Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hepatitele virale
Sunt boli specific umane, manifestate prin imbolnavirea generala a organismului (febra,
afectare digestiva si respiratorie) cu sau fara icter, produse de mai multe virusuri care,
desi dau un tablou clinic asemanator, sunt distincte si nu imunizeaza reciproc.
Hepatita virala A Sursa de infectie: -OMUL bolnav (cu 7 zile anterior icterului si 10 14
zile
in
perioada
icterica)
si
bolnavii
asimptomatici.
Calea de transmitere: FECAL-ORALA (virusul se elimina prin fecale).
Modul cel mai frecvent de transmitere este contactul direct intre persoana infectata si
persoana receptiva. Virusul poate fi vehiculat prin MANA MURDARA, apa contaminata,
alimente contaminate neprelucrate termic, obiecte contaminate, vesela, jucarii, grupuri
sanitare,
etc.
Receptivitatea:
este
generala,
boala
domina
la
varsta
copilariei.
Incubatia:
2-6
saptamani.
Tabloul
clinic:
-debut cu fenomene generale: febra, dureri musculare generalizate, fenomene catarale
respiratorii;
-manifestari digestive: apetit diminuat, greata, varsaturi, dureri abdominale, urmate de
emisia de urini inchise la culoare (hipercrome) si coloratia icterica (galbena) a
tegumentelor
si
mucoaselor.
Evolutie: buna, nu cronicizeaza, boala produce imunitate specifica pe viata.
Profilaxia (prevenirea): vizeaza consumul numai a apei potabile, numai din surse
analizate
si
autorizate
sanitar.
-nu se va folosi pentru consum apa din rauri, lacuri si sisteme de irigatii;
-indepartarea
corecta
a
rezidurilor
fecaloid
menajere;
-prepararea si manipularea igienica a produselor alimentare in special a celor fara
prelucrare
termica
sau
ce
necesita
manipulari
multiple.
-masuri de igiena individuala: spalarea cu apa si sapun a mainilor dupa utilizarea
grupurilor
sanitare,
inainte
de
masa;
-EDUCATIA
SANITARA
a
populatiei.
Exista vaccin antihepatita A care se administreaza preventiv in zone endemice.
Hepatita virala B Sursa de infectie: bolnavul cu infectie acuta, persoanele infectate
cronic,
purtatorii
cronici,
hepatite
cronice,
ciroze.
Calea de transmitere: cea mai importanta este calea parenterala (percutanta):
-transfuzii
de
sange
si
derivate,
contaminate
cu
virus
B;
-manopere medicale efectuate cu instrumentar nesterilizat contaminat cu sange, injectii,
punctii, acupunctura, interventii chirurgicale, tratamente stomatologice, hemodializa;
-manevre nemedicale efectuate cu instrumentar contaminat: barbierit, manichiura,
pedichiura,
perforarea
lobului
urechii,
tatuare;
-alte cai: contact intrafamilial, prin coabitare prelungita, sarut, raporturi sexuale;
-calea materno-neonatala ( cel mai frecvent in timpul nasterii) dar posibil si post partum
sau
intrauterin.
Riscul profesional: este de 10 ori mai mare la personalul medico-sanitar, (chirurgi,
anestezisti, personal in sectia de hemodializa, obstreticieni, stomatologi, personalul din
spitalul
de
boli
infectioase),
decat
la
populatia
generala.
Receptivitatea
la
boala
este
generala.
Incubatia:
6
saptamani
6
luni.
Tabloul
clinic
asemanator
cu
cel
din
hepatita
A.
Pentru animalele care snt surse de infectie pentru om, se iau masuri adaptate la fiecare
caz: pentru animalele nefolositoare, sacrificarea; pentru cele folositoare, tratarea si
sterilizarea lor cu microbi (cand este posibil).
- Fata de persoanele contacte cu bolnavii: identificarea si supravegherea lor, protectia cu
antibiotice sau cu gammaglobuline (n functie de fiecare boala).
Masuri fata de caile de transmitere a infectiei
- n cazul infectiilor aerogene, dispunem de unele masuri nrofilactice, care nsa nu snt
suficiente pentru a controla ori ntrerupe circulatia microorganismelor patogene prin aer.
Recurgem la:
- expunere la lumina solara, care este bactericida;
- dezinfectia aerului cu surse de raze ultraviolete;
- dezinfectia (periodica) a camerelor bolnavilor;
- masuri de mpiedicare a ridicarii prafului n aer (maturat umed, sau aspiratorul de praf);
- prevenirea contaminarii aerului prin tuse si stranut (batiste, batiste igienice de hrtie,
scuipatori de buzunar);
- antisepsie nazo-faringiana cu tablete dezinfectante (faringosept), ori cu unguente nazale
cu antibiotice;
- evitarea aglomerarii spatiilor nchise si aerisirea lor periodica. " n cazul infectiilor
digestive dispunem de masuri profilactice eficace (cu conditia sa fie nsusite si aplicate).
- Igiena personala (n special a minilor).
- Igiena alimentatiei: alimente curate, recoltate curat, transportate curat, distribuite curat
(nu cu mini murdare), pregatite si servite curat.
- Apa potabila controlata. La nevoie ceai sau apa minerala.
- Igiena generala, comunala si sanitara: igiena impecabila a locuintei si localitatii,
depozitarea si ndepartarea igienica a gunoaielor si excrementelor, canalizare
corespunzatoare, instalatie de apa centrala controlata, strpirea vectorilor (muste, tintiri,
sobolani).
o n cazul infectiilor de contact snt eficace: masuri de dezinfectie imediata cu apa si
sapun, aplicarea de dezinfectante locale (alcool, tinctura de iod), unguente cu antibiotice
(local), tratamentul chirurgical al unor plagi (curatire, excizii).
o n cazul infectiilor transmise prin vectori (tntari, capuse, paduchi): insecticide cu
caracter remanent, folosirea de solutii cu substante respingatoare de insecte, protectia
mecanica (cu site ori voaluri), deparazitari cu mijloace fizice si chimice, masuri de
asanare a mediului pentru prevenirea nmultirii vectorilor.
Exista si alte indicatii ale profilaxiei chimioterapice, dar acestea trebuie stabilite de
'medic de la caz la caz.
Abuzul de chimioterapice este frecvent n practica si poate avea efecte nedorite si adesea
chiar grave.
III. Cresterea rezistentei nespecifice, n acest capitol intra: un stil de viata -igienic, cu.
echilibru ntre somn, odihna si activitate, o nutritie corespunzatoare (bogata n proteine si
vitamine), orar regulat pentru mese, igiena personala, calire fizica prin miscare, exercitii
fizice, sport, excursii, viata n aer liber, evitarea toxicelor (alcool, tutun) si a abuzurilor
alimentare.
IV. Educatia sanitara. O cultura medicala, n special de igiena si profilaxie, cat mai
bogata, ofera o solida protectie celor care o poseda, fata de riscul infectiilor care ne
nconjura.
"Un om prevenit, face cat doi" (dupa cum spune