Sunteți pe pagina 1din 2

Mihail Sadoveanu se releva ca un rapsod al timpului de odinioara, reconstituind o epoca

indepartata nu prin rigoarea documentului, ci prin evocarea atmosferei trecutului, imbinand liricul
cu epicul, intr-o tonalitate de balada si legenda" (Teodor VargolicI). Considerat cel mai prolific
scriitor din literatura romana, Sadoveanu a publicat peste 100 de volume in lunga sa cariera si a
ramas fidel, dincolo de schimbarile majore din literatura timpului, aceluiasi stil si aceleiasi
tematici. Paul Georgescu il numeste un scriitor de tip arhaic, epopeic, mitic si tragic", intr-o
perioada in care romanul e analitic, psihologic, experimental si intelectualist. Tematica operei sale
(istoria, natura, viata sociala), multitudinea speciilor abordate (roman, povestire, schita, nuvela,
memorialistica etc.) si volumul de opere publicate ii confera calitatea de scriitor complet. Nicolae
Manolescu il incadreaza, ca stil, intre Neculce si Creanga, cu ascendenta in Maupassant, Zola,
Turgheniev, Sienkiewicz.
Are un debut unic in literatura romana, lansandu-se, in 1904, cu patru carti deodata. Evolutia
operei sale poate fi urmarita pe parcursul a trei etape, in care scriitorul abordeaza o tematica
unitara, cu deschideri catre folclor, natura si problematica sociala. in prima etapa domina lirismul;
acum prozatorul cultiva cu precadere proza peisagistica, isi dezvaluie pasiunea pentru mediul
rural si lanseaza conceptul de fals pescuit si falsa vanatoare, prilej pentru a contempla natura ca
realitate paradisiaca. Desi apar note idilizante, samanatoriste si poporaniste, trasaturile realiste
ale operelor se concretizeaza in evocarea vietii taranesti, a conflictelor sociale, a dramelor
oamenilor simpli. Observand componenta realista a operei sadoveniene, G. Calinescu arata:
Niciodata n-a intrat in opera unui scriitor mai mult din univers". Textele care se incadreaza in
aceasta directie sunt: Dumbrava minunata, Tara de dincolo de negura, imparatia apelor, Maria Sa
Puiul Padurii, Noptile de Sanziene, Valea Frumoasei, Ochi de urs, Ostrovul lupilor, Nada florilor
etc.
A doua etapa este situata intre cele doua razboaie mondiale si cuprinde opera de varf a
scriitorului, concretizata in primul rand in romanele istorice : Creanga de aur. Fratii Jderi, Nicoara
Potcoava, Neamul Soimarestilor, Nunta domnitei Ruxandra, Zodia Cancerului etc. Sadoveanu
construieste in fresca, panoramic. Nu se retin neaparat figurile monumentale, dar se obtine o
imagine colorata, de epoca. Personajele istorice, desi desfasoara adevarate energii, se supun
destinului si dispar (Nicoara Potcoava). Altele sunt infatisate ca adevarati exponenti ai
colectivitatii reprezentate de razesime (Tudor SoimarU). Exista la acesti eroi elanuri marcat
justitiare, toti fiind animati de un puternic sentiment al dreptatii, o magnifica ilustrare a fortei
morale in aceasta societate traditionala (Judet al sarmanilor, Cozma RacoarE). Personajele
capata dimensiuni baladesti, ilustrand psihologia poporului relevata in raport cu trasaturile
dominante : curaj, cinste, daruire, tarie morala, demnitate, intr-un adevarat epos al miscarii
poporului roman prin timp, cu obiceiuri, credinte si intuitii" (Mircea IorgulescU).
Daca Slavici si Rebreanu au surprins satul si taranul in plin proces de patrundere a relatiilor
capitaliste, de modernizare si emancipare, Sadoveanu descrie retragerea taranilor din fata
civilizatiei, pe fondul unui acut sentiment al dezradacinarii. Eroii sai sunt oameni singuratici pastori, vanatori, pescari, razesi - care au o atitudine ostila fata de modernitate. Taranul
sadovenian este un exemplu de statornicie, dupa modelul naturii cu care este in comuniune.
Indivizii sunt conditionati istoric si social, supusi legii sau lipsei de lege, careia i se substituie
legea baltagului", nescrisa, sunt niste taciturni care-si ascund dramele si mocnesc in suferinta
(grajdarul Nastase din povestirea SlugA). Protestul lor in fata nedreptatilor sociale, atunci cand nu
ia forma revoltei directe, consta in retragerea in locuri izolate, pentru a-si pastra puritatea si
umanitatea. Nobletea si valoarea morala ale taranilor il unesc peste timp pe Sadoveanu cu I.
Creanga, al carui ritual de povestire exprima aceeasi filosofie populara, redusa la regasirea
timpului pierdut. in schitele, nuvelele si romanele care abordeaza lumea provinciei, gasim o
imagine sumbra si apasatoare, sufocanta, in care se consuma destinele tragice ale familiei
burgheze sufocate de prejudecati. Existentele sunt periferice, insa spiritele aspira, bovaric, spre o
alta lume, incearca sa se salveze, insa depasirea conditiei se rezolva tragic (Balta linistii, Apa
mortilor, Locul unde nu s-a intamplat nimic, Haia SaniS). in a treia perioada de creatie, se
observa scaderea valorica a operei, atat din cauza caracterului repetitiv al textelor, al discursului
care da semne de oboseala, cat si a concesiilor ideologice pe care scriitorul le face luminii de la

Rasarit" (Mitrea Cocor, Lumina vine de la RasariT).


Avand realismul unui Balzac si melancolia unui romantic" (G. CalinescU), prozatorul are tendinta
de a se retrage in natura si in trecutul legendar. Puternic temperament liric" (Eugen LovinescU),
un suflet de rapsod cu o sensibilitate romantica, Sadoveanu transpune istoria in legenda si
legenda in istorie intr-o proza eufonica, de seductie aproape oraculara si sublim cristalina" (V.
NicolescU). Traind intr-o comuniune aproape miraculoasa cu trecutul (poseda un simt de
actualizare a trecutului" - Al. PhilippidE), scriitorul evoca timpuri apuse, cu o uriasa revarsare
extensiva, adoptand un stil adecvat acestei viziuni, care poarta pecetea fabulosului si a miticului.
Romanul sadovenian are, in general, caracteristicile povestirii, caci autorul, asemenea unui pictor
genial" (G. IbraileanU), reinvie prin magia limbajului o intreaga lume disparuta, recreand-o pentru
eternitate, din nevoia de mit si de basm. Cel mai mare narator de intamplari si istorii din literatura
noastra, Sadoveanu acorda naratiunii rolul de a potenta si de a fixa realitatile, asumandu-si
avantajele oralitatii, intr-o scriitura aflata sub semnul unui romantism mitologic.
Sadoveanu este, totodata, si un veritabil prozator liric, un analist al sufletelor impenetrabile (), un
cunoscator al individului si al colectivitatii" (G. CalinescU) care a imprimat povestirii o tonalitate
baladesca si un ritm interior inconfundabil. Asa cum arata Pompiliu Constantinescu, autorul
porneste de la cunoasterea datelor si izvoarelor istorice, insa izbuteste sa se ridice deasupra
datelor materiale, sa le invaluie intr-o atmosfera de irealitate legendara, sa le dea un suflet si o
poezie (), o atmosfera de vraja".
Scriitor complex, total, Sadoveanu este revendicat de clasici pentru echilibrul, perfectiunea si
masivitatea arhitectonicii operei, de romantici pentru viziunea lirica si proiectia fabuloasa a
trecutului, de modernisti pentru barocul personajelor si memoria afectiva care pare sa genereze
de multe ori naratiunea.