; en = eer ert ar Ones cae ene3 ne BY ey iter P Constanta: in -noiém- brie. 1907. Pritha mea dragoste : Marea. Prima mea durc dospartipea de. rr i cind. ne-am refugiaf, in 1916, Am cautat-o pe malurile Dunarii, ’ la. Braila, pe ehein= rile -Dimbovitei,;-la Dean unde’ ne-am stabilit PTE ce'am termimat Ticeul, as fi veut sa ma in- ee ime en OOo ricymtr Les een oar [UleTCmer Testu | tater Tmt Dy pee ISH Kco ht Wa MBP he emt me Evoey m-bucre-VOeLLi MES MEL LED TL aoe uae rie “a aim talént, n-am darit” Formeryerere) mh wrut.sa scriuG'singura carte, Creer ss ci ar abo eney ECU ee pen ~dadea pace. —* r - Mina ay sexi enna e3 umirul satan eter a palehy RECO omerecriab itis Tat EY feet ny pa epie de jurnal, un ra ta Diana sau de Mirona... Volumul- es) eV 700 18 te ~-seste partial stilul jurnal Rerreyttecn Pierce thn teecmre| eer se poate Cer ch CRT coma a ea 5 EMIL MANU, ORIZONT. 20 iunie eb ISBN. 973-9127-00-2 ee oS ae ay)aed lubiri paralele roman Y WA re Alt) | | Bi 8 LA \ iy ZEA 4 \ % Waa |Cella Serghi lubiri. paralele editia a Il-a, reyazute Editura EminescuPROLOG »STIU CA AT{ FOST PRIETENA MA- tusii mele Artemiza — imi spunea Victor in scrisoarea care insotea manuscrisul. Avea cartile dumneavoastra, cu dedica{ii emotionante. Si cind am aflat c& sinteti la Sanatoriul balneologic din Mangalia, am indra&znit.. As wrea s& cunosc parerea dumneavoastra... _ O scrisoare lungd cu multe citate, ghilimele si paran- teze: (,,Ce este romanul ?“ intreab& Victor, citindu-l pe Georges Simenon, decit o cdutare pasionanté dupa mai mult adevar omenesc ?...“) ,,Veti avea ribdare sa cititi tot ce-am adunat in acesti ani, de cind m-am suit in tren fara s stiu incotro plee si ce ma agteapta ?... La-nceput, am vrut sé tiu un jurnal de santier (in '55 agterneam gosele in Bardgan, la Cazinesti), va trimit primele pagini. Dar casa din care fugisem imi aparea mereu, nti-mi didea pace. Atunci am scris primul capitol din ceca ce ar putea deveni un roman. Si, daci incep cu bunica ¢ fiindci mareamea descoperire. ca si a Artemizei — (cred ci asta a fost lovitura de gratic, pe care a primit-o) e ci nu a fost proasté surioara ei, ci vicleanad. Sau, cine stie, poate in- teleapti (daci intelepciune se poate numi forta cu care glia si se mire, si tac’, sA inchidi un ochi si chiar pe amindoi, la nevoie),“ Sfirsitul scrisorii, patetic: ,Dar poate ci ar irebui sa uit tot ce-am scris, si distrug foile astea si, dupa ani, din vagi reminiscente si aburite imagini, din urmele durerii, exilat ca Ovidiu, departe de tot ce-am iubit, din sarea lacrimilor nesterse, uscate, si reconstitui aceeagi Poveste |“ Victor nu-mi indica nici ziua, nici ora cind urma sa ne intilnim, ca s&-i restitui manuscrisul, si-j spun pa rerea mea. Din scrisoare — datat& cu trei zile in urma: 5 septembrie 1960 — reicsea ch lucreazi la Mamaia, tot Ja sosele. Si ciutam si mi-l imaginez pe fiul Elenei si al doctorului Movila, carind smoala cu vagonetul. Prima dat& il vizusem la botez, in dantele scrobite gsi panglici albastre. Faimosul botez! Alta data, cind avea vreo zece ani, la concert, lingi Elena, ascultind cu sfintenie. Maicai-sa il si vedea mare pianist si spera sa colinde lumea impreuna. Dar el a trintit capacul pianului si a declarat cA se cilugéreste. N-a trecut mult si Artemiza mi-a povestit alté trasnaie a lui Victor; ,,A strins toate icoanele, le-a dus in curte si le-a dat foc*. Artemiza a pri- vit spectacolul de la fereastrd si a strigat : ,.Bravo, Nero * Vorbea despre el cu un fel de ascunsi mindrie : ,,E frumos ea taici-su, mincinos ca bunicd-sa, inteligent ca mine. Umblé cu cirjele mele ; pretinde c& are o multime de avan- taje, urci in tramvai prin fafa, gade pe scaunul femeilor gravide si are mai mult succes la fete, cind Je inspira mila. Din picate a avut un incident cu un chelner si cind lumea s-a Strins, a aruncat cirjele si a fugit“. $j Artemiza ridea, de parci n-ar fi fost ale ei cirjele, ea cea fird de picioare ! Frumoasa Themis! Maitre Bolbec... Parca o vdd in sala pasilor pierduti, eleganta in costumele ti barbatesti, sigura de ea pind la insolenta. Pe atunci, visul meu era sa Siu secrefara Artemizei. Alergam din sectie in sectie ca s-o and pledind. Cind a bagat de seama cA mi tin dupi ea ca un ea{el, m-a in- 1mtrebat ca pe copii, cum m& cheama, ci{i ani am. Apot, cu vocea groasa;: ,,Ce caufi in tribunal, e o jungla. Pe uemi m-a invitat la bufet... Mi-a spus ci ar fi vrut s% i 4, dar familia s-a impotrivit. Asta n-a impie~« ia leclii la Paris cu Yvette Guilbert do, diclie, . de mimicé: Ea m-a invittat si vorbesc, sa umblu, sa respir. Totul se invati, fetito, chie~ si sa fii frumoasa*. Manuscrisul pe care-] rasfolam acum, dosy venisem numai sé ma odihnesc si s& privese marea — era tot atit de stufos si de incilcit. ca dosarele pe care mi le didea Artemiza sa le studiez pe vremuri. 4 noiembrie 1955. Baragan. O sosca asfaltata, anonim&, banala, nesfir- gita. Un drum fara poveste. Vintul taios si aprig imi suflA in urechi si-~mi tabaceste obrajii. Sticla pisaté a prafului ma ustura in ochi si in fundul gitlejului. Oamenii s-au obisnuit. Muncese cu o inversunare stapinita. String si eu ochii ca ci, scrignese din dinti, scuip nisipul care-mi intr in dinti, si nu mai vreau si ma gindesc la ce a fost Dar pentru c& nu pot sa dorm, traduc in stilul Artemizei Sonetele lui Shakespeare. XXXVI Obosit de munca ma gribese spre pat, Odihna dulce pentru bratele de truda osteniie Si-atunci incepe o caldtorie-n mintea mea, Care-mi munceste gindul cind truda trupului a luat sfirsit. Fiinded atuncea gindurile mele, din departarea unde zac, Se-ndreapta in pelerinaj zelos spre tine Si ma tin treaz, cu ochii mari deschisi, Uitindu-se fn neaptea in care orbii vad. 10 nojembrie Purnciul sanitar e o baracd de culoarea’ baijulul, i mica de salcimi, singura vegetatie in aces de piatra si de praf. Doua incfiperi proaspat varuite, dintre i- Care una ¢ dormitorul sorei. Se pare c& vrea si uite un amor nefericit. (Eu nu vreau sa uit nimic.) Si-a pus la geamuri perdelute de tifon, albe ; patul de fier e vopsit in alb. Masa, acoperité cu un cearsaf alb, scrobit. Masa de brad, doua scaune si un cuier. Toate astea le-am zarit din pragul usii deschise a celeilalte ineaperi, postul de prim-ajutor. Aici, canapeaua si masa, casolcte, instrumentele, pensele, toate Jucese de-ti iau ochii. Registrul ¢ invelit in hirtie albastra, cum isi invelea, probabil, de curind cartile de scoald. Sint sigur ci am de-a face cu o premianta intii. (Destinul meu.) In dula- piorul cu medicamente, totul in ordine. In sufletul meu, furtuna a trecut si a ldsat in urmii liniste, gol: — Mi-a intrat 0 agchie in deget, — Cind s-a-ntimplat pocinogul ? — gi fard s-o inte- reseze raspunsul meu, a inceput s& se pregateasca pentru © mica interventie chirurgicala. Am refuzat. -— Bunica se trata cu foi de patlagina — am spus. — Trateazi-te ca bunica, dar eu iti fac o injectie anh- tetanica. E agresiva ca Voica. Dar ce dulce era Voica uneori... — De ce n-ai pus toata fiola? — am intrebat-o cind dadeam sa plec. — Eu nu te intrelb cum faci amestecul de nisip si alte mismaguri, Am auzit ci se taie ca o maijonezd si cé o Juati mereu de Ja inceput. Aschia mi-a tras-o cu penseta, dar a trebuit sa-mi panseze si alt deget la care ma lovisem cu ciocanul. 15 noiembrie Azi am venit cu o rana la picior. E convinsé ca-mi eaut tot felul de pretexte ca s-o vizitez. I-am spus ca scriu niste reportaje si vreau sd ma documentez. —- Tocmai ma-ntrebam ce cauti pe santier. — Pe Cleopatra, regina Egiptului... Nu-i semeni deloc... Fra bruni, cu ochii ca mierea si nasul usor acvilin. 2Jurnalul de gantier se termina cu o pagina care nu are data. In primele zile, cind ma uitam pe geam, mi se parea nespus de monoton. Acelagsi fum, acelasi praf, acelasi vint, aceiasi salcimi tristi. Acum, nici o zi nu mai scam&ana cu alta. La fiecare ceas bate vintul altfel, altfel se asterne jumina’si umbra. Printre t&bliile de cintare, se zireste jos camionul basculant tras sub statie. La fiecare deschidere a manetei de blocare, asfaltul curge intr-un virtej de aburi vineti. Din opt cintare descarcate, masgina s-a umplut. Icnegte din greu, pornité cu viteza intiia si altul trece in loc. Deasupra statiei, cogul inalt al ciclonului improagcd un fum des, negru si acru. Din cauza vintului, il simt pina in pl&mini, si totusi ma atrage, pe zi ce trece, mai mult, gantierul. Soseaua in devenire e vie, totul e viu. Bitumul fierbe cu bagici, butoaicle de tabla sint ridicate eu maca- raua care se desprinde pe cerul de fum, ca un imens semn de intrebare. Acolo lucreazi echipa topitorilor. Acolo au toti bocanci cu talpi de lemn gi manusi mari de cinepa. Vintul le-a lipit pe piept si pe brate suvite negre de bitum inchegat. ‘ Cred c& pentru a-si justifica prezenta pe santier, Victor transcrise citeva rinduri dintr-o scrisoare a lui Flaubert : Exista in poetica lui Ronsard un ciudat precept. El recomandi poetului sti se instruiascé in arte si meserii, la fierari, la aurari, la lacttusi, etc. ca sai ia de acolo metafore. De aici rezulté intr-adevir o limba bogata si diversdé. Voica imi dadea aceleasi sfaturi. (Les grands esprits se rencontrent.) ! Victor are griji si spun ci toate personajele sint fictive si orice asemanare cu realitatea, intimpldtoare. (Dar se foloseste de numele lor reale.) A transplantat casa in cartierul Grivitei, unde se demoleazi si se ridicé blocuri, dar turlele bisericii Visarion apar mereu. Bunica € un personaj de comedie, dar scena in care noul locatar € asteptat, pare mai curind genericul unui film. 1 Marile valori spirituale se intilnesc (ft), BLa fiecare fereastri, o perecthe de ochi. La @ajul intii, Elena, in megru, o cruce mare ii luceste pe piept. Silueia dispare dupa draperie, dar ochii i se aprind ea niste faruri. La mansarda, Clemansa. Par vopsit, ca pana Corbului, zulufi, panglicuic. Artemiza, octogenari, eu parul alb, tuns baieleste ; spatele sprijinit pe un maldar de perne; de-a lungul divanului, o bancheta plinad de cirti, caiete, dictionare, reviste. Pe genunchii osogi care se deseneaz&é sub patura moale, galbuie, tine, pe un car- ton, o foaie alba, 0 carte, un dictionar. — The love that follows us, sometimes is our trouble. — Ce-ai spus ? +~ Dragostea este adesea motiv de tulburare. — Nu pricep, Miso. — Nici comentatorii englezi nu inteleg sensul exact. — De comentatori iti arde? Fata noastra a leginat. — Cum a noastri? Elena e proprietate indivizi ? Iti apartine integral, Clemisor. Ai facut-o justae nuptice. — Cum? — Stii foarte bine cum ai facut-o. Siavi Domnului, ai fost miritaté de doua ori. Primul, tatal Lenutii, si-a luat eimpii in luna de miere, al doilea... Dar Clemansa e la fereastra, agitataé, ingrozita. — Vine, vine camionul... n — Se apropie furtuna... — Cerul e senin, Miso. — Cind nepotul tau cinté Cavaleada Walkiviilor pre- simte furtuna. I-auzi! fortissimo... pam... pam... pam... — Camionul, Miso, vine... s-a oprit... — fn fata castelului. At the great door on the right... La poarta cea mare, pe dreapta. Macbeth, actul unu, scena cinci. . La etajul intii, femeia in negru strigi, exasperata, eatre fiul ei, care cinta la pian : — Victor, ispraveste odata ! In spatele camionului apar doua biciclete. Se vad numai picioarcle lungi, pedalind si pletele,prinse in crestetul capului. fluturind ca niste coame de minji. E primivara, A inflorit Jillacul. oryUrmeaza descrierea casei pe care o cunose fos-te bine. Vazuté din stradaé, ai fi zis ca-i un turn rdicat de miinile unui copil, care ar fi suprapus, jucindu-se, trei turnuri, O fereastra mare la parter, una la etajul intii si una, aproape cit peretele, sus la mansardaé. Cladita dup& o schita a Artemizei, casa n-avea zorzoane* cum n-aveau pe vremuri nici costumele ci barbétesti, Dacd nu te uitai atent, nu vedeai nici poarta ascuns&@ de fier, lucraté Minutios — ornament neasteptat gi nepotrivit, ca batista cu danteld de Bruxelles, ne lipsita din buzunarul tatorului. Curtea prea o ulicioaré ingustd, aproape acoperita acum, la sfirsitul lui aprilie, de crengile ninse de florile pomilor casei boieresti de alaturi. Curtea, lungd, ca un git de cimpoi, se ldrgea neasteptat de mult spre fund. Acolo se ingrim&deau magazia, garajul, grajdul.. O scaré ingustéa gi strimtaé, cu balustradele rupte, te ducea — dac& aveai curaj, totul fiind putred — Ja podul de deasupra garajului. De o parte si de alta, un fel de terasi, ca un coridor lung, lega alt&daté casa cea mare de alaturi cu aceasté casi modest4 in forma de turn. Gardul, cdptusit cu tabla verzuie, era gadurit parca anume pentru priviri indiscrete. Un liliae aici si unul dincolo igi apropiau crengile inmugurite peste gard, ca doi frati despartiti de imprejurdrile vietii, sau de o mind haina. Mina haina fusese Artemiza. Cu ani in_urma, Artemiza Mindru, pe atunci prima gi singura avocaté in Barou, dezgustaté de tirguielile dintre tat&l ei si locotenentul Constanfiu cu care era Jo- godita, rupsese logodna si declarase cd nu se va mai ma- rita niciodata. Vroia si se mute de acasi, si fie indepen- dent&. Nae Mindru, nici sé n-auda. Un an dura cearta dintre tata ‘tic. In cele din urma, se incheie armistitiul. Baietana cipadta o parte din curte, ca sa-si cladeasci doud odai, chipurile birou de avocatura Masa o va lua in familie gi iumea va crode ci doarme su's acoperisul parintese. Altminteri, ar fi compromis-o pe sora tea micd, frumoasa Clemansa, logodita cu un nume rasundtor, Curind, Clemansa facu nunta, cu alai mare, alaturi, la biserica Visarion, cea noua, care atunci se bi)sfinfise. Ceea ce nu l-a impiedicat pe barbatul cu nume rdsundtor sa fuga dupa o luna. Artemiza construi cu bani putini, dup& o schi{& sumara, cele doud camere de la parter, una cu o niga, in “are avea o chiuveta, alta cu toaleta aldturi, in care a instalat un dus. Cu vremea, Artemiza mai ridic&d doud camere la etajul intii, gi o baie, iar mai tirziu transforma o paitte dintr-o mansardi in doud od&i luminoase, inc&patoare. Spalatoria era si bucatarie si baie. In 1936 familia trecu prin mari inceredri. Nae Mindru se spinzura in podul cel vechi, dupa ce pierduse tot ce avea in crahul unor banci gi afaceri, inlanjuite una de alta fn criza mondiala. Artemiza suferi accidentul care-i zdrobi picioarele, in acel nenorocit 8 iunie, cind, de ziua regelui, se prabusise tribuna. Casa cea mare, scdpata de ipoteci de ,,bietul Mac“, al doilea sot al Clemansei, fu scoasa in vinzare si toataé familia se strinse aici... Azi am gasit la cutia pogtala un plic, Induntru. citeva rinduri... Victor-m& anunté ca a terminat ultimul kilo- metru de sosea si va incepe s4 lucreze la primele blocuri eare sé construiesc la Mamaia, dupa sistemul cofrajelor glisante : un etaj pe zi, zece etaje in zece zile. Se va lucra fara intrerupere zi si noapte. ,,Deocamdata sint liber gi nerabdator si stam de vorba despre manuscrisul meu. (Dac& l-ati citit, macar in parte.) Pot s4-mi ingddui sa va agstept in fata Sanatoriului (sau mai poetic — peste drum, in curtea geamiei) joi, la cinci dupd-amiaza ?*CAPITOLUL 1 AM STAT DE MULTE ORI DE VORBA cu tineri scriitori sau care sperau sa devie, avind pe masa dintre noi un manuscris, dar niciodaté intr-o circiumé. »Nu-i locul cel mai potrivit*, as fi vrut s& spun, dar am intrebat degajata : — Ce-ti place aici, Victor ? Vinul e prost. — Circiuma, — Toate sint la fel. — Nu. Intr-una imi plac ldutarii. Aici, fata asta care cinta. Marea ei nepasare imi aminteste de Claudia din Muntele Magic. Aceeasi lene, aceeasi indolenté, un fel de nepasare senzuala, Tivul rochiei s-a desfacut, fi atirna, si ea habar n-are. — Poate nu stie. -— I-am spus de citeva ori. Putin fi pasa. — Toate serile ti le petreci aici ? ay— Nu. Le iau la rind. In port e o circiuma — ,,La Puturosul*, cinta acolo o tigancd. N-are nici voce, nici ureche muzicald, dar ec amorezati de mine. De ce zimbiti ? Odatd, dupd miezul noptii, am vwazut-o cu ochii inlacri- mati si am intrebat-o ce necazuri are. O palmuise un marinar si totusi trebuia sa cinte, sd-si termine programul. Am luat-o de brat si am scos-o de-acolo. Nu stiu cine striga dupa noi. Valurile erau asurzitoare. I-am recitat versuri albe ca noaptea aceea cu luna plina... — A inteles ceva ? — A inteles cd nu-i singura. — Artemiza era convinsd cd ai sd ajungi un mare poet. Nu m-asteptam sa-mi trimiti manuscrisul unui roman. — Totusi am debutat ca romancier — mi-a rispuns Victor cu toata seriozitatea. La noua ani am inceput doud romane deodat& Unul despre viata de desfriu a mosierilor, celalalt despre clectrificarea satelor. Victor ride Fata mob’ ile vesele din privire erau ale Artemizei, dar tristefea care ii impdienjenea ochii din cind in cind, zimbetul sceptic-amar, erau ale tatdlui su. — Pe Artemiza ati cunoscut-o inainte de accident ? — Mult inainte ; cind i-am spus ca vreau s& fiu secre- > tara ei a zimbit ironic: ,,Ai curaj sA incerci ? Secretara mea impunge cu mustatile, scuipa si zgirie ca pisicile, cind se apropie cineva de mine.“ Artemiza punea intrebari fara s-o intereseze rdéspunsul. ,,Dac& vrei, lucrim in tribunal, Ai s& vezi al citelea sintem pe rol si cind imi vine rindul, te ridici si spui : «VA rog sa lAsati procesul mai la urma... >“ MA invita la masa Ja Capsa. li placea si comande menu-ul, sa dea bacgisuri mari, sa uluiascd si sa stirneascd rumoare fn jurul ei, Era punctuald la intilniri, de o exactitate britanicd. O singurd dati a intirziat, dar atunci cu mai bine de o ord, Cind a venit, mi-a spus c& nepoata ei a facercat sé se sinucidd. Era in afara de pericol, dar avea nevoie de o infirmier’, o sori, care s& stea noaptea de garda. Eu am adus-o pe Draga Ursu. Era studentaé la Medicina in, ullimul an, cuminte, studioas4. Nu-l cunostea pe tatal dumitale. ictor. Un an mai firziu, clad Draga wn copil a rupt legdtura cu doctorul Movila. I-am imputat ci e 13dur’. Mi-a réplicat :.,,Sint medic. In viata mea, nu numai miinile trebuie si fie curate. Totul trebuie si fie curat _ fisimplu ca miinile mele*. — S-a spalat pe miini ca Pilat. l-a dat un picior undeva gi j-a trimis acasi. Dar pe cine a trimis? Ce a trimis? © epavaé ! Tata a plecat pe front din pricina ei si a murit. EK §nutil s-o apadrati, Voica e din acelasi aluat. Femeile astea nu gstiu sd iubeasca. — Dupi parerea dumitale, care sint femeile care stiu #d jubeasca ? — Lucille, eroina din Colombe, piesa lui Anouilh, Ce mult imi place cind spune : ,,Je serai @ lui! S'il est pauvre vt il ne sait méme pas ot coucher le soir, s'il a une ferme et des enfants et qwil wa qu'une seule heure par semaine &@ me donner dans un café“ +, Cite femei sint in stare si iubeasca asa? In nici un caz doctorila Ursu sau Voica Barota. — Citi barbati merit sa fie iubiti asa ? — Eo intrebare pe care mi-a pus-o si Voica, — Ce i-ai raspuns ? — Ca dragostea e vrajd. — Si, dupa o taicere : — Copiii ar trebui sa se nascA numai din dragoste. Eu m-am nascut dintr-un calcul meschin. Mama a vrut sa-si consolideze menajul, tata a avut slabiciunea sa-si insele amanta cu propria lui nevastaé, eu i-am tradat duplicitatea, chiar imainte de a veni pe lume... Si n-a putut si mi-o jerte. Singura lui atentie, o palma, chiar in ziua cind a plecat pe front. Ma imbatasem. — Citi ani aveai ? -— Unsprezece. Unchiul Mac ma trimisese sé adue o sticla de vin din pivnita. Am ,,degustat* mai multe. — Ai inceput devrem — Eram vesnic singur. Mama il pindea Ja fereastra pe tata. Pe urmii a inceput sa pindeascd postagul. N-am avut inaa... Cind auzeam cuvintul mama", simteam o emotie vie, un dor, ca pentru o iubita pe care as fi pierdut-o eu mii de ani in urmé. Abia dupa ce a murit tata gi-a 4 Voi fi a lui, chiar daca e sirac si nu stie nici micar unde o@ si doarma la noapte, chiar daca are neva: copii si nu-i mai ramine pentru mine decit un singur ceas pe saptamina, ca sa ne intilnim intr-o cafenea ({r.). Btadus aminte de mine. Era prea tirziu! Dragostea ei ma sufoca. Orgoliul ci m& infuria. M&A scotea jn lume ca pe un cline spit : curat, infoiat, gatit... MA ducea la concerte : Gieseking, Kempf... Trebuia s&-i ajung (si s&-i intrec ! ! 1), Acasa, ma tinea legat de scaunul pianului, pina ce, intr-o zi, am trintit capacul gata sd-] sparg. Atunci a decis cA trebuie s& ajung diplomat. Am luat lectii de francez&, en- glezi, germana. La scoali m& duceam cu lectiile neinva- fate si viitorul diplomat era gata s& rimina repetent. Dar »mAmica* a venit cu lacrimi in ochi $i tremolo in voce: »Copilul e orfan, tatal lui a fost un erou...“ si fiindca, totusi, intimpina rezisten{&, a gasit un argument uluitor : »Baiatul meu e subalimentat, nu are ce minca, e anemiat, nu se poate concentra. Avem o matusi oloag’, mama e vaduva...“ Imi crépa obrazul de rusine, dar imi dideam seama ca totul se poate aranja cu o minciund sau cu ju- mata{i de adeviruri. Nu trebuia s4 spun nimic din tot ce se intimpla acasé. Repetam in orice imprejurare c& Arte- miza a fost o mare feministi, prima femeie inscrisA in Barou, o progresisté. Nu cumva sd se stie c& accidentul s-a intimplat de ziua regelui, cind s-a prabusit tribuna, sau cA frumoasa casé de alaturi a fost a strabunicului meu! Albumul familiei era mereu ascuns in alta parte. Tot felul de rude, pentru care, alti&idatd, noi eram saran- tocii, si ne invitau numai la inmormintari si parastase, erau acum scoase din album, scuturate de naftalina si poftite la noi. Mama juca pe actiuni sctizute ,,A la baisse“ ea s& ma insoare cu una dintre verisoarele din fosta protipendada, convinsd ca vremurile se vor intoarce, actiunile vor cregte si eu ma voi trezi sdltat in lumea mare. Ijele s-au fncurcat cind s-a mutat jos, la parter, Barot& cu fetele lui, cind m-am indragostit de Voica. — De ce nu scrii o pies& de teatru, Vietor ? Prima intil- nire cu Voica, parcd-ar fi prologul unei piese. Nu lipsese nici indicatiile de regic: O scar& pe un hol comun. ‘De rampi, sprijiniti, Voica. Douazeci de ani, subtire, zvelta. Poart& o rochie strins&é pe talie, in genul rochiilor tiro- leze, minecute bufante. Parul e incolacit in jurul capului, intr-un coc slobod, gata si se desfacé. Multi gratie, expresie, cochetiirie naturala. 26; + Cunose scena pe dinafaré — ma intrerupse Victor. — Monologul e variat, colorat. Voica il asculté. Se vede c-o atrage, dar se si teme. Are clipe cind e prinsa de vraja, dar isi revine, rezista. Il suspecteaz’. Ar vrea sa inteleag& hotarul dintre buna lui credintaé si fanfaronada lui. Parul i se desface, ii cade pe umeri, Se dezmeticeste. Miscarile, portretul psihologic, jocul ei interior, ezitarile dintre placerea de a-] asculta si spiritul ei critic, vor fi dezvoltate, spurie autorul, realizate fn aga fel, incit tacerile ei si fie foarte expresive, si nu se simti& ca tace. — Cunosc fiecare cuvint, fiecare replica — Lucrurile s-au petrecut asa ? -— Ce important are ? — N-ai nici un regret pentru ce-ai lAsat in urma ? Nici 0 curiozitate ? — Doamna, mortii nu regreta si nu sint curiosi. Poate c& moartea inseamnd o amnezie din care nu-ti mai revii. Oricum, pentru mine a fost o experienia necesard, Am cunoscut iadul. — Si raiul, l-ai gasit pe santier ? Hotdrirea de a pleca pe santier nu e verosimila, Victor, chiar dacd c adevarata. — N-am gisit alta solutie. Pe vremuri, eroul se sinu- cidea, era ucis sau se insura. Nici una din aceste situatii nu m-a satisfacut. Fiecare epoca isi are romantismul ei. Voica vroia si mi vadd hamal in port, batut de vinturi,* sau in mine de aur, tirindu-ma pe buria, cu goarecii in spinare. Stia pe dinafara Universitafile mele... Parca-o aud : ,,Peste borduri saltau valurile, ploaia biciuia puntea, vintul suiera si, prin intunericul vindt al zorilor, oamenti goi pind la briu...“ Biblioteca familiei Baroté era aleituita din zece volume, toate de Gorki... — Si te-ai urcat in tren, fara bilet, la intimplare ? — Inaintea mea, la ghiseu, doi biieti de la fara cereau bilete pentru Cazanesti. Am repetat :- Caz&nesti. Abia in tren am aflat cé se duc si lutreze in Biiragan, la T.C.E.H. : Trustul de Constructii Edilitare gi Hidrotehnice. — Si acolo ? — Oamenii m-au intrebat : ,,Ce stii sii fac Am riis- puns: ,,Nimic*. Ma asteptam sa ridi. N-au ris, inchipui- 2fi-vi. Cred ca Ie-a placut sinceritatea mea. Spuneam pen- tra prima oara adevarul. Ei nu stiau ca sint un mincinos. Au fost incintati. ,.Foarte bine. Avem nevoie si de necali- ficati.* Nu m-au intrebat ce hram port, de unde vin sau *e-am ldsat in urma. Mi-au spus unde sé ma duc, cu sine si vorbesc. O fata durdulie, mioapé, — tocmai isi sparsese ochelarii — mi-a vorbit despre ochelarii ei, mi-a spus de cite dioptrii are nevoie. Nu mi-a cerut nici un acl, nu m-a intrebat cine a fost bunicul sau strabunicul. Asta insemna dreptul la cantina, o masa, un pat si prie- teni... Oamenii nu mj s-au parut nici ingeri, nici sfinti. Mai sint unii care fur’, isi bat nevasta sau se duc la circiuma si-si beau salariul. Dar nimeni nu-si fur’ ciciula, Sinceritatea oanienilor si furia marii_m-au linistit. Aici am inteles cd Baroti avea dreptate. In alte conditii, un tindr ca mine ar fi fost acceptat, ar fi trecut nebagat in seama. Acum asemenea personaje ies la iveal&é ca musca-n lapte. Nu sint tolerati si atunci sint obligati si aleaga. Artemiza mi-a spus: ,Salveazd-te, fugi... Fugi mincind pamintul, Nu ma intreba unde. Esti tinir. Voica o s& te astepte dacd te iubeste, dacd o iubesti. Dacd nu, api de ploaie !« — De ce s-a mutat Barot& intr-o casi veche, cu Povestile ei mucegiite, cu apele ef st&tute, cu miasmele ei otravite ? — Fiindcd n-a gasit alta, — Sau pentru cd Voica trebuia neaparat s&-l intil- neasea pe Victor... a — As putea si ew sd va intreb: pentru ce caladtoreste ‘Ana Karenina in acelasi compartiment cu batrina con- tesi Vronskyfdaca.nu pentru a-l intilni pe peronul girii pe eroul romantului ? 4 — Dar ce bine e construitaé cartea! Aici, timpul face tumbe inainte, inapoi, junea e greu de urmérit. Pre- zentul si trectitul se inmbind ametitor. Mama st& la fe- reastra si steaptai baiatul. Poarti o rochle neagra, uzata, pe picpt o cruce mare de argint. Aceeasi femeie eu. rochie infl aceeasi fereastra Igi asteapta bar- batul. Acee ine, aceeasi agte) ptare ne- linistita. T e iese din casa doctoritel e sotul saw 1? Ine . Se pregate ov mare sin~drofic. Caspetii sosesc, sirbatoritul intirzie. Aceeasi lume ures pe scirile bisericii si pe scara imterioara a casei unde are lot petrecerea din pod. E botezul bdiatului sau majo- ratul }ui? Sigur, dacd esti atent, vezi ea invitafit au im batrinit — parca sint din Le temps retrouve a lui Proust dar imaginile se suprapun, confuziile Hlenei devin mojipsitoare, Asta am $i urmiirit. ~~ Se simte peste tot un spirit de revansa. — Sint sigur ca multi au eput s@ scrie din spirit de revansa. Si unii au devenit scriitori. — Dupi mine, personajul cel mai reusit este A Cu aerui ci n-o intereseaz decit traduceri Shakespéare, incurea itele si se disira. De dow ani staitea in pat, dar gtia tot ce petrece in stradi, in lume. La o singu are nu 84 raspunda : daci sora ei e viclean sau proasta. — Cind a aflat... a murit. — Crezi ci din cauza asia a murit? Avea §) de ani gi era bolnava. — Cred ci a murit de greata. — Eo replicd bund peatr iesd de teatru, dar pentru ce s-a intimplat atunci. N-ai putet sa impiedici acel sfirgit tragic ? N-ai putea si-] modifici ? — Nimeni nu poate si impiedice sfi modifice. — Scena din noaptea In e adevirat& ? in lumea aceea multa, cu lumingri aprinse, ai intilnit-o pe Nicoleta ? — Era locul cel maj potrivit ca sA ma toarne a doua zi. — Hsti prea dur cu ea. — Ag putea sd spun, n-am violat-o, i plicea dragostea. Pretindea ci dacé nu face dragoste se ingrasi. Amorul, dansu] erau sporturile ei preferate. Parei o aud: ,lu- birea te incurcd, ocupaé prea mult loc. E ea un pian © eoada, intr-o garsoni ra." Comparstiile astea le sterpelea de la Artemiza, $i asa reusea sé fie uneori spirivuala. — Era modesti. — Yedera cw gheare, Witis Wei @e zid, profita de cea mai m agaic. tul. nici sa-1 hi. Se prinde singura ca peregularitate ca sa s ie 23— Totusi inspira mila. — Seamana cu Clemansa. Modestia este si ea o arma, cind stii s-o folosesti. — Victor, iti marturisese c# am citit manuscrisul cu destule dificultati dar si cu prejudecdti. Am s&rit capitole, pagini... As vrea s-l recitesc. — V& multumese.., Sinteti primul meu cititor — zimbi Victor cu o tristefe care-mi amintea de tat&l sau. IL intilnisem in ziua cind pleca pe front... ma intreba de Draga... A doua zi am primit o carte de Paul Iseler ,,Les débuts d’André Gide vus par Pierre Louys“. Si citeva rinduri subliniate si traduse, pe care Victor le propune ca motto, pentru romanul lui: ,,Viaja si opera sint atit de strins dependente una de alta, in ciuda efortului pe care-l face arta de a plasa totul sub speciae eternitatis, atit de intim impregnate de reciproca lor influenta, cd nimic nu poate s-o atingd pe una fara s-o afecteze pe cealaltaé. Or este un adevir foarte banal: creatia artistului dobindeste o intoleranté care nu e posibila decit printr-un act deci- siv, printr-o adeziune plina de rabdare exclusiva, de la spirit la idee, in sfirgit, care absoarbe in ea toata forta, toata viata.“ Folosindu-m& de un biblioraft, am inceput sa citese manuscrisul, nu in ordinea sau dezordinea in care mi La trimis Victor, ci aga cum am crezut de cuviinta.CAPITOLUL IT CLEMANSA CLIPESTE CU OCHIt mici, ingusti, lacomi de curiozitate. Bra{ul gol, cu pielea care atirnd ca o minecd prea lunga, se intinde pentru a potrivi distanta la care tine ilustratele cu vederea ei de presbitaé. Mina cealalté cauté in buzunarul capotului, ochelarii : ,,Unde i-am pus ?“ Inima fi bate grabita. — Sase ilustrate. Sase, intr-o singura zi, si toate pentru Voica Baroté. Vorba Elenei: S-a intors lumea pe dos. Uite cine cdlatoreste. A mai venit si icri una, tot pentru vecinii de jos ! Renuntind si mai citeasci firi ochcelari si, mai ales, s& priceapd, Clemansa urca scarile gifiind. ,,Mi s-a urcat tensiunea...“ Ilustratele are sa le puna la loc, mai tirziu, dupa ce le va vedea si Misa. La inceput o sa faci mofturi : »Dacd ai vazut ci nu-s pontru noi, de ce Ie-ai luat ?* Doar nu-s scrisori. Cind cineva are un secret, il baga intr-un plic si-] lipegte. Ba-l mai pune si ,,reecomandat“ agi atunci n-er deschide, nici ea nici Blena. Dar asa !.., Nici vecinii de jos nu s-ar supara daca je-ar spune: ,,Am vrut sa vedem cum e in China*. Ajungind la etajul intii, Clemansa se opri si, din obis- nuintd, puse urechea la usa Elenei. Nimic nu misca. ,,Cine gtie la ce capai al oragului se afla... Se oboseste prea mult, de cind cu ziua Jui Victor. Numai de nu s-ar imbolnavi. A mai avut un goc, la botezul lui Victor, de nu gi-a re- tunoscut trei zile barbatul. Dar e muli de atunci. Acu vrea sd-] fnsoare. Aleargd ca un cal de curse gi, slava Domnului, e vesela. E adevarat, ci asta n-o tine mult gi pe urmA tace si tace... Misa spune cd blocajul psihic da crize mai grave decit cel de ficat, Asa e ea, pune raul inainte. Eu ma bucur ca fata noastr& e bine dispusd. A: mi-a promis ca o sd-mi dea inapoi banii pentru butelia de aragaz.* Sprintenaé pentru cei 68 de ani, din care cu greu mir- turisea cincizeci, Clemansa se opri speriati. ,,Ce ghinion si faci Misa galbenare chiar acum. Numai de nu i-ar fi mai rau, de ziua lui Victor ! Daca i-ar strica petrecerea, Elena nu i-ar ierta-o. Cind se supara, se inchide in odaia ei $i nu mai scoate un cuvint, nu mai da un ban. Victor ciupeste pe mine, pe Misa. Dar maici-sa fl tine. Si casa e alia, cind Elena e bine dispusa.“ Clemansei fi scapa o ilustraté din mina gi se apleaca s-o ridice. ,,Ce Dumnezeu, imi tremuri mina? Am sa {iu regim. Sau, mai bine, postesc martea. N-am mai postit de cind cu boala lui Mac. La faceput se ingalbenise. La fel ca Misa acum. Noi am zis icter, cind colo... Duca-se pe pustii... Nici nu vreau si ma mai gindesc. Noroe ci m-am dus la Sfintul Iosif si m-am rugat de Sfintul Anton... Si Mac a inchis ochii ca un pui. Am si ma rog si pentru Misa. S& nu se chinuie." De sus se auzi o voce groasa, sonora : — Clem! 2: © ft dat laptele-n foc. Si doar Elena ij-a strigat de jes din poarta: ,,Ai grijaé si nu dea laptele-n foc". Vrea Si fack inghetaté. Dar ce, au venit caldurile ale mari? t* Citeva trepte si Clemansa ec sus la mansardé. Vocea ‘Artemizei © mai puternic’, mai autoritari ca de obicei. 26Ai-jura ci e barbat. De cind cu galbenarea fumeazd ca un birjar si nimeni nu-i mai intra in voie. — Clem, miroase a lapte ars ! * Daca si-a scos Artemiza nasul din romanele ci poli- tiste, din piesa pe care o iraduce, trebuie sa se fi ars si fundul cratitei. Clemansa intra la dreapta searii, in bueataric. Stinge lampa de gaz care fileaza si, neindemina- tecd, lasi c&rlile postale lingé vasele care, de doua zile, zaceau nespilate. Motanul linge laptele scurs pe ciment. ,Dagobert, hotomane, tigrutul mamii, te-ai facut cit o namila !* Jn cratiti nu mai ramasese nici cit o ceascé de lapte. Dar nu se necaji. Vorba Misei: ,,De ce sa plingi laptele Varsat, ci si asa are apd destula ?* Vru s& toarne intr-o ceasci, atit cit mai ramasese, dar nu gasi nici una curata. Trecu la sp&latorie, alaturi. In cazanul de rufe, zidit intr-o sobi de caramizi, si in albia de zinc, peste tot, numai vase nespalate... ,,Elena asteapta sd le spal eu. Ba si le mai spele si ea, c& doar aici manincd si ea gi fi-su. Daci nu-si vindea sulrageria de jos, nu mai aveam atita balamuc, A vindut-o anul trecut, de ziua lui Victor. $i ce mobili masiva, de nuc!... O avea mama de la Plo- resti. Vorba Misei: «I-a furat cumnatu’ o mosie si i-a dat o sufragerie..» Bufetul ajungea pind la tavan. Si era numai sculpturi... Piesi de muzeu! Si Elena a dat-o pe nimic, ca sa-i ia lui Victor un studio modern, sa-i faca o surprizd. Acu vrea s&-l vinda, ca si cumpere mobili Biedermeyer, de fa Ivona. Tot de la ea a cumpirat si locul de la Sfinta Vineri. Auzi, si cumperi loc de veci, ¢ind ai la Belu cavou !... Vorba Misei : «Cind Elena incepe S& cumpere gi si vinda, cind descopera mereu alte neamuri Simandicoase, nu-i a bund». Are dreptate. All&data, Astia nici nu ne bagau in seama... «SA ne mai adunim intre noi — zice Elena. Citi am ramas. Sa-si cunoasea si Victor verisoarele, neamurile...» «Ce neamuri —- o repede Misa, ¢ind ne-am adunat noi cu de-alde Charles Rodolphe ?... Cine |-a mai vazut pe generalul Constantiu logodnicul durerli, il porecl ilescu-NI- ger, Care-mi plicea mie. Ce carte! — ofteaz Elena o si strige ca din gura de sarpe cind Peretii afumati. E drept ca de-abia a spoit a vada a, acu” 27