Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
geniale a omului superior ... Mgulit e fiecare / C n-ai fost mai mult ca
dnsul. ; Rele-or zice c sunt toate cte nu vor nelege.... Motivul
vanitas vanitatum este reprezentat prin imaginea lumii care, indiferent de
evolutia sa, este supusa destinului si trecerii, ceea ce devine echivalent cu
moartea: Poi zidi o lume-ntreag, poi s-o sfarmi... orice-ai spune, /
Peste toate o lopat de rn se depune. Prin aceasta imagine se
realizeaza o reducere a lumii si a umanitatii la moarte, idee dezvoltata si in
poemul Luceafarul: Ca toti se nasc spre a muri. La fel ca si in incipitul
primului tablou, geniul este vazult si el ca prada a mortii, indiferent de
superioritatea sa spirituala si intelectuala: Mna care-au dorit sceptrul
universului i gnduri / Ce-au cuprins tot universul ncap bine-n patru
scnduri...
Finalul poeziei reintroduce motivul noptii senine cu luna plina: Cum
revars luna plin linitita ei splendoare! Motivul lunii corelate cu cel al
noptii atrag evaziunea in vis care, la randul sau, produce o evaziune in timp
si spatiu le simim ca-n vis pe toate, / Cci n propria-ne lume ea
deschide poarta-ntrrii / i ridic mii de umbre dup stinsul lumnrii....
Stindul lumanarii are semnificatia patrunderii in noaptea vazuta ca si
constiinta cosmica. Tabloul descriptiv din final introduce si alte motive
specific eminesciene, cel al codtrului, al izvorului si al valurilor. Prin
introducerea acestor simboluri, Eminescu reconstruieste un topos, un spatiu
sacralizat, folosindu-se inca odata de cunostintele sale de filosofie grecolatina. Potrivit acestei filosofii, codrul este spatiul consacrat divinatiei, este
salasul tainic al zeilor (Seneca). Izvorul apare deasemeni ca simbol al
sacralitatii procurand in spatiul teluric manifestarea materiei cosmice
fundamentale fara de care n-ar putea fi asigurate fecundarea si dezvoltarea
speciilor. Izvorul este cel ce spiritualizeaza transformand toposul intr-un
epos prin imaginea izvorului arhetipal considerat o imagine a sufletului,
origine a vietii interioare si a energiei spirituale, valurile reprezentand
puterea de regenerare, atat a cosmosului, cat si a spiritului: i ci codriascund n umbr strlucire de izvoar! / Peste cte mii de valuri stpnirea
ta strbate, Prin introducerea motivului umbre, Eminescu proiecteaza in
spatiul teluric o imagine stilizata a codrului ca loc al atractiei contrariilor,
care cuprine atat teluricul, reprezentat de umbra ce simbolizeaza
evanescenta, efemeritatea, dar si al universului reprezentat de stralucirea
izvorului, simbol al geniului, puterii, harului, origine a vietii. Ultimele doua
versuri se reiau prin ideea filosofica, doar ca acum particularizarea la nivelul
tipologiilor umane: unul, altul devine toti, sintagma ce cuprinde o proiectie a
intregii umanitati ce cuprinde si regi si saraci, si neghiobi si vanitosi, dar si
genii: i pe toi ce-n ast lume sunt supui puterii sorii / Deopotriv-i
5