PRACTICA APICOLA

Cresterea matcilor - metode la nivel de amatori

Necesitatea tratarii pe larg a acestui subiect,la nivel de amatori,deriva din
complexitatea problematicii aparute odata cu demararea operatiunilor de
crestere.Aceste pagini cuprind informatii cu caracter practic,referitoare la cresterea
matcilor fara transvazare.
Albinele sunt puse in situatia de a creste matci in trei cazuri :
- Roirea naturala.Este unica cale prin care familiile de albine se inmultesc in mod
natural.Acest fapt duce nu numai la o simpla crestere de matci,ci si la o divizare a lor
in 2,3,4 noi familii(roiuri).Se poate ajunge ca prin roirea consecutiva,familia de baza
sa dispara.In urma pregatirii procesului de roire naturala,rezulta un numar variabil de
botci (30-50 buc.), functie de puterea familiei si de apetitul acesteia pentru
crestere,botci care sunt pozitionate pe extremitatile fagurilor.
- Schimbarea linistita a matcii.Sunt o serie de familii de albine la care instinctul de
roire este mult atenuat.Aceste familii se comporta un pic ciudat daca se ia in
considerare comportamentul celorlalte.Puse in situatii favorabile roirii,acestea se vor
multumi sa-si schimbe linistit matca,cele doua matci convietuind chiar impreuna
cateodata,insa divizarea ulterioara(roirea)nu se produce.Pentru schimbarea linistita a
matcii,albinele cladesc un numar mic de botci(3-5 buc.),pe marginile fagurilor.
- Cresteri de salvare.Din diferite cauze accidentale,albinele pot ramane fara
matca.Pentru a creste o noua matca,ele transforma in botci,celule ce contin larve de
lucratoare,larvele primind drept hrana laptisor de matca.Numarul botcilor de salvare
este de 20-30 buc.,aceste botci fiind pozitionate pe suprafata interioara a
fagurelui,acolo unde se gasesc si larvele.

METODE DE CRESTERE FARA TRANSVAZARE

Pentru a nu plictisi cititorii acestor pagini,vom trece la abordarea directa a
metodelor de crestere,urmand sa expunem intreaga problematica legata de
obtinerea matcilor,ulterior.
Metodele expuse sunt multe si diverse,iar intrebarea
"de ce nu se expune o singura metoda,care este considerata cea mai buna",apare in
mintea oricui.Motivul este foarte simplu : o singura metoda nu este niciodata
potrivita tuturor apicultorilor si mai ales pentru toate conditiile de
intretinere,climatice etc.
Apoi intervine si factorul legat de numarul de matci ce se urmareste a se
obtine,de calificarea apicultorului.In orice caz fiecare apicultor va avea si o versiune
proprie a metodei puse in discutie.Pentru o mai buna intelegere,vom prezenta
avantajele si dezavantajele fiecarei metode in parte,urmand ca dv. sa alegeti.
Metoda "matcilor de salvare"
In Romania (si nu numai),aceasta metoda este mult indragita de apicultorii
incepatori.Simplitatea si usurinta cu care se obtin matci,numarul mic de interventii in
cuib,fac ca aceasta sa fie agreata,cu toate ca matcile obtinute au o calitate
indoielnica.
Iata pe scurt care sunt pasii de urmat : cand apicultorul doreste sa inmulteasca

o familie de albine,si implicit sa obtina un numar de matci,divizeaza acea familie in

doua.O diviziune ramane cu matca batrana,urmand ca cealalta sa-si creasca
matca.Diviziunea fara matca,asezata intr-o cutie noua,sesizeaza lipsa reginei si
incepe sa-si cladeasca botci.Botcile vor fi construite prin modificarea celulelor cu
larve de lucratoare.
Apicultorul nu are de facut decat sa astepte eclozionarea primei matci,care
evident o sa-si ucida suratele.Daca se urmareste si recoltarea unor botci pentru a fi
folosite in alte familii,acestea se vor recolta dupa capacire si vor fi introduse in stupii
vizati.
O alta varianta este obtinerea directa a matcilor,fara a diviza familia.In principiu
este vorba numai de suprimarea matcii batrane,lasand restul sa decurga de la
sine.Din nou dupa capacirea botcilor,acestea se vor recolta si folosi unde este nevoie.
Avantaje : metoda este simpla si usoara,si nu cere decat o calificare minima a
stuparului.
Dezavantaje : Se obtin matci mici si de o calitate indoielnica.
Motivele care influenteaza slaba calitate a matcilor obtinute sunt :
- albinele iau in crestere larve de varste diferite,iar o selectie ulterioara a botcilor nu
poate fi facuta.
- albinele construiesc botci mici pentru ca nu reusesc sa largeasca cat trebuie
celulele de lucratoare ; in aceste celule s-a mai crescut puiet iar "camasile"
generatiilor trecute,consolideaza prea tare peretii acestor celule.
- recoltarea botcilor este greoaie datorita pozitiei pe fagure si implica riscuri mari
vizavi de distrugerea matcilor ce le gazduiesc.
Aceasta metoda nu este recomandata apicultorilor,decat ocazional,cand acestia
sunt lipsiti de experienta(anul 1,anul 2),urmand ca pe masura ce se se familiarizeaza
cu problematica apicola,sa adopte alte variante de crestere a matcilor.
Metoda "decuparea fagurelui"
Pentru obtinerea de matci mai mari,de calitate,metoda expusa mai sus a fost
perfectionata.Cate din cauzele ce duc la cresterea de matci necorespunzatoare au
fost eliminate,urmeaza sa ne lamurim.Sigur este ca "decuparea fagurelui" are
variante care se aplica atat in Romania cat si in Occident.
- Taietura in arc (varianta occidentala) : A reprezentat mult timp principala
metoda recomandata incepatorilor.Se alege un fagure insamantat,deschis la
culoare,in care nu s-a depus pentru prima oara puiet.Pe acest fagure situatia sta cam
asa : in partea superioara se gaseste coronita de miere,puietul necapacit(de toate
varstele) fiind asezat concentric pe restul suprafetei.
Pe acest fagure se practica o taietura in lungul zonei cu larvele cele mai tinere,tinand
seama ca in mijloc se afla larve mai batrane.Taietura sub forma de arc(vezi fig.1),se
face cu ajutorul unui cutit cu lama subtire si incalzita in apa clocotita.Se are grija ca
taietura efectuata sa nu distruga larvele vizate,iar daca fagurele este
insarmat,bucatile taiate se scot cu mare atentie.
Dupa indepartarea bucatii inferioare,urmeaza rarirea larvelor,in scopul

impiedicarii aparitiei botcilor lipite.Rarirea se face cu ajutorul unei spatule de

lemn(betigas),urmarind ca larvele ramase de pe o parte sau alta a fagurelui,sa fie
fata in fata,daca este posibil.Cand spunem ca rarim larvele,ne referim bineinteles la
celulele de pe conturul "taieturii in arc",albinele preferand sa construiasca acolo
botcile.
Avand fagurele astfel pregatit,trebuie sa ne ocupam si de familia de
albine.aceasta se va restructura inlaturand toti fagurii care contin puiet
necapacit,pentru a obliga albinele sa ia in crestere larvele din fagurele
introdus.Fagurii scosi se vor da altor familii de albine,insa fara albina de acoperire.Cu
matca batrana se poate forma un roi,sau putem sa o omoram.Astfel pregatite
albinele,vor lua in crestere larvele de pe conturul taieturii,construind un numar mare
de botci.
- Decuparea fagurelui (varianta romaneasca) : Stim deja ca taierea fagurelui
are ca principal scop selectarea larvelor tinere si facilitarea construirii botcilor de
catre albine.
In varianta folosita la noi,aceasta taiere are un alt scop si anume acela de a
inchide lantul de crestere.Astfel albinele doici se vor regasi in numar mai mare in
preajma larvelor de luat in crestere.
Dupa incetarea culesului la salcam procedam astfel : In mijlocul cuibului familiei
de albine,introducem un fagure gol in care nu s-a mai crescut puiet si care este
stropit cu sirop de zahar.Dupa 4-5 zile,daca avem noroc,matca o sa umple fagurele
cu oua.Pentru siguranta putem introduce fagurele si matca intr-un izolator cu gratie
Hanneman,pentru a o obliga sa oua numai acolo.In tot acest timp(4-5 zile), hranim
stimulent albinele cu sirop sau serbet de zahar.
La expirarea perioadei,scoatem fagurele insamantat si il ducem in cabana,dupa
ce in prealabil l-am scuturat de albina de acoperire.Aici,cu ajutorul unui cutit cu lama
subtire(cater),incalzit in apa clocotita,decupam jumatatea inferioara.
Pe jumatatea superioara,alegem 15 celule cu oua pe o fata si 15 pe
cealalta,avand grija ca aceste celule sa nu se afle dispuse simetric fata de vecina
corespunzatoare fetei celelalte.Cu acelasi cutit,radem toate celelalte celule in afara
de cele 30 alese pentru crestere.
O precizare : pentru a trece dincolo de expunerea literara a metodei,trebuie
mentionat ca ordinea fireasca si practica a etapelor este aceea in care prima oara se
face restructurarea si orfanizarea si apoi pregatirea fagurelui.
Din familia de baza ridicam matca, formam un roi,daca vrem sa o pastram,sau o
omoram.Apoi vom lua fiecare fagure in parte si scuturat de albine il vom cerceta
vizual.In principiu este vorba despre inlaturarea tuturor fagurilor care contin puiet
necapacit sau oua.In stup vor ramane numai fagurii cu puiet capacit,miere sau
pastura.
Fagurii cu puiet necapacit sau oua se vor da altor familii de albine.Este foarte
important ca in familia crescatoare sa nu ramana nici o celula cu ou sau larva.
O alta precizare : pentru a mari sansele ca ouale sa fie luate in crestere,mai
exista si varianta ridicarii tuturor fagurilor ce contin puiet,familia de albine ramanand
numai pe fagurii de hrana,care se vor putea controla mai usor.

Astfel pregatita familia de albine,orfanizata si fara oua sau larve(sau numai cu

puiet capacit),primeste in mijlocul cuibului fagurele cu cele 30 de oua.Dupa 10-11
zile,timp in care familia nu va fi deranjata decat pentru 1-2 controale a
acceptarii,vom avea botci capacite gata de recoltare,pentru a fi introduse in nucleele
de imperechere.
- Avantaje : folosind aceasta metoda relativ simpla,calitatea matcilor se
imbunatateste considerabil(mai ales in varianta romaneasca).
- Dezavantaje : metoda nu elimina toate inconvenientele si limitarile legate de
crestere.
Metoda fasiilor de fagure , celulelor taiate sau stantate
Imbunatatirea metodelor de crestere a matcilor,presupune si practicarea de noi
procedee,mai complexe si performante.In aceasta categorie se incadreaza si metoda
fasiilor de fagure sau diferitele ei variante.
Fagurele in care nu s-a mai crescut puiet si insamantat de matca captiva intre
cele doua gratii Hanneman,se aseaza pe o suprafata plana.Cu ajutorul unui cater
incalzit se taie fasii de fagure,care trebuie sa cuprinda larve tinere,cu varsta
cunoscuta.
Procedeul presupune si folosirea ramei de crestere,care este de fapt o rama
normala,prevazuta cu sipci(2 buc.),de lungimea luminii interioare a fagurelui. Pe
acestea se vor fixa fasiile de fagure cu larvele selectate in vederea cresterii.
Fixarea se face prin lipirea in 3-4 puncte cu ceara topita,sau cu ajutorul unor
bride de sarma.Pe toata lungimea fasiei de fagure,de pe fiecare leat,se raresc larvele
astfel ca in final larvele ramase sa aiba o distanta de 1-2 cm intre ele.
Aceste fasii se mai pot fragmenta in 2-3 buc.,urmand ca fiecare fasie sa fie
prinsa separat pe leat,operatie urmata de aceeasi rarire a larvelor.In final rama de
crestere,cu cele doua leaturi pe care au fost fixate fasiile de faguri cu larve rarite,se
introduce in familia doica,dupa o orfanizare prealabila a acesteia. Metoda este
cunoscuta sub denumirea de "metoda Alley".
O alta varianta este aceea in care nu se folosesc fasii de fagure,ci doar celule
taiate cu un cater sau cu o stanta.La taierea sau stantarea celulelor cu larve se
urmareste decuparea unei singure celule,asfel incat aceasta sa contina si cate un
sfert din celulele vecine.
Pentru stantare K.Weiss recomanda stanta elvetiana,aceasta fiind un tub de tabla
despicat in doua,cele doua jumatati fiind prinse cu un elastic si avand la un capat
marginea foarte bine ascutita.Decupand o celula,stanta strapunge fagurele,partea
opusa care cuprinde celula simetrica fiind apoi modelata ca baza pentru suport.
Celulele stantate se vor prinde pe cele doua sipci ale ramei de crestere,la 2 cm
una de alta cu ajutorul unor tablite sau dopuri despicate.Rama cu cele 20-30 de
celule se introduce intr-o familie doica,orfanizata de 2-6 ore si fara puiet.
- Avantaje : albinele iau in crestere un procent mai mare de larve,calitatea matcilor
fiind mai buna.
- Dezavantaje : metoda necesita o manopera mare,iar matcile nu ajung la
greutatea celor obtinute prin transvazare.

Metoda Erlnagen : cresterea din ou cu cuiburi de celule

Aceasta metoda poarta denumirea de Erlangen si are la baza cresterea din
ou.Etapele care trebuie urmate sunt :
Obtinerea materialului de pornire se face introducand un fagure in care nu s-a
mai crescut puiet,intr-un izolator cu gratie Hanneman,impreuna cu matca din care
vrem sa tragem descendenti.Dupa 2 zile ridicam fagurele cu oua si eliberam
matca.Din acest fagure se taie cu un cater incalzit fasii orizontale care sa cuprinda pe
latime 2 celule intregi si de lungimea fagurelui.Aceste fasii se sectioneaza in bucati
de 5-6 celule intregi.
Dupa ce am obtinut aceste cuiburi de celule,urmeaza sa le prelucram pentru a le
putea fixa pe leatul de crestere.In acest scop partea opusa se modeleaza intre
degete pentru a forma un dinte.Cu o scobitoare se distrug apoi toate ouale,in afara
de unul,urmand sa executam operatiunea pentru fiecare cuib in parte.
Fixam fiecare cuib,care practic contine un ou,cu ajutorul dopurilor.Aceste dopuri
vor fi despicate si prevazute cu un elastic pentru a putea fi unite cele doua parti.Se ia
un dop,si intre cele doua parti se v-a introduce dintele cuibului,dupa care aplicam
elasticul de fixare.Dopurile ce contin cuiburile se lipesc pe leat cu ceara la 2 cm unul
de altul(masurat de la centru la centru).
De avut in vedere :oul de 1 1/2 zi rezista in afara coloniei 2 ore,deci pregatirea
cuiburilor nu trebuie sa depaseasca aceast interval de timp ; se vor prefera oua mai
batrane 2-2 1/2 zile daca dorim sa depasim aceste 2 ore ; celulele cuibului se pot
scurta la jumatate.
Rama cu cuiburile ce contin fiecare cate un ou se introduce in mijlocul unei familii
orfanizate de 2-6 ore,al carui puiet necapacit a fost ridicat(inclusiv ouale).Conform
tehnologiei nu este recomandata acceptarea si cresterea in colonie cu matca,nici
chiar in varianta separarii prin diafragma cu gratie.
- Avantaje : metoda poate fi o alternativa la transvazare,calitatea matcilor fiind
buna.
- Dezavantaje : matcile sunt putin mai mici decat cele obtinute prin transvazarea
larvelor.
Metoda Miller
Alegem din stupina o familie cu performante mari,a carei matca ne-a
multumit.Din aceasta familie scoatem toate ramele cu puiet si le distribuim in mai
multi stupi,avand grija sa nu ridicam si matca odata cu ramele.In familia astfel
restructurata,lasam toate ramele cu hrana,doua rame cu puiet gata de eclozionare,
albinele acoperitoare si matca.
Pregatim o rama de crestere astfel:pe o rama goala (fara fagure) lipim de
speteaza superioara 5 bucati de fagure artificial,triunghiulare cu baza de 5 cm.In
stup asezam ramele dupa schema:de o parte si de alta a cuibului,faguri cu miere si
polen,in centru,fagure cu puiet capacit,rama de crestere,fagure cu puiet capacit.
Daca hranim stimulent cu 300 ml sirop pe zi,albinele vor incepe sa cladeasca
fagurele din rama de crestere,iar matca depune oua.Cand cantitatea de oua este
suficienta,ridicam aceasta rama si o introducem intr-o familie orfanizata complet
(ridicand puietul si matca).Toti fagurii din familia orfanizata vor fi scuturati de albine

si controlati,pentru a nu ramane nici o celula cu puiet.

In acest timp,familia crescatoare,hranita suplimentar,trage botci pe fagurele cu
oua,care botci pot fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea fagurelui.Cele doua
familii,furnizoare de material de crestere si doica pot fi folosite pentru producerea
mai multor serii de botci prin adaugarea de albina tanara si hranind suplimentar.
- Avantaje:metoda este la indemana oricarui apicultor,fiind si o metoda sigura.
- Dezavantaje:aceleasi ca si la celelalte metode ce nu folosesc transvazarea.
Matci de schimbare linistita
Cu toate ca practic nu reprezinta o metoda in care apicultorul intervine decisiv (se
limiteaza numai la recoltarea botcilor) trebuie neaparat mentionata.
Familiile care isi schimba linistit matca,construiesc cateva botci de calitate,care
botci pot fi recoltate,introduse intr-un nucleu de 2-3 faguri fara puiet,iar dupa
imperecherea matcii nucleul se uneste cu familia a carei matca vrem sa o schimbam
(dupa orfanizarea prealabila).
- Avantaje : se obtin matci de calitate,cu un instinct minim de roire.
- Dezavantaje : numarul mic de botci si implicit de familii care au acest instinct.