Sunteți pe pagina 1din 13

Search...

Log In

Sign Up

Comunicarea interculturala

C o m u n i c a r e a i n t e r c u l t u r a l a

Uneori doar amuzante, alteori de-a dreptul penibile, gafele interculturale se petrec in
negocierile internationale, in managementul si marketingul international, ca si in diplomatie.
De regula, originea lor se afla in erorile de comunicare cauzate de diferentele dintre culturi.
Explicatia lor consta in faptul ca majoritatea persoanelor, fie si cele mai instruite, nu sunt cu
adevarat constiente de inclinatiile comportamentale specifice culturii de origine.
Mai mult decat atat, oamenii se comporta adesea ca niste prizonieri orbi ai valorilor si
normelor specifice propriei culturi. In mod implicit, orice alte culturi sunt percepute ca fiind
deviatii de la normalitate. Evident, normalitatea inseamna conduita conforma cu normele
specifice propriei culturi.
Etnocentrismul

Uploaded by

Laura Lascu

In sociologie, se opereaza cu un concept numit etnocentrism. Esenta acestuia consta


in credinta neclintita cavalorile, credintele si normele specifice propriei culturi sunt universale,
sunt singurele valabile oriunde si oricand. Este o conceptie ingusta si extrem de limitativa
pentru comunicarea si negocierea interculturala.

top 2%

708

Info

Download

Etnocentrismul se afla in opozitie cu diversitatea si frumusetea lumii. Ansamblul


proceselor contemporane de globalizare si regionalizare simultana sunt, de fapt, procese
diversificate, adesea perturbate si ingreunate de extremismul etnocentrist.
Fiecare cultura are valori morale, traditii, obiceiuri, cutume si reguli de conduita
diferite de ale tuturor celorlalte. Ele nu sunt nici mai bune, nici mai rele, sunt pur si simplu
altele. Mai mult, fiecare persoana poate avea valori, credinte, obiceiuri si conduite diferite de
ale mele, ale tale sau altcuiva. Important este sa avem intelepciunea de a invata de la cei
altfel decat noi.
Cultura de schimb

Atunci cand se intalnesc si negociaza doua persoane sau delegatii apartinand unor
culturi diferite (natiuni, etnii religii sau doar arii geografice distincte), in comunicarea lor apare
ceva nou, ceva diferit de cultura fiecareia dintre delegatiile partenere sau adversare. Apare
un spatiu al comunicarii de granita numita cultura de schimb.
Cultura de schimb se manifesta ca o zona de suprapunere, in care culturile aflate in
contact se amesteca mereu, dar se si separa una de cealalta, si se comporta ca un tampon.
Practic, inauntrul acestei zone de suprapunere si interferenta nu exista reguli sau norme

DOCX

obligatorii
nicicomunicarii
una din parti.
Este un
fel de spatiu cultural al nimanui ( no
un contextpentru
favorabil
confuze
si distincte.

mans land)

si

Negocierea internationala si comunicarea interculturala in acest cadru insuficient


definit de norme de conduita si traditii sunt mai complexe si mai nesigure. Pe de o parte, nici
una dintre parti nu poate respecta cu exactitate normele specifice culturii partenerului, iar

pe de alta parte, nici una dintre ele nu-si poate permite sa se comporte exact asa cum ar
face-o in aria propriei sale culturi.
Experienta acumulata in diplomatie, in negocierea afacerilor internationale, in
marketingul si comertul international probeaza faptul ca relatia interculturala poate fi
influentata pozitiv prin respectarea conduitelor specifice culturilor aflate in coliziune.
Dimpotriva, incalcarea acelorasi conduite poate avea consecinte nedorite.
Armonizarea si sincronizarea partilor negociatoare este mai dificila decat in perimetrul
uneia si aceleiasi culturi. Tendintele comportamentale specifice uneia sau alteia dintre
culturile aflate in contact sunt adesea divergente, daca nu chiar contradictorii.
Surse de neintelegeri si gafe

Exista douasprezece surse concrete si imediate de neintelegeri si gafe de


comunicare interculturala, si anume: simbolurile si tabuurile; conditia sociala a femeii in
raport cu barbatul; maniera de a arata respectul; perceptia timpului si a spatiului; eticheta in
afaceri; mesajele nonverbale; limba si translatorul; imbracamintea; argumentatia si puterea
de convingere; mediul politic si religios; prejudecatile si importanta acordata cuvantului scris.
S i m b o l u r i l e s i t a b u u r i l e

Cuvantul tabueste de origine polineziana si se refera la diverse interdictii cu caracter


sacru, a caror incalcare atrage automat sanctiuni divine sau sociale severe. Tabuurile pot fi
locuri sacre, obiecte sacre, persoane, gesturi si cuvinte sau expresii a caror discutare este
interzisa.
Prin extensie de la tabuul de ordin religios se admite si existenta unor tabuuri morale
si sociale, ce privesc obiecte, culori, numere, cuvinte , expresii verbale, gesturi, daruri si
comportamente, incredibil de variate de la o cultura la alta.
De pilda, in Romania ortodoxa un exemplu de tabu uzual este Uciga-l toaca,
eufemism pentrudiavol. In tarile islamice, sintagma carne de porceste un
tabu. Feregeauacare ascunde chipul unei femei arabe sau dezgolirea partiala a trupului pot
fi alte tabuuri. In Emirate, gestul de a darui cuiva unghiveci de florisimbolizeaza faptul de a-i
dori moartea.
Culoarea rosieeste considerata in Afganistan ca fiind a diavolului. In China, culoarea
rosie este asociata cu bucuria si festivitatea, in Japonia, cu lupta si mania, in Europa, cu
dragostea, iar in cultura pieilor-rosii, cu masculinitatea. Culoarea verdea drapelului lui
Mahomed are conotatii sacre. In Africa, culoarea asociata binelui este negru, iar cea care
simbolizeaza raul e albul.

Unele daruri specifice pot naste confuzie in unele culturi. In Norvegia, de


exemplu, florile sunt oferite in numar par, cu pereche. Exceptie fac inmormantarile, unde
florile se ofera in numar impar. La japonezi, cadourile sunt firesti, dar nu se impacheteaza in
hartie alba (de doliu) si nici cu fundite (doar culori pastel, fara fundite). Tot la japonezi, nu se
recomanda cadouri formate din patru piese sau multiplu de patru. In Japonia, numarul
patrueste cel cu ghinion, la fel cu treisprezece occidental, dar semnifica moartea. In nici un
caz, in Japonia nu se recomanda trimiterea de felicitari rosii de Craciun. Aici, doar ferparele
sunt rosii. De regula, la intampinari si intalniri protocolare si de afaceri, oaspetii sunt serviti
doar cu un pahar cu apa.

In Anglia, nu se recomanda daruirea de cravate, cu atat mai putin cravate in dungi.


De regula, barbatii poarta cravata clubului din care fac parte. In Argentina, nu se recomanda
daruri formate dincutitesau seturi de cutite pentru partenerii de afaceri, fie ele si de
vanatoare. Aceasta simbolizeaza dorinta de a rupe o relatie.
In Israel, de Sabat, in casa unor oameni obisnuiti, nu se cere si nu se
ofera unt,paine si lapte. In India, nu este indicat sa daruim obiecte din piele de vitel unui
localnic; este posibil ca, pentru el, vacasa reprezinte simbolul sfant al mamei.
In China si, in general, chinezilor si taiwanezilor nu li se vor oferi flori
albesau ceasuri.Culoarea albaeste simbolul doliului. Ceasuleste simbolul mortii sau al
condamnarii la moarte.
In lumea occidentala, week-end-ul tinde sa devina un tabu, in sensul respectului strict
pentru timpul liber al individului si familiei. La fel stau lucrurile cu zilele de vineri sau de
sambata la arabi si, respectiv, la evrei. In Germania, este chiar interzis prin lege sa se faca
afaceri in zilele de duminica.
Romanii,
fumeaza mult,
se pot
gandifi sicomplet
la faptul indezirabil,
ca, in casa deja
sau inunbiroul
vest-europeni
si care
nord-americani,
fumatul
poate
tabu,unor
ca
si alcoolul in tarile islamice sau ca branza in China. In Japonia, fumatul in cladiri este total
interzis, iar regula este respectata cu o seriozitate incredibila. Pentru unii chinezi, branza
(lapte alterat) poate fi un aliment la fel de abominabil precum cainele batut pentru un
roman.
Conditia femeilor

Statutul social al femeilor si relatiile barbat-femeie comporta abordari specifice in


culturi si religii diferite. In Asia si in lumea Islamului, statutul femeilor este categoric altul
decat in lumea crestina occidentala.
In multe tari islamice, femeile se supun aproape neconditionat vointei barbatilor si
sunt lipsite de putere de negociere in relatiile dintre sexe. Ele nu stau cu barbatii la aceeasi
masa (de regula, pregatesc masa si apoi se retrag). Practic, este exclus ca barbatul sa
serveasca o femeie la masa sau sa-i aduca apa si cu atat mai putin sa negocieze cu ea, de
la egal la egal.
In numeroase restaurante din comunitatile arabe exista doar grupuri sanitare
destinate exclusiv barbatilor. A trimite femei sa negocieze in aceasta lume sau echipe de
negociere conduce de femei ar putea fi o gafa naiva si o ofensa la adresa partenerilor.

In lumea araba si in cultura rromilor, sotiile se cumpara. Pana la caderea talibanilor,


in Afganistan femeile nu aveau dreptul la educatie (fetele aveau interdictia de a merge la
scoala) si la munca.
Inferiorizarea femeilor este valabila chiar si in tarile islamice in care ele se ocupa de
comert, in sensul ca vand si cumpara in piete sau magazine, cum sunt cele din Caucaz sau
Asia Centrala. Relatiile cu strainii, eventual crestini, sunt prohibite; afacerile cu straini tin
exclusiv de prerogativele barbatului. In alte tari arabe, in Siria de pilda, cei care vand si
cumpara, atat in exterior, cat si pe piata interna, sunt aproape in exclusivitate barbatii.

Job Board

About

Press

Blog

Stories

Terms

Privacy

Academia 2015

Copyright

We're Hiring!

Help Center