Vranceanu:

Feminismul este o reacie defensiv i ofensiv fa de misoginism i sexism, ambele universal

rspndite n timp i spaiu
Istoria feminismului se mparte n 3 perioade, care sunt cunoscute sub numele de
"valurile feminismului".
I.

Primul val al feminismului

A fost caracterizat ca feminism al egalitatii pentru ca scopul sau a fost dobndirea unui
statut juridic egal pentru femei n raport cu barbatii.
Achizitiile majore (n sensul drepturilor civile si politice) ale

acestei

etape

au

fost:

accesul femeilor la educatia superioara, reforma nvatamntului gimnazial si liceal, deschiderea

accesului femeilor la unele profesii de la care erau excluse (mai ales cele de medic si jurist),
recunoasterea dreptului de proprietate pentru femeile maritate, mbunatatiri ale legislatiei asupra
divortului si custodiei asupra copiilor si, treptat, obtinerea dreptului la vot.
I.

Al doilea val al feminismului

Cel de-al doilea val este cel al diferenei i eliberrii. Acesta se distinge de primul val,
care a fost structurat sub semnul egalitii n drepturi.
Al doilea val al feminismului a nsemnat, orict ar fi el de

controversat,

serie de

cstiguri semnificative. Ideile politice feministe au putut sa devina politici de stat: drepturi
familiale; posibilitatea de control a sexualitatii si reproducerii; plata egala pentru munca de
valoare egala; sprijinul statului n cresterea copiilor (n unele tari); acces la profesii socotite
masculine, inclusiv n armata, n politica si administratie; prevederi legislative mpotriva
violului (inclusiv al celui marital), pornografiei, prostitutiei, hartuirii sexuale si violentei
domestice; politici de combatere a sexismului n educatie, n angajare, n mass-media. De
asemenea, n aceast etap a fost teoretizat patriarhatul, care reprezint un pricipiu structural al
tuturor societilor n baza cruia se legitimeaz puterea brbailor asupra femeilor. Astfel femeia
poate ntreprinde aciuni limitate, nu are acces la putere sau la cunoatere.
I.

Al treilea val al feminismului

Feminismului valului III apare n contextul extinderii postmodernismului la sfr itul

anilor 80 i nceputul anilor 90. Valul al treilea pune accentul pe puterea femeilor, este un
veritabil feminism al puterii), distantndu-se de abordarea conservatoare victimista a celor
doua valuri ante-rioare, dar si de situatia care le-a generat.
Teoriile feminismului
Exista trei teorii privitoare la feminism: feminismul cultural, feminismul individualist si
feminismul radical.
Teoria feminismului cultural spune ca exista anumite diferente biologice dintre femei si
barbati si din aceasta cauza exista diferente si in personalitatile lor. Aceste diferente ar trebui sa
fie apreciate de catre societate si nu ar trebui privite ca slabiciuni ale femeilor.
Teoria feminismului individualist se axeaza pe libertatea, independenta, drepturile si
autonomia femeilor fata de conventiile societatii.
Cea de-a treia teorie, feminismul radical, spune ca diferenta dintre sexe se datoreaza atat
diferentelor biologice, cat si culturii si normelor sociatatii. Ambele sexe trebuie sa se rupa de
diferentele create de cultura, pentru ca schimbari pozitive sa aiba loc.
Concluzie

In concluzie, din vremuri stravechi, femeile au fost tinute in urma de catre societate. Ele
aveau grija de casa, aduceau copiii pe lume si gateau pentru toata lumea, insa nu primeau
respectul si importanta cuvenita. Fiind prinse in cultul domestic, femeile nu au avut nici o sansa
sa dezvolte alt talent in afara treburilor casnice. Ele nu aveau nimic de spus in luarea deciziilor in
cadrul familiei sau in societate. Pentru a impiedica toate aceste conventii ale societatii si pentru a
le acorda femeilor drepturi egale cu cele ale barbatilor, a inceput o miscare sociala,
numita feminismul, care a realizat schimbari importante pentru acest secol.

Iancu varstnici

Avnd n vedere gradul ridicat de mbtrnire a populaiei, problema vrstnicilor este i

va fi una permanent adus n discuiile politicilor sociale. Motivul principal pentru care am ales
aceast tem este acela c fiecare persoan ajuns la o vrst naintat devine o responsabilitate
pentru fiecare stat, astfel nct prin intermediul politicilor sociale dedicate persoanelor vrstnice
putem acorda bunstarea de care acetia au nevoie.
Grupul inta este reprezentat de persoanele vrstnice, cu o vrst de peste 60 de ani. Dintre
grupurile de vrstnici cel mai grav afectai par s fie: indivizii foarte n vrst (peste 85 de ani);
vrstnicii care triesc singuri (celibatarii, vduvii i divoraii); femeile n vrst, vrstnicii din
centrele specializate; vrstnicii fr copii; vrstnicii care sufer de afeciuni sau handicapuri
grave; cuplurile n vrst n care unul dintre membri este grav bolnav. Pe langa varstnici,
persoanele care mai sunt afectate sunt familiile care se ocupa de ingrijirea unui varstnic, in
special cele in care persoana in cauza sufera de o boala sau nu mai este activa.
n concluzie, problema vrstnicilor este un actual i consider c sprijinul familiei
reprezint cea mai important i mai indicat i recomandata modalitate de a avea grij de
vrstnici, chiar dac n marea partea a timpului, familia ajunge, din motive independente de
voina ei, s acorde tot mai puin timp i suport bunicilor/prinilor. ntr-o astfel de situaie,
vrstnicii ajung n programul asistenilor sociali, acetia neavnd acelai confort precum cel
familiar