Romania si razboiul care i-a suflat in ceafa, in 1968.

Documente secrete despre

asaltul sutelor de mii de soldati rusi si unguri
Iulian Bunila,

Romania s-a aflat, in anul 1968, la un pas de un razboi, dupa ce conducerea tarii a condamnat invadarea
Cehoslovaciei de catre sovietici. Directia de Informatii a Armatei (DIA) a centralizat atunci semnale care
indicau pregatirea unei agresiuni externe asupra Romaniei.
La 20 august 1968, trupe sovietice si din alte patru state membre ale Tratatului de la Varsovia (Republica
Democrata Germana, Polonia, Ungaria si Bulgaria), au patruns in Cehoslovacia, pentru a pune capat procesului
de reforme inceput de noua conducere a tarii, avandu-l in frunte pe Alexander Dubcek.
Zeci de tancuri, precum si mii de soldati au ocupat capitala Praga. In tara noastra, televiziunea publica a
transmis in direct imagini din timpul invaziei, generand o puternica emotie printre romani, dar si revolta.
Romania nu numai ca nu a participat la aceasta invazie, dar a si condamnat-o in termeni duri. In dimineata zilei
de 21 august 1968, in fata sediului Comitetului Central al fostului PCR a avut loc o adunare publica, multimea
simtind nevoia sa condamne invazia laolalta cu cei din conducerea tarii.
"Imaginile prezentate, cu sute de soldati in acel kaki atat de obisnuit noua, stand ciorchine in jurul colosilor de
metal si avand parte de o primire rece, nonviolenta a populatiei civile, dar din privirile careia se desprindea ura

fata de ocupanti, au produs un mare soc multor romani, carora li se oferea posibilitatea de a urmari pe viu ceea
ce se intampla la Praga. Pericolul unei invazii sovietice si in Romania a alimentat sentimentul unitatii nationale
si hotararea de a rezista", scrie generalul de brigada (r) Dumitru Miu, in cartea sa "Batalionul 404 Cercetare Istoria unor invingatori".

Nicolae Ceausescu, in mesajul adresat multimii, a calificat patrunderea trupelor din Tratatul de la Varsovia in
Cehoslovacia drept "o mare greseala si o primejdie grava", spunand totodata ca "nu exista nici o justificare, nu
poate fi acceptat nici un motiv de a admite, pentru o clipa numai, ideea interventiei militare in treburile interne
ale unui stat socialist fratesc".
Pentru prima oara dupa razboaiele mondiale ale secolului XX, conducerea tarii, dar si oamenii de rand,
constientizau pericolul izbucnirii unui conflict armat. Tensiunea s-a simtit mai ales printre militari, dupa ce
conducerea Romaniei si-a exprimat hotararea de a opune rezistenta armata in cazul unei ofensive impotriva
Romaniei.

Iar temerile militarilor chiar au avut un fundament real, in acele zile serviciile de informatii ale Romaniei
adunand indicii despre concentrarea de trupe straine la granita.
Potrivit generalului Dumitru Miu, fost cadru in temuta unitate de "spioni" a armatei, Batalionul 404 Cercetare in
Adancime prin Parasutare de la Buzau, subordonata Directiei de Informatii Militare, "exista pericolul real ca si
tara noastra sa fie invadata, iar riposta armata trebuia sa fie una hotarata".

Potrivit unor fosti militari din conducerea armatei, la granita de nord - est si in imediata lor apropiere au fost
concentrate trupe sovietice, cu un efectiv de aproximativ 235.000 de militari. In paralel, mari unitati maghiare
au fost deplasate spre granitele tarii noastre, concomitent cu trupele sovietice si bulgare.
In aceasta perioada, unitati ale flotei militare sovietice, printre care si nave speciale de debarcare si desant
maritim, stationau in dreptul gurilor Dunarii si al litoralului romanesc, in afara apelor teritoriale.

Strategia lui Nicolae Ceausescu era ca, in cazul unei invazii, Romania sa duca un razboi al intregului popor. De
aceea, pentru ca Romania sa tina piept unei eventuale agresiuni externe, similare celei din Cehoslovacia, a
infiintat Garzile Patriotice.
"Multe persoane care nu aveau deloc convingeri comuniste si-au exprimat dorinta in acele zile de a se inrola in
nou formatele Garzi Patriotice. Organizarea, echiparea si inarmarea garzilor patriotice s-au realizat in mai putin
de 48 de ore. Prin urmare, la parada militara din 23 august, din Bucuresti, au defilat 51 batalioane de garzi
patriotice, insumand 10.000 de oameni, echipati, inarmati si cu o frumoasa tinuta ostaseasca, provocand o
puternica impresie celor aflati in tribune, printre care ambasadori si atasati militari din numeroase tari", noteaza
generalul de brigada Dumitru Miu, in volumul "Batalionul 404 Cercetare - Istoria unor invingatori".
S-a mai pus accent pe organizarea si executarea unei cercetari eficiente, in timp scurt, pentru descoperirea
eventualelor concentrari de forte si mijloace in apropierea granitei tarii si stabilirea momentului inceperii unei
posibile agresiuni externe.
* Cercetasii buzoieni culegeau informatii din spatele liniei inamice FOTO Arhiva Dumitru Miu

Amanunte despre tensiunile observate de cercetasii armatei romane ne ofera Ion Gheorghe, fost sef al Marelui
Stat Major in perioada 1965-1974, autor a o serie de articole cu tematica militara, intr-un interviu acordat
maiorului Florin Sperlea, intitulat "In 1968, armata romana era pregatita sa-si apere tara".
Acesta strangea informatiile cu ajutorul Directiei de Informatii a Armatei, prin intermediul atasatilor militari si
de la Cercetarea radio a Directiei Informatii Militare.
"Totodata, o parte din informatii imi veneau de la graniceri, prin surse specifice. Astfel, am aflat ca, la Albita,
militarii sovietici puteau fi vazuti in tinuta de campanie, indeplinind misiuni de recunoastere si cooperare in
vederea desfasurarii unor posibile operatii ulterioare. Nu era exclus ca unele dintre aceste actiuni sa fi fost
facute in scop de intimidare sau de diversiune, dar totul era cat se poate de real. La Reni, de exemplu, noaptea
dadeau pontoanele la apa. La fel si in Bulgaria, intre Giurgiu si Oinacu, iar la vest, trupele ungare executau
diverse activitati in directia punctelor de trecere a frontierei de la Bors si Petea", relateaza Ion Gheorghe in
interviul reprodus in volumul "Batalionul 404 Cercetare - Istoria unor invingatori".
Potrivit fostului sef al Marelui Stat Major, spioni bulgari fusesera trimisi in Bucuresti, pentru a pregati
informational un eventual plan de atac asupra tarii noastre.
"Vecinii bulgari si-au intensificat brusc activitatea de turism. Nu o data, asa zisii turisti bulgari, in majoritate
barbati tineri, cu tinuta atletica, parul tuns scurt, ceea ce lasa sa se intrevada ca sunt militari, se invarteau prin
fata magazinului Adam din imediata vecinatate a Ministerului Apararii Nationale, situat pe atunci in Piata
Valter Maracineanu. Toate aceste informatii aratau atunci ca suntem in mare pericol, iar convingerea ca putem
fi atacati oricand, era cat se poate de reala. Desi raportul de forte ne era total defavorabil, eram pregatiti pentru o
riposta, chiar daca eram practic incercuiti", a declarat Ion Gheorghe.
Printre masurile luate atunci de conducerea tarii, au fost crearea unui dispozitiv de aparare pe harta, constituirea
unui corp de armata la Poarta Focsanilor, infiintarea unui comandament de aparare a Capitalei, in subordinea
caruia au intrat o parte din unitatile din Bucuresti, care ar fi trebuit sa actioneze pe directiile Urziceni-Bucuresti
si Giurgiu-Bucuresti. S-au trasat de asemenea masuri pentru paza aeroporturilor Otopeni si Baneasa si s-a

studiat posibilitatea distrugerii capului de pod de peste Dunare de la Giurgiu-Ruse, masura care urma sa fie pusa
in practica numai cu aprobarea lui Ceausescu.
* Pregatirea misiunii la Batalionul 404 Cc ARHIVA Dumitru Miu

Armata Romana a trecut la o mobilizare fara precedent, multi ofiteri si subofiteri de la unitati din interiorul tarii
fiind detasati timp de trei luni la baze din judetele mai apropiate de granita, in special cea de est. Generalul (r)
Mihai Chiriac a fost unul dintre ei. In acea perioada, era incadrat ca cercetas in structura Armatei a 2-a.
Marturiseste ca, in primele zile de dupa alarma, esaloanele superioare erau foarte zgarcite in informatii. Se
informau doar de la comandamentele de mari unitati si de unitati din dispozitivul de aparare pe aliniamentul de
frontiera, de la unitatile de graniceri, populatia din zona de frontiera, respectiv romani care erau in legatura cu
locuitori de pe malul de est al Prutului si posturile de radio straine, receptionate cu aparate de radio portative
personale.
"Ne-am imbarcat in doua autobuze si ne-am deplasat, pe timp de noapte, la Poligonul Malina si apoi intr-o
cazarma din Focsani. Moda secretomaniei i-a determinat pe sefi sa ne spuna despre ce este vorba abia cand am
ajuns la prima destinatie. (...) Timp de aproape trei luni de zile, nu am avut voie sa luam legatura cu familia, nici
prin telefon, nici prin corespondenta. Sotia mea, singura cu doi copii a aflat, dupa doua luni de zile, de la un
ofiter de contrainformatii, ca sunt in viata si sanatos intr-un oras din Moldova", a povestit gl. bg. (r) Mihai
Chiriac in volumul "Cariera de cercetas. Spicuiri de memorii, in Cercetasii elita Armatei Romaniei - istorie si
actualitate".
Au fost trase focuri de arma in tara
O alta masura extrem de importanta pentru stavilirea unei eventuale invazii a fost transformarea urgenta a bazei
aeriene de la Bacau in aeroport militar, singurul din Moldova, conducerea revenindu-i colonelului Ioan Puia,
comandantul Centrului de Instructie al Pilotilor din Bacau.
"In noaptea de 21 spre 22 august, o formatie de 20 de avioane MIG 15 au fost deplasate la Bacau, si dirijate, in

linie, spre aeroportul militar, deoarece la granita de la Prut aparusera, deja trupe rusesti. MIG-urile au venit, cu
piloti, cu tot, de la Buzau. A fost chemat, de urgenta, la aeroport si colonelul Aurel Cantoneru, comandantul
regimentului de tancuri, si de la regimentul de artilerie antiaeriana de la Ramnicu Sarat au fost trimise, tot in
noaptea de 21 spre 22 august, 20 de tunuri antiaeriene", a declarat colonelul Ioan Puia pentru o publicatie locala.

Toata comanda grupului de aparare constituit la aeroportul militar, in care era inclusa si o unitate de securitate, a
trecut in subordinea colonelului Puia. Acesta isi aminteste ca venirea tunurilor antiaeriene de la Ramnicu Sarat
era sa duca la un macel la aeroport.
"Unitatea de securitate inclusa in grupul de aparare de la aeroport nu a stiut de venirea tunurilor de la Ramnicu
Sarat, iar in dimineata zile de 22 august, cand si-au facut aparitia la poarta aerodromului, asupra lor au fost
deschise focuri de arma, fiind confundati, de catre cei de la securitate, cu trupele sovietice. Era sa iasa macel.
Am fost anuntat imediat si am dat comanda trupelor de securitate sa opreasca focul", a povestit Ioan Puia.
Tensiunea a plutit in aer timp de zece zile printre militarii si personalul aerodromului militar Bacau, care
ascultau, zi si noapte, un radio deschis pe postul Europa Libera, cu toata ca locul era intesat de ofiteri de
securitate.
O invazie asemanatoare celei din Cehoslovacia prindea Romania total nepregatita, cred specialistii
militari implicati in acea perioada in coordonarea apararii
Generalul Florian Truta, la acea perioada seful Sectiei 1, care centraliza, analiza, sintetiza si raporta evolutiile in
situatia politico-militara, cu accentul pe cele ce primejduiau apararea si securitatea Romaniei, din Directia
Informatii Militare, mentiona ca ,,nu mai era un inamic ipotetic, luat din memoratoare, ci era vorba de o politica
agresiva la adresa tarii noastre si de grupuri puternice de trupe, gata de lupta permanent, desfasurate la
frontierele de stat ale Romaniei".

Potrivit acestuia, volumul de informatii era mare, iar sursele foarte diversificate, de la fortele si mijloacele
profesionalizate specializate, la oameni simpli, care, din patriotism, voiau sa ajute tara.
Contextul era unul total defavorabil tarii noastre. Pe toata lungimea frontierei tarii noastre, mai putin 546
kilometri reprezentand granita cu Iugoslavia, Romania era invecinata cu ,,tarile invadatoare".
"Eram in situatia unei tari si armate incercuite inca inainte de inceperea sau desfasurarea vreunei actiuni
militare. Agresorii, probabil, cunosteau valoarea si dislocarea fortelor noastre armate, inclusiv a fortelor si
mijloacelor de cercetare. Fortele si mijloacele noastre de cercetare erau si cantitativ si calitativ insuficiente, iar o
parte a tehnicii de lupta depasita. Actiunile noastre de cercetare trebuiau executate cu o deosebita precautie si
iscusinta pentru a nu viola frontierele vecinilor si a crea pretexte, care sa justifice invazia. Marile puteri nu au
luat o atitudine evidenta, similara cu cea luata in conflictul Irak-Kuwait, pentru a impune retragerea fortelor
invadadoare din Cehoslovacia. Tara noastra se gasea izolata si singura intr-o eventuala confruntare cu forte
superioare", a declarat generalul Florian Truta, citat in volumul Batalionul 404 Cercetare - Istoria unor
invingatori".
Tensiunile militare, percepute din interiorul Batalionului 404 Cercetare - Diversiune, din Buzau
In 1968, militarii Batalionul 404 Cercetare se instruiau conform statului de organizare, executand aplicatii in
tabere, la apa, la munte, in teren muntos impadurit si alte conditii speciale. In vara anului 1968, colonelul (r)
Dumitru Buligioiu era ofiter la temuta unitate care era amplasata atunci in Crangul Buzaului.
,,Nu cred ca era ora 10.00 cand, prin nota telefonica, de la esalonul superior, se ordona incetarea programului
pentru ca tot personalul unitatii sa fie prezent in fata televizoarelor spre a urmari comunicatul pentru tara,
transmis de presedintele Romaniei. (...) Concomitent cu ceea ce se petrecea in Capitala, unde zeci de mii de
oameni scandau, aprobator, hotararea Romaniei, esaloanele militare superioare au transmis catre unitatile
militare operative si subordonate o serie de ordine referitoare la completarea cu efective a unor unitati,

completarea stocurilor de mobilizare, intensificarea pregatirii de lupta, realizarea in zona frontierei de stat a unei
grupe de conducere a fortelor existente in zona", relateaza Dumitru Buligioiu in volumul dedicat cercetasilor
buzoieni.
Potrivit fostului ofiter de la Batalionul 404 Cercetare, efectivele trebuiau scoase in raioanele de antrenament
pentru mobilizare sau de mobilizare numai la ordin. Totodata, munitia de razboi trebuia scoasa din depozite la
nivelul unei unitati de foc pentru fiecare luptator, dar sa nu se distribuie decat la ordin, cu exceptia militarilor
care asigurau paza obiectivelor de orice fel. De asemenea, erau prevazute masuri privind asigurarea hranirii
efectivelor.
* Cercetasii buzoieni culegeau informatii din spatele liniei inamice Arhiva Dumitru Mi

La un moment dat, Batalionul 404 Cercetare a primit ordin de la Directia de Informatii a Armatei sa pregateasca
de misiune opt grupuri de cercetare, formate din cate cinci militari, din care unul sa fie ofiter, echipati in tinuta
civila si avand asupra lor hrana rece pentru doua zile.
Nici nu se reusise sa se definitiveze cele opt grupuri ca, de la D.I.A. a sosit cu un autoturism de teren un grup de
cinci ofiteri superiori, sub comanda col. Ioan Constantin, seful Biroului cercetare de specialitate, pentru a
pregati grupurile de cercetare din punct de vedere tactic, dupa cum marturiseste Buligioiu.
"In 6-7 ore de la sosire, Grupa operativa de la D.I.A. impreuna cu cei din comanda B. 404 Cc. au reusit sa
pregateasca cele 8 grupuri si 4-6 cercetasi independenti, iar catre orele 16.30-17.00, pe 21 august, elementele
constituite puteau executa ordinul de deplasare catre raioanele de actiune in vederea indeplinirii misiunilor.
Raioanele de actiune si misiunile erau cunoscute doar de comandantii de grupuri si ofiterii din Grupa operativa
de la D.I.A. care le facuse pregatirea si le daduse ordinul de misiune de lupta", spune Dumitru Buligioiu.
In prima faza, atat grupurile de cercetare, cat si cercetasii independenti trebuiau sa actioneze pe granita de est si
nord-est a Romaniei, intre Radauti si Galati. Deplasarea grupurilor si a cercetasilor independenti, in raioanele de

actiune, urma sa se faca cu trenul.

Cursul favorabil al evenimentelor din zilele urmatoare a facut insa ca misiunea cercetasilor sa nu-si mai aiba
rostul.
In vara anului 1968, un numar de 7.000 de tancuri si jumatate de milion de soldati, cei mai multi sovietici, au
invadat Cehoslovacia. Interventia trupelor Tratatului de la Varsovia s-a soldat cu 72 de morti in randul civililor.
CITESTE SI:
Bastan, inventatorul parasutei militare romanesti, a detinut 45 de ani un record national si a sarit din avion cu
fiul in brate, pentru a face o demonstratie
Generalul Grigore Bastan este considerat parintele parasutistilor militari romani. Pe langa meritele de a reforma
aceasta arma de elita, Bastan a devenit un reper in istoria parasutistilor. A detinut timp de 45 de ani recordul
national la saltul cu parasuta, pana pe 12 aprilie 2015, si a sarit cu fiul sau in brate, pentru a demonstra cat de
sigura e parasuta inventata de el.