului, s'au vezut varietAti ascendu-se si stabilindu-se. Na s'a intemplat

ina tot asa ea speciile si cu celelalte sub-

subdivisiuni mai inalte ?

Care insii este adevrul in aceasta chestiune ? Cum s'au format speciile si celelalte

Aceaste chestiune nu este resolvita tot

inteun fel de invettltii moderni. Acetia stint

www.dacoromanica.ro

21

ia

TEORIA ONDIMATIUNI/ UNIVERSAL&

implistiti in done tabere, adoptAnd fie care

nna din urmAtoarele done ipoteze principale:
I. AnMia ipotezd. Dupl aceastd, ipotezA,
specific de fiinti organice ar fi resultatele a
tot atltor creatiuni deosebite i neatArnate
nna de alta. Earl inat privete felul 1
timpul acestor creatiuni deosebite, opiniunile
se mai subimpArtesc iinca intre done subipoteze :

a) Unii cred el fie care specie% de fiinti

organice a luat natere dintenn germen specific, care a existat mai inainte in materia
coznaicl; i. care s'a desvoltat pe planeta noas-

trA atunci, cand a gasit conditiunile favorabile peutru desvoltare.

Contra acestei sub-ipoteze voiu opune argnmentatimiea urmAtoare :
Din espnnerea i critica teoriilor gerministe

numai indepArtatd_de un pas ; astfel Melt in

loc de intrebarea : de catra cine qi cum s'au

Great speciile pe pdnant, vom aye intrebarea
de catra eine i cum s'au creat germenii specifici?

b) A1ii, cu mai multa logica, dad, nu i

en mai multa dreptate, cred ca fie care specie a fost creata deosebit de cAtra a tot puternicul Dumnezeu. ND cred dispensat de a
combate aceastI credintd.
In resumat ipoteza Ant6ia nu se poate sustin6 tiintific.
_II. A doua ipotezc. Dnpa aceastA ipotezd,
speciile de fiinti organice nu ar fi resultatnl
al atltor creatiuni deosebite ; ci, fie care specie ar fi resultdnd din transformarea inceatl,
progresivA i statornicA a unei alte specie anterioare. Fiind apoi ca natura nu face sal-

ce am facut mai sus, and m'am ocupat despre ereditate, am vznt cd : germenii specifici, chiar cand ei ar exista in conditinnile
ce li se presupune, totu ei se desfiinteazit
cti total i pentru totdeanna prin aceea ca

tnri, ar fi destul a presupune, dupa aceastA

ipoteza, cA la inceput an luat natere, prin
tin chip oare-care, cele mai simple i mai

se prefac in fiinte organice complecte ; astfel

heat, odatA cu stingerea unei specii organice

mat specii organice din ce in ce mai divergente, mai nnmeroase, i mai perfectionate,
pang an ajtins a se constitul fauna 1 flora
din zilele noastre.
AceastA ipoteza tinde a fi admisi exclusiv
de lumina invelatl. Ea a fost propusa, sus-

de pa pamlnt, se nimicese i germenii speeifici ai acelei speeii.Astfel find lacrurile,

eatl o alternativa care se infltieaza :

sau

germenii specifici au existat in materia cozmica in toate timpurile ; sau ei an fost creati
eAndva. . Dacl s'ar admite cl germenii aunt
fra inceput i _cd, cu toate aceste, aunt destinati a perl prin transformarea lor in flinte
organice, atunci s'ar admite, prin aceasta, c.
ei au o viata nesfirOtti in trecut i sfirfild
Eara daca
in viitor: ceea ce este absurd.
s'ar admite el ei an fost creati cdndva, atunci,
prin aceasta, chestiunea nu ar ft resolvitti, ci

inferioare forme organice, pentrn a ne explica

apoi cum din acele tipuri primitive s'an for-

tinutl 1 vulgarizatA mai en samit de Lamark,

Geoffrois St. Hilaire, H. Spencer, Ch. Dari Haeckel.

Presupan el scrierile acestor antori, privi-

win

toare la chestiunea care ne ocupl, sunt deja

cunoscute de toatl lumea ; i deaceea nu nad
voiu intinde de loc asupra faptelor 1 argumentelor invocate de aceti scriitori in sus
tinerea ipotesei lor. Voiu amintl numai far

www.dacoromanica.ro

TEORIA 0/sTADTATIUNII TINWERSALE.

nki o esplicatiune acele din principalele lor

argumente pe care le admit 1 en :
1. Intreaga noastra experienta, bine inteleasa ne dovedete ca natura nu face salturi,
gi ea fie care transformatinne mare de materie organica este acumulatinnea unei serif
de schimbari incete, neincetate i statornice.
Prin inductiune trebue s credem ca tot aa
a fost in totdeauna ; i ca, prin urmare, un
om de pilda, n'a putut niciodata resarl deodata &cut gata ca din senin.
2. In conformitate en principiul de mai
sus, Paleontobogia ne arata cit mai intai s'an
ivit pe pam6nt fiintele organice cele mai simple 0 mai imperfecte, i apoi s'au saccedat

treptat in decurgerea timpurilor fiinte organice din ce in ce mai complexe 0 mai perfecte. Este probabil dark c o specie de
fiin0 relativ perfecte dintr'o perioda geologica oare care, s'a nscut din o mica schimbare morfologica ce a suferit o aid specie
relativ imperfecta, care trilise in perioda geologica nemijlocit anterioara.
3. In conformitate tot cu acelag principiu,
embriologia ne arat cA, individul omenesc

incepe prin a exista sub forma mid simple

celule; i apoi, plecand de la acest punct,
trece treptat prin toate gradele intermediare
de perfectinne organica pana ce ajnnge la
deplina sa desvaire. Desvoltarea unui om

150

a fiintelor organico in decursul periodelor ge-

ologice.Embriologia deci, confirma 0 intareste principiul inductiv, el natura nu face

salturi.

Existenca organelor rndimentare sau

atrofiate, care se gasesc mai la toate fiintele
organice, nu se poate explica decat numai
dacli se admite ea aceste organe an fost edit
pe deplinT desvoltate; i cA pe urma s'au atrofiat din cauza neintrebuintarii. Astfel, de
pildi, din faptul ca la om se gasete un rudiment de coada (representat de a treia, a
patra i a cincea vertebra candalA) i nite
40 .

mugchi atrofiati agezati imprejurul acestni rndiment, trebue sa conchidem, ca Omni se scoboara din stramogi care aveau coada, pe care
putean s'o mite.
5. Dad, indivizi din aceeag specie organica sunt pui in mediuri deosebite, atunci
ei dan nagtere la varietati organice deosebite.
Deosebirea morfologica, dintre aceste variet4i

incepe prin a fi foarte mica, i apoi merge

tot cresand en cat timpul trece. Este probabil deci, ca in timp de mii de veacuri,
varietacile unei specii devin ele inse specii
foarte deosebite una de alta; cA dupl alte
mil. de veacuri, ele devin tot atate genuri ;
pe &ma tot ante ordine ; i aga mai departe.
6. Este sigur ea din o singura limbit se

la na grade. Gradele desvlirii embrionare

corespund in totul cu gradele de perfectiune
a tuturor fiintelor organice de po pam6nt;

pot nate mai multe limbi din ce in ce mai

divergente; intocmai precum din o singura
tulpina de arbore se nasc mai multe ramnri.
.Astfel, de exempla, din limba stravechie a
Indiei meridionale s'au nascut toate limbele
indo-europene. De sigur cit, la inceput, cele
intli varietaci ale limbei indiane abia se de-

astfel incat desvoltarea embrionara a omulni

este recapitularea intregei creatiuni succesive

osebean uncle de altele. Dar, deatunci i piing

in zilele nosstre, acele varietati au mers din

nu se deosebegte de aceea a unui cane, decat

prin aceea cA, omnl percurge n grade de desvoltare embrionara, pe cand allele se opregte

www.dacoromanica.ro

160

TEORTA ONIDULATIM IINIVERSALE.

ce in ce deosebindn-se; astfel inclt astzi

limbile indo-europene nu mai sunt varietAti
ale aceleiag specii; ci chiar specii gi gennri
deosebite.Tot astfel trebne sit se fi petreAnd lucrnrile gi cn formarea speciilor de
fainti organice. CAci atAt limbele omenegti
cat gi formele fiintelor organice snnt tot manifestatinni de ale vietii organice ; gi de aceea,

atAt uncle cat i altele, trebue sit varieze gi

sit se genereze dupit aceleag legi ; atAt numai
cii. cele d'intiti variazit inteun timp mai nurt

cleat cele de-al doile.

Marl de argument4innile de mai sus, pe
care le admit gi en fArit rezervA, transformigtii cei mai insemnati, gi mai cu samA
Darwin, desvolteazi in scrierile lor multe
alte chestiuni gi teorii privitoare la originea
specielor. Ing, fiindA en am opiniuni deosebite, incitt privegte aceste chestiuni gi teorii;
deaceea, in privinta acestora, voila expnne mai

fan sistemnl lui Darwin, care este admis

aproape de too transformigtii ; gi apoi voin
desvolta un cistern pus de mine.

Ca chipul acesta, Darwin admite

a toate animalele s'ar scoborl din patru san
cinci progenitori ; gi toate vegetalele din alti
trei san patru strAmogi. Ba chiar el pare a
fi plecat a amite, ca gi majoritatea partizanilor Ai, cii, toate fiintele organice s'ar scoborl dintr'un singur stramoq.
organice.

II)

Dar cum clintenn singar strAmog, san

nnmai din Ativa, s'an nAscut [tate felnri de

specii ? i mai en seml, cum aceste specii
au mers tot perfectionAndu-se ? Aceasta s'a
fAcut, zice Darwin, in pnterea legei numitA
seleepunea natured. Eati cum se dovedegte
existenta acestei legi, a Arei descoperire este
principalul titln de glorie a ltti Darwin:
Se gtie A o fiinta organicA, pug in none
conditiuni de viatI, snfere o schimbare mai
mult sau mai putin apreciabill. Cu alte cuvinte, fiinta se adapteazA la nouele sale conditiuni de viatit. Dad acum vom mArginl
observatinnea noastrit chiar nnmai la o singuru specie, vom ved6 cA nu existit doi indivizi din aceastA specie care sA fie concepnti,
nAscuti ci erescuti in conditiuni absolut iden-

tice, De aici urmeag A fie care individ din

o specie va primi modificAri deosebite de a

. 1. Sistemul luti Ch. Dttrwin.

Eati punctele principale din sistemul lui

celorlalti indivizi. Toato aceste modificAri in-

Darwin :
I) Anatomia comparatAl clasificatiunea naturalA gi embriologia comparatA, dovedese cA,

dividuale, apoi, se transmit prin ereditate la

top indivizii caH fac parte din regnul vertebratelor sunt constituiti dupA acelag plan,
gi se desvoltit cam in acelag fel. De aici nrmeazit el toi acegti indivizi se scoboarA
dintr'un singur progenitor. Pentru aceleag ratiuni trebue g fie un singur progenitor pentra regnul articnlatelor ; gi aa mai daparte

cu ori ce anti mare subdivisiune a fiintelor

generatiunile viitoare.
Eatl acum crescAtorii de vite cum se folosesc ei de aceste efecte ale adaptatiunii gi
ale ereditAtii :
El aleg pentru sAm6ntl pe acele vite, care
intranesc mai mult gi. mai bine calitAtile folositoare omului. Prin aceasta el face ca ge-

neratinnea viitoare a vitelor A fie mai perfectionatd din punctul de vedere al utilizArii
ei. Printre indivizii deja mai perfectionati

www.dacoromanica.ro

MORA ONDULATIUNII UNIVERSALE,

ai acestei generatiuni, cresatorul alege pentru sAmntit pe acei care hatrunese i mai
malt aceleai calitlti cAntate ; i cu chipul
acesta el (IA natere la o generatiune i mai
perfectionatl. Si aa mai departe en chipl
acesta el face ea vitele sale sA se modifice
numai in directinnea pe care el le-o dA. Prin
o astfel de selectinne mai malt san mai putin
contientA, omul a ajans s formeze el insu
dup ls. mune veacnri, felurite rase domestice,
care se deosebesc intre d6nsele, cAte-odatI,
mai malt chiar cleat unele specii de fiinti
selbatece.

Precum omnl dk directinne modificArii vitelor sale, tot astfel natura dl directinue modificArii fiintelor selbatece, i eat& cum :
Animalele i plantele se nase intr'un num6r
malt mai mare, decAt acel care poate sA trAeasel en mijloacele de existentk ce se pot
gAsl. Acest adever a fost formulat de Malthus, incAt privete Omul, astfel : pe cAnd
populatinnea crete in progresiune geometricA;
mijloacele de subsistent/ nu cresc decAt in

progresiune aritmeticA.0 De aici urmeazI cA

fiintele organice trebue sA se lupte intre danBele pentru capatarea acelor mijloace de subsistentd, care nu sant in deajnns pentru toate.
Se intelege cA in lupta pentra:existentA trebue BA piarA fiintele cele slabe, i aft supravietaiaseft

cele

taje la luptA.
siste in

care an oare care avanAceste avantaje pot sA con-

o mai mare putere muscularA, o

constitutiune fisicA mai resistibilk la boale,

o indemluare i o ascutime mai mare a instinctulni i a mintii, etc. Cu chipul acesta,
dintr'o generatiune, vor supravietul 1 vor
Rua motenitori numai acei indivizi, care vor
avea an organism mai perfect din punctul de

lel

vedere al puterei de a se conserva. Aa dar

la fie care generatinne natnra face selectiune
intre indivizi ; intocmai precum un creseNtor

de vite alege pentru prIsill numai pe acele

vite care intrunesc mai multe calitAti. Amot& selectinne naturall, perfection/1.nd pe
indivizi la fie care generatiune, face ca, dupA

sate i mii de veacuri, speciile de fiinti organice sk fie en total transformate.

Darwin crede cl selectiunea natnralA este
causa tutnror fenomenelor de transformatinne
organic/. Eatit principalele fenomene pe care
el le expliel prin legea descoperitA de dknsal.
10. Cu cAt fiintele organice progreseazN,
cu gat ele cktigA in frnmasetA. Aceasta se
datorete tot selectinnii naturale. Astfel : La
animalele bisexnale, barbatii luptA intre dnii
pentrn capatarea and femei. De mune ori
biruinta va fi a celni mai puternic in muchi
1 in arme ; dar de cele mai mune ori bira-

inta va fi a celui mai frames 1 mai incAntater ; clei acesta va capata favorite i consimtim6ntul femeei. Aa dar, un barbat va
fi en atttt mai sigur de a lAsa dupA dnsul
progeniturA, cu ckt el va fi mai frames i
mai plAcut. Cu chipul acesta, fie care generatiune viitoare se fax& mai frumoasl belt
cea precedentl, din cansk el ea provine din
pkrinti mai framoi.

Lapta:pentrn dragoste are loc intre femei

ca i intre barbati. Dar ea este malt mai
crAnceng, intre barbati ; mai en snag la fiintele inferioare. Aceasta este i cauza pentru
care, la aceste fiinci, barbatii fac mult mai
mult progres in frumuseta decg.t femeile. Astfel,

Ia paseri barbatul are formele cele mai elegante, colorile cele mai strAlucite, glasul cel
mai melodios ; barbatul, cerbul, leul, au or-

www.dacoromanica.ro

182

TEORTA 0111:117LATIUNII UNIVERSALE.

namente pe care nu le an femeile lor ; etc.

Tot selectinnea sexuala este eausa gi a inframusetarii plantelor. Astfel, &rile gi fructele
s'an Scut din ce in ce mai vadite gi mai ariltoase prin colorile lor strifincite in contrast
en verde* frunzelor, numai pentru ea florile
sit fie mai ngor v6zute, vizitate i fertilizate
de insecte, i semintile sit fie mai ngor culese
gi impragtiete de paseri.
20. Cum se face eft, din una i aceeagi specie
de fiinti organice, se nasc done san mai multe
varietati deosebite care divergesc din ce in

ce panA ajung sa fie specii, genuri, san ordine deosebite, far ca sA coexists in acelag
timp gi toate varietatile organice intermediare
care trebne sa, lege pe nesimtite ramurile divergente ?

Darwin respunde la aceasta intrebare in

chipul urmator :
Lnpta pentrn viata este cu atat mai apriga
en cat lnptatorii aunt mai asemnatori intre
dongii. Caci, en cat luptitorii vor fi mai asem6natori, cu attit trebuintele lor se vor
asemna ;

i cu atat, prin urmare, vor veal

mai mult in competitinne pentru capatarea aceloragi obiecte gi a aceloragi satisfactiuni.

De aid urmeazA CA i exterminatiunea reel-

prod va fi cu atAt mai mare, eu cat luptatorii vor fi mai asemAnatori; i cu atat mai
mica, en cat luptatorii vor ave organizatiuni
trebninte mai deosebite.--Aceste fiind date,
sit vedem cum se nasc gi cum progresazA vasi

lnpta pentru viata, in conditinnile expuso mai sus, face ea, de la un timp, varietape cele mai deosebite intre dnsele supravietuesc singure ; in timp ce, varietatile intermediare, avAnd a lupta mult mai mult,
din cauza gradului apropiet de aseminare,
atat intro dAnsele cat gi en varietatile extreme, sfirgese prin a se stinge CU total. Cu
bask,

chipul acesta, selectiunea naturala face ca din

acelag trunchin sit se nasal ramuri din ce in
ce mai divergente.
De alta, parte, en cat fiintele organice vor
fi mai deosebite intre dAnsele, en atat vor

put conlocul in mai mare num& pe acelag

loc; din causit ea exterminatinnea reciproca
va fi mai mid. i in adevAr, $e gtie ea, pe

and pe un pullet de plinAnt nu pot cregte

cleat n fire de gritu ; pe acelag petec pot
cregte en aceeagi vigoare n-l-na fire amestecate de grail, sacara, orz, ovAs, etc. Tot ast-

fel, pe cand n animale de aceeagi specie an

nevoe nnmai decal de cutare intindere de pam6nt pentrn a put tral; ele tang pot eonlocni en foarte mune animale de alte specii,

WI a li se face prin aceasta o strimtorare

simtitoare.Aga dark diversificarea fiintelor
organice mai este favorizatA, pe de-o parte,
de inmultirea indivizilor prin generatinne, gi
pe de alta parte, de ngurinta conloeuirii cand
conlocuitorii snnt deosebiti unnl de altul.
Viata organica, luatA in intregal sAu, face
progres cantitAtiv gi calitativ, cu atat mai

rietatile organice care se nasc dintro specie

de fiinti organice:

mult en cat se produce mai mare diverge*

Mai intAi, toti indivizii dintr'o specie, deosebindn-se mai mult sat' mai putin intre
(Taegu, formeaza tot atate varietati incipiente,
care tind a se perpetna prin efeetnl ereditatil.

care organica este de aceeagi naturA gi de

intre varietatile organice. Aceasta diversifiaceagi valoare ca i aga zisa divisiune fisiologicA (physiological division of labour in the
organs of the same individual body). i toga

www.dacoromanica.ro

TEMA. ONDULATIUSII IINITE118A11E.

aceasta perfectionare organica este datoriti

selectinnii naturale !

30 0 consecuenta foarte importanta a selecinnii naturale este, dupti Darwin, a fiintele organice, lasate totdeanna cam in acelei
conditiuni de existenta; trebue sa progreseze
necontenit i indefinit. Clci, odata ce indivizii organici vor trebul s sufere oare care

108

a da nastere la sceciile cele mai indepartate

ale viitorulni.
Tot aceasta este cauza, dupti Darwin, el
speciile care Wen in insule, fira comnnicatie
en continentnl, snnt en progresul organic mnit
in urma speciilor de pe continente. Cad cele

dee& cele care existan deja si in ceilalti in-

d'intai n'au pntut niciodata, din causa strimtimei habitatului, sit se inmulteasca 1 sa se
intinda ea cele de-al doile.
In rezumat, Darwin crede ca prin selectinnea naturala se pot explica toate fenomenele de progres i transformare ale vietii organice, incepknd de la fenomenele ce se obBeryl in viata fiintelor celor mai inferioare,

divizi.

si pia la fenomenele vieii individnale i

0 aka conseenenta importanti a selectiunii naturale este, dnpa Darwin, el: en

cat intr'o specie organica se vor gad mai
multi indivizi, si cu cat acestia vor fi in comunicatiune mai neintrernpta intre ansii ;
en at/it specia insas va progresa i en atat
ea va da nastere la varietati mai numeroase,
i mai trainice. Clei en cat vor fi mai nu-

sociale ale omulni.

Este adev6rat ea intre cauzele transformarii
organice Darwin mai enumerl 1 altele. Lisa,

modificAri sub inriurirea mediului 1 BA transmith prin ereditate intocmai acele modificari ;

apoi, de altl parte selectinnea naturala va

preserva totdeanna nnmai pe acei indivizi cari
vor fi cAtigat o modificare mai avantajoisi,

4.

meroi indivizii care suf6r modificatiuni din

cause. mediului ; en atAt lupta lor pentrn viata
va aye un camp mai larg pentru a alege modificatinnile cele mai 'avantajoase. Cn alte
cuvinte, en cat indivizii destinati a se modifica vor fi fi mai numersi ; eu atat va fi

mai mare sansa de a se produce modificari

avantajoase ; i ea atat selectiunea naturala
va luera mai raped() si mai bine.
Din aceasta eauzi, diva Darwin, specific
care an pntini indivizi sunt destinate a peri
mai curbd san mai tarziu, din cauza luptei
inegale ce vor trebul sa sustie en speciile
care au foarte multi indivizi ; pe cand, aceste
din urma sunt destinate a se perpetua,

el zice el cea mai puternica i mai eficace

cansa este selectiunea naturala ; dupa aceea
vine intrebuintarea i neintrebnintarea organelor (use and disuse of parts); i nnmai in
al treile loc, i en foarte mica importanta,
vine actiunea directA a conditinnilor externe
de existent4, care produc variatiunile organice ce ne par spontanee.
Contra teoriilor si explicatiunilor de mai
sus ale lui Darwin, vein face obiectinnile unmAtoare :

I) Darwin admite ipoteza el toate fiintele

organice care se afli astazi pe pinAnt se scoboarl din septe, opt stramosi san poate din
unul singar. Aceasta nu mi se pare probabil
pentru ratinnile urmatoare :
10. La inceputnl vietii organice, toate punc-

tele depe snprafata planetei noastre se &eau

in acelei conditiuni fisice ; cad, toate aceste
puncte se gaseau la aceeasi temperaturl, era

www.dacoromanica.ro

let

TEORIA ONDULATLUNII UNIYERBALE.

deopotrivit acoperite cu ap clocotitg, etc.

Astfel fiind luernrile, este en neputintl a ad-

mite a viata organia a luat nastere numai

intr'nn singur punct, san numai in epteopt
puncte de pe suprafata pAnAntnlai. Cad, aceleai canze, lucand in aceleaci conditiuni

pe tot pArantul, an trebnit a dee nastere

pretntindeni la aceleaci efecte. Aa dark trebue sA admitem c nenum6rate fiinti organice
primitive an apArat deodatA pe toati intinderea oceanului pam6ntese de pe atunci.

Este adevdrat a se poate presupune e,

din toate aceste nenumgrate miriade de fiinti
primitive, nnmai un singur individ, sau namai 9epte opt indivizi, ar fi lasat *scobori-

tori, pe and toti ceilalti ar fi peHt. Dar o

astfel de presnpunere nn poate aye nici nn
temeiu, ci are contra sa toate probabilitAtile.
2. Omnl de sigur trebue sA se scoboare
din fiintele organice care au apArat cele intAi
pe pAm6nt ; fiindci el contine in sine cea mai

mire acumulare de variatinni organice, care

a trebnit sA se fact in cel mai lang timp.

Na se poate insa admite c i fiintele organice inferioare de astazi, precum sunt infuzoriile, monerile, etc., s'ar scoborl din stamoi tot ma de antici. i in adev6r din legile emigratianii pq care le-am stabilit mai
sus, reza1t c, daa acecti stamoi, presnpun6ndu i antici, s'ar fi aflat totdeauna in

acelac habitat, ei s'ar fi sties de malt ; earl

dad, ar fi schimbat din and in_ and habitatul, ei s'ar fi preflcut necontenit in specii
din ce in ce mai perfecte, p/inl ce astAzi ar
fi ajuns Ea fie animale superioare ca anii,
momitele, oamenii etc. Aa dark, speciile in-

ferioare de astAzi nu pot fi cleat procluctul

unei generatiuni spontanee mai recente.

fiinda fiintele organice astlzi existente formeazI o serie neintreruptI, incepdncl en cele
mai inferioare i sfirind en cele mai superioare ; deaceea ele na pot fi cleat productele
succesive ale nnor generatiuni spontanee asemene succesive, care an fost in lucrare ne-

contenit de la incepnt ci pn astlzi.

S'ar put zice c flintele inferioare de
astAzi, precum sunt infnzoriile, ar put foarte
bine s fie moctenitorii degenerati ai nnor fiini cu malt mai snperioare. Aceastl supositinne ar pate, la prima veclere, sl aibA, de
sprijin chiar teoria ondulatinnii nniversale.

Voiu observa, ins, cl, pe ct vreme viata

organicA, luatA in intregal ei, se aill pe curba
snitoare a undei sale, fie care specie organicA
particularA, deci percurge mica carbA scoboritoare a propriei sale nude ; totnc ea dA nactere

numai la spedi din ce in ce mai perfecte.

Cn alte cuvinte, indivizii care eompun o specie, dupA ce aceasta a ajans la punctnl culminant al nndei sale, se despart in doue pArti ;
din care, nna continua progresul Organic, qi
da nactere la flinti snperioare ; earl cealaltit,
dupA ce percurge curba scoboritoare a undei
speciei, se stinge fda a litsa scoboritori. Dad

nu ar fi aca, atunci nu s'ar mai stinge prin

moarte generall nici o specie superioarl din
lume, ci numai s'ar transforma in mai bine
sau mai ru.
3. Anatomia gi embriologia comparat1 precum i clasificatinnea naturalA a fiintelor organice dovedesc cit toate aceste fiinti sant

create dupA un singur plan. Aceasta instt nu

dovedecte nnmai deat cit toate aceste flinti
s'ar scoborl dintr'nn singur strAmq. Este
adev6rat cit experienta de toate zilele ne aratl cA, fiii aceluiac pArinte, sau strAnepotii

www.dacoromanica.ro

TEORIA ONDULATIUNII UN1VERSALE.

aceluia stritmq, samanA unul cu altul. Aceasta insg nu dovedete numai decitt, et toate
aceste fiinti s'ar scoborl dintr'un singur stri-

Este adevrat dt experienta de toate

zilele ne aratl cit, fiii aceluia pArinte, Batt
mo.

strInepotii aceluia strAmo, samInit unul cu

altul. Aceasta este chiar 0 cansa pentrn care

snntem plecati a conchide nnmai cleat prin

inductiune cl : ori ce asembare intre fiinti
organice trebue BA fie datoria inrndirii. Este

insA de observat, a ereditatea nu poate fi

singnra causi a asembitrii organice ; pentru

motivul di ea nu este singura mud a constituirii 0 a transformArii organice. i in adevr, formarea organelor este datorith inriuriiii 'mediului eel putin tot atitta citt 0

185

stituite 0 distribuite tot dupg, un singnr plan.

i in adevr, precum toate fiintele organice an
in comun cea mai mare parte din caracterele
ce se pot gAsi la aceste flino, 0 nu se deosebesc intre d6nsele decIt numai prin un num&
relativ foarte mic de caractere particulare ; tot

astfel i medinrile ate sunt pe pAmbt, au,

in comun cea mai mare parte din elementele
ce se pot gltsi in aceste mediari : 0 nu se
deosebesc intre d6nsele cleat prin un num6r
relativ foarte mic de eletnente particulare.
Pitntt aici am rationat, presupungnd pentra
un moment cA toate fiintele, astitzi existente,

s'ar scoborl din cele hal fiinti care an apArut pe pAm6nt, 0 care, prin urmare, au
luat natere in medind identice. InsA i dacA

Aa darn, nu existA nici o necesitate logicA de a conchide a done fiinti a-

vom considera cl cea mai mare parte din

semAnAtoare aunt numai decAt inrudite. De

sigur cit, aid ca 0 ainre, efectele identice
vor procede din cause identice, i efectele asemitnittoare din cause asemIngtoare. InsA egg

an kat natere prin generatinne spontanee

in timpuri din ce in ce mai recente, 0 prin
nrmare in medinri din ce in ce mai diverse ;
totu rationamentul de mai sus se aplicit 0
la aceste din urmit fiinti. i in adevr, 0
aceste fiinti vor trebui sA fie asemAnAtoare,

ereditAtii.

cum a fost 0 este realizat acest principiu in

materia de NA :
La inceputul vietii organice a trebuit sA
se nasal, pe toatit snprafata plm6ntulni ne-

fiintele de astAzi se scoboarit din strAmoi, cari

atitt intro d6nsele cAt i en fiintele anterioare;

did, atIt unele dit 0 altele aunt nAscute 0

num6rate fiinti organice de aceea0 constitutie

to. formit; din cauzA cA pretutindeni se gAsiau
aceleai conditinni de existenttt. InsA, mai
tArziti, conditiunile de existentA diversificAn-

desvoltate in mediuri earli asentanatoare.

II) Darwin crede cA perfectionarea 1 formarea speciilor de fiinti organice este datoritlt selectiunii naturale. Este de netAgAduit

du-se din ce in ce mai malt, an cauzat 0

di lupta pentru viatA existA, i cl, prin =-

diversificarea treptati 0 neincetath a fiintelar

s'au nitscut 0 s'an desvoltat in decurgerea yea-

mare, din acoastA luptA, nu vor e1 biruitori

0 supravietuitori cleat fiintele cele mai tari.
Dar nu mi se pare cA selectiunea natnrall
ar aye impovtanta 0 eficacitatea pe care i-o
atribuete Darwin. i eatit pentrn ce motive:
Prefacerea i proplirea organelor este pri-

curilor, stint, en OM diversitatea lor, con-

cinuid de inrinririle mediului in care se gl-

organice. Deaceea, dacA astAzi vedem di toate

fiintele organice, cu toatA diversitatea lor, aunt
create dupA an singur plan, aceasta provine

de acolo el 0 medinrile, in care aceste fiinti

22

www.dacoromanica.ro

lee

TEMA ONDULATIVNII UNIVERSAL%

i in adever, dupa principial general al adaptatinni stabilit mai sus,

ori ce fiintg, organici ce este supusg, la o insesc fiintile organice.

riurire noud i relativ mica, snfere o prefacere organicA conrespunztoare i avantajoasit.

Insg, inriuririle noue nu pot proveni decgt

.

de la o no DA, climg, o noun hrang, o noug

incruciare, o nouA emigratinne ; in sfirit, de

la o schimbare in maul san mai multe elemente din acele care constituesc mediul. Aqa

dark natura, directiunea i persistenta prefacerei i perfectionarii fiintelor organice vor

at6rna de la natura, directinnea i persistenta
prefacerei mediulni. Ce rol are in toate a-

ceste selectinnea naturalg? Ea nu face cleat

sl hotgrasca, care indivizi san care specii

vor perl inaintea altora.De signr cit individul sau specia, care se afia pe curba scobo-

ritoare va perl mai cnrend sau mai tgrzin,

chiar i Ord sd vie in luptd cu alte fiinti.
Desigur earA cit in caz de luptit intre o fiintA slabg i una tare, aceastg din urmg va
birni. Dar din ce causl aceasta e mai tare
decAt cealaltg ? Din causg cl ea are o mai
mare sumi de puteri in equilibrul vietei sale,

inriuririi mediului este faptul urmittor : modificarile organice se prodnc in directiuni determinate care persistA in timp mii san milioane de ani. Acest fapt se explicA foarte
bine, dad admitem ca modificgrile organice
sant cauzate i diriguite de cAtrit media. Caci,
pe de-o parte, o specie organicA tr21,ete mii
de ani int'acela habitat general inainte de
a-I pgrgsi prin migratiune ; earl, pe de anti
parte, schimblrile de configuratinne ale continentelor i mgrilor, i, in genere, schimbarile bine definite de media de pa fie care
punct al suprafetei pamentalui, se fac in decurgere de mii i milioane de ani. Astfel incgt, dacg un media se modifica pe nesimtite
i necontenit intr'o directinne determinatg in
timp de multe veacuri, desigur cl el va modifica pe fiintele organice ce locuese acolo,
tot intr'o singurt directinne, tot pe nesim-

tite, i tot in timp de multe veacnri.

Darwinitii cred at se poate explica persistenta directinnii modificArilor organice prin

selectinnea naturalg. Mei, zic ei, din fie care

generatiune nu snpravietuesc decAt acei care
au mai melte avantaje in lupta pentrn viatA ;

ci inrinririle none ce intervin la fie ce moment in acel equilibru sant mai numeroase
decgt fortele ce es din el, di aceastA mgrire
de pnteri se face la ea mai rapede decgt la
competitorii sei ; ci aa mai departe. Dar

astfel incgt, acele modificAri organice care sant

avantajoase pentrn luptit, fiind prezervate 1
acnmulate intenn mare ir de generatiuni,
urmeazA o singura directiane in timp de multe

toate aceste avantaje provin de la fele! 1 regiunea adaptatiunii in genere, i in specie a

incrncigrii i a emigratinnii. Prin urmare qi

de onod2ficdri avantajoase pentru luptd" este

bind* in lnpta pentru viatg este determimath in principin tot de catrA inrinririle exterioare.
Dar ceea ce dovedecte poate i mai malt

ea tot progresul organic se datorecte numai

veacuri.Voiu observa, insg, eit expresinnea

prea vagg, pentra a put6 servi la o explicatinne precizit. CAci, nu organ ar pate foarte
bine fi modificat in done feluri contrare, de
i amundoue felnrile ar fi de-o potriva avantajoase pentrn luptl. Aa de exempin, capnl
boulni a capatat coarne pentrn a pate sti bi'Teasel la lnptit ; dar tot aa de bine pntea

www.dacoromanica.ro

TEORItt OND171ATIUNII UNIVERBAME.

capete, pentru acela, scop, dino lungi ca

elefantii; WI a se pute, zice clt armele d'intai
sunt mai puternice decat cele de-al doile.
Apoi, dad e adev6rat, dupa cum pare a credo
Darwin, ca inriuririle mediului nu fax decat
oft

sk produca modificari organice iG& toate sensurile, dintre care selectinnea naturala alege
pe cele mai avantajoase ; atunci nu inteleg

pentrn ce intr'o generatiune nit s'ar afla indivizi en modificarile cele mai avantajoase

facute intr'o directinne, pe dud in a dons

generatiune modificarile cele mai avantajoase
ar fi Mute in eta directiune ; gi, in cazul

acesta, nu inteleg pentrn ce selectinnea naturala nu ar apnea acum o directinne, acnm

alta.

Afara de aceste vein mai cita aid gi obiectiunile lni Paul Janet ci Bennett.
Darwin crede ca toate modificarile organice produse de inriurirea mediului snnt accidentale ; ti ca din acele modiflcari, lupta
pentru viata alege pe cele mai avantajoase.
InsA, aceste modificari accidentale nu pot sit
se produca cleat sau prin salturi san pe nesimtite.

SI prestipunem mai intki ca moclificarile

se fac prin salturi. SA presupunem, zice

Paul Janet, ca in terile calde coloarea inchisft este tin avantaj, care face pe locuitori
sa sufere mai bine caldarile cele cumplite ;
sa presupunem ca in una din aceste teri nu
sunt deckt eameni albi, i ck, la un mo,,ment dat nn individ este deodatk colorat in
negru ; acesta va ave in avantaj mai mare
deckt compatriocd sei : el va tral, de pildk,
mai mult. Dar eatI-1 ck se insoara. Ca

eine va put el sk se insoare ? Fara indoeala ea o alba ; de vreme ce coloarea neagra

167

e accidentalk. Copilul ce se va nacte din

acectia fi-va el negru ? Nu, fara indoeala ;
,el va fi mulatru. Fiul acestui din nrma va
fi Inca ci mai negricios, i, in cate-va generatiuni, coloarea accidental a celui d'intai
va disparea ci se va cufunda in caracterele
generale ale speciei. Astfel, admit6nd chiar
ck coloarea neagra ar fi tin avantaj, ea nu
ar avea niciodata timp sa se perpetueze in

deajuns pentru a da nactere la o varietate

Ilona mai apropiata en clima, ci care prin
aceea insq, ar invinge pe albi in lupta pen-

tru viata.
Dar sa presupunem ca modificArile organice, dee! accidentale, se fac pe nesimtite.

Pentru acest caz eata o obiectinne cuprinsa

in urmatoarele linii scrise de Bennett ci citate de Paul Janet :
,In cartea sa, despre inriurirea selectiunii,
Wallace citeaza in fapt foarte curios relativ la fInturii din America de sad care constituesc genul Leptalis, i care samana foarte
mult cit Pieridele (fluturii noctri de vara).
Paserile mananca en multa placere Pieride,
Dar ele nu atacii mai niciodata alti flutnri
din familia Heliconidelor representata, intro
altele, prin Ithomia in America de sud. Canza acestui desgust al paserilor este ca Heliconidele, cand se simt in primejdie, secreteaza tin liquid gretos care constitue cel mai
mai displacut condiment. Dar se intampla
tocmai ca uncle Leptalis, fara sl pearda nici
unul din caractele lor esentlale, capatif, o

coloratinne care le face sa fie confundate,

de catra ochiul cel mai exercitat, ci adev6ratul Ithomia. Sub aceasta deghizare, ele
scapa de lftcomia vrajmaOlor mai 'icor cleat
congenerele lor de coloare albk. Wallace

www.dacoromanica.ro

168

TEORIA OEM1E4111E11 IINWERSALE,

1=1

atribue selectiunii naturale productinnea acestel forme profectoare a Leptalidelor. Aceastit conclnsinne este atacata de Bennett prin

rationamentnl urmittor : este evident, zice:el,

ca pentru a trece de la forma lor ordinal% la
forma protectoare, Leptalidele au trebnit sit
snfere o serie de transformari treptate, i nu

se poate socoti a fi mai putin de-o mie numrnl formelor care an trebuit sit se succedeze intre intia deviatiune 1 forma obseryea la urma. De alta parte, este evident
ca cele d'intiti Leptalide degenerate nu pateau sa se deosebeascit in deajuns de surorile lor pentru a inela pofta paserilor interesate a le recnnoatite sub deghizalva lor ;

i e destul demodest a presupune ea in

La a doua generatiune, formele, care avean deja o tendint% de a se departa de for-

ma Ithomia, nu vor ave nici o ratiune de

a se apropia din non de ea ; i nnmai intr'o
singnrit dou6zeeime a posteritatii celei intai
parechi vom mai pate spera sa Odra forme

care sit se apropie de forma protectoare.

Dar in aceasta douezecime, selectiunea naturalit tot nu luereaza Inca, i tot internplarea va pate sit mai prodacit formd pe
care e avem in vedere. 0 a douazecea parte
nnmai din noua posteritate va imbraca aceasta

forma. Dar aceasta nu va representa decitt

o doazecime din don6zecimea nepotilor celei
d'intai parechi de Wad. ansele de a se
gitsl forme folositoare in aceasta a dona ge-

timpnl celei d'intai cinci-zecimi a periodei

de transformatiune presupusit continua, pa-

neratiune nn vor fi deci representate decitt

Dad este

zece generatiuni, ansele se vor reduce la

aa, fluturii nefiind de loc prezervati prin

nona lor imbracaminte, oH cc ratinne de

)1 ; ceea ce insemneazit a din zece bilioane de indivizi, anal singur va fi conservat

abia nrmele cold d'intai deviatinni ; i nu

serile nu an putut fi

inelate.

selectinne dispare, i trebae sa se considere

ca paritsitit in voea intemplitrii continnarea
metamorfozei. ansele acesteia pot acum sa
fie calculate aproximativ. i in adevr, A

ham o pareche de Leptalide 9i sit presupunem di specie are tendinta de a varia in

douezeci de felarl deosebite, printre care
unul singnr tinde a se apropia de Ithomia.
La intitia generatinne, ansele eit o varia-

prin fractinnea (1/20)2 san 1/400 . Numai dupa

( 1/2 0

snntem ancit decat la janAtatea generatinnilor, care ar fi trebnit sit formeze cea d'intai
cincizecime a periodei de transformare. Dacit

time favorabila a trebuit sit se produce, sant

representate de fractinnea 140; i aceasta
socotire e foarte favorabila pentru ipoteza

acum aplicam acest calcul la populatiunea

totalit a unui district pe care o putem socotl la un milion de indivizi, vom vedea cal
in acest district, un singur individ din zece
milioane de Leptalide ar pate sit alba oare
care caractere analoage en acele a genalai
Jthomia; i aceasta numai dupit zece generatiuni de la antaia modificare ; Acesta e

Wallace; cad in nnmeroasa posteritate a

Tin resultat en total negativ i care ne silete

unei parechi de flatnri, se va-gAsI de sigar

mai malt (leen douezeci de forme ceva deosebite i purcezend din o forma stabilita
dinainte.

a respinge cu total ipoteza selectiunii ; de

vreme ce, inainte chiar ca aceasta sa fi putat

:7

aye o ratiune oare care de a se produce,

variatiunea accidentala primitiva i favora-.

www.dacoromanica.ro

TEO= OITDUTATIIINII TININTIOMA.

169

bill conservArii individnlui va fi dispArut

cu total in massa variiginnilor contrare.

invetati. Cuventul de accidental a fest Nat

Obieqinnile mai Paul Janet 0 a lui Bennett

an valoare numai contra ipotezei lui Darwin
dupl care, modificArile produse de mediu snnt

in timp ce intelesnl gtiintific este de fapt

InsA, voiu
rar, ea nu se intempllt des

accidentale, i lupta pentru via, alegend nu-

mai modificArile favorabile, perfeqionead spe-

ciile. Dar aceste obiectiuni nu in firmit intrn

nimica teoria transformismului, contra citreia
ele au fost indreptate.
J. Delboeuf printenn admirabil articul pablicat de curend 1) combate obiectinnile de mai
sus, i dovedegte c modificatiunile organice
prodnse de cam permanente nu se pierd, ci

de dengii in intelesul vulgar de exceptional ;

demonstra aceastA propositinne, in aparentit

paracloxalA dacA nu absurdl, cA, ori citt de
puternicA ar fi cauza generall identificAtoare,
gi on cAt de slabl causa particularA diversificittoare, aceastA din urmit va birul la
nrma urmel. Cu alte cnvinte, eatI nude
tinde dovada mea : ori citt de mare ar fi

gru,

numerul fiintelor asemengtoare ml, i ori

cat de mic ar fi numernl fiintelor neasemenAtoare individulal izolat care de, nagtere la
acele flinti, se poate totdeanna, admitend el
deosebitele generatinni se inmultesc in aceleagi raporturi, sit se calculeze numerul generatinnilor la sfirgitul citrora totalitatea indivizilor transformati va intrece pe acea a
indivizilor nealterati .
i se poate asemene calcula numerul generatiunilor dupA
care indivizii transformati vor inlocul en
totnl pe indivizii nealterati, deja dispitrnti.
Aceastit demonstratinne este deveditit pe
larg de cittrA -Delboeuf prin aplicarea nnei

causa an este accidentald cleat in intelesul

legi matematice de transformism, ceea ce procurl o convingere complectit. Me dispensez

cit ea lovegte un singnr individ din douezeci,

din o sutit, din o mie. Insh, la generalin-

de a transcrie acea demonstratinne ; fiindcit

ea este mai malt de domeninl matematecelor

ilea viitoare, ea va lovl an numer proporpenal de indivizi, nu nnmai printre scoboritorii acestni negru sau acestei Leptalis,
dar asemene i printre scoboritorii albilor

pure.
Este insI de observat cA toatA aceastA, de-

se acumuleazit necontenit.
Chestinnea astfel enunciatit, zice Delboeuf,
implicA permanenpl cauni, care despoae pe

unii scoboritori de un caracter strttmofesc

determinat. In definitiv aunt done cauze fatit

in fatft, una care impinge la uniformitate,

alta care tinde la diversitate. AceastA imprejurare n'a fost observatit nici de P. Janet,

nici de Bennet. Ei au plecat de la aceastA

bask el nn alb se fAcea din intemplare nei eit o Leptalis se imbrAca din internplare cu o parte din haina Ithomiei. Dar

gi a Leptalidelor nemodificate. Acesta e un

element, de care n'au tinut socoteall acegti
1)

Vezi ; Les 111athmatques et le Tansformisme in Revue Scientifigue dia 12 lanuar 1877, de uncle am luat
qi celelalte dou citatinni de mai sus.

monstrare este intemeiat pe faptnl presupus,

dar nu gi dovedit de cAtrA Delboeuf, el variatiunile organice sunt produse de cauze Permanente. Nu cred cA acest antor voegte sA
atribue caracterul de permanentit la toate cauzele care inriuresc organismul. Dar nu este
mai putin adeverat, dupit cum am aretat mai

www.dacoromanica.ro

170

TEORTA ONDIITATIUNII TINIVERSALE,

I=.31=1

sus, cit modificArile organice care persistA gi

se acumuleaztt in decursul veacurilor sant cauzate de modificArile persistente i acumulate
ale mediului. CAci, elementele mediului se
schimbit treptat, pe nesimtite gi in decurgerea
tuturor veacurilor, din cauza schimbArilor
lungi gi necontenite atAt geologice cAt gi cos-

gresul ce organele fac in frumusete ; gi apoi

prin a doua consequent% gi aplicatiune a aceleiac legi, el explicA cam speciile organice
divergeazA gi se diversificA necontenit. Mai

mologice.

lectiunea naturalit.
SA presapunem pentru un moment cA toatA
aceasta diferentiare a indivizilor gi a speciilor organice este datorita selectiunii natu-

Aga dar persistenta directiunii modificArilor organice nu se poate explica inteun chip
litmarit gi precis prin selectiunea naturall ;
pe cAnd ea se explict foarte bine prin inriurirea exclusivd chiar a medialui.
Din toate aceste resultit cl selectiunea na-

tured nu este, precum pare a crede Darwin,

un principiu activ care ar fi cauza efectivA
a prefacerei gi a propAgirii fiintelor organice.
Seleqiunea natured nu este decdt o lege
a extincfzunii fiinfelor organice, 0 a cAreia
efect asupra modificArilor organice din viitor
este aproape nut. Deaceea trebue a recunoagte
cA efectele el aunt restrinse in marginele hotArite deja de Malthus. Ea ne explicA, de
exempla, pentru ce, din cauza mArginitei can,
titAti de mijloalte de subsistentA, nu pot trAl

pe an teritoriu dat decAt un num6r limitat

Ea ne explicA asemene pentru ce
pe acelag teritoriu dat, dei nu pot trAl decit n fiinte de aceeagi specie, totug pot conlocal nm fiinti de diferite specii. CAci, pe
acelag teritor pe care se gftsegte cantitatea a
de subsistente trebuincioase pentru fiintele de
specia A, se poate gAsi gi o cantitate b de
subsistente deosebite trebuincioase pentru fiintele de specia B.Dar afar% de aceste, selectiunea naturalA nu explicA mai nimic.
10. Prin int6ia consequentA gi aplicatiune
a selectiunii natarale, Darwin explicA prode fiinti.

departe, emite chiar pArerea di, on ce ptogres din viata vrganicA, fie chiar in viata so-

ciall a oamenilor, se poate explica prin se-

rale. Voiu observa insit cl diferentiarea organicA este an fenomen general care se observa in intreaga desvoltare a vietei organice
propria zise, gi chiar in intreaga evolutiune
a materiei. Astfel, diferentiarea organicA se
observA nu numai in formarea speciilor de
vegetale gi animale ; dar gi in desvoltarea internA a societatilor omenegti ; gi in formarea
structurei interne a fie cArai individ dintre
plante gi animale ; gi chiar in formarea erneturei interne a fie dnni corp ceresc (precum
e pAm6ntul). De vreme ce toate aceste diferentieri aunt de aceeagi naturA, este probabil
cIt toate sant prodase &TA acelag principiu
gi de aceeagi cauztt. DacA acea cauzl ar fi
selectinnea naturall, atunci ar trebul ca prin
ea sit ne explicAm toate aceste fenomene. InsA,

selectiunea natarala ne va explica ea greu

diferentiarea organicA a indivizilor dintre

plante gi animale ; ea va fi aproape in neputintl de a ne explica cele mai multe din diferentierile ce se observA in viala scialA a
oamenilor ; gi nu va pate de loc explica di-

ferentiarea interna organicA a corpurilor ceregti.

Am zis a selectiunea naturalA va fi aproape in neputintA de a ne explica cele mai

www.dacoromanica.ro

TEORTA ONDULATTUNII IINIVERSALE.

multe din diferentierile social() ale omenirei.

in adevtr, ea nu ne poate explica, de

exempin, pentrn ce, la un moment dat, nn
popor cittigt calittti filosofice 1 artistice pe

care nu le avea mai inainte ; pentrn ce progresul acestor calitati este asigurat en toate
a filosofii i artitii, in genere, nici nu snnt
nitscuti din pArigi avend aceste ealiti, nici
nu clan natere la copii care sit alba, aptitudinea de a deveni filosofi i artiti; 0 pentrn ce done san mai multe popoare fac progres in calitAti morale san intelectuale deosebite, fArt ca sit existe o adeveratt luptt
pentrn existent& intre acele popoare.
2. 0 a treia consequentA i aplicatinne a

selectiunii naturale este, dupt Darwin, et o

specie organict Watt chiar totdeauna in aceleai conditiuni de existegt, ar continua
sit procreeze necontenit scoboritori foarte nnmeroi, i ar propt1 necontenit ; din caul

1.11

clt cea precedentit. Cu chipul acesta, o specie organict poate st ajangt, cu toatl selec-

tinnea naturalt favorabila, Oat la sfiritul

enrbei)coboritoare a amid sale ; aa incAt,
cel din urmt representant al acestei specii
st nn alba, nici macar en eine lapta pentra
vigit cleat en medial fizic i cu toate aceste
sil flu lese nici o progeniturt.
In sprijinirea celor aici spnse, este destul,
cred, a amintl exemplele citate deja in acest
studiu despre nenumeratele specii, care s'au
stins en multe veacuri inaintea noastrt,
mai en Banat despre speciile care decad i se
sting astlzi sub ochii notri, fArt nici d canzit darwiniant.

Astfel sunt : zimbrii, lefi,

hipopotamii, crocodilii ; 1 chiar popoarele sel-

batece dir America, Africa 0 Australia.

Apropos de aceste din urma popoare, voiu
amina un fapt ennoseut din experientit: 0
rast care se Ohl in decadentit, merge 0 mai

cit lupta pentrn viata, o face ca numai indivizii cei mai bine adaptgi i mai pnternici
(the fittest) FA supravigneaset, i sit lese la
rindul lor scoboritori cel pntin tot atilt de

repede pe mita scoboritoare ()And se aft& fat&

perfecti.

ropeii nu silesc pe indigeni sit schimbe modal

Voin observa hist mai intiti cit fecnnditatea nnei specii organice care se afit pc curba
scoboritoare a undei sale merge din ce in ce
discrescend ; astfel eit selectiunea naturalt are
a se exercita intro indivizi din ce in ce mai
putin numero0. Pe urmil, specia care se el
pe curba scoboritoare a andel sale dit natere la copii din ce in ce mai degenerati i en
mai puting vitalitate ; astfel cit selectienea

lor de train, nici nn le fac mai rele conditinnile de existegl. Poate e din contra. $i
eu toate aceste, Australianii se sting cu atiit

in feta en o rasit in progres. Aceasta nu se

poate explica totdeauna prin lnpta pentrn
vigil. Wei, in Australia, de exempla, En-

naturalt, chiar dacit ar aye puterea ce i se

mai repede, en ett yin in contact mai apropiat

en Europeii. Acest fapt remitne, prin urmare, Inca neesplicat.
3 . Cea de pe urmit consequentit importantit a selectiunii naturale este, dupa Darwin, et : cu cut intr'o specie organicit se vor
gag mai multi indivizi, eu atilt_specia insa va

atribue, nu ar put decAt sa, prezerve pe copiii cei mai putin degenerati, fart inst a pute
da natere la o genergiune mai perfect/1, de-

progresa mai mult ci va da nastere la varietAti mai multe 0 mai trainice. De aid
urmeazt, ett speciile en putini indivizi stint

www.dacoromanica.ro

172

TEORIA ONDULATIONII IINIVERSALEPOVESSEA LUI ARO ALB.

destinate a perl in lupta pentrn viati, pe

and cele cu indivizi multi se vor perpetna
indefinit. Tot de aici urmeazi at speciile
.confinate in insnle mid nu vor put progresa
aa de repede ca cele de pe continente in-

multe alte obiectinni. Fiind ilia a aceste

obiectiuni aunt indreptate contra trasformis-

mulni insu, pe care i eu il admit in principin ; deaceea le vein areta 1 combate in

paragrafnl urmAtor en ocasiunea expnnerei
sistemnlni men.

tinse.

Voin observa di nici o specie nu resare

deodati mare i numeroasi. Fie care incepe
prin a fi fArl importantl, i apoi se inmul-

(va nrma).

V. Conta.

tecte treptat en citt merge pe cnrba snitoare,

pentrn a se impntina apoi eu cAt se va scoborl pe cealaltit curbl a undei fiale. De cite
ori nu s'a vent o specie numeroasA dispit-

rend, pe dud chiar in mijlocul acesteia s'a

immultit i a progresat o specie rivalA putin
numeroasi la inceput!
CAt despre faptnl cit speciile din insule fac
mai pntin progres cleat cele de pe continente,
en cred cl aceasta se intempli, dupi cum am
mai spns-o, din caul cA, in insnle fiintele
glut impedecate de a emigra des i in habitaturi din ce in ce mai none; i cA, prin
nrmare, ele introdne in equilibrul vietei lor
mnit mai pntine forte none cleat fiintele continentale care nu au pialecele celor d'inttii.

In rezamat, Darwin crede ei principala

cauzA a transformArilor organice este selec-

titmea natarala ; pe and celelalte cauze vin

in al doile i al treile ordin. En cred ea
ar fi mai drept a admite ordinea urmitoare,
inversit eelei propuse de Darwin, i anume :
Intlia cauzA de transformare este apnea directl a conditinnilor externe de existentA ;
dupit aceea vine intrebnintarea i neintrebnintarea organelor (use and disuse of parts); 1

numai in al treile loc, i cu importantA aproape null, vine selectiunea naturall.

Adversarii lui Darwin an gent acestnia

Povestea lui Harap Alb.

Amu ci-cl era odatA intr'o prA un craiu, care
avea trei feciori. i craiul acela mai avea un
frate mai mare, care era imprat inteo altA VtrA
mai depArtatA.

i imp6ratulfratele craiului

se numea Verde imprat; i imp6ratul verde nu

avea feciori, ci numai fate. 314 ani trecuse la

mijloc, de cAnd acelti fraii nu mai avuse prilej
a se intAlnl amundoi. Earl verii, aclicA feciorii
craiului tiii fetele imperatului nu se v6zuse nicio-

datA, decAnd erau ei; 0 via venl imprejurarea,

de nici impAratul verde nu cunoTtea nepopi sei
nici craiul nepoatele sale : pentrucA lara in care
imprAiea fratele cel mai mare, era tocmai la o
margine a pAm'entului li crAiea istuilaltla altA
margine. *i. apoi pe vremile acele, mai toate
rile erau bAntuite de rezboae grozave, drumurile
pe ape i pe uscat erau pucin cunoscute ti foarte
incarnate fli deaceea nu se putea etildtori 9a de
%nor ?i fitrA prirnejdii, ca in zioa de astAzi. i

eine apuca a se duce pe atunci intr'o parte a

lurnii, adese ori dus remAnea pAnA la moarte.
Dar ia sA nu ne depArtAm cu vorba vi sA incep a depena firul poveritii.
Amu ei-cA imp6ratul acela, aproape de btrA-

nap, cAzend la zdcare, a soris carte frAtine-seu

craiului, sl-i trAmitA grabnic
pe eel mai vrednic
4
dintre nepoli, ea sA-1 lase imprat in local sAu,

www.dacoromanica.ro

POVESTEA. LIR HARAP ALB.

dupA moartea sa. Craiul primind cartea, indatA

chiemit tustrei feciorii inaintea sa i le zice : eaca
ce-mi eerie frate-meu i m9ul vostru. Care dintre
voi se simte destoinic a imp mip peste o iarA 9a
de mare Bi bogath, ea aceea, are voe din partea
mea BA se ducA, ca sA implineascA voina cea mai

de pe urmA a mosului vostru.

Atunci feciorul eel mai mare ie indrAznealA si
zice :

TatA, eu cred cA mie mi se cuvine aceastA

cinste, pentru cA sant eel mai mare dintre fraii;
deaceea te rog, sA-mi dai bani de cheltuealA, strae
de priminealA, arme i cal de cAlArie, ca sA si
pornesc, fArA zAbavA.

Bine dragul tatei, dacA te bizue?ti cA-i pute

rAzbate pAnA acolo i erezi cA esti in stare a

i pe alii, alegeli un cal din herghelie,

care-i vrea tu, ie-Si bani, cAt si-or trebul, haine
care ii-or plAce, arme care-i erede cA-ii yin la
socotealA i mergi cu bine, fetul meu.
Atunci feciorul craiului ii ie cele trebuitoare,
cArmul

sArutA mAna tAtAne-seu, primind carte de la den-

sul cAtrA imperatul, zice remas bun fraiilor sei

apoi incalecA i porneste cu bucurie spre hnperAtie.

Craiul insA, vrend sl-1 ispiteascA, taco molcum

pe inserate, se hnbracA pe ascuns intr'o piele

de urs, apoi incalecA pe cal, ese inaintea fecioraseu pe altA cale si se bagA sub un pod. Si cAnd
BA treacA fiiu-seu pe acolo, numai eaca la capetul podului ii i intimpinA un urs mornAind.
Atunci calul fiului de craiu incepe a sArl in doue
picioare, forlind i cAt pe ce BA izbeascl pe
stApAnu-sen. Si fiul craiului ne mai putend strunl
calul i neindrAznind a mai merge inainte, se intoarnA r9inat inapoi la tatu-seu. PAnA sA ajungA
el, craiul pe de altA parte i ajunsese acasA, dAduse drumul calului, indosise pielea cea de urs rti
attepta scum sA vie feeioru sert. i numai eaoa
il i vede viind rApede, dar nu ala dupA cum se
dusese.

Da ce-ai uitat, dragul tatei, de teai intors

inapoi, zise craiul cu mirare ? Aista nu-i semn
bun, dupA cAt stiu eu.
De uitat, n'am uitat nimica, tatA, dar ia prin
dreptul unui pod, mi-a efit inainte un urs grozav,
care m'a virit in toil spArieii. i cu mare oe

173

scApAnd din labele lui, am gAsit cu cale sA me

intorc la d-ta acasA, cleat sA fiu prada fiarelor
selbatece. Si deacum inainte, ducA-se din partea
mea cine tie, cA mie unuia nu-mi trebue nici
imperAlie nici nimica ; doar n'am a trAl cAt lumea,
ca sA moltenese pArnentul.

Despre aceasta bine a-i chitit-o dragul tatei.

Se vede lucru, CA nici tu nu eilti de impArat, nici
imperAiia pentru tine; si decAt sA incurci numai

aa lumea, mai bine sA tlezi departe cum zici,

cAci mile Domnului : lac de-ar fl; bro9te aunt
destule." Numai a vrea sA stiu, cum remAne
eu mop-tea? Ap-i cA ne-am ineureat in slAbAciune?
TatA, zise atunci feciorul cel mijloeiu, sA me

duo eu, dacA vrei.

Ai toatA voea de la Inine, fetal meu, dar ma-

re lucru sA fie, de nu i s'or tAie g ie cArArile.

Mai ftii pecatul, poate BA-0 easA inainte vr'un
epure, ceva... i popAc I nfoiu trezl cu tine acasA, ea i cu frate-teu, 7'apoi atunei ruvinea ta
n'a fi proastA. Dar de, ceareA i tu, BA vezi cum
ti a sluji norocul. Vorba ceea: fie care pentru
sine, eroitor de pAne." De-i isbutl, bine de bine,
earA de nu, au mai pigit i ay voinici ea tine...
Atunci feciorul eel mijlociu, pregAtinduli cele
trebuitoare i primind Ili el carte din mAna tat&

seu cAtrA imperatul, ii ie zioa bunA de la fraii

si a doua zi porneste id el. Si merge e merge,
pAnA ce inopteazl bine. Si cAnd prin dreptul podului, numai eaca i ursul: Mori Moil Mor I
Calul fiului de craiu incepe atunci a forAl, a sAri
in doue picioare i a da inapoi.
i fiul craiului
vezend cA nu-i lucru de vagA, se lasA i el de
imperAtie, 7i au rufitinea lui se intoaree inapoi Ia
tatA-seu acasl. Craiul cum il vede, zice:
Ei, dragul tatei, 914 el s'a implinit vorba
coca ,,apArA-me de gAini, cA de ekni nu me tern."
I) Ce fel de vorb A-i asta, tatA, zise fiu-seu ru?inat ; la d-ta uridi se chiamA gAini? tta ia acum

ered eu frlyne-meu, cA 9a urs 9tirea intreagA

este in stare sA o sdrumice
AncA ma mier
own am scApat cu viaiA ; lehamite si de impa.
rAtie si de tot, cA doer slava Domnului, am ee
mAnca la ease d-tale.

Ce mAnca ved eu bine cA ai; despre seta

nu e vorbA, fetul meu, zise Craiul posomorit, dar

23
www.dacoromanica.ro

POVESTEA LW IlliRAP ALB.

174
11.

ia spuneti-mi, rulinea undo o puneti? Din trei

feciori, cati are tata, nici unul sa nu fie bun de
nimica?! Apoi drept A. ve spun, ca atunci de-

geaba mai stricati mancarea dragii mei... SA

umblati numai ala, frunza frasinelthui toata viata
voastrA 0 sa ve laudati ca sunteti feciori de craiu,
7

asta nu miroasa a nas de om .. . Cum lied Cu,

frate-mea se poate culca pa o urechie din partea
voastra ; la sfantul ayteapta s'a implini dorinta lui.
Halal, de nepoti ce are ! Vorba ceea :
La placinte inainte
qi la resboin inakoi."

ispita I caci multe au vezut ochii mei, de-atata

amar de veacuri elite port pe umerele acestea.
Of! crairrule! crede-me, cit sa aibi tu puterea
mea, ai ventura terile yi marile, pamentul l'ai da
de a dura, lumea aceasta ai purta-o, uite 9a, pe
degete 0 toate ar fi dupit gandul teu. Dar uite
ce vorbeste
garbova si neputincioasa! Earta-me
;
Doamne, ca nu ytiu ce mi-a eyit din gurA! Luminate craisor, milueste baba cu ceva 1
Fiul craiului fArmecat de vorbele babei, scoate
atunci un ban li zice : .

Tine, mat9a! do la mine putin 0 de la

Dumnezeu mult.

Fiul craiului cel mai mic facendu-se atunci

rol cum ei gotca, ese afara in grAdina 0 in-

)) De unde dai, milostivul Dumnezeu sit ti dee,

zise baba, yi mult BA te inzileascit, luminate anti-

cepe a plange in inima sa, lovit fiind in adncul

sufletului de apesatoarele cuvinte ale pArintelui

yor, ca, mare norocire te 9teapte. Putin mai este

si
ai sa ajungi imp 'drat, care n'a mai stat altul
;

seu.i cum sta el pe ganduri i nu se dumerea

co sa faca pentru a scapa de ruyine, numai eaca
se trezeste dinaintea lui cu o baba garbova de
btranete, care umbla dupe, milostenie.
Da ce stai aya pe ganduri, luminate craisor,
zise baba; alunga malMirea din inima ta, caci
7

77

pe fata pamentului, asa de iubit, de slava 0 de

puternic.Acum luminate crAisor, ca se, vezi cat
poate Bali ajute milostenia, stai liniyt:t, uita-te
drept in r chii mei li. ascultA cu luare aminte ce
ti-oiu spune: du-te la tata-tu 9i cere sit-ti dee ca-

lul, armele yi hainele cu care a fost el mire, li

norocul iti ride din toate patine 0 nu ai de ce

fi superat. Ia mth bine milueste baba cu ceva.
Ia lasa-me 'ncolo mat9a, nu me supera,

atunci ai sit te poct duce, uncle n'au putut merge

zise fiul craiului; acum am altele la capul meu.

Fedor de craiu, vede te-as; imperat 1 Spune
babei ce te chinu9te ; cit de undo 9tii, poate sa ti
ajute Iii ea eeva.
Mitt9A, stii ce ? Una-i una si
deue 's mai
;
multe; lasa-me 'n pace, cit nu-mi ved lumea inaintea ochilor de necaz.
/) Luminate critilor, sA nu banueyti, dar nu te
iull ma de tare, el nu 9tii de undeli poate veni
71

ajutor.

Ce vorb9ti in dodii, matula ? tocmai do la

una ca d-ta li-ai gAsit GA Wept eu ajutor?
Ponta si-i defarq de una ca aceasta? zise baba

Hei, luminate crAirr? Cel de sus varsit darul seu li peste cei neputincioi; se vede cit ala
place sfintiei sale. Nu cituta eit me vezi &bowl
0 stremturoasit, dar print puterea ce-mi este data,
9tiu dinainte ceea ce au de gaud sit izvodeasca
puternicii pamentului yi adese-ori rid eu hohot
de neprieeperea 0 slitbiciunea bor. Aa-i, eit nu-ti
vine a erode) dar sa te fereascit Dtunneaeu de

fratii tei; pentru cit tie a fost seris de sus, sAli

fie data aceasta cinste. Tatu-teu s'a impotrivl
yi n'a vre sa te lase, dar tu starueyte pe lengit
densul cu rugaminte, cit ai sit-1 indupleci. Hainele despre care V.-am vorbit aunt vechi yi ponosite 9i armele ruginite, cart calul ai sit-1 poti
alege punend in mijlocul hergheliei o tava plina

cu jaratie 0. care dintre cai a venl la jaratic sa

manance, acela are sa to duct la imp eratie yi are
sit to scape din multe primejdii. Tine minte ce-si

spun eu, cit poate sit ne mai intalnim la vr'un

capet de lame; caci deal cu deal se ajunge, dar
Ana om cu om.
i pe and vorbea baba acute o vede inviSlnita intr'un hobot alb, ridicAndu-se in vzduh,
apoi inaltandu-se tot mai sus fi dupit aceea n'o

mai zarl de fel.Atunci o infiorare cuprinde pe

fiul craiulth, remitnend uimit de spaimit yi mirare,
dar pe urmit venindu-i inima la loc yi plin de in-.

credere ;n sine eit va isbufi la aces ee gAnclea,

se infaiiveazA inaintea tatu-seu zieCnd :

DA-mi voe ea se me duc 9i eu pe urma

fratilor mei; nu do altit, dar ea sit-mi inure no-

www.dacoromanica.ro

BOVEBTEA LIN Rao ALB.

rocul.

l ori cm

putb isbutl ori nu, dar ii fA-

gitaueso dinainte, oA odatA pornit din cam d-tale,

inapoi nu m'oiu mai intoarce, sA titiu bine ci

m'oiu intftlnI 1 cu moartea in cale.
I) Lueru negAndit, dragul tatei, sit aud 9a vorbe
tocmai din gura ta, zise craiul. Frai tei au dovedit cA nu au inimA intr'enqii i din partea kr
mi am Nat toatA nAdejdea. Doar tu sA fii mai

viteaz, dar par'cA tot im-mi vine a crede. InsA

dacA vrei i vrei numal cleat sA te duel, eu nu
te oprese, dar mi-i nu cum-va sA te intAlne9ti cu
scArba in drum Ili se dai i tti cinstea pe ruTine.
C'apoi atunci curat i1i spun, cA nu mai ai ce cAuta la casa mea.
Apoi do tatit, omul e dator sit se inceroe
Am sit pornese i eu intr'un noroo i cum a da
Dumnezeu. Numai te rog, dA-mi calul, armele ei
hainele ou care ai fost d-ta mire, ca se me pot
duce.

Craiul auzind aceasta, par'cA nu i-a prea vault

la socotealA i iner9ind din sprincene, a zis

Heil heil dragul tatei, cu vorba aceasta mi-ai

aclus aminte de citntecul cela :

176

buzdugan, toate pline ee ruginit fi se apucit de

le grij9te bine i le pune de-o parte. Fe urmA
umple o tava ou jaratic, se duce cu densa la herghel;e 9i o pune jos intro cai. i atunci numai
eaca ce ose din mijlocul hergheliei o rApciugA de
cal grebAnos, dupuros 9i slab de-i numeral coastele; si venind de-a dreptul la taVa, apucA o guri
de jaratic. Fiul craiului 01 i trage atunci cu
freul in cap, zicend :
Ghijoagit uricioasfi, ce e7til din t9i caii,
tocmai tu te-ai gAsit sA mknAnci jaratic? De te-a

impinge pecatul sA mai vii odatit, vai de steaoa

ta are sA fie !
Apoi incepe a purta call incolo i incoace si
numal eaca slitbAtura cea de cal ear se repack
si apucA o gurit de jaratic. Fiul craiului ei mai
trage i atunci un freu in cap, eAt ce poate si
apoi ear incepe a purta cali de cok pAnA colo,
sit vadA nu cumva a veni alt cal se mitnitnce jaratic. i numai eaca i a treia oarit tot gloaba
cea de cal vine i incepe a mAnca la jaratic, de n'a

mai remas.Atunci fiul craiului mAnios, ei mai

trage un faux ear 6At ce foate, apoi 11 prinde in
cApestru i puindu-i fraul in cap zice in gandul sOu :
SA-1 ieu, ori sA-i dau drumul; mO tern cii

Volnic tn6r, cal lAtrin

Oren se 'DgEdue la drum.

m'oiu face de ris. Decat cu 9a cal, mai bine

D'apoi calului meu de pe atunci, eine mai iitie

unde i-or fi putrezincl ciolanele I Ca doar nu era
se triteascit un veac de om. Cine si-a virit in cap
ti una ca aceasta, acela AncA-i unul. Ori vorba
ceea : pesemne unb1l dupit cai moil sit le iei
potcoavele.
TatA, atAta cer i eu no la d ta. Acum ori
c'a fi triad calul, on eft n'a fi tritind, aceasta
me privelte pe mine ; numai vreu sA tiu dacA

mi-1 dai ori ba.

Din partea mea, dat Bali fie, dragul tatei,

dar mi-i de-a mirarea, de unde ai sA-I iei, dna,
n'are fiinia pe lume.
Despre aceasta nu mO plang eu tata, bine
ca mi l'ai dat ; de unde-a fi, do uncle n'a fi, daca
l'oiu gAsi al men sa fie.
$i atunci odatA se sue in pod si coboarA deacolo un capOstru, un frau, un biciu si o sea,
toate colbaite, sforogite 9i vechi ca pAmentul.
Apoi mai scoate dintr'un gherghiriu nista strae
foarte vechi, un arc, nista sAgeV, un pabo i un

pedestru.
$i cum sta el in cumpene sA-1 iee, BA nu-1 lee,
calul Be si soutura de trei on i indatA remitne
ou perul lins-prelins i tener ca un tretin, de nu
era alt mitnzoc mai frumos in toatA herghelia. $i
apoi uitandu-se iintA in ochii fiului de craiu, ziee :
Sui pe mine stApAne, i ine-te bine.
Fiul craiului pun0ndu-i zabala in gurA, incalecA i atunci calul odatft aboara cu d'ensul pAna
la noun i apoi se lasa in jos ca o sageata. DupA
aceea mai sboarA AncA odatA pAnA la luna si ear

se lasA in jos mai iute decat fulgerul. i unde

nu mai aboara si a treia ()Liza, pAnA la soare si
cAnd se lasA jos, intreabfi :
Ei stApAne, cum -VI se pare? Gandit-ai vr'odatit
ca ai sA ajungi soarele cu picioarele, luna cu mann

9i prin nouri sd cauli cuiluna?

Cum aft mi se park dragul men tovaras ?
Ia m'ai bagat in toate grozile morii, cAci cuprins
de amelala, nu mai 9tiam unde mO gasesc si cat
pe ce erai sa inO prapAdesti.

www.dacoromanica.ro

l'OVEBTEA LW UAW ALB,

178

Ia ma am ameSit i eu, stApAne, cAnd mi-ai

91
dat en frOul in cap, sA m6 prApAdetti, 9i cu asta
am vrut sit-mi rastore cele trei lovituri. Vorba

ceea: una pentru alta. Acurci cred a m6 cunoyti

yi de urit 9i de fru.mos, 9i de betrAn si de tenor,

9i de slab ti de puternic; deaceea m6 fac ear

cum m'ai v6zut in herghelie

deacum inainte

aunt gata sit te intovArArsc ori uncle mi-i poNumai sA-mi spui dinainte cum
EA te duo, ca vOntul ori ea gAndul?
De mi-i duce ca gAndul, tu mi-i prApAdi,
ear de mi-i duce ca vOntul; tu mi-i folosl, cAluSul
meu, zise fiul craiului.
Bine, stApAne. Acum sui pe mine fitri, grijA
ci hai sA te duo unde vrei.
ronci, stApAne.

Fiul craiului incAlecAnd, ii netezesite pe coamA

yi zice :
Hai cAluSul meu.
Atunci calth oboara, lin ca vOntul i cAnd vOntul

au aburit, eaca yi ei la craiul in ogradA au sosit.

/7 Bun sosit la noi, voinice, zise craiul, cam cu

jumatate de gurA. Dar aista cal Si l'ai ales? ...

Apoi dA, tata, cum a da tOrgul 9i norocul;
am de trecut prin multe locuri 9i nu vreu se m6
iee oamenii la ochi. M'oiu duce 9i eu cAt calare,
cAt pe jos, cum oiu put6.$i zicOnd aceste, pune
tarnila pe cal, aninA armele la oblAnc, ii le merinde 9i bath de ajuns, schimburi in desagi i o
ploscA plinA cu apA. Apoi sArutA mAria tatA-seu,

primind carte de la dOnsul cAtre impOratul, zice

remas bun fralilor sei yi a treia zi cAtrA sarA poneyte
yi el, mergend in pasul calului. i merge el yi merge,
pana ce inopteazi bine. i cand prin dreptul podului, numai eaca 6i eta 9i lui ursul inainte, morn/dud

infriooyat. Calul atunci ciA navala, asupra ursultii

9i fiul craiului ridicand buzduganul sa dee, numai

eaca ce aude glas de om zicOnd

Dragul tatei, nu da, cA eu sunt.

put6; sA n'ai de-afaoe ou d6n9ii, alai aunt foarte

siugubeii. i la toad intOmplarea calul tovaratul
On, te-a mai sfitul 9i el ce ai sA faci, ca de multe
primejdii m'a scApat i pe mine in tinereSele mele 1
N'af Ream 9i pelea asta de urs, ca Si-a prinde
bine vre-odata.
Apoi desmierdand calul 6i mai sAruti de cateva
ori pe amundoi i le zice :
Mergeli in pace, dragiismei. De-acum inalute, Dumnezeu 9tie and ne-om mai yea! ...
Fiul craiului atunci incalecA i calul scuturandu-se, mai arata-se odata tOnOr cum Oi places,
craiului, apoi face o saritura inapoi i una inainte
9i se cam mai duo la impOrASie, Dumnezeu sa ne
Sie,

ca cuvOntul din poveste, inainte mult mai este.

merg ei o zi 9i merg dou.6 9i merg patruzeci

9i nou6, pAna ce de la o vreme le intrA oalea in
codru i atunci numai eaca co le era inainte un
om span i zice en indrazneala fiului de craiu:
nBun intAlnicul voinice 1 Nu ai trebuinSA de

sluga la drum? Prin locurile estea e cam greu

de calOtorit singur ; nu cumva sa-Si easa vr'o dihanie ceva inainte i sa-Si scurteze cararile. Eu
cunosc bine pe-aici i poate mai incolo sA ai nevoe de unul ca mine.
Poate sA am, poate sa n'am, zise fiul eraiului, uitandu-se Sinti in ochii spanului, dar acum
deodata ma las in voea
apoi dand
pinteni calului porne9te. Mai merge el inainte
prin codru cAt merge i la o strimtoare numai
eaca ce spitnul ear 6i esti inainte, prefacut in alte
strae 9i zice cu glas suptiratic i necunoscut:
Buna calea, drumelmle.
Bunt sill fie inima, cum si-i cautAtural zise
fiul craiului.
Cat despre inima meal s'o dea Dumnezeu ori
cui, zice spanul, oftand. Numai ce folos ? Omul
bun n'are noroc; asta-i ytiuta; rogu-te, sit nu-Si fie cu

Atunci fiul craiulth descaleca 9i tatA-seu cuprinzendu-1 in brate, 01 seruta. 0-i zice :

FOtul men, bun tovar9 Si- ai ales; de te-a inveSat cine-va, bine Si a priit, earl de-ai facut-o
din capul tAul bun cap ai avut. Mergi de-acum
tot inainte, ca tu 9ti vrednic de impOrat. Numai
Sine minte sfatul ce-si dau: in calOtoria ta, ai s.
ai trebuinIA s3i de rOi 9i de buni, dar BA te ferelti

de omul roy, earA mai ales de cel span cat

Oi

supOrare drumeSule, dar fiindei a venit vorba deasa, iti spun ca la un frate, ca din cruda copilirie,
slujesc prin strAini, i inca1tea nu mi-ar fi ciudit,
cAnd n'as vre sa mO dau la treabA cAci cu munca
m'am trezit. Dar 9a muncesc, muncese i nu
s'alege nimica de mine ; pentrucA tot de stapAni

cafici mi-am avut parte. i vorba ceea: la calic

sluje#ti, calic remai. Cand s9 da odatA peste un
staplin cum gandesc eu, n'ay 9ti ce si-i fac sa

www.dacoromanica.ro

POVESTEA LW 11AltAP AUL

Nu cumva ai trebuinr. de slugl,

voinice ? Cum te ved, sameni a aye seu la ritrunchi. De ce te scumpesti pentru nimica toad,

Hei, hefl citletorule. Dad ti-i vorba de-9a,

nu-1 smintesc.

nu-ti iei o slug& vrednicit, ca sit-ti fie mibatt de

ajutor la drum?Locurile aestea sunt sugubele;

de unde stii cum vine intemplarea, 9i Doamne
fereste, sit nu-ti cadit greu singur.
Acura de-odata, And tot nu, zise fiul craiului cu mana pe buzdugan; m'oiu mai slujI
eu singur, cum oiu putesi dand ear pinteni calului, porn9te mai repede. Si mergend el tot
inainte prin codri intunecosi, de la un loc se inchide, calea i incep a i se incurca citrArile, incat

177

rupi ciochinele umblnd 0 tot n'ai se gasesti sluga, cum cauti d-ta, cit pe-aici stint numai
oameni spani. S'apoi cAnd este la adectlea, te-as
intreba, ca ce fel de zatienealit ai pute sit intimai

pini din pricina asta? Pesemne n'ai auzit vorba

ceea: cit, de per si de coate goale nu se plunge
nimene. Si cAnd nu sunt ochi negri, sitruti 0 albastri: Asa i d-ta multiimeste lui Dumnezeu et
m'ai gAsit i tocmeste-rne. i dact-i apuca odatit
a te deprincle cu mine, stiu bine, ca n'am sit pot
setipa usor de d-ta, cAci asa sunt eu in felul meu,
stiu una 9i bunit: sit-mi alujese stApAnul cu drep-

nu se mai pricepe fiul craiului acum, incotro st

apuee i pe uncle sit meargit.
Paul drace ; eaca, in ce incurcitturA am intrat. Asta-i mai reu decAt poftim la mask zise
el. Nici tu sat, nici tu terg, niei tu nimica. De ce
mergi inainte, numai peste pustietAti dai; par'et
a perit sitmenta omeneascit de pe fata pitmentului. Imi pare reu c n'am luat macar spitnul cel
de al doile cu mine. Dad, s'a aruncat in partea
mane-sal ce-i vinovat el? Tata asa a zis, insA la
mare nevoe, ce-i de fleut? vorba ceea: reu-i cu
reu, dar e mai reu fitr de reu, Si tot horhaind
el cAnd pe o cArare, dud pe un drum parasit,
numai eaca ce ear ei ese spanul inainte, imbrAcat
altfel si calare pe un cal frtunos, i prefacendu-si
glasul, incepe a ctina pe fiul craiului, zicencl:
Sermane omule, reu drum ai apucat. Se vede
a esti strein 0 nu cunosti locurile pe aici. Ai
avut mare noroc de mine, de n'ai apucat a coborl priporul ista, c erai prkpitdit. Ia col
devale, in infundittura ceea, un taur grozav la
multi bezmeteci le-a curmat zilele.
i eu, mai
deuntizi, cat m vezi de voinic, deabia am scitpat
de densul, ca prin urechile acului. Intoarce-te
inapoi, ori dact ai de dus inainte, ie-ti in ajutor
pe cine-va. Chiar i eu ru'9 tocml la d-ta, dact
si-a fi cu placere.
Asa ar trebui BA urmez om bun) zise fiul
eraiului, dar ti-oiu spune drept: tata mi-a dat in
grijii, dud am pornit deacast, ca BA me feresc
de onaul ros, earl mai ales de cel span, citt oiu

tate. Hai, nu mai *sta la indoeala, et me tem sit

nu ne-apuce noaptea pe aici. i and ai aye incaltea tin cal bun, calea valea, dar cu smartogul
ista iti due vergile.
Apoi de, spAnule, nu sitiu cum sit fac, zise
fiul craiului. Din copiltria mea sunt deprins a
asculta de tat i tocmindu-te pe tine, par'ca-mi

sh n'am de a face cu dCnii nici in din

dram, mai merg ei o leact inainte, pant ce ajung intr'o poeant i numai eaca ce dau de o
AntanA cu ghizdele de stejar i cu un capac des-

put ;

nici in mlinect; i dad n'ai fi span, bucuros, teas tocml.

vine nu stiu cum. Dar fiindcli mi-au mai esit pitnit

acum inainte Ancit doi spitni si cu tine al treilel

apoi mei 'mi vine a crede ct asta-i taxa spitnilor

si n'am incotro ; mort, copt trebue sit te ieu cu
mine, dad. zici et stii bine locurile pe aici. Si
din doue vorbe, fiul craiului il tocmeste si dupit
aceea pornesc impreunit, sit east la drum, pe unde
aratt spanul. Si mergend ei o bucata bunt, spanul se preface cit-i e seta i cere plosca cu apt
de la stapAnu-seu. Fiul craiului i-o (IA 9i spAnul

cum o pune la gull, pe kc o si ia oterindu-se,

varsit toatit apa dinteensa. Fiul craiului zice
atunci superat :
Dar bine, spAnule, de ce te apuci? Nu vezi

cit pe aici e mare lipsit de apt? Si pe arsita asta

o sit ne uscitm de sete.
I/ SA avem ertare, stepane ! Apa era bahlitt si

Cat despre apA bunt,

nu ye ingrijiti ; ac9 avem st, dam peste o fantAnit cir apt dulce si rece ca ghiata. Acolo vom
ne-am fi putut bolnAvi.

poposi putin, oiu clatarl plosca bine Voiu umple-o

cu apt proaspeta, ca sit avem la drum, cAci mai

incolo nu prea sunt fantAni, 9i din partea apei,
mi se pare ca i-orn duce dorul. i cArnind pe o

www.dacoromanica.ro

POVESTEA LUI HARAP Ali

178

chis in laturi. FAntana era adanca si nu avea

nici roatA nici cumpanA, ei numai o acad. de co-

borit phi lit apa.

qi OH nude vei merge eu mine, nu care eum-va

sh, blestesti din gurit, cAtrit eineva, despre ceea

ce a urmat intre noi, eit te-am sters de pe fala

Ei, ea spanule acum sA te vhd cat esti de

vrednic, zise fiul eraiului. Spanul atunci zimbegte
Min si coborindu-se in fAntAnit, umple inthi plos-

si o pune la rid. Apoi mai sand acolo in fund

pe scarA aproape de fala apei, zice:
If Ei! da ce rhcoare-i aid, Chima rhului pe malul pAraultd!" imi vine sa nu mai es afara. Damnezeu sA usureze phcatele celui cu fantAnal el bun

lucru a facut. Pe arsilele este o racoreall ea

asta mult plAteste 1

Mai sede el acolo putin si apoi ese afarA, ziand :

Doamne, stApane, nu tii cat ma simlese de
9or ; par'ca imi vine sit sbor, nu alta ceva. Ia
vira-te si d-ta oleacit sit vezi cum ai si te rOcoresti; 9a are slit vie de indaman a. dupa astal'de
are sit II se part eit esti 9or cum hi pana...
Fiul craiului, boboc in felul s0u, la trebi de
aeste, se potriveste spanului si se baga in fantanA, fara sa-I trAsneascit prin minte, ce i se poate
ietampla. i cum sta 9i el acolo de se racorea,
spAnul face, trane I capacul pe gura fantanei, apoi

pitmAntului. Ili place asa sit mai tritesti, bine de

bine ; cart de nu, spune-mi verde in ochi, ca sit

stiu ce lows trebue sit-li fac...

Fiul craiului vOzandu-se prins in cleste si flirt
niei o putere, hi jura credinlit si supunere intru
toate, lAsAndu-se in stirea lui Dumnezeu, cum a
vre el sit fact. Atunci spitnul pune mama pe eartea, pe banU si pe armele fiului de craiu si
le ie la sine; apoi il scoate din fantanit 9i-i da
palosul sit-1 skate, ea semn de pecetluiref\ jurAmAntului, ziand :
9 De-acum inainte sit stii ell te chiamit Harap
Alb; aista li i numele si altul, nu. Dupit aceasta
incalecit, fie care p 3 calul seu si pornese, splinul
inainteca stapitn, Harap Alb in urmAca slugit,

mergAnd spre imperAlie, Dumnezeu sit ne Iie, ca

euvantul din poveste, inainte mult mai este.

i merg ei si merg cale lungit

sit le-ajungit,

trechnd peste nott0 marl, paste nouit leri si peste

nouh ape marl si intr'o Unit) vreme ajung la
imporalie.
i cum ajung, spitnul se infhlisazA inaintea im-

se sue deasupra lui si zice cu glas rautacios:

Alelei! fecior de om viclean, ce te &esti;
PI
tocmai de ceea ce te-ai pazit, n'ai scApat. Ei, ea
bine mi te-am captusit! Acum sit-mi spui tu eine
esti, de unde vii gi incotro te duel, eit do nu, a-

paratului, cu carte din partea craiului. i imp0ratu.1 verde cetind cartea, are de bueurie
cit i-a venit nepotul, si pe data il 9i face cunos-

colo ili putrezesc ciolanele 1

al imp Oratului.

Fiul craiului ce era sit fact ? hi spune toate en

dearnanuntul, citei do, care om nu line la vialit
inainte de toate ?

de bune, chiamit la sine pe Harap Alb si-i zice

out curlii si fetelor sale, care il primese cu toatit

einstea cuvenitil unui fiu de araiu li mostenitor
Atunci splinul, vazOnd oit i s'au prins minciunile
cm asprime :

Bine ; atata am vrut sit aflu din gura ta, phi

Tu sit sezi la grajd nedeslipit si sit ingrijesti

de viperit ce mi-ai fost,, zice atunci spanul : numai

omor, in voea cea bunt, dar mi-i milt de tinerelele tale... Dacit vrei sa mai vezi soarele cu
ochii )si BA mai calci pe earbi verde, atunci jura-mi-te pe ascii-tip' paloplui t0u, cit mi-i da

de calul men, ca de ochii din cap, cit de-oiu venl

pe-acolo si n'oiu gad trebile fAcute dupA plac,
vai de pielea ta are sit fie. Dar pang, atunci,
na-li o palma, ea sa tii minte ce ti-am spus. Bagat-ai in cap vorbele mele ?
Da, stapane, zise Harap Alb, litslind ochii
in jos .. . *i elind pornelte la grajdiu.

ascultare si supunere intru toate, chiar s'in foe de

li 9 zice, sa te arunci. *i. de azi inainte, eu sa

fact pe Harap Alb ca sit-i iee si mai mult frica.

fiuin locul teunepotul imptratului, despre care

mi-ai vorbit, cart tu, sluga mea ; s3i atata vreme
sit ai a mt slujl, pant cand ti murl li ear ti invit.

a lovit spanul pe Harap Alb, li s'au &cut mill

de dansul si au zis spinului cu binisorul:

cata sa fie asa, cA de te-oiu prinde cu oca mica,

greu are sit-li cada. Chiar acum al put sit te

Cu asta a volt spanul si-li artte arama li sit

Fetele impOratului intOmplandu-se de falA, and
2

www.dacoromanica.ro

POVEBBEL LUI HARAP ALB.

179

=SC=

Vere, nu faci bine ceea ce faci. DacA este

cit a lAsat Dumnezeu sit fim mai mari peste altii,
ar trebul sA avem mill de densii
cA si ei ger;
manii sunt oameni !
Hei, dragele mele vere, ziee spAnul cu viclenia lui obicinuiti: d voastra Ana nu 9t4i ce-i
pe lume. DacA dobitoacele n'ar fi fost infrnate,
dedemult ar fi sfA9iet pc om. i trebue sA 9ty
7

cA 9i

intro oamenicea mai mare partesunt

dobitoace, care trebuese cumVi din frdu, daca si-i

voea sA faci treabA cu den9ii.
Ei apoi
zi cit nu-i lumea de-apoi. SA te fereasea Dumnezeu, cand princle mAmaliga coajA.
Vorba ceea :

ce gteutate se capetA pentrucAtnumai in grildina

ursului, dacA-i fi auzit de dense, se aflA sAlAii de

aceste si) mai rar om, care sA poatA lua dintr'ensele i sA scape cu viait. Intro toi oamenii din
imperAia mea numai un padurariu se bizuelte la
treaba asta. Si acela el stie ce face, ce drege,
de-mi educe din cAnd in cAnd, ala cAte patine,
de pofta.
Spinul voind sit peardA acum pe Harap Alb

cu ori ce prq zise imperatului:

Doamne, molule, de nu mi-a educe sluga
mea sit1iti de aceste i din peatra seacA, mare
lucru. O. fie.

Ce vorbesti nepoate zise imOratal: unul ca

densul i Audi necunoscetor de locurile acestea,

Da-mi Doamne ce n'am avut

bit m6 mier ce ba'a else,

Fetele atunci au Nat alth vorbA, dar din inima

lor nu s'a 9ters purtarea necuviincioasA a spAnului, eu toate indreptArile i inrudirea lui, pentru
ei bunetatea nu are de-a faee cu rdutatea Vorba
ceea:
Vita de vie, tot in vie,
Earl visa de boz, tot ritgoz."

Si din eiasul acela, au inceput a vorbl ele in-de

ele, eit spitnul de fel nu samAnit in partea lor,
nici la chip nici la bunetate ; 9i cA Harap Alb
slugs, lui are o inflii9are mult mai plitcutit 9i samenA a fi mult mai omenos. Pesemne inima le
spunea, cit spitnul nu le este ver ft deaceea nu-I
puteau mistui. A9a ii urise ele de tare acum, cit
daeit ar fi fost in banii lor, s'ar fi lepedat de
spAn, ea de ucigl-1 crape. Dar nu aveau ce se
face de imp dratul, ea sit nu-i aducA sup erare.
Amu intru una din silo, cum 9edea spAnul la
ospil impreunit eu morseu, cu verele sale i cu
aiii clip se intdmplase, Ii s'au adus mai la urmit
in masA 9i nifte sitiAi foarte minunate. Atunci
imptratul :Bice spinului:
1,Nepoate, mai mancat ai BAIAi de aceste, de

cam' elti?
Ba nu, mople, sloe spAnul ; tocmai eram
sit vO intreb de nude le aveV, cA tare-s bune!
0 haraba intreagit 119 fi in stare sit mAndue 9i
par'eA tot nu m'9 sittura.
Je credo mo9u1, nepoate, dar and ai ftl on

cum crezi cit ar put face acestA slujba? Doar'

de si-i greu de via4a, lui.
In las molule, nu-i duce grija; pun ram9ag,
ea are sA-mi aducA sAhqi intocmai ea aceste
Ancit multe, cit f tiu eu ce poate el.
S'odatA chiamit spAnul pe Harap Alb
zice
restit :

Acum degrabit sA te dud cum ei Iti tu 9i

sA-mi aduci 144 de aceste din gradina ursului.
Hai, e9i repede 9i porne9te, cA nu-i vreme de
pierdut. Dar nu cumva sA faci de altfel cit nici
in borta loarecului nu e9ti scApat de mine.
Harap alb ese mithnit, se duce in grajd yi in-cepe a -9i netezl calul pe coami zicend:

Eil cal+1 meu, egad ai ti tu in ce necaz

am intrat! Mint sA fie rostul tittAne-meu, cit bine
m'a inveiat! A9a 1, cA dad, n'am .cinut samit de
vorbele hd, am ajuns slugA la darloagA i acum
vrend nevrend, trebue s'ascult, cit mi-i capul in
primejdie.
StApAne, zise atunci calul: deacum inainte
ori cu oapul de peatrit, ori cu peatra de cap,
tot atitta-i; lii odatit barbat 9i nu-li face voe Tea.
Incalecit pe mino 9i hail $tiu eu undo te-oiu duce
9i mare-i Dumnezeu, nea scitpa el i din aceasta !
Harap alb mai prinzend oleaca la inimit, incelecit 9i se lasit in voea calului, uncle a vre el sit-1
duel.
Atunci calul pornelte la pas, pant% ce ese mai
incolo, ea sit nu-i vadA nimene. Apoi i9i aria
puterile sale, ziednd:
StApline, fine-te bine pe mine, cit am sit

www.dacoromanica.ro

180

POVESTEA LIR HARAP ALB.

sbor lin ca vntul, sA cutrierAm pAmntul. Mare-i

Dumnezeu i mesteru-i dracal. Helbet vom put
ven1 de hac i spinului celuia; nu-i e vremea
trecutA.
$i odati

sboari calul cu Harap alb pitnA la

nouH; apoi o ia de-a curmezisul pftmntului: pe

deasupra codrilor, peste Orful muntilor, peste apa
mArilor i dupA aceea se lash' incet, incet intr'un
ostrov mAndru din mijlocul unei mAri, langA o
casutA singuraticA, pe care era crescut niste
muschiu pletos, de o podinA de gros, moale ea
matasa si verde ea buratecul.
Atunci Harap alb descaleci i spre mai mare
mirarea lui, numai eaca il intimpinA in pragul
usei cersitoarea, ctIreia dAduse el un ban de
pomanA, inainte de pornirea lui de acasA.
Ei Harap alb, asa-i ca ai venit la vorbele
mele ? cA deal cu deal se ajunge, dar AncA om
cu om. Afl acum ea eu aunt sfanta Dumi-

Elea si stiu ce nevoe te-a adus pe la mine.

SpAnul vrea sa-ti r6pue capul cu ori ce chip si
deaceea te-a trAmis si-i aduci sefti din grAdina
ursului, dar i-or da ele odatA pe nas ... Renali
aid in astft noapte, ca sA vtid ce-i de facut.
Harab alb remAne bucuros, multamind sfintei
Dumineci pentru buna gAzduire i ingrijirea ce

are de el.

Atunci sfAnta Duminicft v6z6ndu-1 asa, intr'o

clipA se duce si desteptAnd pe Harap alb chiar

in miezul noptei, 6i. zice :

Imbracii-te iute in piele cea de urs, care o ai

de la tatA-t6u, apucA pe ici tot inainte 9i cum i
ajunge in rscrucile drumului, ai sA i dai de
grAdina ursului. Atunci sai rApede inlauntru, de-ti
i-a salati intr'ales i cAte-i vrea de multe, cAci

pe urs l'am pus eu la cale. Dar la toatit intbmplarea, de-i yea si-i ved, cA s'a trezit si nAvAleste la tine; svrle-i pelea cea de urs i apoi
fugi incoace spre mine cAt i putea.
Fiarap alb face cum 6i zice sfAnta DuminicA.
$i cum ajunge in gridini, odatA incepe a smulge
la sAlAti intr'ales i leagit o sarcinA mare, mare,
cAt pe ce sit n'o poata ridica in spinare. i cAnd. sit

iasit cu dnsa din gritdinA, eaca ursul se trezeste

si dupl dnsul Gavrile. Harap Alb dacit vede
reaoa i-aruncA pelea cea de urs, i apoi fuge cAt
ce poate cu sarcina in spate, tot inainte in sfAnta
Duminici, scApAnd cu obraz curat.
DupA aceasta Harap Alb multAmind sfintei Dumineci pentru binele ce i-a fitcut, i sAruta mAna,
apoi ii ie sAlAtile si incAlecAnd porneste spre
imperAtie, Duranezeu aft ne lie, ea ouv6ntul din
poveste, inainte mult mai este.

merend tot cum s'a dus de la o vreme a-

1/Fii ineredintat eft nu en, ci puterea milosteniei

si inima ta cea bunA te ajuta Harap alb, zice sfAnta

junge la imprAtie si 4:1A sAlAtile in mAna SpAnului.

Imp6ratu1 i fetele sale vftz6nd aceasta, le-a fost

DuminicA esind i lAsAndu-1 in pace sA se linisteascit.

de-a mirarea. Atunci Spitnul zice ingAmfat:

Ei mosule, ce mai zici ?
Ce
sA zic, nepoate ? Ia cAnd as aye eu o slu7,
gA ca aceasta, nu i-as trece pe dinainte.

$i cum ese sfanta Diiminica afarA, odatA si

porneste descultit prin rouA, de culege o poalA
de somnoroasA, pe care o ferbe la un loc cu o
vadrit de lapte dulce si cu una de inhere i apoi
ie mursa aceea i lute se duce de o toarnit in
fAntAna din grAdina ursului, care fttntAnA era plind
ou apA pitnii in gurA. $i mai sand sfitnta Du-

minidt oleacit in prejma fAntitnei, numai eaca ce

vede oft vine ursul, ou o faloA in ceriu e en una
in pitmftnt, mornAind infricosat. $i cum ajunge la
fIntanit, cum incepe a bea lacom la apft si a-si

lingo buzele de duke+ 9i bunatatea ei. $i mai

stA din Mut si ear incepe a mornal; si ear mai
bea cite un rftstimp si ear mornaeste pinit ce
de la o vreme incep a-i slAbi puterile i cuprins
de ametalti, pe lee cade jos si adoarme mort, de
putea-i sit tai lemne pe &Maul.

D'apoi de ce mi l'a dat tata de-acasit? numai de vrednicia lui, zise spitnul; cad altfel nu-1
mai ham dupi mine ea si-mi ineurce allele
La vr'o cAteva zile dupa aceasta, imperatul aratit SpAnului niste petre scumpe, ziand:
IfIsiepoatet mai vzut-ai petre nestimate asa de
mari 9i frumoase ca acestea, decAnd esti?
Am vezut eu mosule, felurite petre soumpe,
dar ea aceste drept Ali spun, n'am vezut. Oare
pe undo se pot gAs1 9a petre ?
15 Pe wade aft se gAseasoft, nepoate ? Ia in pAdurea Cerbului. i cerbul acela este bAtut tot cu
petre scumpe, mult mai mari Ili mai frumoase de

www.dacoromanica.ro

rOVESTEA LU BARU ALB.

cAt aceste. Mai kali el-el are una in frunte, de

strAluceste ca un soare. Dar nu se poate apropie
nimenc de Cerb : cAci este solomonit si nici un
fel de armA nu-1 prinde ; insA el pe care Pa aril
nu mai scapA cu viatA. De-aceea fuge lumea de
dAnsul de-9i scoate ochii ; 9i nu numai atAta, dar

chiar and se uitA la eineval fie om sau ori ce

dihanie a fi, pe loc remline moartA. Si cic. o
multime de oameni 9i do sAlbAtAciuni zac fArl

suflare in pAdurea lui, numai din astA pricinl;

se vede a este solomonit, intors de la titA sau
dracul mai 9tie ce are de-i 9a de primejdios.
Dar cu toate aceste, trebue sl ltii nepoate, cA
unii oameni As mai al dracului declt dracul;
nu se astamptirA nIci in ruptul capului; macar cA
au pAtit multe, tot cearcA prin pAdurea lui, se
vadit nu l'or put glbui cumva ? Si care dintre
ei are indrAzneall mare i noroc i mai mare,
umblAnd pe acolo, gAse9te din intAmplare cAte
o peatrA de aceste, picatA de pe Cerb, cAnd se
scuturl el la 9epte ani odatl, 9i apoi aceluia om nu-i
trebue shit negustorie mai bunl. Aduce peatra la
mine 9i i-o plAtese cAt nu face; ba Ana sunt bucuros el o pot cApita. i afll nepoate, cA. asemene petre fac podoaba impArAtiei mele, nu se
gAsesc altele mai mari qi mai frumoase declt aceste la nici o impArAtie, i deaceea s'a dus vestea
despre ele in toatA lumea. Multi imp Arati i crai inadins vin sA le vadA i li-i de-a mirarea de unde le am.

Doamne, moknile, zise atunci spAnul : sA nu

Dragul meu cAlut, la grea belea m'a verit ear

i din asta cu viatA,
apoi tot mai am zile de &Alt. Dar nu Itiu zeu
la cAt mi-a sta norocul.
spAnul. De-oiu mai scApa

Nu-i nimica stApAne, zise calul. Capul de-ar

fi sAnAtos cA belelele curg gArla. Poate ai primit
porona sA jupelti peatra morii 9i BA duci pielea
la impArktie?
Ba, nu, cAlutul meu; alta i mai infrico9atA,

zise Harap alb.

VorbA al fie stApAne, cA tocmala-i gata, zise

Nu te teme, ltiu eu nAzdrAvAnii de ale

spAnului; 9i et fi vrut, dedemult i-a9 fi &cut pe
obraz, dar lasA-1 sA i mai joace calul. Ce gAndelti? i null ca acetitia sunt trebuitori pe lame
cAte-oclatA, pentrucli fac pe oameni sit Find/ la
calul.

minte . Zi i d-ta, cA ai avut BA tragi un pAcat

strAmotlesc. Vorba ceea: pArintii mAnAncl agu-

i fiilor li se strepezesc dinvi.. Hai, nu mai

sta la gAnduri; incalecl pe mine 9i pune-ti nAdejdea in Dumnezeu, cA mare-i puterea lui; nu
ne-a lAsa el sI suferim indelung. Cum vrei?
Ce-i e scris omului, in frunte i e pus." Doar'
mare-i cel de sus! S'or sfir91 ele 9i aceste de la.,
ridA

o vreme.
Harap Alb atunci incalecA i calul porne9te la
pas, pAnii ce ese mai incolo departe, ea sl nu-i
iee lumea la ochi. i apoi incordAndu-se i seaturAndu-se odatA voinicelte, earAli arati puterile

sale ziand:

te superi, dar nu 9tiu ce fel de oameni frico9i

aveti pe aici. Eu pun rAma9ag pe ce vrei, el

Tine te zdrav:in stIpine, el ear am sA sbor:

in inaltul ceriului
Vhduhtil pitmAntului;
,Pe deasupra codrilor
Peste vArful munlilor

sluga mea are sl-mi aduel pielea Cerbului aceluia,

en cap cu tot, ala impodobit cum este. S'odatl
chiami SpAnul pe Harap Alb gi-i zice : du-te in
plidurea Cerbului, cum Ai Iti tu, i macar fa pe

Prin ceala migurilor

,Apre neeanul mbilor

dracul in patru sau ori ce-i face, dar numai cleat

sl-mi aduci pielea Cerbului Cu cap cu tot, ala
bAtute ou pietro seumpe, cum se gAseso. i doar
to a impInge pAcatul sA clintetiti vre-o peatra din

locul sAu, earl mai ales aces mare din fruntea

La era .aes ender

5111.1nuneit minunelor

Diu odrovul fierier.

i ziana aceste, ()data 9i sboarl cu Harap Alb

cerbului, eapoi atAta ti-i leacul. Hai, porne9te into,

cA nu-i vreme de pierdut.

ln na1tul ceriutui,
VAzduhul pimantului ;

Harap albvede el bine undo merge treaba,

cA doar nu era din butuci; dar neavAnd incotro
ese miihnit, se duce ear in grajd la cal 9i notesindu-1 pe mama) glee:

181

si

o ie de-a curmezil:

www.dacoromanica.ro

oDe la nourI, WA genre

24

POVXSTE& LUI }LAUF ALB.

Ina

Ia acum mai vii de-mad) fetul meu.

Piutre lanA 41 laceferl,

Stele raltadre lucitoare,

si apoi se lasA lin ca yenta!:

rog, ce mai la deal la vale ? 9a e lumea asta,

In ostrovul florilor
La criteasa zinelor
Minunea minunelor.

si de-al face ce-ai face rernAne cum este ea. nu

poti s'o intorci cu umArul, maear sit te pui in
ruptul capului. Vorba ceea: Zi-i lume i te
mAntue." Dar ia sA lasAm toate la o parte, vi
pitnA la una alta, hai sA vedem ce-i de facut
cu cerbul, cit spinal te-a fi 9teptAnd eu nerab)

$i and vAntul au aburit, eaca si ei la santa

)

Duminecl ear au sosit. SfAnta DuminecA era acasl, vi cum a vAzut pe Harap Alb poposind la
uva ei, pe loc l'a intimpinat i i- a zis eu b1and95:
Ei, Harap Alb, avA-i cit ear te-a ajuns nevoea
de mine?
Ava este maiMA, respunse Harap Alb, cufundat in gAnduri i galben la faid, de par'cit i
luase pAnza de pe obraz. Spanul vrea sA-mi repue capul cu ori ce prq i de-av muri mai
degraba sA scap odatit de zbucium; decat ava viatA mai bine moarte de o mie de oH.
Vai de mine si de mine, Harap Alb, zise sfanta
7

DuminicA, par'cA nu te 9 fi crezut 9a slab de

Anger, dar dupA cat vAd, evti mai fricos declt 0
femee. Hai nu mai sta ea o gAink ploata. Remai la mine in astA noapte i ' oiu da eu vein].
ajutor. Mare-i Dumnezeu.

ZicA

eine-a zice si cum a vre sit zicA dar cAnd este

sit dai peste pAcat, dung inainte te si1eti sa-1
ajungi, ear clael-i in urmA stai, pi-1 avtepii. MA

N'a mai fi el dupA

gAndul spAnului. Ind mai rabda i tu fetul meu,

cii mult ai avut de rAbdat i putin mai ai. PAn'
Rerun S'a fost mai greu, dar de-acurn inainte tot
ava are sit-si fie, pitnA ce-i evi din slujba Spnului,
de la care ai sit tragi And, multe necazuri, dar

ai al scapi din toate cu capul teafAr, pentru cit

noroeul te ajutA.

Poate ava sk fie mAieuV, zise Harap Alb,

dar prea multe s'au ingrAmadit deodata pe capul
meu.

Ciite a dat Dumnezeu, Harap Alb, ziso sranta

Durninica; ava a trebuit sA se intmple i n'ai cui
bAnui: pentra cit nu-i dupA cum gAndevte omul,
ci-i dupit cum vre Domnul. CAnd vei ajunge vi
tu odatit mare vi tare, Ai cituta sit judeci luerurile de-a fira-pAr vi vei credo calor asup4 vi nechjipi; pentruca vtii acum ce e necazul. Dar pitina
atunci mai rabda Harap Alb, clei cu rAbdarea
Ci frigi pielea.

Harap Alb nemai avAnd ce zice, inu4Ainevte

lui Dumnezeu vi de bine vi de rAu, i sfintei Dumined pentru buna gAzduire i ajutoral fagAdait.

dare. $i de, stApAn nu-i? trebue sA-1 aseu4i. Vor-

ba ceea: leagA calul unde zice stApAnul." i odata scoate sfanta Dumineea obrAzarul vi sabia
lui Statu-palmA barba-cot, tie unde le avea, pi
dAndu-le lui Harap Alb, zice : Vne aceste, cit au
sail fie de mare trebuinia, undo mergem. $i chiar
haidem cu ajutorul Domnului, sa isprAvim odata

si
frebusoara asta.
)
$i pe la citntatul cucovilor, se ie sfanta Durnineca impreuna eu Harap Alb vi se due in pAdurea cerbului. $i cum ajung in pAdure, sapit o
groapA adancA de un stat de orn, langa un izvor,
unde in fie care zi pe la ameazil, venia cerbul
de bea apit apoi se culca acolo pe loc i dormea
i clupii
cat un beiu, piinit ce asfintea soarele.
aceea, sculAndu-se o lua in pornealit vi nu mai
da pe la izvor ear p Ana a doua zi pe la ameazA.

Ei, ei acum groapa este gata zise sfanta Duminecit. Tu, Harap Alb remAi aici intr'Ansa, toatit
zioa i eaca ee ai de facut: punch obrAzarul cum
se pane, eara sabia sA n-o alAbevti din mAnA; vi
deameazA, cAnd a veni cerbul aici la izvor sit bee
apit,

i s'a culca l'a adormi, eu

ochii deschivi,

cum i-i feliusagul, tu indatA ea li-i auzi horitind,

sit evi incetivor vi sit potrivevti ava, ca sii-i sbori
capul dintr'o singurA loviturit de sabie vi apoi
rApede sit te arunci in groapit i sit vezi acolo
intr'Ansa pAnit dupit asfinlitul soarelui. Capul carbului are sit te strige pitnit atunci mereu pe nume

ea sit te vada, dar tu nu cumva sA te indupleci

de rugitmintea lui i sit te 4evti la &Mud, eit are
un ochiu otritvit vi cAnd l'a pironi spre tine, nu
mai trA9ti. InsA, cum a asfinii soarele, sit vtii
cit a murit cerbul. i atunci sit evi fArt fricA,
sit-i jupevti pielea, cart capul sit-1 iei apt intreg,
cum se gAs9te 7i apoi sit vii pe la mine.

www.dacoromanica.ro

POUSTE4 LVI A sitIP ALB.

188

===t.

i 9a sante. DaminicA sA ie li se intoarnA

singurA acasA. EarA Harap alb remAne de pAndit
in groapA. i cAnd pe la ameazA, numai eaca ce
aude Harap Alb un muget inAd9it: Cerbul venea
boncAluind. i ajungZind la izvor, odatA si incepe

,,LasA-1 Harap Alb in plata lui Dumnezeu, cA

9i-a da el spAnul pests ora vr'odatA; pentru ca

a be hAlpav la apA rece; apoi mai boncAlue9te

li. ear mai be cAte un restimp, si ear mai boncAlueste 9i ear mai be, pAnA ce nu mai poate.
DupA aceea incepe a-9i arunca ternA dupA cap,

Atunci Harap Alb multamind sfintei Dumineci,

6i s6rutA mIna, apoi incalecA pe cal li porn9te
tot cum a venit, merg8nd spre. impe'rAtie, Dumnezeu sA ne tie, ea cuvntal din poveste, inainte
malt mai este.. i pe unde trecea lumea din toate
plifile il inghesuia : pentrucA peatra cea mare din
capul cerbului strAlucea, de se pare& cii Harap
Alb, soarele cu el il ducea.
May crai 9i imp rati eleau inaintea lui Harap
Alb, 9i care din cotro il raga, unul sit-i dee bitnarit, cAt a cere el, altul sA-i dee fata li jum6tate
de imperAtie; altul sa-i dee fata li imp6rAtia intreagA pentra asemene odoare. Dar Harap Alb
cn de foe se ferea si; urmiindu-si; calea inainte ; la

ea buhaiul li apoi scurmAnd de trei ori cu piciorul in- pAm6nt, se tologelte jos pe paji9te, acolo pe loc, mai rumegA el cAt mai rumegA li pe
urmA se aTterne pe somn 9i unde nu incepe a
mAna porcii la jir.
Harap Alb cum il aude horlind, ese afarA in.

cetilor li cAnd il croe9te odatA cu sabia pe la

mijlocul gAtului, 6i si sboarA capul cAt colo de

la trup li apoi Harap alb se aruncA fArA sine in

groapA, dupA cum il povAtuise sfAnta DuminecA.
Atunci sangele cerbului odatA a si'nceput a .curge
gAlgAind 9i a se respAndi in toate pArtile, indreptAndu-se ;si nAboind in groapA peste Harap Alb,
de cAt pe ce era sA-1 innece. EarA capul cerbului

svercolindu-se dureros, striga cu jale ziand:

nu-i nici o faptA flrA platA, zise sfAnta Duminecil.

Mergi de i le du Ii. acestea, el i-or remAn ele

de cap odatl.

stipAnu-seu le ducea.

*i intru una din seri, cum sedea

spAnul, im;
preunl cu mosu-seu li cu verele sale sus intr'un
foisor, numai eaca ce z6resc in depArtare un sul
de raze scAnteitoare, care venea inspre c1n9ii; li

Harap Alb, Harap alb ! De name ti-am auzit,

de ce se apropia, de ce lumina mai tare, de li

dar de vzut nu te-am vzut. t9i* numai oleacA

sA te vdd incaltea, vrednic elti de comoara ce
fi-o las, si apoi sA mor cu phicere, dragul meu.
Dar Harap Alb tAcea molcum li deabia isi
putea desclesta picioarele din sAngele inchegat,
care era mai-mai sA ample groapa.
Insfirsit
mai strigA el, capul cerbului, cAt mai
;
strigA, insl Harap Alb nici nu respunde, nici se
aratA ;si de la o vreme se face tAcere. 5i asa
;

fura vederile. i deodatA toatA suilarea s'a pus

in miscare
: lumea de pe lame fiind in mare ne;
dumerire, alerga sA vadA ce minune poate sa fie ?

dupA asfinlital soarelui, Harap Alb ese din groapA

jupe9te pielea cerbului cu bligare de samA, sA nu
sminteascA vre-o peatra din local ei, apoi ie capul

sA zicA ?

intreg, a9a cum se gAsea 9i se duce la sfanta"

cump6tul.

i cAnd colo, eine era?

Harap Alb, care

venea in pasul calului, aduand cu sine pielea li

capul cerbului, pe care le-au 9i dat in mana spinului.

La vederea acestei minunAtii, toti au remas incremeniti 9i uitAndu-se unii la altii, nu stieau ce

Pentruca in adevr era 9i lucru de

mirare !

Dar spinal cu viclenia sa obicinuitA, nuli perde

*i. land vorb A, zice impratalui:

Eil mosule, ce mai zici? adeveritu-s'au vor-

DuminecA.

Ei, Harap Alb, zise santa DaminecA, 9A-i

cA am scos'o la cape't li asta?

A9a; cu ajutorul lui Dumnezeu li cu al

sfintiei voastre, respunse Harap alb, am isbutit
micutA sA facem 54. acum pe cheful spAnului, re-

mAnere-9 pAgabal de ansul sA remAn 9i s1-1

ved clnd mi-oiu yea ceafa ; atunci 9i nici atunci,
cA tare mi-i negru inaintea ochilor.

bele mele?
,
Ce sA mai zic nepoate, respunse imperatal

Ia sA am eu o slugA 9a de vrednicA si
credincioasA, ca. Harap Alb, 9 pune-o la masA
cu mine, a mult pretueste omul acesta.
Ba sA-si
pue pofta 'n cuiu, respunse spAnul
;

uimit.

cu glas re'utAcios. Asta n'a9 face-o eu, de-ar mai

fi el, pe clt este ; doar nu-i frate cu mama, sA-I

www.dacoromanica.ro

184

POVESTES LIII HABIT ALB.

pun in capul einstei. Eu 'till moqule cA sluga-i

Auzit-ai ce am opus, slugA netrebnicA, zise

slugA 7i. stApAnu-i stAplin; s'a mAntuit vorba. Na,

na, nal d'apoi pentru vrednicia lui mi l'a dat tate,

spAnul, aretand lui Harap Alb tAiu7u1 palogului,

pe care jurase credintA 7i supunere spAnului, la

cid altfel de ce rag fi mai luat cu mine. Hei,

e7irea din fAntAnA.

heil Nu Ititi d-voastrA ce poam'a dracului e Harap Alb aista. PAnA l'am dat la brazdA, mi-am
stupit sufletul cu Idensul. Numai eu ei vin de
hac. Vorba ceea: frica pAzelte bostAnAria." Alt
stApin, in local meu nu mai face brAnzA cu Harap Alb, cAt ei lumea li plimentul.Ce te potri-

Da, stApAne, respunse Harap Alb cu umilint& ; aunt gata la poronea LuminArii voastre.
Fetele imperatului au multAmit spAnului gi pentru atAta.
Ama, tocmai pe cAnd era temeiul mesei 7i oas-

ve7ti, mople ? Cum ved eu d-ta prea intri in

chiurchiulul cAte oleacA, numai eaca o pasere mA-

Deaceea nu-ti dau cerbii pietre

scumpe tii ur7ii WAIL Mie unuia sitiu cA nu-mi

eastrA se vede Wend la fereastrA li zicend cu

voea supu7ilor.

suflA nimene in boll : and ved cA mAta face mArazuri, Vo string de coadA, de mAnIncA 7i mere

pAdurete, cAci n'are incotro ... DacA ca ajuta

Dumnezeu, sA me rAnduegti mai degrabA in locul

d-tale, ei yea =Tule dragil, ce prefacere are sA

ie impeqa ; n'or mai flea luerurile tot aim moarte, cum sunt. PentrucA iitii vorba ceea. Omul
sfintegte locul"... Fost ai ill. d-ta la tinerete, nu
zic. Dar acum iti cred. De, betrAnete nu-s ? Cum

n'or sta trebile baltl.

Insfi9it spAnului ei mergea gura, ca pupAza,
de-a ametit pe imperatul, incAt a uitat 9i de Ha-

rap Alb 7i de cerb li de tot.

Fetele imperatului insl, priveau la verigor ...

cum prive7te cAnele pe mAtA 7i li era drag ca
sarea 'n ochi: pentruert le spunea inima ce om
ftirA de lege este spnul. Dar cum erau sA easA
ele cu vorba inaintea tatului lor ? SpAnul n'avea
de eine... Vorba ceea: alsise un sat fArA cAni
oi se primbll farA bet." CA altA, ce pot sA zic?
La vr'o cAteva zile dupl asta, imperatul fAca
un ospet foarte mare, in cinstea nepotu-seulla
care ospet au fost poftiti cei mai strAluciti oaspeti: imperati, crai, voevozi, capitanii oltirilor,
mai marii oragelor li alte fete cinstite.
In zioa de ospet, fetele imperatului s'au pus
cu rugAminte pe lAngA SpAn, sA dee voe lui Ha-

rap Alb, ca sA slujeascA li el la masA.SpAnul

neputendu-le strica hatArul chiamA pe Harap Alb
de fatfi, cu densele, Ii-i invol aceasta, insl cu foc-

malii, ca in tot timpul ospetului, sA stee numai

la spatele stApenu-seu li nici macar s-li ridice
ochii la ceilalti meseni, el de l'oiu yea obrAznicindu-se cumva, acolo pe loc i tsi taiu capul.

petii tot gustAnd vinul de bun, incepuse a se

glas mueratic:
sMAncati, beti li ve veselip, dar de feta imp 6ratului Rog nici nu gAndif."
Atunci deodatA tuturor mesenilor pe loc li s'a
stricat eheful gi au inceput a vorbl care ce 9tiea
li cum ei ducea capul: unii spuneau el imperatul
rog avend inimA haInA, nu se mai saturA de a
versa sAnge omenesc; altii spuneau cA fata lui
este o farmazoanA cumplitA, Ili cA din pricina ei
se fac atAtea jertfe; altii intAreau spusele color-

lalti, zicend, cl chiar ea ar fi venit in chip de

pasere de a bAtut acum la fereastrA, ca sA nu
lese t3i aid lames in pace. Altii ziceau, cA ori
cum ar fi, dar paserea aceasta nu i lucru curet;
li cA trebue sA fie un trimis de undeva, numai
pentru a iscodl easels oamenilor. Altii mai fricoli,
i7i stupeau in sin, menind-o ea sA se intoarei pe

capul aceluia, care a trimis-o.Insfirlit unii spuneau intr'un fel, altii in altfel li multe se ziceau
pe sama fetei imperatului rot, dar nu se Iti ea
care din toate acele vorbe, este cea afleveratA.
SpAnul, dupA ce-i asculttt, pe toti eu hare aminte, clatinft din cap gi zise :
Rea e cAnd ai a face tot cu oamen;, care se
tent li de umbra lor. D-voastrA einstiti oaspeti,
se vede cA p9teti boboci, de nu ye pricepeti al
cui fapt e acesta.
Si atunci spAnul repede i7i atintelte privirile asupra lui Harap Alb 7i nultiu cum il prinde zimbind.
A7a, ... slugA vieleanA, ce-mi egti? Vra sA
zick tu ai 7tiintA de asta li nu mi-ai spus. Acum
degrabA sA-mi aduci pc fata imperatului roy, de
undo 9tii 7i cum ei 9ti tu. Hai, porne7te ! Si nu

cumva sA faci de altfel, cA te-ai dus de pe feta

pAmentului.

www.dacoromanica.ro

POVESTEA LIR TIARAP ALB.

Atunci Harap Alb elind plin de mAhnire, se

duce in grajd la cal 91 netezindu-1 pe coamA si
sArutAndu-1, zice :

Dragul meu tovarA9, la grea nevoe m'a bAgat

ear spAnul. Amu a scornit alta: ei-cA sA-i Luke
pe fata impOratulut ro9, de unde-oiu qtl. Asta i
curat vorba ceea : Poftim pungA la masA, dacA
ti-ai adus de-acasi." Se vede cA mi s'a apropiet
funia la par. Cine 9tie ce mi s'a mai intOmpla.
Cu spAnul tot am dus-o, cum am dus-o,cAne-

cAngtepAnA acum. Dar eu omul ro# nu9tiu

zeu la cAt mi-a sta capul. *'apoi uncle s'a fi
gAsind acel impOrat ro9 i fata lui, care ci-cA
este o farmazoanA cumplitA, numai cel de pe
comoarA a fi 9tiind. Par'eA dracul vrAjeqte, de

n'apuc bine a scapa din una i dau peste alta.

Se vede cA m'a niiscut mama intr'un cias rOu,
sau nu 9tiu cum sA mai zic, ca sA nu gre#ese ina-

into. lui Dumnezeu. M pricep eu tare bine ce

ar trebul sA fac, ea sA se curme odatA toate a-

ceste. Dar m'am deprins a ttri dupl mine o vieatA ticaloas. Vorba ceea : sit nu dea Dumnezeu omului, eitt poate el suferi."
StApAne, zise atunci calul, nechezAnd cu infocare : nu te mai olicAl atAta. DupA vreme rea,
a fi el vre-odatA i senin. Dac' ar sta cine-va
sA-ti facA samA de toate cele, cum chite#ti d-ta,
apoi atunci ar trebul sA vezi tot oameni morti pe
toate cArArile... Nu fii a9a de nerAbdittor ! De
uncle 9tii cA nu s'or schimba lucrurile in bine ti
pentru d-ta! Omul e dator sA Be lupte cat a
putti cu valurile vigii. CAci #tii cA este o vorbA
Nu aduce anul, ce acluce ciasul. CAnd sunt zile
9i noroc, treci prin apA i prin foe 91 din toate

scapi ne vatam at. Vorba cAntecului:

185

Tn inaltul cerinlut
Vhduhul pantantulol,

91 o ie de-a curmezil :
De la nourl atilt scare
Pintre tuna i lnoeferi,
Stele mandre locitoare.

apoi de la o vreme incepe a se lAsa lin ea

vantui i luAnd de-a lung pAmOntul, merg spre
imperatie, Dumnezeu sA ne tie, ea cuvantul din

poveste, inainte mult mai este.

Dar ia sA vedem, ce se mai petrece la masa,
dupA ducerea lui Harap Alb ?
Hei, hei I zise spAnul in sine, tremurAnd de
ciudA: nix te-am 9tiut eu cA-mi e9ti de aceftia,
cA de mult iti fAceam felul .. Dar trAind 91 nemurind, te-oiu sluji eu, mai badeo! Paloyul ista
are Bali ltie de 9tire... El, vedeti, molule ti dn.
still meseni, cum hrAne9ti pe dracul, fArA aft 9tii
cu eine ai de-a face? DacA nu-s i eu tin pui#or de om in felul meu, dar tot m'a tras Harap
Alb pe garA.Bine-a zis, eine-a zis, ncA uncle-i
cetatea mai tare, acolo bate dracul rOzboiu mai
puternic."
Insfir#it, imparatul, fetele sale 91 toti oaspetii
-

remaserA incremeniV, spAnul bodrogAnind din gurA,

nn stiea cum sl-si ascundA ura, earA Harap Alb

ingrijit de ce i s'ar mai put intempla in urmA,
mergea tot inainte prin locuri pustii 91 cu greu
de strAbAtut.
Si and sA treacA mi pod peste o apA mare,

eaca o nuntA de furnici trecea 91 ea tocmai atunci

Ce BA fad Harap Alb ? StA el oleacA si
se sfAtuelate cu gAndul: al tree peste dansele am

podul.

sA omor o multime; al dau prin apA, mo tern a

m'oiu ineca cu cal cu tot.Dar tot mai bine sA

Fi-m6 mami cu noroc

dau prin apft, cum a da Dumnezeu, decat BA curm

viata
atAtor gAzulite nevinovate. i zicOnd Doamne)

macar m'aruncit'n foe."

Las pe mine, stApAnel cl 1.3 till cu pe uncle teoiu duce la imperatul ro9 : pentrucA m'au mai
purtat odati pOcatele pe acolo, cu tatu-t6u, in
tineretele lui.
Hai, iricalecA pe mine 9i ine-te
bine, cA acum am sA-mi art puterile chiar de
aid de pe Joe, in ciuda spAnului, ca saci punem
venin la inimA.

Harap Alb atunci incaleea i calul nechezAnd

odatA puternie, sboarA cu dOnsul :

ajutd, se m;unca cu calul in apA, o trees inot dincolo la cela mal fArA primejclie 9i apoi i9i ie dramul inainte. i cum mergea el, numai eaca i se
infAippa, o furnicA sburatoare, ziand:

Harap Alb, fiindcA e9ti ala de bun de

ti- a

fost milA de viata noastrA, cAnd treceam pe pod

ti nu ne-ai stricat veselia, vreu
fac 91 ea un
bine :
aripa asta i dud 01 ave vr'odatA nevoe de mine, sA dai foc aripei 91 atunci eu im-

www.dacoromanica.ro

POVE8TEA LUI 11A.RAP ALB,

188

preunA cu tot neamul zneu avem

venhn in

ajutor.

Harap Alb stringend aripa cu ingrijire multamelte furnicei pentru ajutorul fagaduit i apoi
porne9te tot inainte.
Si mai merge el cat merge, si numai eaca ce
aude o blaiturit inAd9itA. Se aid el in dreapta,
nu vede nimica; se uitA in stanga, nici atata; oi
and se uitA in sus, ea sa vadA ? Un roiu de al-

bine se invertea in sbor pe deasupra capului

sea i umblau bezmetice de colo pang, colo, ne-

avend loc uncle sa se aseze.Harap

Alb vezen;

du-le asa i se face mil& de densele si

, luandu-si
7

pfilaria din cap, o pune pe earba la pament, cu

gura 'n sus, i apoi el se da, intr'o parte. Atunci
bucaria albinelor ; se lad jos cu toatele 9i se aduna ciotel in Olarie.Harap Alb aflandu-se cu
parere de bine despre asta, aleargA in dreapta
si in stanga i nu se las& panit ce gas9te-un
bustihan putregAios, il scobege eu ce poate si-i
face urdini9; dupa aceea alaz a. niste tepu9i inteensul, ii freacit pe dinnAuntru cu catu9nica, cu
sulcinA, cu mataciune, cu poala SAnta-MAriei
si cu alte buruene mirositaare si prielnice albi-

nelor si apoi luandu-1 pe umer, se duce la roiu,

restoarna albinele frumurl din palarie in bultihan,
ii intoarce binisor cu gum in jos, ei pune deasupra nilte captalani, ea, sa nu resbatA soarele 9i
ploaea inlauntru i apoi llsandu-1 acolo pe camp,
intre flori isi
, cauta de drum.
i cum mergea el, multamit in sine pentru aceastA facere de bine, numai eaca i se infatisazA
7

inainte craeasa albinelor, zicendu-i :

Harap Alb, pentrucA elti 9a de bun 9i te-ai

ostenit de ne-ai fAcut adApost, vreu sA-ti fac oi
eu un bine in viata mea: na-ti aripa asta, 9i &and
ei ave vr'odata nevoe de mine, aprinde-o, oi eu
indatA am sA-ti yin intru ajutor.
Harap Alb luand aripa cu bucurie, o stringe
cu ingrijire ; apoi multAmind crAesei pentru aju-

de aceasta, omul acela era ceva de spariet : avea

nilte urechi clapituge 9i nye buzoae groase 9i

dabitlitzate. Si and sufla cu densele, cea de deasupra se resfrangea in sus peste scitarliea capului, ear cea de desupt aterna in jos, de-i acoperea pantecele. Si ori pe ce se oprea suflarea
lui, se punea promoroaca mai groasit de-o palm&

Nu era chip sa te apropii de dnsul, cit a9a tremura de tare de par'cl-1 zghihuea dracul. Si
dac'ar fi tremurat numai el, ce si-ar fi fost? Dar
toata suflarea 9i fitptura de prin prejur i tineau
hangul: ventul gemea ca un nebun, copacii din
padure se viticarau, petrele tipau, vreascurile iueau 9i chiar lemnele de pe foe poeneau de ger.
Eara veveritele, gAvozdite una peste alta in scorburi de copaci, suflau in unghii i plAngeau in
pumni, blAstemAnduli ciasul in care s'au nAseut.
Me rog, foe de ger era; ce BA ye spun mai mult.
Harap Alb numai o irA cat a stat de s'a uitat
a facut turturi la gu.rii 9i neputendu-si stapAni risul, zise cu mirare:

Multe mai vede omul acesta citt trAeste!

;
MAi tartorule, nu manca haram si spune drept,
tu esti GerilA? AsA-i cit tad? Tu trebue sit
fii: pentruca 9i focul inghiatA langit tine, de arzuliu ce 9ti.
Rizi tu, rizi Harap Alb, zise atunci G-erilit tre-

=rand, dar unde mergi, art de mine n'ai sit

poti face nimica.
Hai Ii tii cu mine, daca vrei, zise Harap

Alb; deabia te-i mai inciazi, mergend la drum,

caci nu e bine and stai locului.
GerilA atunci se ie cu Harap Alb 0 pornesc
impreunit. Si mergend ei o bucatit inainte, Harap
Alb vede alta dracArie i mai mare: o namila de
om mAnca brazdele de pe urma a 24 de pluguri
si tot atunci striga in gura mare, cA crapa de foame.

torul fagaduit, pornelte, urmanduli calea tot

inainte.

Ei apoi, sA nu bufne9ti de ris, zise Harap

Alb ? Miti, mai, mai ! cA multeli mai veld ochii!
Pesemne c'aista-i FlAmAnzilA, foametea, sac fart
fund sau eine mai stie ce pricopsalA a fi, de nu-1
mai poate sAtura nici pamentul.

Mai merge el ct merge, 9i cAnd la poalele

unui codru, numai eaca ce vede o dihanie de om,
care se pArptilea pe langit un foe de douezeci 9i
patru de stAnjini de lemne 9i tot atunci striga
citt i lua gura, cit moare de frig. Si-apoi afarit

dar undo mergeti voi, fitrA do mine n'aveti sA

puteti face nici o ispravA.
DacA-i ala, hai 0 tu cu noi, zise Harap
Alb, cit doar n'am a te duce in spinare.

77

Rizi tu rizi, Harap Alb, zice atunci FlAmAnzilA,

www.dacoromanica.ro

POVESTEA LUI RAU? ALB.

FMmAnzilA atunci se ie dupA Harap Alb si pornese tustrei inainte. $i mai mergend ei o postatA,
numai eaca Harap Alb vede alt minunAtie si mai
mare : o aretare de om beuse apa de la 24 de
eazuri i o gArlA pe care umblau numai 500 de
mori, i tot atunci striga in gura mare, eft se usuca
de Bete.

Mfti, da al dracului onanie de om e si acesta, zise Harap Alb. Grozav burdahan i nesAtios gAtlej, de nu pot sa--i potoleascA setea nici

izvoarele plmentului ; mare ghiol de apA trebue

sA fie in matele
lui! Se vede cft acesta-i prApA)
denia apelor, vestitul Setilft, fiul Secetei, nAscut
in zodia rAtelor 9i impodobit cu darul sup tului.

Rizi tu, rizi, Harap Alb, zise atunci Setila,

cAruia incepa a-i tisn1 apa pe nAri 9i pe urechi,

cn pe ni9te laptoace de mori, dar uncle ye duceti voi, farl de mine degeaba ye duceti.
7

Hai si tu cu noi, dacit vrei, zise Harap Alb;

deabia nu te-i mai linciurl atAta in cele ape, ei
scApa de blAstemul broaltelor si-i da ragaz morilor sft umble, ca destul ti-ai fdcut mendrele panA

Ce Doamne eartit-me, ei face bro9te in

pAntece de atita apit.
SetilA atunci se ie dupd. Harap Alb i pornesc
tuspatru inainte. $i mai mergend ei o bucatA,
numai eaca ce vede Harap Alb alta minunAtie
ei mai minunatA : 0 schimonositurA de om avea
acum.

in frunte numai un ochiu, mare cat o sitA, i cAnd

ii deschidea, nu vedea nimica; da chior peste ce

apuca. EarA and ii inea incus, dar fie zi, dar
fie noapte, spunea cA vede cu densul tti in mlruntaele p Amentului.

,,,Eaca, incepil el a rAcni ea un zmintit : toate

lucrurile mi se arata glurite, ca siti9ca i strAvezii ea apa con limpede ; deasupra capului men
yea o mu4ime nenumerata de vezute i nevezute;
ved earba cum cre9te din pAment; ved cum se
restogoleste soarele dupA deal ; luna i stelele en-

fundate in marea; copacii cu verful in jos, vitele

cu picioarele in sus si oamenii umblAnd cu capul
intro umere ; yeti insfirsit ceea ce n'a9 mai dorl
sA, vadA nimene, pentru a-9i osten1 vederea : ved
nilte guri caseate uitAndu-se la mine 9i nu-mi pot

da same de cc
frumuseie-ve!

mirap asa, mira-v'ali de ...

1gY

Harap alb atunci se bate cu mAna peste gurit

si zice t

Doamne fere,te de omul nebun, cft tare-i

de jaht, sermanul ! Pe de-o parte iti vine a ride
pe de alta ii vine a-I plange. Dar se vede
cA asa l'a lAsat Durnnezeu. Poate cA acesta-i
vestitul OchilA, frate cu OrbiI, ver primare cu
ChiorilA, nepot de sorA lui PAndill, din sat de la
ChitilA, peste drum de NiznerilA. OH din terg
de la SA-1 cati mecties cu cAutati si de urma nu-i
mai dati.Me rog unu-i ()child pe fata pAmentului,
care vede toate i pe toti, altfel de cum vede
lumen cealaltA ; numai pc sine nu se vede cat e
de frumusel. Par'cA-i un bot, chilimbotbotit, in
frunte cu un ocliiu, numai sA nu fie de diochiu!
7 1

13

Rizi tu rizi Harap Alb, zise atunci Ochill uitAndu-se inchiorchiosat, dar unde te duci, fArA, de

mine reu are sl-ti cadA. Fata imp eratului ros nu.
se capka ala de lesne, cum crezi tu. Din gardul
Oancei 1i-a da-o imp eratul, dacA n'oiu fi i eu peacolo.

Hai si tu cu noi, dacA vrei, zise Harap Alb,

7

el doar n'avem a te duce de mAnA, ea pe un

orb.

Ochill atunci se ie si el dupft Harap Alb si

pornesc tus-cinci inainte. $i mai mergend ei o
bucatA, numai eaca ce vede Harap Alb altA bAzdAganie i mai ei: o pocitanie de om umbla cu
arcul, dupA venat paseri. 'apoi chitii cA numai
in arc se inchiea tot mest9ugul i puterea omului aceluia? Ti-ai gash! Avea un mestevug mai
i o putere mai pe sue, decAt ii poate
dracul inchipui: cAnd vocal a9a se latea de tare,
de cuprindea pitmentul in brate. $i altA datA, 9a
se desks 9i se lungea de grozav, de ajungea cu
mAna la lunA, la stele, la soare i cAt voea de
sus. $i (lac/ se intempla sA nu niznereascA paserile cu sfigeatal, ele tot nu scApau de densul;
ei le prindea en mAna din zbor, le rsucea gAtul
cn ciudA i apoi le mAnca ala crude on pene cu
tot. Chiar atunci ayen un vrav de paseri dinainte
ei ospeta clintr'ensele cu lAcomie, ca un vultan
hemisit. Harap Alb cuprins de mirare, zise :
Dar oare pe acesta cum mama dracului Pa

drAcos

fi mai chiemAnd?

Zi-i pe nume sA

spun, respunse atunci

()child, zimbind pe sub mustele.

www.dacoromanica.ro

ti--1

POVEbTEA LU1 HARAP ALB.

188

Dar te mai duce capul, ca sA-1 botezi? SA-i

zici PAsArilA... , nu greyeyti ; sA-i zici Latila... ,
nici atAta ; sA-i zici LungilA..., asemene; sA-i zici:
PAsAri-LAti-LungilA, mi se pare cA e mai potrivit
cu nAravul yi apucaturile lui, zise Harap Alb, induioyat de mila bietelor paseri. Se vede cA acesta-i vestitul PAsAri-LAti-LungilA, fiul sagetdtorului si nepotul arcayului; brAul pAmdntului #i
scara ceriului; ciuma sburAtoarelor i spaima oamenilor, cA altfel nu te pricepi, cum sA-i mai zici.
Rizi tit de mine, rizi Harap Alb, zise atunci
PAsAri-LAti-LungilA, dar mai bine ar fi sA rizi de
tine, cAci nu ytii ce pdcat te payte. Chiteyti cA
fate. impdratului roy numai 9a se eapdtA? Poate
n'ai tiin, ce vidrai de fata e aceea: cAnd vre,
se face pasere mAeastrA, iti aratA coada, i ie-i
urma dacA poti. De n'a fi i unul ca mine pe-

acolo, degeaba vd mai bateti picioarele, ducdn-

Numai Harap Alb nu adu.--ea nici o supdrare.

InsA ca tovarAy, era pattay la toate; si la pagabli
yi la caytig i prietenos cu fie care, pentrucA avea
nevoe de ddnyii in caltitoria sa la impdratul roy,

care zice ci- cA era un om playa i reutAcios la

culme; nu avea milA do om nici cat de un cAne.
Dar vorba ceea: La unul fArA suflet, trebue unul
fArA de lege." Si gAndesc eu, cA din cinci nespAlati cAti merg cu. Harap Alb, i-a veni el vre-unul
de hac; y'a mai da impdratul ro i peste oameni,
nu tot peste butuci, ca pAnA atunci. Dar ear me
intorc i zic: Mai ytii cum vine vremea? Lumen
asta- e pe dos, toate merg cu capu 'n jos ; unul
macinA la moarA; putini sue, multi coboara. S'apol
acel unul are atunci in mAnA i panea yi cutitul
i tae de uncle vre i cAt di place, tu te uiti

n'ai ce-i face. Vorba ceea: Cine poate, oase

roade; cine nu, nici came moale." Ala i Harap

treceau, pArjol fAceau: GerilA potopia pAdurile,

prin ardere. FlAmAnzilA mAnca lut yi pAmdnt a-

Alb si cu ai sei; poate-or isbutl sA iee fata impdratului roy, poate nu, dar acum deodata ei se
tot due inainte, yi mai la urmA, cum le a fi
norocul. Ce-mi pasA mie? Eu aunt dater sA spun
povestea i v rog sA ascultati:
Amu Harap Alb yi cu ai sei mai merg ei cAt
merg i intr'o tArzie vreme ajung la imperAtie,
Dumnezeu. sA ne tie, ca cuvntul din poveste,
inainte mult mai este.Si cum ajung, odatA intrA
buluc in ograda, tuslose, Harap Alb inainte
ceilalti in urmA, care de care mai chipos i mai

mestecat cu huml, yi tot striga, cit moare de

imbrAcat, de se tArAeau atele yi curgeau oghelele

SetilA sorbea apa de prin bAlti 9i eazuri,

ae se sbAteau peytii pe uscat i ipa yerpele in

dupA dnyii; par'ea era oastea lui Papuc Hogea

Hogegarul.Si atunci Harap Alb se yi infAtiyazA
inaintca imperatului roy, spunendu-i de made

du-vd.

Hai yi tu cu noi, dacA vrei, zise atunci Harap Alb ; deabia mi-i lua pe GerilA de tulue yi
l'i purta cu nasul pe la soare, doar s'a incAlzi
catuyi decAt yi n'a mai clAntAni atAta din mAsele,
ea un cocostAre de cei bdtrAniciosi, el par'cA m

stringe in spate cAnd il vdd aya.

atunci dupl Harap

Alb yi pornese ei tus-yese inainte. i pe unde
PAsAri-LAti-LungilA se ie

foame.

gura broaytei de secetA mare ce era pe acolo.

OchilA vedea toate cele, ca dracul i numai inghetai ce da dintr'nsul:
CA e lae,

Ca-i Mae;
Ca e data
CA-I cornutA.

Md rog, nebunii de-a lui, ciite'n lunA yi in stele,

de-ti venea sA fugi de ele. Sau sA rizi ca un nebun, oredqi-miS, ce v6 spun,

Insfirfit PAsAri-LAti-LungilA adimenea sburatoarele qi jumulite, nejumulite, i le pApa pe rudA
pa sAm6nil, de nu se mai stAvea nimene cu pAseri pe lAngA cad, de r6u1 lui.

cumcinesi pentru ce anume au venit. Imperatului i-a fost de-a mirarea, vdzdnd cA niyte go.
lani au asemene indrAznealA, de vin on ner9inare sA-i cead fatal fie din partea ori cui a A.

Dar nevoiud a le strica inima, nu le spune nici

da, nici ba, ci le a respuns ca sA remle pests
noapte scolo i pAni mane dimineatA s'a mai
gAndi el oe trebue s A faol ... $i pe shit parte
imperatul odatA chiamA in tainft pe un credincios
al seu, i dA poruncii sA-i culce in casa cea de
aramA infocatA, ca sA doarmil pentru vepicie,

dupii cum pAlise i a41 pelitori poate mai ceva

de cAt aceistia.

Atunci eredinciosul impratului se duce rpede

www.dacoromanica.ro

POVESTEA LUX HARAP ALB.

yi

dA foe casei celei de aroma pe dedesupt, cu

24 do stAnjini de lenme, de se face casa rep

cum e jAraticul. Apoi cum insercazi, vine si pof-

t9te pe oaspeti la culeare.Gerila, atunci,Mizdthvan cum era el,chiama tovarAsii sei de-o
parte i le zice incetisor :
Mdi, nu eumva sA v impingl mititelul BA
sA intrati inaintea men, uncle ne-a duce omul tapului celui ro7, cA nu mai ajungeti sA vadat.' zioa

de mane. Doar unu-i imp6ratul Ro, vestit prin

meleagurile acesto pentru bunAtatea lui cea nepomenitA si milostivirea lui cea neauzita. 11 stiu

eu cat e do primitor i do darnic la spatele al

torn. Numai de nu i-ar muri multi inainte; sA
trAeasca trei zile cu cos. de-alaltaeri. D'apoi fetisoara lui ; a zis dracul i s'a ficut: bucAtica
ruptA tatA-seu in picioare, ba ancA si mai i.
Vorba ceea: capra sare masa si eada sare casa."
Dar las' ca, s'au gAsit ei omul. De nu le-oiu verd
eu do hac in astl noapte, nici mama dracului nu.
le mai vine.

Asa gandese i cu, zise FlAmAnzilA: 9'a pus

el, imp6ratul ro?, boii in card en dracul, dar are
sA i scoatA fait coarne.
Ba mi se pare, c'a da el si teleagA si plug
otic si tot, numai al scape de noi, zise Ochill.
la ascultati mai, zise GerilA: Vorba lungA sitritcia omului. Mai bine haidem in culcare cA no
asteaptt omul imparatului cu masa intinsA, eu addle aprinse si en bratele deschisc. Hai ! Ascuii-v dinii i porniti dupA mine.
odatl pornesc ei, teleap, teleap, teleap !
cum ajung in dreptul ulei, se opresc putin. Atunci

Gerild, sail de trei ori en buzisoarele sale cele

iscusite 9i casa remane nici ferbinte nici rece,
cum o mai bine do dormit in tr6nsa. Apoi intrl
eu totii in lituntru, se tologesto care uncle apnea,
si two m6 chiama. Earl creInciosul imparatului

incuind up pe dinafar, cu ropeglunelo zice cu

r6utato

189

a se intinde si a se hArjonl in ciucla fetei imp6ratului ros.) Ba AncA CrerilA se intindea de caldura, de i trcceau genunchelo de gur?.. Si hojma
morocanea pe ceilalti, ziand :
Numai din pricinea voastrit am r6cit casa ;
caci pentru mine era mimai bunA, cum era. Dar
ap pAtesti dad te id cu ni?te bicisnici. Las' cA
v'a mai pall el berechetul acesta de altA datA.
$tii cl are haz si asta? Voi sit v6 lAfAiti si se
huzury de caldura, cart eu elI. crap de frig.
Bu... na treabA ! SA mi dau eu lini?tea men, pen7

tru hatarul nu?tiu cui? Acu v6 tArnaese prin

cast, pe rudA po sam6ntA; incaltea sa nu. Ss aleagA nimica nici de somnul meu, dar nici de al
vostru.

Ia tacAli gura mai Gerila, ziserl ceilalti.

Acus se face ziult i tu nu mai stinchesti eu brasoave de-ale tale. Al dracului lighioae mai esti!
Destul acutn, el ne-ai fAcut capul cAlindar. einea mai dorl sl facl tovara?ic cu tine, aibl-si parte
si poarte ti portul. Cit pe noi stiu ca ne-ai ametit. Are cine-va cap sit se linisteasca de rani
ttu? I-auzi l-6i: par'cl-i o moara hodorogita. Numai gura lui se aude in toate pArtile. Hojma tolocitneste pentru nimica toata, curat ea un nebula.
Tu mAil esti bun de trait numai in pAdure eu lupii
si cu urii, dar nu in case imp6rAtesti i intre
nista oameni cum se cade.
7

Ia, ascultati, mai, dar de and ati pus voi

stApanire pe mine, zise Gerila ? Apoi nu m6 faceti

din cal magar, et v6 yeti gAsl mantaoa cu mine.

Eu 6s bun cat 6s bun, dar i and m'a scoate

cine-va din rabdare, apoi nu-i trebue nici tigan
de lae impotriva mea.

Zeu, nu rguesti mai Buzill? Da amarnic

mai esti la viatA; cAnd te manii, faci sange 'n
baliga, zise FlAmanzila. Tare-mi esti drag!

Te-as

vOrl in sin dar nu incapi de urechi... Ia mai bine

ogoeste- to oleaca, si mai stringe-ti buzisoarele
acasa; nu de altl, dar sa nu-ti parl r6tt pe urmay
cit doar nu esti numai tii in cam asta.
ffEi apoi! Vorba ceea: FA bine sa-ti auzi reu,
zise Gerild. Daca nu v'am hisat elI. intrati aici

Las cit v'atn gasit eu ao de cojoe. Deacutn

dormy, dormiro-ati somnul cel de veci, cA v'am
asternut eu bine! V6 yeti face voi scrum, pang,
inaintea mea, asa mi so cade; ba And, si mai
ratline dlinineatil.Apoi ei lasA acolu si el se duce
rau decAt 9a. Cine-a face de alta datA ca mine,
in treaba lui. Dar Harap Alb si cu ai sei nici
ca mine NA pateasca.
nu bindisean de asta; ei cum au dat de citiduAi droptate mai derilg, numai nu te cauti,
ric pe lee ii s'au muot olelanele si au inceput
www.dacoromanica.ro
25

290

POVREITEA LIII HARAP 1113.

Dar cu prujituri de-a tale, ia aell

se duce noaptea 9i vail de odihna noastrd. Magar tu s fii acela, ce ai zice cAnd si-ar strica
cine-va somnul? Ba Anci ai dat peste ni7te oa-

Rise Ochil.

meni ai liii Dumnezeu, dar sA fi fest cu altii, hei,

heil mancai papara panl acum.

Dar nu mai taceti mai? CA ia acus tree cu
77

picioarele prin pareti 7i es afarA cu acoperementul

in cap, zise Lati-LungilA. Par'ca nu faceti a bine,

de nu ye mai astmparl dracul nici la yremea

asta. Mai buzilA, mi se pare ea tu e7ti toatA pripricina galcevei dintre noi.
Ba bine cI nu, zise OchilA. Are el noroc

de ce are, dar tiu eu ce i-ar trebui.

mai aproape ce se vadA? Casa cea de arama,

infocatA asa de strasnic decusarI , era acuin toatA
numai un sloiu de ghip, i nu se mai cuno7tea
pe dinafarA nici u7A, nici 9ori, nici gratii, nici
obloane la fere7ti, nici nimica. Ear in lAuntru, se
auzea un tArAboiu grozav; toti bocAneau la 9A

cat ce puteau i strigau cat le lua gura, ziand:

Nu stim ce fel do imparat e acesta, de ne
lasA farA seantee de foe in vatra, sA degerdm
aicea... A7a sAracie de lemne, nu s'a v6zut nici
la bordeiul cel mai sArAcacios. Vai de noi i de
noi, cA ne-a inghetat limba in gurA i mAduya in
ciolane, de frig! ..
Credinciosul imparatului auzind aceste, pe dc-o

Ia

sa-i fad chica topor, spinarea dobd si

pan;
tecele cobza, zise SetilA, cAci altmintrelea nici nu

e de chip s'o scoti la capet eu boclucapil acesta.

Gerila v6z6nd cA toti 6i stau impotriva, se ma_
the atunci i unde nu trAnte7te o brumA pe pA-

reti, de trei palme de groasa, de au inceput a

clAntArd i ceilay de frig, de sarea cAme7a de
pe de9ii.
Na! incaltea Vain fi cut i eu pe obraz.

parte l'a cuprins spaima, earA pe de alta s'a indrAcit de chichi. i dA el sA descue u7a, nu poate ;
da s'o desprindA nici atAta. Pc urmA ce sA faca ?
AleargA i veste7te imparatului despre cele in-

template. Atunci vine 7i imparatul, eu o multime

de oameni, cu cazmale ascutite 7i cu cazane pline
cu uncrop ; i unii tAeau gheata eu cAzmalele, altii

aruncau cu uncrop pe la titinele uri 7i in borta

cheei, 9i dupA multd truda, en mare ce hAladuese

Deacum inainte spuneti ce ye place, cA nu mi-a

fi ciudA, zise GerilA, rizend cu hohot. Ei apoil?
Ci-e2 s nu te strici de ris ! .. De Harap Alb, nu
zic. Dar voi mangositilor i farfasitilor, de cAte
ori ii fi dormit in stroh i pe tarnomatA, sA am eu
acum natio, bath in pungA nu mi-ar mai trebul
altit! Oare nu cum-va y'ati face i voi nilte feciori de ghinda, fitati in tinda, cA sunteti obraze
suptiri?

de deschid usa si scot pe oaspeti afarii. i cand

colo ce sA vezi? toti erau cu parul, cu barba gi
cu mustetele pline de promoroaca, de nu-i cuno7teai, oameni sunt, draci Bunt, ori alto arLtAri.

), Ear cauti sAmantA de vorbil, mAi buzilA zisera

Atunei Harap Alb e7ind dintre (169ii, se infAtiqazA cuviincios inaintea imperatului, zicand:
Prea inaltate imperate ! Luminarea sa, ne-

ceilay? Al dracului sA fii cu tot neamul tau, in

vecii vecior, amin!
De asta 7i eu mC anin i ma inchin la cinstita fata voastra, ca la un codru verde, ea un
poloboc de yin i cu unul de pelin, zise GerilA.
i hai deacum sA dormim, mai ac9 sA ne trezim
intr'un gaud sA ne unitn, pe Harap Alb sA-1 slujim i tot prieteni sA fim ; cAci cu vrajbA i urgie, raiul n'o sa-1 dobAndim.
Insfirlit ce-or A mai donclAnit ei i cat or mai
fi dondanit, cA numai eaca se face ziuA !
i
atunci credinciosul imparatului, crezand ca s'a
curatit de oaspeti, vine cu gAndul, sA mature
scrumul afarA, dupA rAnduealA.

i and ajunge

i aa tremurau de tare, de le dArdAeau dintii

in gurd. EarA mai ales pe Genii!, par'cl-1 zghihuiau toti dracii; pozne facea cu buzirarele sale,
bleat s'a ingrozit i imparatul ro7, cAnd l'a v6zut

&and aa de frumurl.

potul prea puternicului Verde imparat m'a fi a7teptAnd cu nerAbdare. Deacum inainte cred cA
mi-ti da fata, ea sA v6 las in in pace yi sA ne ducern in treaba noastrA.
Bine voinice, zise imparatul, uitAndu-se la
d6n7ii, cam acru oare cum; a vela ea 7i vremea
aceea. . Dar acuin doodatl, ia sA ospatati ceva,
ca sit nu zieeti ea' sti e7it din casa mea ea de la
o casA pustie.

Par'eA v'a eit un sfant din gura, laminate imOrate, zise atunci FlznAnzilA, cA ne ghiorliese
matele de foame.

www.dacoromanica.ro

POVESTEA LUI HARAF ALB.

Poate' ni-ti da 9i oeva udeall, MAria ta, zise

Seta, cA ni sfArie &Nu]. de Bete.

Ia lAsati, mAi, zise Ochi1, clipocind mereu din

gene, cA Luminarea sa 9tie ce ne trebue.

Asa cred. si eu, zise PAsArilA, dear de-a puterea hi am cAzut la casl imp6rAteascA; i nu v6
temeli, cA are InAltimea sa atAta purtare de grijA,
ea sA nu fin chinuiti cu frig, cu foame 9i cu sete.

Mai remftne indoeall despre asta, zise Gerilfi,

tremurAnd cumplit- Dar n'aveti tiinA cA Thaltime& sa este tata flAmAnzilor 9i al insetatilor ?

Si tocmai de asta m bucur si eu cA deabia m'oiu

mai inolzi oleacA, bend sangele Domnului.
Ei, tacA-ve gura de-acum, zise Flamanzila.
Destul e o mAciucA la un car de oale. Nu tot cetArati pe MAria Sa, cA mn e dumnealui. Pentru
niste
s3rAcuti ca noi e greu de facut trebi de a;
cestea. Dar la Q imperAtie Ca cum te-ar pira Ufl
purice; nu se mai bagA in samA.
Din partea mea mAncarea-i numai o zAbavA:
beuturica mai este ce este, zise Setild; qi a ruga
pe Luminarea sa, cA dacA are de gaud a ne ospeta, dupA cum s'a hotArit, apoi sA ne indesascA
mai mult cu udeala, pentrucA acolo stA toatA puterea si indrAzneala. Vorba ceea: DA-i cu cinstea
sA pearl r9inea." Dar mi se pare cA ne-am prea
intins cu vorba si Luminarea sA nu ltie cum sA
ne mai intre in voe.
Acum de ne-ar da odata, ce ne-ar da zise
FlAmAnzilA, cAci me roade la inimA, de foame
7

101

treee cineva; numai la treabA nu ne prea punem

au toti nebunii.
Imperatul tAcea la toate aeeste, ei aseulta cut des-

gust 0 numai inghitea noduri. Dar in gindul seu:

Bine, bine! Cercati voi marea cu degetul,
dar ia sA vedem, cum i1i da de fund? Ve vor esl
ele toate aceste pe nas. DupA aceea, di lasA gi
se duce in casA.
In sfirsit nu trece mult la mijloc, i numai eaca
li se aduc 2 harabale cu pAne, 12 ealovite fripte
si 12 buti pline cu vin de eel hrAnit, de care
cum bei cite oleaca, pe loc ti se tae picioarele,
ili steclesc ochii in cap, ti se inclee limba in gull,
si incepi a bolborosi turcelte, firA si 9tii bechiu
macar.FlAmAnzilA si; SetilA ziserA atunci celor7

lalti:

Mai, mancati voi intAi i beti cat yeti puth,

dar nu cumva sA ve puneti mintea cu toatA mAnearea 9i beutura, c'apoi al vostru e dracul!
Atunci Harap Alb, GerilA, OchilA i PAsAriLAti-LungilA se pun ei de ospeteazi si beu cat
7

le trebue. Dar ce are a face? par'eA nici nu se

cunostea de unde au mAncat i au beat ; el doar
era acolo, nu lagA; de, ca

mAncare i beuturi
la o imp drAtie.

Hai, ia dati-ve de-o parte, mAi pecAtofilor,

cA numai ati crimpotit mancarea, ziseri atunei

FlAmAnzilA si SetilA, care asteptau
cu neastemper,
;
7

fund rupti in col de foame 0 de sete.

Si atunci uncle nu incepe FlAmanzili a cArA-

ce-mi e.

bani deodati in gull. eAte o haraba de pane 9i

Ia mai ingAduiti oleacA mAi, zise Ochili, cA

doar nu v'au mas oarecii in pantece. Acu s'or
aduce 9i bucatele si vinul Si numai de-ati ave
pantece, uncle sA le puneti.
IndatA vi s'a aduce i demancare 9i ben-

cAte o ealovitA
intreagA, i rApede mi ti le-a in;

tarA, zise imperatul, numai de-ati put dovedi cAt

ye voiu da en: cA de nu-ti fi mAncAtori si

Mu;
tori buni, v'ati gdsit beleaoa cu mine, nu ye parA
lucru de laga.
De ne-ar da Dumnezeu tot atata superare, Luminarea voastrA, zise atunci FlAmAnzilA, tinendu-

se cu manile de pantece.
Si Inaltimei voastre gAnd bun si manA slobodi, ca BA ne dati cat se poate mai multi mAncare 0 beuturicA, zise Seta, cAruia ei lAsa gura
apA, cA din mIncare i beuturA las dacA ne-a in-

fulicat 9i le-a forfecat, de par'cA n'au mai fost.

EarA SctilA (land fimdurile afarA la cite o bute,

horp ! ti-o sugea dintr'o singurA sorbiturA; @i re--

pede-rep ode mi ti. le-a supt pe toate de-a rendul,

de n'a mai remas nici macar picAturA de vin pe
doage.

DupA aceea, Flaminzili a inceput a striga in

gura mare ed moare de foame si a sverli cu ciolane in oamenii imperAte0i, care erau acolo de fall.

EarA Setill striga 0 el cAt ce putea, cA crap&

de sete si svrlea cu doage si cu funduri de poloboc in toate pArtile, ca un nebun.
Imperatul atunci auzind vuet tocmai din casi,
ese afarA i cAnd vede aceste, ii pune manila in
cap de necaz.
7

www.dacoromanica.ro

POVESTEA. LUZ RARAI, ALB.

192

01MCC

mAi mAi! Acestia's curet sarAcie trimisA

si inceput a curge furnicele cu droaea, cAtA pul-

de la Dumnezeu, pe capul men! zise imperatul

in sine, plin de amaraciune. Mi se pare cit ia
acum mi-am dat 1 eu peste oameni.
Harap Alb ese atunci din mijlocul celorlalti 7i
ear se infatiyazi, inaintea imperatului, zicend:
S. trAii luminate imperate I Deacum creci
cA miji da fatal ea sit v lAsAm in pace si s. ne

bere i spuzit, cad frunzit 7i earbA: uncle pe sub

pitment, altele pe deasupra pamentului i altele
in zbor, de nu se mai curmau
intr'un

ducem in treaba noastra, cAci nepotul imperatului

Verde, ne-a fi 9teptand cu neritbdare.

A venl ea 7i vremea aceea, voinice, zise imperatul cam cu jumtate de gurA. Dar ia mai
aveti putinA rabdare, cAci fata nu-i de cele de
pe drumuri, s'o Nati numai asa cum s'ar intempla. Ia sA mai vedem, cam cum ar yeni trebusoara asta? Nu-i vorbA, de mancat, ali mAncat
si de Mut ati beut fie care, cAt eptespreze. InsA
deacum inainte mai aveti si ceva treaba de facut : eaca ye dau o miertA de sAmentA de mac,
amestecatA cu una de nIsip maruntel; i pAnA
math dimineatA, sA-mi alegeti macul dc-o parte
fir-de-firsi nAsipul de altA parte; rm cumva sit
gAsesc vre-un fir de mac printre nAsip eau vreunul de nitsip, pintre mac, cA atunci am stricat
pacea. i dacA-li pate scoate la capet trebuyoara
asta, atunci ()in mai yede eu... Earl do nu,yeti
plAtl cu capul obrAznicia co ati intrebuintat fatit
cu mine, ea sa, prhidit 7i altii la minte, vezend
2

de patima voastrA.
apoi ducendu-se imp Cratul in treaba lui, i-a
lasat sill batA capul cum vor sti.

Atunci Harap Alb si cu ai sei au inceput a

stringe din umere, nopricependu-se ce-i de fAcut.
Ei, apoi, sagA ye pare ? Cu chitibuyuri de
de aceste sA ne zabovim noi ? PAclisit om e itnperatul Ros, se vede el, zise atunci OchilA. Eu
nu-I vorba, macar cIt e asa de intunerec, deose-

besc tare bine firele de mac, din cele de nAsip.

Dar numai iutalA i gurA de furnicA ar trebui sIt
aibi ca sit poti apuca, alege i culege nye flecustete ca acute, in asa scurta vreme. Bine-a
zis cine-a zis; ca sA te feresti de omul roy : caci
e listai dracul in picio are, amun yea eu.
7

Harap Alb ii aduce atunci aminte de aripa

cea de furnica, o scoate de unde-o avea strinsA,
apoi scaperA si-i de, foe cu o bucAtica de cant{
aprinsa.i atunci, minune mare! Numai eaca au

buc au si ales nAsipul de-o parte si macul de

alta parte; sA fi dat mii de rail de lei, nu gAseai
fir de mac printre nitsip sau fir de n5sip printre
mac.i apoi in zori de ziuA, dud e somnul mai
dulce, de doarme i pamentul sub om, o multime
de furnici de cele maruntele au strAbAtut inlauntrul palatului yi au inceput a pisca din somn po
imperatul, de-1 frigeau 3211 altA ceva.$i vezenda-

se el cuprins de aya usturime, s'a sculat cu nepus in masa, cAci nu mai era de chip s doarmit,
cum dormea alto dAti, panA pe la ameazii, nesu-

perat de nimene.i cum s'a sculat, a si inceput

a cAuta cu deameruntul prin 9ternut, alt vadA
ce poate sit fie? Dar a gAsit nimica toad, caci
furnicele par'cA intrase in pitmentf s'au mistuit,

de nu se stie ce s'au mai fAcut.

A dracului treabA ! Uite, ce blindA mi-a esit
pe trup. SA fi fost nimica , par'cA nu-mi vine
a crede. InsA mai stiu eu? Ori pArerca. me
insJ1A ori s'a strica vremen, zise imperatul; din
done, una trebue se, fie numai decAt. Dar panA
unft altA, ia sit me duo sA vecl, ales'au nAsipul
din mac acei nespelati, care-mi rod urechile BA
le clan fata? i cand se duce impAratul 7i vede
cum se indeplinise de bine poronca lui, se umple
de bucurie
i nemai avend co pricin1 sit le
caute, remtne pe gAnduri.
Atunci Harap Alb ear ese din mijlocul colorlay si se infatisazA inaintea imperatului, zicend:
Prea inaltate imperate, deacum cred cA mi-li
da fatal ca sit v6 lasAm in pace 0 BA ne ducem
de unde am venit.

A ven1 ea si vremea aceea ; voinice zise imperatul, inginAnd vorba pintre dinti, dar pAna,
atunci mai este AncA treaba; eaca ce aveti de facut: Fata mea are sA se culce desarA, unde se culcit
totdeauna, earA voi sA mi-o strAjuiti toata noaptea.
Bi dacA mane dimineatA s'a afla tot acolo, atunci

poata sA ti-o dau. Eara de nu, cc-i pAti, cn nime

Inteles'ati?
nu-i imparti
6A trAii, luminate impel-ate, respunse Harap

Alb, numai de n'ar fi mai multa intarziere : cAci

www.dacoromanica.ro

POVESTEA Lin RARAP ALB.

stapitnul m8 ateapt i grozav ii. urgie poate sit

cadd pe eapul meu, din astit pricina.
Stapanu-t6u, ea staplinu-tdu; ce Ca face el,
asta-i deosebit de basca, zise imp8ratul, uitAnduse chioris la dnsii. Iee-vd macar i pielea de
pe cap, ce am eu deacolo? Ins& pe mine cAutai BIL nu m smintiC: fata i ochii din cap, cad
atita vi-i leacul; v'a4i dus pe copce, cu toad
smichiria voastra.
Dupa aceasta imperatul

i lad ineurc4 si se

duce la ale sale.

Aici Ana, trebue sit fie un drac la mijloc,
zise GeriI, clatinand din cap.
,Ba Arica de cei betrani; segeata de noapte,
ti dracul cel de ameaztt-zi, respunse Ochila. Dar
nu s'a juca el mendrele indehmg, ata cred en.
Insfirtit, durai-vurai, sara vine, fata se culcit
Harap Alb se pune dfl straja chiar la 9a ci,
eark ceilalti se insirit tot ciao unul-unul pand la
poarta, dupa. poronea.

i cand pe aproape de miezul nopiii, fats impratului se preface intr'o paserica 9i sboara nevzut printre cinci straji. Dar cand ajunge pe la
strajerul Ochill, el sireicanul mi Co vede i da

de stire lui P3sri1ft ziand:

Mai, fetisoara imp dratului ne-a tras butucul.

A dracului sgatie de fah,: s'a prefacut in pascricit, a sburat ca segeata pe laugh ceila4i i ei
habar n'au despre asta. Ei, apoi? lasit te in sama
lor, daca vrei sa rcmM far' de cap. Deacurn numai noi o putem gsI i aduce la urma ei. Taci
molcurn i haidem dupA ddnsa. Eu ii-oiu arata-o
pe unde se ascunde, emit tu sft mi-o prinzi cum
ti-i metterigull i s-i strimbi gatul oleaca, sit
se invele ea de aka data a mai purta lumea pe
degetc.
li atunci odatA i pornesc ci dupa &km., ti

nu merg tocmai mult 9i Ochili zice:

M6i pasrilk, eadtk-o, ia! colo, in dosul pamntului, tupilatA sub umbra epurelui; pune mana
pc d'ensa i n'o lasa!
Pasatill atunci so lAt,este cAt es poate, iucepe
a bojb..1 prin toate buruenele i and sl puna

mAna pe dnsa, zbr pe vrful unui munte 9i se

ascunde dupit o stinca.
Eacataroiu, mai, colo in vrful muntelui,
dupa stinca ceea, zise Ochila.

108

Pasitrilit atunci se inaltft pulin si incepe a cotrobAi pe clupa stinci; 9i and sa pund mann pe
d8nsa, zbr ! 9i de acolo ti se duce, de se ascunde tocmai dupit Irma.
Mai Pas8rila, eacata-oi ia I colo dupa luna, zise
Ochila; cAci nu pot eu s'o ajung, sit-1 dau o scarmnaturit bunA.
Atunci Pasrila, se detirit odata si se inal0
pang, la lurift. Apoi cuprinz8nd luna in brake, gabuette pAsrica. mi Co i9facA de coada si cat pe
ce si-i suceasca gatul I Ea atunci se preface in
fata si striga inspkinAntatk :
Ddruete-mi viata Pits6rild, ck te-oiu darul
ti eu cu milA i cu daruri imperatesti, asa sA trAesti !

Ba cl chiar cA erai sa ne drueati cu milA

si cu daruri impratesti, dad, nu te vedeam cAnd
ai pallit-o farmazoana, ce esti! zise Ochila. tiu

cit am tras o durdura bunit clutIndu-te. Ia mai

bine hai la culcus, ci se face ziul acus. $'apoi
ce-a mai fi, a mai fi.
$i odati mi Co i9faci ei, until de-o mAnA si
altul de ceaIa1t i hai, hai Ihai ! hai ! in zori de
ziu ajung la palat i trec6nd cu densa printre
straji o silesc sk intre in odaea ei, tot cum a 9it.
Ei, Harap Alb, zise atunci OchiM, dacA nu
cram eu i cu Pfis6rjA, ce aceati voi acum?

Eaca ata, tot omul are un dar i un amar;

unde prisosette darul, nu se mai bagl in samA
amarul. Amax era sa fie de voi, de nu eram noi
i cu strajuirea voastrA, era vai de
am8ndoi.
pielea noastri!
Harap Alb ti ceila4i, nemai av8nd ce zice,
pleac:t capul rusinaV, mult mind lui Paserili 0
vestitului Ochil,, caci liau fost ea nilte frati.
$i atunci ntunai eaca si imp6ratul vine ca un
leu paraleu sa i iee fata pe sami i cAnd o O.-Bette sub straj, dupl cum nu se 9tepta el, numai scanteiau ochii in cap de ciudti, dar nu avu
ce face.
Atunci Harap Alb ear se infaCrsazi inaintea im-

p8ratului, ziand:
Luminate impftate, deacum cred cA mi-ti da
fata, ca sl v8 lasam in pace 9i st ne ducem in
treaba noastrA.
Bine, voinice, zise impratul posomorit; a

veni ea gi vremea aceeaInsa eu mai am o fata,

www.dacoromanica.ro

lei

POYESTEA Lilt ErA.BAP ALB,

Nati de suflet, tot de o vi3rsti cu fats mea ; 9i

nu e deosebire intre dAnsele nici la frumuset4,
nici la stat, nici la purtat. Hai, 0 dael-i cunoas te o care-i a mea adevArat, ie t'o i duceti-v6
de pe capul meu, el mi ati scos peri albi, decand
ati venit. Eaca mA due si le pregatesc, zise impAratul. Tu vial dup& mine 9i daca-i ga el o, fe-

rice de tine a fi.Eara de nu ;

luati-v6 catrafusele i incepeti a vA car bath de la casa mea, caci

nu vA mai pot suferl.

Si duandu-se impAratul, puma de peaptn& 9i
imbrac& la fel pe amendoue fetele i apoi d poroncA si vie Harap Alb, si s gaceascis, care-i

mai face nici o impiedeeare; pentrucA am adus

intru indeplinire tot ceea ce ne-ati poroncit.
Din partea mea poti s'o iei deacum Harap
Alb, zise impAratul, ovilit i sarbAd la fatA, de
supArare i rusine; dacA n'a fest ea vrednicA sA
vb rApue capul, fii macar tu vrednie s'o stApAnesti, cAci acum t'o dau en toatA inima.
.

Harap Alb multAmeste atunci impAratului,

apoi zice fetei :
Deacum putem sA mergem, cAci stApAnu-meu,
Luminarea Sa nepotal impAratului Verde a fi imbAtrAnit, asteptndu-mti.
Ia mai ingAdueste putin nerAbdAtorule, zise

fata impAratului?
Harap Alb vAzAndu-se pus in incurcall, nu mai

fata impAratului, luAnd o turturicA in brale, spunAndu-i nustiu ce la ureche i sArutAnd-o cu drag;

Ttiea ce sa fad i incotro s'o dee ca BA nu grerasa tocmai acura la dicri. Si mai stand el pe
ganduri oleaca, cum e omul tulburat, ii aduce
aminte de aripa cea de a1bin i scolind'o de unde-o avea strinsI, scapAra si-i da foe cu o bucllic& de easel aprinsa.Si atunci, numai eaca se

nu te grAbl aa Harap Alb, cA te-i pripI.

pomeneste cu craeasa albinelor.

smicelele si apa, ie-ti nidejdea despro mine, cAci

Ce nevoe te- a ajuns de mine Harap Alb, zise ea;

zburand pe umrul seu ? Spune-mi caci sunt gata

nu merg, fereaseft Dumnezeu. EarA de-i aye

si te slujese.
Atunci Harap Alb incepe a-i spune toate cu
deamAruntul si o roagh de toli Dumnezeii, ca sa-i
dee ajutor.

N'ai grija Harap Alb, zise crIeasa albinelor ; las ca te fac eu s'o cu.nosti i dintr'o mie.
Hai intrA in cad ea indrAzneall, caci am sA fiu

si en pe-acolo.Si cum Ai intra, st.i putin i te

uiti la fete; 0 care-i vedb-o ca. se apera cu naframa, si stii c. aceec este ftta impArauului.
Atunci Harap Alb infra, eu albina pe war,
in odaea uncle era imp Aratul i cu fetele, apoi

stA putin de-o parte si incepe a se uita cAnd la

una, cAnd la alta. Si cum sta el drept ea luminarea si le privea cu bAgare de samA, erleasa,
albinelor zboarA pe obrazul fetei imperatului. Atunci ea tresArind, odatA incepe a tipa i a se
apAra cu:nAframa, ca de un d9man. Lui Harap
Alb atata i-a trebuit: indatA face cativo, pasi spre
ansa o apucA frum9e1 de mAnA i ziee impAratului:
Luminarea VoastrA, deacum cred ca, nu mi-ti

StAi

cA mai ai i cu mine oleaca de vorbA: inainte de

pornire, trebue sA meargl calul ten si cu turturica men sA-mi aducA trei smicele do mr dulce
apA vie si apA moartA, de unde se bat muntii
in capete. Si de-a venl turturica mea inainte cu
noroc si-a vent calul ten mai inthi, i mi-a aduce
cele poroncite, sa stii cA merg ea tine, ori undo
mi-i duce; s'a mantuit socoteala.
atunci odatA pornese 9i turturica i calul,
fugend pe intrecute, cAnd pe sus, cAnd pe jos,
dup& cum cerea trebuinta.
Dar turturica find mai usoarA, ajunge mai inainte ; i pAndind tocmai cand era soarele in cruce,

de se odihneau munfi numai pentru o clipith, se

repede ea prin foe if i ie trei smicele de mr dulce

si apl vie i apA moartA ; i apoi ea fulgerul se

i cAnd pe la poarta muntilor,
calul Ci ese inainte, o propeste in cab i o ie

intoarce inapoi.

cu mAgulele zicAndu-i:

TurturicA-ricA, draga pAsericA, adA la mine

cele trei smicele de men dulee, apa cea vie si
cea moartd, 10 tu du-te inapoi
ie altele ei
mi-i ajunge pe drum, caci esti mai sprintenA decAt mine.Hai, nu mai sta la indoeald i dA-mi-le :
cAci atun.ei are sA fie bine si de stApAnu-meu
de stapanA-ta; 0 de mine i de tine; earA, de nu
Jai
da, stapAnu-meu Harap Alb este in primejdie, si de noi Anet n'are si fie bine.
Turturica par'cit n'ar fi voit. Dar calul n'o mai

www.dacoromanica.ro

POVESTEL LIT1 EURAP ALB.

intreabA de ce-i e cojocul; se repede ti.i ie apa

si smicelele eu hapca i apoi fuge cu &wide la
fata imperatului i i le dA, defatA cu Harap Alb.
Atunci lui Harap Alb i s'a umplut inima de bucurie.

Vine ea si turturica mai pe urmA, dar ce-ti e

bunk?
Alei, tolinA ce-mi esti, zise fata imperatului;

195

in tArAneste, era frumoasA de mama focului; la

soare to puteai .uita, ear la densa ba. i deaceea Harap Alb o prApAdea din ochi, de dragA
ce-i era. Nu-i vorbA, si ea fura cu ochii din
and in cAnd pe Harap Alb, si in inima ei par'cA
se petrecea, nustiu ce
poate vre-un dor ascans, care nu-i venia a-I spune. Vorba cAntecului

da bine m'ai vendut.Dacd e asa, hai, pornesto

chiar acum la imperatul Verde si vesteste-i cA

Fugi de-aco'e, vin 'ncoacol

4ezi binior, nu-mi da pacel."

venim si noi in urmii.

Atunci turturica porneste.EarA fata imperaratului ingenunchie dinaintea tatAne-seu i zice:

Bine-cuvinteazA-m tatA, qi remAi sAnAtos!

Se vede cA asa mi-a fost sortit si

n'am ce face
/
trebue sA merg cu Harap Alb si pace bunA.
Dupti aceasta, isi ie cele trebuitoare la drum/
apoi incalea si ea pe un cal nAzdrAvan i stA
gata de pornire.EarA Harap Alb luAndu-si oamenii Bei, incalecA si el si pornesc spre imp6rape, Dumnezeu s'A ne lie, ea euvntal din poveste, inainte mult mai este.
Mers'au ei i zi ci noapte, nu se stie cAt au
mers; si de la un loc, Geril, FlAmAnzill i Se-

sau mai stiu eu cum sA ZIC, ca sA nu gresesc?

Dar stiu atAta, cA ei mergeau, fArA a simtl cA
merg, pArendu-li-se calea scurtA si vremea si mai
scurtA; zioa cias si ciasul clipA; de, cum e omul,
cAnd merge la drum cn dragostea alAturea.
Nu Itioa sermanul Harap Alb ce-1 asteaptA acasA, aci nu s'ar fi mai gandit la de-al de acestea.
InsA vorba cAntecului:
Do-ar cti omul ce-ar piti,,
Dinainte a'ar pAzi.

ta, Paseri-Litti-LungilA i nAzdrAvanul Ochill se

opresc cu toti in cale, se opresc si zic cu jale:

Harap Alb, mergi sAngtos1 De-am fost mai,
tu ni-i erta, cAoi k3i reul ate-odatA prinde bine
la ceva.
Harap Alb le multAme?te, t'apoi pleaa. liniltit.
Fata vesel i zimbeste, luna 'n ceriu au asfintit.
Dar in pieptul lor resare... Ce resare? Ia
tin dor; soare mAndru, luminos si in sine arzetoriu, ce se neste din scenteea unui ochiu farm&

Dar eaea cc m'am apucat de spus.Mai bine

ye spuneam, cA turturica ajunsese la imperatul
Verde si-1 instiintase cA vine si Harap Alb cu

eatoriu!

Insfirsit mai merge Harap Alb, cu fata imp&

ratului, cAt mai merge si de la o vreme ajung

i de ce mergeau inainte de ce lab Harap Alb i se tulburau

Si

mai merg ci, eAt mai merg,

mintile, uitAndu-se la fatA si vozend-o at era de

tendril, do frumoasA i plinA de vinA 'ncoace.
SAlAtile din grAdina ursului, pielea i capul

cerbului le-a dus la stilpanu-seu cu toatA inima.

Dar pe fata imperatului rot mai nu-i vonea s'o
ducA, fiind nebun de dragostea ei. CAci era bo-

boc de trandafir din lima lui Malu, scAldat in

roue, diminetii, desmerdat de cele intAi raze ale
soarelui, leganat de adierea ventului i neatins
de ochii fiuturilor. San cum s'ar mai aice hi noi

fats imperatului Rol.

Atunci imperatul Verde a si incept a face

pregAtire, ea pentru o fatA de imperat, dAnd si
poronc3, sill easA intru intimpinare. EarA SpAnul icnea in sine si se gAndea numai la resbunare.

ei la imp erAtie.

Si cAnd colo, numai eaca ce ii ese inainte imperatul Verde, fetele sale, SpAnul i toatA curtea
imperAteasa, c a sA-i primeascA. $i vezend Splnul cAt e de frimoasA fata imperatului Rol, odatA

se repede, sA o ie in brate do pe cal. Dar feta

ei pune atunci mAna in piept,

11
brAnceste cAt
colo si zice :
Lipsesti dinaintea mea SpAnule 1 Doar n'am

venit pentru tine T'arn venit pentru Harap Alb,

clici el este adovratul nepet al imp ratului Verde.

www.dacoromanica.ro

196

POVESTEA Lill HARAP ALBPOESII.

Atunci impdratul Verde si fetele sale au remas

incremeniti, de ceea ce au auzit. Ear' SpAnul
vezend cd i s'a dat viclesugul pe fatA, se repede
ca un cline turbat la Harap Alb zboarA capul
dintr'o singurd loviturd de palos, zicend:
Nal 9a trebue sd phteascA, eine calcd jurd-

POESII.
MAHOMET IN EISANTIU.

mental.

Dar calul lui Harap Alb indatd se repede 9i

el la Sp An si-i zice :
Pan' aici, Sp Anule !
$i odatA mi ti-1 insfacd cu dintii de cap, sboard cu dnsul in inaltul
ceriului i apoi dAndu-i drumul de acolo, se face
SpAnul pAnA jos praf i pulbere.
Eard fata imperatului Ros, in vAlmAsagul acesta,

repede pune capul lui Harap Alb la, loc, il incunjurd de trei ori cu cele trei smicele de mer
dulce, toarnA apA moartA, sA stee sAngele

i sA

se prindA pielea, apoi ii stropeste cu apd. vie 0

atunci Harap Alb indatd invie ; i tergendu-se
cu mAna pe la ochi, zice suspinAnd:.
Ei, da din greu mai adormisem!
Dormeai tu mult si bine, Harap Alb, de
nu eram eu, zise fata imperatului Roy, sdrutandu-1
cu drag si dAndu-i ear palosul in stApAnire.
Si apoi ingenunchind amendoi dinaintea imp&
ratului Verde, isi jurd credintd unul altuia, pri-

mind bine-cuventare de la densul si imp erAtia

totodatd..
Dupd aceasta se incepe nunta, ts'apoi dd, Doam-

StrAlucind do mii do focuri a Bisantului palate

Se oglindA 'n apa End i albastrA din Busfor
Ear locasurile sfinte zac in ternii resturnate :
Mahomet acum domnelte in Bisant invingetor !
Turcii saltA, joacA, strig4, zic cdntdri de bucurie ;
In cetatea ddrAmatd se audo-un glas strigAnd:
DA-mi putere Doamno sfinte sA-mi scot tam din
sclavie

Acest glas resunk'n lame i dispare ca un vent...

SfAnts. Sofia-i pradatd 9i pe gAtul ei de aur
StrAlucese a Semi-Lunei focuri rosii do purpur
Beat de sAnge, de victorii i selbatec ca un taur
Mahomet cu ochi de pard, astfel strigA imprejur :
Azi Bisantul e al nostru; in curdnd intreaga lume
Vom lua prin spada celui cdrui toti ne inchindra
Azi avem o tara'ntinsA, marl puteri gi mare mime

La pradat i la victorii spre Danubiu sA plece.m14

ne bine !

Lumea de pe lame s'a strins, de privea,

Soarele i luna din ceriu le ridea.
S'apoi foseau, fost poftiti la nuntd, Crdeasa furnicilor, CrAeasa albinelor i CrAeasa zinelor, minunea minunilor din ostrovul florilor.
mai fost-au poftiti Ana :
Crai, ordese i 'mperMi, oameni in samd begati,
o'un pecat de povestariu, fdri, bani in buzunariu.
Veselie mare intro toil era, chiar i sdrAcimea
ospeta i bea.
$i a tinut veselia ani intregi, i a.lurn mai lino
Ailed; clue se duce acolo, be si menAncd. Ear

Turcii joacI, saltd, and de isbAnde, de resboae

Ear Bosforul duce vestea la Danubiu 'mbetrAnit
i pe loc din a hil ape, valuri line, albi siroae

Ies 9tiri nenumerate, oti ce merg Is. biruit;

Valul mAndru si 1 preface in osta cu nogre plate

Ear prin gura-i intreitd varsA sute de eroi,

Ei se '9ir pe malul verde si a Romitniel cote
Strig: Ca unda din Danubiu in. veci liberi sun-

pe la noi, eine are bani boa vi mAnancA, eard

eine nu,se uitd i rabdd.

loan Creanyll.

www.dacoromanica.ro

torn noi

NI

P011811NaLloall &FIE,

Un parfum dulee li de mister..

SUS PS STINCA . ..

Mormntul zice : r 0 blAndi floare

Din ari ce suflet ce 'n lume moare

Trimit un Anger colo la cell ..

Sue pe (Ithaca inegritA

Sta castelul pArAsit,
Pe-a sa frunte 'mbAtrAniti

P. V. Grigoriu.

Rasa lanai s'a oprit,

Bibliografie.

CANStorul lung privete

Si gAnd9te la trecut :

PomAritnl, intocmit cu deosebitA privire la

Vremi de dalbA strAlucire

In. zweanuri Wan perdut !

grAdina iscolarA de D. Comp. Sibiiu 1877, 1 vol.

8. 200 pag.
Cam de mult ne deprinsesem a priml din Transilvania carti, serise intr'o limbA foarte ciudata.
In urma inriuririi germane si a celei maghiare

Earba verde in. Moore

De prin vAi s'a intiltat
Uncle coasa strAmoveasei

scriitorii romani din principatul Ardealului ifi formasera 1 abloane sintactice, pe care le impleau eu

Singe airman a vOrsat;

cuvinte latin9ti spre marea &ulna a limbei nor

tionale. Limba germana e foarte bogati in vorbe,
in urma inlesnirii, cu care dintr'o radicali se pot
forma o multime de cuvinte derivate fie prin a-

Si te'ntrebi : invingtorii
Si dulmanii undo aunt?
Ah o coasti neinvinsA

dAogirea unei sufixe; fie pre altA cale. Acuma

d-nii seriitori cAutau a altol limbei noastre fisionomia alteia cu totulai strdine de ea si prin acest
*Join de cultivate a limbei au efit la luminA fe-

Ne tot mAnA in mormnt 1

N. Xenopol.

nomene, cari au dat ocazie penelor satirice sA

facit haz de jurnalistica de peste Carpati, care
altfel in privirea onestitAtii politico meritA mai
mult respect cleat gazetele noastre.
Inainte de toate scriitorii romAn9t1 din Ardeal
igaorau unii cal altii forA intentie urmAtoral lueru.

ROSA SI MORMENTUL.
(Victor Hugo. Lee voix intrieurea. XXXI).

MormAntal ziee rozei plApAnde :

Ce fad din plAnoul zorilor blAnde,

Ce faci, respunde, floare de-amor ?
Roza plapAndA atunci respunde :

Ce &di din ceea ce se ascunde

Limba noastrA nu e noult, ci din, contra veche 0

sta(ionard. Ea e pe deplin formatA in toate pArtile ei, ea rat mai di muguri fi. ramuri nouti fi
a o silnici sA producA ceea ce nu mai e iu stare,

insamnit a abuza de dOnsa vi a o strica. Pe de

akft parte veehe find, ea e ti bogatA pentru eel
ce o cuno9te, nu in cuvinte, dar in locutiuni.
Caci la urma urmelor e indiferent, cari aunt apucAturile, de care se slujeyte o limbA, numai sli
posta deosebi din fir-in-pr gandire de gAndire. lin

tiln sinu-ti vecinic ingrozitor ?

singur euvent alAtarat cu altul are alt inteles.

Sa luAm bung oarA euviintul saw)! (ratiocinium)

Si roza Bice : I,01 mormAnt negru,

fi oll vedem la cite locuthmui au dat nesters : a

26
www.dacoromanica.ro

Eu fao din laorimi, din plAns funebru

BIBLIOGRAFIS.

198

biga de eared, (bemerken) a lua sama (aufmerken), a fi de-o samA (gleicher Art sein), a sti sama
unui lucru (wissen, wie etwas anzufassen ist), o samA de oameni (einige unter dieser, a-si face samA
(Hand an sich selbst anlegen) a-si da samA (Bich

Reehensehaft geben), a lua si a da pe samit (itbernehmen, ubergeben), a Sine samA de ceva

(etwas mit in Betracht ziehen) a-1 Sine in samA pe

cineva (auf jemanden achten.) 1. a. in. d.

Aceste exemple le-am put immulp fArA capet;

destul numai cA de fie ce cuvent vechiu se Sine

un sir intreg de zicale, care inlocuesc cu prisosinSA ba intrec adesa mullitnea cuvintelor si frazekr none, primite in limbA fArA de nici o renduialA.

Apoi autorii din At deal au mai Sinut serial de

asa numita puritate a limbei si pentru acest scop
au erezut de bine a" prAda lexiconul latinesc si
acelea ale limbelor romanice si a alunga toate
cuvintele slavone, chiar cele mai nevinovate, chiar
acelea care la noi isi pierdusera de mult inielesul
lor primitiv. Max Muller spune cA limba englezA,
cu tot materialul de cuvinte romanice, nu aro o
picAturl de sAnge romanic inlAuntrul organismului
ei. Mutatif tnutandis e tocmai asa si cu limba noestrA. Ea si-a ash:I:diet asa de b;ne materialul slavon,

cum si l'au asimilat limba ungureascA, si dacA

cineva pe baza cuvintelor numai ar vol se deduel eeva in privinla originii noastre, aceasta va
fi mai rank o dovadA de nestiinSA din partea sa,
decAt un argument in privirea noastrA. Dar preste
tot RomAnii au dat prea mult pe pArerea strAinilor, pe cAnd aceastA parere ar fi trebuit sA ne
fie cumplit de indiferentA si atunci poate mergeam mai bine. CAci fie care popor are o mare
dozA de dispreS pentru celelalte si mult:1, laudA
pentru sine insus. Grecii si Romanii numeau barbari pe toatA lumea. Turcii numesc toatA crestinAtatea ghiaur" 9i fie ce popor in deosebi are o
mulSime de gingAsii pentru vecinul sett, in aceastA

lume, care dupA Leibnitz e cea mai bunA dintre

lumile ce aunt cu putinSA. A trAl 9i a vorbi insA
dupi placul altora e nedemn atAt de-un om indeosebi, cAt si de un popor.
Fie-cine vorbeste 6 scrie limba sa pentru sine,
nu pentru strAini. Cand Umbel in urma desvelirii
ei firesti, va caprinde in comoara ei scrieri insemnate prin ItiinSA sau prin frumuseSe, atunci

streinul, ce va aye de nevoe de dikes, va inviiIa. nepoftit de nimene.

A crede insA, cA un popor de peste zeal milioane de suflete au foot compus numai din natAngi si cA n'au avut nici destul auz, nici destulA
minte pentru a-si plAsmul o limbA cum se cede,
a primi apoi ciudatul axiom, cA numai d-nii filologi aunt oameni cuminli, carii ne pot pune la cale
dupA teorii pe care le sug intre patru pAreli din
degetul cel mk, o asemenea credinSA este o insultA pentru nape romlineaseA, care au vorbit si
aerie bine si intr'un fel inainte chiar de a fi semenSA de filologi pe plaiurile Daciei lui Traian.
RamurA mutata in pAment departe de trupina pArinSeascA, limba romAneascA s'au nutrit in mediul
ei nou prefAcend nutrimentul in organe specifice
ale sale, fi remAind limbA, romanicA, precum un
englez remAne englez, chiar dacA ear nutrl din copilArie, numai cu grAu, cumporat din mica DunArii.

Am zis mai Ms cA limba romAneascA e stationard. Eroarea, el ea s'ar fi schimbat foarte, o

datorim cArSilor noastre bisericesti, care se tAl-

mAceau ad litteram din slavoneste eau din greceste, precum tAlmAcesc Ana, si astAzi copiii de
evreu biblia in ecoalele belferesti cuvent chip&
cuvent. DovadA insA cl limba noastrA e aproape
neschimbatI de done sute de ani si mai bine ne-o
dau putinele scrieri originale de pe acea vreme.
EatA de paid o filA dintr'un cronograf manuscris
de la anul 1638, aerie la episeopia Buzeului. IarA
la judeS foarte era tare si drept (Traian) cA nici
mitelor nu se potriviA, nici voe nimArui nu veghea

ci foarte facea giudeS cu dreptul maear au boiar

au sante, de-ar fi fost singur frate-sAu. Iar intr'o
zi, sezend imp ratul la mast; eu toll boerii sei,
au smult o sabie din teacA 9i chiemA pre armasul
sett si-i zise : IatA cA-Si dau aceastA sabie pre
mAnA naintea hil Dumnezeu, sA incepi intAi de la

mine de vei vedea cA fac vre-o strimbAtate ; sA

nu-mi veghi voe, ad aunt imperat, ci sk-mi tai
capul intAi mie. Ian dintru toatA curtea mea si
dintr'alli oameni, care vei yea cA. face strimbAtate altuia, nu-I mai educe inaintea mea, ci sit-i
faci samA de sabia mea. Boiarii toli numai ce
si-au cAutat intre ochi, si nime nu se mai plAngea
de nimic, de silA sau de strimbAtate in zilele lui
Traian inaperat."

www.dacoromanica.ro

BIBLIC.CRAFIE.

Singura loculiune inveohitit este a-i veghia voe

ouiva" inlocuita astazi prin a-i intra cuiva in voea;
incolo aceste firuri sunt astdoi irqelese la Oradea-

mare sau in Sighetta Maramureplui, de0 Bunt

scrise inainte de 250 de ani laBuzau.
Intreg cronograful aeesta, Boris marunlel pe mai

bine de 800 de frle i begat In locufuni, proprie

numai limbei romAnelti, ar fi astazi priceput ca
pe timpul, in care s'au amis.

90

volum de naraliuni, copii de pe natura, povetti

populare i novele, traduse din limba romana do
d-na Mite Sremnito. Precedata este cartea deo introducere asupra culturii romitne din veacul
al XV-lea pana astazi 0 de critics d-nului Maiorescu contra direcliei actuale a culturii noas-

Am avut nevoe sa facem aceasta precuvantare

cam lunga, pentru a insemna o schimbare in bine,

tre. Incolo cuprinde. urmatoarele lucrari: La crucea din sat, naraliune de I. Slavici, Popa Gavril
copie de pe natura de I. Negruzzi, Cucoana Netstasiica de acelair, Popa Tanda de Slavici, Mihnea
cel ligu de Alexandra I. Odobescu, Doi feti-lo-

care se petrece astazi in Ardeal. De un an 0

mai bine au inceput sA lad la lumina pe lane,

gofeti poveste populara, qanta novela de Men

Gene. Asupra alegerii se'nielege ca nu ne vom

foaea politica ,Telegraful roman' o foae literara.

Aceasta din urma numita Foipara Telegrafului
roman se indeletnice0e mai cu sama, on respandirea stiinplor practice, trebuitoare plugarului
gradinarului; ea e menita a pune in mans, invaOtorului satese 0 a preotului o lecturA, scrisa romanesrte de-a dreptul, lesne de inleles 9i folositoare. Totodata gAsirn in foae (Uri de Emma asupra cri1or straine, care ating intrucatva i pe
romani, disbateri asupra limbei 9. a., destul nu-

pronunia noi, caci afara de Mihnea-cel-Rau toate

mai ca partea de cApetenie o formeaza studii cle-o

netAgaduitA utilitate. Ortografia o fonetical cu
concesiile etimologice, pe care le-am Rent i noi.

CAiva tineri, satui se vede de pasereasca filolo-

gior vi a gazetarilor de dincoace 0 de dincolo

de rauq, au prins a se pune pe munca temeinica
9i inzestraii cii tiinA build o tiparesc pe aceasta

in banii marunli ai cuuotinii utilitare 0 mare

ne-ar fi parerea de bine, dac'-am auzi cA banal
umbla in casa preotului s'a involatorului, tot asa
de bine ca. 9i 'ntr'a ieranului. 0 eerie din aceste
studii (Pomaritul, intoemit cu deosebita privire la
grAdina leolarA de D. Comsa Sibiiu, 1877.) au
e0t intr'un torn de 200 fle octav. Iluetradle
aunt bune, tiparul lamurit i cit4 lucrarea sistematicA i totu9i lesne de 'nieles, incat cu cuvant

i dorim dill respandire cat de mare, de vreme

ce-i unica lucrare de felul acesta, care e in curental tiinei. Pentru a nu lasa un gol, pomenim numai cA autorul an avut ni se p5re un singur premergator in Invqdtura pentru prdsirea
pomilor, scrisa de Francisc Haintl. Buda 1812.

Rominische Skizzen so intituleazft un mic

celelalte lucrari au aparut in coloanele acestei

reviste. Traducerea ins& este foarte burial caci
reproduce pe cat este cu putinVi ori-ce loculiune
romaneasca prin una equivalenta. germana. Caracteristic este, ea in Romania n'au htat pan'acum
nimeni act de apariVunea acestui velum, afara

de ziarul german din Bucurelti Epoche", care

au i reprodus in foiletonul Frau novela Popa
Tanda."

0 reeensiune a Iogleei d-lui Titu Maiorescu,

au apArut in ,Columna lui Traianu N-rii
e scrisa de D. Dr. Zotu. Nu ne mid, de kc,
eft aceasta recensiune desaprobl manualul, de0
el, in treacat vorbind, este cea mai buna scriere

6-7

in aceasta materiel care-au aparut veodata, in limba

romAneasca. Ceea ce voim sA artam aicea este,

ca recensentul binevoeTte a face doua insinuadud, care nu ating pe atata tiinta, pe cat caracterul autorului logicii. Inainte de toate recensentul voe9te a arata, cumcii autorul ar fi plagiat
pe John Stuart Mill, ceea ce este neadevarat,
caci John stuart Mill este citat la capatul cArii
intre autorii, intrebuinfati la lucrarea manualului
de logicd. A doua insinuaiie este, ca in apendice
s'ar cita numai titlurile a cAtorva cAli generalmente cunoscute, simple titluri'. Aceasta este asemenea neadevarat. La fie care carte d. Maiorescu face un scurt resumat critic asupra ei, ear
la altele citeaza pagina, cartea, capitolul care ar
puta servi la desvoltarea mai pe larg a paragrafelon din manualul sau. Aceste apucaturi neleale din partea recensentului ne dispenseaza cu

www.dacoromanica.ro

B1ELIOGRAPIXNOTITA,

ROO

totul de a disbate en d-sa cestiunea dacA reprosentafiune comund i nofiune aunt sau nu tin acela7 lucru.

Glosariul elaborat ca proiect" de A. T. Laurian 7i I. C. Maximul dupA insArcinarea data de

Societatea AcademicA romAnA. Aceastii lucrare se

compune dar din 7 fascicule sau 37 eoale 7i se

vinde cu 12 lei.
Henke, Rudolf, Rumdnien. Land und Volk. In geographischer, historischer, statistischer und ethnographischer Beziehung, sowie in Reiseerinnerungen

nach drejhrigen eigenen Beobachtungen und mit

Benutzung authentischer Quellen unter bevorzugter Berticksichtigung der gegenwrtigen Loge

gesehildert.
einer Kerte und einer Schrift-

tafc1.Leipzig, Otto Wigand, .1877.YVI, 358

pagine (garmond) 8.

Droc-Barcian, N., Curs de literatura generald,

pentru usul scoalelor secundare 7i conform cu
noua programl. Bucureyti 1877. Tipografia Gre-

Vasiciu Paul Dr. Difterice (Diphtheritis) 7i

vindicarea. ei naturalA. Timisoara
1877. Tipogra)
fia diecesei cenadiense. (Preiul 6 cr.)

Shakespeare TV. Hamlet, Prinful Danimarcei",

traduqiune in versuri de Adolf Stern. Bucure7ti
1877. (Preiul 4 lei noi.)

Istrati C. I. Dr. Cremafiunea morfilor. Bucure7ti 1877. (Prt4ttl 2 lei noi).

Istrati C. I. Dr. Despre depdrtarea cadavrelor,

studii de igienA public& Bucureyti 1877. (Preiul
2 lei noi.)
Ignat N. major, Instrucfiuni asupra serviciului
in campanie pentru infanterie, traducere dupA
lucrarea locotenentului general de Walderseo.
Bueurelti 1877. (Preiul 1 leu nou.)
.Frderic .DamLe Rve de Dochia poem dramatique. Bucarest 1877.

eesell.
Cantemir .Dern., Istoria imperiului Otoman tr.
de Iosif Hodo.F. Bucure7ti 1877. Ediiiunea academiei.

Landsberger Dr. Iosif, Manual de tecnica hirurgiei resboiului, tradus yi complectat cu adlogirl de Dr. Alex. C. Hepites. Cu cloud( tablouri
o figurA in text.
Vlddescu Al. Dr. Suveranitatea qi indeptndenta
Bornd&ei fa VI. cu capitulali1e, tractatul

yi

con-

venVa de la Paris. Bucuresti 1877.

Polichronie G. A. Dr. Pisiologia fi patologia

somnului. Bucure7ti 1877.

Marienescu M. Sdnfitorul (Agiasmatariul) euprinzistor de cele mai necesare luerAri prel4e76,

culese eu binecavAntarea 0. S. P. episcop Atanasie. Bucurelti 1877.
Brdnescu D. Orarkt, (ceaslov) ordinat cu bineeuvAntarea 0. S. P. episcop Atanasie. Bucurelti

NOTITA.
Societatea pentru studit istorice (Socit
des etudes historiques) din Paris, a escris un concurs pentru cea mai bunA ,,istorie a provinciilor
danubiane, de la invasiunea Turcilor panA la trac-

tatul de la Thakiar Skelessi." Premiul pentru a.

ceaatt scriere va fi 1000 franci. LuerArile se pot
preseata pAna, la 7 Ianuarie 1879 la administratorul societaiii contele Buggy, Rue Gay-Lussac
40, Paris.
auscriptele nu vor fi semnate, ei vor purta
un erigraf care va fi Boris i pe un bilet cuvertat, cuprinzAnd numele i adresa autorului. La
concurs nu aunt admitie luerAri deja puhlicate eau
presentate la alte concursuri.
LucrArile nu se vor restitul autorilor; ace7tia
insi vor avb dreptul a lua eopie. Societatea le

va publics in intregul lor cuprins sau numai in

parte.

1877.
++..-......pmaiatiffM1111

Rde.ator, lacob .Negruosi.

Tipograila Nationall,
www.dacoromanica.ro