Sunteți pe pagina 1din 53

CAPITOLUL VII

FORMELE INFRACTIUNII
Sectiunea I
Consideratii generale

1. Desfasurarea activitatii infractionale:


Doctrina penala este unanima in a distinge doua perioade in care se desfasoara activitatea infractionala:
perioada interna si perioada externa;

A. Perioada interna (psihica) in cadrul acesteia se disting trei momente;


al nasterii, al conceperii ideii de a savarsi o infractiune (momentul initial) motivatia acestei idei
intereseaza atat pe criminolog, cat si pe judecator in individualizarea pedepsei;
deliberarea motivelor pro si contra ideii de savarsire a infractiunii;
al luarii deciziei de a savarsi o infractiune moment ce finalizeaza perioada interna, subiectiva;
intrucat luarea hotararii de a savarsi o infractiune nu depaseste forul interior al persoanei, perioada nu are
relevanta penala, gandul criminal nu reprezinta un pericol cata vreme nu s-a realizat o fapta; Mai mult, faza
interna precede faza externa chiar si in situatiile in care timpul de la luarea hotararii pana la executarea
infractiunii este foarte scurt;

doctrina mai distinge o faza adiacenta externa faza oratorie, in care cel care a luat hotararea de
a savarsi infractiunea o face cunoscuta altor persoane aceasta faza nu atrage raspunderea penala, intrucat
nu se intreprinde nimic pentru realizarea hotararii infractionale. In masura in care comunicarea hotararii de
a savarsi o infractiune este facuta cu scopul de a atrage si pe altii la savarsirea infractiunii ori de a ajunge la
cunostinta viitoarei victime, aceasta activitate poate imbraca forma pluralitatii de infractiuni (ex:
constituirea unui grup infractional organizat) sau o infractiune de sine statatoare (amenintarea);

B. Perioada externa (de executare) se disting mai multe etape, etape care, in desfasurarea activitatii
infractionale pe drumul infractional iter criminis, capata relevanta penala pe masura ce se apropie de
producerea rezultatului socialmente periculos. Acestea sunt:
Faza de pregatire (a actelor de pregatire, preparatorii) se caracterizeaza prin desfasurarea unor
activitati menite sa pregateasca executarea hotararii infractionale (procurarea de date, informatii,
mijloacele ce vor fi folosite in comiterea faptei);
Faza de executare indeplinirea unor actiuni, inactiuni prin care este realizat actul de conduita interzis.
Doar atunci cand rezultatul prevazut de lege pentru intregirea laturii obiective se realizeaza, se trece la
ultima faza cea a urmarilor.
Faza urmarilor executarea in intregime a actiunii si producerea urmarilor imediate

2. Formele infractiunii, dupa fazele de desfasurare a activitatii infractionale;


1

Prin forme ale infractiunii se inteleg formele pe care aceasta le poate avea in functie de fazele de
desfasurare a activitatii infractionale, existand atatea forme de infractiune cate faze are activitatea
infractionala, si anume; a) forma actelor preparatorii (corespunde fazei de pregatire); b) forma tentativei
(fazei de executare); c) forma faptului consumat (faza urmarilor); d) forma faptului epuizat (faza
urmarilor);

Sectiunea a II-a
Actele preparatorii

1. Notiune si feluri;
= reprezinta prima faza a perioadei externe a activitatii infractionale si constau in anumite acte, activitati de
procurare de date, informatii ori adaptare a mijloacelor sau instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea infractiunii
(sunt posibilie numai la infractiunile intentionate);
Conditii cumulative:
a. din continutul activitatii sa rezulte neindoielnic ca aceasta este efectuata pentru savarsirea infractiunii
(caracter univoc);
b. actul preparator sa se concretizeze intr-o activitate obiectiva de creare a conditiilor pentru savarsirea
infractiunii (ex: procurarea de informatii in legatura cu locul si timpul in care urmeaza sa fie savarsita
infractiunea);
c. activitatea de pregatire sa nu cuprinda acte ce intra in continutul elementului material al laturii obiective
d. actele de pregatire sa fie intentionate;
Felurile actelor de pregatire;
dupa natura si continut:
a)

acte de pregatire materiala constau in pregatirea materiala pentru savarsirea infractiunii (procurarea de
instrumente, mijloace, franghii, scari etc);

b)

acte de pregatire morala culegerea de date, informatii cu privire la locul si timpul in care urmeaza sa se
savarseasca infractiunea (conditii psihice favorabile comiterii infractiunii);

2. Regimul actelor preparatorii doua teze principale in legatura cu incriminarea actelor preparatorii;
A. Teza incriminarii actelor preparatorii adeptii acestei teze sustin incriminarea actelor preparatorii;
argumente: neincriminarea creeaza conditiile favorabile pentru comiterea infractiunii si poate fi interpretata de
infractori ca o incurajare la pregatirea cu rabdare si perseverenta a infractiunii; presupune, de asemenea, doua
variante de incriminare - teoria incriminarii acestor acte pentru toate infractiunile posibile si teoria
incriminarii limitate a actelor de pregatire, numai la infractiunile de o gravitate sporita; + sanctionarea actelor
de pregatire la paritate cu infractiunea consumata (intre aceleasi limite de pedeapsa prevazute de lege pentru
infractiunea consumata) ori sanctionarea diferita fata de infractiunea consumata;
2

B. Teza neincriminarii actelor preparatorii argumente: echivocitatea marii majoritati a actelor de pregatire,
situarea acestora in afara actiunii tipice a elementului material, in raportul de cauzalitate actele reprezinta doar
conditii care nu pot genera niciodata rezultatul socialmente periculos, lipsa de gravitate evidenta;
Regimul actelor de pregatire in dreptul penal roman actual;
pe cale de exceptie, actele preparatorii la unele infractiuni sunt incriminate, dar nu ca faza de desfasurare a
activitatii infractionale, ci ca tentativa (ex: art. 412 NCP sanctionarea tentativei la infractiunile contra
securitatii nationale) ori ca infractiuni de sine statatoare (ex: art. 314 NCP detinerea de instrumente in
vederea falsificarii de valori; atunci cand caracterul lor este univoc) ori ca acte de complicitate anterioara,
cand sunt savarsite de alta persoana (atunci cand autorul a savarsit o infractiune consumata ori tentativa
pedepsibila, constituie acte de complicitate anterioara);

Sectiunea a III-a
Tentativa
1. Aspecte generale;
Notiune: - art. 32 (1) NCP tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea,
executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul tentativa este o forma de infractiune care se situeaza, in
faza de executare a infractiunii, intre inceputul actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective si producerea
rezultatului socialmente periculos.
Conditiile tentativei - deosebesc tentativa de actele preparatorii si de infractiunea consumata si privesc: a) existenta
unei intentii (hotarari sau rezolutii) de savarsi o infractiune; b) rezolutia infractionala sa fie pusa in executare; c)
executarea sa fie intrerupta ori sa nu-si produca efectul;

a) Existenta intentiei infractionale:


art. 32 NCP tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea se exclude
orice discutie cum ca existenta unei hotarari infractionale (conditie din vechea reglementare) ar cuprinde numai intentia
directa, iar tentativa nu ar fi posibila in cazul intentiei indirecte; este exclusa tentativa in cazul culpei simple, culpei cu
prevedere si a praeterintentiei;

b) Punerea in executare a hotararii infractionale;


priveste inceperea executarii hotararii infractionale, adica a realizarii actiunii ce constituie elementul
material al laturii obiective declansarea procesului cauzal spre producerea rezultatului urmarit sau acceptat de
faptuitor, trecerea de la actele de pregatire la etapa urmatoare a actelor de executare;
dpdv al delimitarii actelor de pregatire de cele de executare s-au formulat o serie de teorii ce pot fi
sistematizate, dupa criteriile de solutionare pe care le propun, dupa cum urmeaza:

i) Teoriile subiective considera ca o anumita activitate este de executare daca prin ea insasi, singura ori
corelata cu alte imprejurari scoase in evidenta, da in vileag hotararea infractionala in vederea careia a fost realizata
actele de executare au caracter univoc, iar actele de pregatire sunt, de regula, echivoce, intrucat nu pun in evidenta
rezolutia in vederea careia au fost realizate; Critici: teoriile subiective extind sfera actelor de executare si acolo unde
3

acestea sunt doar de pregatire (ex: luarea amprentei de pe cheia unei case de bani si care, punand in evidenta intentia de a
fura, poate fi socotita activitate de executare, or, in realitate, ramane doar o activitate de pregatire).
ii) Teoriile formale (criteriul de delimitare identitatea intre actul comis de faptuitor si actiunea interzisa
prin legea penala si care rep. elementul material al laturii obiective) actul comis de o persoana se inscrie in cadrul
actiunii prevazute de verbum regens = act de executare (ex: umplerea unui sac cu grau din magazia unei unitati
economice, fiind vorba despre o act. tipica de luare prevazuta in norma penala); Actul care nu se inscrie in cadrul
elementului material = act de pregatire (procurarea unui cutit); Critici aduse: restrang sfera actelor de executare, lasand
in afara lor acte ce nu corespund formal act. prevazute de verbum regens (ex: pers. surprinsa noaptea in curtea unui
gospodar, langa cotetul cu gaini, cu intentia de a le sustrage o astfel de actiune, in realitate, este un act de executare);
iii) Teoriile obiective (criteriul de distinctie - pozitia actelor in procesul dinamic ce duce la savarsirea
faptei), teoria obiectiva reprezentativa este cea a cauzalitatii inerte, care presupune ca:
-

sunt acte de executare cele indreptate impotriva obiectului infractiunii, fara a fi nevoie de alte acte
ulterioare pentru a realiza elementul material al laturii obiective a infractiunii (ex: otrava a fost pusa in
mancarea ce urmeaza a fi servita unei persoane, cutitul a fost ridicat pentru a lovi victima etc);

cand insa actele comise de faptuitor pentru realizarea elementului material al laturii obiective au nevoie
de alte acte ulterioare actele sunt de pregatire. (ex: procurarea unui cutit, otrava, a unei cheii etc);

Recomandari practice:
niciuna dintre teorii nu este pe deplin satisfacatoare doctrina a propus:
i)

folosirea tuturor criteriilor oferite de teoriile analizate, plecandu-se de la teoriile formale, iar cand
acestea sunt nesatisfacatoare, sa fie completate cu teoriile echivocitatii si a cauzalitatii inerte;

ii) folosirea numai a criteriilor din teoriile formale si obiective, mai precis completarea teoriilor formale
cu cele din teoriile obiective, astfel incat in categoria actelor de executare sa intre si acele activitati care
se plaseaza in timp inainte de inceputul actiunii tipice ori concomitente cu acestea si care se leaga
nemijlocit sub raportul continuitatii de aceasta actiune, iar pentru realizarea careia nu este necesara o
activitate ulterioara distincta; art. 32 NCP tentativa consta in punerea in executare a intentiei de
a savarsi infractiunea se permite cuprinderea in actele de executare si a acelor actiuni angajate
direct in savarsirea faptei;

c) Intreruperea executarii ori neproducerea rezultatului prin aceasta conditie se delimiteaza limita superioara a
tentativei si o diferentiaza de infractiunea consumata + ele sunt cauzate de unele imprejurari independente sau
dependente de vointa faptuitorului;

2. Felurile tentativei:
a) dupa criteriul gradului de realizare a actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a
infractiunii:
Tentativa intrerupta (sau simpla/nedeterminata/imperfecta/indepartata) se caracterizeaza prin punerea in
executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care se intrerupe si rezultatul nu se mai produce, cauza
intreruperii putand fi una de natura umana (act. altei pers.) ori neumana (furtul nu poate fi consumat din cauza
4

rezistentei incuietorilor). Daca infractiunea era imposibil de consumat, avand in vedere modul in care a fost
conceputa executarea, tentativa intrerupta este si neidonee.
Tentativa perfecta (sau terminata/fara efect/fara rezultat/completa) - caracterizata prin punerea in executare a
hotararii de a savarsi o infractiune, executare care a fost dusa pana la capat, iar rezultatul nu se produce (ex: se
trage cu o arma in directia victimei, dar aceasta se fereste si nu este ucisa); Tentativa terminata poate fi atat
idonee, cat si neidonee; pentru tentativa terminata idonee, cauza neproducerii rezultatului se poate situa in orice
moment al desfasurarii activitatii infractionale, aceasta putand fi: a) anterioara inceputului executarii (ex:
infractorul nu este bun tintas); b) concomitenta executarii (ex: victima se fereste); c) dupa executare (ex: victima
a ingerat otrava oferita de infractor, este dusa la spital, dar salvata); Este posibila, cu unele exceptii, numai la
infractiunile materiale, la cele formale (de pericol), odata cu executarea actiunii in intregime, fapta se consuma
fara sa fie necesara producerea vreunei vatamari materiale.

b) dupa cauzele care determina neproducerea rezultatului, legate fie de mijloacele folosite de faptuitor, fie de
obiectul material al infractiunii, se disting:

Tentativa idonee (pedepsibila) se caracterizeaza prin punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea,
dar producerea rezultatului nu a fost posibila din diferite motive, anterioare inceputului executarii actiunii, cum
ar fi: insuficienta (cantitatea de explozibil amplasat sub un imobil este insuficienta pentru a provoca daramarea
edificiului), defectuozitatea mijloacelor folosite (o arma de foc defecta nu poate produce expulzarea glonutului)
sau lipsa obiectului infractiunii de la locul stiut de faptuitor etc; tentativa idonee nu este expres prevazuta de
lege, dar rezulta din interpretarea per a contrario a disp. art. 32 (2) NCP privind tentativa neidonee; cauza
neproducerii rezultatului fiind una anterioara consumarea infractiunii nu va avea loc, neconsumarea fiind
una relativa, intrucat mijloacele folosite se dovedesc insuficiente in raport cu cazul concret, ele fiind prin natura
idonee, proprii sa produca rezultatul; folosirea unor astfel de mijloace este periculoasa, acesta fiind si motivul
pentru care tentativa idonee este incriminata;

Tentativa neidonee (absurda) art. 32 NCP nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a
infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea tentativa neidonee consta in punerea in
executare a intentiei de a savarsi infractiunea, dar rezultatul nu se produce din cauza modului gresit de concepere
a infractiunii (ex: faptuitorul crede ca poate provoca moartea cuiva prin farmece, vraji etc) tentativa neidonee
nu este infractiune, pentru a fi in prezenta unei infractiuni, fie macar sub forma atipica a tentativei (cea idonee),
conceperea executarii faptei nu trebuie sa fie absurda;
Tentativa idonee tent. neidonee, prima fiind o forma atipica de infractiune ce antreneaza rasp. penala a
faptuitorului, cea de-a doua putand pune in discutie responsabilitatea faptuitorului, care nu va atrage rasp. penala;
Tentativa neidonee infractiunea putativa in al doilea caz, fapta savarsita are caracter penal numai in mintea
faptuitorului, in realitate lipsindu-i acest caracter (ex: insusirea unui bun fara ca infractorul sa cunoasca imprejurarea ca
bunul era abandonat);
Tentativa idonee (constand in imposibilitatea consumarii infractiunii din cauza lipsei obiectului de unde credea
faptuitorul ca se afla in momentul savarsirii faptei) infractiunea putativa in primul caz, lipsa obiectului este
accidentala, obiectul exista in materialitatea lui, in alt loc exista relatia sociala ocrotita; in al doilea caz, lipsa
obiectului este totala, lipseste obiectul ocrotirii penale;
3. Infractiuni la care tentativa nu este posibila;
din continutul art. 32 NCP se desprinde concluzia ca tentativa nu este posibila la toate infractiunile fie
datorita elementului subiectiv, fie a celui material;
5

a) imposibilitate datorita elementului subiectiv tentativa nu este posibila la infractiunile savarsite din
culpa, in oricare dintre cele doua forme (cu prevedere si simpla), intrucat nu exista o rezolutie infractionala, o punere in
executare a intentiei de a savarsi infractiunea, care este esentiala pnetru tentativa; (infrac. savarsita din culpa devine
periculoasa prin rezultatul ei, deci prin consumare); + nu este posibila nici la infractiunile praeterintentionate fiindca, in
cazul acesta se produce un rezultat mai grav decat cel urmarit sau acceptat, dar acest rezultat este realizat din culpa.
tentativa este posibila doar la infractiunile savarsite cu intentie, in ambele sale forme (directa si indirecta);
b) imposibilitate datorita elementului material nu au tentativa: i) infractiunile de inactiune (infr.
omisive proprii) acestea se consuma in momentul neindeplinirii obligatiei cerute prin norma de incriminare; ii)
infractiunile ce nu permit o desfasurare in timp a actiunii (ex: marturia mincinoasa) + acele infractiuni ce se consuma
anticipat (ex: luarea de mita elementul material constand in pretinderea, primirea ori acceptarea unui folos); iii)
infractiunile de obicei care presupun repetarea actiunii de mai multe ori, astfel incat sa rezulte obisnuinta; NB!! desi
tentativa este posibila la anumite infractiuni, prin vointa legiuitorului, a fost asimilata cu infractiunea consumata si
pedepsita ca atare, cum este cazul infractiunii de atentat care pune in pericol securitatea nationala. (art. 401 NCP);

4. Incriminarea si sanctionarea tentativei;


Justificarea incriminarii tentativei + continut; - Tentativa este o forma atipica de infractiune datorita
imprejurarilor ca latura obiectiva a acesteia nu se realizeaza in intregime (act. este intrerupta ori, desi realizata in
intregime, consumarea infractiunii nu are loc), latura subiectiva realizandu-se integral prin punerea in executare a intentiei
de a savarsi infractiunea continutul tentativei = totalit. conditiilor cerute de lege (preexistente + continut constitutiv)
pentru ca o fapta sa constituie tentativa.
Intinderea incriminarii tentativei - doua conceptii: incriminarea nelimitata a tentativei si cea limitata NCP
sistemul incriminarii limitate a tentativei numai la infractiunile grave, unde si tentativa prezinta un pericol social
ridicat; art 33 (1) tentativa se pedepseste numai atunci cand legea prevede expres aceasta, ca modalitate de
incriminare a tentativei, prevazandu-se, dupa fiecare incriminare a infractiunii/grup de infractiuni ca tentativa se
pedepseste;
Sanctionarea tentativei; - doua teorii: teoria parificarii pedepsei (tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa
prevazuta de lege pentru infractiune consumata) si cea a diversificarii pedepsei sistemul penal roman a imbratisat cea
de-a doua teorie, astfel art. 33 (2) NCP tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea
consumata, ale carei limite se reduc la jumatate
a) pedeapsa inchisorii pentru infractiunea consumata, de ex: intre 10 si 20 de ani ped. tentativei intre 5-10 ani;
b) pentru infractiunea consumata este prevazuta pedeapsa cu detentiunea pe viata tentativa va fi pedepsita cu
inchisoare de la 10 la 20 de ani.
c) pedepse alternative pentru infr. consumata pentru pedepsirea tentativei intai trebuie sa se stabileasca una
dintre pedepse si apoi sa se aplice pedeapsa pentru tentativa;
d) pedeapsa amenzii (unica sau alternativa) limitele de pedeapsa ce vor fi reduse la jumatate sunt zilele-amenda,
nu cuantumul sumei corespunzatoare fiecarei zile-amenda;
e) pedeapsa amenzii care insoteste inchisoarea (art. 62 NCP) efectele tentativei se vor produce doar cu privire
la inchisoare, ped. amenzii va fi individualizata intre limitele de pedeapsa raportate la durata pedepsei inchisorii
stabilite de instanta, iar aceste limite nu pot fi reduse ca efect al cauzei de atenuare a tentativei; (art. 62-2
NCP);
f)

Tentativa nu are ca efect inlaturarea pedepselor complementare daca legea prevede si aplicarea unei pedepse
complementare, aceasta se va aplica pe langa pedeapsa principala;

Sanctionarea tentativei in cazul persoanelor juridice art. 147 (1) NCP sanctionarea tentativei se face cu
pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, ale carei limite se reduc la jumatate; nu influenteaza aplicarea
pedepselor complementare;
5. Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului;
Desistarea = renuntarea de bunavoie din partea faptuitorului la continuarea actiunii ce constituie elementul
material al laturii obiective a infractiunii;
Conditiile desistarii (pentru a constitui cauza de nepedepsire, desistarea fapt. treb. sa indpl. conditiile);
a) sa existe un inceput de executare a faptei, adica sa inceapa realizarea act. ce rep. elem. material al laturii
obiective a infractiunii;
b) executarea faptei sa fie intrerupta nu se mai produce rezultatul;
c) intreruperea sa fie expresia vointei libere a faptuitorului, din propria initiativa aceasta cond. nu se realizeaza
atunci cand faptuitorul si-a intrerupt activitatea infractionala din cauza unui obstacol de neintrecut (ex: nu a
putut deschide usa);
Impiedicarea producerii rezultatului = consta in zadarnicirea din partea faptuitorului, de bunavoie, a aparitiei
rezultatului faptei sale, care a fost realizata in intregime.
Conditiile impiedicarii producerii rezultatului; (pentru ca constitui cauza de nepedepsire);
a) faptuitorul sa fi executat in intregime actiunea ce rep. elementul material al laturii obiective a infractiunii;
b) faptuitorul, dupa executarea faptei, sa impiedice producerea rezultatului (aceasta impiedicare este posibila
numai la infractiunile materiale);
c) impidicarea producerii rezultatului sa fie facuta de faptuitor din proprie initiativa;
d) impiedicarea producerii rezultatului sa aiba loc mai inainte de descoperirea faptei (ori de catre organele de
urmarire, cat si de orice alta pers.); conditia este indeplinita si in cazul in care faptuitorul anunta autoritatile de
comiterea faptei, astfel incat consumarea sa poata fi impiedicata; impiedicarea este posibila doar la acele
infractiuni la care producerea rezultatului se situeaza in timp ulterior executarii activitatii infractionale (ex:
impiedicarea mortii victimei otravite prin aplicarea unui antidot). Restituirea bunurilor sustrase nu valoreaza cu
o impiedicare a producerii rezultatului, deoarece infractiunea s-a consumat din momentul sustragerii.
Efectele desistarii si impiedicarii producerii rezultatului;
a) cauze de nepedepsire, de impunitate;
b) daca pana la momentul desistarii/impiedicarii producerii rezultatului, activitatile indeplinite realizeaza
continutul unei alte infractiuni, faptuitorul urmeaza sa raspunda penal pentru infractiunea realizata;
c) actele executate pana la momentul desistarii sau al impiedicarii producerii rezultatului sunt cunoscute in
doctrina ca acte de executare calificate

Sectiunea a IV-a
Infractiunea consumata
Infractiunea consumata = forma tipica sau perfecta a infractiunii in raport cu fazele desfasurarii activitatii
infractionale si atrage intotdeauna raspunderea penala. (corespunde fazei urmarilor); Unele infractiuni, dupa momentul
7

consumarii, cunosc urmari noi datorita amplificarii rezultatului, fie datorita activitatii infractionale. Din acest punct de
vedere exista un moment al epuizarii, al producerii ultimului rezultat, care este diferit de momentul consumarii
infractiunii. Astfel, sub acest aspect, doctrina distinge intre:
a) Infractiunea fapt consumat este infractiunea al carei rezultat se produce odata cu executarea in intregime a
elementului material al laturii obiective in cazul infractiunilor de rezultat, infractiunile se considera
consumate dupa executarea activitatii infractionale si producerea rezultatului; In cazul infr. de pericol, infr. se
consuma in moment. executarii in intregime a activitatii ce constituie element. material al laturii obiective.
b) Infractiunea fapt epuizat acea forma a infractiunii ce consta in prelungirea in timp a acesteia dupa
momentul consumarii pana la interventia unei forte contrare ori a incetarii actiunii ori a actelor de executare
datorate vointei faptuitorului sau pana la producerea ultimului rezultat. Aceasta forma atipica de infractiune
este posibila la infractiunile continue, continuate, progresive si din obicei;
importanta cunoasterii momentului consumarii/epuizarii infractiunii pentru determinarea legii penale
aplicabile, calcularea termenului de prescriptie etc;

CAPITOLUL IX
UNITATEA DE INFRACTIUNE
Sectiunea I
Consideratii generale

1. Notiunea de unitate de infractiune:


= activitatea infractionala formata dintr-o singura actiune ori inactiune ce decurge din natura faptei sau din vointa
legiuitorului, savarsita de o persoana si in care se identifica continutul unei singure infractiuni;
2. Felurile unitatii de infractiune;
a) Unitatea naturala forma de unitate infractionala, determinata de unitatea actiunii sau inactiunii, de unicitatea
rezultatului, ca si de unicitatea formei de vinovatie cu care este savarsita infractiunea este det. de unitatea de
fapt, adica situatiei din realitatea obiectiva ii corespunde continutul unei singure infractiuni;
b) Unitatea legala in acest caz, unitatea este data de vointa legiuitorului, care reuneste in continutul unei singure
infractiuni doua sau mai multe actiuni sau inactiuni ce ar putea realiza fiecare in parte continutul unor
infractiuni distincte;

Sectiunea a II-a
Unitatea naturala de infractiune
8

1. Infractiunea simpla;
= se caracterizeaza, sub aspect obiectiv, printr-o singura actiune sau inactiune, printr-un singur rezultat, iar sub
aspect subiectiv, printr-o singura forma de vinovatie; infractiunea simpla nu trebuie inteleasa ca fiind rezultatul unei
singure actiuni (ex: o singura lovitura in cazul infractiunii de vatamare corporala), ea putand ingloba mai multe acte de
executare care nu au insa semnificatie proprie; (ex: omorul este tot infractiune unica daca este provocat printr-o singura
lovitura cu un corp contondent ori prin mai multe lovituri, aplicate succesiv de catre infractor);
a) in cazul infractiunilor contra persoanei, cu exceptia celor contra vietii si a infractiunii de vatamare
corporala din culpa = pluralitate de persoane vatamate printr-o singura activitate infractionala va determina o
pluralitate de infractiuni, vor fi tot atatea infractiuni cate persoane au fost vatamate in drepturile lor; in
cazul infr. contra vietii, din pluralitatea de victime ucise printr-o activitate unica, legiuitorul a creat o singura
infr. complexa (a se vedea art. 189 -1 lit. f) omorul savarsit asupra a doua sau mai multe pers. devine omor
calificat) + in cazul vatamarii corporale din culpa a doua sau mai multe pers. infr. complexa (art. 196-4
NCP)
b) In cazul infractiunii contra patrimoniului, altele decat talharia si pirateria (in unele conditii), pluralitatea de
pers. pagubite printr-o singura activitate infractionala NU determina o pluralitate de infr., ci una singura,
fiindca se aduce atingere unei singure valori sociale in cazul talhariei si pirateriei pluralitate de pers.
asupra carora se exercita violente sau amenintari etc pluralitate de infractiuni sub forma concursului (motiv:
aceste infractiuni au un obiect juridic complex);
c) In cazul infractiunilor de ultraj (art. 257 NCP) pluralitate de pers. ultragiate printr-o singura actv.
infractionala pluralitate de infractiuni (infractiunea de ultraj este o infr. complexa prin care se aduc atingeri
atat autoritatii, cat si titularilor valorilor sociale ocrotite pers. fizice detinatoare ale aut. de stat ce au fost
insultate etc);

2. Infractiunea continua;
= Se caracterizeaza prin prelungirea in chip natural a actiunii sau inactiunii, ce constituie elementul material al
laturii obiective, dupa consumare, pana la interventia unei forte contrare;(vointa faptuitorului insusi, interventia
autoritatii, interventia altei persoane); + art. 154 (2) in cazul infr. continue termenul curge de la data incetarii actiunii
sau inactiunii;
Identificarea infractiunii continue in legea penala; - dupa elementul material al laturii obiective (detinerea,
retinerea, purtarea, conducerea fara permis de conducere a unui vehicul, abandonul de familie etc) + dupa natura
aspectului material al obiectului infractiunii (infr. de furt care are ca obiect al sustragerii o energie care are o valoare
economica art. 228 NCP);
Infractiuni continue permanente desfasurarea activ. infractionale fara intrerupere si care nu necesita interventia
faptuitorului pentru prelungirea activitatii infractionale; Infractiuni continue succesive intreruperea fireasca a
activitatii infractionale fara a se afecta unitatea infractionala (ex: conducerea fara permis a unui vehicul); importanta
delimitarii: orice intrerupere in cazul infractiunilor continue permanente echivaleaza cu epuizarea infractiunii, astfel incat
reluarea activitatii infr. inseamna savarsirea unei noi infractiuni continue;
Data comiterii infractiunii continue:
legea penala aplicabila in timp legea in vigoare din momentul epuizarii acesteia, moment de la care se
calculeaza si termenul de prescriptie a raspunderii penale, moment in functie de care se stabileste incidenta
unui act de clementa (amnistie, gratiere);
legea penala aplicabila in spatiu legea penala romana chiar daca numai o parte din infractiune sau
rezultat s-a produs pe teritoriul tarii (teoria ubicuitati);
9

stabilirea varstei faptuitorului activ. continua inceputa inainte de implinirea varstei de 14 ani nu va fi
luata in considerare, iar daca infr. continua inceputa in timp ce faptuitorul era minor se desfasoara si dupa
ajungerea acestuia la majorat, se va considera ca intreaga activitate infr. s-a desfasurat cat timp infractorul
era major;

3. Infractiunea deviata
= este o forma a unicitatii naturale de infractiune si desemneaza infractiunea savarsita prin devierea actiunii de la
obiectul sau persoana impotriva careia era indreptata, datorita greselii faptuitorului, la alt obiect sau persoana, pe de o
parte, sau prin indreptarea actiuni, din eroare a faptuitorului, asupra altei pers. ori altui obiect decat acela pe care vrea
faptuitorul sa-l vatame, pe de alta parte; doua modalitati de savarsire a infractiunii deviate;
a) infr. deviata prin devierea actiunii spre un alt obiect sau alta pers. (greseala faptuitorului) asa-numita
aberratio ictus (ex: faptuitorul urmareste sa loveasca o pers. care se afla intr-un grup si, manevrand gresit
corpul contondent, lovitura este aplicata altei pers.);
b) savarsirea faptei asupra altei pers. ori asupra altui obiect datorita erorii fapuitorului - error in persona (ex:
infractorul vrea sa-l ucida pe rivalul sau si, noaptea pe intuneric, il confunda cu o alta persoana, pe care o
ucide);

in cazul infr. deviate in orice modalitate ne gasim in prezenta unei infr. unice, cu motivarea ca legea penala
apara in mod indeterminat valorile sociale (viata si bunurile oricarei pers.);

Sectiunea a III-a
Unitatea legala de infractiune
1. Infractiunea continuata;
= forma unitatii legale de infractiune caracterizata prin savarsirea de catre aceeasi persoana, la intervale de timp
diferite, in realizarea aceleiasi hotarari infractionale si impotriva aceluiasi subiect pasiv a unor actiuni sau inactiuni care
prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni.
Conditiile infractiunii continuate (art. 35-1 NCP);
a) Unitatea de subiect activ aceeasi persoana savarseste mai multe actiuni sau inactiuni avand calitatea, la
toate actele de executare. de autor ori de complice sau instigator + cel care contribuie doar la un singur act de executare,
dar a prevazut ori a cunoscut ca ceilalti participa la savarsirea unei infractiuni continuate; !!
b) Pluralitatea actelor de executare este indeplinita aceasta conditie cand se savarsesc mai multe acte de
executare, ce au forma faptului consumat, iar altele au ramas in faza de tentativa; + actele de executare trebuie savarsite la
intervale de timp, nici prea scurte, nici prea lungi; un timp mai indelungat scurs intre actele de executare poate
conduce la caracterizarea lor ca infractiuni distincte, deorece este posibila schimbarea hotararii infractionale;
c) Unitatea de rezolutie este o conditie esentiala implica atat prevederea rezultatelor actelor de
executare, cat si urmarirea ori acceptarea acestora caracterizeaza numai intentia, ca forma de vinovatie pentru
infractiunea continuata; + Rezolutia infractionala trebuie sa fie anterioara activ. infractionale si sa se mentina in linii
generale pe parcursul executarii actelor ce compun acea activitate. !!! Unitatea de rezolutie este pastrata si in cazul in
care a inceput procesul penal pentru actele de executare savarsite anterior, iar autorul continua savarsirea altor acte in
baza aceleiasi rezolutii infractionale initiale, ca si atunci cand in executarea unor acte ulterioare ce intra in continutul
aceleiasi infractiuni autorul este nevoit sa execute in alt mod actele, sa schimbe modul de executare datorita unei situatii
ivite + rez. infr. trebuie sa fie suficient de determinata infractorul are imaginea de ansamblu a activitatii sale ulterioare;
10

+ in stabilirea unitatii de rezolutie vor fi avute in vedere unitatea obiectului infractiunii, a locului sau persoanei vatamate,
unitatea de loc, folosirea acelorasi procedee in savarsirea actiunilor componente ale activitatii infractionale;
d) Unitatea de calificare juridica actele de executare nu trebuie sa fie identice, ci doar fiecare sa se
realizeze in continutul aceleiasi infractiuni infractiunea continuata poate ramane in stadiul de tentativa atunci cand in
cazul tuturor actelor de executare rezultatul socialmente periculos + unitatea de continut nu este afectata nici atunci cand
actele de executare sunt realizate in variantele alternative ale elementului material al infr. vor forma o unitate sub forma
infractiunii continuate si actele de executare care realizeaza unele variante tip, iar altele, varianta calificata a acelei
infractiuni, cu indeplinirea, desigur, si a celorlalte conditii;
e) Unitatea de subiect pasiv nu exista aceasta reglementare pe Vechiul Cod, actualmente precizari
importante in acest sens sunt deduse din dispozitiile art. 238 din legea 187/2012 pentru punerea in aplicare a legii privind
Codul penal, care considera indeplinita aceasta conditie si atunci cand: i) bunurile ce constituie obiectul infractiunii se
afla in coproprietatea mai multor pers. ii) cand infr. a adus atingere unor subiecti pasivi secundari diferiti, dar subiectul
pasiv principal este unic; pluralitatea de subiecti pasivi nu conduce automat la excluderea infractiunii continuate;
Data savarsirii infractiunii continuate are relevanta sub mai multe aspecte: a) de la data savarsirii ultimei
actiuni/inactiuni incepe sa curga termen. de prescriptie a raspunderii penale (art. 154-2 NCP); b) de la data savarsirii
ultimei actiuni/inactiuni - incidenta vreunui act de clementa; c) aplicarea legii penale in timp - cea in vigoare la momentul
savarsirii ultimei actiuni/inactiuni; d) daca actele de executare se situeaza pe teritorii diferite, legea penala romana va fi
incidenta daca o parte ori rezultatul infr. s-a produs pe teritoriul Romaniei (principiul ubicuitatii); e) varsta faptuitorului
faptuitorul a inceput executarea mai inainte de implinirea varstei de 14 ani - actele nu se iau in seama, doar cele dupa
implinirea varstei de 14 ani, daca au fost savarsite cu discernamant, iar daca infr. continuata a inceput sa fie comisa mai
inainte de implinirea varstei de 18 ani si a continuat si dupa aceasta, infractorul va raspunde penal ca infractor;
Tratamentul penal al infractiunii continuate savarsite de o persoana fizica infractiunea continuata este o cauza
reala, de agravare facultativa a pedepsei pentru acea infractiune art. 36 (1) NCP aplicarea pedepsei la infractiunea
continuata este unica si se va face intr-o singura etapa (fara a fi evidentiat vreun spor de pedeapsa) si va avea ca limita
minima minimul special al pedepsei prevazut de lege pentru infractiunea savarsita, iar ca maxim special, pedeapsa la care
se poate ajunge prin depasirea maximului special cu pana la 3 ani, cand pedeapsa este inchisoarea sau, cu pana la o treime
din maximul special, cand pedeapsa este amenda.
Tratamentul penal al infractiunii continuate savarsite de persoana juridica sanctionarea infractiunii continuate
se face potrivit dispozitiilor aplicabile persoanei fizice (art. 147-1 NCP) Pedeapsa se aplica tot intr-o singura etapa,
intre limitele ce rezulta din lege, adica intre minimul special al pedepsei amenzii si maximul ei special depasit cu o treime;
Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata daca dupa condamnarea definitiva sunt descoperite alte
actiuni sau inactiuni ce fac parte din continutul aceleasi infractiuni, pedeapsa se recalculeaza in functie de intreaga
activitate infractionala, instanta putand aplica o pedeapsa mai aspra ori sa mentina pedeapsa aplicata anterior, in niciun caz
nu va putea aplica o pedeapsa mai mica decat cea stabilita anterior (Art. 37 NCP); Recalcularea pedepsei pentru
intreaga infractiune continuata se poate face oricand, chiar dupa executarea pedepsei initiale sau stingerea executarii
acesteia prin modurile prevazute de lege, pana la interventia unei cauze care inlatura raspunderea penala pentru intreaga
infractiune continuata recalcularea nu mai este posibila pentru actele de executare descoperite ulterior pentru care sa pronuntat o condamnare distincta si aceasta a fost executata (art. 585-1 NCPP);
Infractiuni ce nu se pot savarsi in mod continuat la infr. din culpa/infr. al caror obiect nu este susceptibil de
divizare/cele care presupun repetarea activitatii pentru a realiza continutul infr. (infr. de obicei);

2. Infractiunea complexa

= art. 35 (2) - infractiunea este complexa atunci cand in continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element
circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de lega penala;
11

Formele infractiunii complexe;


a) Infractiunea complexa forma tip (propriu-zisa sau forma de baza) in continutul ei intra ca element o
actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni este acea forma de infr. formata din reunirea de catre
legiuitor a doua infractiuni distincte si crearea unei a treia deosebite de cele inglobate; Exemplu: infractiunea de
talharie = furt + amenintare/lovire/alte violente are loc reuniunea a doua infractiuni distincte; infractiunea de ultraj, in
cadrul careia intra ca element o act. ce formeaza continutul altei infractiuni, chiar daca nu ia nastere o a treia infr., si
anume infractiunea de amenintare, lovirea sau alte violente, vatamare corporala etc;
b) Infractiunea complexa ca varianta agravanta cuprinde in continutul sau, ca element circumstantial
agravant, o act. sau inact. care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala este o varianta calificata a
unor infractiuni simple creata prin absorbirea in continutul sau a unor fapte ce reprezinta continutul unor alte infractiuni.
Exemplu: talharia care a avut ca urmare moarte persoanei (art. 236 NCP) + violul care a avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei (art. 218-4 NCP); N.B!!! Nu orice infractiune calificata este si o infractiune complexa!! furtul
savarsit in timpul noptii sau intr-un loc public este un furt calificat, dar nu este o infractiune complexa, deoarece
imprejurarea de loc ori de timp nu este prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala pentru ca furtul calificat sa fie
infractiune complexa, acesta trebuie sa fie savarsit prin efractie (cuprinde si fapta de distrugere care poate constitui o
infractiune distincta) + prin violare de domiciliu (violarea de domiciliu este incriminata in art. 224 NCP);

Structura infractiunii complexe;


= cuprinde elementele infractiunilor reunite sau absorbite;
a) dpdv al elementului material ex: la infr. de talharie act. ce reprezinta elementul material al infractiunii scop
(luarea) + act. ce reprezinta element. material al infr. mijloc (exercitarea violentei);
b) dpdv al obiectului infr. complexe un obiect juridic principal + unul adiacent = un obiect juridic complex
infractiunea complexa apartine unei categorii de infractiuni (ex; talharia in grupul infr. contra patrimoniului,
ultrajul in categoria infr. contra autoritatii etc);
c) dpdv al formei de vinovatie infractiunea complexa forma tip intentia; infr. complexa varaianta agravanta
intentie, praeterintentie si culpa;
Natura juridica a infractiunii complexe;
a) infractiunea complexa reuneste in continutul ei continutul altor infractiuni, care isi pierd autonomia
incidenta celorlalte institutii de drept penal se apreciaza in raport de unitatea legala complexa;
b) infr. se consuma la realizarea actiunilor sau inactiunilor ce reprezinta elementul material al laturii obiective si
producerea rezultatelor prevazute de continutul infractiunii;
c) nerealizarea sub raport obiectiv a continutului infractiunii poate conduce la calificarea faptei ca tentativa a
acelei infractiuni complexe (ex: la talharie, daca se consuma amenintarea, insa deposedarea victimei nu a fost
posibila = infr. in faza de tentativa);
d) nerealizarea continutului constitutiv al infractiunii (sub alte aspecte decat obiectiv) desfacerea unitatii
legale (ex; nu se va realiza infractiunea complexa de ultraj daca fapta de amenintare nu s-a infaptuit in legatura
cu atributiile de serviciu ale functionarului public, ci din motive persoanale);
Pedeapsa pentru infractiunea complexa;
12

= art. 36 (2) NCP infr. complexa nu reprezinta o cauza de agravare a raspunderii penale, asa ca sanctiunea
aplicabila este cea prevazuta de lege
i)

art. 36 (3) infractiunea complexa savarsita cu intentie depasita, daca s-a produs numai rezultatul mai
grav al actiunii secundare, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infr. complexa consumata
(ex:incercarea nereusita de a deposeda victima de bunuri prin violenta se ajunge, prin amplificarea
urmarilor, la moartea acesteia desi infr. de talharie nu a fost consumata, deoarece nu a fost sustras niciun
bun, totusi pedepsirea infr. se va face intre limitele prevazute de lege pentru infr. complexa consumata);

ii)

daca dupa aplicarea pedepsei pentru infr. complexa se descopera actiuni sau inactiuni care fac parte din
infr. complexa condamnatul va fi judecat si pentru acestea, iar pedeapsa anterioara se va recalcula in
functie de intreaga infractiune complexa noua pedeapsa se poate agrava sau poate ramane in limitele
anterioare, dar neputandu-se aplica o pedeapsa mai usoara (art. 37 NCP disp. acestui art. se aplica si in
cazul in care condamnarea definitiva anterioara fusese pronuntata pentru o alta forma de infr. decat cea
continuata sau complexa); recalcularea se poate face oricand, dupa ramanerea definitiva a hot. de
condamnare pentru infr. complexa, pentru alte actiuni/inactiuni care intra in continutul ei si pana la
inlaturarea raspunderii penale pentru infr. complexa savarsita in intergul ei; NB! Recalcularea nu mai este
posibila in cazul in care pentru actul/actele de executare descoperite ulterior s-a pronuntat o alta
condamnare si aceasta a fost executata (art. 585-1 NCP);

Complexitatea naturala;
= rezulta din absorbirea in chip natural de catre infractiunea de fapt consumat a tentativei la acea infr. ori, in cazul
unor infr. contra persoanei, absorbirea unor infr. mai usoare in altele mai grave (ex: infr. de omor consumat cuprinde, in
mod natural, si tentativa acestei infr., + elementele infr. mai putin grave vatamare coroporala, lovire) importanta
cunoasterii complexitatii naturale nerealizarea continutului infr. mai grave va atrage raspunderea infractorului pentru
infr. mai putin grava;

3. Infractiunea progresiva;
= este acea infractiune care, dupa atingerea momentului consumativ, isi amplifica progresiv rezultatul ori se
produc urmari noi corespunzator unor infractiuni mai grave; infr. progresiva cunoaste un moment al consumarii, apoi o
amplificare a urmarilor si, deci, un moment al epuizarii tarmuit de ultimul rezultat la care s-a stins este o forma atipica
de infractiune; Exemplu: infr. contra vietii/integritatii corporale/sanatate (a se vedea art. 193 + 194 + 195 NCP);
calificarea juridica a faptei in functie de rezultatul mai grav absoarbe calificarile anterioare ce au in vedere rezultate mai
putin grave;
data savarsirii infractiunii progresive infr. progresiva se epuizeaza la momentul producerii ultimei
amplificari a rezultatului sau producerii ultimei urmari corespunzatoare unei infractiuni mai grave termenul de
prescriptie a raspunderii penale incepe sa curga de la data savarsirii actiunii sau inactiunii, si nu de la momentul
epuizarii (art. 154-3 NCP); Daca s-a aplicat o pedeapsa pentru infr. corespunzatoare unui anumit rezultat, iar acesta
se amplifica, se va stabili o pedeapsa pentru infr. corespunzatoare noului rezultat;

4. Infractiunea de obicei;
= infractiunea al carei continut se realizeaza prin repetarea faptei de un numar de ori din care sa rezulte
obisnuinta, indeletnicirea faptuitorului caracteristica principala: repetarea faptelor de acelasi fel de un numr suficient
de mare din care sa rezulte indeletnicirea. Desemnarea infr. de obicei in legislatia penala romana se face prin prevederea
in continutul ei a repetarii actelor de executare ca indeletnicire (ex: hartuirea-art. 208, exploatarea cersetoriei- art 214 NCP
etc);
data savarsirii infractiunii de obicei data savarsirii ultimului act de executare;
13

consecinte juridice a) termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru infr. de obicei curge de la
data savarsirii ultimului act (154-2 NCP); b) infr. de obicei nu poate avea tentativa si nu poate fi comisa in coautorat; c)
infr. de obicei infr. continuata in cazul infr. continuate, fiecare act de executare realizeaza continutul infr. si acestea
sunt reunite de legiuitor avand in vedere rezolutia infractionala unica, pe cand la cele de obicei, fiecare act nu realizeaza
continutul infr., ci mai multe acte luate impreuna desemneaza obisnuinta si periculozitatea sociala;

CAPITOLUL IX
PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
Sectiunea I
Generalitati privind pluralitatea de infractiuni

1. Conceptul si caracterizarea pluralitatii de infractiuni;


= desemneaza, in dreptul penal, situatia in care o persoana savarseste mai multe infractiuni inainte de a fi
condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele, cat si situatia in care o persoana savarseste din nou o infractiune dupa ce
a fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune;
2. Formele pluralitatii de infractiuni; criteriul de delimitare dupa cum pentru vreuna dintre infractiuni a
intervenit ori nu o condamnare definitiva;
a) concursul de infractiuni;
b) recidiva
c) pluralitatea intermediara;

Sectiunea a II-a
Concursul de infractiuni
1. Notiune;
= forma pluralitatii de infractiuni ce consta in savarsirea a doua sau mai multe infractiuni de catre aceeasi
persoana mai inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele;
2. Conditiile de existenta a concursului de infractiuni;
a) savarsirea a doua sau mai multe infractiuni conditie indeplinita cand: i) art. 174 NCP prin savarsirea unei
infractiuni sau comiterea unei infractiuni se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le
pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora in calitate
de coautor, instigator sau complice infr. savarsite pot fi de natura si gravitate deosebite; ii) indiferent de
forma de vinovatie cu care sunt comise infractiunile; iii) indiferent daca infr. sunt de aceeasi natura sau nu +
savarsite pe terit. tarii sau in strainatate;
b) infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana conditie indeplinita atunci cand infractorul are calitatea de
autor/participant/a comis unele infr. in timpul minoritatii si altele dupa implinirea varstei de 18 ani;
14

c) savarsirea infractiunilor mai inainte de condamnarea definitiva a infractorului pentru vreuna dintre ele
conditie indeplinita chiar daca infractorul a fost condamnat pentru o infractiune savarsita anterior, dar hotararea
nu era definitiva la data comiterii noii infractiuni, ori hotararea de condamnare, desi definitiva, a fost desfiintata
printr-o cale extraordinara de atac;
d) infractiunile comise, ori cel putin doua dintre ele, sa poata fi supuse judecarii ptr savarsirea mai multor
infractiuni, este posibil ca faptuitorul sa nu fie judecat, pe motivul existentei unor cauze care inlatura
raspunderea penala/nepedepsirea infractorului (ex: amnistia, lipsa plangerii penale, retragerea marturiei
mincinoase, implinirea termenului de prescriptie a rasp. penale etc) daca infractorul este trimis in judecata
numai pentru o infr., nu este indeplinita conditia concursului de infractiuni;

3.

Formele concursului de infractiuni;

A. Concursul real de infractiuni (material/prin mai multe actiuni sau inactiuni) art. 38 (1) NCP exista
concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin actiuni sau
inactiuni distincte, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. infractiuni de aceeasi natura = concurs
real omogen si infractiuni de natura diferita = concurs real eterogen;
In functie de legaturile care exista intre infr. aflate in concurs, se disting:
a) Concursul real simplu intre infr. savarsite nu exista o alta legatura decat cea personala (infr. sunt savarsite de
aceeasi persoana);
b) Concursul real calificat existenta anumitor legaturi, conexiuni intre infr. comise de aceeasi persoana
conexiunea topografica (o leg. de spatiu, loc intre infr. comise), conexitatea cronologica (comiterea infr.
simultan sau succesiv), conexitatea consecventionala si etiologica;
In dreptul penal roman au fost retinute (art. 38-1 teza II NCP) doar:
conexitatea etiologica presupune o legatura mijloc-scop, adica o infr. este comisa pentru a inlesni
savarsirea altei infractiuni atat infr. mijloc, cat si cea scop sunt comise cu intentie, iar hotararea de a fi
savarsite este anterioara comiterii ambelor infr. (ex: pentru a inlesni delapidarea, functionarul falsifica
evidentele de intrare a bunurilor in gestiune);
conexitatea consecventionala presupune o legatura de la cauza-efect, adica se comite o infr. pentru a
acoperi savarsirea altei infr. infr. efect este comisa intotdeauna cu intentie, iar infr. cauza poate fi
savarsita atat cu intentie, cat si din culpa, iar hotararea de a savarsi infr. efect este luata dupa comiterea
infr. cauza (ex: pentru a acoperi savarsirea infr. de viol se ucide martorul, pentru a impiedica descoperirea
unei ucideri din culpa comisa intr-un accident, conducatorul paraseste locul accidentului);
B) Concursul formal de infractiuni (ideal/printr-o singura actiune) art. 38 (2) NCP exista concurs
formal de infractiuni atunci cand o actiune sau inactiune savarsita de o persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut
loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza continutul mai multor infractiuni prin aceeasi actiune sau inactiune
se realizeaza continutul mai multor infractiuni de aceeasi natura = concurs formal omogen (ex: faptuitorul inchide intr-o
camera doua persoane aflate impreuna in acea incapere, se vor realiza doua infractiuni privative de libertate art. 205
NCP); + infractiunile sunt de natura diferita = concurs formal eterogen (ex: conducand fara permis, in stare de ebrietate,
infractorul provoaca un accident de circulatie in care este vatamata grav integritatea corporala a unei persoane si uciderea
din culpa a alteia); sub aspect subiectiv infr. aflate in concurs formal pot fi savarsite: cu int. directa, intentie directa
unele si int. indirecta altele, cu intentie directa unele si altele din culpa, toate din culpa;
4. Tratamentul penal al concursului de infractiuni;
15

Sisteme de sanctionare;
A) Sistemul cumulului aritmetic (al aditionarii/al totalizarii pedepselor) presupune adunarea pedepselor stabilite
pentru fiecare infractiune din concurs si executarea pedepsei rezultate din adunarea lor; Critici: i) in cazul
pedepselor privative de libertate, poate depasi limitele generale ale pedepsei in cadrul carora trebuie sa aiba loc
represiunea; ii) se creeaza un plus de suferinta, care nu ar mai exista daca pedepsele ar fi executate cu
intermitente; iii) in cazul pedepselor pecuniare, ar putea conduce la o confiscare generala;
B) Sistemul absorbtiei presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru infractiunea cea mai grava, care va absorbi
pedepsele stabilite pentru celelalte infr. mai usoare; Critici: i) creeaza sentimentul de impunitate pentru infr. mai
putin grave, putandu-l incuraja sa savarseasca infr. mai usor, avand in vedere absorbtia acestora ; ii) dificultati
sub aspectul actelor de clementa, atunci cand acestea ar privi pedeapsa aplicata pentru infr. cea mai grava;
C) Sistemul cumulului juridic (al contopirii pedepselor) sistem intermediar intre primele doua, ce presupune
aplicarea pedepsei celei mai grave, dintre cele stabilite pentru fiecare infractiune, la care se adauga sau se poate
adauga un spor de pedeapsa Codul penal roman in vigoare consacra, de principiu, sistemul cumulului
juridic cu obligativitatea aplicarii unui spor de pedeapsa fix si care este aplicabil in cazul tuturor
formelor concursului de infr. (exista si situatii in care legea prevede sist. absorbtiei sau cel al cumulului
aritmetic)
Aplicarea pedepselor principale in caz de concurs de infractiuni savarsite de persoana fizica;
art. 39 (1) NCP doua etape: a) stabilirea pedepsei activit. de individualizare a rasp. penale pentru o
singura infractiune care se afla in pluralitatea de infractiuni savarsite de infractor, facandu-se abstractie de existenta
celorlalte infractiuni; b) aplicarea pedepsei - este ulterioara stabilirii pedepsei si presupune ca se da spre executare o
pedeapsa (rezultanta) pentru intreg ansamblul de infr. mai multe situatii - in functie de natura pedepselor principale
stabilite pentru infractiunile in concurs:
Cand pentru una dintre infractiunile concurente s-a stabilit:
A) Una/ mai multe pedepse cu inchisoarea/amenda + detentiune pe viata = detentiunea pe viata s-a consacrat
sistemul absorbtiei, numai in acest caz, nemaifiind aplicabila la pedeapsa detentiunii pe viata nici pedeapsa
amenzii;
B) Cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea = pedeapsa cea mai grea + un spor de o treime din totalul
celorlalte pedepse stabilite (art. 39-1-lit.b) - (sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu fix); NB!! Daca
totalul celorlalte pedepse (exprimat in ani sau luni) nu este divizibil cu 3, atunci se va recurge la aplicarea
dispozitiilor art 186 NCp privind calculul timpului (anii se vor transforma in luni, iar lunile in an. O luna are
30 de zile);
! Daca pentru una dintre pedepsele stabilite pentru infr. concurente este incidenta gratierea aceste
pedepse nu intra in contopire;
! Limitele pedepsei rezultante: pedeapsa aplicata nu poate fi > de 30 de ani (maximul general)! art. 39
(2) NCp - daca prin adaugarea la pedeapsa cea mai grea a sporului de o treime din totalul celorlalte
pedepse cu inchisoarea stabilite s-ar depasi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei inchisorii,
iar pentru cel putin una dintre infr. concurente pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 de ani sau
mai mare = se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata (chiar daca pentru niciuna dintre infr. concurente
nu este prevazuta de lege) ori inchisoarea de 30 de ani (maximul general);
C) s-au stabilit numai pedepse cu amenda = pedeapsa amenzii cea mai mare + un spor de o 1/3 din restul
pedepselor amenzii; (art. 39-1-lit c) NCp);
D) pedeapsa inchisorii + pedeapsa amenzii = pedeapsa inchisorii + pedeapsa amenzii in intregime (sistemul
cumulului aritmetic art. 39 (1) lit. d) NCp);
16

E) mai multe pedepse cu inchiosarea + mai multe pedepse cu amenda = pedeapsa rezultanta a inchisorii +
pedeapsa rezultanta a amenzii (art. 39-1- lit. e) NCp); (reminder: pedeapsa cea mai grea a inchisorii/amenzii +
un spor obligatoriu si fix de 1/3 din celelalte pedepse cu inchisoarea/amenda = pedeapsa rezultanta, cea
aplicata);

In al doilea rand, in functie de pedepsele complementare si accesorii stabilite pentru infr. in concurs acestea se
aplica la pedeapsa rezultanta, numai daca au fost, mai intai, aplicate pe langa pedepsele principale stabilite pentru infr.
concurente, astfel (art. 45 NCp);
A) o singura pedeapsa complementara = o singura pedeapsa complementara pe langa pedeapsa rezultanta,
chiar daca pedeapsa complementara nu a fost aplicata pe langa pedeapsa principala cea mai grava;
B) pedepse complementare de natura diferita se aplica toate (de ex: degradarea + interziceera unor
drepturi);
C) pedepse complementare de aceeasi natura, dar cu continut diferit = se vor aplica toate (ex: art. 66 lit. a,
b. g etc)
D) ped. complementare de aceeasi natura si acelasi continut = se va aplica cea mai grea ped.
complementara;
E) pedepsele accesorii vor fi aplicate dupa aceleasi reguli ca si ped. complementare;
In al treilea rand, in functie de masurile de siguranta; (art. 45 NCp)
masuri de siguranta de acceasi natura, dar cu continut diferit = cumulararea lor
aceeasi natura, acelasi continut, dar pe durate diferite = mas. de siguranta cu durata cea mai grea
aceeasi masura, acelasi continut, luate conform art. 112 NCp (confiscarea speciala) = se cumuleaza, intrucat
vizeza bunuri diferite;
4. Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente savarsite de persoana fizica;
contopirea pedepselor stabilite pentru infr. concurente se pune in urmatoarele ipoteze (art. 40 NCp);
a) infractorul condamnat defintitiv pentru o infractiune este judecat ulterior pentru o infr. concurenta
pedeapsa stabilita pentru infr. judecata ulterior se va contopi cu pedeapsa definitiva stabilita anterior (potrivit art. 39
NCp);
b) dupa ce o hotarare de condamnare a ramas definitiva, se constata ca cel condamnat suferise si o alta
condamnare definitiva pentru o infr. concurenta pedepsele stabilite vor fi, de asemenea, contopite potrivit dispozitiilor
art. 39 NCp;
c) infractor anterior condamnat pentru un concurs de infractiuni (potrivit art. 39 NCp) + ulterior judecat de
aceeasi/alta instanta pentru o infr. concurenta pedeapsa rezultanta se desface in componentele ei si se vor contopi
pedepsele stabilite pentru infr. concurente (inclusiv ceva ulterioara);
d) In cazul contopirii, se tine seama si de pedeapsa aplicata printr-o hotarare de condamnare pronuntata in
strainatate, pentru o infr. concurenta, daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii
e) in contopire vor fi cuprinse doar pedepsele ce urmeaza a fi executate daca, insa, pana la momentul
contopirii, o parte din pedeapsa gratiata conditionat a fost executata ori condamnatul a fost arestat preventiv pentru acea
infr., s-a decis ca durata pedepsei executate, ca si durata arestarii preventive, sa se deduca din pedeapsa aplicata pentru
concursul de infr.
17

f) contopirea pedepselor stabilite pentru infr. concurente este posibila si in situatia in care o pedeapsa ori
unele pedepse au fost deja executate, ipoteza in care din pedeapsa rezultanta se va deduce pedeapsa/pedepsele executate
(art. 40 NCp); se impune contopirea pedeps. stabilite, oricand este descoperita existenta concursului de infr., dar nu
mai tarziu de interventia unei cauze care inlatura rasp. penala ori care inlatura executarea pedepsei stabilite pentru
singura infr. concurenta care a mai ramas din concurs.
g) s-a stabilit pedeapsa detentiunii pe viata, iar, ulterior, aceasta a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa
inchisorii, situatie in care pedeapsa cu inchisoarea se va contopi cu celelalte pedepse stabilite potrivit disp. art. 39 (1)
NCp;
h) Sub incidenta actelor de clementa, pedeapsa rezultanta se va descontopi si se va recalcula, in functie de
numarul de pedepse ramase de executat. In cazul in care, in urma actelor de clementa, mai ramane de executat doar o
singura pedeapsa, nu mai este aplicabil soprul fix si obligatoriu de o treime;

5.

Pedeapsa in cazul consursului de infractiuni savarsite de persoana juridica;


Art. 147 (1) NCp In caz de concurs de infr. () pers. juridice i se aplica regimul amenzii prevazut de
lege pentru pers. fizica stabilirea unei pedepse pentru fiecare infr si aplicarea celei mai mari, la care
se adauga soprul fix si obligatoriu de o treime din restul pedepselor; aceste prevederi sunt incidente si in
cazul contopirii pedepselor pentru infr. concurente savarsite de pers. juridica;
Art. 147 (2) in caz de pluralitate de infr., pedepsele complementare de natura diferita, cu exceptia
dizolvarii, sau cele de aceeasi natura, dar cu continut diferit, se cumuleaza, iar dintre pedepsele
complementare de aceeasi natura si acelasi continut se aplica cea mai grea.
Art. 147 (3) masurile de siguranta luate conform art. 112 (confiscarea speciala) se cumuleaza;

Sectiunea a III-a
Recidiva
1. Notiune;
= consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care anterior a mai fost condamnata definitiv
pentru o alta infractiune; pluralitatea de infr. sub forma recidivei este conditionata, pe de o parte, de existenta unei
condamnari definitive pentru o infr. comisa anterior (primul termen al recidivei) si, pe de alta parte, de savarsirea unei
noi infr. (al doilea termen al recidivei);
2. Modalitatile recidivei;
a) dupa momentul savarsirii noii infr. recidiva postcondamnatorie si postexecutorie;
b) dupa natura infr. care compun pluralitatea sub forma recidivei recidiva generala (infr. comise pot fi de aceeasi
natura sau diferita) si recid. speciala (savarsirea unei noi infr. de aceelasi fel) Codul penal roman consacra
recidiva generala, care o poate include si pe cea speciala;
c) in functie de gravitatea condamnrii pentru prima infr. recidiva absoluta (este stare de recidiva prin comiterea
noii infr., indiferent de gravitatea condamnarii pronuntate pentru inf. anterioara) si recidiva relativa (existenta
recidivei este conditionata de o anumita gravitate a condamnarii pronuntate pentru infr. anterioara, ex: pedeapsa
inchisorii mai mare de un an); Codul penal roman a retinut, prin dispo. sale, recidica realativa;

18

d) in functie de timpul scurs intre executarea pedepsei pentru infr. anterioara si savarsirea noii infr. recidiva
permanenta (existenta recidivei nu este conditionata de savarsirea noii infr. intr-un anumit termen) + recidiva
temporara (existenta ei este conditionata de comiterea noii infr. numai intr-un anumit termen de la prima
condamnare); Codul penal roman prevede doar recidiva temporara;
e) dupa criteriul locului in care s-a aplicat pedeapsa pentru primul termen al recidivei recidiva nationala sau
teritoriala (condamnare definitiva pronuntata de o instanta romana) + recidiva internationala (pronuntarea
condamnarii de catre o instanta internationala, sentinta care trebuie sa fie recunoscuta ca atare in Romania);
Codul penal roman le prevede pe ambele;
f)

dupa tratamentul sanctionator recidiva cu efect unic (aplicarea aceluiasi tratament penal atat pentru
infractorul la prima recidiva, cat si pentru cel ce a perseverat in recidiva) + recid. cu efecte progresive
(agravarea pedepsei cu fiecare noua recidiva) NCp recidiva cu efect unic; + recidiva cu regim
sanctionator uniform (acelasi regim de sanctionare pentru toate modalitatile recidivei) + recid. cu regim de
sanctionare diferit (pentru toate modalitatile recidivei) Ncp recidiva cu regim sanctionator diferentiat;

3. Recidiva postcondamnatorie in cazul persoanei fizice;


Notiune: Recidiva postcondamnatorie exista cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la
pedeapsa inchisorii mai mare de un an, (primul termen) condamnatul savarseste din nou o infr. cu intentie sau cu
intentie depasita, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de un an sau mai mare, mai inainte ca pedeapsa
anterioara sa fie executata sau considerata ca executata (al doilea termen). Recidiva postcondamnatorie xista si in cazul
condamnarii la detentiune pe viata, daca pana la inceperea executarii, in timpul executarii ori in stare de evadare
savarseste o noua infr. in conditiile prevazute de lege. (art. 41 + 43 NCp)
Conditii cu privire la primul termen al recidivei postcondamnatorii;
a) Primul termen = o hotarare de condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii ori detentiunea pe viata;
b) Condamnarea = o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de un an (o singura infr. sau concurs) sau pedeapsa
detentiunii pe viata;
c) Condamnarea = sa fie pronuntata pentru o infr. intentionata sau praeterintentionata;

Conditii negative privind primul termen (art. 42 NCp) la stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de:
a) Condamnarile pentru fapte care nu mai sunt prevazute de legea penala daca legea noua nu mai prevede ca
infr. o fapta incriminata de legea veche, toate consecintele penale (inclusiv relevanta) inceteaza prin intrarea in
vigoare a legii noi (art. 4 NCp);
b) Condamnarile pentru infr. amnistiate amnistia inlatura raspunderea penala relevanta penala a faptei;
c) Condamnarile pentru infr. din culpa se reflecta conceptiile moderne criminologice potrivit carora
perseverenta infractionala nu poate fi probata decat prin intentia cu care s-a savarsit infractiune; + NU poate
forma primul termen al recidivei nici:
pronuntarea unei hot. judecatoresti definitive prin care s-a dispus renuntarea ori amanarea aplicarii
pedepsei, pentru ca, in aceste doua cazuri, instanta nu pronunta o hotarare de condamnare (art. 396 NCpp);
condamnarile definitive la pedeapsa amenzii a) amenda + inchisoare = I termen al recidivei, doar
daca ped. inchisorii depaseste un an; b) daca amenda este inlocuita cu inchisoarea in cond. art. 63 Ncp, inchisoarea NU = I
termen al recidivei, chiar daca ar depasi un an, intrucat instanta nu pronunta o pedeapsa, ci il sanctioneaza pe cel care nu a
19

executat ped. amenzii cu rea-credinta; c) Amenda inlocuita cu munca in folosul comunitatii, care, la randul ei, este
inlocuita cu inchisoarea, in caz de neexcutare, nici aici inchisoarea NU va constitui I termen al recidivei;
hotararile de condamnare pronuntate pentru infr. savarsite in timpul minoritatii, deoarece, in acest caz,
instanta dispune numai masuri educative, deci nu este indeplinita conditia ca sanctiunea pronuntata sa fie pedeapsa.
Masura educativa nu atrage interdictii, decaderi sau incapacitati (art. 133 NCp);
Conditii cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii;
a) savarsirea unei noi infractiuni art. 174 Ncp prin savarsirea unei infr. sau comiterea unei infr. se intelege
savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infr. consumata sau ca tentaiva, precum si
participarea la comiterea acestora in calitate de coautor, instigator sau complice.
b) Noua infr. sa fie savarsita cu intentie (directa sau indirecta) sau praeterintentie;
c) Pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infr. sa fie de un an sau mai mare de un an - conditia este
indeplinita si atunci cand pentru infr. savarsita din nou, legea prevede un maxim special de un an sau mai mare
de un an (ex: intre 3 luni - 1an/3ani etc) + detentiunea pe viata (art. 41-2 Ncp) + infr. ramasa in stare de
tentativa pedepsibila, iar pedeapsa prevazuta de legea penala pentru infr. consumata este inchisoarea de un an
sau mai mare + pedeapsa inchisorii mai mare de un an, alternativ cu amenda; + art. 187 Ncp pedeapsa
prevazuta de lege este cea arata in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara
luarea in considerare a cauzelor de reducere sau majorare a pedepselor.
d) Noua infr. trebuie sa fie savarsita in intervalul de timp dupa ramanerea definitiva a hotararii de
condamnare pentru infr. anterioara si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei, prin
implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau incidenta gratierii; Momentele in care noua infr.
se poate comite pentru a da nastere unei recidive postcondamantorii sunt prevazute in art. 43 (1+2) NCp, astfel;
inainte de inceperea executarii pedepsei indiferent daca hot. def. s-a pus sau nu in executare, daca
infractorul s-a sustras de la executare, daca s-a obtinut amanarea/suspendarea executarii;
in timpul executarii pedepsei - intr-un loc de detentie, in timpul intreruperii executarii pedepsei
inchisorii/detentiunii pe viata, in termenul de supraveghere al liberarii conditionate + in cazul comiterii infr. de evadare
din executarea unei pedepse privative de libertate, fiind valabila si ipoteza in care, in stare de recidiva, s-ar savarsi si o alta
infr.. fiindca are in vedere aceeasi perioada a executarii pedepsei savarsirea unei noi infr. in termenul de
supraveghere al suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ori in termenul gratierii conditionate , va da nastere
unei recidive postcondamnatorii, daca sunt indeplinite si celelalte conditii!

4. Recidiva postexecutorie in cazul persoanei fizice;


Notiune: recidiva postexecutorie exista cand, dupa executarea pedepsei inchisorii mai mare de un an ori dupa
stingerea executarii acesteia printr-un mod prevazut de lege, fost condamnat savarseste din nou o infr. cu intentie sau
intentie depasita pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de un an sau mai mare de un an ori detentiunea pe viata.
are in vedere cond. de la recidi. poscondamnatorie, cu diferenta ca noua infr. se savarseste dupa executarea pedepsei;
Conditii cu privire la primul termen al recidivei postexecutorii:
a). condamnarea la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, pedeapsa ce a fost executata sau
considerata executata - considerata ca executata prin gratiere totala sau a restului pedepsei ori pentru acea pedeapsa s-a
implinit termenul de prescriptie a executarii ei, liberare conditionata sau suspendarea executarii sub supraveghere, iar pana
la implinirea termenului s-au respectat conditiile pentru ca pedeapsa sa fie considerata executata + b) condamnarea la
pedeapsa detentiunii pe viata din executarea careia, condamnatul a fost liberat conditionat si pedeapsa se considera
executata potrivit legii ori executarea s-a stins prin prescriptie; + c) savarsirea cu intentie sau praeterintentie a infr.
20

Conditii negative privind primul termen al recidivei postexecutorii;


a) condamnarea sa nu fie dintre acelea de care nu se tine seama la stabilirea starii de recidiva (art. 42 NCp
neprevederea de catre legea penala, amnistia, savarsirea unei inf. din culpa);
b) art. 41 NCp dupa ramanerea definitiva a unei hot. de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de un an
si pana la reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare, condamnatul savarseste din nou o infr. (...)
nu se va tine cont la stabilirea starii de recidiva de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea (atat cea
de drept, cat si cea judecatoreasca, avand in vedere prevederea termenului de reabilitare art. 165 si 166
NCP), atata timp cat, in perioada de reabilitare, fostul condamnat nu a savarsit o noua infractiune. Obtinerea
reabilitarii sau implinirea termenului reabilitarii sunt doar cauze de inlaturare a recidivei! Reabilitarea
are drept efect inlaturarea interdictiilor, incapacitatilor si a decaderilor ce decurg dintr-o condamnare.
Conditii cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei postexecutorii;
a) savarsirea unei noi infr. cu intentie (directa sau indirecta) sau praeterintentie, pentru care legea prevede
pedeapsa inchisorii mai mare de un an/detentiunea pe viata; (art. 41)
b) savarsirea infr. dupa executarea pedepsei/gratierea totala sau a restului de pedeapsa/prescrierea executarii
pedepsei ce constituia primul termen;
c) Noua infr. sa fie savarsita pana la reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare ( atat cea de drept,
cat si cea judecatoreasca, pot. art. 165 si 166 NCp); recidiva temporara;

5. Tratamentul penal al recidivei in cazul persoanei fizice;


= recidiva este cauza de agravare obligatorie a pedepsei, avand in vedere sistemul de sanctionare prevazut de
NCp;
I. Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postcondamnatorii; - art. 43 (1) NCp prevede ca sistem de
sanctionare, sistemul cumulului aritmetic;
a) savarsirea unei infractiuni inainte de inceperea executarii pedepsei anterioare;
cel condamnat savarseste din nou o infr. inainte de a incepe executarea pedepsei ce formeaza I primul
termen al recidivei, caz in care se stabileste o pedeapsa pentru noua infr., care se adauga la infr. neexecutata;
pt. infr. anterioara se aplica detentiunea pe viata + pt. noua infr. inchisoare sau amenda = detentiunea pe
viata; la fel si in cazul: inchisoare + detentiune pe viata = det. pe viata; det. pe viata este suficient de severa, astfel incat
nu mai este nevoie de o agravare;
b) savarsirea noii infr. in timpul executarii pedepsei anterioare - pedeapsa stabilita pentru noua infr. se
adauga la restul pedepsei ramasa neexecutata din condamnarea anterioara (art. 43-1 NCp), iar calculul restului de
pedeapsa ramas nexecutat se face de la data comiterii noii infr., si nu de la data hotararii de condamnare pentru aceasta
infr. (pedeapsa executata pana la hotarare se considera o executare anticipata si se scade din pedeapsa rezultanta!);
c) infr. savarsita din nou este evadarea art. 285 NCp pedeapsa pentru evadare se adauga la restul pedepsei
ramas neexecutat din pedeapsa anterioara la data evadarii, chiar daca nu ar fi indeplinite conditiile recidivei, pedeapsa
pentru evadare oricum se adauga la restul pedepsei ramas neexecutat, art. 285 fiind norma speciala;
d) aplicarea pedepsei in cazul savarsirii din nou a mai multor infr. concurente in stare de recidiva
postcondamnatorie i) pedeapsa anterioara inca neexecutata + savarsirea unor noi infr., dintre care cel putin una este
savarsita in stare de recidiva = aplicarea regulior de la concurs o pedeapsa rezultanta, care se va adauga la pedeapsa
anterioara ramasa neexecutata ori la restul de pedeapsa ramas neexcutat; ii) pedeapsa anterioara + stare de evadare + o
infr. savarsita in stare de evadare = pedeapasa anterioara + starea de evadare + infr. savarsita in stare de evadare (art. 285
21

NCp); iii) pedeapsa anterioara + stare de evadare + 2 sau mai multe infr. savarsite in stare de evadare = pedeapsa
anterioara + starea de evadare + pedeapsa rezultanta formata din pedepsele stabilite pentru celelalte doua sau mai multe
infr., potrivit reg. de la concurs; (art. 285-4 NCp)
II. Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postexecutorii; - infr. savarsite in stare de recidiva
postexecutorie se pedepseste prin aplicarea unei pedepse cuprinse intre limitele de pedeapsa pevazute de lege
majorate cu jumatate (art. 43-5); in caz de pedepse alternative, se stabileste intai pedeapsa si apoi se majoreaza
limitele; in caz de detentiune pe viata aceasta nu mai poate fi agravata;
a) aplicarea pedepsei in cazul savarsirii din nou a mai multor infr. concurente in stare de recidiva
postexecutorie pedeapsa executata + savarsirea mai multor infr. concurente, dintre care cel putin una este savarsita in
stare de recidiva postexecutorie = aplicarea prioritara a regulior de la recidiva mai intai, pentru fiecare infr. savarsita
din nou sa va stabili o pedeapsa ce va fi curpinsa intre limitele speciale prevazute de lege majorate cu jumatate, iar apoi
pedepsele stabilite se vor contopi potrivit regulior de la concurs;
b) aplicarea pedepsei in cazul savarsirii din nou a unei/unor infr. atat in stare de recidiva dupa
condamnare, cat si in stare de recidiva dupa executare mai intai se aplica regulile de la recidiva postexecutorie
(pedeapsa se va stabili intre limitele speciale majorate cu jumatate), iar apoi cele de la recidiva postcondamnatorie
(pedeapsa agravata se va adauga la pedeapsa anterioara sau la restul ramas neexcutat)/ mai multe infr. concurente savarsite
in stare de recidiva postexecutorie in raport cu recidiva postcondamnatorie sau invers se va stabili cate o pedeapsa
pentru fiecare infr. intre limitele speciale majorate cu jumatate (ca efect al recidivei postexecutorii) + contopirea potrivit
regulilor de la concurs = pedeapsa rezultanta, care se va adauga la pedeapsa anterioara/ramasa neexcutata (ca efect la
recidivei postcondamnatorii);
c) Limitele pedepsei rezultante in cazul recidivei daca prin aplicarea dispozitiilor de la recidiva s-ar depasi
maximul general al pedepsei cu inschisoarea de 30 de ani, pedeapsa cu inchisoarea ce poate fi data spre executare nu poate
fi mai mare de un an; exceptie: art. 43 (3) daca prin insumarea pedepselor in conditiile art. 43 (1) si 43 (2) s-ar depasi cu
mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel putin una dintre infr. concurente pedeapsa
prevazuta de legea penala (cea potrivit art. 187 NCp) este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, in locul pedepselor cu
inchisoarea se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata, chiar daca aceasta nu este prevazuta pentru niciuna dintre infr.
aceste se aplica atat recidivei postcondamnatorii, cat si recidivei postexecutorii;
III.

Contopirea pedepselor complementare si accesorii in cazul recidivei art. 45 Ncp reguli comune tuturor
formelor de pluralitate + art. 45 (3), lit. b NCp in cazul in care pentru pedeapsa aplicata anterior s-a aplicat
o pedeapsa complementara de aceeasi natura si continut cu cea aplicata in cazul noii infr., partea de pedeapsa
complementara ramasa neexecutata se va adauga la pedeapsa stabilita pentru noua infr.

IV.

Luarea masurilor de siguranta in cazul recidivei art. 45 (6+7) natura diferita/aceeasi natura + continut
diferit = se cumuleaza; aceeasi natura + acelasi continut + durate diferite = masura de siguranta cu durata mai
mare; masurile de siguranta luate potrivit art. 112 se cumuleaza;

V.

Descoperirea ulterioara a starii de recidiva art. 43 (6 + 7);

a) descoperirea ulterioara a starii de recidiva presupune aflarea, luarea la cunostinta a existentei starii de
recidiva in privinta careia nu existau probe la dosar la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare
(neretinerea recidivei din eroarea instantei, poate fiindreptata doar pe calea unei cai extraordinare, nu prin recalculare)
recalcularea se face in conformitate cu fiecare tip de recidiva postcondamnatorie sau postexecutorie + trebuie sa fie
descoperita dupa ramanerea definitiva a hot. de condamnare si mai inainte de excutarea in intregime/stingere a executarii
prin gratiere totala sau prescrierea executarii;
b) aceste dispozitii sunt aplicabile si in cazul comutarii pedepsei cu detentiunea pe viata in pedeapsa
inchisorii starea de recidiva a fost cunsocuta, dar agravarea nu a avut loc fiindca fusese aplicata pedeapsa detentiunii pe
viata;

22

Sectiunea a IV-a
Recidiva in cazul persoanei juridice
art. 146 NCp exista recidiva pentru persoana juridica atunci cand, dupa ramanerea definitiva a unei
hotarari de condamnare si pana la reabilitare, pers. juridica savarseste din nou o infr., cu intentie sau intentie depasita;

1. Recidiva postcondamnatorie in cazul persoanei juridice; - art. 146 (1) NCp


= modalitatea recidivei care exista cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, persoana
juridica savarseste din nou o infr. cu intentie sau intentie depasita, iar amenda pentru infr. anterioara nu a fost executata.
Conditii cu privire la I termen: a) o condamnare definitiva la pedeapsa amenzii, indiferent de cuantum; b) infr. ce a
atras condamnarea definitiva poate fi comisa cu intentie sau intentie depasita; c) pedeapsa definitiva aplicata sa nu fie
executata ori sa nu fie executata in intregime; d) condamnarea la pedeapsa amenzii sa nu fie dintre acelea de care nu se
tine cont la stabilirea recidivei, prevazute in art. 42 NCp pentru pers fizica si aplicabile, in mod corespunzator, si persoanei
juridice, si anume: faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala, infr. amnistiate si cele savarsite din culpa;
Conditii cu privire al cel de-al doilea termen: a) savarsirea unei noi infr. de catre pers. juridica; b) noua infr. sa fie
savarsita mai inainte ca pedeapsa amenzii pentru infr. anterioara sa fi fost executata; c) noua infr. sa fie comisa cu intentie
sau praeterintentie;
2. Recidiva postexecutorie in cazul persoanei juridice; - art. 146 (2) NCp
= este forma recidivei care exista cand, dupa executarea pedepsei amenzii sau considerarea ca executata a
acesteia, pers. juridica savarseste din nou o infr. cu intentie sau cu intentie depasita;
Conditii cu privire la primul termen; a) existenta unei condamnari definitive pentru savarsirea unei infr.; b) infr. ce
a atras condamnarea definitiva sa fi fost savarsita cu intentie sau intentie depasita; c) condamnarea defintiva sa fi fost
executata ori considerata ca executata (prin: implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei ori prin gratierea
pedepsei aplicate in baza dispozitiilor art. 160 NCp, care sunt de aplicabilitate generala, aplicandu-se atat persoanei
fizice, cat si persoanei juridice); d) hotararea de condamnare sa nu faca parte dintre acelea de care nu se tine seama la
stabilirea starii de recidiva, prevazute de art. 42 NCp, care sunt aplicabile si pers. juridice + condamnarile pentru care a
intervenit reablitatea, potrivit art. 150 NCp pers. juridica se reabiliteaza de drept, daca, in decursul a trei ani de la data
la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementara a fost executata sau considerata executata si persoana juridica nu a
savarsit o noua infr.;
Conditii cu privire la cel de-al doilea termen; a) savarsirea din nou a unei infr.; b) dupa ce amenda pentru infr.
anterioara a fost executata sau considerata ca executata; c) noua infr. sa fie savarsita cu intentie sau intentie depasita; d)
noua infr. sa fie comisa pana la reabilitare;
3. Tratamentul penal al recidivei in cazul persoanei juridice;
A) Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postcondamnatorii art. 137 NCp - pedeapsa
principala este amenda pe sistemul zilelor-amenda, iar limitele speciale de pedeapsa sunt exprimate in zile-amenda; art.
146 (1+2) limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege se majoreaza cu jumatate, fara a depasi maximul general al
pedepsei amenzii, iar limitele speciale care se majoreaza sunt zilele-amenda, cuantumul unei zile-amenda nefiind
influentat de nicio cauza de atenuare sau agravare si se stabilieste intre 100-5000 de lei, dupa criteriul cifrei de afaceri
(pers. juridice cu scop lucrativ), respectiv valoarea activului patrimonial + celelalte obligatii, in cazul celorlalte pers
juridice (art. 137 NCp). Aceasta pedeapsa se va adauga apoi la pedeapsa anterioara sau restul ramas neexecutat;
B) Aplicarea pedepsei in cazul savarsirii din nou a mai multor infractiuni concurente in stare de recidiva
postcondamnatorie, in cazul pers. juridice este o situatie nereglementata de legiuitor, punandu-se problema daca
dispozitiile art. 43 (2) referitoare la persoan fizica sunt aplicabile si in cazul persoanei juridice. In acest sens, s-a ajuns la
23

concluzia ca, in aceasta materie, instanta de judecata v-a proceda in urmatorul fel: a) mai intai va stabili o pedeapsa, iar
pentru acelea comise in stare de recidiva postcondamnatorie, pedeapsa se va stabili intre limitele speciale prevazute de
lege majorate cu jumatate; b) apoi pedepsele stabilite se vor contopi potrivit regulilor de la concursul de infr.; c) pedeapsa
rezultanta se va adauga la pedeapsa anterioara sau la restul ramas neexecutat; in acest caz, nu este posibila depasirea
maximului general al pedepsei amenzii in conditiile art. 137 (2) NCp;
C) Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postexecutorii in cazul persoanei juridice a) pedeapsa
pentru noua infr. se va stabili intre limitele speciale prevazute de legea majorate cu jumatate, intr-o singura etapa; b) s-au
savarsit mai multe infr. in stare de recidiva postexecutorie, caz in care, mai intai, se va stabili cate o pedeapsa pentru
fiecare intre limitele speciale prevazute de lege majorate cu jumatate, iar apoi acestea se vor contopi potrivit regulior de
la concurs;
D) Aplicarea pedepselor complementare si luarea masurilor de siguranta in cazul recidivei persoanei
juridice art. 147 (2) NCp pedepsele complementare de natura diferita, cu exceptia dizolvarii, sau cele de aceeasi
natura si continut diferit se cumuleaza, iar dintre pedepsele complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut se
aplica cea mai grea + in cazul masurilor de siguranta luate conform art. 112 (confiscarea speciala) acestea se cumuleaza
(art. 147-3);
E) Descoperirea ulterioara a starii de recidiva in cazul persoanei juridice daca dupa ramanerea definitiva
a hot. de condamnare pentru noua infr. si mai inainte ca ca amenda sa fi fost executata sau considerata ca executata se
descopera ca pers. juridica condamnata se afla in stare de recidiva, fie postcondamnatorie, fie postexecutorie, instanta va
face aplicarea regulior de sanctionare a modalitatii recidivei in cauza, recalcularea pedepsei, in acest caz, fiind posibila
numai daca descoperirea starii de recidiva a avut loc mai inainte ca pedeapsa amenzii pentru infr. savarsita din nou sa fie
executata sau considerata ca executata;

Sectiunea a V-a
Pluralitatea intermediara de infractiuni
1. Notiune si conditii;
= pluralitatea intermediara de infr. este modalitatea pluralitatii de infr. care exista cand, dupa ramanerea
definitiva a unei hot. de condamnare si pana la data la care pedeapsa este executata sau considerata ca executata,
condamnatul savarseste din nou o infr. si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva (art. 44
NCp).
Conditiile pluralitatii intermediare in cazul persoanei fizice; a) asemanator recidivei postcondamnatorii
existenta unei condamnari definitive + savarsirea din nou a unei infr. pana la data la care pedeapsa aplicata prin
condamnarea anterioara este executata sau considerata executata; b) spre deosebire de recidiva neindeplinirea
conditiilor prevazute pentru existenta recidivei, cum ar fi: condamnarea definitiva este de un an/mai mica sau amenda;
condamnarea def. este pronuntata pentru o infr. din culpa; pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infr. este amenda sau
inchisoarea mai mica de un an/este savarsita din culpa;
Conditiile pluralitatii intermediare in cazul persoanei juridice art. 147 NCp neindeplinirea conditiilor
prevazute de lege pentru existenta recidivei, de ex: savarsirea noii infr. din culpa;
2. Tratamentul penal al pluralitatii intermediare de infractiuni;
A) In cazul persoanei fizice; art. 44 (2) in caz de pluralitate intermediara, a) pedeapsa pentru noua infr. si
pedeapsa anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni; se va stabili o pedeapsa pentru
noua infr. care se va contopi cu pedeapsa aplicata anterior, dintre care se va alege pedeapsa cea mai mare la care se va
adauga o treime din cealalta pedeapsa, iar cand din pedeapsa anterioara a fost executata o parte, aceasta parte se va deduce
din pedeapsa rezultanta b) cand, dupa condamnarea definitiva la o pedeapsa nexecutata ori partial executata se
savarsesc mai multe infr. concurente, dintre care niciuna nu intruneste conditiile de existenta ale celui de-a doilea termen
24

al recidivei, infr. savarsite din nou vor da nastere unei pluralitati intermediare desi nu exista o reglementare expresa in
acest sens, s-a ajuns la concluzia: exista trei forme de pluralitati, dar numai doar doua categorii de reguli, anume reguli
specifice recidivei + reguli specifice consursului de infr. (mai precis, concurs + pluralitate) si in cazul savarsirii mai
multor infr. dand nastere pluralitatii intermediare, tratamentul penal aplicabil va fi tot cel de la concurs, astfel ca
pedeapsa anterioara se va contopi cu pedepsele stabilite oentru noile infr.; exceptie! Daca noua infr. a fost savarsita in
stare de evadare, pedeapsa pentru evadare se adauga la pedeapsa anterioara/executata partial, iar pedeapsa rezultanta din
cumularea aritmetica se va contopi cu pedeapsa stabilita pentru infr. comisa in stare de evadare (Art. 285-4 NCp) + art. 45
NCp aplicabil in cazul pedepselor complementare, accesorii, respectiv masurile de siguranta;
B) In cazul persoanei juridice - art. 47 NCp se vor aplca dispozitiile de la persoana fizica + 147 (2) =
pedepsele complementare de natura diferita, cu exceptia dizolvarii, sau cele de aceeasi natura, dar cu cintinut diferit, se
cumuleaza, iar dintre pedepsele complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut se aplica cea mai grea; art. 147 (3)
masurile de siguranta luate potrivit lui 112 (confiscarea speciala) se cumuleaza;

CAPITOLUL X
PLURALITATEA DE INFRACTORI
Sectiunea I
Aspecte generale
1. Notiune si caracterizare;
= cooperarea mai multor persoane, cu vinovatie, la savarsirea unei infr., chiar daca numai una dintre persoanele
care au comis fapta a actionat cu vinovatie;
2. Formele pluralitatii de infractori;
a) Pluralitatea naturala cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este ceruta de insasi natura
acesteia infr. bilaterale (ex: bigamia sau incestul) + infr. care presupun cooperarea mai multor persoane (ex:
incaierarea) nu este necesar ca toti faptuitorii sa fie infractori, fiind suficient ca doar unul dintre acestia sa actioneze cu
vinovatie si sa raspunda penal;
b) Pluralitatea constituita gruparea mai multor persoane pentru savarsirea de infr = constituirea unui grup
infractional organziat, care este infr. de sine statatoare, potrivit art. 367 NCp, astfel: prin grup infractional organizat se
intelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane constituit pentru o anumita perioada de timp si pentru
a actiona in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni conditiile de existenta ale pluralitatii
constituite de infr.: i) existenta unei grupari de pers. ii) scopul urmarit savarsirea de infr.; iii) grupul de pers. sa aiba o
anumita organizare cu atributii, structura ierarhica, coordonare; iiii) sa fie constituit pentru o durata de timp pluralitatea
constituita exista indiferent daca s-a savarsit sau nu infr. pentru care se constituise grupul infractional + daca s-a savarsit si
o infr. pentru care se initiase sau constituise grupul = aplicarea regulilor de la concursul de infr. indiferent de gravitatea
sau felul infr. (Art. 367 3 NC); Exceptie: daca scopul constituirii grupului il reprezinta savarsirea de acte de terorism,
se va aplica dispozitia speciala cuprinsa in Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului. + fiecare
pers. care a comis fapta cu vinovatie este considerata ca a savarsit infr. si va raspunde penal pentru aceasta ca autor;
c) Pluralitatea ocazionala (participatia penala) la comiterea faptei prevazute de legea penala participa un
numar mai mare de persoane decat era necesar potrivt naturii faptei ori potrivit vointei legiuitorului; spre deosebire de
25

pluralitatea naturala si cea constituita, in cazul participatiei, fiecare participant este considerat ca contribuit cu o parte la
savarsirea faptei prevazute de legea penala si va raspunde penal in functie de contributia adusa cu vinovatie la
savarsirea infr.;

Sectiunea a II-a
Participatia penala
1. Aspecte generale
Notiune = situatia in care, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, contribuie cu vointa comuna mai
multe persoane decat era necesar potrivit naturii acelei fapte ori potrivit vointei legiuitorului;
Conditiile participatiei penale;
a) sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala, fapta ce poate fi consumata sau ramasa in faza de
tentativa pedepsibila;
b) La comiterea faptei sa fi contribuit mai multe pers. decat era necesar potrivit naturii faptei sau vointei
legiuitorului - cond. indeplinita si atunci cand doar unul dintre faptuitori actioneaza cu intentie + cooperarea se poate face
in calitate de autor/complice/instigator;
c) sa existe o legatura subiectiva intre participanti, mai exact - toti participantii sa fie animati de aceeasi
vointa comuna de a savarsi fapta prevazuta de legea penala;
d) calificarea faptei comise prin contributia mai multor pers. ca infractiune;
Felurile participatiei penale;
a) dupa criteriul atitudinii psihice fata de rezultatul faptei comise cu vointa comuna de a coopera
participatie proprie (toti participantii la savarsirea infr. actioneaza cu aceeasi forma de vinovatiei culpa sau intentie) +
participatie improprie (unii actioneaza cu intentie, altii culpa, altii fara vinovatie) ambele sunt consacrate in Codul
penal roman;
b) dupa natura contributiei participantilor activitate de executare directa si nemijlocita a faptei
(autor/coautor) + acte de inlesnire/ajutare la savarsirea faptei (complice) + activitate de determinare (instigator);
c) dupa importanta contributiei participantilor la savarsirea faptei si producerea rezultatului participatie
principala (cand, prin contributia participantilor - autorul si coautorul, se realizeaza continutul infractiunii) + participatie
secundara (cand contributiile participantilor nu se inscriu in realizarea actiunii sau inactiunii ce rep. fapta incriminata);
importanta delimitarii: participatia principala (coautoratul) absoarbe participatia secundara (instigarea si
complicitatea). in sensul ca participarea unei persoane la o infr. nu poate fi calificata si instigare/complicitatea/coautorat,
ci doar coautorat, chiar si atunci cand puteau fi calificate ca atare (coautoratul absoarbe complicitatea si instigarea, iar
instigarea absoarbe complicitatea) concursul de infr., pedeapsa in cazul participatiei aplicandu-se potrivit textului de
lege care sanctioneaza forma de participatie principala;
d) dupa momentul in care se realizeaza contributiile participantilor anterioara (inainte de savarsirea faptei,
fiind, de regula, specifice instigatorului sau complicelui) + concomitenta (in momentul comiterii faptei in cazul
coautorilor si complicilor);
e) dupa momentul in care se realizeaza coeziunea subiectiva intre participanti participatie preordinata (=
premeditata s-a realizat anterior savarsirii faptei) + spontana (se realizeaza in momentul comiterii faptei fara o
intelegere anterioara, tacita sau expresa);
f) dupa calitatea participantilor - simpla (cand toti participantii au aceeasi calitate) + complexa (=eterogena
cand contributiile participantilor se realizeaza sub forma coautoratului, instigarii sau complicitatii);
26

g) dupa natura contributiei materiala (contributie in realizarea laturii obiective a infr. prin acte materiale) +
morala (contributii morale cazul instigarii);

2. Autorul si coautorul
A. Autorul; art. 46 (1) NCp autor este persoana care savarseste in mod direct si nemijlocit o fapta
prevazuta de legea penala; sub aspect obiectiv, acesta realizeaza actul de conduita interzis (verbum regens) + sub
raport subiectiv autorul actioneaza intotdeauna cu intentie, in cazul participatiei proprii, iar in cazul celei improprii din
culpa sau fara vinovatie; autoratul = cooperarea si a altor persoane la comiterea infr. in calitate de instigatori sau
complici + autorul nu este participant!
B. Coautorii; art. 46 (2) NCp coautorii sunt persoanele care savarsesc nemijlocit aceeasi fapta prevazuta
de legea penala acestia au aceeasi contributie ca autorii trebuie sa aiba acelasi statut ca autorii = nu sunt participanti!
Coautoratul = forma de participatie in care, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala si-au adus contributia in
mod nemijlocit doua sau mai multe pers. nu presupune existenta si a altor participanti, dar nici nu ii exclude.
Conditiile coautoratului:
a) presupune contributia a cel putin doua persoane la comiterea faptei, contributii care reprezinta
elementul material al laturii obiective a infr. actele de executare nu trebuie sa fie identice ( sunt acte de coautorat
loviturile aplicate de mai multe ori persoanei victimei, chiar daca nu au fost mortale toate + actele prin care se face
imposibila rezistenta, apararea victimei + doi participanti la savarsirea infr. de talharie, unul a deposedat victima, celalalt a
amenintat-o cu cutitul);
b) sub aspect subiectiv ca forma a participatiei proprii, presupune savarsirea infr. cu aceeasi forma de
vinovatie (culpa/intentie);
Infractiuni ce nu pot fi comise in coautorat;
a) cele care presupun inactiunea (infr. omisive proprii) - actiunea de a iesi din pasivitate este personala
(ex; nedenuntarea art. 266 NCp); exceptie !! daca ob. de a face este impusa unui organ colectiv, in caz de omisiune a
indeplinirii acestei obligatii, membrii colectivului vor fi coautori + b) infr. care presupun un subiect calificat (gestionar,
functionar) decat daca faptuitorii au calitatea ceruta de lege, altfel, ei vor fi considerati complici + c) infr. ce se comit in
persoana proprie (ex: marturia mincinoasa);

3. Instigatorul;
Notiune = art. 47 NCp instigator (autor moral) este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa
savarseasca o fapta prevazuta de legea penala (=instigarea este forma participatiei penale);
Conditiile specifice instigarii;
a) efectuarea unei activitati de determinare din partea unei persoane, instigator, fata de o alta persoana,
numita instigat (prin diverse mijloace rugi, promisiuni, chiar si constrangere) = inocularea, insusirea in constiinta
instigatului a hotararii de a savarsi fapta prevazuta de legea penala; instigarea este posibila la toate faptele prevazute de
legea penala, trebuind, insa, sa se situeze in timp anterior luarii hot. infractionale cand activitatea de determinare la
savarsirea unei fapte prevazute de legea penala are loc fata de o pers. care luase deja hot. sa savarseasca acea fapta =
complicitate morala!
b) activitatea de determinare sa priveasca savarsirea unei fape prevazute de legea penala (nu este
indeplinita conditia cand cel instigat nu are calitatea ceruta de lege);
c) instigatorul sa actioneze cu intentie (directa sau indirecta);
27

d) instigatorul sa fi savarsit fapta la care a fost instigat ori sa fi realizat cel putin o tentativa pedepsibila
(cond. indeplinita si atunci cand instigatorul a inceput savarsirea faptei, dar, ulterior, s-a desistat sau a impiedicat
producerea rezultatului);
Felurile instigarii;
a) dupa forma de vinovatie cu care instigatul savarseste fapta prevazuta de legea penala instigare proprie
(= perfecta concordanta sub raport subiectiv, si instigatul savarseste fapta cu intentie - I+I) + instigare improprie (=
imperfecta lipsa coeziunii psihice intre instigat si instigator = instigatul savarseste fapta din culpa/fara vinovatie);
b) dupa mijloacele folosite de instigator simpla (mijloace obisnuite rugaminti) + calificata (oferirea de
daruri);
c) dupa numarul pers. ce desfasoara activ. de instigare instigarea cu un singur instigator + coinstigarea
(cooperarea mai multor pers., concomitent sau succesiv, la det. unei/unor pers. sa savarseasca fapta prevazuta de legea
penala in cazul coinstigarii succesive, nu sunt indeplinite conditiile daca instigatul a luat hot. de a savarsi fapta penala
dupa ce a fost det. de primul in acest caz, activ. celorlati are rol doar de intarire = complicitate! + mai multi instigatori
desfasoara activ. de instigare, separat, fara a se cunaoste = concurs de instigare!)
d) dupa numarul persoanelor fata de care se desf. activ. de instigare instigare individuala (una sau mai
multe pers. determinate) + instigarea colectiva (un numar nedeterminat de pers. infr. de sine statatoare instigare
publica art. 368 NCp daca o astfel de instigare a avut ca urmare comiterea infr. = realizarea cond. de la instigare ca
forma a particip.!)
e) dupa modul de actiune al instigatorului directa (se adreseaza nemijlocit instigatului) + mediata (prin
intermediul unui mediator poate deveni complice, daca se limiteaza doar la a transmite sau coinstigator, daca are o
contributie personala);
f) dupa modul deschis/inchis in care actioneaza instigatorul evidenta (expune deschis scopul) + insidioasa
(obtine determinarea instigatului, fara ca acesta sa realizeze caracterul infractional al faptei sale);
g) dupa rezultatul obtinut in det. instigatului - instigare cu efect pozitiv (s-a reusit determinarea instigatului)
+ inst. cu efect negativ (=neizbutita nu s-a reusit determinarea nu este instigare, iar instigatorul va raspunde penal
pentru infr. de incercare de a det. la savarsirea unei infr. art. 370 sau de influentare a declaratiilor art. 272 NCp);

4. Complicele;
Notiune = art. 48 NCp complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea
unei fapte prevazute de legea penala. Este, de asemenea, complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii
faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei
promisiunea nu este indeplinita.
Conditiile specifice complicitatii:
a) forma de participatie secundara comiterea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penala;
b) savarsirea de catre complice a unor activitati menite sa inlesneasca, sa ajute pe autor la savarsirea infr. +
promisiunea inlesnirea = activitatile complicelui desfasurate anterior comiterii faptei prevazute de legea penala care se
situeaza in faza de pregatire, putand fi acte materiale (procurarea instrumentelor, a armei, a cutitului necesare in savarirea
infr.) sau activitati reprezentand o contributie morala (procurarea de info.); ajutorul = activitatile desfasurate de acesta in
timpul executarii faptei de catre autor (oferirea armei, deschiderea unei usi, asigurarea pazei etc); promisiunea de tainuire
28

a bunurilor sau de favorizare a faptuitorului = are loc inainte sau, cel tarziu, pana in momentul savarsirii infr., iar
neindeplinirea promisiunii nu inlatura caracterul de complicitate, avand in vedere ca reprezinta o intarire a hotararii de a
comite fapta (ex: promisiunea de nedenuntare facuta de complice);
c) savarsirea actelor de ajutor sau de inlesnire numai cu intentie (directa sau indirecta) + preaeterintentie,
daca se dovedeste ca, in raport cu cu rezultatul mai grav, complicele a avut o pozitie subiectiva similara, aceea a autorului;
Felurile complicitatii;
a) dupa natura ajutorului dat la savarsirea faptei complicitate materiala (procurarea de instrumente) +
morala (acte de sprijun moral in vederea realizarii laturii subiective promisiunea de tainuire);
b) dupa momentul in care se acorda ajutorul complicitate la pregatirea fazei (=anterioara prin pregatirea
actelor materiale sau morale) + complicitate la executarea faptei (=concomitenta);
c) dupa modul direct sau indirect in care se realizeaza contributia complicelui complicitate nemijlocita (in
mod direct) + mediata (prin intermediul altui participant, putand fi vorba de complicitate la complicitate, complicitate la
instigare, instigare la complicitate);
d) dupa aspectul dinamic al contributiei complicelui prin actiune (=comisiva, aduna informatii) + prin
inactiune (neindeplinirea unor obligatii legale neinchiderea unei ferestre prin care autorul sa patrunda in incapare);
e) dupa forma de vinovatie proprie (coeziunea psihica intre autor si complice intentie + intentie) +
improprie ( intentie + culpa/fara vinovatie);

5. Participatia improprie;
Notiune = acea forma a participatiei penale la care persoanele care savarsesc cu vointa comuna o fapta
prevazuta de legea penala nu actioneaza toate cu aceeasi forma de vinovatie paote exista sub forma coautoratului,
instigarii si complicitatii; s-a impus reglementarea acestei instituii ca urmare a aprecierii contributiei mai multor persoane
in raport cu fapta prevazuta de legea penala, la savarsirea careia participantii pot actiona cu intentie, altii din culpa, altii
fara vinovatie + necesitatea inlaturarii tezei autorului mediat presupune considerarea ca autor mediat al faptei pe
instigatorul care determina cu intentie pe alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala si care savarseste
acea fapta fara vinovatie (ex: minorul);
Modalitatile participatiei improprii;
a) Modalitatea intentie si culpa (contributia partcipantului este data cu intentie la fapta savarsita de autor
din culpa) - art. 52 (1) NCp consta in savarsirea nemijlocita, cu intentie, de catre o persoana a unei fapte prevazute de
legea penala, la care, din culpa (coautorul) contribuie cu acte de executare o alta persoana si, potrivit dispozitiilor art. 52
(2) NCp in determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie (instigatorul/complicele), la savarsirea din
culpa de catre o alta persoana (autorul) coautorat impropriu/instigare improprie/complicitate improprie;

b) Modalitatea intentie + lipsa de vinovatie (contributia participantilor este data cu intentie la o fapta
savarsita de autor fara vinovatie) art. 52 (1) consta in savarsirea nmijlocita, cu intentie, de catre o persoana a unei fapte
prevazute de legea penala, la care, fara vinovatie (coautorul), contribuie cu acte de executare o alta persoana + art. 52 (3)
in determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod cu intentie (instigatorul/complicele) la savarsirea fara vinovatie
(autorul) de catre o alta persoana a unei fapte prevazute de legea penala; - autorul se poate gasi, in momentul comiterii
faptei, in eroare, sub constrangere fizica/morala, stare de intoxicatie etc; + participatia proprie poate fiinta alaturi de o
participatie improprie;
*in legislatia penala romana nu au fost retinute, desi exista, si modalitatile - contributia participantului din culpa la fapta
savarsita de autor cu intentie + contributia participantului fara vinovatie la fapta savarsita de autor cu intentie;

29

6. Tratamentul penal al participatiei;


A) aplicarea pedepselor in cazul participatiei proprii art. 49 NCp sistemul parificarii adica toti participantii
vor fi sanctionati cu pedeapsa prevazuta de lege (art. 187 NCp) pentru infractiunea comisa de autor, cu obligativitatea ca,
la stabilirea pedepsei sa se tina seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii si criteriile generale de
individualizare prevazute de art. 74 NCp; aplicarea pedepsei in cazul coautoratului/instigarii.complicitatii = la
stabilirea pedepsei se va tine cont de prevederile art. 74 privind criteriile generale de individualizare + art. 49 privind
contributia acetsora la savarsirea faptei = aplicarea pedepasei, pe baza acestora, intre limitele pedepsei prevazute de lege
prentru infr. comisa;
B) Circumstantele persoanale si cele reale
= imprejurarile in care are loc comiterea faptei prevazute de lege, imprejurari ce constau in stari, situatii,
intamplari, calitati, insusiri si orice alte date ale realitatii sau date susceptibile sa particularizeze fapat sau pe faptuitor;
art. 50 NCp circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant (cele personale) nu se rasfrang
asupra celorlalti + circumstantele privitoare la fapta (cele reale) se rasfrang asupra autorului si a participantilor numai in
masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut. nu este prevazut care anume sunt circumstante personale,
respectiv reale stiinta juridica penala a ajuns la urmatoarele concluzii:
a) sunt circumstante personale cele care privesc faptuitorul si pot fi in legatura cu atitudinea psihica a
acestuia fata de fapta prevazuta de legea penala la care a contribuit = circumstante subiective + cele care privesc
particularitatile personalitatii participantului (calitatea de functionar, militar etc) = de individualizare; importanta
delimitarii; circumstantele de individualizare pot intra in continutul legal al infr., devenind element constitutiv al infr., caz
in care se rasfrang asupra tuturor participantilor, daca le-au cunoscut sau prevazut; !!
b) sunt circumstante reale privesc continutul atenuat sau agravat al faptei legat de mijloacele folosite, de
imprejurarile de loc, de timp in care s-a savarsit fapta; i) necunoasterea circumstantei reale de catre participant are
drept efect neproducerea agravarii raspunderii penale ca urmare a acestei circumastante; ii) comiterea de catre autor a
unei infr. mai grave decat cea la care a fost instigat sau la care a fost sprijinit va atrage rasp. penala a instigatorului sau
complicelui la infr. realizata numai in masura in care rezultatul mai grav a fost prevazut de acestia; iii) autorul comite
o fapta mai putin grava decat cea la care a fost instigat/sprijinit = vor profita toti; iiii) autorul comite alta fapta decat cea la
care a fost instigat = nu se rasfrange asupra participantilor, intrucat nu s-a realizat participatia!;

C) Impiedicarea de catre participant a savarsirii faptei ;


art. 51 participantul nu se pedepseste daca, inainte de descoperirea faptei, denunta savarsirea infr.,
astfel incat consumarea acesteia sa poata fi impiedicata sau daca impiedica el insusi consumarea infr. + daca actele
indeplinite pana in momentul denuntarii sau impiedicarii constituie o alta infr., participantului i se aplica pedeapsa
pentru acea infr. cauza de impunitate cauza de nepedepsire prevazuta de art. 34 NCp care se refera la nepedepsirea
autorului faptei; in cazul participatiei sub forma coautoratului, nu se aplica si desistarea, intrucat nu are relevanta
desistarea unui coautor, daca ceilalti continua sa comita fapta;

Conditiile pentru ca impiedicarea savarsirii infr. sa constituie cauza de impunitate; a) sa fi inceput


executarea faptei de catre autor; b) dupa incetarea executarii, participantul sa fi intervenit eficient, denuntand savarsirea
infr., astfel incat consumarea acesteia sa poata fi impiedicata sau impiedica el insusi consumarea infr.; c) interventia
participantului care a dus la neconsumarea infr. trebuie sa aiba loc mai inainte de descoperirea infr.; se are in vedere
nepedepsirea participantului pentru tentativa realizata pana in momentul interventiei lui care a impiedicat consumarea
infr. este o cauza de impunitate personala; mai multi coautori, unul impiedica/autorul/instigatorul/complicele
impedica = ceilalti participanti/autorul vor raspunde penal pentru tentativa realizata; + cand tentaiva realizata nu se
pedepseste, de aceasta vor profita toti participantii;
30

D) Pedeapsa in cazul participatiei improprii;


art. 52 (1+2) sistemul diversificarii in cazul modalitatii intentie si culpa = instigatorul si complicele
urmeaza a fi sanctionati cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie si autorul cu pedeapsa prevazuta de
lege pentru fapta comis din culpa (daca nu exista=autorul nu va fi pedepsit) + in cazul modalitatii intentie si lipsa de
vinovatie = instigatorul + complicele = pedeapsa prevazuta de lege pentru infr. intentionata si autorul = nu va raspunde
penal; si in cazul acestora sunt incidente circumstantele reale si personale + impiedicarea;

TITLUL III
RASPUNDEREA PENALA
Capitolul I
Raspunderea penala institutie fundamentala a dreptului penal
Sectiunea I
Notiune = raportul juridic penal de constrangere, nascut ca urmare a savarsirii infr., intre stat, pe de o parte, si
infractor, pe de alta parte, raport complex al carui continut il formeaza dreptulul statului, ca reprezentat al societatii, de a
trage la raspundere pe infractor, de a i se aplica sanctiunea prevazuta pentru infr. savarsita si de-al constrange sa o
execute, precum si obligatia infractorului de a raspunde pentru fapta sa si de a se supune sanctiunii aplicate, in vederea
restabilirii ordinii de drept si restaurarii autoritatii legii.

Sectiunea a II-a
Principiile raspunderii penale
Notiune = idei directoare ce se regasesc in normele de reglementare a raspunderii penale;
Principiile raspunderii penale in cazul persoanei fizice;
1) Principiul legalitatii principiu fundamental al intregului sistem de drept si al dreptului penal, constand
in nasterea, desfasurarea si solutionarea raportului penal ce are loc pe baza legii si in stricta conformitatea cu aceasta
(legalitatea incriminarii + legalitatea sacntiunilor de drept penal);
2) Infractiunea este unicul temei al raspunderii penale art. 15 (2) raspunderea penala se intemeiaza
numai pe savarsirea unei infr.;
3) Principiul umanismului isi gaseste expresie in conditiile si continutul constrangerii juridice, care
intervine in cazul savarsirii infractiunii; (ex: interzicerea torturii sau aplicarii pedepsei cu moartea);
4) Principiul raspunderii penale personale raspunderea penala revine numai persoanei care a savarsit ori
a participat la savarsirea unei infractiuni;
5) Principiul unicitatii raspunderii penale raspunderea pentru fapta savarsita se stabileste o singura data
si nu poate fi reluata in viitor, daca se stinge prin modurilor prevazute de lege + art. 6 NCPp nicio pers. nu poate fi
urmarita sau judecata pentru savarsirea unei infr. atunci cand fata de acea pers. s-a pronuntat anterior o hotarare penala
definitiva cu privire la aceeasi fapta;

31

6) Principiul inevitabilitatii raspunderii penale oricine savarseste o infr. raspunde penal, raspunderea
fiind o consecinta inevitabila a savarsirii unei infr.; + se afla in stransa legatura cu principiul oficialitatii obligativitatea
punerii in miscare si a exercitarii actiunii penale;
7) Principiul individualizarii raspunderii penale rasp. penala trebuie sa fie diferentiata in functie de
gravitatea infr., de pers. infractorului pentru a asigura atat sanctionarea corecta a infractorului, cat si realizarea
preventiunii generale si speciale (art. 74-106);
8) Principiul prescriptibilitatii raspunderii penale cu raspunderea penala intervine mai tarziu fata de data
savarsirii infr., cu atat eficienta ei scade, rezonanta sociala a infr. se stinge treptat in legislatia romana au fost prevazute
dispozitii prin care este stabilita prescriptia raspunderii penale pentru aproape toate infr., exceptand infr. de genocid,
contra umanitatii, de razboi, infr. de omor si infr. intentionate urmate de moartea victimei care sunt imprescriptibile atat
cu privire la raspunderea penala, cat si la executarea pedepsei;
Principiile raspunderii penale in ccazul persoani juridice;
a) raspunderea penala a pers. juridice poate interveni pentru orice infr. sistemul rasp. penale generale
pentru pers. juridica este cuprinzator intemeiat si realist fiindca lasa posibilitatea organelor penale sa observe in raport cu
realitatile concrete daca la comiterea faptei a contribuit si pers. juridica;
b) rasp. penala a pers. juridice nu exclude si rasp. penala a pers. fizice care a contribuit la comiterea infr.
si anume, pers. fizice din conducerea pers. juridice + cei care act. ca prepusi ai pers. juridice + cei care savarsesc fapta in
realizarea obiectului de activitate ori in interesul pers. juridce si cu incuviintarea acesteia;
c) rasp. penala nu intervine pentru pers. juridice de drept public si anume, statul, autoritatile publice, si
institutiile, dar acestea din urma doar pentru infr. savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul
domeniului privat;

Capitolul II
Cauzele care inlatura raspunderea penala
Sectiunea I
Aspecte generale

Notiune = anumite stari, situatii, imprejurari ulterioare savarsirii infr., reglementate de lege, in prezenta carora se
stinge raportul juridic penal de conflict, se stinge dreptul statului de a aplica o sanctiune infractorului si obligatia
acestuia de a executa acea sanctiune cauze generale = sunt prevazute in Partea generala si privesc orice infr
amnistia, prescriptia, lipsa/retragerea plangerii prealabile si impacarea cauzele care inlatura caracterul penal al faptei
(cele justificative + de neimputabilitate); + cauze speciale = cauze de nepedepsire speciale prevazute in Partea generala
si care sunt subiective si privesc conduita faptuitorului in timpul savarsirii faptei (desistarea, impiedicarea savarsirii
infr/producerii rezultatului) + cauze de impunitate prevazute in Partea speciala, subiective si care privesc conduita
faptuitorului dupa comiterea faptei (ex: calitatea de membru de familie a tainuitorului art. 270-3);

32

Sectiunea a II-a
Amnistia
1. Notiune;
art. 152 NCp amnistia inlatura raspunderea penala pentru infractiunea savarsita. Daca intervine dupa
condamnare, ea inlatura si executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amenda
incasata anterior amnistiei nu se restituie efectele amnistiei se produc in rem si se rasfrang asupra tuturor
participantilor la savarsirea faptei amnistiate + cand actul de amnistie leaga beneficiul acesteia de anumite conditii privind
pe infractor, amnistia capata caracter mixt, operand nu numai in rem, ci si in personam + nu inlatura caracterul penal
al faptei, care ramane in continuare infractiune;

2. Felurile amnistiei;
a) dupa sfera de cuprindere generala (priveste orice infr. indifernt de gravitatea ei, natura sau sediul incriminarii) +
speciala (anumite infr. particularizate prin cuantum, natura etc);
b) dupa conditiile in care amnistia devine incidenta neconditionata ( = pura si simpla, incidenta ei nu este
subordontata niciunei conditii) + conditionata (cond. de indeplinirea unor conditii ex: prin infr. sa nu se fi
produs vren prejudiciu si daca s-a produs, sa fi fost reparat ori sa nu depaseasca un anumit cuantum);
c) dupa stadiul procesului in care se gaseste infr. amnistiata antecondamnatorie + postcondamnatorie art. 152
NCp;

3. Obiectul;
priveste infr. savarsite anterior ei + cele care sunt anume prevazute in legea prin care este acordata (prin
indicarea textelor de lege care incrimineaza faptele ce sunt amnistiate/ gravitatea infr./ indicarea varstei infr./ prejudiciul
cauzat prin infr./ antecedentele penale ale infr, etc);
determinarea sferei obiectului amnistiei: a) daca sunt indicate infr. prin pedeapsa prevazuta de lege se
are in vedere maximul special prevazut de lege pentru infr. fapt consumat din momentul acordarii actului de amnistie, si
nu cel prevazut de lege din momentul comiterii faptei; b) amnistia priveste infr. savarsite pana in ziua adoptarii legii de
amnistie (nu si cele care au fost savarsite in ziua adoptarii acesteia!!), dar poate fi prevazuta si alta data, antrioara
intrarii in vigoare a legii de amnistie, dar nu ulterioara!; + in cazul infr. continue/continuate = aministia este incidenta
daca au incetat act. ori inactiunea continua ori a luat sfarrsit ultimul act de executare + in cazul infr. preogresive = este
necesar ca act. sa se fi comis anterior datei la care se aplica amnistia;

4. Efectele aministiei;
A) Efectele amnistiei anterioare condamnarii - inlatura rasp. penala act. penala nu va mai fi pusa in
miscare, iar daca a fost pusa in miscare, aceasta nu mai poate fi exercitata (art. NCPp); + amnistia are efect obligatoriu si
nu poate fi refuzata de beneficiarul ei suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea procesului, caz in care,
daca va fi gasit vinovata, amnistia va produce totusi efecte (Art. 152 NCp); + nu inlatura raspunderea civila pentru
pagubele provocate pers. vatamate + nu are efect nici asupra masurilor de siguaranta (art. 152-2 NCp);
B) Efectele amnistiei dupa condamnare inlatura raspunderea penala inlatura si executarea pedepsei +
eventualele pedepse complementare care au fost aplicate + executarea masurilor educative, indiferent daca sunt privative
sau neprivative de libertate; + inlatura celelalte consecinte ale condamnarii (reabilitarea) facand sa inceteze incapacitatile
si decaderile cu toate acestea, este posibil ca, printr-o lege extrapenala sa se prevada ca efectele unei condamnari nu vor
33

fi inlaturate imediat + acesta aministie nu are efect si asupra amenzii deja incasate, ea nu se restituie + nu are efect nici
asupra masurilor de siguranta + nu are ca efect restituio in integrum;

Sectiunea a III-a
Prescriptia raspunderii penale
= consta in stingerea raportului juridic penal de conflict, nascut prin savarsirea unei infr., ca urmare a nerealizarii
lui intr-un anumit termen prevazut de lege; stingerea dr. statului de a stabili rasp. penala si de a aplica pedepse ori
masura educativa prevazuta de lege pentru infr. comisa + stingerea obl. infractorului de a mai suporta consecintele
savarsirii infr.
Imprescriptibilitaatea rasp. penale in cazul unor infr; regula = prescriptibilitatea infr.; exceptie =
imprescriptibilitatea unora, si anume; infr. de genocid/contra umanitatii/ de razboi/ (art. 153 2 NCp) + infr. de omor (art.
188 si 189 NCp); + infr. intentionate urmate de moartea victimei (153 -2);
art. 153 (3) NCp prescriptia nu inlatura rasp. penala nici in cazul infr. prevazute la alin 2 lit. b) (infr.
prevazute in art. 188-189 + infr. intentionate urmate de moartea victimei) pentru care nu s-a implinit inca termenul de
prescriptie, generala sau speciala, la data intrarii in vigoare a acestei dispozitii infr. in cauza devin imprescriptibile,
punandu-se problema aplicarii legii penale mai favorabile legea mai favorabila va fi legea veche, termenul de
prescriptie curagand in favoarea faptuitorului, astfel incat legea noua nu va putea retroactiva, deoarece este mai aspra;
Termenele de prescriptie a raspunderii penale;
a se vedea art. 154 (1) NCp - aceste termene sunt aplicabile atat in cazul pers. fizice, cat si in cazul pers.
juridice (art. 148 face trimitere la art. 153 -156 NCp); termenele de prescriptie se determina prin; a) in raport cu pedeapsa
prevazuta de lege pentru infr. consumata, chiar daca infr. savarsita a ramas in faza de tentativa; b) prin raprtare la
pedeapsa prevazuta pentru infr. tip ori infr. calificata comisa de infractor fara a lua in considerare circumstantele de
atenuare/agravare; c) daca pentru infr. savarsita = pedeapsa amenzii alternativ cu inchisoarea = termenul de prescriptie se
determina in raport cu maximul special al pedepsei inchisorii; + detentiunea pe viata alternativ cu inchisoarea = se
determina in functie de pedeapsa cu detentiunea pe viata (art. 154 -1 NCp);
Calcularea termenelor de prescriptie;
stabilirea momentului de la care acestea incep sa curga = data savarsirii infractiunii (art. 154 -2NCp);
a) in cazul infr. continue/continuate = data incetarii act/inactiunii; b) in cazul infr. de obicei = data savarsirii
ultimului act; c) in cazul infr. progresive = data savarsirii act./inactiunii si se calculeaza in raport cu pedeapsa
corespunzatoare rezultatului definitiv produs (art. 154 3 NCp); c) exceptii!! in cazul infr. contra libertatii si
integritatii sexuale de la data la care minorul devine major/ daca minorul decedeaza inainte de a deveni major = data
decesului (art. 154 -4 NCp); + infr. savarsite in concurs real = termenul de prescriptie curge separat pentru fiecare infr. in
parte, spe deosebire de concursul ideal, unde termenul curge pentru toate infr. de la data comiterii act./inactiunii
infractionale; + pentru participatie = data comiterii de catre autor a actiunii/inactiunii, indiferent de momentul in care
actioneaza participantii;
Efectele implinirii termenului de prescriptie in cazul raspunderii penale = inlaturarea rasp. penale pentru infr.
savarsita act. penala nu mai poate fi declansata sau, daca a fost pusa in miscare, aceasta nu mai poate fi exercitata =
procurorul va dispune clasarea + cand cauza se afla in faza de judecata = instanta va dispune incetarea procesului penal;

34

Continuarea procesului penal la solicitarea suspectului sau inculpatului suspectul sau inculpatul are
posibilitatea continuarii porcesului penal cu scopul de dovedi netemeinicia acuzatiilor aduse si de a obtine o hotarare de
achitare. In acest caz, daca nu se gasesc incidente cauzele de achitare = prescriptia raspunderii penale este totusi
incidenta!
Intreruperea termenului de prescriptie; art. 155 (1) NCp cursul termenului de prescriptie se intrerupe prin
indeplinirea oricarui act de procedura in cauza (Ex: actul de punere in miscare a actiunii penale, arestarea preventiva,
perchezitia domiciliara/corporala, prezentarea materialului de urmarire penala + admiterea, in principiu, a cererii de
redeschidere a procesului penal art. 155-5); efect: stingerea timpului scurs anterior actului intreruptiv si inceperea unui
nou termen de prescriptie (art. 155-2) + produce efecte fata de toti participantii la savarsirea infr. (in rem) chiar daca actul
interuptiv s-a produs doar fata de unul dintre ei; (art. 155-3)

Prescriptia speciala; desi nu mai este prevazuta ca atare in Noul Cod penal, aceasta presupune ca intervine
prescriptia daca se implineste cu inca o data termenul de prescriptie prevazut pentru infr. savarsita (ex: un termen de
prescriptie de 10 ani se va implini, oricate intreruperi ar fi, daca de la data comiterii faptei sau trecut efectiv 20 de ani);
in prescriptia speciala (si nici cea prevazuta de art. 154) nu intra si perioada de timp cat termenul a fost suspendat
importanta prescriptiei speciale, inexistenta ei lipsind de eficienta cauzele de suspendare ale termenul de prescriptie a
raspunderii penale, ar crea pentru infractor un avantaj pe care legiuitorul nu a inteles sa il acorde;
Suspendarea prescriptiei; - art. 156 (1) NCp sunt cauze de suspendare: a) existenta unei dispozitii legale prin
care termenele prin care termenele de prescriptie sunt suspendate (ex: art. 312 NCpp conditiile in care instanta poate
suspenda urmarirea penala); b) existenta unei situatii de fapt care impiedica organele judiciare sa actioneze (ex: cutremur,
catastrofa etc); efectele suspendarii = suspendarea cursului prescriptiei pana la incetarea cauzei care a determinat
suspendarea. Aceasta perioada de timp nu este inclusa in prescriptie, desi, in doctrina, s-a sustinut ca, in cazul prescriptiei
speciale, trebuie sa se ia in calcul si aceasta prescriptie solutia aceasta ar profita suspectului mai ales in cazurile in care
suspendarea a avut loc printr-o dispozitie legala determinata de schimbarea regimului politic si de aici si lipsa de interes in
promovarea actiunii penale.

Sectiunea a IV-a
Lipsa plangerii penale
Avand in vedere diversitatea infr., gradul de pericol social distinct, rezonanta sociala, s-au admis unele exceptii de la
principiul oficialitatii procesului penal cand o ocrotire mai buna a valorilor sociale s-ar realiza daca s-ar lasa la
latitudinea victimei infractiunii necesitatea tragerii la rasp. penala a infractorului prin introducerea unei plangeri
prealabile. Este cazul infr. de viol, lovire sau alte violente, vatamare corporala din culpa, hartuire sexuala, violare de
domiciliu etc.
Plangerea penala plangere plangerea prealabila rep. o conditie de tragere la rasp. penala a infractorului pentru
infr. anume prevazute de lege, pe cand plangerea reprezinta doar o incunostintare despre savarsirea unei infr. a carei
victima a fost insusi cel ce face plangerea ori una dintre persoanele pentru care poate face plangerea potrivit dispozitiilor
art. 289 NCpp.
Natura juridica a plangerii prealabile caracter mixt de drept penal o conditie de pedepsibilitate prin care
trage la raspundere + in dreptul procesual penal = o conditie de procedibilitate;
Conditii in care trebuie facuta plangerea penala;
a) persoana vatamata este singura indreptatita sa introduca o plangere prealabila, pentru infr. la care
este necesara o astfel de plangere; - Exceptie: art. 289 (3) NCpp plangerea se poate face personal sau prin mandatar.
Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramane atasata plangerii. cand pers. vatamata este lipsita de capacitate
de exercitiu sau cu capacitate restransa de exercitiu = plangerea prealabila se introduce de catre reprezentantul legal,
respectiv de catre pers. vatamata + reprezentantul legal + potrivit art. 157 (4) NCp se poate dispune si din oficiu ( daca
pers. vatamata a decedat sau in cazul pers. juridice aceasta a fost lichidata, inainte de expirarea termenului prevazut de
35

lege pentru intoducerea plangerii, act. penala poate fi pusa in miscare din oficiu); + daca prin infr. savarsita s-a adus
atingere mai multor pers., pentru a interveni rasp. penala este suficienta plangerea prealabila a unei singure persoane
vatamate = indivizibilitate activa (art. 157 -2 NCp); + daca mai multe pers. savarsesc infr. = suficient a se pune in
miscare plangerea prealabila numai fata de unul dintre participanti pentru a se atrage rasp. penala a tuturor
participantilor = indivizibilitate pasiva; (art. 157 -3 NCp);
b) trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma (specifice inclusiv plangerii) privind datele de
identificare a persoanei vatamata;
c) Termenul = 3 luni din ziua in care pers. vatamata a aflat despre savarsirea faptei (art. 296 -1)/ in cazul
minorului sau incapabilului de la data cand reprezentantul sau legal a aflat despre savarsirea faptei (art. 296-2).
Plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii si, in cazul in care,
faptuitorul este reprezentantul persoanelor vatamate, termenul incepe sa curga de la data numirii unui nou reprezentant. De
asemenea, si plangerea prealabila dresit indreptata se considera valabila, daca a fost introdusa in termen la organul judiciar
necompetent.
Cazurile in care lipseste plangerea penala; a) neindeplinirea conditiilor duc la inexistenta plangerii prealabile; b)
in cazul persoanelor lipsite de caapcitate/cu capacitate restransa, neintroducerea plangerii prealabile nu conduce la
inlaturarea rasp. penale, deoarece act. penala poate fi pusa in miscare si din oficiu; c) in cazul indivizibilitatii pasive si
active = inlaturarea rasp. penale ca urmare a lipsei plangerii prealabile este posibila numai daca niciuna dintre persoanele
vatamate, respectiv fata de niciunl dintre participanti, nu s-a depus plangere; efectele lipsei plangerii prealabile =
inlatura rasp. penala, dar nu inlatura si raspunderea civila! (art. 157 -1 );

Sectiunea a V-a
Retragerea plangerii penale
= manifestarea de vointa (unilaterala) a pers. vatamate printr-o infr., care, dupa ce a introdus plangerea
prealabila necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale, revine si renunta, in conditiile legii, la plangerea
prealabila facuta. (art. 158 NCp)
Conditii in care retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala; a) sa rep. o manifestare expresa a
vointei pers. vatamate de a renunta la plangerea facuta cond. indeplinita chiar si atunci cand pers. vatamata declara ca
isi retrage plangerea prealabila printr-un inscris autentic; b) retragerea trebuie facuta mai inainte de solutionarea cauzei
printr-o hot. definitiva; c) pentru pers. lipsite de capacitate/cu capacitate restransa, retragerea plangerii se face de catre
reprezentantul legal, respectiv de catre pers. vatamata + rep. legal; c) actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu,
in conditiile legii, atunci retragerea plangerii produce efecte numai daca este insusita de procuror;
Efectele retragerii plangerii prealabile;
a) inlatura rasp. penala a pers. cu privire la care plangerea a fost retrasa in cazul participatiei, retragerea
va opera numai cu privire la acea/acele pers. fata de care plangerea a fost retrasa plangerea are caracter personal (art.
158 -2); nu inlatura si raspunderea civila!; b) are ca efect imposibilitatea formularii ulterioare de catre partea
vatamata a unei noi plangeri cu privire la aceeasi fapta; c) in Codul de procedura penala se prevede posibilitatea
continuarii procesului penal si in cazul retragerii plangerii prealabile, care insa va produce efecte chiar daca suspectul
nu va fi achitat;

Sectiunea a VI-a
Impacarea
= actul bilateral, intelegerea ce intervine intre infractor si victima infractiunii, in cazurile prevazute de lege, de a
pune capat conflictului nascut din savarsirea infr., inlaturand raspunderea penala si consecintele civile ale faptei; + art.
36

159 (1) impacarea poate interveni in cazul in care punerea in miscare a actiunii penale s-a facut din oficiu, daca legea
o prevede in mod expres impacarea = institutie de drept penal reprezentand o cauza de inlaturare a rasp. penale +
institutie de drept procesual penal un impediment in desf. procesului penal (art. 16 NCpp);
Conditiile impacarii;
a) art. 159 (1) sa intervina numai in cazurile in care act. penala a fost pusa in miscare din oficiu;
este exclusa impacarea in cazul infr. la care este necesara plangere prealabila + intrucat act. penala nu se poate pune in
miscare decat fata de o pers., ce a devenit astfel inculpat, inseamna ca impacarea nu ar fi posibila decat intre pers.
vatamata si inculpat. Cu toate acestea, doctrina a stabilit ca impacarea poate interveni intre partea vatamata si suspect
ori inculpat;
b) impacarea este posibila numai pentru acele infr. pentru care legea prevede aceasta posibilitate prin
mentiunea impacarea inlatura rasp. penala + intervine intre pers. vatamata si inculpat, nefiind relevant cui apartine
initiativa;
c) impacarea este personala caracteristica ce decurge din caracterul personal al dreptului vatamat prin
infr., dar impacarea poate fi, totusi, realizata prin persoane cu mandat special, dar nu poate fi exprimata decat in faza
instantei de judecata + in cazul participatiei, impacarea produce efecte numai daca intervine cu fiecare participant in
parte; + in cazul pers. juridice = impacarea se realizeaza de catre rep. legal/conventional/pers. desemnata in locul
acesteia;
d) trebuie sa fie totala este totala atunci cand are in vedere atat stingerea conflictului sub aspect penal, cat
si sub aspect civil, iar in caz de participatiei, impacarea poate interveni si doar cu unul/unii dintre participanti, ceilalti
raspunzand penal;
e) impacarea trebuie sa fie definitiva adica sa nu mai existe o cale de revenire asupra ei (smuls prin
dol/violenta se poate reveni);
f) impacarea sa fie neconditionata se poate impune repararea unui prejudiciu, caz in care instanta
stabileste un termen pentru reparare, dupa care impacarea intervenita sa fie neconditionata;
g) poate interveni pana la citorea actului de sesizare impacarea trebuie sa fie expresa (nu se ia act de
declaratia unilaterala) + constatarea nemijlocita a acordului de vointa;
Efectele impacarii;
a) inlatura rasp. penala + civila; b) prodce efecte in personam numai cu privire la victima cu care s-a
impacat, pentru ceilalti participanti urmeaza a se antrena rasp. penala; exceptie: in cazul pers. cu capacitate restransa/fara
capacitate, impacarea se realizeaza de catre reprezentant + pers, vatamata, respectiv reprezentant; efectele se produc din
momentul realizarii impacarii; c) in cazul pers. juridice impacarea intervenita intre aceasta si pers. vatamata nu produce
efecte fata de pers. fizice care au participat la comiterea faptei; (art.159 -5 teza II) + in situatia in care faptuitorul este chiar
reprezentantul pers. juridice, s-a prevazut obligativitatea insusirii de catre procuror a unei astfel de impacarii (art. 158 -4);

Medierea
= o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane
specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul
consimtamant al partilor; - nu rep. insa o cauza care inlatura rasp. penala, ci doar o posibilitate de stingere a
conflictului penal;
Posibilitatea solutionarii pe calea medierii a conflictului penal rezulta din dispozitiile Legii 192/2006 care spune
ca in latura penala a procesului dispozitiile privind medierea se aplica numai in cauzele privind infr. pentru care, potrivit
legii, retragerea plangerii penale sau impacarea partilor inlatura rasp. penala.
37

Acesta procedura se poate desfasura inainte de inceperea procesului penal caz in care intelegerea nu va atrage
raspunderea penala a faptuitorului, chiar si in caz de indivizibilitate pasiva; + dupa inceperea procesului penal cand
partile au la dispozitie un termen de 3 luni pentru rezolvarea conflictului pe cale amiabila, in caz contrar, procesul se reia
din oficiu;

Capitolul III

RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR


Sectiunea I
Aspecte generale privind sanctionarea infractorilor minori

38

TITLUL IV
APLICAREA PEDEPSELOR
Capitolul I
Individualizarea pedepselor
Sectiunea I

Notiune = operatiunea prin care pedeapsa este adaptata nevoilor de aparare sociala, in raport cu gravitatea
abstracta sau concreta a infr., cat si cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura indeplinirea functiilor si scopurilor
acesteia (art. 74-106 NCp);
Forme si modalitati de individualizare;
a) Individualizarea legala corespunzatoare etapei de elaborare a legii = o materializare a principiilor
legalitatii si individualizarii pedepselor, facuta prin; i) prevederea cadrului general al pedepselor, a naturii si limitelor
generale ale fiecarei pedepse in concordanta cu principiile stabilirii sanctiunilor penale; ii) prevederea pedepsei pentru
fiecare infr. in functie de gravitatea generica a acesteia, determinata la randul sau de importanta valorii sociale ocrotite
etc; iii) prevederea cadrului si a mijloacelor legale in care se vor realiza celelalte forme de individualizare, judiciara si
administrativa, prin aratarea efectelor ce le au starile si circumstantele de atenuare sau de agravare asupra limitelor
speciale;
b) individualizarea judiciara sau judecatoreasca; - corespunzataoare fazei aplicarii pedepsei;
c) Individualizarea administrativa se realizeaza in faza de executare a pedepsei inchisorii in cadrul oferit
de individualizarea legala si judiciara in functie de gravitatea pedepsei, de starea de recidiva etc + priveste regimul de
executare si durata executarii efective a pedepsei;

Sectiunea a II-a
Individualizarea judiciara a pedepselor
39

1. Notiune si criterii de individualizare;


= este individualizarea realizata de instanta de judecata cu ocazia aplicarii pedepsei prevazute de lege pentru infr.
savarsita in functie de gravitatea infr. savarsite si de periculozitatea infractorului care se eavlueaza in functie de criteriile
generale de individualizare; - are ca scop restabilirea ordinii incalcate, se realizeaza constrangerea si reeducarea
infractorului.
A) Criteriile generale de individualizare a pedepsei in cazul persoanei fizice;
art. 74 (1) stabilirea duratei ori cuantumul pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii si cu
periculozitatea infractorului momentul in care trebuie sa se tina seama de acestea = cel al stabilirii pedepsei (chiar si in
caz de pedepse alternative, criteriile sun aceleasi) + art. 115 (2) si in cazul masurilor educative, stabilirea lor se face tot
potrivit acelorasi criterii de individualizare; cele doua elemente (gravitatea infr. + periculozitatea infr.) se analizeaza
potrivit urmatoarelor criterii:
a) imprejurarile si modul de comitere a infr., precum si mijloacele folosite ; imprejurari = locul/timpul
comiterii infr./sitautii de calamitate etc; modul de comitere = existenta unei pregatiri la comiterea faptei; mijloacele
folosite = folosirea de material explozibil;
b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita acele fapte in care, fara a se aduce o vatamare concreta
valorii sociale ocrotite, totusi, prin savarsirea infr. a fost creata o stare de pericol pentru valoarea respectiva;
c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infr. are in vedere vatamarea concreta
a valorii sociale ocrotite;
d) motivul savarsirii infr. si scopul urmarit priveste latura subiectiva a infr. fiind util in aprecierea
periculozitatii infractorului;
e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului daca infractorul a
mai comis si alte infr. (recidiva, concurs etc) dovedind astfel o specializare pe un anumit tip de infr.;
f) conduita dupa savarsirea infr. si in cursul procesului penal - sa recunoasca si sa regrete infr. savarsita/ sa
repare sau sa diminueze prejudiciul cauzat/ sa colaboreze cu autoritatile statului etc;
g) nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala un nivel de educatie superior
poate fi util in constientizarea consecintelor infr. si schimbarii mai rapide a atitudinii infractorului etc;

B) Criteriile speciale de individualizare a pedepsei; a) art. 49 in cazul participatiei, se tine cont de contributia
fiecarui participant la savarsirea infr,. precum si de criteriile prevazute de art. 74; b) art. 61 - nr. zileloramenda se stabilieste potrivit criteriilor generale, insa la stabilirea cuantumului, se tine cont de situatia
materiala a condamnatului si de obligatiile legale ale acestuia fata de pers. aflate in intretinerea sa; c) art. 62 amenda + inchisoare, se tine seama de valoarea folosului patrimoniului obtinut;

C) Criterii generale de individualizare in cazul pers. juridice acelasi art 74 + art. 137 (3) NCp cuantumul
sumei corespunzatoare zilelor-amenda: in cazul pers. juridice cu scop lucrativ = cifra de afaceri;/ alte pers.
juridice = valoarea activului patrimonial + celelalte obligatii ale acesteia; (criterii speciale)

1. Stari si circumstante in cadrul individualizarii pedepsei;


= cauze care agraveaza sau atenueaza raspunderea penala, fiind clasificate dupa mai multe criterii;

40

a) Stari = fapte, situatii cu semnificatie in ceea ce priveste gradul de pericol social al faptei si de
periculozitate a faptuitorului (ex: recidiva, infr. continuata, concurs etc) circumstante = situatii, calitati exterioare
continutului infr. ce se refera la fapta si la ambianta ei ori faptuitor si biografia acestuia; importanta delimitarii: = sub
raportul efectelor ce se produc asupra pedepsei in caz de concurs de stari/circumstante = starile de agravare sau de
atenuare produc efect fiecare in parte asupra pedepsei, succesiv, pe cand la concursul de circumstante, are loc o singura
atenuare sau agravare, oricate ar fi;
b) cauze generale = au influenta pentru toate infractiunile si sunt prevazute in Partea Generala (starile +
circumstantele prevazute in Partea generala a NCp) cauze speciale = au influenta numai cu privire la aumite infr. (ex:
art. savarsirea infr. de coruptie ori de serviciu de catre alte pers. decat functionarii publici, caz in care limitele speciale se
reduc cu o treime art. 308 NCp); importanta delimitarii: = aceeasi imprejurare este prevazuta si drept cauza generala,
respectiv cauza speciala = valorificarea cauzei speciale, ca efect al regulii specialul deroga de la general.
c) circumstante legale = cele aratate de legiuitor si al caror caracter univoc, atenuant sau agravant este
obligatoriu pentru instanta judecatoreasca ori de cate ori acestea exista in realitate (ex: cele prevazute de art. 75 si 77
NCp); circumstantele judiciare = imprejurari caracterizate ca atenuante de instanta de judecata care apreciaza existenta
acestora in raport cu fapta savarsita si cu faptuitorul + retinerea lor este lasata la latitudinea instantei, dar odata retinute,
dobandesc efectul atenuant al circumstantelor atenuante legale; !!! Nu mai pot fi retinute circumstante atenuante
judiciare!!!
d) circumstante reale = sunt legate de fapta circumstantele personale = sunt legate de pers. infractorului;
Importanta: art. 50 NCp;
e) circumstante cunoscute necunoscute infractorului = au importanta cu privire la aplicarea in concret a
unei dispozitii penale (Ex: art. 30 3 nu constituie circumstanta agravanta imprejurarea pe care infractorul nu a
cunoscut-o la data savarsirii infr./ cele atenuante produc acelasi efect indiferent de caracterul cunoscut/necunoscut);
f) Circumstante anterioare, concomitente sau subsecvente infractiunii;

2. Circumstante atenuante;
= starile, imprejurarile, calitatile ori alte date ale realitatii anterioare, concomitente sau subsecvente savarsirii
infr., ce au legatura cu fapta infractionala ori cu faptuitorul si care releva un pericol mai scazut al faptei ori o
periculozitate mai redusa a infractorului, fiind exterioare continutului infractiunii, avand caracter intamplator;
A) Circumstante atenuante legale art. 75 (1) NCp;
1. Provocarea (art. 75-1) exista atunci cand infr. s-a savarsit sub stapanirea unei puternici tulburari/emotii
determinata de o provocare din partea pers. vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii pers. sau
prin alta actiune ilicita grava; conditiile: a) Existenta unei anumite activitati de provocare din partea persoanei
vatamate = violenta psihica/ fizica, printr-o atingere grava a deminitatii pers., prin alte act. ilicite grave; b) actul
provocator al victimei sa determine o puternica tulburare sau emotie infractorului; c) sub stapanirea puternicei
tulburari sau emotii infractorul sa fi savarsit infr. = actul poate sa fie si anterior, chiar daca infractorul nu a fost prezent
la actul de provocare, dar a luat cunostinta despre acesta imediat ori a constatat imediat urmarile actului de violenta comis,
care s-a indreptat chiar si impotriva altei pers.; d) Infr. sa se fi indreptat impotriva provocatorului = din eroare,
infractorul riposteaza imp. altei persoane = scuza provocarii; daca insa are dubii cu privire la acesta = NU mai exista
provocare; indeplinirea cumulativa a acestor conditii, obliga instanta de judecata sa retina aceasta circumstanta si
sa ii dea efectul cuvenit;
41

2. Depasirea limitelor legitimei aparari (art . 75 2) (exces scuzabil) = depasirea limitelor legitimei apararii
nu se datoreaza tulburarii sau temerii in care se afla cel ce face apararea, iar fapa este infr. excesul neimputabil =
depasirea limitelor unei aparari proportionale cu gravitatea atacului, din cauza tulburarii sau temerii in care s-a aflat cel ce
face apararea; Conditii: i) faptuitorul sa se fi aflat, la inceput, in legitima aparare; ii) sa fi depasit limitele legitimei
aparari, iar aceasta depasire sa nu se intemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia;
3. Depasirea limitelor starii de necesitate (art. 75 3) - in momentul savarsirii faptei necesare pentru a
salva de la un pericol iminent una dintre valorile sociale si care nu putea fi inlaturat altfe, sa-si fi dat seama ca pricinuieste
urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat (art. 20 + interpretarea per a
contrario a excesului neimputabil) daca nu si-a dat seama = exces neimputabil (se inlatura caracterul penal al infr.);
4. Acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune nu trebuie sa mai astepte sa fie
obligat pe cale judecatoreasca la o astfel de reparatie si presupune: a) prin savarsirea infr. sa se fi cauzat un prejudiciu
material; b) repararea prejudiciului sa se faca in cursul urmaririi penale sau al judecarii, pana la primul termen de
judecata; c) faptuitorul (!!) sa nu mai fi beneficiat de aceasta circumstanta atenuanta intr-un interval de 5 ani anterior
comiterii faptei; d) repararea prejudiciului trebuie sa se faca integral; e) infr. prin care s-a produs prejudiciul material sa
nu faca parte dintre cele enumerate in art. 75 (1) lit. d) NCp (contra persoanei, talharie, furt calificat, piraterie, ultraj, ultraj
judiciar, infr. contra sanatatii publice etc);

B) Circumstante atenuante judiciare art. 75 (2) NCp;


1. Eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii se iau in
considerare dupa comiterea faptei si presupun o cainta activa din partea infractorului, incercarea de reparare a
prejudiciului etc in acest ultim caz, repararea integrala a prejudiciului in cazul infr. expres prevazute de art. 75 (1) lit. d)
NCp nu constituie circumstanta atenuanta legala, insa acesta conduita ar putea fi retinuta ca circumstanta atenuanta
judiciara in masura in care se completeaza cu alte manifestari de conduita ce se inscriu in eforturile depuse. + aceasta
circumstanta se poate retine si in cazul desistarii sau impidicarii producerii rezultatului daca pana la acel moment nu s-a
realizat continutul unei alte infractiuni;
2. Imprejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea
infractorului (art 75 2, lit. b) NCp); - ex: savarsirea infr. in stare de intoxicatie involuntara cu alcool sau alte substante
psihoactive, dar care a putut totusi sa-si de seama de act. sau inactiunile sale + atitudinea infractorului dupa savarsirea
infractiunii rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, cooperarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperirii
ori arestarii participantilor desi nu mai este prevazuta in mod expres;

C) Efectele circumstantelor atenuante;


1) Asupra pedepselor principale in cazul persoanei fizice - art. 76 NCp = limitele speciale ale pedepsei
prevazute de lege pentru infr. savarsita se reduc cu o treime. In cazul in care limitele speciale prevazute de lege nu sunt
divizibile cu 1/3, se vor aplica dispozitiile art. 186 NCp privind calculul timpului a) inchisoare alternativ cu amenda =
se alege una dintre pedepse ale carei limite se vor reduce cu o treime, iar apoi se va stabili pedepasa; b) amenda = limitele
(zilelor-amenda) se vor reduce cu o treime, dar cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda nu este influentat de
existenta circumstantei + aplicarea art. 61 (3) se va tine seama de situatia materiala a condamnatului + obligatiile legale
ale acestuia fata de pers. aflate in intretinere; c) inchisoare + amenda pentru o infr. prin savarsirea careia s-a urmarit
obtinerea unui folos patrimonial = art. 62 NCp amenda va fi determinata prin raportare la inchisoare, neputand fi
redusa ca efect al circumstantelor atenuante; efectele circumstantelor atenuante privesc DOAR pedepsele principale!!
Pedepsele complementare se aplica intre limitele prevazute de lege indiferent de retinerea sau nu a circumstantelor;

42

2) Efectele in cazul pluralitatii de circumstante atenuante constatarea si retinerea in favoarea


infractorului a mai multor circumstante atenuante nu are ca efect o pluralitate de atenuari reducerea limitelor speciale ale
pedepsei se face o singura data, dar poate influenta masura in care se poate reduce pedeapsa (art. 76-3NCp);
3) Efectele circumstantelor atenuante in cazul pedepsei detentiunii pe viata daca se retine circumstanta
atenuanta se va aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani (art. 76-2);
4) Efectele circumstantelor atenuante asupra pedepselor principale in cazul persoanei juridice art. 147
(1) NCp limitele de pedeapsa ale amenzii (zile-amenda) vor fi reduse cu o treime, iar cuantumul sumei corespunzatoare
unei zile-amenda nu este influentat de circumstanta atenuanta, ci stabilit in functie de cifra de afaceri (in cazul pers.
juridice cu scop lucrativ) + valoarea activelor patrimoniale si celelalte ob. (in cazul celorlalte pers. art. 137 -3);

3. Circumstantele agravante;
= starile, situatiile, imprejurarile, calitatile, alte date ale realitatii, exterioare continutului infr., anterioare,
concomitente, subsecvente savarsirii infractiunii, ce au legatura cu fapta infractionala ori cu infractorul si care reflecta o
gravitate mai ridicata a faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului (art. 77-78 NCp); Acestea sunt:
A) Savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna (art. 77-1) sporeste indrazneala
faptuitorilor, prin cooperarea acestora se asigura consumarea infr. + circumstanta este realizata indiferent daca toate cele
trei persoane raspund penal, fiind suficient ca una sa comita fapta cu vinovatia ceruta de lege, iar ceilalti doar sa contribuie
la savarsire; + circumstanta reala care se rasfrange asupra tuturor in masura in care ceilalti au cunsocut-o/ prevazut-o; !!!
Aceasta circumstanta nu se mai aplica daca in continutul agravant al infr. intra ca element circumstantial, savarirea
faptei de doua sau mai multe persoane impreuna, imprejurare ce se valorifica o singura data, ca element circustantial
(ex: agresiunea sexuala in varianta agravata doua sau mai multe pers. impreuna art. 219 NCp);
B) Savarsirea faptei prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante (art. 77 1, lit. b) savarsirea prin cruzimi denota o salbaticie in comiterea infractiunii, suferinte cauzate victimei, iar cruzimea poate fi
prevazuta si ca element circumstantial al omorului calificat (art. 189 NCp), situatie in care se va valorifica doar ca element
circumstantial. + supunerea la tratamente degradante = utilizarea unor mijloace de natura a umili victima
circumstanta reala ce se rasfrange asupra tuturor participantilor in masura in care au conoscut-o/ prevazut-o.
C) Savarsirea infr. prin metode sau mijloace de natura sa puna in pericol alte persoane ori bunuri ex:
otravirea apei ori a alimentelor ce sunt servite mai multor persoane ori distrugerea bunurilor se realizeaza prin incendiere,
prin provocare de explozii etc) = circumstanta reala;
D) Savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor
este imprejurare agravanta pentru majorul care s-a folosit de lipsa de experienta a minorului majorul trebuie sa fi
cunoscut ca la comiterea infr. coopereaza cu un minor + eroarea cu privire la varsta minorului inlatura circumstanta
agravanta + nu are importanta daca minorul raspunde sau nu penal + circumstanta reala;
E) savarsirea infr. profitand de starea de vadita vulnerabilitate a pers. vatamate, datorata varstei, starii de
sanatate, infirmitatii sau altor cauze varsta prea inaintata sau prea mica pentru a putea intelege si a se apara impotriva
unor violente fizice ori acte ilicite sau starea de sanatate, de somnolenta cauzata de medicamente, diferenta de forte etc
este posibila retinerea acestei cauze doar in masura in care infractorul a cunoscut starea victimei, stare pe care nu a
provocat-o, dar a profitat de ea + circumstanta reala;
F) savarsirea infr. in stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau cu alte substante psihoactive, cand a fost
provocata in vederea comiterii infr. reflecta periculozitatea infractorului care isi provoaca aceasta stare pentru a prinde
mai mult curaj in savarsirea faptei; Cand aceasta este prevazuta si ca element circumstantial agravant al infr. respective, se
va retine doar ca element circumstantial + intoxicatia preordinata = circumstanta personala, dar se poate converti, ca si
premeditarea, in reala;
43

G) savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, de


starea de asediu sau de starea de urgenta infractorul se detaseaza prin egosimul sau de astfel de situatii pentru a savarsi
infr. = circumstanta reala;
H) savarsirea infr pentru motive legate de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala,
opinie ori apartenenta politica, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie
HIV/SIDA ori pentru alte imprejurari de acelasi fel, considerate de faptuitor drept cauze de inferioritate ale unei
persoane in raport cu celelalte are drept scop prevenirea si combaterea oricaror forme de discriminare; conditii: victima
sa se identifice in una dintre aceste situatii + infractorul sa fi savarsit infr. pe temeiul acestora ; aceste situatii fie sunt
prevazute in varianta tip, fie ca element circumstantial agravant in continutul calificat al diferitelor infr., astfel ca se va
retine ca circumstanta agravanta doar in masura in care nu se regasesc sub aceste forme in continutul infr. + circumstanta
agravanta personala!!
Efectele circumstantelor agravante;
A) Efectele circumstantelor agravante in cazul persoanei fizice ;
Regula = agravarea facultativa a pedepsei in cazul comiterii circumstantelor agravante cu privire DOAR la
pedepsele principale! :
a) Se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special, iar daca maximul special este neindestulator, in
cazul inchisorii se poate adauga un spor de 2 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim + in cazul amenzii se
poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special; ex: 1-5 ani = maxim 5 ani sau 5 + 1 an si 8 luni (o treime
din maxim special, pentru ca 2 ani ar depasi); pedeapsa principala se aplica intr-o singura etapa, dintr-odata, intre
minimul special prevazut de lege si maximul special, care include si sporul; b) pedepse principale alternative = stabilirea
intai a unei pedepse care se va agrava potrivit regulii de mai sus pedeapsa detentiunii pe viata nu mai poate fi agravata;
c) pedeapsa inchisorii, agravata sau nu + amenda potrivit art. 62 NCp = amenda va fi determinata prin raportare la
pedeapsa inchisorii, fara agravare;
B)
Efectele circumstantelor agravante in cazul persoanei juridice acelasi regim ca in cazul pers. fizice (art.
147 NCp); ex: 60-180 zile-amenda = intre 60 + eventual 60 (o treime din 180) + 180 = intre 60-240 zile-amenda;

4. Concursul intre cauzele de agravare si de atenuare a pedepsei;


art. 79 NCp ordinea in care se da eficienta cauzelor de agravare si atenuare circumstante
atenuante/agravante in continutul agravant/atenuant al infr = nu mai exista concurs, intrucat ele vor fi valorificate doar
ca element circumstantial + se vor aplica mai intai circumstantele atenuante si apoi cele agravante;
a) concursul numai intre cauzele de atenuare art. 79 (1) NCp cand in cazul aceleiasi infr. sunt
incidente doua sau mi multe dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de
lege pentru infr. savarsita se reduc prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la tentativa, circumstante atenuante
si cazuri speciale de reducere a pedepsei, in aceasta ordine intai se vor reduce la jumatate limitele sepciale prevazute
de lege pentru infr. savarsita daca este incidenta tentativa (art. 33-2), iar apoi se va da efect circumstantelor atenuante prin
reducerea cu o treime a limitelor injumatatite ca efect al tentativei prin aplicarea succesiva a cauzelor de atenuare nu
va fi admisa coborarea pedepsei sub minimul general;
b) Concursul numai intre cauzele de agravare art. 79 (2) NCp - daca sunt incidente doua sau mai multe
dispozitii care au ca efect agravarea raspunderii penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesiva a dispozitiilor
privitoare la circumstantele agravante (pedeapsa putand fi majorata cu inca 2 ani), infractiune continuata (la care se
adauga inca 3 ani), concurs sau recidiva; prin aplicarea succesiva a cauzelor de agravare nu va fi admisa depasirea
maximului general daca prin aplicarea acestora, se indeplinesc conditiile de la art. 39 (2)/ 43 (3) instanta poate aplica
detentiunea pe viata;
44

c) Concursul intre cauzele de atenuare si cele de agravare art. 79 (3) cand in cazul aceleiasi infr. sunt
incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele
speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infr. savarsita se reduc conform art. 79 (1), dupa care limitele de pedeapsa
rezultate se majoreaza conform aceluiasi art., alin (2) ex: intai se reduc limitele ca incidenta a tentativei, iar apoi se
agraveaza limitele injumatatite cu inca 2 ani;
d) In cazul minorilor efectele cauzelor de agravare sau atenuare, indiferent daca sunt stari sau
circumstante, nu vor influenta limitele intre care se vor lua masurile educative, putand fi evidente doar in alegerea unei
masuri educative mai usoare/grave.

Sectiunea a III-a
Individualizarea judiciara a executarii pedepselor
= instanta de judecata, tinand cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor (art. 74), cat si de starile si
de circumstantele in care a fost comisa fapta, va stabili si aplica pedeapsa ce urmeaza sa fie executata de condamnat. Cu
toatea acestea, legea prevede posibilitatea pentru instanta de judecata de a individualiza pedeapsa intr-un alt mod decat
acela care presupune executarea ei. Masurile pe care instanta le poate lua in acest sens sunt prevazute de Codul penal intro succesiune crescatoare a severitatii acestora, si anume:
1. Renuntarea la aplicarea pedepsei;
= o modalitate de inlocuire a raspunderii penale cu o raspundere administrativa, avand in vedere ca, in urma
renuntarii la aplicarea pedepsei, instanta aplica infractorului un avertisment, iar avertismentul este o sanctiune de natura
administrativa; operatiunea de individualizare a pedepsei presupune cel putin stabilirea unei durate sau cuantumul
pedepsei (art. 74-1), ori, in acest caz, nici macar nu se stabileste durata sau cuantumul nu este o veritabila masura de
individualizare a pedepsei; insa, prin reuntarea la aplicarea pedepsei instanta de judecata apreciaza ca reeducarea
infractorului poate avea loc si fara a fi necesar sa ajunga la stabilirea unei pedepse ce s-ar dovedi inoportuna din cauza
consecintelor pe care le-ar avea asupra pers. acestuia.
Conditiile renuntarii la aplicarea pedepsei (art. 80 NCp);
a) Conditiile cu privire la infractiunea savarsita i) infr. este de o gravitate redusa si se apreciaza in
concret, dupa natura si intinderea urmarilor produse (urmari materiale, morale etc), a mijloacelor folosite (mijloace
periculoase in folosirea lor pentru persoane/bunuri) + modul si imprejurarile in care a fost comisa infr. (dispret fata de
valorile sociale) + motivul si scopul urmarit (care pun in evidenta forma de vionovatie, prin savarsirea infr. obtinandu-se
avantaje materiale etc); ii) pedeapsa prevazuta de lege pentru infr. savarsita este inchisoarea de cel mult 5 ani desi nu
e prevazut expres, conditie indeplinita si in cazul pedepsei amenzii (indiferent de limite) + inchisoare de cel mult 5 ani
alternativ cu amenda = o apreciere a gravitatii infr. in abstract + in caz de concurs de infr., renuntarea se poate dispune
numai daca pentru fiecare infr. sunt indeplinite conditiile de mai sus (Art. 80-3) + daca infr. concurente au fost judecate
separat, se va dispune renuntarea numai daca va exista o hot. de renuntare pentru fiecare infr. concurenta;
b) Conditii cu privire la infractor i) infractorul sa nu mai fi suferit anterior o condamnare conditie
indeplinita si atunci cand acea condamnare a fost pronuntata pentru o fapta care nu mai este prevazuta de legea penala,
infr. amnistiata sau daca pentru condamnarea anterioara a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare
(art. 80-2) +infr. comise in timpul minoritatii pentru care s-au aplicat pedepse in baza dispozitiilor Codului Penal din 1969
!!! hotararile prin care, fata de inculpat, s-a luat, in timpul minoritatii, o masura educativa, caz in care infractorul
devenit major nu are vocatie la masura renuntarii la aplicarea pedepsei, doar in masura in care au trecut 2 ani de la
executarea sau considerarea ca executata a unei masuri educative si pana la savarsirea unei noi infr. de catre pers.
majora; ii) fata de infractor sa nu se mai fi dispus renuntarea la aplicarea pedepsei in ultimii 2 ani anteriori datei
infr. pentru care este judecat; iii) infractorul sa nu se fi sustras de la urmarirea penala ori de la judecata sau sa nu fi
incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la rasp. penala a autorului sau a participantilor
(art. 80);
45

c) Aprecierea instantei ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna se constata prin raportare la pers.
infractorului, conduita avuta anterior savarsirii infractiuni, efeorturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea
consecintelor infr., precum si posibilitatile sale de indreptare (art. 89-1); indeplinirea conditiilor nu creeaza un drept
pentru infr. de a beneficia de masura renuntarii aplicarii pedepsei, ci ii da vocatie la aceasta, lasandu-se la aprecierea
instantei o astfel de masura de individualizare;
Efectele renuntarii la aplicarea pedepsei; a) persoana fata de care s-a dispus renuntarea nu este supusa niciunei
decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infr. savarsita, intrucat nu exista o hot. de condamnare (art. 82)
b) nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a ob. civile prevazute in hot. + atrage aplicarea unui
avertisement;
Avertismentul consta in prezentarea motivelor de fapt care au det. luarea acestei masuri (=conditiile privind luarea
acestei masuri) + atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai
comite infr. + in caz de concurs de infr = un singur avertisment, indiferent daca infr. concurente sunt judecate in aceeasi
cauza si nu se dispune cate o masura de renuntare pentru fiecare infr. in parte;
Anularea renuntarii la aplicarea pedepsei se dispune cand: a) pers. fata de care s-a dispus renuntarea a savarsit o
noua infr. inainte de ramanerea def. a hot. de renuntare la aplicarea pedepsei; b) infr. ce atrage anularea sa fie
descoperita in termen de 2 ani de la ramanerea def. a hot. prin care s-a dispus renuntarea; c) pentru infr. savarsita s-a
stabilit o pedeapsa, fiind indeplinita aceasta conditie si atunci cand pedepasa pentru infr. ce atrage anularea, a fost stabilita
dupa implinirea termenului de 2 ani = este cunoscut cuantumul sau durata se exclude renuntarea; + anuland masura
renuntarii se face aplicarea dispozitiilor privind concursul de infr., recidiva, pluralitate intermediara, nemaifiind
posibila nici renuntarea/amanarea aplicarii in cazul pedepsei rezultante, pe motiv ca, in urma anularii se dispune o
condamnare = o solutie de rezolvare a actiunii penale alaturi de renuntare sau amanarea aplicarii pedepsei art. 581
NCPp);
Caz special in care se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei chiar daca nu sunt indeplinite conditiile,
masura renuntarii poate fi dispusa si fata de inculpatul acuzat de savarsirea infr. prevazute in art. 4 din Legea 143/2000
privind prevenirea si combaterea traficului ilicit de droguri daca, pana la momentul pronuntarii hot., inculpatul respecta
protocolul programului integrat de asistenta a pers. consumatoare de droguri.

2. Amanarea aplicarii pedepsei;


= o masura de individualizare a pedepsei prin care instanta, dupa ce stabileste durata sau cuantumul pedepsei,
apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu eset necesara, dar se impune supravegherea conduitei infractorului
pentru o perioada determinata (termen de supraveghere) spre deosebire de renuntarea la aplicarea pedepsei,
amanarea presupune stabilirea cuantumului sau duratei pedepsei + supravegherea conduitei infractorului pe o perioada
determinata; asemanator renuntarii, sub aspect procesual penal = una dintre solutiile la care instanta poate ajunge in
rezolvarea actiunii penale;
Conditiile amanarii aplicarii pedepsei;
a) cu privire la infractiunea savarsita i) masura se poate dispune daca pedeapsa stablita, inclusiv in
cazul concursului, este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani cond. indeplinita si in cazul in care pedeapsa
rezultanta nu depaseste 2 ani la care s-a adaugat amenda stabilita pentru o infr. concurenta + pedeapsa cu inchisoarea de
cel mult 2 ani la care se adauga amenda in codnitiile art. 62 NCp; ii) pedeapsa prevazuta de lege pentru infr. savarsita
este inchisoarea mai mica de 7 ani;
b) Conditii cu privire la infractor i) infractorul nu a mai suferit anterior o condamnare la pedeapsa
inchisorii cond. indeplinita si atunci cand condamnarea anterioara era la pedeapsa amenzii/ in timpul minoritatii/ cand
condamnarea a fost pronuntata pentru o fapta care nu mai este prevazuta de legea penala, infr. amnistiata sau daca pentru
condamnarea anterioara a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare; (art. 83-1); ii) infractorul si-a
manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii (Art. 83-1) este necesar acest acord,
46

(chiar daca infractorul ar fi pensionat medical/sufera de un handicap fizic ce face imposibila prestarea muncii) intrucat
instanta poate dispune, pe parcursul termenului de supraveghere, fata de pers. in cauza obligatia de a presta o munca
neremunerata, acest lucru nu inseamna ca instanta va si dispune masura; iii) infractorul sa nu se fi sustras de la
urmarirea penala/judecata/sa nu fi incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere
penala a autorului sau participantilor;
c) aprecierea de catre instanta ca aplicarea unei pedepse nu este necesara se face in raport de pers.
infractorului/de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infr., posibilitatile sale de
indreptare obligativitatea prezentarii motivelor care au det. luarea acestei masuri + atentionarea infractorului asupra
conduitei sale viitoare si a consecintelor care decurg din savarsirea din nou a unei infr. sau nu va respecta masurile de
supraveghere ori nu va executa obligatiile ce-i revin pe durata termenului (art. 83-4); se naste doar vocatia
infractorului la aplicarea acestei masuri;
Termenul de supraveghere = supunerea sub supraveghere pe o perioada de 2 ani a infractorului, termen care incepe
sa curga de la data ramanerii definitive a unei hot. prin care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei (art. 84), pe parcursul
caruia conduita infractorului va fi supravegheata de catre serviciul de probatiune (reg. in Legea 252/2013). pe durata
termenului, pers. in cauza trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile pe care instanta i le va
stabili;
A) Masurile de supraveghere
a se vedea art. 85 (1) NCp impunerea acestor masuri decurge din lege, instanta neavand posibilitatea de
a impune respectarea doar a unora dintre ele, iar datele cu privire la acestea se vor comunica serviciului de probatiune;
reglementarea acestor masuri este prevazuta in legea 253/2013;
B) Obligatiile de supraveghere;
a se vedea art. 85 (2) NCp - instanta poate (facultativ) impune persoanei fata de care s-a dispus masura
amanarii pedepsei sa executa una sau mai multe obligatii, persoana in cauza trebuind sa indeplineasca integral obligatiile
civile stabilite prin hot., cel mai tarziu cu 3 luni inainte de exprirarea termenului de supraveghere;
Modificarea sau incetarea obligatiilor daca au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii,
fie diminuarea sau sporirea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod
corespunzator pentru a asigura pers. supravegheate sanse sporite de indreptare + incetarea obligatiilor se dispune de catre
instanta de judecata si priveste unele dintre obligatiile pe care le-a impus pers. supravegheate cand apreciaza ca
mentinerea acestora nu mai este necesara.
Efectele amanarii aplicarii pedepsei = are efecte imediate si definitive;
efectele imediate = neaplicarea pedepsei principale (amenda/inchisoare), implicit neaplicarea pedepselor
complementare + pers. in cauza nu va fi supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea
decurge din infr. savarsita (art. 90) + nu produce efecte asupra masurilor de siguranta (ele se vor realiza);
efectele definitive = presupun indeplinirea cumulativa a regulilor: a) daca pana al exprirarea termenului
de supraveghere pers. supravegheata nu a savarsit o noua infr.(daca o savarseste, dar este descoperita dupa
implinirea termenului de supraveghere, totusi, pedeapsa principala nu mai poate fi aplicata si executata); b)
daca nu s-a dispus revocarea amanarii aplicarii pedepsei; c) daca nu s-a descoperit o cauza de anulare;
Revocarea amanarii aplicarii pedepsei;
= sanctiunea prevazuta de lege pentru conduita necorespunzatoare a pers. supravegheate pe parcursul termenului
de supraveghere si atrage aplicarea pedepsei ce fusese aplicata. Trebuie constatat in termenul de supraveghere, dar se
poate aplica si dupa implinirea acestuia; poate fi obligatorie sau facultativa;
A) Revocarea obligatorie (art. 88 -1-3) = a) pers. supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de
supraveghere sau nu executa obligatiile impuse; b) pana la expirarea termenului de supraveghere, pers. in cauza nu
47

indeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hot., afara de cazul in care pers. dovedeste ca nu a avut nicio
posibilitate sa le indeplineasca; c) dupa amanarea aplicarii pedepsei, pers. supravegheata savarseste o noua infractiune cu
intentie sau intentie depasita, infr. care trebuie sa fie descoperita in termenul de supraveghere si pentru care sa se
pronunte o condamnare chiar si dupa expirarea termenului pluralitatea de infr. ce ia nastere de recidiva/pluralitate
intermediara, intrucat nu exista o condamnare, ci o amanare a aplicarii pedepsei acea pluralitate = concurs de infr.
art. 88 (3) NCp pedeapsa aplicata ca urmare a revocarii amanarii si pedeapsa pentru noua infr. se calculeaza potrivit
dispozitiilor de la concurs de infr.
B) Revocarea facultativa a amanarii aplicarii pedepsei (art. 88 -4) daca infr. savarsita ulterior este din
culpa!! instanta poate decide mentinerea masurii amanarii, iar pentru infr. din culpa poate sa dispuna aplicarea si
executarea pedepsei sau chiar amanarea aplicarii, daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute in art. 83 NCp
daca s-a optat pentru revocarea amanarii = nu se poate dispune amanarea pentru cea de-a doua infr., intrucat cele doua
sunt concurente si se vor contopi potrivit dispozitiilor de la concursul de infr. + daca infr. din culpa a fost savarsita in
timpul termenului de supraveghere, dar s-a descoperit dupa implinirea acestuia nu se mai poate dispune revocarea
amanarii;
Anularea amanarii aplicarii pedepsei; se dispune daca: a) pers. supravegheata a savarsit anterior dispunerii
masurii amanarii o infr. (indiferent de forma de vinovatie); b) aceasta infr. sa fie descoperita in cursul termenului de
supraveghere; c) pt. infr. respectiva sa se aplice pedeapsa inchisorii, chiar si dupa expirarea termenului de supraveghere;
poate lua nastere un concurs de infr,/recidiva/pluralitate intermediara; in caz de concurs de infr. = instanta poate
dispune amanarea aplicarii pedepsei rezultante daca sunt indeplinite cond. art. 83 dispozitii inaplicabile, intrucat:
anularea amanarii s-a facut ca urmare a aplicarii pedepsei cu inchisoarea ptr infr. anterioara rezultanta va fi si ea
aplicata + dispunandu-se anularea revocarii = aplicarea si executarea pedepsei!
Cazuri speciale in care se poate dispune amanarea aplicarii pedepsei; a) infr. de abandon de familie daca, pana
la ramanerea def. a hot. de condamnare, inculpatul isi indeplineste ob. de intretinere si ajutor, chiar daca nu sunt
indeplinite conditiile; b) infr. de impiedicare a aceesului la invatamantul general obligatoriu daca se asigura reluarea
cursurilor de catre minor pana la ramanerea def. a hot. de condamnare a inculpatului; c) in cazul inculpatului acuzat de
trafic ilicit de droguri si care a fost inclus in circuitul integrat de asistenta al persoanelor consumatoare de droguri, daca,
pana la ramanerea definitiva a a hot., inculpatul respecta protocolul programului;
3. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere;
= masura de individualizare judiciara a executarii pedepsei prin care instanta, dupa ce stabileste durata ori
cuntumul pedepsei, dispune aplicarea acesteia si, totodata, apreciaza ca, in raport de pers. infractorului, de conduita
avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infr.,
precum si de posibilitatile sale de indreptare, nu este necesara si executarea ei, dispunand, in consecinta, suspendarea
executarii pe un termen de supraveghere; spre deosebire de renuntarea si amanarea aplicarii pedepsei, suspendarea
executarii NU mai reprezinta o solutie la care instanta poate ajunge in rezolvarea actiunii penale, sub aspect procesual
penal, intrucat suspendarea presupune dispunerea unei hotarari judecatoresti.
Conditiile de aplicare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere (art. 91);
a) Conditii cu privire la pedeapsa aplicata i) pedeapsa aplicata, inclusiv in caz de concurs de infr., sa fie
inchisoarea de cel mult 3 ani nu se dispune daca: pedeapsa aplicata = amenda (poate fi dispusa amanarea, daca sunt
indeplinite conditiile); inchisoare + amenda in cond. art. 62 NCp = amenda se executa, chiar daca executarea inchisorii a
fost suspendata sub supraveghere (art. 91-2) daca poate instanta sa dispuna suspendarea executarii pedepsei (atat a
inchisorii, cat si a amenzii) in cazul pedepsei aplicate pentru concursul de infr. desi neprevazut expres, doctrina a
conturat opinia conform careia pedeapsa amenzii se executa si atunci cand aceasta a fost stabilita pentru o infr.
concurenta si a fost adaugata (in cond. art. 39 -1) la pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 3 ani (numai executarea inchisorii
fiind posibila); + nu se mai poate dispune suspendarea executarii pedepsei daca aplicarea acesteia a fost initial amanata,
dar, ulterior, amanarea a fost revocata;

48

b) Conditii cu privire la infractor i) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii
mai mare de un an ( este indep. cond. cand condamnarea este: un an/ < un an/ amenda/ o condamnare la inchisoare
aplicata unui minor pe baza dispozitiilor din Codul penal din 1969/ pentru o fapta care nu mai este prevazuta de legea
penala/infr. aministiata/ infr. savarsita din culpa/ pentru infr. anterioara a intervenit reabilitarea sau s-a implinit termenul
de reabilitare) vizeaza condamnarile de care nu se tine cont la stabilirea starii de recidiva recidivistii sunt exclusi de
la suspendarea executarii pedepsei; ii) sa existe un acord de prestare a unei munci in folosul comunitatii intrucat
instanta poate sa dispuna pe parcursului termenului o munca neremunerata in folosul comunitatii; iii) infractorul sa nu se
fi sustras de la urmarirea penala ori de la judecata sau sa nu fi incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a
identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor;
c) Aprecierea instantei prin raportare la pers. infractorului, conduita avuta anterior savarsirii infr.,
eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infr., posibilitatile sale de indreptare +
obligativitatea prezentarii motivelor pe care s-a intemeiat condamnarea/care au det. luarea acestei masuri + atentionarea
condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai savarsi infr. sau daca nu va
respecta masurile, respectiv indeplini ob. ce ii revin pe durata termenului de supraveghere aceste conditii dau nastere
vocatiei de a dispune de aceasta masura;
Termenul de supraveghere durata suspendarii executarii pedepsei = termen de supraveghere = intre 2 si 4 ani,
fara a putea fi mai mica decat durata pedepsei aplicate si se calculeaza de la data ramanerii def. a hot. prin care se dispune
suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere; pe durata acestui termen, pers. in cauza trebuie sa respecte masurile,
respectiv obligatiile ce ii revin, si anume: masurile de supraveghere (a se vedea art. 93-1 NCp) = respectarea acestora
decurge din lege, instanta neavand posibilitatea de a impune respectarea doar a unora dintre ele, iar datele cu privire la
acestea se comunica serviciului de probatiune (86 -1) + Obligatiile condamnatului (a se vedea art. 93-2 NCp) instanta
impune, in mod obligatoriu, cel putin o obligatie si sa presteze munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada
curpinsa intre 60-120 de zile, in conditiile stabilite de instanta, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, nu poate
presta aceasta munca.
Supravegherea condamnatului; un rol important il are serviciul de probatiune, astfel: a) in supravegherea
executarii obligatiilor impuse condamnatului de a urma un curs de pregatire scolara sau de calificare profesionala +
frecventa mai multe programe de reintegrare sociala + executarea muncii neremunerate in folosul comunitatii in perioada
60-120 zile + indeplinirea integrala a ob. de catre condamnat cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de
supraveghere + supunerea unro tratamente sau ingrijiri medicale + parasirea Romaniei se face numai cu acdorul organelor
abilitate care vor informa serviciul de probatiune. De asemenea are rolul de a asigura executarea cat mai rapida a tuturor
masurilor si obligatiilor si de a informa instanta de judecata in caz de neindeplinire sau de aparitie a unor motive care
justifica modificarea sau incetarea ob. impuse de instanta (a se vedea art. 93 si 94 NCp);
Modificarea sau incetarea obligatiilor modificarea = impunerea unor noi ob., sporirea sau diminuarea conditiilor
de executare a celor existente + incetarea = nu mai este necesara mentinerea unora dintre ob. impuse condamantului;
Efectele suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere;
efecte provizorii (imediate) suspendarea executarii pedepsei inchisorii + pedepsei accesorii (pe durata
termenului de suspendare) + executarea pedepselor complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi, executare ce
curge de la data ramanerii definitive a hot. de condamnare prin care s-a dispus suspendarea + executarea masurilor de
siguranta;
Efecte definitive se produc de la implinirea termenului de supraveghere daca: a) cel condamnat nu a
savarsit din nou o infr. descoperita pana la implinirea termenului de supraveghere; b) daca nu s-a dispus revocarea
suspendarii executarii pedepsei; c) daca nu s-a descoperit o cauza de anulare trebuie indeplinite cumulativ!
Revocarea suspendarii executarii pedepsei = sanctiunea care intervine pentru conduita condamnatului pentru cauze
ulterioare ramanerii definitive a hotararii cu suspendarea executarii si parcursul termenului de supraveghere. Poate fi
obligatorie sau facultativa;

49

Revocarea obligatorie intervine daca: a) pe percursul termenului de supraveghere, pers. supravegheata,


cu rea- credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse ori stabilite prin lege (art. 96
NCp); b) nu indeplineste integral ob. civile stabilite prin hot., afara de cazul in care pers. dovedeste ca nu a avut nicio
posibilbilitate sa le indeplineasca revocandu-se suspendarea = se executa pedeapsa; c) amenda + inchisoarea in cond.
lui 62 NCp nu a fost executata sau, desi s-a dispus inlocuirea ob. de plata a amenzii cu ob. de apresta o munca
neremunerata in folosul comunitatii, nici aceasta munca nu a fost executata sau condamnatul a savarsit o noua infr.
descoperita inainte de executarea integrala a ob. de munca in folosul comunitatii/ori nu si-a dat consimtatmantul la munca
= instanta va revoca suspendarea executarii pedepsei inchisorii la care va adauga pedeapsa inchisorii care a inlocuit
amenda; d) a savarsit o noua infr. (intentie d/i/depasita), descoperita pana la implinirea termenului si pt. care s-a
pronuntat o condamnare la pedeapsa inchisorii, chiar si dupa expirarea termenului, instanta, revocand suspendarea =
executarea pedepsei; ia nastere recidiva/pluralitate intermediara, iar cele doua pedepse se vor contopi potrivit
dispozitiilor corespunzatoare formei de pluralitate;
Revocarea facultativa daca pe parcursul termenului de suppraveghere, cel condamnat a savarsit o
noua infr. din culpa, descoperita pana la implinirea termenului de supraveghere si pentru care s-a pronuntat o
condamnare la pedeapsa inchisorii, chiar si dupa expirarea termenului; se poate mentine suspendarea + acodra
suspendarea chiar si pentru noua infr. daca sunt indeplinite conditiile (art. 91 NCp)/ daca se revoca suspendarea = cele
doua pedepse se vor contopi potrivit dispozitiilor de la recidiva/pluralitate intermediara si se va executa pedeapsa
rezultanta.
Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere - intervine pentru cauze anterioare ramanerii
definitive a hot. de condamnare cu suspendarea executarii pedepsei si este numai obligatorie, daca: a) pers. condamnata
mai savarsise o infr. pana la ramanerea def. a hot. de suspendare (indiferent de forma de vinovatie); b) pt. infr. anterioara
s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar si dupa expirarea termenului de supraveghere (daca este amenda = nu afecteaza
termenul de supraveghere); c) infr. anterioara sa fie descoperita pana la exprirarea termenului de supraveghere
dispunerea anularii = executarea pedepsei = nasterea unui concurs de infr./pluralitate intermediaara = contopirea, iar
pedeapsa rezultanta poate fi suspendata daca sunt indeplinite conditiile termenul se calculeaza de la data ramanerii def. a
hot. de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere (art. 97-2 NCp);
Suspendarea executarii pedepsei in cazurile speciale infr. de abandon de familie + impidicarea accesului la
invatamantul general obligatoriu (ca la amanarea aplicarii pedepsei);
4. Calculul pedepselor;
A) Calculul pedepsei in caz de comutare sau inlocuire art. 59 NCp = in caz de comutare/inlocuire a
pedepsei detentiunii pe viata cu inchisoarea = perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din
pedeapsa inchisorii;
B) Durata executarii pedepsei art. 71 NCp = se socoteste din ziua in care condamnatul incepe sa execute
pedeapsa si pana in ziua in care inceteaza sa execute pedeapsa (incluse ziua in care incepe + cea in care termina) + luna si
anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga (art. 186 NCp), iar in
durata executarii intra atat timpul cat condamnatul a executat efectiv + spitalizarile (exceptie, nu intra in cazul in care
boala a fost creata in mod voit de condamnat) + calculul timpului raportat la limitele de pedeapsa atunci cand acestea nu
sunt divizibile cu fractia de majorare = art. 186 (2+3) NCp;
C) Computarea duratei masurilor preventive privative de libertate art. 72 (1) = timpul cat persoana a fost
supusa unei masuri preventive privative de libertate (retinere, arest, arest la domiciliu si arestare preventiva) se scade din
durata pedepsei inchisorii pronuntate pentru infr. comisa. (se scade si: perioada in care inculpatul a fost urmarit/judecat
ptr mai multe infr., chiar daca a fost condamnat pentru alta fapta, si in cazul condamnarii la amenda prin inlaturarea in
tot sau in parte a zilelor-amenda, iar in cazul art. 62 perioada in care pers. a fost supusa unei masuri preventive se scade
doar din durata pedepsei inchisorii)
D) Computarea privatiunii de libertate executata in afara tarii art. 73 privatiunea de libertate suferita in
strainatate (ca urmare a unei pedepse cu inchisoare/amenda sau dispusa printr-o masura preventiva) ptr. infr. savarsite,
50

care se judeca si dupa legea penala romana conform principilor teritorialitatii, personalitatii, realitatii sau universalitatii se
scade din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infr. de instantele romane, cu conditia ca hot. de condamnare straina sa
fie recunoscuta de catre autoritatii potrivit legii penale.

5. Liberarea conditionata in cazul pedepsei inchisorii;


6. Liberarea conditionata in cazul detentiunii pe viata;

Capitolul II
Inlaturarea executarii pedepsei si a consecintelor condamnarii
Sectiunea I
Inlaturarea executarii pedepselor
Cauzele care inlatura executarea pedepsei:
1. Gratierea = o masura de clementa ce consta in inlaturarea, in totul sau in parte, a executarii pedepsei
aplicate de instanta ori in computarea acesteia in una mai usoara, putand fi acdordata individual de catre Presedintele
Romaniei si colectiv, prin lege organica a Parlamentului. Ea se acorda si produce efecte in personam, dar poate fi
acordata si in rem condamnatilor pentru anumite infr. sau la pedepse de o anumita gravitate (este reglementata in Legea
546/2002 privind gratierea si procedura gratierii);

2. Felurile gratierii;
A) dupa modul de acordare in raport cu pers. carora li se acorda;
a) Gratierea individuala - in cazul pers. fizice - se acorda din oficiu sau la cererea pers. condamnate,
aparatorul ori reprezentantul legal, sotul pers. condamnate, ascendenti, descendenti, frati, surori ori de copiii acesteia si
trebuie sa contina obligatoriu datele de identificare ale pers. condamnate si pedeapsa pentru care se solicita gratierea;
pentru a decide asupra gratierii, Presedintele Romaniei poate solicita avize de la Ministerul Justitiei + infor. privind pers.
condamnata de la alte autoritati; se acorda numai pentru pedepse sau masuri educative privative de libertate si nu are
efecte asupra laturii civile si asupra masurilor administrative pronuntate intr-o cauza penala; !! Nu pot fi gratiate
individual pedepsele deja executate/ a caror executare nu a inceput din cauza sustragerii condamnatului de la executare/
cele pronuntate cu suspendarea executarii sub supravegher/ cele complementare si accesorii!! Gratierea poate fi refuzata
de beneficiarul ei atunci cand cererea de gratiere a fost facuta de o alta persoana, dar aceasta prevedere nu se aplica in
cazul condamnatului minor (= varsta condamnatului la data acordarii gratierii), iar decretul de gratiere nu poate fi revocat;
in cazul persoanei juridice cererea de gratiere poate fi facuta de catre reprezentantul legal sau avocatul acesteia + si in
acest caz, Presedintele Romaniei poate cere info. de la Registrul de Comert sau alte autoritati + pot fi gratiate atat
pedepsele principale, cat si cele complementare
b) Gratierea colectiva = acordata unui numar nedeterminat de pers. si priveste pedepse determinate prin
natura lor, cuantum ori durata si poate consta si in comutarea pedepsei

51

B) dupa criteriul conditiilor in care se acorda gratiere neconditionata = cand se acorda fara a impune in
viitor beneficiarului ei anumite obligatii (cea individuala se acorda neconditionat) + gratiere conditionata = acordarea ei
eset conditionata de conduita beneficiarului pe o anumita perioada de timp (termen de definitivare a gratierii) constand in
nesavarsirea unei noi infr. nerespectarea = revocarea gratierii + executarea pedepsei neexecutate ca urmare a
gratierii, cat si a pedepsei aplicate pentru noua infr. care nu se contopesc;
in ambele tipuri de gratieri pot fi prevazute anumite conditii cu privire la natura pedepsei, durata condamanrii,
pers. condamantului care, fiind comune, nu constituie, asadar, criterii de diferentiere intre ele;
C) Dupa criteriul intinderii efectelor ce le are in raport cu pedeapsa totala = cand priveste intreaga
pedeapsa aplicata condamnatului, chiar daca beneficiul ei este doar partial pentru condamant, fiindca pana la incidenta
actului de gratiere acesta executase o parte din pedeapsa. + partiala = cand se inlatura executarea doar a unei parti din
pedeapsa;
Comutarea = forma gratierii care consta in inlocuirea pedepsei aplicate de instanta de judecata cu o pedeapsa de
alta natura, mai usoara, iar prin legea de gratiere se prevede, in cazul comutarii, felul in care se realizeaza aceasta
aratandu-se limitele noii pedepse.

3. Efectele gratierii art. 160 NCp;


A) Efectele gratierii asupra pedepselor principale gratierea inlatura executarea pedepsei nu inlatura
condamnarea si consecintele condamnarii (=antecedent penal, produce interdictii, incapacitati, decaderi etc) + de la data
acordarii gratierii = pedepasa se considera executata = incepe sa curga termenul de reabilitare + executarea pedepselor
complementare; gratierea colectiva are ca obiect pedeapsa aplicata pentru o infr., si nu pedeapsa rezultanta daca
pentru unele pedepse contopite este incidenta gratierea, aceasta va fi scoasa din contopire si daca va ramane o singura
pedeapsa se va inlatura si sporul ce fusese aplicat ca urmare a concursului de infr. Gratierea individuala vizeaza numai
pedeapsa rezultanta. + gratierea are ca obiect pedeapsa ce urmeaza a se aplica pentru o infr savarsita inainte de
adoptarea actului de gratiere produce efecte de la data ramanerii definitive a hot. de condamnare; in caz de infr.
continue, continuate, de obicei = incidenta actului reclama epuizarea acestora mai inainte de data adoptarii actului de
gratiere = ultimul act de executare; in cazul infr. progresive data savarsirii act. sau inactiunii trebuie sa fie anterioara
legii de gratiere + pedeapsa stabilita pentru infr. savarsita (raportata la rezultatul produs) sa se incadreze in conditiile de
gravitate prevazute in legea de gratiere; in cazul gratierii conditionate pedeapsa se considera stinsa tot de la data
adoptarii actului de gratiere, daca beneficiarul nu savaseste o nou infr. care sa conduca la revocarea gratierii + gratierea nu
produce efecte asupra pedepselor pentru care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei!
B) Efectele gratierii asupra pedepsei a carei executare a fost suspendata sub supraveghere gratierea nu
are efecte asupra pedepselor a caror executare este suspendata sub supraveghere (cea individuala), in afara cazul in care se
dispune altfel prin actul de gratiere (cea colectiva) in acest caz, este vorba despre o gratiere postcondamnatorie, nu
antecondamnatorie, intrucat pedepasa nu este executabila; ratiunea unei astfel de reglementarii rezida, mai ales, in
gratierea conditionata, astfel: a) in cazul gratierii conditionate = daca atat in termenul de supraveghere al suspendarii, cat
si in termenul de definitivare al gratierii conditionate, condamnatul savarseste o noua infr., aceasta poate atrage atat
revocarea suspendarii executarii pedepsei (= executarea pedepsei potrivit dispozitiilor de la recidiva/pluralitate
intermediara), cat si revocarea gratierii legea de gratiere conditionata trebuie sa prevada, in caz de revocare a
gratierii, un efect similar, altfel s-ar putea inrautatii situatia condamantului; + daca cel condamnat savarseste moua infr.
dupa exprirarea termenului de supraveghere = se produce efectul definitiv al suspendarii, iar gratierea ar ramane fara
obiect, la fel si invers. + in cazul gratierii neconditionate asupra unei pedepse a carei executare a fost suspendata sub
supraveghere va avea ca efect inlaturarea pedepsei, iar masura suspendarii va ramane fara obiect;

52

C) Efectele gratierii asupra pedepselor complementare si accesorii art. 160 (2) gratierea nu are efect
asupra ped. complementare, afara de cazul in care se dispune altfel prin actul de gratiere, iar pedepsele accesorii urmeaza
soarta celor principale, deci nu vor fi executate; in privinta gratierii individuale = Legea 546/2002 prevde ca, in cazul
pers. fizice, nu pot fi gratiate pedepsele accesorii si nici cele complementare + in cazul pers. juridice = pot fi gratiate si
ped. complementare si dizolvarea pers. juridice si suspendarea activitatii;
D) Efectele gratierii asupra masurilro educative gratierea nu are efect asupra masurilor educative
neprivative de libertate, in afara de cazul in care prin actul de gratiere s-ar dispune altfel cele privative de libertate fot
forma obiectul gratierii!
E) Efectele gratierii asupra masurilor de siguranta si asupra dr. per. vatamate gratierea nu are efecte
asupra masurilor de siguranta si nici asupra drepturilor pers. vatamate;
F) efectele gratierilor succesive gratierile partiale succesive intervenite in cursul executarii unei pedepse
de mai lunga durata au ca efect reducerea succesiva a pedepsei, corespunzator fiecarei gratieri o solutie contrara poate fi
prevazuta prin actul de gratiere, aplicandu-se, astfel, dispozitiile de gratiere mai favorabile sau nu vor beneficia de gratiere
cei carora li s-a redus deja pedeapsa ca urmare a unei gratieri anterioare.

53