BOLI ENDOCRINE

Adenomul cromofob
Craniofaringiomul
Acromegalia
Gigantismul
Nanismul hipofizar
Sindromul adipozo-genital (sindromul Babinski-Frohlich)
Insuficienta hipofizara
Diabetul insipid
Macrogenitosomia precoce (sindromul Pelizzi)
Boala Cushing
Boala Addison
Feocromocitomul
Hipertiroidismul - Boala Basedow
Hipotiroidismul

Glandele endocrine, prin intermediul produ ilor de

secreie (hormoni), intervin ntr-o serie de
procese ce asigur adaptarea permanent a
organismului la condiiile variate ale mediului
extern, creterea i dezvoltarea organismului,
perpetuarea speciei, homeostazia (men inerea
unor caracteristici fiziologice stabile la nivelul
mediului intern) organismului, conservarea
unitii funcionale a organismului

Perturbarea activitii glandelor endocrine,

prin aciunea multiplilor factori de mediu
externi ct i factorilor individuali, va duce
la o serie de modificri att n plan
metabolic ct i n plan morfologic.

Din punct de vedere cantitativ, n urma

perturbrii activitii glandelor endocrine,
rezult dou tipuri de sindroame: un
sindrom hiperfuncional (cu exces de
secreie hormonal) i un sindrom
hipofuncional (cu deficit de secreie
hormonal)

innd cont de faptul c glanda hipofizara, prin

intermediul hormonilor tropi hipofizari, intervine
in reglarea secreiei hormonilor glandelor
periferice (tiroida, corticosuprarenala, gonadele),
perturbri la acest nivel i perturbri n
mecanismul de reglare (feed-back negativ sau
pozitiv ) vor duce ulterior i la o serie de
perturbri la nivelul glandelor periferice rezultnd
un tablou clinic polimorf cu un sindrom de baz
si simptome secundare

n ceea ce privete etiologia

endocrinopatiilor (bolilor endocrine) un rol
foarte important revine factorilor
neuropsihici (traumele psihice pot fi la
baza unor patologii de glanda tiroid,
precum boala Basedow, de
corticosuprarenala sau de ovar).

 Ali factori care pot declana o serie de boli endocrine

sunt:
tumorile glandulare sau de vecintate- duc la distrugerea
glandei;
infeciile - unele infecii au tropism glandular, ca parotidita
epidemic(oreionul) care poate duce la afectarea
gonadelor, pancreas, tiroid;
traumatismele fizice pe glande;
intoxicaiile - mai ales cele cu solveni organici pot duce la
compromiterea activitii endocrine a unor glande;
alimentaia - o serie de alimente conin substane
guogene de tip tiouree (varz, linte, fasole, conopida)
care consumate n exces pot determina perturbri de
ordin morfologic (gu ) sau / i funcional la nivel
tiroidian; deasemenea carenele vitaminice pot duce la
dezechilibre endocrine

 tulburrile circulatorii locale (embolii, tromboze)

pot determina necroze glandulare;
factorul autoimunitar - este incriminat in
patogenia unor afeciuni tiroidiene
(boala Basedow, tirodita Hashimoto etc.),
corticosuprarenaliene;
vrsta- pubertatea, sarcina, menopauza sunt
perioade care favorizeaz o inciden crescut a
bolilor endocrine;
factorul ereditar - sunt o serie de endocrinopatii
familiale precum Diabetul zaharat, sindroamele
de virilizare;
factorul geografic - Distrofia endemic tireopat
este o afeciune ce se intlnete cu predilec ie in
regiunile muntoase cu sol srac n iod

,,n organismul uman exist un reglaj foarte

fin ntre glandele cu secreie endocrin i
hipotalamus, un organ neuroendocrin care
funcioneaz ca o plac turnant ntre
secreia hormonal i creier"

Semne si simptome
- modificari ale menstruatiei;
- acneea;
- cresterea temperaturii bazale a corpului;
- ten gras (prezenta de sebum);
- pilozitate excesiva;
- oboseala;
- ameteala;
- simptome alergice;
- anxietate;
- diminuarea apetitului sexual;
- dureri de cap;
- crestere in greutate;
- depresie;
- endometrioza;
- retentie de apa;
- sindrom premenstrual;
- infectii de tract urinar

Hormonii
sunt substante chimice produse de catre
glandele care formeaza sistemul
endocrin; eliberati in circulatia sanguina
hormonii actioneaza in mod specific pe
unul sau mai multe "organe-tinta" cu
scopul de a le reglementa functionalitatea.
Cuvantul hormon s-a format prin derivarea
cuvantului grecesc "hormao" care
inseama "a stimula, a pune in miscare"

In functie de structura, hormonii se

impart in 3 grupe:
- peptidici (formati din mai multi acizi
aminati);
- steroidieni (derivati ai colesterolului);
- derivati dintr-un acid aminat (hormonii
tiroidieni).

Hormonii regleaza diferite functii din

organism, printre care:
- cresterea si dezvoltarea;
- functia si reproducerea sexuala;
- metabolismul;
- starea psihologica

Sistemul endocrin
este compus din mai multe glande; unele dintre
acestea sunt controlate de catre hipofiza, la
randul ei o glanda endocrina, si de catre
hipotalamus, altele au un mod de functionare
mai autonom. Asemeni sistemului nervos,
functia sistemului endocrin este de a stabili o
legatura/ comunicare intre organe prin
stimularea si eliberea de hormoni, care
controleaza o serie de functii vitale pentru
organism. Aparitia unui dezechilibru hormonal
are efecte dramatice asupra bunei functionari a
intregului organism

Glandele care alcatuiesc sistemul endocrin:

- Glanda hipofiza
- Hipotalamusul
- Tiroida
- Paratiroida
- Glandele suprarenale
- Pancreasul
- Testiculele
- Ovarele
- Epifiza (glanda pineala)

Hipofiza
este situata sub hipotalamus, de care este
suspendata printr-o mica tija, tija pituitara (sau
hipofizara). Deasupra si in fata hipofizei se
gaseste chiasma optica, continand fibrele
nervoase venite de la cele doua retine.
Structura interna a hipofizei se compune din
doua portiuni, separate una de alta, functionand
independent: antehipofiza in fata si posthipofiza
in spate

Examene - Pentru a studia hipofiza, se

practica dozari sangvine ale hormonilor si
examene radiologice (scaner, imagerie
prin rezonanta magnetica). O radiografie
a craniului poate pune in evidenta o marire
a seii turcesti, semn al unei tumori

Patologie
- Hipofiza poate fi sediul tumorilor, in general benigne
(adenom hipofizar, craniofaringiom). O tumora poate
secreta in mod exagerat hormoni (hiperprolactinemie cu
secretarea laptelui de catre san, acromegalie datorata
somatotrofinei - cu hipertrofierea organelor; si invers, o
tumora, prin neproducerea secretiilor (adenom
cromofob), poate provoca o diminuare a secretiilor
hormonale normale - ceea ce se numeste un
hipopituitarism - sau o insuficienta antehipofizara, cauza
a intarzierilor de crestere si a deficitelor in hormoni
sexuali.

Hipofiza, atunci cand este sediul unei tumori,

poate, de asemenea, sa comprime chiasma
optica si sa provoace o hemianopsie
bitemporala: subiectul nu mai are vedere a
partilor laterale, ca si cum ar avea ochelari de
cal.
Tratamentul tumorilor hipofizare este
hipofizectomia (ablatia hipofizei), pe cale
transcraniana sau transnazala, si radioterapia.

Hipotalamus
Regiune centrala a diencefalului situata la
baza creierului, sub talamus si deasupra
hipofizei, care este legata de el cu o tija,
tija pituitara. hipotalamusul asigura un
dublu rol de control al secretiilor
hormonale hipofizare si de control
al activitatii sistemului nervos vegetativ

Functionare - hipotalamusul secreta doi hormoni care

sunt stocati in hipofiza inainte de a fi eliberati in sange:
-hormonul antidiuretic sau vasopresina, care impiedica
apa din organism sa fie pierduta in prea mare cantitate in
urina, si
- ocitocina, care stimuleaza contractiile uterine in cursul
nasterii. hipotalamusul secreta, de asemenea, liberine,
hormoni care controleaza secretiile antehipofizei. alt rol
al hipotalamusului consta in a actiona asupra
functionarii viscerelor (viata vegetativa), de exemplu
intervenind aspra ritmului cardiac sau respirator.
hipotalamusul controleaza, de asemenea, senzatiile de
foame si de satietate, deci prizele alimentare, precum
si termoreglarea.

Patologie - Patologia hipotalamusului este legata de cea

a hipofizei si poate sa se traduca prin tulburari diverse
ale functionarii hormonale. simptomele revelatoare ale
unei opriri a secretiilor hipotalamice sunt legate de
marimea tumorii sau de deficitul hormonal (ca paloarea,
astenia, absenta scurgerilor menstruale, depilarea).
tratamentul este rareori chirurgical cand atingerea
hipotalamica este importanta, ci mai curand
medicamentos sau radioterapic. In toate cazurile, un
tratament hormonal substitutiv este necesar pentru a
corecta hipopituitarismul

Tiroida
este una din cele mai mari si importante glande
ale organismului. Ea apartine sistemului
endocrin, iar activitatea ei este reglata prin
influenta hipofizei si a hipotalamusului. Tiroida
controleaza procese metabolice, sinteza
proteica si sensibilitatea generala a organismului
fata de actiunea altor hormoni. Ea este
localizata in loja cervicala anterioara, inferior de
cartilajul tiroid ('marul lui Adam' cum este el
numit la barbati) si secreta mai multi hormoni, in
principal tiroxina, triiodotironina si calcitonina
(hormon important in homeostazia calciului)

Secretia hormonilor tiroidieni si influentele

exercitate de catre hipotalamus si
hipofiza sunt procese foarte complexe, si
orice modificare a principalilor factori
implicati in acestea duce la instalarea unor
dezechilibre in sinteze si secretie, ceea ce
clinic se traduce prin aparitia bolilor
specifice acestei glande

Prin hormonii pe care ii produce, tiroida

influenteaza foarte multe procese metabolice din
organism. Afectiunile tiroidei sunt diverse si
pot varia de la modificari anatomice ale
dimensiunilor, pana la importante dezechilibre
de functionare, care se rasfrang asupra
intregului organism, si chiar cancer. Cea mai
frecventa problema a tiroidei este legata de
secretia inadecvata de hormoni, in exces sau in
minus

Sinteza si secretia unei cantitati exagerate de

hormoni determina situatia numita
hipertiroidism (hiper inseamna prea mult), iar
situatia inversa, caracterizata prin deficit de
hormoni determina hipotiroidismul (hipo
inseamna prea putin). Desi manifestarile clinice
ale acestor afectiuni sunt foarte disconfortante si
alerteaza pacientul, patologia tiroidiana, in
majoritatea ei, poate fi tratata si tinuta sub
control, astfel incat viata pacientului sa se
desfasoare in mod normal, iar calitatea ei sa nu
fie afectata

Hipertiroidismul este o afectiune datorata secretiei

exagerate de hormoni tiroidieni si poate sa
apara in cadrul mai multor boli, printre care:
- Boala Graves: afectiune de natura autoimuna
caracterizata prin productia in exces de prea
mult hormon tiroidian. Este insotita si de
modificarea macroscopica a tiroidei, aparand
gusa tiroidiana. Cele mai frecvente simptome
sunt tahicardia, slabiciunea
musculara,tulburarea somnului si iritabilitate

Adenoame tiroidiene: reprezinta noduli care

apar in parenchimul glandular tiroidian si
care sunt capabile sa secrete hormoni,
ceea ce va influenta homeostazia interna
a organismului, creand dezechilibre
hormonale. Unele gusi tiroidiene contin
chiar si mai multi astfel de noduli;

Tiroidita subacuta: se datoreaza inflamatiei care

apare la nivelul parenchimului, care va favoriza
aparitia in exces a hormonilor, ceea ca va
determina hipertiroidism temporar ce dureaza in
general cateva saptamani sau chiar luni;
- Nodulul toxic tiroidian: este o tumora de natura
benigna a tiroidei, care poate fi muta din punct
de vedere clinic (nefunctionala) sau poate
produce hormoni tiroidieni, determinand
aparitia unui tabloul clinic de hipertiroidism

Boala Plummer (sau gusa toxica nodulara) este o

forma de hipertiroidism datorat existentei unor
noduli autonomi ce produc in cantitati exagerate
hormoni. Este considerata a doua cauza, in
ordinea importantei, de hipertiroidism, dupa
boala Graves;
- Patologie hipofizara, tumori hipofizare: in
aceasta categorie sunt incluse: struma
tiroidiana, tiroidita De Quervain, tiroidita toxica,
cancerul tiroidian, limfoamele si metastazele
care se pot cantona la acest nivel

Hipotiroidismul, prin contrast cu hipertiroidismul este o

stare in care tiroida nu poate sintetiza si/ sau secreta in
mod corespunzator hormonii in circulatie. Datorita
faptului ca organismul este privat de acesti hormoni,
care au numeroase roluri functionale importante,
procesele fiziologice nu mai pot decurge in parametri
normali. Principalele simptome asociate
hipotiroidismului sunt: astenie musculara, oboseala,
intoleranta la frig, depresie, crampe musculare,
sindromul de tunel carpia, paloare, castig ponderal si
retentie de fluide (edeme), bradicardie, constipatie

Paratiroide
Hiperparatiroidismul este boala in care hormonii
paratiroidienii sunt secretati in exces de una sau
mai multe din cele patru glande paratiroide ale
organismului. Ca atare, nivelul acestora din
sange este foarte ridicat. Glandele paratiroide
sunt de forma ovala, dimensiunea unei boabe
de orez si sunt localizate in zona gatului. Produc
hormonul paratiroidian care contribuie la
mentinerea unui echilibru adecvat de calciu
necesar tesuturilor si sangelui

Exista doua tipuri ale acestei afectiuni:

1. Hiperparatiroidismul primar este
caracterizat de supraproductia de hormoni
a glandelor paratiroide si cresterea
nivelului de calciu din sange
(hipercalcemia);
2. In hiperparatiroidismul secundar calciul
din organism are valori scazute.
Chirurgia este tratamentul cel mai frecvent
pentru hiperparatiroidism

Glanda suprarenala
situata la polul superior al fiecaruia dintre cei doi rinichi.
-

Glanda corticosuprarenala (partea periferica a suprarenalei)

este formata din trei straturi, fiecare din el specializat in sinteza
anumitor hormoni steroizi. Zona glomerulara fabrica
aldosteron, zona fasciculata, cortizol, iar zona reticulata,
androgeni (delta-4-androstendion, dehidroepiandrosteron, ori
D.H.A., si testosteron). Secretia corticosuprarenalei depinde
global de corticotrofina hipofizara, cu exceptia zonei
glomerulare, care se afla sub controlul sistemului reninaangiotensina (enzime renale).

Glanda medulosuprarenala (partea centrala a suprarenalei)

este formata din celule care produc catecolaminele
(neurotransmitatori), in principal adrenalina. Secretia
medulosuprarenalei depinde de sistemul nervos autonom

PATOLOGIE - Un echipament enzimatic incomplet al

corticosuprarenalei (deficit in 21-hidroxilaza sau in 11hidroxilaza) se manifesta printr-un bloc enzimatic
suprarenalian care antreneaza o hiperplazie (cresterea
cantitativa a tesutului suprarenalian), responsabil la
femeie de o sterilitate si de un hirsutism (pilozitate
exagerata). Insuficienta suprarenaliana cronica, ori boala
lui Addison, este de origine autoimuna sau consecutiva
unei tuberculoze. Tumorile benigne pot cauza o productie
excesiva a unuia sau a mai multor steroizi, de cele mai
multe ori cortizolul (sindromul lui Cushing), dar si
aldosteronul (sindromul lui Conn). Tumorile
medulosuprarenalei (feocromocitoamele) provoaca o
hipersecretie de catecolamine, responsabile de accesul
de hipertensiune arteriala. In sfarsit, tumori le maligne
ale glandei suprarenale sunt foarte rare, insa cu
prognostic nefavorabil in pofida tratamentului chirurgical

Pancreas

glanda de forma alungita, situata langa

stomac, avand secretie mixta, care
ajuta la digestia hranei si la reglarea
zaharului in organism

Pancreasul este alcatuit din doua tipuri de tesut:

Exocrin - produce enzimele necesare in procesul de
digestie a grasimilor, proteinelor si carbohidratilor. In
mod normal, enzimele sunt create si transportate catre
duodem intr-o forma inactiva, fiind activate atunci cand
este necesar. Tesutul exocrin fabrica bicarbonati care au
rolul de a neutraliza acizii din stomac.
Endocrin - produce hormonii de insulina si glucagon
si ii elibereaza in fluxul sanguin. Acesti hormoni
reglemeneaza transportul de glucoza catre celulele
organismului si sunt importanti in producerea energiei.P

Care sunt bolile de pancreas?

- Diabetul zaharat
- Pancreatita acuta
- Pancreatita cronica
- Deficitul de enzime pancreatice
- Cancer pancreatic

Diabetul zaharat
Frecvent diabetul zaharat este cauzat de
deficitul de insulina. Insulina este necesara
pentru mentinerea in limite normale a glucozei sursa majora de energie. Atunci cand inceteaza
sa mai functioneze, glucoza se acumuleaza in
sange, si uneori si in urina. In acest caz, pacientii
necesita injectii zilnice cu insulita. Nivelul ridicat
de glucoza din sange conduc in timp la modificari
semnificative ale vaselor de sange de la nivelul
ochilor, rinichilor, inimii, picioarelor si nervilor

La unii pacienti, diabetul se declanseaza chiar daca

pancreasul produce o cantitate suficienta de insulina, dar
din cauze necunoscute, aceasta nu este utilizata de
organism. De regula, acesti pacienti sufera de
supraponderabilitate si cu greu pot pierde kilogramele
in plus. In aceasta situatie se recomanda administrarea
unui tratament medicamentos care sa ajute la eliberarea
de insulina din pancreas.
In toate cazurile de diabet zaharat este important sa se
mentina un nivel normal sau aporape normal de glucoza
in sange pentru a preveni sau intarzia complicatiile bolii

Testicul
Functie - Testiculul are doua functii, declansate la
pubertate si controlate de o glanda care este situata la
baza creierului - hipofiza - si de o formatiune cerebrala hipotalamusul - care se supune, la randul ei, unui
retrocontrol hormonal.
- Functia exocrina este spermatogeneza, conditie
prealabila oricarei reproduceri.
- Functia endocrina este secretia hormonala de
testosteron, care nu doar ca induce spermatogeneza, ci
este responsabil si de importantele modificari pubertare
si de dezvoltarea caracterelor sexuale secundare
masculine (pilozitate, schimbarea vocii, repartitia
musculara etc.

Patologie
- Inainte de pubertate, coborarea testiculelor din cavitatea
abdominala in burse, prin canalul inghinal, este necesara
deoarece temperatura interna a corpului este prea
ridicata pentru a permite spermatogeneza. Absenta
coborarii testiculelor in burse, ori criptorhidia, poate
necesita un tratament chirurgical. Alte anomalii ale
tuburilor seminifere, intre care atrofia, antreneaza o
sterilitate. O insuficienta a dezvoltarii testiculare poate fi
de origine cromozomica (sindromul lui Klinefelter) sau
hipofizara (sindromul lui Kallmann-De Morsier).
Varicocelul (dilatatia varicoasa a venelor testiculului), de
cele mai multe ori neinsemnat, antreneaza uneori o
sterilitate, si hidrocelul (efuziunea de serozitate in jurul
testiculului si epididimului) pot necesita un tratament
chirurgical.

Ovar
FUNCTIE
- Rolul ovarului este dublu: pe de o parte, el
elibereaza in fiecare luna la femeie,
incepand cu pubertatea si pana la
menopauza, un ovul maturizat in folicul,
pe de alta aprte, el secreta hormonii
sexuali feminini (estrogenii).

PATOLOGIE
- Ovarul poate fi sediul unor leziuni
inflamatorii in cadrul unei salpingite
(inflamatie a uneia sau ambelor trompe),
unor tumori benigne (chisturi) sau maligne
(cancere). lnsuficienta ovariana
antreneaza tulburari ale ciclului
menstrual si, adesea, o sterilitate

Epifiza
1. Fiecare dintre cele doua extremitati ale unui os lung, adesea
ingrosata si purtatoare a unei suprafete articulare.
2.
Mica glanda endocrina situata in susul si in spatele celui de al
treilea ventricul al creierului. epifiza se calcifica in cursul
copilariei si devine vizibila pe radiografii dupa varsta de 20
ani. Acest proces de calcificare nu-i modifica functionarea. Ea
exercita un rol asupra ciclului de reproducere si contine un
mare numar de substante biologic active, dintre care prima
izolata a fost melatonina. Aceasta inhiba functia gonadotropa
(actiunea asupra glandelor sexuale) a hipotalamusului (centrul
vietii vegetative). epifiza poate fi sediul unei tumori foarte rare,
pinealomul.
Sinonim: glanda pineala

ADENOM CROMOFOB
Adenomul cromofob constituie tipul cel
mai obisnuit de tumoare hipofizara. La
nceput, tumoarea se dezvolta n hipofiza,
iar pe masura ce se mareste distruge
peretii seii turcesti, diafragmul seii si
creste n sus, invadnd larg hipotalamusul
si centrii nervosi nvecinati. Procesul infiltrativ e invadant si caracteristic tumorilor
maligne.

Simptome
In perioada de nceput lipsesc semnele clinice. Bolnavul
se plnge doar de dureri de cap si de aceea este deseori
tratat pentru nevroza. Cefaleea se datoreste de fapt
presiunii exercitate de tumoare pe diafragmul seii. Cnd
tumoarea devine voluminoasa, comprima centrii nervosi
din hipotalamus, producnd manifestari legate de
suferinta creierului: dereglari ale somnului si ale
apetitului, obezitate, febra. Daca tumoarea se dezvolta
anterior, comprima chiasma otpica si produce tulburari
de vederes strmtoare a cmpului vizual (hemianopsie),
atrofie optica si, n cele din urma, pierderea totala a
vederii. Daca tumoarea se dezvolta posterior, determina
aparitia diabetului insipid

Diagnostic
Deoarece manifestarile clinice sunt reduse n adenomul
cromofob, diagnosticul se bazeaza n primul rnd pe
examenul radiologie al seii turcesti - care arata marirea
de volum a glandei - si n al doilea rnd pe modificarile
oculare.
Tratament
Tratamentul este radiologie si chirurgical. Se practica fie
rontgenterapia regiunii hipofizare, fie exereza
chirurgicala (hipofizectomie). De data recenta este
procedeul de distrugere a tumorii hipofizare cu substante
radioactive (aur sau itriu), interventie denumita si
hipofzoliza

Acromegalia
Termenul de acromegalie provine din limba greaca si
inseamna extremitati mari. Unul din cele mai frecvent
intalnite semne ale bolii este cresterea excesiva a mainlor
si picioarelor. Alte manifestari ale acromegaliei sunt:
- cresterea exagerata a oaselor si a cartilajelor
articulatiilor (care cauzeaza artrita, dureri de spate,
curbarea coloanei vertebrale - cifoza)
- umflarea fetei, buzelor, limbii
- probleme de respiratie in timpul somnului
- ingrosarea pielii
- sindrom de tunel carpian si alte sindroame ale
terminatiilor nervoase
- cresterea excesiva a diverse organe ale corpului (inima,
glanda tiroida, ficat si rinichi

Simptomele ca urmare a excesului de hormoni de crestere sau de IGF1 variaza foarte mult:
- ingrosarea degetelor
- umflarea picioarelor
- transpiratie abundenta
- asprirea si accentuarea caracteristicilor faciale
- proeminenta accentuata a maxilarului si/sau a fruntii
- piele ingrosata in special pe palme sau talpi
- ten gras sau acneic
- - umflarea limbii
- ingrosarea sau umflarea gatului
- artrita
- dificultati de respiratie in timpul somnului si somnolenta excesiva
in timpul zilei
- dureri, amorteli, furnicaturi sau slabiciune a mainilor si
incheieturilor
- numeroase semne pe piele.

Acromegalia care afecteaza inima, influenteaza

valorile tensiunii arteriale sau cauzeaza diabetul
zaharat poate avea alte simptome:
- iritabilitate
- oboseala
- lesin
- slabiciune
- senzatie accentuata de sete sau urinare
- dificultati de respiratie
- dureri in piept
- Palpitatii sau batai rapide ale inimii
- toleranta scazuta la efort

Alegerea tipurilor de tratament in

acromegalie depind de cauza acesteia.
Pentru majoritatea cazurilor provocate de
adenoame hipofizare, tratamentul include
interventia chirurgicala, tratament
medicamentos si radioterapie. Deseori
este necesara o combinatie intre aceste
terapii pentru ca boala sa intre in remisie
(revenirea la nivelurile normale de hormon
de crestere si IGF-1).

Nanism hipofizar
Nanismul hipofizar este o afectiune
caracterizata prin dezvoltare staturala
insuficienta (femei: 120 cm, barbati: 130
cm).

Semnele nanismului hipofizar sunt:

- intarziere staturo-ponderala;
- masiv facial slab dezvoltat, "inghesuit", aspect de
"papusa";
- colorarea tegumentelor fetei in forma de fluture ;
- piele ridata, aspect uscat, "batut de vant";
- voce pitigaiata, stinsa;
- aspect grasut prin depunerea grasimilor la nivelul
trunchiului;
- insuficienta dezvoltare a craniului si a mainilor;
- gracilitate musculo-scheletica si hipotonie;
- la baieti, organele genitale externe sunt mai mici fata
de normalul varstei;
- intarziere pubertara (2-6 ani);
- infantilism sexual;
- inteligenta normala: complexe de frustrare,
comportament corespunzator varstei staturale.

Insuficienta hipofizara
Simptome si semne - Acestea se instaleaza treptat, ceea ce face,
uneori, sa dureze pana cand diagnosticul sa fie stabilit. Subiectul
este palid si oboseste usor. Zonele in mod normal pigmentate
(mameloane, organe genitale) se decoloreaza treptat. Pielea
devine fina si ridata, rece si uscata. Parul ia un aspect fin si sistemul
pilos se diminueaza, cu disparitia barbii la barbat, a parului pubian si
axilar la ambele sexe. La copil se observa o bresa in curba de
crestere si o oprire sau o incetare a dezvoltarii pubertare. La femeie,
hipopituitarismul antreneaza absenta scurgerilor menstruale. Pe
plan psihic, apar adesea o incetinire mintala, uneori tulburari ale
memoriei si intotdeauna o pierdere a libidoului. hipopituitarismul
este insotit de o hipotensiune arteriala si de o incetinire a ritmului
cardiac. Netratat, hipopituitarismul poate sa se agraveze brusc cu
ocazia unui stres, a unei infectii sau a unui act chirurgical. De
exemplu, faza acuta se traduce printr-o hipoglicemie, o
hipotensiune arteriala, o diminuare a temperaturii corporale si
tulburari ale starii de constienta care pot merge pana la o coma
profunda.

Diabet insipid
Diabetul insipid se refera la o afectiune endocrina
caracterizata fie prin scaderea sau absenta secretiei
hormonului ADH, fie printr-o secretie normala de
ADH, dar printr-un raspuns scazut al acestuia la
nivel renal.
Hormonul ADH este secretat la nivelul
hipotalamusului, dar este depozitat in hipofiza
posterioara. Principalele sale roluri sunt:
- reabsorbtia apei la nivel renal;
- producerea senzatiei de sete;
- scaderea secretiilor digestive;
- scaderea secretiilor salivare.

CAUZELE DIABETULUI INSIPID

Diabetul insipid poate fi de cauza neurogena atunci
cand secretia este scazuta, dar si de cauza nefrogena,
cand secretia este normala, dar raspunsul renal este
afectat. Asadar, cauzele diabetului insipid sunt:
1. Diabet insipid de cauza neurogena:
- interventiile pe hipofiza pot determina un diabet insipid
tranzitoriu;
- traumatisme cranio-cerebrale;
- tumori hipofizare;
- boli sistemice (sarcoidoza , hemopatiile);
- encefalitele si meningitele;
- diabet insipid idiopatic.

2. Diabet insipid de cauza nefrogena:

- afectari renale (pielonefrite, insuficienta renala cronica,
rinichi polichistic, amiloidoza);
- tulburari electrolitice (deficit de potasiu, hipercalcemie);
- tratamente cu diferite medicamente (litiu, amfotericina);
- dieta necorespunzatoare: hipoproteica sau hiposodata;
- diabet insipid congenital;
- diabet insipid familial.

SIMPTOMELE DIABETULUI INSIPID

Diabetul insipid poate debuta brusc sau progresiv
si cuprinde doua simptome cardinale:
- poliuria (urinari frecvente), mai ales nocturna.
Urina este incolora, iar volumul urinar poate
depasi chiar 10l/zi.
- polidipsia (ingerarea unor cantitati mari de apa)
in absenta careia pacientul se simte obosit,
anxios

Simptomatologia nespecifica descrisa anterior

ridica suspiciunea diagnosticului de diabet
insipid. Pentru confirmarea lui, sunt necesare
o serie de teste:
- determinarea densitatii urinare care in
diabetul insipid este scazuta;
- determinarea osmolaritatii urinare care este
si ea scazuta;
- determinarea osmolaritatii plasmatice care
este crescuta.

Se mai pot efectua o serie de teste pentru a realiza un

diagnostic diferential al diabetului insipid nefrogen de
cel neurogen:
1. Testul restrictiei hidrice:
- presupune masurarea osmolaritatii, densitatii si
volumului urinar din ora in ora, in conditiile restrictiei
aportului hidric;
- se opreste testarea daca pacientul manifesta
deshidratare sau pierde mai mult de 5% din greutatea
initiala;
- testul este pozitiv pentru diabet insipid daca parametrii
urinari raman nemodificati.

2. Testul la ADH:
- se administreaza un antidiuretic nazal;
- in diabetul insipid nefrogen valorile urinare se
normalizeaza;
- in cel de cauza neurogena, parametrii nu se modifica.
3. Testul la nicotina:
- nicotina stimuleaza secretia hipotalamica de ADH.
4. Testul la hidroclorotiazida:
- administrarea de hidroclorotiazida scade diureza in
cazul diabetului insipid nefrogen.

Alte explorari:
- radiografie de craniu fata si profil;
- tomografie computerizata;
- rezonanta magnetica;
- examenul fundului de ochi si a campului
vizual.

TRATAMENTUL DIABETULUI INSIPID

Tratamentul diabetului insipid dispune de mai multe optiuni:
1. tratamentul etiologic:
- se trateaza cauza diabetului insipid.
2. tratamentul cu hormon de substitutie care se poate administra:
- parenteral (solutie apoasa de retrohipofiza, solutie uleioasa 5 UI);
- intranazal (pulbere de retrohipofiza, Diapid, Minirin, Adiuretin).
3. Alte medicamente:
- diuretice tiazidice in diabetul insipid nefrogen;
- clorpropamida care are insa risc de hipoglicemie;
- clofibrat;
- carbamazepin.
Setea poate parea o stare fiziologica. Orice exacerbare a starilor
fiziologice indica insa o posibila patologie. Investigarea din timp a
simptomelor ofera sansa la un diagnostic precoce si la un tratament
corect!

Boala Cushing
Boala Addison
Boala Basedow