ziua 1

M-am trezit, am facut juma de bagaj, m-am dus la metrou Aparatori-Eroilor apoi 3
statii RATB (122/226) pana la Mihai Ciuca pe Panduri, ma intorc acasa, fac restu de
bagaj, ma chinui cu Marius sa chemam un taxi vreo 15min, ori era aplicatia stricata
si nu lucra nimeni la dispecerat, ori era o conspiratie. Intr-un final ia unu comanda,
cica vine in 8min dar dupa 5min tot la 1,7km era, i-am zis ca sunt afara si am anulat
comanda. Ies afara, vad multe masini printre care un taxi ce se invartea ca un coi
intr-o galeata, ii fac semn si ma intreaba apoi de comanda, ghici ce, era comanda
aia anulata, il iau, ii zic ca ma grabesc, ca la fara 10 sa fiu la IDM Basarab. Zis si
facut, o ia pe un traseu frumos, la inghesuiala am luat-o pe linia de tramvai, la alta
pe interzis, ca sa taiem din drum. Eram deja la cotroceni, ma suna de la microbuz,
ca in 15min pleaca, i-am zis ca in 10 ajung. A tulit-o taximetristul, am apreciat, el a
zis ca ii place sa mearga asa sub presiune. Dupa 2 curbe si 3 semafoare ajung la fix
cat sa-mi pun bagaju-n spate si sa ma sui fericit in microbuz, am lasat bacsis 7lei la
taxi (cursa a fost 18lei!).
Imi pun castile, ascult un trip hop mix pe youtube, si ma gandesc ca la un moment
dat o sa bag niste versuri pe tot mix-ul si ii fac si videoclip. Zambesc, ma bucur ca
las Bucurestiul in spate. Cu 2 soferi, un mosulica ce chicotea si se hlizea cu un tanar
de pe scaunul de langa, cu o familie cu 2 copii de 4-5 ani, ce veneau din Italia, sa-si
petreaca concediul acasa. Dupa doi ani, isi luasera accent ca de, e la moda. Copiii
spuneau cantece si poezii stupide in italiana, in romana abia reuseau, dar totusi
fetita intreaba: mama care-i diferenta intre des si rar, raspuns: des e mai mult si
rar e mai putin. Aia e, mi-a crapat capu, ca nici baterie la telefon nu mai aveam,
trebuia sa vorbesc cu Dana, sa ma astepte la autogara. Iar pentru ca mi-am adus
aminte ca nu am pus incarcatorul de la telefon in bagaj, a inceput sa ma sune
fratemiu, maicamea, taicamiu, mamaimea, si alti cunoscuti si cunostinte si am
decis sa inchid telefonul ca altfel o pierdeam pe Dana, si dormeam cu ursu si
boschetarii. Pe la 22:00 dau de Dana, a confirmat ca vine dupa mine. Copiii aia din
microbuz, m-au terminat, erau disperati de galagie, impreuna cu parintii, ca se
cunosteau cu soferul Catalin, si nu s-au mai vazut de mult. Au mai fost in microbuz,
un student dintr-un satuc format din 3 case (am vazut cand a coborat) si un domn
mai tuciuriu, si slabut, saracacios, ce avea 300 lei numa intr-un buzunar, vazusem
cand i-a scos.
Ajung dupa 9 ore chinuitoare dar cu priveliste incantatoare, la gara Bai, din Vatra
Dornei, intr-un final da si Dana de mine, un domn pe la vreo 50 de ani, intr-o masina
straina, imi explica cum a fost el perturbat de faptul ca microbuzul nu a oprit chiar
in autogara, ci la 2 strazi de vila, aflu intre timp ca are un fiu student la Tg. Mures ce
si-a facut acolo un prieten din Tulcea. La intrare in curte, mi-a spus ca asta si cea de
langa sunt casele lui, ma pofteste in vila Dana, la etajul 2, intr-o camera, cu
balconas, baie, si dulap, iar la capul patului un tablou cu o casa pe lac, inconjurata
de munti si paduri cu o esenta tomnatica. Mergem in balconas, imi spune ca pe
stanga este orasul, pe dreapta statiunea, eu de colo: - beton, Imi ia buletinul, ii

dau banii si ne intalnim maine dimineata sa-ti dau chitanta si buletinul inapoi si
pleaca. Inchid televizorul, era ceva stupid oricum, desfac bagajul, fac probe la
camera, fumez o tigare, incui usa si ma bag la somn.

ziua 2
Ora 09:00 ochii deschisi, cu telefonul stins, cobor nu-i nimeni, dezleg poarta, o leg
altfel la loc, plec de tot. Mai intai caut sa-mi iau incarcator la telefon, o dau din
statiune in oras si invers, gasesc o taraba si doamna imi ofera doar prin usb, unu
roz la 20lei si unu negru la 10lei, il iau pe cel negru, si continui sa strabat orasul.
Dau intr-o intersectie de centru de achizitii fructe de padure hmm...imi aprind o
tigare la umbra, in gand: - sa fac poza, sa nu fac?!...de la intrare iese un muncitor cu
o coasa, si incepe sa lucreze iarba din fata curtii. Auzi nene: aici se vand sau se
cumpara fructe, el: aici vin culegatorii cu fructele si de aici pleaca in franta,
germania, italia, spania. daca vrei sa cumperi e la un pret mai asa, dar nu stiu
exact, 18lei?!, eu: dar daca vreau sa aduc? el: da, dar nu stiu pretul, anul asta
se anunta cu vermusti, sa vedem si trece inapoi la coasa si-mi spune ca el nu face
asta de obicei, dar acum se pregateste pt schimbul 2, m-a intrebat daca-s al locului
ca nu vrea sa-l vada lumea la coasa, dar culmea, in 15-30min cat am stat acolo, il
tot saluta lumea care trecea. Plec mai departe, nu-l mai intreb de unde as putea sa
culeg, poate maine.
Urc pe strazi si ajung fara sa-mi dau seama, la telescaun, 20lei dus-intors, iau bilet,
sus intreb de afine, pe seful de pe acolo, zice ca nu-s facute acum, imi arata un
tufis, si imi spune ca-s imprastiate peste tot. Dau o tura prin imprejurimi, imi clatesc
ochii, pozez tufisuri, vine ploaia, beau o bere la cabana. Caut incarcator, n-au vrut
sa-mi dea, am vazut eu unul la bar care se potrivea. Vine un slovac din Bratislava simi da 2 pliante cu trasee montane si o harta Vatra Dornei.
Dupa ploaie ma intorc pe telescaun, cobor, imi dau seama ca inca telefonul meu e
stins si ca acel cablu negru avea defapt iesire usb, gasesc intamplator un magazin
partener orange, dau 20lei pe cablu, pe drum iau o paine si o conserva de fasole,
merg sa sarbatoresc aceasta zi. Pe balcon ascult echipa de juniori Fc Dorna, cum se
antreneaza, iar antrenorul numa bine ba, bravoo ma, bag parola la wi-fi:
pensiunedana un trip hox mix pe youtube si ma gandesc, meditez, am
supravietuit si azi.

Ziua 3 dedicata total mie, neprielnic afinelor

Nu vorbesc cu nimeni, beau o bere, total eu si cu mine, ma uit pe harta dar uit ca la
sensul girator trebuie sa merg inainte, am facut stanga pur si simplu. Am mers in

fata toata strada lu Eminescu pana mi-am dat seama ca trec pe langa Scoala nr4,
Primaria, Judecatoria, Pompierii, zic: stai! merg spre un alt traseu ce-l vazusem pe
harta si am zis ca nu vreau pe acolo. Ma intorc la sensul girator si vad primul semn
de la traseu, beton, apoi am vazut treptele, vreo 70-80 la numar, le-am urcat,
dragut. La deal mai departe pe un drum asfaltat, las bariera in dreapta cu terenul
de tenis si continui urcusul prin padure, fac vreo 200m aud caini latrand, pe drum
balega de cal si urme de tanc rusesc. In sinea mea: mai incolo poate dau de
urs...hai sa fumez o tigare aici si sa ma gandesc: Pe deoparte n-am decat o apa la
bidon si un pseudo-bocanc sa ma apar de orice, deci nu faceam pe mortu, lesinam
singur. Iar pe cealalta parte: nu mai bine nu ma aventurez eu? ca nu-s mihai
viteazu.
Dar la afine? Asa tre sa umbli dupa ele. Culesul de bani te face sa risti orbeste, ca
nici nu stiam daca macar gasesc. Voiam sa merg pana la Vf Ousoru. Ou m-am facut.
Ma intorc putin la vale, vad o banca, ma asez. Stau juma de ora sa ma gandesc
daca sa continui drumu sau nu. Mi-e foame, beau o gura de apa, ma ia durerea de
cap si de stomac ... si cica vreau sa traiesc fara sa ma plang si sa ma scuz, patetic.
Sunt zlab si ma intorc in oras. Ma duc direct la mini-market si-mi iau o paine, 4
carnati si napolitane vrac, toate cu 10lei.

ziua 4
Incepe cu o ceata afara si-n stomac.
M-am intalnit cu sotia lu Dana, mi-a dat in sfarsit chitanta aia si restu de 10lei.
Macar am aflat ca-n lung si-n lat, in zona Masivului Pietrosu pana la Zagreni, in
Giumalau de la varf pana la schit Mestecanis, in Suhard pana la Vf Faraoane, in
Calimani pana la 12 apostoli si Poiana Stampei, se gasesc destule afine.
Am zis s-o iau din loc spre Vf Ousoru iar, de data asta am mers la mini-market mai
intai, am luat biscuiti vrac, 3mere, o para si o piersica, m-am calmat, am luat si un
cutit legal (avea pana in 5cm lama), am mers 1km in padure, pana am ajuns la un
gard cu sarma ghimpata ce trebuia sa-l sar, 3 cai si sunete de caini, ma gandeam ca
poate cainii sunt la datorie in tarc, zic: n-am cum sa ma apar ...stau la margine de
gard, in hanorac, relaxandu-ma putin, caci eram transpirat tot de la urcat si de la
caldura. Dupa ce petrec o ora intins acolo, imi zic: n-are rost, afine sunt, acum nu
le culeg deci pot pleca. Am inteles, nu pot traversa padurea singur, zlab punct.
Pana sa cobor in oras, inainte de trepte gasesc 1leu, suuper...merg la centru de
achizitii poate mai dau de cineva, nimeni insa, dar am pozat. Mai dau vreo 2 ture si
ma opresc intr-un parc, poposesc pe acolo cu gandul la nemurirea sufletului
impreuna cu porumbeii si veveritele. Ma intorc la Dana si gata, sunt pregatit de

ultima noapte. Maine am de stat 12ore cu bagaju pana vine microbuzu. O sa

innebunesc, Bucurestiul ma asteapta.

ziua 5
Imi fac bagaju, las troller-ul la Dana cu tot cu cheia de la camera. Plec la
hipermarket, imi iau niste chifle, felii de salam, chefir si munchies(dulciuri), 15lei.
Urc scarile de pe traseu dar nu-l mai urmaresc, fac dreapta la bariera, merg putin
prin padure si dau de o femeie ce culegea ceva de la braduti, o intreb: cand se fac
afinele? raspunde: dupa 20, imi arata una mica si verde, continua ea: sunt
peste tot. Mai patrund in padure si dau de un spatiu incercuit de brazi.
Iau pranzul, ascult natura si privesc cerul dintr-o perspectiva dilatata spatiu-timp si
ma gandesc la tampenii, teorii dubioase. Scriu si ma bufneste rasu, mananc un
croissant si ma bufneste rasu si mai tare. Imi aprind o tigareta si ma calmez...mai
am 7 ore pana ma sui in microbuz.
Ajung iar la hipermarket, dau ultimii bani pe o inghetata. In timp ce o savurez,
privesc toti cetatenii in treburile lor, ma doare la basca. Cu ghiozdanu in spate,
agale, ca un boschetar ma indrept spre Parcul municipal, aud trecator vreo 3-4
cetateni octogenari reusind sa-i faca cunostinta unuia de 95 de ani cu unu
septuagenar (la cat e de mic orasul nu ma asteptam sa nu se cunoasca).
In parc juma de ora imi verific durerea din degetul mijlociu. Ma uit la trecatori (sunt
aproape toate genurile de personaje romanesti, dar linistiti). Dau 2 ture de oras,
pozez, ma intorc de 3 ori in parc, mai stau putin pe o banca si plec sa-mi iau bagaju
de la Dana, gata, am poposit destul. Car imensitatea de troller pana la gara, tipic ca
in orice gara, vad un tip cam foarte baut (voma)...dupa care zice asa: ba nu cred ca
mi-e rau...ba futu-ti cristosii si altaru ma-tii, n-auzi ca nu mi-e rau? se ridica nervos
si tranteste niste doze de bere, ofticat ca ii este rau. In fine, imi venea sa-i zic sa
bage niste paine goala si sa mearga la somn, dar cred ca s-a dus direct pe o banca
din gara.
A ajuns si microbuzul, pasageri cu mine, o gagica cu flori la pantofi si un nene
dubios, fara pic de bagaj. La Dorna Arini s-a suit un mosulica trecut de ora betiei,
zice ca merge pana la primarie, il ia benevol si cand i-a zis ca acum e la primarie,
mosului nu i-a venit sa creada. Apoi pe drum a luat multa lume si a devenit putin
agitat, in rest peisaje superbe si o noapte lunga.