Ion Barbu In ceata

Murea prin seara strada si zilnicul ei muget

Asemeni unei rancezi ingramadiri de seu.
Un nor se pravalise pe stresini iar pe cuget
O bura de-nnoptate tristeti cadea mereu.
Se-amestecase ceata din noi cu cea din slava
Si, silnici, pasii nostri trezeau o cat de rar!
Ecouri fara nume, prin liniste buhava
Din acel trist si umed sfarsit de Faurar.
Intrasem in penumbra stapanitoarei unde
Strivite-n vrajmasia puterilor din jur,
Nici sufletele noastre nu-si mai puteau raspunde
Iar vorbele soptite loveau greoi si dur.
Hordii intregi de duhuri, lungi stoluri de destine
Isi impleteau in preajma infricosatul rit:
Caci blestemul cazuse In gandul meu si-n Tine
Biruitor pustiul scurma Si ne-am oprit
Sa cercetam o clipa raspantia si bruma
Si-am stat, si-am stat sub neguri, de asprul tarm legati:
Doi arbori singuratici si desfrunziti de-acuma,
Pe unda nenturnata a orei inclinati.
........................
Ne prabuseam Cand iata ca, inclinand privirea
Acolo, jos, pe crusta de caldaram si lut,
Zariram doua umbre unite: contopirea
Salbateca, informa, a marelui Sarut.
Pareau a nu cunoaste nici piedici nici osanda.
Zagazuri pamantene n-aveau Alt Demiurg
Le stapanea, desigur, cu-o pravila mai blanda
Faptura lor ciudata si vecinicul amurg.
O, simpla infratire, patrunderea lor oarba!
Cand, cand, interioarele mari vor izbuti
Ca ele sa se-mbine, ca ele sa se soarba?
Cand invelita-n caldul sarut, te vei topi?

Paralel romantic
Numisem nunii noastre-un burg,
Slvit cu ape abia de curg

Ca un dulu trntit pe-o lab,

Vechi burg de-amurg, n ara vab.
Scri, unghiuri, pori! n prag de ue,
O troli domoli, o troli cu gue,
La ce vrsri, ca de venin,
Vis crud strivii i gnd cretin!
Stngi cuburi ubrede, intrate,
De case roii, zaharate;
Verzi investiri, prin cte-un gang,
Sub ceasuri largi balang, balang!

5. Adverbul mai surprinde incapacitatea celor doi ndrgostii de a-i rspunde, de a reface armonia Ia
nivelul cuplului. Sufletele lor nu mai sunt n rezonan, de aici apare ideea unei comunicri euate.
6. Prin intermediul personificrii: murea prin sear strada se asociaz o trstur specific uman, cea
a morii, cu linitea care inund spaiul uman odat cu apariia serii. Imaginea plastic reliefeaz lipsa
motricitatii, trecerea ntr-o stare meditativ, de contientizare i asumare superioar a faptelor
accumulate de-a lungul zilei ca simbol al faptelor realizate de-a lungul vieii. Epitetul plasat ntr-o
inversiune: nnoptate tristei scoate n eviden termenul plasat n poziie iniial. Sensul conotativ al
epitetului reliefeaz starea de melancolie, de angoas, de meditaie profund asupra existenei
umane.
7. Textul conine o serie de verbe care sunt utilizate la imperfect, precum: murea, cdea, trezeau,
verbe care surprind aciuni aparinnd trecutului, dar care exprim o micare sau o stare care deja s-a
ncheiat. Formele de mai mult ca perfect: se prvlise, se amestecase sunt utilizate la diateza
reflexiv, arat o micare dinamic, care s-a ncheiat. Sunt utilizate cu precdere, n partea final a
textului, verbele la perfect compus: am stat, ne-am oprit. Un singur verb Ia conjunctiv arat sperana
s cercetm. Alternanele verbale surprind frmntarea sufletului zbuciumat, reflect drumul lung al
contientizrii.
8. Strofa final surprinde relaia stabilit la nivelul cuplului o dat cu trecerea timpului. Simbolurile:
rspntia i bruma scot n eviden rscrucea de drumuri. Acestea ncearc s deslueasc drumul cel
bun, s vad un semn al viitorului, dar sunt mpiedicate de imposibilitatea omului de a-i deslui
propriul destin. Repetiia verbal i-am stat scoate n relief contientizarea faptului c se afl naintea
unui moment extreme de important al vieii. Epitetul dublu arbori singurateci i desfrunzii arat, n
mod simbolic, unicitatea fiecrui individ, lipsa de comunicare, precum i apropierea iminent a morii.
Majuscula folosit la substantivul Orei reliefeaz importana acestuia, faptul c opera este pus sub
semnul timpului trector.
9. Expresivitatea e dat de capacitatea limbajului poetic de a exprima, ntr-o manier plastic, idei
concentrate, cu maxim ncrctur afectiv; aceasta se realizeaz prin figuri de stil, imagini artistice,
sintax poetic, topic, punctuaie i prozodie. Expresivitatea limbajului este dat de bogia
imaginilor artistice, de ornamentaia stilistic, de utilizarea unui limbaj elevat, ncrcat de sugestii i
materialitate.