Sunteți pe pagina 1din 3

Amu cic era ntr-un sat un ran. Si ranul acela a iesit odat n arin s samene niste ppusoi.

Si cum semna el,


tocmai atunci s-a nimerit s treac pe-acolo Hristos si cu Sfntul Petrea. Hristos s nu tace molcum si s-si caute de
drum?
- Da ce semeni acolo, om bun? ntreb el.
- Ia, niste pule semn, rspunse ranul cu obrznicie.
- Pule ai zis c semeni, pule s dea Dumnezeu s se fac, zise Hristos, blagoslovind semntura din treact cu
amndou minile, si apoi se tot duse n drumul su cu Sf. Petrea, care nu-si putea stpni mierarea de cuvintele ce
auzise c au esit din gura lui Hristos, pentru c niciodat nu mai vorbise Mntuitorul asa de buruenos.
ranul, dup ce mntui de semnat se ntoarse acas. Apoi, la vremea prsitului a venit de a prsit ppusoii dup
rnduial si iar s-a ntors acas. Dar cnd vine la cules, ce s vad? n loc de ppusoi, de fiecare strujan erau cte treipatru drglete de pule, care-de-care mai mbojorate, mai drze si mai rsbelite!
- Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncusoara mea de toat vara, zice ranul, scrpinndu-se n cap si trntind cusma
de pmnt ct ce putu. Asta n-am ptit-o de cnd m-a fcut mama... 'tu-i matele aerului! - Ei, ei! Amu ce-i de fcut? 'Tu-i-as descntecul celui cu blagoslovenia, c pocit a mai fost la gur.
Si cum sedea ranul uimit, numai iac ce trecea pe-acolo un potng de bab.
- Bun-vremea, om bun, zise ea.
- S-mi bag genunchiul in vjoiul cui stiu eu, mtus, zise ranul ndrcit de ncaz...
- Dar ce, Doamne iart-m esti asa mshcrgios, mi omule, zise baba posomort. Nu ti-i oarecum s vorbesti asa,
de fat cu o btrn ca mine?
- D-apoi cum s mai vorbesc si eu, mtus, cnd vezi cum s-a fcut Dumnezeu rs de muncusoara mea. Da, la
srciea n care m gsesc, pule-mi trebuiesc mie? Uite colo pe ogor, s-apoi mai zi si dumneata dac ai ce...
Cnd se uit baba pe ogor, si pune minile n cap de ce vede... pule si iar pule, belite si rsbelite , n toate prtile.
- Vai de mine si de mine, nepoate! Asta nc-i una.
- Ba dac-ar fi numai una, ce ti-ar fi, mtus! Dar asa sunt sute si mii de mii, n cur s le tii!.. 'Tu-i asa si pe dincolo c
nu stiu ce s mai fac. mi vine s m spnzur, nu altceva.
- Ia las', nepoate, zise baba uitndu-se cu jale la pule De unde stii c-aista nu-i un noroc de la Dumnezeu pentru
dumneata?
- Norocul aista s nu-l mai dea Dumnezeu nici dusmanilor mei, mtus, dar unde s-a mai auzit o chiznovtie ca asta s mnnci pule n loc de ppusoi! Ia nvat-m si dumneata ce sa fac? cci pe mine nu m mai ajunge capul.
St ea baba oleac pe gnduri si apoi zice:
- Nepoate, eu te-as nvta ce s faci ca s te desfaci de dnsele rpede - rpede si s scoti bani nzcit si nsutit dect
pe ppusoi, dar ce mi-i da?
- Ce spui, mtus? nvat-m, c t-oiu da ce mi-i cere si un vrav de pule pe deasupra...
Cnd a auzit baba de pule, i-a zvcnit inima... cci i curgea ochii dup dnsele, cnd le vedea asa de zdravene si
brzoete...
- Apoi eaca ce s faci, nepoate: ncarc-le n car si le du la trg c ai sa le vnzi ca chiperiul. Dar mnca-te-ar norocul
s te mnnce, acum trebue sa las rusinea laoparte si s te nvt cum ai s nveti pe cumprtori a le ntrebuinta.
- C bine zici, mtus, ia spune-mi, rogu-te!
- Cnd a fi s le vie dor de pul, s-o shuere cum shueri oile la strunga si atunci, numai s-ti poat curul... Iar cnd
s-ar stura de ea, s zics ho! ho! haram nestios. Si atunci pe loc se moae si te descotorosesti de dnsa.
Si drept dovad, baba si nfshc o mtrgan, care era mai mare, de pe un strujan, si ncepe s-o pue n lucrare cum
se cade ranul a ncremenit, cnd a mai vzut si asta...
- Dar de unde ai aflat mestesugul ista? mtus, zise el cu mierare.
- Hei, hei! nepoate, pe unde culege dracul surcelele, eu am tiat lemne Nu m mai ntreba cum, si zi bogdaproshti c
t-am deschis ochii ce s faci...
ranului atta i-a trebuit. Da babei ce-i fgduise, apoi se duce acas, si pune scoartele la car si-l nfund bine,
njug boii, se ntoarce la ogor ncarc un car zdravn de pule - si la trg, bete, cu dnsele la vnzare.
- Hai la pule, hai la pule! Pule zdravene si tari pentru jupnese mari...
O cucoan vduv, auzind asa vorbe din gura ranului, trimite o slujnic s-l cheme la dnsa ca s-i dea un colb...
Slujnica se duce si cheam pe ran. Si cum vine ranul, cucoana l si ia la trei parale, zicnd:
- Dar bine, mi rane, ce porcrii spui pe lng cerdacul meu, c te mnnc mama dracului! Acus te pun la scar si-ti
trag o btae, de te-or duce cu cerga acas... nteles-ai?
- Apoi, da, milostiv cucoan, zise ranul scrpinndu-se n cap. S ierte cinstita fata dumneavoastr, ce sa facem? Ia
niste pule ni-a dat Dumnezeu si le-am adus si noi la trg, s vedem, ne-om pute prinde ceva parale pe dnsele, c ne
mnnc si pe noi o multime de angrii si de nevoi de tot felul...
- Mi, rane, esti nebun, ori cum esti, de vorbesti pleve de fat cu mine?
- Ba fereasc Dumnezeu, cinstit cucoan, vorbesc vorbe sntoase, sracul de mine! Iac s v aduc una ca s-o
vedeti, dac nu m credeti..."Tu-i-as praznicul cui le-a plmdit, c m-a fcut s intru n dihonii cu lumea din pricina
lor. ncaltea dac-ar fi de partea femeeasc, le-as tine pentru mine, dar asa..."
Si odat se duce la car si alege un stiulete de puloiu, care era mai mare, si cu dnsa deadreptul n cas la cucoan.
- Iac, cucoan, sag-ti pare dumitale asta? acum pe ce s-a dus munculita mea de toata vara? S-apoi dumneata m
mai nghii si cu btae, c pesemne nu-s eu destul de btut de Dumnezeu! "Tu-i-as patruzecile cui stiu eu s-i fut, c au
nceput a m lua lumea de nebun..."
Cucoana vedea acum c ranul are dreptate, si se face a se uita ntr-o parte, dar tot trgea cu coada ochiului si la
cinstita pul din cnd n cnd.
- Bat-te focul s te bata, mi rane, c ticlos mai esti! S-apoi cum s-ar face ca s-o poat cineva ntrebuinta, cnd
ar vre? Nu-i vorb, c mie una nu-mi face trebuint. Dar tare m mier si eu de asa comedie!
- Cum s se face, cucoan! S ierte cinstita fat a dumneavoastr ia, cnd vine cuiva pofta de dnsa, o shueri de
cteva ori, cum shueram noi oile la shtrung, s-apoi atunci, tine-te la frecus - ct ce-i pute, c las' dac m-a da de
rusine. Iar cnd te-i multimi si-i vrea sa te lese de frecus, s strigi la dnsas ho! ho! Haram nestios!

Si atunci ndat numai ce-o vezi c se trage napoi frumos, ca serpele la lapte dulce Si pe urm, de cte ori ti se
scoal... tot asa s faci. Si dac nu te-i multmi, atunci s m blastemi pe mine.
- Bat-te pustiea sa te bat, mojic mscrgios, c-al dracului mai esti, zise cucoana, care ncepuse a se mai deprinde
cu vorbe de masa... Ia iesi oleac afar din odae, s-apoi te-oiu chema eu acus, c avem oleac treab.
ranul tace molcum si ese. Iar cucoana, drept cercare, ncepe a suera ntrnga, si atunci cinstita pul face zbrc! n
pizda cucoanei! Vorba ceea: gina btrn nu se sprie de pula groas.
Sedea, srmana, cum sede mielul la tta oaei, pn ce se satur de supt. Cucoana era de cele mai tartose!
Strmt-n pizd, tare-n sele,
Crasc pula din msele,
C-i cam iute la otele!
n sfrsit dup ce s-a sturat cucoana bine, apoi zice ncetisor: ho! ho! haram nestios! pula atunci pe loc s-a muiet si
foflenchiu! cade jos... Cucoana ndat o rdic cu mare sfintenie si o pup drept n bot... Apoi strig pe ran n cas si
lundu-l cam pe departe, zice:
- Si cam cum s-a ntmplat de ai tu blstmtii de-aiste, mi rane?
- Cum s se-ntmple, cucoan? Ia mai ast primvar, smnnd ppusoi n tarin, a adus dracul - c mai bine n-oiu
zice - doi oameni pe acolo. Si unul din ei m-a ntrebat ce semn? Eu nu-mi stpnesc gura? M-a mpins pcatul s
rspund n ciud c pule semn, s iertati dumneavoastr! Si atunci el pocit la gur sau naiba l mai stie cum a fost, a
blagoslovit cu amndou mnile spre ogorul meu din treact, zicnds "Pule s dea Dumnezeu s se fac". Si cum
vedeti dumneavoastr, pule s-au fcut, fr stirea lui Dumnezeu. Si pula mea si trei bani, s-o crut de jidani, s ierte
cinstita fata dumneavoastr.
- Dar bine le mai zici pe nume, manca-lea-ai pe ceea lume!
- Apoi, da, cucoana, dac-asa le cheam, cum hast pul sa le mai zicem?
- Mi omule, oare nu cumva acela a fost Hristos si cu Sfntul Petru? C numai ei sunt asa fctori de minuni...
- D-apoi, da, cucoan, mai stiu eu cine s fi fost? Dumnezeu ori dracul, s-i bag in pchizda mne-sa, c mai bine nu leoiu zice, s ierte cinstita fata dumneavoastr, c stiu ca mi-a fcut-o bun...
- Dac-i asa cum spui tu, mi rane, apoi eu cred ca tot Hristos a fost. Si de-aceea, hai s-ti cumpr si eu una, spre
aducere aminte de anul cnd s-au fcut pe ogoar de cele care spui tu... c dup mine aista-i semn de belsug.
- Pule, vrei s zici, cucoan.
- De-acelea, mnca-le-ai s le mnnci, c mult le mai porti prin gur.
- Apoi da, dac-asa ni-i deprins gura, ce s facem? Iertati si dumneavoastr! Dar si dac-a fi dup vorba dumitale,
cucoan, apoi mult stau eu si m mier de Dumnezeu. Ce dracul? N-are el alt treaba dect numai se-apuce de fcut
pule pe ogoarele oamenilor! Doamne, iart-m, dar pulos trebuie s mai fie si Dumnezeu acela, de-i plac asa de mult
pulele! ns mai stii pcatul? Oiu face si eu ca dumneata, cucoan. Poate a vrut Dumnezeu s se cace cu bani n punga
mea, c de mult sade pustie - frant de para n-am la sufletul meu.
- Ei, ce zici, cucoan, iei-ti una ori ba? - c m prea ntrziu cu iarmarocul.
- Apoi ce mi-i cere tu pe scrnvia asta, zise cucoana, facndu-se c i-i great oarecum... Vorba ceea: dee-mi-o
Dumnezeu, dar nu-mi trebueste.
- Apoi ce s-ti cer, cinstit cucoan! Ca s nu ne sbatem, mi-i da cinci sute de lei n capt si pace bun.
- Ce-ai spus? Cinci sute de lei? Dar stii c esti de duh, mi rane!
- Apoi, da, cucoan, mult mi-au asudat si mie coaele, pn-am prsit att amar de pule, si le-am adus n halul ista, cum
le vezi si dac de la una ca dumneata nu m-oiu chiaburi, apoi de la rance de-a noastre ti-ai gsit sa m pricopsesc?
C ele ar voi s le dai cate-o teshtea de pule de-o para si cte-un vraf pe deasupra... Asa-i la noi la rani, bga-mi-as,
Doamne iart-m, s-mi bag! S iertati de vorba ceea proast!
- Mi, rane, dar trei sute de lei nu ti-i deajuns?
- Nici o letcae mai putin, cucoan.
- Patru sute, mi.
- Nu se poate, cucoan.
- Nici 450?
- Ba nici 499 de lei si 39 parale. Nu te mai pune si dumneata, cucoan, pentru 50 de lei. F-mi ncaltea o saftea s nu
mai stea c-ai s ai buntate de pul, de mi-I pomeni, si mi-i ndrepta si la alte cucoane de-a dumneavoastr.
- Hai, na-ti 500 de lei, zice cucoana. Dar nu cumva s te obrznicesti s spui cuiva c mi-ai vndut mascarale deaiestea, c-apoi al tu e dracul. nteles-ai?
- A... da! cucoan, d-apoi eu grija asta o am, pcatele mele?
n sfrsit, cucoana d 500 de lei, si ie pula - si ranului pe ici i-i drumul, se duce-n treaba lui s vnd cum a put si
pe celelalte pule. Dar pule de-ar av, despre asta nu se mai plnge el acum. Vorba ceea: calul bun din grajdiu se
ntreab.
Dar ce mai atta vorb. Cum s-a dus ranul, cucoana cea pashnit si spshit face o cutie de argint poleit cu aur,
mpodoleshte sfnta pul n bumbac, stropit cu arome, o asaz sh-o ncue n cutie ca pe un odor nepretuit, ia cheea la
sine, si cnd i venea haghitele se aseza gospodreste pe treab, si astmpra pofta, si ca mai ba s-i duca dorul, sau
s umble pe apucate, ca pn atunci. Se nchipuluise biata cucoan cte se poate de bine pentru btrnete.
Amu, ntr-una din zile, iaca ce vine popa de pe mosia cucoanei s-o roag de toti Dumnezeii s-i boteze un copil.
Cucoana, ca s nu strice hatrul popei, pune caii la crut si se duce cu dnsul n sat s-i boteze. Si dup ce-i boteaz
copilul, rmne la popa la mas n acea zi. Si la mas lu si cucoana mai mult un phrut dou de vin, cum i treaba
oamenilor: ba ia poftim luati-l mcar pn la brul preotesei, ba, atta ru sa fie! Pe cucoan o ia vinul de cap, si pe
loc i si vine pofta de pul Ei! Ei! ce-i de fcut? Da cucoana s se duc acas, popa si cu preoteasa n-o las.
- Ai s mi la noi n ast noapte, cumtrit, ziser ei, c doar nu-ti plng copiii acas.
n sfrsit, cucoana scpr de dor de pul...

- Cumtre printe, zise ea de la o vreme, dac nu m lsati s m duc, tine cheea asta, si f bine sfintia ta de te du
acas la mine, deschide ldoiul de lng patul unde dorm eu, scoate de-acolo o cutie de argint si mi-o ad-ncoace, cmi trebuie ceva dintr-nsa: chitibusuri de-a noastre, stii, cum i treaba femeilor...
Popa, chitind c-s niste daruri pentru preuteasa, pe dat si porneste clare.
Si ajungnd pe la ameaz, n mijlocul verii, si da inima din popa de caldur. Cnd pe la mijlocul drumului, trecnd prin
marginea unei pduri, sta la umbra unui copac pletos s se rcoreasc oleac. Si cum sta de se rcorea, i d dracul n
gnd s umble n cutie si s vad ce-i acolo? Suceste el cutiea, o nvrteste si nu stiu cum face c-o deschide. Si cnd se
uit nuntru, ce s vad? Vede coscogemite mascara, nvelit n bumbac stropit cu aromate... Atunci popa cuprins de
mierare, ncepe a suera. Si cum se mira el suernd, pula face zmrc! n curul popei... Popa atunci ncepe a rcni si zice:
Doamne, izbveste-m de vrjmas! Nu lsa pre robul tu de batjocora diavolului! C tie unuia am slujit si afar de tine
pre altul nu stiu. Dar toate erau n zadar. n sfrsit, dac vede popa si vede ca nu mai este scpare, scoate brnetul de
la izmene si cu un capt l leag de copac, iar cu celalalt capt de brnet, leag pula cum poate, si unde nu ncepe
popa a se smuci si a cotigi n toate prtile, cum se smucesc boii la tnjal, cnd trag ceva din greu, dar nu era chip
Se roag el popa, rcneste el popa, crneste el, popa, dar nu-i ndejde de scpare, c-o dat peste pul mare.
n sfrsit oleac de nu era s ias sufletul din popa; cnd noroc de la Dumnezeu, eaca o vac, pe care o plise
strechia, ct pe ce erea sa dee peste dnsul s-l zdrobeasc. Atunci popa, de spaim, ncepe a striga desndjduits ho!
ho! haram, mnca-te-ar lupchii s te mnnce! Vaca d n lturi si atunci numai eaca si pula ese din curul popei!... Si
cnd se vede popa scpat, o si croieste la fug prin pdure ca un nebun, lasnd si cal si cutie si brnet si preuteas si
cucoan si tot, si se va mai duce n toat lumea. Si dus a rmas si pn n ziulica de astzi.