Sunteți pe pagina 1din 64

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

INTRODUCERE

Lucrarea mea de disertaţie se adresează tuturor persoanelor care acţionează în domeniul economic ţinând cont de faptul că orice manager de succes este conştient de importanţa studiului elementelor financiare ale firmei, mai precis de: identificarea, evaluarea şi prevenirea riscurilor la care este supusă o întreprindere, pentru a putea adopta deciziile optime.

Lucrarea prezintă un studiu al analizei riscului de faliment la care sunt supuse toate întreprinderile din ziua de azi.

În încercarea de a vă oferi argumentaţii pentru analiza riscului de faliment la nivelul firmei, lucrarea îşi propune abordarea acestei ştiinţe într-o manieră practică.

Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de sănătate financiară a întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însotesc activitatea, din care unele semnalează vulnerabilitatea, iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce ameninţă supravieţuirea.

Întreprinderea trebuie să prezinte o bonitate financiară, care să exprime o garanţie a gestionării sănătoase a activităţii la toate nivelurile, de la cel operaţional la cel strategic.

O primă

întrebare pe care trebuie să şi-o adreseze un manager se referă la scopul

activităţii sale.

Structurată pe 5 capitole, lucrarea tratează într-o manieră accesibilă principalele aspecte de ordin teoretic în analiza riscului de faliment la nivelul firmei, exemplificate printr-un studiu de caz, efectuat pentru o întreprindere de construcţii.

Cele 5 capitole pe care le cuprinde lucrarea sunt: conceptul de risc, evaluarea şi analiza riscului de faliment, metoda scorurilor şi un studiu de caz la o societate comercială.

În primul capitol am prezentat noţiuni ale riscului în general, gestiunea riscului şi clasificarea acestuia. În acest capitol, riscul este definit ca fiind o variaţie a rezultatelor unei

8

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

acţiuni, prezent în aproape oricare activitate umană, acesta existând oriunde apare o incertitudine. Prin gestiunea riscului se doreste minimizarea pierderilor, respectiv a cheltuielilor suplimentare în cazul producerii riscului. Cea mai importantă clasificare a riscurilor este cea care le împarte în riscuri pure (întamplări care au ca şi rezultat sigur, o singura pierdere) şi riscuri speculative (întâmplări care pot genera fie o pierdere, fie un câştig).

Evaluarea riscurilor implică aplicarea unor metode de analiză, procedee şi tehnici statistice care să permită dimensionarea factorilor ce pot genera riscurile, de aceea în continuare am dezvoltat capitolul II şi capitolul III, în care găsim informaţii referitoare la evaluarea şi analiza riscului de faliment. Primele trei cauze care generează falimentul societăţilor comerciale sunt: falimentul unor clienţi, stocuri prea mari şi reducerea creditelor.

Ca şi metode de evaluare a riscului de faliment găsim metode contabile: metode manageriale, metode patrimoniale (ecuaţiile echilibrului financiar, indicatorii lichidităţii şi solvabilităţii patrimoniale) şi metode bancare. În acest sens, evaluarea completă a stabilităţii întreprinderii şi a posibilităţii de a înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situaţiei financiare, până la riscul de faliment, se poate realiza prin intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea activităţii economico-financiare.

Indicatorii prezentaţi şi calculaţi în lucrare sunt: solvabilitatea patrimonială (ce exprimă gradul în care capitalurile proprii asigură acoperirea obligaţiilor pe termen lung şi a creditelor prin elemente patrimoniale); lichiditatea (exprimă capacitatea de achitare la termen a obligaţiilor pe termen scurt din resursele bănesti disponibile) şi trezoreria netă (exprimă aptitudinea întreprinderii de a se finanţa din resursele stabile).

În capitolul IV am prezentat metoda scorurilor care se bazează pe tehnici statistice ale analizei caracteristicilor financiare, determinate cu ajutorul ratelor. Aplicarea acestei metode presupune studiul unui ansamblu de întreprinderi care au dificultăţi finaciare şi al unor întreprinderi care nu au dificultăţi financiare. Modelul Altman, modelul Canon-Holder şi modelul băncii Frantei; sunt trei modele care constă în calcularea unei funcţii-scor prin care întreprinderile sunt încadrate în diferite categorii, în funcţie de riscul de faliment la care sunt supuse.

9

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Pentru a exemplifica noţiunile teoretice enunţate în primele trei capitole am încheiat cu capitolul V care este un studiu de caz privind analiza riscului de faliment la o societate comercială din zona de vest. În debutul capitolului se găseste o scurtă prezentare a societăţii comerciale care cuprinde: date despre firmă, date de contact, domeniul de activitate, poziţia de piaţă a întreprinderii, precum şi datele despre produsele şi serviciile oferite de aceasta. Pentru a putea face o analiză a riscului de faliment am apelat la datele financiare ale societăţii pe care le- am extras din bilanţul financiar contabil şi din contul de profit şi pierdere. Aceste date financiare le-am utilizat în a calcula cu ajutorul modelului Altman, o funcţie-scor, care încadrează firma în una din situaţiile: societate falimentară, societate cu dificultăţi financiare temporare şi societate care nu prezintă dificultăţi financiare. Analiza economică, precum şi calculul funcţiei-scor s-a efectuat pe o perioadă de doi ani, iar din interpretarea rezultatelor a reiesit că firma a avut o îmbunatăţire uşoară de la un an la altul, însă aceasta s-a situat în aceeaşi categorie, prezentand o situaţie financiară dificilă temporar.

Orice conducator analizând continuu activitatea de care răspunde şi ţinând cont de riscurile la care este supusă o afacere, poate asigura succesul acesteia.

CAPITOLUL I CONCEPTUL DE RISC

10

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Prin însăşi natura sa viaţa este legată în mod esential de risc. Orice acţiune întreprinsă de om este caracterizată printr-un anumit grad de risc, de aceea, indiferent dacă ne place sau nu, singura noastră opţiune este de a accepta această situaţie precară, cu un anumit grad de conştientizare a ceea ce implică aceasta.

Orice sistem care funcţionează pentru a obţine un rezultat viitor, operează prin definiţie într-o situaţie de incertitudine, chiar dacă diferitele situaţii sunt caracterizate prin diferite grade de risc, de incertitudine sau chiar de indeterminare. Riscul şi incertitudinea nu constituie un subiect de opţiune, ele fac parte pur şi simplu din realitatea înconjuratoare.

Riscul derivă din incertitudine. Termenul de

risc

este utilizat cu

referire la situaţiile

viitoare în care anticipările nu sunt unice, dar se pot aprecia soluţiile fiecărei variante posibile.

Dacă riscul poate fi asociat cu pericolul, incertitudinea poate avea fie o componentă negativă, fie o componentă pozitivă generată de stări benefice imprevizibile. În această situaţie componenta negativă este asociată cu riscul.

Dicţionarul Webaster (ediţia 1990) defineşte riscul ca fiind “posibilitatea unei pierderi sau daune, hazard, pericol, primejdie”. Micul Larousse ilustrat (ediţia 1995) atribuie noţiunii de risc două accepţiuni posibile: “pericol, inconvenient mai mult sau mai puţin probabil la care este expus cineva” pe de o parte, iar pe de altă parte “prejudiciu, sinistru eventual pe care o societate de asigurare îl acoperă”. Micul dicţionar enciclopedic al limbii române (ediţia 1978) defineşte riscul, în aceeaşi manieră, ca “pericol, inconvenient posibil”. În legătură cu aceste definiţii dorim să comentăm două aspecte:

1. în toate definiţiile noţiunea de risc are conotaţii negative, referindu-se la şansa sau posibilitatea apariţiei în viitor a unui eveniment nedorit, cu impact negativ asupra unei persoane, a unei organizaţii sau asupra întregii societăţi. Vom spune totuşi că asumarea riscurilor nu este în mod automat un lucru rău, după cum nici evitarea riscurilor nu este neapărat o dovadă de înţelepciune. Cunoscutul specialist în management Peter Drucker scria undeva: „Oamenii care nu-şi asumă riscuri fac în general cam două mari greşeli pe an. Oamenii care îşi asumă riscuri fac cam două mari greşeli pe an.” Inacţiunea poate prezenta aşadar aceleaşi riscuri ca acţiunea (uneori chiar mai mari).

11

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

2. noţiunea de risc este strâns legată de probabilitatea de apariţie a evenimentelor cu consecinţe nefavorabile. Acolo unde există riscul, consecinţele unei acţiuni nu pot fi determinate cu precizie. Expunerea la risc este creată ori de câte ori o acţiune poate da naştere la o pierdere sau la un câştig care nu pot fi cunoscute dinainte.

1.1 GESTIUNEA RISCULUI

Pe langă risc, trebuie definite şi noţiunea de ,,gestiunea riscului”, care presupune minimizarea pierderilor, respectiv a cheltuielilor suplimentare în cazul producerii riscului. Gestiunea riscului are în vedere doua elemente:

evaluarea riscurilor;

luarea măsurilor asiguratorii pentru evitarea lor.

Evaluarea riscurilor implică aplicarea unor metode de analiză, procedee şi tehnici statistice care să permită dimensionarea factorilor ce pot genera riscuri, astfel încât pierderile să fie minime, în timp ce al doilea factor – măsuri asiguratorii – presupune direcţionarea efectuării tranzacţiilor spre arii cu expunere la risc cât mai mici, mergându-se uneori chiar până la renunţarea tranzacţiilor respective şi adoptarea unor politici de asigurare ca ultimă soluţie, atunci când măsurile de prevenire nu sunt suficiente.

1.2 CLASIFICAREA RISCURILOR

Teoria şi practica au evidenţiat mai multe categorii de risc, delimitate în funcţie de diferite

criterii.

Riscuri pure şi riscuri speculative

Riscurile pure sunt acele riscuri care implică o probabilitate de pierdere neînsoţită de nici o şansă de câştig. Riscurile speculative sunt acele riscuri din care poate rezulta o pierdere sau un câştig (de exemplu, riscul legat de o investiţie în hârtii de valoare).

12

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Riscuri statice şi riscuri dinamice

Riscul static este riscul care decurge din cursul normal al activităţilor întreprinderii şi nu presupune schimbări de mediu sau tehnologice. Singurul rezultat posibil al riscului static este o pierdere. Riscul dinamic rezultă din schimbările continue care au loc în mediul economic şi de afaceri, precum şi din evoluţia tehnologiilor. El poate produce fie un câştig (sau o economie), fie o pierdere (sau o cheltuială).

Riscuri standard şi riscuri substandard

Riscul standard este acel risc folosit de asigurator drept criteriu de judecată şi apreciere a

celorlalte riscuri. Abaterile de la riscul standard pot avea ca efect reducerea sau creşterea primelor de asigurare, în timp ce abaterile care presupun un risc prea mare pot fi respinse. Riscul substandard este riscul considerat de asigurator ca nerespectând standardele normale. În timp ce unele companii evită asigurarea unor asemenea riscuri, altele se specializează în acoperirea lor. Un risc apreciat drept standard pentru o anumită entitate poate fi considerat substandard atunci când este vorba de altă entitate.

Riscuri fundamentale şi riscuri particulare

Riscul fundamental este acel risc care poate afecta un segment major al societăţii şi nu doar un individ sau o organizaţie. Exemplul cel mai elocvent îl constituie riscul catastrofelor naturale. Riscul particular este un risc care afectează un singur individ sau o organizaţie. Un risc particular poate fi parte a unui risc fundamental.

Riscuri asigurabile şi riscuri neasigurabile

Riscul asigurabil este acel risc care respectă următoarele criterii:

  • 1. Pierderea asigurată poate fi delimitată în timp şi spaţiu;

  • 2. Evenimentul asigurat este accidental;

  • 3. Persoana asigurată are interesul de a plăti o primă în scopul acoperirii riscului;

13

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

  • 4. Unitatea asigurată face parte dintr-un grup suficient de mare de unităţi egal expuse la risc, astfel încât probabilitatea de pierdere să poată fi previzionată;

  • 5. Riscul nu este datorat unei catastrofe naturale, prin care un număr mare de entităţi pot fi avariate sau distruse în urma unui singur eveniment;

  • 6. Acoperirea riscului este oferită la un preţ rezonabil;

  • 7. Probabilitatea de pierdere este calculabilă.

Riscul neasigurabil este un risc care nu respectă unul sau mai multe din criteriile de mai

sus.

Riscuri diversificabile şi riscuri nediversificabile

Riscul diversificabil este acel risc care poate fi redus prin împărţirea sa la un număr mare de entităţi expuse, pe principiul mutualităţii.

Dacă principiul mutualităţii este ineficient pentrru reducerea riscului avem de-a face cu un risc nediversificabil. Privită dintr-o perspectivă puţin diferită, distincţia dintre riscurile diversificabile şi cele nediversificabile are un alt efect important. Riscurile diversificabile care afectează o

organizaţie se pretează mai bine la un tratament intern; în cazul celor nediversificabile firma va trebui să apeleze la resurse externe pentru a finanţa pierderile sau daunele.

1.3 RISCUL ÎN AFACERI

Într-o economie competiţională, existenţa şi viabilitatea unei afaceri sunt legate de risc, în măsura în care rezultatele prezente şi viitoare se află sub influenţa unor evenimente neaşteptate. Aceasta explică şi justifică interesul analiştilor financiari pentru elaborarea de evaluări şi de estimări ale diagnosticului acestui fenomen inerent. Cea mai importantă utilizare ca punct de analiză se referă la afaceri de operare şi de evaluare a riscurilor financiare. Din acest motiv, este necesar să se apropie de probleme care implică modul de estimare a riscurilor în grad, pentru a descoperi fapte pe care le generează. De operare de risc este evaluat prin gradul de operare pârghie, calculat ca sensibilitatea de operare de profit la vânzare variabilitate. Este demonstrat faptul că nivelul de acest risc este determinat de cheltuielile de structură în costurile fixe şi costurile variabile. Ea este mai mare în cazul în care costurile fixe de greutate este mai important. În al doilea rând, riscul financiar este evaluat prin coeficientul de levier financiar, calculat ca

14

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

sensibilitatea de profit net de operare profit variabilitate. Nivelul de risc este determinat de cheltuielile financiare. El este mai mare în cazul în care este finanţat de datorii şi de capital, mai mici, în cazul în care este mai important.

În economia concurenţială, existenţa şi viabilitatea oricărei afaceri sunt legate de risc în măsura în care rezultatele prezente şi viitoare se află sub influenţa unor evenimente neprevăzute, ceea ce explică si justifică interesul analiştilor financiari în elaborarea unui diagnostic de evaluare si previziune a acestui fenomen„inerent” în viaţa agenţilor economici.

Înţelegerea noţiunii de risc impune şi este legată de noţiunea de incertitudine, care exprimăo stare de nesiguranţă privind viitorul. Raportul dintre incertitudine si risc are nu doar o importanţă teoretică de certă valoare, ci şi una pragmatică având caracter aplicativ care trebuie să se reflecte în procesul decizional prin gestionarea şi controlul factorilor care pot genera diferite categorii de risc, cu impact direct sau indirect asupra modului de realizare a obiectivelor entităţii.

Riscul decurge până la urmă din incapacitatea unei entităţi de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la variaţia condiţiilor de mediu economic şi social şi poate fi privit din două puncte de vedere:

al întreprinderii, ca organizaţie economico-socială care urmăreşte creşterea averii

proprietarilor (acţionarilor) în vederea remunerării corespunzătoare a factorilor de producţie; al aportorilor de capital externi, interesaţi în realizarea celui mai bun plasament în condiţiile unor pieţe financiare cu diverse avantaje şi riscuri.

În vederea gestionării cât mai eficiente a riscului în managementul operativ şi strategic se impun cunoaşterea şi identificarea factorilor care îl generează, în funcţie de tipologia acestuia

după diverse criterii; printre cele mai importante considerăm a fi categoriile de risc structurate din următoarele puncte de vedere:

după modul de localizare, riscul poate fi:

  • - macroeconomic,

  • - sectorial,

  • - microeconomic;

15

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

după domeniul de activitate si formele de manifestare există:

  • - risc economic (de exploatare),

  • - risc financiar (de capital),

  • - risc de faliment,

  • - risc comercial,

  • - risc bancar;

după efectele şi consecinţele lui, riscul vizează: vulnerabilitatea şi perenitatea afacerii.

Evident, în cadrul fiecărui criteriu pot fi efectuate detalieri referitoare la diferitele tipuri de risc, a căror cunoaştere este necesară în vederea aplicării celor mai potrivite metode de evaluare şi analiză. De menţionat este faptul că problematica analizei şi evaluării riscului care însoţeşte orice afacere ce implică consum de capital constituie o componentă importantă diagnosticului financiar orientat spre funcţiunea financiar-conţabilă a întreprinderii, care vizează cu precădere rentabilitatea si riscurile.

Indiferent de obiectivele vizate de utilizatorii diagnosticului financiar, există o bază comună a relaţiei rentabilitate-risc, în sensul că rentabilitatea presupune aptitudinea entităţii de aşi asigura acoperirea cheltuielilor din venituri şi realizarea de profit, iar riscul decurge din imposibilitatea anticipării cu certitudine a factorilor care determină rezultatul din exploatare (cantitate, cost, preţ) în corelaţie cu elementele activităţii de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere) care condiţionează rezultatul final (profit sau pierdere). Rentabilitatea este privită si determinată în mod diferit în funcţie de participanţii la viaţa întreprinderii: gestionari, acţionari, bancheri, salariaţi.

Orice activitate care implică un consum de capital este supusă unor riscuri ce însoţesc rentabilitatea. Când creează sau dezvoltă o întreprindere aducându-i capitaluri, proprietarii anticipează un anumit nivel de rentabilitate pentru un anumit nivel de activitate, în cazul variaţiei acestui nivel, rentabilitatea suferă modificări care exprimă riscul capitalului.

Un capital investit va fi cu atât mai riscant cu cât sensibilitatea rentabilităţii la modificarea volumului de activitate este mai mare, după cum şi rentabilitatea aşteptată este cu atât mai mare cu cât riscul asumat este mai mare.

16

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Diagnosticul financiar-contabil vizează atât rentabilitatea în ansamblu, prin studiul performanţelor exploatării înscrise în contul de rezultat, cât şi impactul resurselor de finanţare asupra rentabilităţii capitalurilor în raport cu mijloacele folosite, prin performanţa financiară.

Rentabilitatea

exploatării

însoţită

de

riscul

de

exploatare

condiţionează

nivelul

rentabilităţii financiare, riscul financiar aferent, dar şi riscul total si de faliment.

Riscul de exploatare (sau riscul economic) este legat de structura costurilor de exploatare în două categori: fixe (sau de structură) si variabile (sau operaţionale), şi depinde în mod direct de ponderea mai mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor. Acest risc este mai ridicat în cazul unei întreprinderi dotate cu utilaje performante, unde cheltuielile relativ fixe legate de amortismente sunt relativ crescute, şi mai redus în cazul întreprinderilor cu un grad de tehnicitate redus sau cu utilaje învechite şi amortizate.

Riscul financiar decurge

din prezenţa

în contul

de profit

şi pierdere

şi

în

bilanţ a

cheltuielilor financiare care remunerează capitalurile împrumutate prin dobânzile la credite.

CAPITOLUL II EVALUAREA ŞI ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

Orice agent economic existent pe piaţă este expus riscului de faliment. Acesta are consecinţe negative nu numai asupra agentului economic respectiv dar şi asupra celorlalţi agenţi cu care acesta vine în contact. Dovada eficacităţii activităţii desfăşurate de o firmă sau bancă este necesară ori de cate ori respectiva firmă sau bancă are nevoie de obţinerea unor credite pentru orice tip de investiţie care implică folosirea unor fonduri ce depaşesc posibilităţile proprii. Aprecierea şi evaluarea stării de sănătate financiară a unei entităţi, impun evaluarea riscurilor ce îi însoţesc activitatea, dintre care unele sernnalează fragilitatea (vulnerabilitatea) acesteia, iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce îi ameninţă supravieţuirea (perenitatea).

2.1 CAUZELE FALIMENTULUI SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

17

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Sunt numeroase, dar dintre ele amintim:

Cauze interne de natură managerială:

  • - decizii eronate;

  • - management neperformant;

  • - pregătirea nesatisfăcăroare a managerilor.

Cauze interne de natură gestionară:

  • - gradul de valorificare scăzut al materiilor prime;

  • - lipsa de personal;

  • - calificare necorespunzătoare;

  • - aparat de producţie învechit. Cauze externe(exogene) privind conjunctura pieţei:

  • - cerere de scădere;

  • - falimentul unor parteneri;

  • - recesiune economică;

  • - inflaţie. În concluzie, după numeroase studii s-a ajuns la concluzia că cele zece cauze principale

ale riscului de faliment sunt centralizate în tabelul urmator:

Tab.2.1 Principalele cauze ale riscului de faliment

Nr.

Denumire a cauzei

Procentaj

Crt.

  • 1. Falimentul unor clienţi

21%

  • 2. Stocui prea mari

11%

  • 3. Reducerea creditelor

11%

  • 4. Cheltuieli cu personalul prea mari

10%

  • 5. Decesul sau boala managerului

10%

  • 6. Contabilitatea deficitară şi nerecunoaşterea costului complet

9%

  • 7. Deturnări de fonduri

8%

  • 8. Expropriere

8%

18

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

 

9.

Scăderea cifrei de afaceri

8%

10.

Organizarea deficitară a întreprinderii

6%

2.2 INDICATORI AI CALITĂŢII ECONOMICO-FINANCIARE

Conceptul de risc apare în strânsă legătură cu strategia financiară a întreprinderii, este legat de costul capitalului (propriu sau împrumutat) şi poate fi evaluat prin riscul de exploatare şi riscul financiar, care exprimă o stare de dificultate ce caracterizează vulnerabilitatea acesteia prin fluctuaţia rentabilităţii la variaţiile volumului de activitate. În afară de aceste riscuri care pot fi limitate şi reduse prin decizii financiar-contabile corecte legate de reducerea levierului de exploatare prin variabilizarea unor cheltuieli fixe (reducerea stocurilor) şi a levierului financiar prin asigurarea unei structuri financiare optime, entităţile în dificultate se confruntă cu riscul de faliment uneori iminent ca urmare a unor cauze endogene sau exogene.

Potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, insolvenţa constituie starea patrimoniului unei entităţi debitoare aflate în dificultate prin insuficienţa fondurilor băneşti necesare pentru achitarea datoriilor exigibile la scadenţă, în acest sens fiind necesară o distincţie între conceptul de insolvenţa şi conceptul de insolvabilitate. Starea de dificultate financiară a unei entităţi poate fi considerată o stare premergătoare falimentului în măsura în care apare incapacitatea entităţii de onorare a obligaţiilor provenite din operaţii curente sau din angajamente anterioare ajunse la termen care îi pot afecta continuitatea activităţii.

Insolvenţa şi implicit falimentul sunt consecinţa unui grad de îndatorare ridicat si a unui grad de solvabilitate relativ redus şi depind de o serie de factori specifici sectorului de activitate, entităţii sau mediului economic, care pot aduce entitatea în stare de dificultate din punct de vedere economic, financiar, juridic si social-politic, ceea ce o obligă la intrarea în procedura de reorganizare judiciară.

Riscul de faliment (insolvabilitate) exprimă posibilitatea de apariţie a incapacităţii de onorare a tuturor obligaţiilor scadente ca urmare a încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare şi

19

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

neacoperite care au epuizat integral capitalurile proprii. Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor si afectează averea proprietarilor prin diminuarea până la valori negative a situaţiei nete, ceea ce constituie riscul de insolvabilitate asumat.

În acest sens, situaţia netă exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra entităţii şi ea trebuie să fie suficientă pentru a asigura funcţionarea şi independenţa financiară, fiind determinată pe baza datelor din bilanţ, cu ajutorul relaţiei:

SN = Total active - Datorii curente -Datorii mai mari de 1 an- Provizioane (±)

O situaţie netă pozitivă reflectă o gestiune economică sănătoasă care maximizează valoarea entităţii prin creşterea capitalurilor proprii şi a averii proprietarilor referitor la menţinerea capitalului fizic şi a capitalului financiar supus erodării prin inflaţie.

Mărimea riscului activităţii economico-financiare interesează nu numai entitatea care apelează la credite, ci mai ales băncile creditoare, care consideră că pentru a beneficia de un credit aceasta trebuie să prezinte o bonitate financiară care să exprime o garanţie a gestionării sănătoase a activităţii la toate nivelurile, de la cel operaţional la cel strategic, în acest sens, evaluarea completă a stabilităţii întreprinderii si a posibilităţii de a înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situaţiei financiare până la riscul de faliment se poate realiza şi prin intermediul altor indicatori ce exprimă calitatea activităţii economico-financiare care sunt dependenţi de capitalurile proprii, cum ar fi:

a) Solvabilitatea patrimonială (Sp) exprimă gradul în care capitalurile proprii asigură acoperirea obligaţiilor pe termen lung şi a creditelor prin elemente patrimoniale, indicând ponderea capitalurilor proprii în totalul capitalurilor prin raportul:

Sp= Capitaluri proprii Total capitaluri

Acest raport trebuie să aibă o valoare minimă cuprinsă între 0,3 şi 0,5 pentru a indica o situaţie normală. O valoare sub 0,3 constituie un semnal de prudenţă deosebită ce impune o alertă crescută din partea băncii finanţatoare, entitatea fiind cvasifalimentară.

20

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

b) Lichiditatea generală (Lg) măsoară capacitatea de achitare la termen a obligaţiilor pe termen scurt din resursele băneşti disponibile, prin aptitudinea de transformare rapidă a activelor circulante în disponi bilitaţi băneşti, prin raportul:

Lg= Active circulante Datorii curente

Raportul trebuie să aibă valori supraunitare pentru a arăta existenţa unui supliment de resurse care să facă faţă incidentelor ce pot apărea în mişcarea capitalului circulant, fiind consecinţa unui fond de rulment pozitiv, în caz contrar, lipsa de lichidităţi ca efect al unui fond de rulment negativ conduce la încetare de n plăţi, echivalentă cu riscul de insolvabilitate.

c) Trezoreria netă (TN) constituie partea care rămâne din resursele stabile după ce au fost finanţate imobilizările şi necesarul de fond de rulment (NFR), determinată prin diferenţa:

TN=FRNFR(±) în care:

NFR = (Stocuri + Creanţe) + Cheltuieli în avans - (Datorii curente - Credite bancare curente) + Venituri în avans

În aceste condiţii, trezoreria netă exprimă aptitudinea întreprinderii de a se finanţa din resursele stabile dacă este pozitivă. O trezorerie negativă implică recurgerea la credite bancare de trezorerie pentru plăţile curente care arată dificultăţi financiare pe termen scurt, ceea ce constituie un semnal privind un potenţial risc de insolvabilitate.

În concluzie, cauzele care pot conduce la faliment sunt numeroase şi vizează reducerea de activitate, reducerea marjelor si a ratelor de rentabilitate, probleme specifice de trezorerie, de management, precum şi cauze accidentale legate de falimentul unor clienţi, reducerea pieţelor de desfacere, blocajul în lanţ ş.a.

Studiul cauzelor falimentului a condus la concluzia că acesta nu este un fenomen brutal, imputabil doar fluctuaţiilor conjuncturale, ci este un rezultat al unei degradări progresive a situaţiei financiare, riscul de insolvabilitate fiind previzibil cu câţiva ani înainte de încetarea plăţilor. Degradarea în timp a rezultatelor entităţilor, dificultăţile cu care se confruntă şi care nu

21

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

sunt numai de ordin financiar au furnizat analizei financiare un câmp de investigaţii deosebit de bogat în scopul găsirii unor metode de detectare precoce şi de previzionare a riscului de faliment consecutiv dificultăţilor financiare.

CAPITOLUL III

METODE DE ANALIZĂ A RISCULUI DE FALIMENT

Din punct de vedere al formei, legăturii între fenomen (solvabilitatea firmei) şi factorii săi

de influenţă, metodele ce stau la baza analizei riscului de faliment se pot grupa în urmatoarele categorii:

metode manageriale;

metode patrimoniale;

statistice;

bancare;

metode de stabilire a diagnosticului economic al firmei;

alte metode.

Metodele contabile (cantitative şi analitice) se folosesc în cazul analizelor comparative în timp, în scopul estimării evoluţiei viitoare a activităţii, în acest scop, analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă şi de a evita falimentul vizează echilibrul financiar pe baza fondului de rulment financiar, acea marjă de securitate financiară care asigură capacitatea de plată pe termen lung si scurt, precum si ratele de solvabilitate - lichiditate menţionate.

Concluziile

unor

asemenea

analize

sunt

semnificative

doar

în

cazul

comparaţiilor

temporale sau spaţiale cu întreprinderi similar din acelaşi sector, dar ele oferă informaţii insuficiente privind viitorul, deoarece rezultatele financiare se pot degrada în timp.

22

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

  • 3.1 METODE MANAGERIALE

Prevenirea falimetului firmelor cu ajutorul acestor metode manageriale au la bază modelul “A” elaborat de Argenti şi cele “10 ameninţări majore” pentru ca o firmă să supravieţuiască.

Scorurile acestei metode se bazează pe semnale non-financiare despre eşecul companiilor. În cadrul metodei lui Argenti se sugerează că una din cauzele iniţiale ale deteriorării

activităţilor şi a falimentului este “managementul eronat”. Astfel, efectele care determină starea de faliment a activităţii se află în conducerea contabilităţii, precum şi în modul de adaptare la schimbările care determină apariţia unor factori anume, şi anume:

volum de lucru peste posibilităţile firmei, generând probleme de lichiditate;

scăderea capitalului propriu în capitalul total.

Studii întreprinse în întreaga lume au arătat că în vederea previzionării falimentului unei întreprinderi pot fi utilizate atât metode contabile, cât şi metode bancare.

  • 3.2 METODE PATRIMONIALE

Ca metode patrimoniale amintim:

ecuaţia echilibrului financiar;

indicele de corelaţie a vitezei de rotaţie a activelor şi pasivelor curente;

indicatorii lichidităţii şi solvabilităţii patrimoniale;

costul capitalului investit în afacere.

  • 3.2.1 Ecuaţiile echilibrului financiar

Pun

în

evidenţa

riscul

de

faliment

prin

analizarea

modului

în

care

se

realizează

corespondenţa dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea pasivelor.

Ai=CP
Ai=CP
Evaluarea şi analiza riscului de faliment 3.1 METODE MANAGERIALE Prevenirea falimetului firmelor cu ajutorul acestor metode

23

AC=active curente;

AC=Active circulante+Cheltuieli în avans

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

AC=DC
AC=DC
Evaluarea şi analiza riscului de faliment AC=DC DC=datorii curente; DC=datorii până la 1 an+venituri în avans

DC=datorii curente;

DC=datorii până la 1 an+venituri în avans

Fig.3.1 Ecuaţiile echilibrului financiar

3.2.2 Indicatorii lichidităţii şi solvabilităţii patrimoniale

Pun în evidenţă riscul de lichiditate şi solvabilitate financiară.

Tab.3.1 Indicatorii lichidităţii şi solvabilităţii patrimoniale

Lichiditate curentă

Lichiditatea

Lichiditate efectivă(Le)

(generală)

intermediară(Li)

-reflectă

capacitatea AC

-evidenţiază capacitatea AC

-măsoară

gradul

în

care

disponibile (stocuri, clienţi,

(altele decât stocurile) de a

numarul

şi

echivalentele

de

cheltuieli în avans, plasamente

participa la finanţarea DC.

numerar

acoperă

plăţile

pe termen scurt) ce se transformă în numerar care să acopere DC ale firmei.

scadente.

Lc=AC-DC

Li=(AC-S)-DC

 

Le=TA-DC

 

24

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

-dacă, >0 excedent de

-dacă,

>0 excedent de

-dacă, >0 trezorerie

lichiditate curentă; =0 echilibru general al lichidităţii; <0 ilichiditate generală.

lichiditate intermediară; =0 echilibru general al lichidităţii intermediare; <0 ilichiditate intermediară.

excedentă; =0 echilibru de trezorerie; <0 deficit de trezorerie.

R Lc =(AC/DC)*100

R Li =(AC-S)DC*100

R Le =(TA/DC)*100

-dacă,

>100 acoperirea

-dacă, >100 acoperirea

intermediară parţială.

-dacă, >100 acoperire de

excedentă a datoriilor; =100 acoperirea integrală a datoriilor; <100 acoperirea parţială a datoriilor.

intermediară excedentară; =100 acoperire intermediară integrală; <100 acoperire

trezorerie excedentă; =100 acoperire integrală de numerar; <100 acoperire parţială de numerar.

25

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

CAPITOLUL IV METODA SCORURILOR

Metodele bancare propun detectarea timpurie a vulnerabilităţii şi a riscului de faliment prin intermediul unor note de risc sintetice obţinute prin metode statistice de analiză discriminantă care permit determinarea unei functii-scor a cărei valoare clasifică întreprinderile în vulnerabile si sănătoase.

Calculul unei funcţii-scor se bazează pe o serie de rate financiare obţinute pe grupuri de întreprinderi care s-au comportat diferit faţă de riscul de faliment.

Metoda scorurilor se bazează pe tehnicile statistice ale analizei discriminate a caracteristicilor financiare, determinate cu ajutorul ratelor. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de întreprinderi grupate in: întreprinderi care funcţioneaza normal (fara dificultati financiare) şi întreprinderi cu dificultăţi financiare.

Pentru fiecare din aceste două grupuri se selecţionează progresiv cu ajutorul unei proceduri informatice ratele cele mai discriminate, pînă cănd procentul de clasament bun (diferenţiere corecta a firmei) este suficient de ridicat. Aceasta presupune o selecţie a ratelor “pas cu pas”. În primul stadiu al calculelor observatorul reţine rata care permite repararea cea mai bună a celor două colectivităţi. În stadiul următor, este luată în calcul a doua rată în scopul creşterii puterii discriminante obţinute de la un cluplu de rate. Se procedează în continuare în acelaşi mod, întroductînd a treia, apoi a patra rată. Calculele vor fi oprite atunci când procentul de clasament pertinent al funcţiei discriminate începe să se diminueze, combinaţia de rate fiind considerată optimă.

Această combinare liniară ratelor care diferenţiză cel mai bine posibil firmele sănătoase de firmele falimentare, conduce la dereminarea unui indicator de clasament numit scor (notat cu

26

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

notat cu Z). Acest indicator oferă o buna aproximare a riscului de faliment pentru o firmă dată, respectiv Z apare ca o funcţie liniară de mai multe variabile(rate, limitate la număr) caracterizate de coeficienţi de pondere determinaţi prin meroda celor mai mici pătrate, în urma observaţiilor asupra firmelor reprezentative şi grupate de la început în “sănătoase şi deficitare”:

unde:

Z=∑(K i *R i ) + C

Ki = coeficient de pondere al fiecărei rate; Ri = rate selecţionate la puterea discriminantă cea mai ridicată; C = constanta (care poate să nu apară);

n = numarul de rate reţinute pentru calculul măririi Z.

Coeficienţii (Ki) pot fi pozitivi sau

negativi, în acest din

urmă caz ei degradând

şi

contribuind, deci, la creşterea riscului de faliment.

Indiferent de modelul funcţiei discriminante se vor regăsi aproape în toate ratele referitoare la fondul de rulment net global, la indatorare, la solvabilitate pe termen scurt, la cheltuieli financiare, la cheltuieli de personal.

Există mai multe metode scoring de evaluare şi previzionare precoce a riscului de faliment, printre care amintim: modelul Altman, modelul Conan-Holder, modelul Băncii Franţei, modelul Băncii Comerciale Române şi modelul Băncii Agricole.

4.1 MODELUL ALTMAN

Modelul Z este un model statistico-matematic de prognoză a stării de faliment a firmelor, fiind elaborat în anul 1968 în SUA şi dezvoltat ulterior în anul 1977, de profesorul Altman. A fost prima funcţie-scor care a permis anticiparea a 75% din falimente cu doi ani înaintea producerii lor, fiind aplicabilă în special întreprinderilor cotate la bursă. Ecuaţia originală a scorului Z este:

Z=0,012X 1 +0,014X 2 +0,033X 3 +0,006X 4 +0,999X 5

27

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Modelul “Z” dezvoltat ulterior, se prezintă astfel:

Z = 1,2X 1 + 1,4X 2 + 3,3X 3 + 0,6X 4 +0,999X 5

unde,

-variabila X1 reflectă flexibilitatea întreprinderii şi se determină ca raport între capitalul circulant (active circulante de exploatare - pasive circulante de exploatare)(KC) sau fond de rulment (capital de lucru)(FR) şi active totale:

  • X 1= Fond de rulment Active totale

-variabila X2 reprezintă rata autofinanţării activelor totale şi se determină ca raport între profitul reinvestit (PRI) şi active totale:

  • X 2= Profitulreinvestit Active totale

Profitul reinvestit se determină ca diferenţă între rezultatul net al exerciţiului (RNE) şi dividentele acordate acţionarilor (DIV), adică:

PRI=RNE-DIV

-variabila X3 reprezintă rata rentabilităţii economice de îndatorare a firmei şi se calculează ca raport între profitul înainte de plata dobânzilor şi impozitelor (RBIT) şi activele totale:

X

3=

Profit brut

Active totale

-variabila X4 evidenţiază capacitatea de îndatorare a întreprinderii şi se calculează ca raport între valoarea de piaţă a acţiunilor (pentru firmele necotate la bursă se foloseste capitalul social) şi datoriile pe termen mediu si lung (datorii totale) (DT):

  • X 4=

Valoarea de piaţă aac ţ iunilor

Datorii pe termenmediu si lung

28

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

-variabila X5 măsoară randamentul activelor şi se calculează ca raport între cifra de afaceri (CAN) şi activele totale:

X 5= Cifra deafaceri Active totale

Tab.4.1 Valoarile funcţiei-scor prin modelul Altman

Valoarea scorului Z

Situatia intreprinderii

Riscul de faliment

Z>2,7

Buna- solvabilitate

Redus- inexistent

1,8<Z<2,7

Precara- dificultate

Nedeterminat

Z<1,8

Grea- insolvabilitate

Iminent- maxim

Valorile funcţiei-scor de mai sus sunt valabile pentru companiile industriale din sectorul public american şi trebuie interpretate astfel:

  • a) un scor mai mare de 2,7 arată inexistenţa riscului;

  • b) un scor mai mic de l ,8 indică un risc de faliment iminent;

  • c) un scor cuprins între 1,8 şi 2,7 arată o zonă gri de incertitudine, cu o probabilitate de

apariţie a riscului de 95% într-un an şi una de 70% în următorii doi ani.

Prin ordonare pe baza coeficientului de corelaţie, Altman a determinat contribuţia relativă a fiecărei rate la puterea discriminantă a funcţieiscor Z şi a constatat că pe primul loc se situează rata rentabilităţii economice (X 3 ), fiind urmată de viteza de rotaţie a activelor (X 5 ), de gradul de autonomie financiară (X 4 ), de capacitatea de finanţare internă (X 2 ) si în final de ponderea activului circulant în totalul activelor (X 1 ).

Modelul construit de profesorul Altman în anul 1968 era capabil să prevadă succesul sau eşecul unei companii în urmatorii doi sau trei ani înainte de producerea evenimentului. Modelul dezvoltat în anul 1977 face o predicţie cu cinci ani înainte de producerea evenimentului. Între dezavantajele aplicării acestei metode amintim:

utilizarea unor informaţii “istorice”;

contabilizarea diferită a mişcării patrimoniului;

contabilitate “creativă”;

29

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

evaluări contabile depăşite.

Modelul profesorului Altman poate fi aplicat cu bune rezultate pentru firmele cotate la bursa de valori.

4.2 MODELUL CANON-HOLDER

Modelul analiştilor francezi J.Canon şi M Holder se aplică întrepriderilor industriale cu un numar de 10 pana la 500 de salariaţi şi se bazează pe analiza “lichiditate-exigibilitate”. Modelul a fost construit în anul 1978 prin observarea unui numar de 31 de rate pe un eşantion de 190 de întreprinderi mici şi mijlocii, din care jumătate au dat faliment în perioada

1970-1975.

Modelul Canon-Holder se bazează tot pe un model Z cu urmatoarea structură:

Z=16X 1 +22X 2 -87X 3 -10X 4 +24X 5

unde:

-variabila X1 reprezintă rata lichiditătii intermediare şi se determină ca raport între

creanţe (CR) şi disponibilităţi băneşti (TR), pe de o parte şi datoriile pe termen scurt (curente) (DCR), pe de altă parte, adica:

  • X 1= Active circulanteStocuri Datorii pe termenscurt

-variabila X2 reprezintă stabilitatea financiara a firmei şi se determină ca raport între capitalul permanent (CPM) şi pasivul total (PT):

  • X 2= Capitalul permanent Pasivultotal

-variabila X3 evidentiază gradul de finantare a vânzărilor din resurse externe şi se determină ca raport între cheltuielile financiare (CF) şi cifra de afaceri (veniturile din vanzari) (CAN):

  • X 3= Cheltuielifinanciare Cifra deafaceri

-variabila X4 exprimă gradul de remunerare a personalului şi se determină ca raport între

30

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

cheltuielile cu personalul (CP) şi valoarea adăugată (VA):

  • X 4= Cheltuieli cu personalul Valoarea adaugat ă

VA=Marja industrială-Marja comercială

-variabila X5 reflectă ponderea rezultatului brut al exploatării în totalul valorii adăugate şi se determină ca raport între excedentul brut al exploatării i valoarea adăugată:

  • X 5= Rezultatul dinexploatare Valoarea adaugat ă

În functie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situatii:

  • a) dacă Z < 4 rezultă că întreprinderea se află într-o situatie financiară dificilă,

posibilitatea de faliment fiind de 75 - 100%;

b)

dacă

4

<

Z

<

9

rezultă că întreprinderea se află într-o situatie financiară incertă,

posibilitatea de faliment fiind de 35 - 70%;

  • c) dacă 9 < Z < 16 rezultă că întreprinderea se află într-o situatie financiară bună,

posibilitatea de faliment fiind de 15 - 30%.

Între dezavantajele aplicării acestui model menţionam următoarele:

sunt utilizaţi numai indicatori de stare financiară;

indicatorii folositi vizează numai o parte din remunerarea capitalului; stabilitatea financiară se poate realiza printr-un grad mare de îndatorare a firmei; lichiditatea intermediară se poate realiza prin creşterea creditului comercial acordat clienţilor. În funcţie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaţii:

Valoarea scorului

Evaluarea şi analiza riscului de faliment cheltuielile cu personalul (CP) şi valoarea adăugată (VA): Cheltuieli cu
Probabilitatea falimentului
Probabilitatea
falimentului
Evaluarea şi analiza riscului de faliment cheltuielile cu personalul (CP) şi valoarea adăugată (VA): Cheltuieli cu

31

Evaluarea şi analiza riscului de faliment cheltuielile cu personalul (CP) şi valoarea adăugată (VA): Cheltuieli cu

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Z>0

Z>0 >80%

>80%

0>Z>1,5

0>Z>1,5 75-80%

75-80%

1,5<Z<4

1,5<Z<4 70-75%

70-75%

4<Z<8,5

4<Z<8,5 50-70%

50-70%

Z=9,5

Z=9,5 35%

35%

Z=10

Z=10 30%

30%

Z=13

Z=13 25%

25%

Z=16

Z=16 15%

15%

Z>16

Z>16 <10%

<10%

Fig.4.1 Funcţia-scor aplicând modelul Canon-Holder

4.3 MODELUL BĂNCII FRANŢEI

Funcţia scor (Z) stabilită de Centrala Bilanţurilor a Băncii Franţei este compusă din opt variabile şi anume:

Z= - 1,2555X 1 +2,003X 2 -0,824X 3 +5,221X 4 -0,689X 5 -1,164X 6 +0,706X 7 +1,408X 8 -85,544 -variabila X1 reprezintă rata de prelevare a cheltuielilor financiare şi se determină ca raport între cheltuielile financiare şi excedentul brut al exploatării:

  • X 1=

Cheltuielifinanciare

Rezultatul dinexploatare

-variabila X2 reprezintă rata de acoperire a capitalului investit sau rata stabilităţii financiare şi se determină ca raport între capitalul permanent şi capitalul investit (activul total sau pasive totale):

  • X 2= Capitalul permanent Active totale

32

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

-variabila X3 reprezintă rata capacitătii de rambursare a datoriilor din resurse proprii şi se determină ca raport între capacitatea de autofinanţare (CAF) şi datoriile totale:

  • X 3= Capacitateade autofinanţ are Datoriitotale

-variabila X4 reprezintă rata rentabilităţii vânzărilor şi se determină ca raport între excedentul brut al exploatării şi cifra de afaceri netă, adică:

  • X 4= Rezultatul dinexploatare Cifra de afacerinet ă

-variabila X5 reprezintă viteza de rotaţie a creditului furnizor şi se determină ca durată a unei rotaţii, exprimată în zile, cu relaţia:

  • X 5= Sold mediu pe furnizori Stocuritotale

360

-variabila X6 reprezintă abaterea relative a valorii adăugate:

  • X 6= VA 1VA 0 VA 0

-variabila X7 reprezintă viteza de rotaţie a creditului client şi se determină ca durată a unei rotaţii, exprimată în zile, cu relaţia:

  • X 7= Soldul mediu pe clienţ i V ânzări

360

-variabila X8 reprezintă rata investitiilor corporale, din resurse proprii şi se determină ca raport între valoarea investiţiilor şi valoarea adăugată:

  • X 8=

Investiţ ii

Valoare adaugat ă

În functie de valoarea scorului Z întreprinderile se grupează astfel:

a) dacă Z < -0,25 rezultă că întreprinderea se află în dificultate, cu risc ridicat (70

-100%);

33

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

b) dacă -0,25 < Z < 0,125 rezultă că întreprinderea are o situatie financiară incertă, cu risc mediu (45-70%); c) dacă Z > 0,125 rezultă că întreprinderea are o situatie financiară corespunzătoare, cu risc redus (10-45%).

Situaţia financiară a firmei în raport cu valoarea scorului şi probabilitatea riscului de faliment poate fi prezentată sintetic astfel

Valoarea scorului

Evaluarea şi analiza riscului de faliment b) dacă -0,25 < Z < 0,125 rezultă că întreprinderea
Profitabilitatea falimentului
Profitabilitatea
falimentului
Evaluarea şi analiza riscului de faliment b) dacă -0,25 < Z < 0,125 rezultă că întreprinderea

Situaţia financiară

Evaluarea şi analiza riscului de faliment b) dacă -0,25 < Z < 0,125 rezultă că întreprinderea

Z<-1,875

 
  • 100%

 

-1,875<=Z<-0,875

 
  • 95,6%

Nefavorabilă

-0,875<=Z<-0,25

 
  • 73,8%

-0,25<=Z<0,125

 
  • 46,9%

Incertă

0,125<=Z<0,625

 
  • 33,4%

 
   

34

0,625<=Z<1,25

 
  • 17,7%

Favorabilă

Z>=1,25

  • 9,5%

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Fig.4.2 Valorile funcţiei scor aplicând modelul băncii Franţei

CAPITOLUL V

STUDIU DE CAZ: S.C. BIJU S.R.L.

5.1 PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI

Societatea S.C. BIJU S.R.L. a fost infiinţată în anul 1991, primele activităţi fiind în domeniul construcţiilor, cu un efectiv de 10 oameni. În anii următori firma s-a dezvoltat, diversificându-şi activitatea într-un ritm constant dar sigur, până la nivelul din prezent, fiind structurată pe departamente, create pentru a asigura lucrări de înaltă ţinută, în timp scurt şi cu un raport preţ-calitate.

În cei 21 de ani de activitate firma a executat o gamă largă de lucrări industriale şi civile, mărindu-şi portofoluiul de clienţi. Firma are implementat şi sitemul calităţii ISO 9001, ISO 14001 şi ISO 19001.

Încă de la înfiinţare S.C. BIJU S.R.L. este un partener de încredere pentru clienţii săi.

35

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

În prezent, S.C. BIJU S.R.L. este o organizaţie orientată către viitor şi cu un spectru al activităţilor într-o continuă dezvoltare, în funcţie de cerinţele în domeniu ale clienţilor.

Societatea urmăreşte să implementeze în concepţia clienţilor ideea că execuţia de lucrări de înaltă t inuta într-un timp relattiv scurt şi cu un raport performant calitate-pret , acesta fiind un obicei al specialiştilor firmei. De aceea, prin fiecare lucrare executată, firma şi-a îndeplinit cu exactitate cerint ele beneficiarilor, atât respectând dorinţele acestora, cât şi punând în practică noi concepte din domeniul tehnologiei de execut ie. Alegerea tehnologiilor este o consecinţă firească a nivelului calitativ al obiectivelor pe care firma işi propune să-l atingă, mentină şi depasească.

Ridicarea nivelului calităţii este unul din scopurile societăţii noastre, consecinţa logică a ambiţiei noastre de a satisface exigenţele partenerilor noştrii.

Măsurile de protecţia muncii şi a mediului sunt conforme cu normativele şi cerinţele beneficiarilor lucrărilor. Datorită nivelului tehnologic şi tipului activităţii desfăşurate, impactul asupra mediului este minim, valoarea depunerilor sau noxelor emanate fiind conform standardelor de protecţie a mediului.

Lucrările executate până în prezent au fost abordate şi realizate printr-o flexibilitate organizatorică şi managerială care permite societăţii orientarea tuturor eforturilor în domeniul necesar, specific lucrării în curs. Experienţa profesională deosebită a salariaţilor a permis îndeplinirea totală şi permanentă a cerinţelor de calitate a clienţilor. Astfel, personalul organizaţiei este constrituit din: personalul direct productiv (muncitori, maiştri, ingineri) şi personal indirect productiv (administrativ, marketing, aprovizionare).

S.C. BIJU S.R.L. este o societate comercială cu raspundere limitată, înfiintaţă în vederea valorificării experienţei profesionale considerabile a membrilor fondatori. Este o societate cu capital integral privat.

Date de identificare:

Firma: S.C. BIJU S.R.L. Sediu social: Timişoara; str. Branduşei; nr.1; sc. B; ap.4. Cod unic de înregistrare: RO1819357 atribuit la data de 30.11.1992

36

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Numar de origine la registrul comerţului: J35/2581/1991 din 05.09.1991 Telefon: 0256/424868 Fax: 0256/424868 E-mail: biju@biju.ro Societatea este reprezentată prin dl. Bancui Virgil Mircea in calitate de administrator.

S.C. BIJU S.R.L. este o societate cu personalitate juridică ce îşi deşfasoară activitatea în conformitate cu prevederile contractului de societate, cu prevederile statului şi a actelor normative aplicabile societăţilor comerciale din Romania.

Activitatea porincipală este conform CEAN 4120- Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale.

Domeniul de activitate este reprezentat de: Lucrări de construcţii civile şi industriale, instalaţii sanitare, termice, gaze, climatizare, ventilaţie, izolaţii, lucrări de alimentare cu apă şi canalizare; montaj utilaje tehnologice.

Societatea oferă servicii de: proiectare, execuţie, reparare şi modernizare, instalaţii electrice interioare, branşamente, reţele electrice şi de iluminat public, staţii şi posturi de transformare, la tensiuni de la 0,4 KV la 20 KV; execuţie lucrări de vopsire a reţelelor electrice şi lucrări de defrişare pentru traseele acestora; executarea, verificarea şi repararea prizelor de pământ.

Membrii fondatori ai firmei işi doresc ca pe viitor firma să se dezvolte mai mult şi pe alte ramuri de activitate, mai precis, pe langă domeniul de construcţii, deţinatorul societăţii işi doreşte să activeze şi în domeniul turistic, prin punerea bazelor unui centru de agrement, în comuna Fibiş, unde firma deţine o fermă înconjurată de mai multe terenuri agricole. Pe lângă această perspectivă, conducatorul societăţii doreşte să dezvolte mai mult şi latura construcţiilor; societatea achizit ionand de curând utilaje performante, prin accesarea unor fonduri europene. Utilajele au fost achiziţionate pentru a sporii calitatea lucrărilor de construcţii şi pentru a pătrunde pe o ramura a construcţiilor mult mai performantă, cu standarde de calitate mai ridicate.

Domeniul de activitate:

37

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

La momentul actual firma activează într-un domeniu de activitate care la un moment dat era fruntaş, mai precis domeniul contrucţiilor, însă care astăzi se afla în cădere liberă.

S.C. BIJU S.R.L. este o societate competentă, operativă, integrată, deschisă, orientată spre client, avand ca domeniu de activitate: Lucrări de construcţii civile şi industriale, instalaţii sanitare, termice, gaze, climatizare, ventilaţie, izolaţii, lucrări de alimentare cu apă si canalizare; montaj utilaje tehnologice; proiectare, execuţie, reparare şi modernizare, instalaţii electrice interioare, branşamente, reţele electrice şi de iluminat public, staţii şi posturi de transformare, la tensiuni de la 0,4 KV la 20 KV; execuţie lucrări de vopsire a reţelelor electrice şi lucrări de defrişare pentru traseele acestora; executarea, verificarea şi repararea prizelor de pământ.

Concurenţa societăţii este foarte ridicată, pe piaţa construcţiilor din Timişoara. Dintre firmele concurente amintim: Izometal, Alex-Dia Construct, Artego, Spaţial Total etc. Datorită faptului că firma are cele mai multe lucrări obţinute prin participarea la licitaţii, multe din firmele de construcţii concurente sunt din alte regiuni ale ţării.

Obiective:

Firma S.C. BIJU S.R.L. are ca principal obiectiv îmbunatăţirea lucrărilor de construcţii din două puncte de vedere: calitativ şi tehnologic, pentru satisfacerea beneficiarilor.

Atuurile societăţii, faţă de cerinţele şi pretenţiile persoanelor, companiilor şi clienţilor cu discernământul valorii, sunt: nivelul calitativ al lucrărilor prestate, aplicarea riguroasă a tehnologiilor de ultimă oră, înţelegând prin aceasta să nu facem rabat de la condiţiile tehnologice impuse de standardele în vigoare.

Prin accentul pus asupra investiţiilor, societatea dispune la ora actuală de un numar mare de echipamente de lucru specifice.

Angajaţii şi managementul sunt cele mai importante bunuri ale societăţii, iar pe viitor pe langă îmbunatăţirea şi menţinerea calităţii, societatea îşi doreşte să facă investiţii atât în domeniul construcţiilor cât şi în alte domenii de activitate.

Piaţa:

38

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Clienţi:

SC. BIJU

S.R.L. oferă

clienţilor săi servicii de înaltă calitate

şi siguranţă atât

în

exploatare, cât şi pentru mediu şi populaţie, promovând urmatoarele principii:

Calitatea orientată spre client

Calitatea este extrem de importantă, fiind cea mai eficientă strategie concurenţială pentru supravieţurire economică şi prosperitate. Satisfacerea cerinţelor, necesităţilor şi aşteptărilor

clientului la nivel maxim, trebuie să fie pe timp lung viziunea noastră în afaceri.

Implicarea angajaţilor Fiecare angajat trebuie să ştie cum poate contribui la obţinerea calităţii lucrărilor

executate, să-şi încurajeze şi să-şi intensifice efortul pentru îmbunătăţirea calităţii în toate activităţile. De asemenea fiecare angajat trebuie să ţina sub control acele operaţii care pot genera un impact de mediu semnificativ sau evenimente de munca (răniri). Acest principiu va fi indeplinit numai prin obţinerea satisfacţiei fiecărui angajat asupra muncii pe care o realizează.

Perfecţionarea continuă a produselor şi serviciilor

Cerinţa obligatorie pentru existent societăţii, pentru care se va acţiona atât prin eliminarea cauzelor neconformităţilor, dar şi prin asimilarea continuă a cerinţelor pieţei.

Eficienţa şi rentabilitate

În toate procesele, planificarea activităţilor va constitui stilul de muncă al societăţii astfel încât în urma activităţilor să se obţină obiectivele la nivel maxim cu minimum de efort i cheltuieli.

Consolidarea poziţiei pe piaţă

Respectarea tuturor principiilor, corelată cu o activitate de promovare a serviciilor furnizate, realizată cu profesionalism şi responsabilitate va avea ca rezultat existent permanenţa a noilor clienţii şi marirea numărului de clienţii fideli.

Pentru realizarea principiilor prezentate S.C. BIJU S.R.L. eficientizează continu sistemul de management integrat şi implementat în conformitate cu standardele SR EN ISO 9001:2001, SR EN ISO 14001:2005 şi SR OHSAS 18001:2008, precum şi a performanţelor acestuia. Respectă cerinţele legislative şi legislative aplicabile şi lupta activ împotriva poluării,

39

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

concomitant cu aplicarea măsurilor pentru prevenirea riscurilor de rănire şi îmbolnăvire profesională a angajaţilor.

Beneficiarii principali ai societătii, în ordinea importanţei sunt:

S.C. ENEL DISTRIBUŢIE BANAT S.A.

  • - bransamente individuale la persoane fizice şi juridice;

  • - o lucrare de medie tensiune, alimentarea postului de transformare care alimentează blocurile ANL de pe strada Miloia. PRIMĂRIA TIMIŞOARA

  • - lucrări de instalaţii electrice interioare la Primăria Municipiului Timişoara-Corp B, fost sediu BancPost;

  • - construirea Casei Casătoriilor pentru Primăria Municipiului Timişoara. INSPECTORATUL ŞCOLAR TIMIŞ

  • - lucrări de reparaţii la instalaţii interioare la diferite licee, grădiniţe şi şcoli;

  • - service la toate locaţiile Inspectoratului Şcolar Timiş în construcţii, instalaţii de apă, încalzire central şi instalaţii electrice. UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA

  • - reparaţii capitale la Facultatea de Construcţii

  • - amenajarea Sălii Senatului din incinta Rectoratului;

  • - lucrări de reparaţii diverse şi modificări la instalaţiile electrice la Facultatea de Mecanică.

Aliniindu-se la exigenţele tot mai mari în ceea ce priveşte calitatea lucrărilor solicitate de client, S.C. BIJU S.R.L. are certificat Sistemul de Management Integrat: cailitate-mediu- sanătatea şi securitatea în muncă.

Seviciile oferite:

Serviciile oferite de societate sunt: lucrări de construcţii civile şi industriale, instalaţii sanitare, termice, gaze, climatizare, ventilaţie, izolaţii, lucrări de alimentare cu apă şi canalizare; montaj utilaje tehnologice; proiectare, execuţie, reparare şi modernizare, instalaţii electrice interioare, branşamente, reţele electrice şi de iluminat public, staţii şi posturii de transformare, la

40

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

tensiuni de la 0,4 KV la 20 KV; execuţie lucrări de vopsire a reţelelor electrice şi lucrări de defrişare pentru traseele acestora; executarea, verificarea şi repararea prizelor de pamant. Societatea mai oferă şi service în construcţii, instalaţii de apă, încalzire central şi instalatii electrice. Segmentul de piaţă:

Segmentul de piaţă vizat este cel din demeniul construcţiilor, atât din zona de vest a ţării cât şi din celelate zone ale Romaniei.

Organizarea şi conducerea firmei:

Procesul de producţie:

S.C. BIJU S.R.L. deţine toate mijloacele corporale necesare execuţiei lucrărilor specificate în obiectul de activitate declarat, pentru a realiza lucrări calitative care să ducă la satisfacerea clienţilor şi capacitatea celor potenţiali. Astfel organizaţia deţine o locaţie constând din clădiri adecvate ca spaţiu şi amenajări.

Firma execută toate tipurile de lucrări de execuţie, reparare şi modernizare instalaţii electrice interioare, branşamente electrice, reparaţii reţele electrice şi de iluminat, prestări servicii pentru construcţii şi instalaţii sanitare, termice, climatizare, ventilare, izolaţii, lucrări de alimentări cu apă şi canalizare, defrişări, lucrări de vopsire a reţelelor electrice.

Societatea deţine şi un atelier de confecţii metalice unde se realizează confecţii şi structuri metalice diverse necesare execuţiei reţelelor electrice exterioare.

Pentru realizarea lucrărilor de execuţie, societatea se aprovizionează de la furnizori ca:

ROMSTAL, IZOMETAL, AUTOHTON, REMBKA etc. În cadrul societaţii, biroul tehnic se ocupă de intocmirea documentaţiilor pentru participarea la licitaţii, întocmirea graficelor de urmat pentru diferitele etape de execuţie a lucrărilor, de facturarea etapelor de lucrări executate. Aprovizionarea cu materiale de construcţii, se face de către fiecare şef de department în parte, pe şantierul unde se executa lucrările, în ordinea în care acestea se execută.

Societatea nu dispune de un depozit pentru aporovizionarea cu materiale de construcţii, dar deţine un spaţiu special amenajat la unul din punctele de lucru ale societăţii. În acel spaţiu se

41

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

depozitează în special materiile prime pentru atelierul de confecţii metalice, atelierul de croitorie, atelierul de tâmplarie (lemn si PVC).

Materiile prime şi materialele de bază sunt vopseaua, profile metalice, ciment, betoane, mortare, prefabricate din beton, carămida BCA, lemn, adezivi.

Societatea deţine şi un parc auto care asigură exececutarea lucrărilor de transport către punctele de lucru, precum şi transportul de personal şi echipamente de lucru.

Organigrama societăţii S.C. BIJU S.R.L poate fi evidenţiată în ANEXA 1. Conducerea:

Asociatul unic BANCUI VIRGIL-MIRCEA , cetăţean român , este şi administratorul societăţii, revenindu-i din drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege în această calitate.

Administratorul reprezintă societatea în raporturile cu terţii, angajează societatea în raporturile patrimoniale cu puteri depline pe o perioadă NEDETERMINATĂ. Numirea şi înlocuirea administratorului se face exclusiv de asociatul unic.

Societatea este structurată în 6 departamente:

departamentul de producţie;

departamentul de execuţie;

departamentul tehnic;

departamentul financiar-contabil;

departamentul de aprovizionare;

parcul auto.

Departamentul de producţie este alcătuit din 3 ateliere: de confecţii metalice, de mobilier, de tâmplărie PVC. Fiecare atelier este în subordinarea unui inginer specializat. Cele trei ateliere se regăsesc pe str. Podgoriei, nr. 1A, în cartierul Freidorf. La acest punct de lucru se găseşte şi depozitul societăţii pentru cele trei ateliere (materii prime: feronerie, pal, bare metalice etc.).

Departamentul de execuţie este alcătuit din 3 subdepartamente: constructorii (condus de doi ingineri specializaţi în domeniu), electricienii ( aflaţi în subordinea unui inginer specializat în

42

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

instalaţii electrice şi a unui inginer electrotehnist) şi instalatorii (conduşi de ingineri specializaţi în instalaţii de incălzire şi gaze, apă, canal)

Departamentul tehnic, cu un efectiv de 3 ingineri în specializarea construcţii şi instalaţii, proiectare, programare. Aceştia asigură pregătirea documentaţiei tehnice şi economic-financiare în vederea participării la licitaţii, suport tehnic pentru lucrările în execuţie şi întreţine legătura în celelalte departamente.

Departamentul financiar-contabil, cu un efectiv de 3 economişti, un inginer economist şi un contabil şef, care asigură evidenţa contabilă şi serviciile de personal ( contracte de muncă, cărţi de muncă).

Departamentul aprovizionării, cu un efectiv de 3 angajaţi, are ca scop aprovizionarea permanentă cu material şi cu echipamente a şantierelor în derulare şi a bazei de producţie.

5.2 BILANŢUL FINANCIAR AL SOCIETĂŢII

Economic vorbind, activul şi pasivul din bilanţ exprimă aceleeaşi realitate economică şi anume realitatea capitalurilor de care dispune unitatea patrimonială la un moment dat . În bilanţ, capitalurile sunt prezentate corespunzător celor două laturi ale sale, din punct de vedere al originii acestora.

Activul explicitează modul de utilizare al resurselor, respectiv al capitalurilor ce sunt puse

la dipoziţia unităţii, în timp ce pasivul ne arată sursele de finanţare ale întreprinderii constituite în principal din capitaluri proprii şi datorii. Acest mod de prezentare a utilizarilor şi a resurselor de care dispune la un moment dat întreprinderea face posibilă existenţa acelui echilibru valoric între utilizări sau active patrimoniale şi resurse sau pasive patrimoniale. Bilanţul poate fi analizat, sub aspect financiar, prin prisma relaţiei dintre resursele investite (pasiv) şi alocarea, utilizarea acestor resurse (activ), ceea ce crează premisele interpretării situaţiei financiare a întreprinderii. Astfel, bilanţul financiar, ce cuprinde elementele de activ în corespondenţa cu cele de pasiv, reflectă:

  • - echilibrul financiar pe termen scurt;

43

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

  • - şi echilibrul financiar pe termen lung.

Tab.5.1 Bilanţul contabil al societăţii S.C. BIJU S.R.L

44

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Evaluarea şi analiza riscului de faliment Tab.5.2 Echilibrul finaciar 45

Tab.5.2 Echilibrul finaciar

45

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

 

Nr.crt.

Specificare\ an

2010

2011

ACTIV

1

Imobilizări necorporale

0

0

2

Imobilizări corporale

2.069.787

1.900.611

3

Imobilizări financiare

0

0

6

ACTIVE IMOBILIZATE-TOTAL

2.069.787

1.900.611

7

Stocuri

2.899.631

2.577.140

8

Creanţe

2.183.672

3.757.284

 

Disponibilităţi şi investiţii financiare pe

   

11

termen scurt

1.531

1.028.370

 

a) Disponibilităţi

1.531

1.028.370

12

Cheltuieli înregistrate în avans

0

3.075

13

ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL

5.084.834

7.362.794

14

TOTAL ACTIV

7.154.621

9.266.480

 

PASIV

1

Capitaluri proprii

1.728.175

1.964.373

2

Datorii pe termen mediu şi lung

1.056.000

1.039.000

3

Datorii financiare de tml

1.056.000

1.039.000

4

Datorii de exploatare pe tml

0

0

5

CAPITAL PERMANENT

2.784.175

3.003.373

6

Datorii pe termen scurt

4.370.446

6.263.107

46

  • 12 DATORII-TOTAL

4.370.446

6.263.107

  • 13 TOTAL PASIV

7.154.621

9.266.480

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Pentru a gestiona corect riscul de faliment la nivelul societăţii am efectuat o analiză aprofundată a riscului de faliment pe doi ani, a societăţii S.C. BIJU S.R.L.

5.3 ANALIZA INDICATORILOR CALITĂŢII ECONOMICO-FINACIARĂ

Evaluarea riscurilor la care este supusă societatea, impun evaluarea şi aprecierea stării de sănătate financiară în diagnosticul financiar-contabil. Riscul apare în strânsă legătură cu strategia financiară a intreprinderii. În orice societate, riscul de faliment semnifică posibilitatea de aparitie a incapacităţii de plată, prin neplata la timp a facturilor scadente ca şi consecinţă a rezultatelor nefavorabile din situaţiile finanaciare precedente (pierdere). Neacoperirea pierderilor staă în sarcina creditorilor, diminuând cosiderabil averea proprietarilor, ceea ce duce la o situaţie netă negativă. Situaţia netă exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra societăţii. Pentru a calcula situaţia netă (SN) am extras din bilanţul financiar-contabil, valorile necesare pentru calcule, după cum se poate vedea în tabelul următor:

Tab. 5.3 Rezultatele situaţiei nete

Evaluarea şi analiza riscului de faliment Pentru a gestiona corect riscul de faliment la nivelul societăţii

Concluzie:

După ce am efectuat calculele, pe care le-am centralizat în tabelul de mai sus se poate observa că:

  • - atât în anul 2010 cât şi în anul 2011, valorile situaţiei nete sunt pozitive, de asemenea se observă că situaţia netă are o valoare în creştere de la un an la altul;

47

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

  • - faptul că situaţia netă are o valoare pozitivă reflectă o gestiune economică sănătoasă a societăţii S.C. BIJU S.R.L, care maximizează valoarea entităţii prin creşterea capitalurilor proprii şi a averii proprietarilor referitor la menţinerea capitalului fizic şi a capitalului financiar supus erodării prin inflaţie.

  • - creşterea situaţiei nete de la un an la altul, are ca efect creşterea independenţei şi a rentabilităţii financiare.

Pentru a analiza mărimea riscului activităţii economico-financiare, trebuie analizată bonitatea financiară care să exprime o gestionare sanătoasă a activităţii pe toate nivelurile, de la cel operaţional la cel strategic.

Evaluarea completă a stabilităţii întreprinderii şi a posibilităţii de a înregistra pierderi, care anticipează degradarea situaţiei financiare până la riscul de faliment se poate realiza prin intermediul unor indicatori care exprimă calitatea activităţii economico-financiară, dependenţi de capitalurile proprii, şi anume:

solvabilitatea patrimonială; lichiditatea generală; trezoreria netă; Solvabilitatea patrimonială exprimă gradul în care capitalurile proprii acoperă obligaţiie pe termen lung şi a creditelor.

Tab. 5.4 Rezultatele solvabilităţii patrimoniale

Evaluarea şi analiza riscului de faliment - faptul că situaţia netă are o valoare pozitivă reflectă

Concluzie:

Valorile solvabilităţii patrimoniale nu sunt îmbucurătoare întrucat au valori sub 0,3 ceea ce constituie un semnal de prudenţă deosebită.

48

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Lichiditatea generală masoară capacitatea societăţii de a-şi achita la timp obligaţiile pe termen scurt din resursele băneşti disponibile, prin transformarea rapidă a activelor circulante în disponibilităţi băneşti.

Tab. 5.5 Rezultatele lichidităţii generale

Evaluarea şi analiza riscului de faliment Lichiditatea generală masoară capacitatea societăţii de a-şi achita la timp

Concluzie:

În tabel se observă faptul că lichiditatea generală creşte în anul 2011 cu 0.0121, faţă de anul 2010, de unde reiese faptul că societatea S.C. BIJU S.R.L. are un supliment de resurse care fac faţă incidentelor ce pot aparea în mişcarea capitalului circulant, consecinţa unui fond de rulment pozitiv. Trezoreria netă este partea care rămâne din resursele stabile după ce au fost finanţate imobilizările şi necesarul de fond de rulment.

Tab. 5.6 Rezultatele necesarului de fond de rulment

Evaluarea şi analiza riscului de faliment Lichiditatea generală masoară capacitatea societăţii de a-şi achita la timp

Tab.5.7 Rezultatele trezoreriei nete

49

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Evaluarea şi analiza riscului de faliment Concluzie: Din acest tabel reiese că trezoreria netă este pozitivă,

Concluzie:

Din acest tabel reiese că trezoreria netă este pozitivă, ceea ce exprimă aptitudinea

întreprinderii de a se finanţa din resursele stabile.

5.4 ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT LA S.C. BIJU S.R.L. APLICÂND

METODA ALTMAN

Z=1,2*X 1 +1,4*X 2 +3,3*X 3 +0,6*X 4 +0,999*X 6

ANUL 2010

variabila X 1

X 1= FR AT

unde,

-

FR= fond de rulment;

-

AT= active totale;

AT= Ai+Ac+Cheltuieli în avans

unde,

-

Ai=active imobilizate;

-

Ac=active circulante;

50

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Ai=2.069.787 RON

Ac=5.084.834 RON

Cheltuieli în avans=0

AT=2.069.787+5.084.834+0

AT=7.154.621 RON

FR=Ac-DC

Ac=S+C+Disponibilităţi băneşti

unde,

  • - S=stocuri;

  • - C=creanţe;

  • - Disponibilităţi băneşti= banii care se gasesc în casă şi în bancă.

S=2.899.631 RON

C=2.183.672 RON

Disponibilităţi băneşti= 1.531 RON

Ac=2.899.631+2.183.672+1.531

Ac=5.084.834 RON

DC=D<1an+Venituri în avans

unde,

  • - D<1an-datorii ce trebuiesc plătite într-o perioadă de până la un an;

D<1an=4.370.446 RON

Venituri în avans=0

DC=4.370.446+0

51

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

DC=4.370.446 RON

FR=5.084.834-4.370.446

FR=714.388 RON

X

1= FR AT =

X

2= PRI

AT

unde,

 

-

-

unde,

 

-

-

Dividente=0

PRI=302.183+0

X

2= PRI AT =

  • 714.388 .621 =0,099 0,10

7.154

variabila X 2

PRI= profit reinvestit= profit net;

AT=active totale;

PRI=Pirofit net-Dividente

Profit net=profitul după plata taxelor şi impozitelor;

Dividente=părţile ce le revin acţionarilor;

PRI=302.183 RON

PRI=302.183 RON

AT=7.154.621 RON

  • 302.183 .621 =0,04220,04

7.154

variabila X 3

52

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

X

3= RBIT

AT

unde,

 

-

X

3= RBIT

AT

X

4= CSVP

DT

unde,

 

-

-

unde,

 

-

-

X

4= CSVP

=

DT

RBIT=profitul înainte de plata impozitelor şi taxelor (profit brut);

RBIT=362.015 RON

AT=7.154.621 RON

362.015

  • 7.154 .621 =0,0506 0,05

variabila X 4

CSVP= capital subscris nervărsat;

DT=datorii totale;

CSVP=200.200 RON

DT= DTS+DTML

DTS= datorii pe termen scurt;

DTML= datorii pe termen mediu şi lung;

DTS=4.370.446 RON 1.056.000 RON

DTML=1.056.000 RON

DT=1.056.000+4.370.446

DT=5.426.446 RON

=

200.200

  • 5.426 .446 =0,0368 0,04

53

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

variabila X 5

  • X 5= CAN

AT

unde,

  • - CAN= cifra de afaceri netă;

CAN=10.613.999 RON

AT=7.154.621 RON

  • X 5= CAN =

10.613 .999

AT

7.154 .621

=1,48351,50

Z=1,2*0,10+1,4*0,04+3,3*0,05+0,6*0,04+0,999*1,50

Z=0,12+0,056+0,165+0,024+1,4985

Z=1,8635

1,87

ANUL 2011

variabila X 1

AT= Ai+Ac+Cheltuieli în avans

Ai=1.900.611 RON

Ac=S+C+Disponibilităţi băneşti

S=2.577.140 RON

C=3.757.284 RON

Disponibilităţi băneşti= 1.028.370 RON

Ac=2.577.140+3.757.284+1.028.370

54

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Ac=7.362.794 RON

Cheltuieli în avans=3.075 RON

AT=1.900.611+7.362.794+3.075

AT=9.266.480 RON

FR=Ac-DC

DC=D<1an+Venituri în avans

unde,

  • - D<1an-datorii ce trebuiesc plătite într-o perioadă de până la un an;

D<1an=6.263.107 RON

Venituri în avans=0

DC=6.263.107+0

DC=6.263.107 RON

Ac=7.362.794 RON

FR=7.362.794-6.263.107

FR=1.099.687 RON

X 1= FR AT =

  • 1.099 9.266 =0,11890,12

.687

.480

variabila X 2

PRI=Pirofit net-Dividente

PRI=235.198 RON

Dividente=0

55

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

PRI=235.198+0

PRI=235.198 RON

AT=9.266.480 RON

  • X 2= PRI AT =

    • 235.198 .480 =0,0254 0,03

9.266

variabila X 3

RBIT=282.013 RON

AT=9.266.480 RON

  • X 3= RBIT

AT

282.013

=

  • 9.266 .480 =0,0304 0,03

variabila X 4

CSVP=200.200 RON

DT= DTS+DTML

DTS=6.263.107 RON

DTML=1.039.000 RON

DT=6.263.107+1.039.000

DT=7.302.107 RON

  • X 4= CSVP

DT

200.200

= 7.302.107 =0,0274 0,03

variabila X 5

CAN=14.670.995 RON

56

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

AT=9.266.480 RON

X 5= CAN AT =

14.670 .995

9.266 .480

=1,58321,60

Z=1,2*0,12+1,4*0,03+3,3*0,03+0,6*0,03+0,999*1,60

Z=0,144+0,042+0,099+0,018+1,5984

Z=1,9014

1,9

Tab. 5.8 Centralizator funcţia-scor

Evaluarea şi analiza riscului de faliment AT=9.266.480 RON X 5 = AT = 14.670 .995 9.266

Concluzie:

Valoarea funcţiei-scor, se situează în ambii ani în intervalul

(1,8 ;2,7)

, situând

întreprinderea într-o zona gri de incertitudine cu o probabilitate de apariţie a riscului de 95% într-

un an şi una de 70% în urmatorii doi ani.

5.5 ANALIZA SUSTENABILITĂŢII

"Dezvoltarea durabilă se referă la capacitatea unei societăţi, ecosistem, sau orice

asemenea sistem existent de a funcţiona continuu într-un viitor nedefinit fără a ajunge la

epuizarea resurselor cheie"- Robert Gilman, Preşedintele Institutului Context.

Analiza SWOT

57

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Analiza SWOT constituie cea mai importantă tehnică managerială utilizată pentru

înţelegerea poziţiei strategice a unei întreprinderi/organizaţii.

În acest caz vom realiza analiza Swot pentru S.C. BIJU S.R.L. din patru puncte de vedere

şi anume: economic, social, tehnic şi ecologic.

Factorii relevanţi:

Pentru a putea continua această analiză a sustenabilităţii trebuie să alegem factori

relevanţi pentru fiecare din elementele sustenabilităţii : tehnic, economic, social şi ecologic.

Cei mai importanţi factori sunt:

Tehnic:

Dotare tehnică performantă: a departamentului este compusă din 4 autobasculante , 2

automacarale de 16 tone, 5 buldoexcavatoare, 1 excavator şenilar, 1 buldozer şenilar,

2

elevatoare, 3 grupuri electrogene, 1 pompa beton, 6 betoniere, 5000 mp schela metalică. De

asemenea firma asigură sculele de mână specifice fiecarei echipe.

Departamentele: tehnic si financiar-contabil, sunt echipate cu calculatoare, imprimante şi

suport informational de ultimă generaţie pentru o eficienţă garantată.

Nu deţine toată gama de utilaje necesară pentru unele lucrări de construcţii mai

pretenţioase.

Nu participă la dezvoltarea de noi tehnologii sau noi materiale pentru construcţii.

Economic:

Variaţia veniturilor este variabilă, întrucat lucrările de construcţii în exterior sunt afectate

de vremea schimbătoare, însa firma castigă pe alte direcţii, cum ar fi: instalaţii de gaz, electrice,

etc.

Concurenţa este mare pe partea de construcţii, ţinând cont de faptul ca majoritatea

lucrărilor sunt obţinute prin achiziţii publice (licitaţii).

Costurile sunt foarte mari, având în vedere numărul salariaţilor, dimensiunea parcului

auto, etc.

Printre clienţii firmei se numără cel mai des instituţiile publice: Primăria Municipiului

Timişoara, Universitatea Politehnica, etc.

Social:

58

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Firma a incheiat asigurări de viaţă pentru grupurile de salariaţi, aceştia beneficiind în caz

de accidente de ajutoare financiare.

Asigură echipamente de protecţie la locul de muncă (căsti de protecţie, salopete, mănuşi,

măşti).

Firma are contract cu un cabinet medical asigurându-se periodic evaluarea medicală a

muncitorilor, pe diferite specializări.

Satisfacţia la locul de muncă (plata concediilor de odihnă) şi respectarea zilelor libere în

sărbătorile legale.

Oferă salarii acceptabile în comparaţie cu profitul obţinut.

Ecologic:

Program de lucru într-un singur schimb.

Toate birourile sunt dotate cu aer condiţionat şi centrale termice .

59

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Evaluarea şi analiza riscului de faliment Tab.5.9 Analiza SWOT pentru SC BIJU SRL 60

Tab.5.9 Analiza SWOT pentru SC BIJU SRL

60

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Aprecierea subiectivă a sustenabilităţii:

Pentru a putea aprecia subiectiv sustenabilitatea firmei se alege un factor pentru un singur

element al sustenabilităţii care este trecut prin fiecare din cele patru cadrane, reprezentându-se

astfel importanţa sa în toate cele patru domenii. Factorul analizat se notează cu câte un calificativ,

după care aceste calificative se trec într-un sistem de axe XOY pentru a obţine gradul de

sustenabilitate al companiei.

Calificativele se acordă în funcţie de influenţa pe care o are un factor al sustenabilităţii

asupra celuilalt, iar aranjarea acestora în sistemul de coordonate XOY se realizează tot din acest

punct de vedere adică se aşează unul langa celălalt factorii care se influenţează reciproc.

Tab.5.10 Elementeul supus analizării din tehnic

Element al sustenabilităţii

Factor important

Tehnic

Fonduri europene pentru reînoirea parcului

auto ( achiziionarea unor utilaje noi).

În tabelul următor am explicat notele şi calificativele pe care le vom acorda pentru

factorul sustenabilităţii pe care l-am selectat din domeniul tehnic.

Tab. 5.11 Note şi calificative

Note

1

2

3

4

5

Calificativ

Foarte Slab

Nesatisfăcăto

Satisfăcător

Bun

Excelent

r

61

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Evaluarea şi analiza riscului de faliment Fig.5.1 Aprecierea subiectivă a sustenabilităţii Calificativele acordate sunt: - Economic

Fig.5.1 Aprecierea subiectivă a sustenabilităţii

Calificativele acordate sunt:

  • - Economic “Bun” - firma beneficiază de finanţare pentru dezvoltarea proiectului de îmbunătăţire a parcului auto şi atragerea de noi contracte;

  • - Tehnic “Nesatisfăcător” – firma poate achiziţiona utilaje noi care facilitează munca angajaţilor;

  • - Ecologic “Satisfacator” – creşterea consumului de combustibil, dar consum mai mic de energie şi poluare mai puţina;

  • - Social “Bun” - locuri noi de muncă, care generează costuri cu salariile şi calificarea mai mari . Propuneri de îmbunătăţire a sustenablităţii

62

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Analizând graficul de sustenabilitate rezultat prin aprecierea subiectivă a celui mai

relevant factor din tehnic observăm că societatea S.C. BIJU S.R.L. nu este o firmă sustenabilă şi

că necesită unele modificări pentru a-şi îmbunătăţii activitatea şi implicit pentru a deveni

sustenabilă.

S.C. BIJU S.R.L. ar putea lua următoarele măsuri:

Tehnic:

  • - implicarea în activităţi de cercetare-dezvoltare, pentru descoperirea de noi tehnici sau materiale în

 

construcţii;

  • - din banii obţinuţi din fondurile europene, firma ar trebui să achiziţioneze utilaje foarte

 

performante care sunt pe cale sa se lanseze în anul 2012.

Social:

  • - să ofere mai multe locuri de munca,

  • - să mărească salariile angajaţilor.

Ecologic:

Având în vedere că firma a obţinut cel mai mic calificativ în domeniul ecologic şi ţinând

seama de faptul că s-a analizat un factor relevant din domeniul tehnic (achiziţioarea unor utilaje

noi prin accesarea unor fonduri europene), pentru a îmbunatatii domeniul ecologic se propun

următoarele:

  • - respectarea legislaţiei relevante şi a regulamentelor în cadrul general ANRE şi a operatorilor din domeniul energiei cu care organizaţia are contact;

  • - luării unor măsuri adecvate şi eficiente în domeniul organizării proceselor, îmbunătătirii tehnologiei şi a atitudinii faţă de problema energetică;

  • - măsurării, înregistrării şi verificării diferitelor consumuri energetice;

  • - implicării active a personalului în implementarea politicii energetice;

  • - evaluării atente a posibilitaţilor de îmbunatăţire a eficienţei energetice;

  • - evitării cheltuielilor care nu sunt necesare;

  • - prelungirii perioadei de exploatare a resurselor energetice fosile.

  • - să utilizeze doar materiale de constructii ecologice care deşi sunt mai costisitoare, acestea sunt mai bune pentru mediul înconjurător,

63

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

- să utilizeze mai puţin combustibil, care de asemenea poluează mai puţin mediul

înconjurator.

Stabilirea eco-indicatorilor prezentaţi mai jos are la bază analiza multicriterială, ţinând

cont de: tipul activităţii care se desfasoară în cadrul S.C. BIJU S.R.L., tipurile de produse utilizate

în procesul de execuţie, impactul potenţial asupra mediului, analiza ciclului de viaţă al

produselor, analiza rezultatelor monitorizării noxelor de eşapament, consumul de energie.

În urma specificării tuturor măsurilor ce pot fi luate pentru ca S.C. BIJU S.R.L.

devină sustenabilă voi realiza graficul de mai jos.

Evaluarea şi analiza riscului de faliment - să utilizeze mai puţin combustibil, care de asemenea poluează

Fig.5.2 Aprecierea subiectivă a sustenabilităţii după îmbunătăţire

Evaluarea şi analiza riscului de faliment - să utilizeze mai puţin combustibil, care de asemenea poluează

Gradul de sustenabilitate

Evaluarea şi analiza riscului de faliment - să utilizeze mai puţin combustibil, care de asemenea poluează

64

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Observăm că gradul de sustenabilitate s-a modificat foarte mult, dacă trei din cei patru

factori ai sustenabilităţii au fost îmbunătăţiţi. Din acest grafic observăm că există un dezechilibru

minor între cei patru factori.

Realizând

această

analiză

a

sustenabilităţii

pentru

S.C.

BIJU

S.R.L.

observăm

societatea nu se află într-un echilibru perfect, deci nu este sustenabilă.

În urma îmbunătăţirii unui factor relevant din domeniul tehnic, observăm că se ajunge

automat la un oarecare echilibru, însă firma nu devine în totalitate sustenabilă, deoarece pentru ca

firma să devină sustenabilă ar trebui îmbunătăţite toate cele patru domenii: tehnic, economic,

social şi ecologic.

În urma analizei realizate de mine pe baza informaţiilor pe care le-am putut obţine aş

putea spune ca cel mai mult ar fi de îmbunatăţit în domeniul social, şi anume cred că ar trebui ca

firma să încerce să satisfacă mai mult nevoile angajaţilor şi să se implice mult mai mult în

relaţiile sociale, pentru că după părerea mea cea mai importantă resursă într-o societeate care

tinde spre profit, este resursa umană.

Tinând cont de faptul că firma pe care am analizat-o are ca şi domeniu de activitate

realizarea de clădiri rezidenţiale şi nerezidentiale, şi că în domeniul construcţiilor majoritatea

materialelor cu care se lucrează sunt poluante, cred că firma ar trebui să îşi îndrepte atenţia spre

domeniul ecologic şi să se implice mai mult în proiecte de cercetare-dezvoltare, de asemenea să

utilizeze materiale de construcţii ecologice.

Îmbunătăţirea consumului de resurse

În ultimii 2 ani evoluţia consumului de resurse a evoluat în felul urmator:

  • - apa, se utilizează din reţeaua de apă a oraşului Timişoara (apa industrială, nepotabilă) sau din reţeaua de apă a localităţilor unde sunt deschise şantiere/puncte de lucru; se observă

65

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

un consum monitorizat prin instalarea de apometre, observându-se o usoară descrestere a

consumului prin evitarea risipei;

  • - benzina, motorina, se alimentează de la staţiile de alimentare adiacente organizaţiei sau şantierelor deschise; se observă un consum redus cu 10% faţă de anul precedent prin eficientizarea activităţii de transport şi înnoirea parcului auto (norme Euro 3 si 4 la autovehicule); staţia proprie de carburant fiind închisa pentru evitarea impactului negativ asupra mediului;

  • - energie electrică, se alimentează din liniile energetice ale oraşului Timişoara sau ale localităţilor unde sunt deschise şantiere/puncte de lucru, furnizor fiind Electrica S.A.; s-au monitorizat cantităţile de energie electrică utilizată prin contorizare, însa calitatea de energie electrică crescând datorită creşterii numărului de lucrări contractate şi diversităţii serviciilor;

  • - lemnul, se utilizează din activitatea proprie de şantier, valorificandu-se intern rumeguşul şi cofrajele din activitatea de tâmplărie, pe timpul iernii în producerea de caldură;

  • - profile de aluminiu, materiale de construcţii, ţevi de oţel, tabla, se achiziţionează de la

furnizorii acceptaţi şi se valorifică intern prin redimensionare sau extern de către

furnizorii de servicii specifice; consumul acestor materii prime este în creştere datorită

creşterii numărului de lucrări, observându-se o scădere a cuantumului consumului raportat

la pierderile tehnologice, ca urmare a limitării risipei;

  • - smoala, bitum, membrane de tip pluvitec, se achizitionează de la furnizorii acceptaţi; observandu-se un declin semnificativ (60%) al utilizării smoalei şi bitumului în hidroizolarea acoperişurilor, efectuându-se treptat înlocuirea lor cu table sau membrane

-

izolatoare;

adezivi

acceptaţi

în

construcţii,

se

achizitionează

de

la furnizorii acceptaţi,

neidentificându-se până acum o alternativă ecologică pentru toţi adezivii utilizati în

construcţii;

  • - lacuri şi vopsele, se achizitionează de la furnizorii acceptaţi şi se încearcă aprovizionarea lacurilor şi vopselelor ecologice, cu preţuri rezonabile, pentru moment se încearcă să se epuizeze stocul existent şi se monitorizează deşeurile de ambalaje încercându-se recuperarea şi valorificarea lor externă;

  • - produse de balastieră, se achizitionează de la furnizorii acceptaţi, consumul crescând

datorită creşterii numărului de lucrări, fără impact negativ asupra mediului.

66

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

CONCLUZII

În economia concurenţială, existenţa şi viabilitatea oricărei afaceri sunt strâns legate de

risc în măsura în care rezultatele actuale din lucrare şi viitoare se află sub influenţa unor

evenimente neprevăzute.

Riscul decurge până la urmă din incapacitatea unei entităţi de a se adapta la timp şi la

costuri mici, la fluctuaţiile condiţiilor de mediu economic şi social.

67

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Lucrarea de faţă este o încercare de a întelege riscurile la care este supusă o afacere, în

special analizarea riscului de faliment la care se supune o întreprindere. În opinia mea analiza

riscului de faliment interesează nu numai entitatea care apelează la credite, ci şi băncile creditoare

care consideră că pentru a beneficia de un credit aceasta trebuie să prezinte o bonitate financiară

care să exprime o garanţie a gestionării sănătoase a acticităţii la toate nivelurile, de la cel

operaţional la cel strategic.

Analiza riscului de faliment, efectuată la o întreprindere de construcţii, m-a făcut să ajung

la concluzii ce sunt referitoare la calculele pe care le-am efectuat în lucrare.

Din calcul situaţiei nete am observat că în ambii ani analizaţi, valorile sunt pozitive şi în

creştere de la un an la altul, ceea ce reflectă o gestiune economică sănătoasă, care maximizează

valoarea entităţii prin creşterea capitalurilor proprii şi a averii proprietarilor referitor la

menţinerea capitalului fizic şi a capitalului financiar supus erodării prin inflaţie. Pe scurt creşterea

situaţiei nete de la un an la altul, are ca efect creşterea independenţei şi a rentabilităţii financiare.

Din analiza indicatorilor care exprimă calitatea activităţii economico-financiară rezultă că

societatea are un supliment de resurse care fac faţă incidentelor ce pot apărea în mişarea

capitalului circulant consecinţa unui fond de rulment pozitiv (rezultă din calculul lichidităţii

generale, care are valoare supraunitară şi crescătoare de la un an la altul), precum şi o trezorerie

netă pozitivă ce exprimă aptitudinea societăţii de a se finanţa din resurse stabile.

Pentru a afla poziţia societăţii din punct de vedere al analizei riscului de faliment, am

aplicat modelul Altman, care constă în calculul unei funcţii-scor care a situat societatea în zona

gri cu o valoare a funcţiei-scor de 1,8735 în anul 2010, respectiv 1,904 în anul 2011. Poziţionarea

societăţii în zona gri o cataloghează ca având probleme finaciare temporare.

Creşterea uşoară a valorii funcţiei-scor de la un an la altul este un semn că aceasta începe

să se redreseze, însă această creştere nu o scoate din acest interval care ridică probabilitatea de

apariţie a riscului de faliment, într-un an de 90% şi în următorii doi ani de 70%. În funcţie de

rezultatele obţinute am constatat că valoarea cea mai discriminantă o are X 4 (independenţa

financiară) în anul 2010 şi X 2 (capacitatea de finanţare internă) în anul 2011. Valorile cele mai

ridicate ale ratelor sunt obţinute de X 5 (viteza de rotaţie a activelor) atât în 2010 cât şi în 2011.

68

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

Ca şi propuneri pentru creşterea funcţiei-scor, eu aş sugera o scădere a stocurilor, întrucât

acestea nu reprezintă nimic altceva decât bani blocaţi care ar putea fi folosiţi la achitarea la

termen a datoriilor curente, care cresc considerabil de la un an la altul. O altă soluţie ar fi

deasemena încasarea la termen a creanţelor, sume de bani ce ar putea fi folosite tot in achitarea la

timp a datoriilor pe termen scurt. Cea de-a doua propunere este mai puţin probabil a fi dusă la

îndeplinire întrucât societatea lucrează foarte mult cu licitaţii, respectiv cu statul, care în cele mai

multe situaţii întârzie plăţile.

După analiza sustenabilităţi (a unui element relevant din domeniul tehnic) se desprinde

faptul că societatea mai are de facut îmbunătăţiri în ceea ce priveşte consumul de resurse şi

protecţia mediului.

ANEXE

ANEXA: 1 ORGANIGRAMA FIRMEI S.C. BIJU S.R.L

69

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

BIBLIOGRAFIE

  • 1. Băileşteanu Gheorghe - Diagnostic, risc şi eficienţă în afaceri , ediţia a II, Editura Mirton, Timişoara,1998

  • 2. Bătrâncea Maria – Risc şi faliment, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003

  • 3. Duran Vasile – Finanţe manageriale şi decizii în afaceri, Teorie şi practică, Editura Mirton, Timişoara, 1999

  • 4. Duran Vasile – Finanţele societăţilor comerciale, Editura Eurostampa, Timişoara, 2001

  • 5. Duran Vasile – Finanţe, teorie şi practică, Editura Mirton, Timişoara, 2000

  • 6. Duran Vasile, Economie, vol I şi II, Editura Eurostampa, 2005

  • 7. Duran Vasile, Gestiune Financiară, vol. I şi II, Editura Eurostampa, 2006

70

Evaluarea şi analiza riscului de faliment

19.Izvercian Monica, Sustenabilitate şi risc, suport de curs 2011, pagina 9,17-20

71