Sunteți pe pagina 1din 2

Alexandru Lapusneanul

---caracterizare--Introducere:
Definitie:
Personajele sunt fiinte din universul imaginar ce reprezinta un tip uman semnificativ, o individualitate
cu trasaturi morale si fizice, puse in evidenta prin intamplari realizate intr-un anumit cadru spatial si
temportal, purtand mesajele operei.
Introducere opera si personaj:
Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica de factura romantica, publicata in 1840 in Dacia
Literara, in care este prezentata cea de-a doua domnie a lui Lapusneanul, fiind prezente atat elemente
apartinand adevarului istoric, cat si elemente fictionale.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, ce intruchipeaza tipul domnitorului crud si
tiran. El este construit din contraste si are o psihologie complexa, calitati si defecte puternice.
Elementele textului narativ:
Tema:
Nuvela istorica are ca tema evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul,
evidentiindu-se lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de catre un
domnitor crud.
Perspectiva narativa:
Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, predominant obiectiv, dar subiectivizeaza usor
actiunea prin epitetele de caracterizare: tiran, curtezan, astfel perspectiva narativa fiind detasata.
Incipitul si finalul:
Incipitul si finalul se remarca prin sobrietate auctoriala. Astfel, paragraful initial rezuma evenimentele
care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui razbunatoare, iar frazele finale
consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis.
Conflictul:
Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal.
Centralul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere iscata intre domnitor si boieri, o lupta
sangeroasa cauzata de cruzimea lui Lapusneanul, conflictul secundar este intre domnitor si Motoc, boierul
care il tradase, si particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului, iar ultimul conflict, cel social, este
intre boieri si popor, limitandu-se la revolta multimii din capitolul al treilea.
Timpul si spatiul actiunii:
Timpul si spatiul sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui Lapusneanul pe
tronul Moldovei, in a doua sa domnie. In primele trei capitol, evenimentele se desfasoara indata dupa
revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece, prin rezumare, la secventa mortii domnitorului patru ani
mai tarziu.
Constructia subiectului:
Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in patru capitole, care fixeaza
momentele subiectului. Capitolele poarta cate un motto cu rol rezumativ si care constituie replici
memorabile rostite de personaje: capitolul I (expozitiunea si intriga) Daca voi nu ma vreti, eu va vreu;
capitolul al II-lea (desfasurarea actiunii) Ai sa dai sama, Doamna!; capitolul al III-lea (punctul culminant)
Capul lui Motoc vrem; capitolul al IV-lea (deznodamantul) De ma voi scula, pre multi am sa popesc
si eu
Caracterizarea directa si indirecta:
Crud, hotarat, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic,
personajul este puternic individualizat si memorabil.
Personajul este caracterizat direct (de catre narator, de alte personaje, chiar si prin autocaracterizare)
si indirect (prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relatii cu alte personaje, gesturi, vestimentatie).
Naratorul realizeaza, in mod direct, portretul fizic al domnitorului prin descrierea vestimentatiei
specifice epocii: Purta coroana Paleologilor si peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita
turceasca. De asemenea, prin utilizarea substantivelor, se apreciaza ipostazele personajului: voda,
domnul, tiranul, bolnavul, dar epitetele de caracterizare aflate in inversiune evidentiaza o
subiectivizare a perspectivei narative: nenorocitul domn.
Caracterizarea realizata de catre alte personaje este succinta: Crud si cumplit este omul acesta
(mitropolitul Teofan); autocaracterizarea evidentiaza trasaturi morale: n-as fi un natarau de frunte, cand
m-as increde in tine?.
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentiaza cruzimea personajului, o scena
semnificativa in acest sens fiind cea a uciderii si schingiuirii boierilor, distrugerea cetatilor, si uciderea
celor 47 de boieri si asezarea capetelor lor intr-o piramida. Disimularea este evidentiata in scena invitatiei

la ospatul de impacare, acesta alegand cu inteligenta locul si momentul (liturghia de la mitropolie),


integrand in discursul sau fraze biblice, si selectand ca vestimentatie, toata pompa domneasca. De
asemenea, aceasta scena este semnificativa demonstratii inteligentei diabolice a domnitorului, intrucat
aceste reuseste sa manipuleze boierii.
Replicile personajului sunt memorabile, doua dintre ele figurand ca motto al capitolelor I si al IV-lea.
Raspunsul dat boierilor, Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si
voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra subliniaza vointa de neinduplecat a domnitorului, iar
amenintarea De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu evidentiaza dorinta sa de razbunare.
Relatia intre doua personaje:
Relatia cu doamna Ruxanda este construita pe antiteza angelic demonic. Diversitatea atitudinilor
adoptate fata de doamna Ruxanda reflecta falsitatea, disimularea lui. Se casatorise cu ea ca sa atraga
inimile norodului in care via inca pomenirea lui Rares. Gesturile, mimica si cuvintele rostite de
Lapusneanul in capitolul al II-lea, in scena discutiei cu doamna Ruxanda, evidentiaza falsitatea lui in relatia
sot sotie. Mai intai ii saruta mana, apoi se posomoraste, reactioneaza impulsiv la rugamintea ei,
ducandu-si mana la jungher, dar se stapaneste si ii promite un leac de frica. In capitolul urmator, se
razbuna pe boieri, pe Motoc si nu o iarta nici pe doamna pentru rugamintea de a inceta cu omorurile. Se
bucura cu cruzime de spaima doamnei care lesinase la vederea piramidei de capete: in loc sa se bucure,
ea se sparie.
Opinie:
In opinia mea, personajul principal este realizat potrivit esteticii romantice, deoarece este exceptional,
avand calitati si defecte iesite din comun, precum cruzimea exagerata evidentiata in metodele de
razbunare ale domnitorului, si actioneaza in situatii exceptionale, de exemplu uciderea celor 47 de boieri si
asezarea capetelor acestora intr-o piramida; este construit in antiteza cu alte personaje (procedeu tipic
romantic) precum cea dintre domnitorul si doamna Ruxanda, reliefandu-se relatia caracter tare-caracter
slab; si are replici memorabile.
Concluzie:
In concluzie, Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, ce infatiseaza figura unui
domnitor crud si tiran. Acesta este construit romantic, avand calitati si defecte iesite din comun, precum
cruzimea, vointa de neinduplecat, inteligenta diabolica, actioneaza in situatii neobisnuite; se afla in
antiteza cu doamna Ruxanda, evidentiindu-se astfel caracterul sau diabolic, fata de cel angelic, al
doamnei.