SUFLET

Departe de tine, gonit din tine, renegat, se află sufletul tău.

Uitat acolo încă din copilărie, el aşteaptă să-ţi aminteşti de el, să te
regăseşti, dar tu cu vehemenţă îi negi existenţa. Săturat de joacă te-
ai dus sa te găseşti si astfel te-ai uitat. Rătăcit umbli pe cărări si nu
găseşti ce cauţi pentru că nu ştii ce cauţi. A fost cândva al tău dar
ai uitat de el si acum cu disperare încerci sa îl găseşti.
Ţi l-ai vândut pentru admiraţie, pentru un zâmbet, un zâmbet
ce ţi-a furat ţie zâmbetul. Fără odihnă, fără fericire, fără viaţă, fără
putere îl cauţi. Dar ai uitat care este drumul şi acum le încerci pe
toate, şi fiecare drum greşit te îndepărtează de tine, de el, de
sufletul tău.
Tu îl cauţi, iar el e lângă tine. Nu vrei sa-l recunosşti, nu vrei
să ştii de el şi totuşi îl cauţi.
În fuga ta oarbă după avuţie, faimă ţi-ai uitat sufletul, iar el se
pierde încet, încet în tine. Într-un final plângi după el, dar sunt prea
multe porţile ce vă despart.
E în tine, departe de tine.