GABRIEL GIURGIU

Introducere
n a doua editie a Crtii Constitutiilor din 1719, Anderson spune c "la unele Loji,
diferite documente valoroase referitoare la Masonerie cum ar fi Regulamente,
Legi, Secrete, Uzante au fost arse de frati mai scrupulosi, pentru ca aceste pagini
s nu cad in mini strine". Din fericire, distrugerea nu a fost complet. Au
scpat destule manuscrise care au fost apoi descoperite in arhivele diverselor Loji
sau chiar la British Museum. Ele au fost mai apoi publicate de cei care le-au
descoperit. Printre acestia se numr si fratele William James Hughan, adevrat
maestru al anticarilor masoni. El a publicat in 1872, sub titlul "The Old Charges of
British Freemasons" ("Vechile insrcinri ale masonilor britanici"), o extrem de
valoroas colectie de manuscrise, considerate pn atunci pierdute.
In general, toate documentele publicate de fratele Hughan, de fratele Woodford
sau de multi altii in acea perioad au primit titlul generic de Vechile Constitutii.
Cel mai vechi este un manuscris al unui poem intitulat Constitutiones artis
geometriae secundum Eucleydem, conservat la British Museum si publicat in 1840
de d-l Halliwell in lucrarea sa "Early History of Freemasonry in England". Data
prezumptiv la care a fost scris acest manuscris este 1390.
Al doilea manuscris in seria celor englezesti este cel publicat in 1861 de fratele
Matthew Cooke. El se afla in proprietatea aceluiasi British Museum si fusese
achizitionat in 1859 de la d-na Caroline Baker de catre custodele muzeului. Data
aproximativ
a
manuscrisului
este
1490.
Toti anticarii masoni sunt de acord c acesta ar fi si urmtorul in ordinea
cronologic a vechimii, dup poemul Halliwell, desi sunt 100 de ani intre ele. Este
doar o presupunere bazat pe faptul c nici un alt document intermediar nu a fost
gsit. Manuscrisul Cooke este mult mai elaborat dect Halliwell si contine
Legenda
Breslei
intr-o
form
mult
mai
detaliat.
In anul 1815, d-l James Dowland publica in Gentleman's Magazine copia unui
manuscris vechi, pe care l-a descris ca fiind "scris pe un rol lung de pergament, de
o mn foarte sigur, aparent la inceputul secolului al XVII-lea, foarte probabil o

copie a unui manuscris mai timpuriu". Desi nu att de vechi ca manuscrisele

Halliwell sau Cooke, el este extrem de valoros, fiind primul dintr-o lung serie
descoperit
ulterior.
Avnd in vedere c toate celelalte manuscrise din seria ulterioar seamn att de
mult cu el, se poate bnui ca ele nu sunt altceva dect copii, mai fidele sau nu, ale
acestuia. Manuscrisul original, pe care Dowland l-a folosit pentru a fi publicat in
revist, este fie pierdut, fie de negsit, ins Dl. Woodword si alti istorici
competenti
il
dateaz
pe
la
1550.
Iat o list a prinicipalelor manuscrise vechi si data sigur sau presupus la care au
fost concepute:
MS Halliwell
MS Cooke
MS Dowland
MS Landsdowne
MS York nr.1
MS Harleian, nr. 2054
MS Marea Loja
MS Sloane nr. 3848
MS Sloane nr. 3323
MS Harleian nr. 1942
MS Aitcheson-Haven
MS Edinburgh-Kilwinning
MS York nr. 5
MS York nr. 6
MS Loja Antica
MS York nr. 2
MS Alnwick
MS York nr. 4
MS Papworth

pres. 1390
pres. 1490
pres. 1550
pres. 1570
pres. 1600
pres. 1625
pres. 1632
sigur 1646
sigur 1659
pres. 1660
sigur 1666
pres. 1670
pres. 1670
pres. 1680
sigur 1686
sigur 1693
sigur 1701
sigur 1704
pres. 1714

Toate aceste manuscrise, cu exceptia MS Halliwell, incep cu o invocatie ctre

Sfnta Treime. Urmeaz apoi o descriere a celor Sapte Arte si Stiinte Liberale,
dintre care Geometria, a cincea, este considerat a fi Masoneria. Apoi urmeaz
istoria traditional a Masoneriei din zilele lui Lameh pn in zilele noastre.
Manuscrisele se incheie cu o serie de legi si reglementri cu caracter pur operativ.
Istoria traditional este suficient de plin de anacronisme si evidente absurditti.
Cu toate astea este valoroas, deoarece formeaz germenul istoriei masoneriei,

dezvoltate mai apoi de scriitori ca Anderson, Preston si Oliver. Strduintele lor de

a se elibera de greselile istorice din aceste texte au fcut ca Institutia Masoneriei s
incerce in permanent s se perfectioneze intr-un mod rational si metodic.
Aceast istorie traditional este prezentat in toate manuscrisele intr-o form
identic sau cu foarte mici diferente de limb. Faptul sugereaz o surs comun
tuturor, fie din relatri orale ale vechilor masoni, fie dintr-o surs scris inc
nedescoperit.
Din zelul cu care au fost distruse in 1719 de ctre frati scrupulosi, multe
manuscrise continnd Legenda Breslei sustin c ea forma o parte a instructiunilor
ezoterice cuprinse in The Guild of Operative Masons. Dac este asa, atunci
caracterul secret a fost pierdut prin publicarea in 1722 a Constitutiilor, in editia
Roberts.
In consemnrile masonice timpurii germane sau franceze, cum ar fi Ordenung der
Steinmetzen din Strassburg, 1462, sau Rglements sur les Arts et Mtiers de la
Paris, din secolul al XII-lea, nu se face nici o referire la Legenda Breslei, dar asta
nu inseamna c Legenda nu exista intre masonii germani sau francezi. Exist, de
asemenea, indicii care sugereaz surse germane si franceze in manuscrisele
englezesti. Referinta la legenda lui Charles Martel conecteaz aceast legend de
Masoneria
Franceza
a
secolului
al
XII-lea.
Importanta Legendei si influenta pe care aceasta a avut-o mult vreme asupra
Breslei, ca istorie acreditat a Institutiei, parte integrant a studiului oricui se
apleac asupra trecutului Masoneriei. Manuscrisul Dowland rmne punctul
esential de referint, fiind cel mai vechi dintr-o serie lung de manuscrise care au
modelat istoria traditional a Masoneriei.