Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea ,,tefan cel Mare Suceava

Facultatea de iine Economice si Administraie Public


Specializarea: Administraie Public, Anul III, id

Referat la disciplina:
Management strategic

Suceava 2015

Tem nr.2
Rolul si importanta managementului strategic

Rolul si importanta managementului strategic


Managementul strategic a aprut i a fost conceput ca o form evoluat de conducere,
capabil s anticipeze schimbrile din interiorul i exteriorul ntreprinderii i s asigure acesteia
capacitatea de a se adapta la aceste schimbri cu maxim de succes.
a) Managementul strategic reprezint n esen o ncercare de armonizare ntre mediul
extern al ntreprinderii i mediul intern al acesteia printr-o monitorizare continu a evenimentelor
i tendinelor interne i externe.
b) De aici rezult o alt trstur esenial a managementului strategic i anume interfaa
mediului i atitudinea practic fa de schimbare.

Interfaa mediului se refer la faptul c conducerea trebuie s in seama, atunci cnd


are loc formularea strategiei, de ameninrile i oportunitile prezente i viitoare ale
mediului nconjurtor, precum i de slbiciunile i punctele forte ale firmei. Trebuie
avut n vedere, ns, c orice oportunitate este purttoare de anumite riscuri iar
conducerea firmei trebiue s cntreasc cu atenie posibilele ctiguri sau pierderi.
Conducerea firmei trebuie s aib capacitatea de a sesiza din timp schimbrile
intervenite n mediul extern i s ncerce s profite de oportuniti atta timp ct ele
sunt adecvate, tiut fiind faptul c acestea nregistreaz un declin n timp, iar o idee al
crei timp nu a sosit nc nu este o oportunitate real.

n ceea ce privete atitudinea practic fa de schimbare, aceasta se refer la faptul c


firma trebuie s posede o atitudine anticipativ i nu doar reactiv fa de schimbrile
mediului extern n prefigurarea viitorului su, ea trebuind s ncerce s fructifice
oportunitile i s exploateze constrngerile, astfel nct s le transforme n
oportuniti i s le foloseasc pentru obinerea unui avantaj competitiv durabil pe pia.
Prin acest comportament firma iniiaz ca nsi schimbri, n mediu i nu se mai afl n
ipostaza de a rspunde numai la transformrile i schimbrile intervenite n mediul
ambiant. Aadar, firma capt o mai mare putere de control asupra propriului destin,

crendu-i singur oportunitile care o vor face mai competitiv. Desigur, acest lucru
nu este ntotdeauna posibil i nu este la ndemna oricrei firme, tocmai de aceea
managementul strategic se bazeaz pe definirea mai multor scenarii posibile de evoluie
a mediului ambiant, dintre care se alege varianta cu cea mai mare probabilitate de
realizare.
c) Managementul strategic are un caracter dinamic, continuu, iterativ i interactiv. Pentru
mult vreme, conceptul militar de strategie a influenat demersul strategic la nivelul
ntreprinderii, considerndu-se c formularea strategiei este un exerciiu rezervat exclusiv
conducerii superioare a acesteia, iar implementarea urmeaz formulrii unui proces secvenial. n
prezent, cnd s-a realizat trecerea la managementul strategic aceast concepie este repus n
discuie. Acum se pune accentul pe nbinarea tot mai strns dintre formularea strategiei i
punerea ei n aplicare, precum i luarea n considerare, ntr-o mai mare msur, a componentelor
mediului ambiant.
Se consider c la baza acestor noi orientri stau evoluiile socio-culturale i
organizaionale care au indus noi atitudini, comportamente, exigene i, pe de alt parte, creterea
complexitii i imprevizibilitii mediului extern firmei.
Aadar, acest demers strategic nu mai poate fi considerat un proces liniar care cuprindea
formularea strategiei i apoi implementarea sa, ci este un proces iterativ, presupunnd revizuirea,
actualizarea permanent a deciziilor n funcie de schimbrile intervenite i care au fost sau nu
prevzute dinainte.
Managementul strategic are de asemenea un caracter dinamic i continuu. Procesul raional
de analiz i reflecie nu este i nu poate fi urmat n mod fidel, deoarece intuiia i ideile bune
apar ntr-o dezordine aparent i necesit returi neprevzute. Tocmai de aici rezult forma
progresiv i continu a aciunilor.
Din dorina de a anticipa schimbrile din mediul nconjurtor sau chiar de a le influena i
determina dac este posibil, a aprut nevoia punerii la punct a unui sistem de informare i
supraveghere care s permit firmei s ia la cunotin toate semnalele, venite din mediul extern,
chiar i a celor mai slabe. Manifestarea acestei tendine s-a concretizat printr-o serie de inovaii
n domeniul organizaional. Drept urmare, noile concepii privind managementul strategic pun

accent pe necesitatea descentralizrii refleciei strategice de la managerii corporaiei ctre


managerii de afaceri saau funcionali, ca un proces interactiv, cu rol s stimuleze ideile i
eforturile persoanelor creatoare, calificate, bine informate din ntreaga firm, managerilor de la
nivelurile identice i a diverilor specialiti.
Managementul strategic, aceasta noua forma de conducere a firmei prin care managerii de
varf urmaresc sa asigure evolutia pe termen lung si performanta organizatiei, este considerat un
proces tridimensional.
Astfel aceasta este:

un proces rational analitic (ce acopera dimensiunea economica);

un proces socio-politic (ce acopera dimensiunea umana);

un proces birocratic (ce acopera dimensiunea organizationala)

In primul rand trebuie sa observam ca in cadrul unei intreprinderi se poate vorbi despre doua
aspecte: cea economica si cea psihosociala. Catalina Bonciu considera ca, latura economica a
primit suficienta atentie, in defavoarea celei umane. Cu toate acestea, omul reprezinta
componenta cea mai activa a fiecarei organizatii si, oricat de multe studii si analize i-ar fi
consacrate, tot nu s-ar acoperi aria de manifestare a caracteristicilor umane, pentru simplul motiv
ca nu exista doi indivizi identici.
Organizatia poate fi privita ca:
- organizatie sociala, definita de multimea activitatilor umane indreptate spre un scop bine explicat
si exprimat in functie de aspectele tehnice, tehnologice sau de alta natura existente in interiorul sau;
- organ tehnico-productiv, care, de altfel, pune in miscare activitatile productive prin
intermediul tehnicii si tehnologiei disponibile;
- organism economic, orientat spre administrarea si gestionarea patrimoniului propriu, in sensul
sporirii continue a acestuia.

Oricat de importante ar fi celelalte domenii ale unei organizatii, se poate observa ca


factorul uman este primordial in importanta. De altfel, managerii care s-au indreptat si spre
lucratorii lor, nu doar spre obiectivul principal al activitatii, au atins performante remarcabile in
comparatie cu cei care au neglijat dimensiunea umana a organizatiei.
Aceeasi opinie este impartasita si de Marcela Nanes care considera ca: Intreprinderea
incepe tot mai mult sa fie privita nu numai ca un ansamblu ierarhizat de functiuni, al carui scop
este sa produca bunuri sau servicii destinate vanzarii, ci si ca o realitate umana complexa, ca
populatie de actori a caror actiune individuala si colectiva depinde de valoarea si formarea lor,
dar si de angajarea lor sau, cu alte cuvinte, de relatiile pe care le intretin cu intreprinderea.
Prin urmare, cred ca suntem de acord cu faptul ca in cadrul dezvoltarii oricarei
organizatii, factorul uman are o semnificatie deosebita.
Practicarea managementului strategic in cadrul firmei produce mutatii in filosofia,
climatul si mecanismele functionarii acesteia cu efecte deosebit de benefice asupra performantei
si competitivitatii ei.
Cele mai semnificative avantaje deriva din faptul ca:

managementul strategic este o forma si un sistem de conducere care asigura unitatea de


conceptie si de actiune la toate nivelurile ierarhice din cadrul firmei;

managementul strategic constituie forma de conducere cea mai bine adaptata pentru
anticiparea problemelor viitoare pe care le va avea firma, a oportunitatilor si
problemelor cu care se va confrunta, in conditiile in care viteza schimbarii este fara
precedent;

managementul

strategic asigura cadrul

necesar

implicarii puternice

tuturor conducatorilor din firma, de la orice nivel, in actiunile de concepere, stabilire,


aplicare si evaluare a strategiei de ansamblu si a celorlalte elemente care deriva din
aceasta;

managementul strategic practicat corespunzator asigura imbunatatirea semnificativa


a rezultatelor economico-financiare ale firmei, dezvoltarea rapida si consolidarea
pozitiei acesteia pe piata precum si cresterea apreciabila a competitivitatii ei.
Pe baza examinarii a 1495 de lucrari consacrate demersului strategic, Henri Mintzberg a

identificat zece scoli de gandire manageriala. In tabelul nr.1.1, prezentam sintetic care sunt aceste
scoli si trasaturile lor definitorii referitoare la elaborarea strategiei, elementul cel mai important
din punct de vedere al practicii manageriale.