Meduze rosi plutesc pe strazile orasului

Inveninate de razele soarelui

Ele se imprima pe trotuare
Imprastiindu-se in pete violent
Ca trandafiri sagetati de luminile stelare
Oamenii plonjoeaza-n viduri existentiale
Lasand doar urme de culoare
Sa se scurga printre betoane murdare
Culoarele se pierd in zare
Fara margini totul pare
In sus tasnesc inalte ziduri
Bolta cereasca stapungand.
Oamenii sunt mici, minusculi
Ei se pierd pe coridoare
Si speranta-ncet dispare.
Desertul este nesfarsit si fara de scapare
Iar oamenii alearga grabiti,
Ingramadaiti
Labirintul se mareste
Oamenii ingramadit
Cu fiecare om, un nou zid creste.
Oamenii striviti stau ingramaditi
Sub cortina de betoane