PRINCIPIILE METODEI CONTABILITATII

Pentru a da o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a

rezultatelor detinute, trebuie respectate, cu buna credinta, regulile privind
evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principii contabile.
Dupa cum se poate observa, metoda contabilitatii presupune, pe plan
teoretic, respectarea unor principii contabile, care sa faciliteze procesul de
cunoastere a obiectului ei de studiu ( patrimoniul agentilor economici), in
expresie baneasca, in vederea stabilirii cu exactitate a starii si structurii
patrimoniului si a rezultatului financiar obtinut.
In acest sens, sintetizand evolutia stiintei contabile, s-au impus in
planul practicii contabile urmatoarele principii:
1. Principiul autonomiei;
2. Principiul patrimoniului inchis ( principiul gestionar );
3. Principiul dublei reprezentari;
4. Principiul dublei inregistrari
5. Principiul documentar;
6. Principiul periodicizarii sau
independentei exercitiului );

specializarii

exercitiului

principiul

7. Principiul inregistrarii complete, cronologice, sistematice si continue;

8. Principiul inregistrarii sintetice si analitice;
9. Principiul generalizarii si sintetizarii informatiilor;
10. Principiul sinceritatii sau imaginii fidele;
11. Principiul regularitatii;
12. Principiul prudentei;

13. Principiul permanentei metodelor si a evaluarii;

14. Principiul continuitatii activitatii;
15. Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere;
16. Principiul necompensarii;
17. Principiul stabilitatii si cuantificarii monetare;
18. Principiul costului istoric;
19. Principiul importantei relative ( pragului de semnificatie );
20. Principiul mentinerii capitalului;
21. Principiul reconstituirii structurii de finantare;
1.Principiul autonomiei este acel principiu al metodei contabilitatii
conform caruiaagentul economic este o entitate patrimoniala disticta,
separata de actionarii sau asociatii care au contribuit la formarea capitalului
ei social.
Conform acestui principiu, agentul economic, in relatiile cu tertii,
persoane fizice sau juridice nu este reprezentat de actionari sau asociati, ci
de reprezentantii legali, numiti administratori, care asigura toate activitatile
de management.
Din acest punct de vedere, ecuatia echilibrului patrimonial poate fi
reflectata si sub forma:

in care:
B

- bunuri si valori economice ;

- drepturi cu valoare economica;

OP - obligatii fata de proprietari ( asociati si actionari );

Ot

- obligatii fata de terti.

2.Principiul patrimoniului inchis este acel principiu al

metodei contabilitatii conform caruia ansamblul operatiunilor economicofinanciare sunt Danalizate si reflectate in contabilitate de catre un singur
titular de patrimoniu, care gospodareste, administreaza si gestioneaza
patrimoniul respectiv. Acest principiu mai este cunoscut si sub numele de
principiu gestionar, conform caruia reprezentarea contabila este
circumscrisa la nivelul unei entitati patrimoniale, care poseda bunuri si
valori economice si are drepturi si obligatii in legatura cu bunurile si valorile
pe care le detine.
3.Principiul dublei reprezentari - conform caruia, patrimoniul
agentilor economici este reflectat in contabilitate, sub dublu aspect:

sub aspect material, al bunurilor si valorilor economice care

il compun , respectiv a destinatiei economice, structura
cunoscuta sub numele de activ patrimonial;

sub aspectul surselor de finantare al bunurilor si valorilor din

activ, adica sub aspectul raporturilor de proprietate, reflectate
sub forma de drepturi si obligatii cu valoare economica,
structura cunoscuta sub numele de pasiv patrimonial.

Dubla reprezentare a patrimoniului constituie trasatura fundamentala a

metodei contabilitatii, fiind reflectata prin ecuatia de echilibru sau ecuatia
dublei reprezentari:

in care:
B

- bunuri si valori economice;

- drepturi cu valoare economica;

- obligatii cu valoare economica.

sau

A= P

in care:
A

- activ patrimonial;

- pasiv patrimonial.

Intre cele doua structuri ale patrimoniului, respectiv activul si pasivul

patrimonial, exista o permanenta egalitate, deoarece in esenta, ambele
structuri exprima sau evidentiaza acelasi patrimoniu, numai ca abordarea
se face din puncte de vedere diferite.
In baza ecuatiei dublei reprezentari, echilibrul este permanent si
datorita faptului ca orice bun sau valoare economica este expresia unor
drepturi si obligatii cu valoare economica, si, in acelasi timp, orice drept sau
obligatie cu valoare juridica genereaza bunuri si valori economice.
Principiul dublei reprezentari sta la baza contabilitatii in partida dubla.
Dubla reprezentare:

influenteaza in mod direct continutul si structura bilantului;

sta la baza regulilor de functionare a conturilor;

stabileste ecuatiile de echilibru pentru analiza activitatii economico financiare a agentului economic.

Potrivit acestui principiu operatiile economice care aduc modificari

patrimoniului sunt analizate numai din punct de vedere al unui singur titular,
care raspunde de acest patrimoniu.
Pentru intelegerea acestui principiu, ne vom referi, ca exemplu, la
aprovizionarea cu marfuri ( in cazul unui comerciant ) sau cu materii prime (
in cazul unei intreprinderi industriale ) de la furnizor.
Aceasta operatie se reflecta atat in contabilitatea clientului ( cumparatorului
), cat si in cea a furnizorului ( vanzatorului ), sub doua aspecte dupa cum
urmeaza:

In exemplul de mai sus, marfurile sau materiile prime primite de la

furnizor dau nastere la doua fenomene distincte si de natura diferita:
intreprinderea dispune de stocuri de marfuri sau materii prime, dar, pana
cand va intocmi formele de plata si se va realiza transferul sumelor
corespunzatoare, in contabilitatea intreprinderii cumparatoare se va
inregistra si obligatia acesteia fata de furnizor.Astfel ca in acest patrimoniu
vom avea:
la activ
+ stocuri de marfuri

la pasiv
+ obligatii fata de

furnizor
Sau daca intreprinderea contracteaza un credit bancar la activ va avea
o suma de bani, iar la pasiv obligatia fata de banca.
In momentul in care se va face plata marfurilor primite de la furnizor in
cadrul mijloacelor ( activului ) va avea loc diminuarea disponibilitatilor

banesti ale intreprinderii, cu valoarea cu care au crescut stocurile de

marfuri, iar in cadrul surselor ( pasivului ) se vor stinge obligatiile
intreprinderii fata de furnizor cu valoarea marfurilor platite.
Daca analizam patrimoniul in mod static, in fiecare moment el ne apare
in aceasta dubla ipostaza; ca existente economico-materiale sub forma de
materii prime, marfuri, disponibilitati banesti, pe de o parte si ca surse de
provenienta, care pot fi capital propriu sau proprietatea firmei titulare a
patrimoniului respectiv, sau surse imprumutate, sau obligatii fata de
furnizori, pe de alta parte.
Aceasta dubla reprezentare se refera la aceeasi realitate economica,
privita insa din doua puncte de vedere si isi gaseste concretizarea in
egaliatatea permanenta ce trebuie sa existe intre cele doua parti.
MIJLOACE ( ACTIV ) = SURSE ( PASIV )
Aceasta egalitate reprezinta expresia generalizata teoretica si practica
a dublei reprezentari - ca principiu fundamental si confera un atribut
esential contabilitatii: exactitatea datelor inregistrate si prelucrate.
Daca obiectul dublei reprezentari il formeaza insa activitatea
economica interna a intreprinderii si transformarile care au loc si care se
concretizeaza in cheltuieli si venituri, atunci relatia de egalitate se stabileste
intre eforturile si rezultatele obtinute de intreprindere , adica:
CHELTUIELI + REZULTATE = VENITURI
Totodata, aceasta egalitate constituie cheia autocontrolului si
autoreglarii pe care le permite contabilitatea pentru propria sa activitate.
In masura in care prin prelucrarea si generalizarea informatiilor
inregistrate in contabilitate nu se verifica egalitatea patrimoniala enuntata
mai sus, inseamna ca in procesul contabil de inregistrare si reflectare in
contabilitate s-au incalcat principiile metodei si se impun cautate si
eliminate sursele erorilor sau neregulilor.
4. Principiul dublei inregistrari este determinat si se
bazeaza pe principiul dublei reprezentari.

Daca am inlocui abordarea globala a patrimoniului, sub forma celor

doua structuri, de activ si de pasiv, conform principiului dublei reprezentari,
cu o abordare individuala a patrimoniului, respectiv, daca ne referim la
existenta, starea si miscarea individuala a fiecarui element paytrimonial in
parte, atunci principiul dublei reprezentari ( ACTIV = PASIV ) se
concretizeaza inprincipiul dublei inregistrari, formalizat prn egalitatea:
DEBIT ( D ) = CREDIT ( C )

Debitul si creditul reprezinta cele doua structuri fundamentale ale

contului, procedeu sau instrument specific al metodei contabilitatii, asa
cum activul si pasivul constituie cele doua structuri fundamentale
ale bilantului contabil.
Dupa cum se cunoaste din definitiile date, diferenta esentiala dintre
bilant si cont, ca procedee specifice metodei contabilitatii, este aceea ca
bilantul reprezinta patrimoniul in ansamblul sau, adica in totalitatea
elementelor patrimoniale componente, iar cu ajutorul contului se reflecta
acelasi patrimoniu, numai ca abordarea este individuala, adica se reflecta
fiecare element patrimonial in parte.
Din acest punct de vedere, principiul dublei inregistrari poate fi
considerat o continuare a principiului dublei reprezentari, numai ca se
schimba procedeele contabile specifice utilizate, dubla reprezentare
foloseste ca procedeu specific de reflectare a patrimoniului bilantul
contabil, iar dubla inregistrare foloseste ca procedeu specific de reflectare
a patrimoniului contul contabil.
Metoda contabilitatii utilizeaza principiul dublei inregistrari datorita
faptului ca bunurile economice si sursele de finantare ale acestora sunt
intr-o continua miscare si transformare, datorita operatiilor economico financiare la care participa patrimoniul.
Astfel, modoficarile intervenite in masa patrimoniului, in sensul cresterii sau
scaderii acestuia, determina un raport de echivalenta, intre bunurile si
valorile economice, pe de o parte, si sursele de finantare, respectiv
drepturile si obligatiile cu valoare economica, pe de alta parte.

Conform principiului dublei inregistrari, contabilitatea inregistreaza

fiecare operatie economico-financiara, simultan sau concomitent, in cel
putin doua conturi, din care, la unul din conturi, in partea de debit, iar la
celalalt, in partea de credit.
5. Principiul documentar este acel principiu al metodei
contabilitatii care presupune ca toate operatiile economice si financiare in
legatura cu patrimoniul, miscarile si modificarile masei patrimoniale sa fie
consemnate in documente contabile ( procedeul documentar ).
Trebuie, totodata, precizat faptul ca nu se admite inregistrarea in
contabilitate a operatiilor economico- financiare, daca acestea nu au la
baza documente contabile justificative.
Documentele contabile au un continut diferit, in functie de natura
elementelor patrimoniale pe care le reflecta, de continutul economic al
operatiilor pe care le consemneaza.
Documentele justificative trebuie sa cuprinda toate elementele
prevazute in situatia formularelor aprobate de legiuitor, respectiv:

- denumirea documentului;

- denumirea si sediul agentului economic;

- numarul documentului si data intocmirii acestuia;

- continutul operatiei economico- financiare;

datele cantitative si valorice aferente operatiei onomico-financiare

efectuate;

- datele de identificare, precum si semnaturile persoanelor care raspund

de efectuarea operatiei economico-financiare, ale persoanelor cu
atributii de control financiar preventiv si ale persoanelor abilitate legal sa
aprobe operatiile respective;

- alte elemente care sa asigure consemnarea completa a operatiilor in

documentele justificative si contabile.

Inscrisurile care stau la baza inregistrarilor in contabilitate pot dobandi

calitatea de document justificativ numai in cazurile in care furnizeaza toate
informatiile prevazute in normele legale in vigoare.
Inscrisurile provenite din relatiile comerciale cu persoanele fizice pot fi
inregistrate in contabilitate numai daca se face dovada intrarii in gestiune a
bunurilor si valorilor respective, si numai daca la baza operatiilor
stau contracte sau conventii incheiate cu respectarea normelor legale in
vigoare.
6. Principiul periodicizarii sau specializarii exercitiilor
economico- financiare ( principiul independentei exercitiului ) este acel
principiu al metodei contabilitatii care cere ca datele si informatiile contabile
sa fie precis delimitate in timp ( luna, trimestru, semestru, an calendaristic ).
De regula, exercitiul economico-financiar incepe la data de 01 ianuarie
si se incheie la data de 31 decembrie, cu exceptia primului an de
functionare a agentului economic, cand inceperea exercitiului economicofinanciar coincide cu data infiintarii, respectiv al inregistrarii la Registrul
Comertului.
Conform acestui principiu, fiecare exercitiu economico-financiar este
independent, separat de exercitiile trecute sau viitoare, evidentiind toate
cheltuielile si veniturile la momentul angajarii si dobandirii lor, si nu la
momentul platii sau incasarii efective.
Acest principiu mai este cunoscut si sum numele de principiul
independentei exercitiului, care presupune delimitarea in timp a
veniturilor si a cheltuielilor aferente unitatii patrimoniale, pe masura
angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera.