Arta bizantina sub toate formele sale (pictura,sculptura,mozaic,etc) a fost o importanta

componenta a artei medievale europene.In secolul al VI-lea,in timpul domniei imparatului

Iustinian,aceasta ia amploare,fiind raspandita in toate provinciile imperiului.Epoca lui Iustinian
este cunoscuta si sub denumirea de secolul de aur.Toate componentele artei din aceasta
perioada gravitau in jurul religiei si anume cea crestina.
Orientul a avut o importanta colosala in evolutia artei bizantine,Alexandria transmitand
bizantului mozaicul si icoana,Siria, si Palestina tehnica arcului,a boltei si a cupolei iar
Persia,grandoarea palatelor si rafinamentul artelor decorative.O alta influenta majora asupra artei
bizantine,a avut-o religia crestina si filosofia neoplatonica.In vreme ce in antichitate era
glorificata frumusetea fizica a corpului uman,in arta bizantina,ii ia locul glorificarea frumusetii
spiritual a omului.Acum,in pictura si sculptura,reprezentarea personajelor are un scop
teologic,artistului revenindu-i sarcina de a capta in creatiile sale,ochii sufletului sau privirea
interioara,prin care credinciosul poate contempla divinitatea.Cele mai importante creatii artistice
ale Bizantului sunt : arhitectura religioasa,mozaicul si icoana.
In arhitectura bizantina,importante monumente dateaza din timpul domniei lui Constantin cel
Mare si anume Biserica Sfantul Petru din Roma (situata pe mormantul celui mai mare dintre
apostoli) si biserica de la Bethleem ( deasupra ieslei in care s-a nascut
mantuitorul).Insa,capodopera arhitecturii bizantine ramane Sfanta Sofia (Biserica Sfintei
Intelepciuni) din Constantinopol.Este pana in zilele noastre cea mai mare biserica cu cupola din
lume.A fost construita de arhitectii Isidor din Milet si Anthemios din Tralles.Dupa caderea
Constantinopolului in 1453,biserica a fost transformata in moschee. Sculptura bizantina a excelat
in ornamentele cu care erau impodobite tronurile episcopale,amvoanele,incadramentul usilor si al
ferestrelor,cornisele,etc.Modelele folosite erau in general frunzele de acant si figurile geometrice
(romburi,patrate,stele,insiruite sau desprinzandu-se unele din altele).La inceputul sculpturii
bizantine,aceasta era pusa in slujba credintei,fiind realizate sculpturi ale sfintilor,a lui Hristos,a
apostolilor,sau sarcofage pentru martiri. Reprezentarea in pictura sau sculptura a sfintilor,a fost
parasita odata cu miscarea iconoclasta. Icoanele se vor reintoarce ca obiecte venerate,insa in
aceasta perioada,adorarea credinciosilor se indreapta in special catre imaginile zugravite.In

domeniul picturii,la inceput,tehnica de care se foloseau artistii era fresca,insa datorita lipsei de
stralucire si a unui caracter mat,aceasta a fost inlocuita de mozaic.Aici compozitiile sunt simple
si clare ,cu putine personaje.Acestea sunt trate in dimensiuni diferite,cea mai inalta fiind atribuita
lui Isus si Fecioarei.Apostolii aoapr mai mici,sfintii si mai mici. Cele mai renumite mozaicuri
sunt cele ale bisericii Sfanta Sofia din Constantinopol si cele de la biserica San Vitale din
Ravenna.Mozaicul de la Sfanta Sofia a fost acoperit cu un strat de culoare,odata cu transformarea
acesteia in moschee. Icoana devine obiect de cult al religiei crestine odata cu secolul VI . Pozitia
sfantului este intotdeauna central putin alungita si inconjurata de un fundal auriu.Mai tarziu se
vor realiza si compozitii cu peisaje sau cu imagini miniaturale din viata respectivului sfant. Acest
fel de compozitie a fost folosit si la mozaicuri. Ilustrarea manuscriselor a avut si ea o importanta
aparte. Spre deosebire de alte manuscrise la care fundalul era de aur ,purpura sau de culoarea
pergamentului ,la Menelogiuladica Viata Sfintilor ( sec XI),apare ca fundal un peisaj. O
categorie aparte o reprezinta si prelucrarea metalelor,indeletnicire la care artistii bizantini erau
foarte priceputi. De multe ori metalul era smaltuit,fapt ce crea o impresie artistica deosebita.Un
alt rol important in arta bizantina o detineau stofele pretioase cu scene de vanatoare sau
simboluri religioase. Printre cele mai frumoase si scumpe era matasea ea fiind monopolul
imparatului. Literatura bizantina de asemenea evolueaza sub influenta crestinismului si a
antichitatii grecesti.Un subiect important pentru scriitorul bizantin il reprezinta aluziile
mitologice.Sursele de informatie sunt diverse si bogate,ele incluzand si subiecte sau teme
orientale,dar si aspecet pitoresti ale vietii bizantine.

Icoana Mantuitorului Pantocrator din Sinai

Aceasta icoana se afla la manastirea Sfanta Ecaterina care este situatea la baza muntilor
Moise (Mount el-Deir) si Sinai din Egipt. A fost construita pe locul in care se presupune ca
Moise a vazut Rugul Aprins si este una dintre cele mai vechi manastiri crestine din lume. A fost
infiintata de imparatul Iustinian in anul 527, iar in secolul al IX-lea a fost asociata cu Sfanta
Ecaterina din Alexandria (ale carei moaste se gasesc depozitate aici) . In biblioteca manastirii
sunt pastrate un numar mare de manuscrise vechi, ca marime aceasta fiind a doua din lume (ca

numar de manuscrise), dupa cea a Vaticanului. Tot aici exista icoane vechi, printre care si
faimoasa icoana a Pantocratorului din Sinai ( din secolul al VII-lea), precum si Scara
dumnezeiescului urcus (secolul XII), care este o reprezentare iconica a cartii Sfantului Ioan
Scararul.
Icoana Pantocratorului din Sinai dateaza din perioada anteiconoclasta si este considerate una
din cele mai frumoase icoane ale Bisericii Ortodoxe de Rasarit, fiind una dintre putinele salvate
de la distrugere. Icoana este lucrata in tehnica caustica si masoara 84 centimetri inaltime si
45,5 latime. Pentru aceasta tehnica era folosita ceara de albine fierbinte si pigmenti de culoare.
Ceara era amestecata cu pigmentii de culoare, dupa care se intindea pe lemnul pregatit pentru
icoana. Trebuia lucrat pe suprafata fierbinte cu pensule speciale si unelte metalice, toate acestea
pana la racirea ei, dupa aceea fiind mai greu de modelat. Dupa obiceiul vremii, chipul
Mantuitorului este alungit si incadrat de un halou auriu,in interiorul caruia se observa figuri
geometrice (linii verticale si orizontale,cercuri) .In mana stanga tine Evanghelia sa, strans lipita
de piept iar cu dreapta binecuvanteaza.
O privire fugara nu observa catusi de putin contrastul figurii lui Isus. La o analiza mai atenta,
sentimental ciudat pe care il avem privind aceasta icoana este inteles. Mantuitorul priveste cu
doua chipuri si anume iubirea lui nemarginita cat si mania Sa sfanta. In pictura bisericeasca, nici
un detaliu nu este lipsit de rost sau insemnatate. Totul transmite un mesaj credinciosului,totul are
o ratiune pentru care exista, incepand de la culorile folosite si terminand cu expresia chipului si
pozitia corpului celui zugravit in icoana. In acest caz particular,mesajul este dublu si anume:
trasand o linie verticala pe chipul lui Isus, aceasta icoana poate fi impartita in doua registre
(dreapta, stanga)
Partea dreapta a fetei Mantuitorului este inchinata milei si pacii.O pace Dumnezeiasca spre
care toate tind si in care toate isi gasesc rostul existentei.De altfel, toata partea dreapta a lui Isus
pare sa umple de nadejde credinciosul incercat de nevoi si ispite, incepand cu chipul sau luminos
si terminand cu partea de jos a icoanei unde mana sa dreapta binecuvanteaza pe cei saraci cu
duhul si pe cei doritori de sfintenie. Ochiul sau luminus si plin de liniste, pare sa-i indemne pe
oameni sa-si intoarca privirea spre El si dragostea Lui. Gura este tacuta si la fel de linistita ,
facand parca sa se inteleaga ca tacerea si intelegerea sunt la fel de impotante ca mila si dreptatea.
Tacerea va fi vorbirea veacului ce va sa vie (Sfantul Isaac Sirul). Nu te uita doar la

neputintele tale, ci priveste si spre dragostea Mea, vezi ca sunt cu tine si te binecuvintez, nu
deznadajdui si ne inceta a ma ravni pe Mine, caci spre tine privesc cu chip luminous.(Epistola
intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel). Acest chip linistit, este cel cu care Isus ii
priveste pe cei intorsi la pocainta pe cei aflati in rugaciune sau ii ridica pe cei cazuti.
Partea stanga a icoanei Mantuitorului din Sinai ne infatiseaza figura unui alt Isus, figura din
care izvorasc adevarul si dreptatea si caruia nimic nu ii poate ramane ascuns, nepedepsit sau
nerasplatit. Acum, chipul este incruntat si plin de o manie sfanta, manie indreptata asupra celor
lenesi si delasatori.Aceasta latura ne reprezinta un Isus care este nu numai bland si iubitor , ci si
drept si adevarat in judecata sa.
Acesta este chipul cu care Isus a rostit urmatoarele cuvinte catre farisei: "Vai voua,
carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inchideti Imparatia cerurilor inaintea oamenilor; ca voi nu
intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca
mancati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati indelung; pentru aceasta mai multa osanda
veti lua. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inconjurati marea si uscatul ca sa faceti
un ucenic, si daca l-ati facut, il faceti fiu al gheenei si indoit decat voi.Vai voua, carturarilor si
fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline
de rapire si de lacomie. Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca
sa fie curata si cea din afara. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca semanati cu
mormintele cele varuite, care pe din afara se arata frumoase, inauntru insa sunt pline de oase de
morti si de toata necuratia. Asa si voi, pe din afara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa
sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. (Matei 23). Ca si in celelalte icoane din religia
crestina, si aici exista un tipar iconografic bine stabilit care a evoluat dupa o randuiala bine
gandita si mai ales simtita.Dupa restabilirea definitiva a cultului icoanelor, cei ce se ocupau de
pictarea icoanelor sau a bisericilor , au trecut sub mai atenta supraveghere a Bisericii. Nimic nu
mai este in plus sau fara un anumit inteles, insa fiecare pictor isi pune amprenta personala
urmand canoane si reguli bine definite.

Mozaicul Bisericii San Vitale din Ravenna

Biserica San Vitale este situata in nord-estul Italiei si este unul dintre cele mai
reprezentative monumente ale artei si arhitecturii bizantine din Europa Occidentala. Este
cunoscuta si pentru asemanarea sa cu moscheile secolului al VI-lea. Constructia a fost inceputa
in anul 527 si terminate in 547, arhitectul sau ramanand necunoscut si pana astazi. Biserica
combina elemente romane (domul,forma cadrului usilor) cu elemente bizantine (absida
poligonala, capiteluri si caramizi inguste). Este singura biserica din timpul imparatului Iustinian
care s-a pastrat intacta pana in zilele noastre. Biserica nu uimeste prin dimensiunile sale, asa cum
o fac alte catedrale sau biserici, ci prin interiorul sau. Daca la exterior constructia din caramida
nu fascineaza cu nimic, la interior ascunzandu-se una din minunile artei bzantine religioase, si
anume, extinse suprafete de mozaic stralucitor. Datorita bogatiei materialelor cu ajutorul carora
erau realizate, a culorilor folosite si in special prin abundenta de albastru si aur, mozaicurile
produc un efect de splendoare si maretie potrivit gusturilor epocii. In acelasi timp, datorita
tehnicii folosite, mozaicurile inlesnesc creearea unor compozitii simetrice, a unor figuri si
personaje calme si impozante, atitudini marete, toate atat de caracteristice stilului monumental al
epocii.
Tehnica era una dificila si necesita destula atentie.Se folosea un amestec de ciment,var si
marmura sfaramata, peste care se aplicau bucatelele mozaicului, acestea fiind lucrate cu grija in
ateliere. Bucatelele cele mai mici erau folosite pentru figurile personajelor.In general, mozaicul
nu abunda de nuante coloristice foarte variate, efectul optic maxim obtinandu-se de la o distanta
relative mare.
Bogatia si complexitatea mozaicului din biserica San Vitale,se observa cel mai bine pe
tavanul absidei. Acesta il reprezinta pe Isus stralucind pe un cer instelat, incadrat de o cununa
sustinuta de patru ingeri ce plutesc pe sfere albastre. Acest efect a fost creat prin simplul fapt ca,
bucatelele de mozaic (tesserae) au fost incastrate in tencuiala peretului in unghiuri usor diferite,
fapt ce a dus la o mai buna reflexie a luminii si la un efect sclipitor. Atat de bine a fost realizat
incat, privit de la distanta, mozaicul pare dintr-o singura bucata. Mai jos si pe peretele din stanga,
de o parte si de alta a unei deschideri in arc triplu, sunt asezati apostolii Ioan si Luca ce au pe

fundal un peisaj cu stanci. Acestia sunt reprezentati de doua simboluri- vulturul si bivolul, care se
afla deasupra lor, ca un fel de semne heraldice. Cu privirea si evangheliile ridicate, cei doi
apostoli parca asteapta inspiratia divina. Cum cele doua scene se afla la o oarecare departare una
de cealalta, intervalul dintre ele plin cu verdeata si belsug, vita de vie, vase pline cu struguri albi
si negri, pauni si porumbite. Toate acestea simbolizeaza darul divin, belsugul harazit celor cu
inima curata.
In partea cealalta, pe peretele din dreapta, sunt reprezentati Matei Si Marcu fiind asezati
simetric cu Ioan si Luca. Mai jos, intr-un cadru circular (timpan) Abel (fiul lui Adam),ofera spre
sacrificiu un miel, in timp ce regele Melchiesedec aduce o ofranda de paine. Aceste doua
personaje ale vechiului testament si actiunile lor, sunt premergatoare sacrificiului lui Isus pentru
omenire. Ofrandele lor ar mai putea simboliza painea impartasaniei sau Liturghia.
Partea centrala a bisericii este inconjurata de doua arcade supraetajate, iar pe cea superioara
(matrimoneum) sunt reprezentate sacrificii din vechiul testament cum ar fi ; povestea lui Moise si
a Rugului aprins, sacrificiul lui Isaac, reprezentari ale celor doisprezece triburi evreiesti, precum
si istoria lui Cain si Abel.De o parte si de cealalta este cate o pereche de ingeri, tinand un
medalion cu cruce. Absida, invecinandu-se cu altarul si potirele de impartasanie, este elemental
central al bisericii din punct de vedere vizual. In centru este infatisata figura lui Hristos stand pe
o sfera albastra ce simbolizeaza raiul. Insa cele mai somptuase mozaicuri sunt cele care ii
reprezinta pe imparatul Iustinian si pe sotia sa, Teodora. Aceste mozaicuri se afla de o parte si de
cealalta a lui Hristos, iar nimbul auriu al imparatului Iustinian poate insemna o aluzie la statutul
sau de reprezentant al lui Isus pe pamant. Pe partea opusa este atragatoarea sotie a imparatului,
Teodora ce poarta un vesmant purpuriu pe care sunt brodate cu fir de aur figurile celor trei magi
si tinand in mana o cupa de aur.

Miniaturile religioase din perioada bizantina

In secolele al IX-lea si al X-lea ilustrarea manuscriselor prinde un nou avant, iar artistul
aduce o formula noua, mai libera, nemaifiind atat de strans legat de regulile teologice. Odata cu
sfarsitul perioadei iconoclaste, reinvie gustul pentru realism si pitoresc, iar ca urmare
fireasca,influenta antichitatii isi face iarasi simtita influenta, dand acestei forme de arta, variatii
care raman necunoscute picturilor monumentale. Intreaga evolutie a artei bizantine, poate fi
studiata prin intermediul acestor miniaturi. Miniaturistii perioadei, nu mai sunt simpli copisti ai
unor prototipuri commune, nu mai reproduc fara nici un simt individual ci, denota originalitate.
Cunostintele anatomice se imbunatatesc vizibil, contururile sunt mai precise, bogatia culorilor
precum si valorile acestora, sunt calitati care ii reclama ca si realisti. Aceste calitati incep sa
apara si la mozaistii vremii.
Manuscrisele se impart in doua categorii, profane si religioase. Manuscrisele profane sunt
numeroase iar unele dintre ele reproduce originale antice, cum ar fi: Kynegetika, scrisa de
Oppian (poet greco roman,sec. II ), care este o carte de vanatoare, copiata in secolul X intr-un
manuscris superb ilustrat; sunt reprezentate scene istorice si mitologice pe fundal albastru si roz.
Acesta se gaseste la biblioteca Marciana din Venetia. La biblioteca nationala din Paris se gaseste
Theriaca al lui Nicandru (poet din Colophon) , un manuscris cu miniaturi din secolul XI, avand
ca subiect muscaturile serpilor veninosi si tratarea acestora.( tratatul original a fost compus in
secolul al II-lea). Acesta este ilustrat intr-un mod sprinten,usor, amintind de pictura pitoreasca
din epoca elenistico-romana, si deasemenea de miniaturile de pe papirusurile grecesti. Tot o
copie din secolul XI este si tratatul lui Apollonius din Citium care se gaseste in Florenta. Aici
sunt prezentate metode de vindecare a fracturilor, iar miniaturile infatiseaza diversele momente
ale operatiei.
Manuscrisele religioase erau impartite dupa cuprins iar o anume categorie care se remarca
este Psaltirul. Miniaturile acestuia erau impartite in doua categorii: aristocratice; miniaturile erau
mari, cateodata cat pagina dar mai putin numeroase ca numar, si monastice, cu miniaturi mai
mici dar mai numeroase si cu subiecte mai variate.Un exemplu concludent este Psaltirea din
Paris din secolul X in care sunt reprezentate 14 scene. Scena in care David canta la harpa in

mijlocul turmei, aici fiind prezenta si personificarea Melodiei, este una deosebit de frumoasa
,atat prin abubdenta detaliilor cat si prin colorit. Un exemplu stralucit il reprezinta culegerea
ilustrata a predicilor lui Grigore din Nazianz care a fost executata dupa anul 880 pentru Vasile I.
Stilul miniaturilor este somptuos, folosirea fondurilor albastre cat si a unor culori dense,
contribuind la realizarea acestui efect de maretie si a unei spiritualitati intense. Aceasta impresie
de maretie, aminteste de mozaicurile din absida Sfintei Sofia din Constantinopol. Portretele lui
Vasile si al sotiei sale Evdochia cat si al lui Isus tronand, sunt majestuoase, atitudine
imprumutata de la pictura monumentala. Atitudinile personajelor sunt firesti, draparile sunt
sculpturale si se muleaza pe rotunjimea trupurilor, jocul culorilor, de la diferitele nuante de
albastru si pana la trandafiriu, este stapanit cu exactitate. Delimitarea unor mari suprafete de
culori deschise cat si impresia de adancime a spatiului dovedesc o cunoastere temeinica a
mestesugului cat si a operelor antice.
In perioada lui Vasile al II-lea (976-1025), ia nastere un stil mai sever. Dovada stau atat
Menologul cat si Psaltirea lui Vasile al II-lea. Menologul ( culegere de note biografice asupra
sfintilor, in ordinea calendarului bisericesc) a fost executat pentru imparat in jurul anului 985 si
cuprinde perioada dintre septembrie si februarie. Pe fiecare pagina se afla o miniatura, care este
destul de mare, cateodata chiar si jumatate din pagina, iar numarul lor total este de patru sute
treizeci. Langa fiecare miniatura se afla semnatura artistului.La creearea picturilor au luat parte
opt artisti. Avand in vedere ca spatial alocat miniaturilor este destul de extins, pe langa personaje
sau figura sfantului comemorat in pagina respective, apar si peisaje constand in munti,arhitecturi
joase si intinse,ziduri,etc. In peisajele miniaturilor se regasesc si biserici vestite, acolo unde este
cinstita memoria anumitor sfinti. In Psaltirea lui Vasile al II-lea este comemorata victoria sa
definitiva asupra bulgarilor in anul 1017. Imparatul este redat intr-o imagine de maretie
triumfala, de cutezanta, fiind inconjurat de Isus, arhanghelul Gavril care il incoroneaza in timp
ce Mihail ii sustine lancea,de cei sase sfinti militari ce l-au ajutat in izbanda sa, si de opt astatici
bulgari ingenunchiati la picioarele sale.