Am incercat sa scriu

Si parca eram stricat

Cuvintele le-aveam in minte
Si asta prea bine o stiam
Si atunci de ce nu vroiau sa iasa?
Am luat dalta si-am pironit-o pe mijlocul testei
Cu o lovitura puternica si bine plasata
Mi-am spart craniu in patru
Pentru a ma lua la harta cu creierasul.
Eram tare supara si-am tipat tare la el
Ca eu vreau sa scriu! Si-ar face mai bine sa nu se mai opuna!
S-a uitat la mine superior cu-n aer arogant..
A ras n-a zis nimic
Si atunci tare m-am mai imbufnat
Cu o oarecare compasiune.. mi-a zis Nu cauti in locul potrivit.
Mi-am bagat mana intre coaste si le-am despicat
Iar inima zacea ca-ntot de-aunaz zacea inecata in amar de calimara
Gata gata sa fie stoarsa...
Ce ai draga mea? am intrebat.
Iar ea a oftat indurereata....
Si dintr-o data am vazut-o trecand vizavi pe strada memoriei
Plutind la fel de diafan ca-ntot de-auna
Cu zambetu-I enigmatic ce-I lumina chipul dulce.
Inima a izbucnit atunci in plans amarnic
Cuvintele au navalit peste mine ca un puhoi dezlantuit
Incat nici nu le mai puteam retine pe toate
Ieseau gramada pe hartie incalecandu-se si ingramadindu-se
Unele in altele
Incercam sa le orodonez sa le asej in versuri
Dar era fara rost Eram prea mic si prea neputincios..
Era o dezordine generala
Si atunci am inteles!