Sunteți pe pagina 1din 7

CURS 6

COMUNICARE
A tri n societate nseamn a comunica, spune Bernard Voyenne. Nevoia de a comunica, de a transmite
sau afla de la semenii notri idei, informaii, sentimente este o trstur fundamental a omului, devenind o
necesitate vital. Pe drept cuvnt teoreticianul francez afirm c schimbul de informaii, de idei,
intercomprehensiunea sunt pentru societate tot aa de importante ca i respiraia pentru organism. Dac Pascal
l definea pe om drept trestie cugettoare, iar Bergson ca homo faber, fiin care fabric unelte i inventeaz
tehnici, i mai fundamental dect un constructor de maini, omul este, pentru antropologul Claude Lvi-Strauss,
nainte de orice, un locutor, o fiin care vorbete.
Comunicarea a fost definita ca o form particular a relaiei de schimb ntre dou sau mai multe
persoane, dou sau mai multe grupuri. Comunicarea este un proces relational, in cadrul caruia doi sau mai multi
interlocutori fac schimb de informatii, se inteleg si se influenteaza intre ei. A comunica presupune castigarea si
activarea competentei comunicative care este deopotriva aptitudinala si dobandita.
Comunicarea educationala sau pedagogica este cea care mijloceste realizeaza fenomenul educational
in asamblul sau, indiferent de continuturile, nivelurile, formele sau partenerii implicati. Comunicarea didactica
este o forma particulara, obligatorie in transmiterea unor continuturi determinate, specifice unui act de invatare
sistematica, asistata. Comunicarea didactica este baza procesului de predare-invatare a cunostintelor in cadru
institutionalizat al scolaii si intre parteneri cu roluri determinate: profesor, elevi. Comunicarea educationala si
didactica sunt forme specializate ale comunicare umane.
In situatiile scolare de instruire, sursele comunicarii pot fi:
mesajul didactic si educational al profesorului,
manualul scolar,
reviste,
carti,
atlase,
harti,
materiale didactice,
filme si diafilme didactice,
video-text,
videodisc,
lectii televizate sau radio-difuzate etc.
Profesorul este un actor. El joaca un rol. Modul de transmitere a informatiilor, mesajul n sine, prezenta
sa, entuziasmul, implicarea, convingerea sa, pasiunea, siguranta, tinuta, postura, sunt elemente care asigura
reusita procesului didactic. Toate aceste elemente alcatuiesc comunicarea didactica.
Elementele comunicrii didactice sunt:
emiterea mesajului didactic de ctre profesor sau de o alt surs de informaie, de la o anumit distan;
canalul prin care se transmite mesajul;
receptarea mesajului de ctre elevi;
stocarea i prelucrarea lui n scopul lurii deciziilor (formularea rspunsurilor de ctre elev, a
corectrilor sau a completrilor de ctre profesor).
Analizat din perspectiv psihopedagogic, comunicarea didactic prin dialog euristic apare ca un model
interactiv, profesorul elevul fiind n acelai timp emitor i receptor, crendu-se ntre ei o relaie de schimb de
idei, de corectri i completri.
Tipuri de comunicare umana: caracteristici, relatii
Dupa numarul de parteneri:
a. comunicare intrapersonala (cu sine; monologul);
b. comunicare interpersonala (intre doua persoane);
1

c. comunicare in grup mic;


d. comunicare publica (conferinte, miting, radio, TV).
Dupa nivelul interactiunii comunicarea poate fi:
intraindividuala,
interpersonala,
de grup,
de masa
publica sau mediatica.
Dupa statutul interlocutorilor:
a. comunicare verticala (elev-profesor, soldat-ofiter);
b. comunicare orizontala (elev-elev, profesor-profesor).
Dupa codul folosit:
a. comunicare verbala (C.V.):
b. comunicarea paraverbala (C.P.V):
c. comunicarea non-verbala (C.N.V):
Dupa finalitatea actului comunicativ:
a. comunicare incidentala
b. comunicare subiectiva
c. comunicarea instrumentala
Dupa finalitati, comunicarea poate fi
defensiva,
informativa,
persuasiva
de ntretinere.
Dupa continutul dominant, comunicarea poate fi
referentiala (atunci cnd se face referire la obiectul semnificat),
operational metodologica (cnd se face referire la operatiile logico deductive care structureaza
cunoasterea: definitie, clasificare, explicatie, descriere)
atitudinala (atunci cnd se face referire la comportamentul fata de obiect).
Dupa natura transmiterii informatiei, comunicarea poate fi
digitala (se refera la continutul comunicarii)
analogica (se refera la relatia dintre partenerii comunicarii, la simbolistica faptelor, trupului, nfatisarii).
Dupa canalul utilizat, comunicarea poate fi
directa (nemijlocita)
mediata (cnd se folosesc canale intermediare cum ar fi cartile, televiziunea, radioul, telefonul,
internetul, aparatele foto, camerele de filmat etc.).
Dupa natura relatiilor interpersonale dintre interlocutori, comunicarea poate fi
autoritara
egalitara.
Dupa prezena sau absena unor obiective, intalnim:
comunicare incidental;
comunicare consumatorie;
comunicare instrumental,
comunicare comuniune
Aa dup cum afirma Mead, principiul vieii sociale este comunicarea, ceea ce nseamn c nsi viaa
social se constituie i se structureaz prin intermediul limbajului. Ne referim n acest context nu la limbajul
savant al specialitilor n gramatic ci la limbajul natural, comun, utilizat n viaa cotidian. Limbajul
nseamn mai mult dect formele sale verbale i implic o serie de alte forme simbolice (gesturi, mimic,
intonaie, pauze, tceri). Sensul mesajelor informaionale vehiculate prin intermediul limbajului este ntotdeauna
dependent de contextul situaional n care acesta este utilizat. Sensul oricrei aciuni sau practici
comunicaionale aflate n desfurare comport o anumit marj de incompletitudine, care poate fi depit

numai dup ce aciunea s-a produs ns o aciune sau un mesaj ncheiat deschide un nou orizont de
incompletitudine.
Limbajul nonverbal si paralimbajul pot completa, sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbala.
Paralimbajul se refera la
ton,
accent,
viteza vorbirii,
ritm,
pauze,
mod de construire a frazelor,
dictie,
muzicalitatea vorbirii.
In cadrul comunicarii nonverbale sunt utilizate mai multe din cele cinci simturi vaz, auz, miros, pipait,
gust.
Experienta umana opereaza cu trei canale senzoriale:
canalul vizual,
auditiv si
kinestezic (tactil, gustativ, olfactiv, emotional).
Desi informatiile percepute prin cele trei canale nu sunt constientizate toate odata, ci pe rnd, totusi se poate
trece foarte usor de la un sistem senzorial la altul. Decodarea limbajului nonverbal presupune cunoasterea
structurilor de baza, repetitive ale codurilor non- verbale si de aceea analiza lui reprezinta o etapa importanta n
analiza comunicarii, si totodata, o performanta a teoriilor comunicarii.
Expresivitatea comunicarii didactice este influentata de tinuta fizica, expresivitatea fetei, gesturi,
stralucirea privirii, contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc semnificatia cuvintelor. De
exemplu, un profesor care intra n clasa si se aseaza la catedra sau se lipeste de tabla si ramne acolo toata ora,
si diminueaza mult din forta discursului. Limbajul nonverbal are semnificatii la fel de profunde ca si cel verbal.
Daca se are n vedere stilul comunicational, dar si distanta dintre locutor si interlocutor, comunicarea
poate fi:
Necooperanta n cazul n care emitatorul nu cunoaste receptorul (ca n cazul emisiunilor de radio de
exemplu), discursul fiind atent elaborat deoarece nu exista posibilitatea de ajustare pe parcurs gratie feedbackului.
Formala n cazul unui auditoriu numeros ale carui perceptii sunt cunoscute vorbitorului. Mesajul, n
aceasta situatie, este alcatuit cu grija, fiind necesara evitarea expresiilor argotice sau prea familiara,
repetitiile, dar si ezitarile sau lasarea unor fraze neterminate. Este specifica mediului academic, universitar.
Consultativa n cazul discutiilor cu caracter profesional, de afaceri sau negocieri, comunicarii didactice.
Participarea interlocutorilor este activa. Pentru evitarea blbelor, ezitarilor, a dezacordurilor gramaticale,
redundantei, este necesar a ordonarea dinainte a ideilor.
Ocazionala specifica conversatiei ntre cunostinte, n care partenerii trec liber de la un subiect la altul, pot
aparea expresii argotice, expresii eliptice sau acceptiuni speciale ale termenilor, accesibile numai
interlocutorilor.
Intima specifica conversatiei n cadrul familiei.
Comunicarea incidentala (accidentala)
Se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii, care nu sunt vizate expres de emitator si
care sunt destinate proces de invatare dezvoltat de receptor. De exemplu, constatarea lipsei cretei si buretelui in
momentul transcrierii la tabla a textului tocmai citit, ii prilejuieste profesorului o remarca-paranteza cu privire la
necesitate retroproiectorului, care l-ar fi scutit pe el de nervi si de blam pe elevul de serviciu.
Comunicarea subiectiva
Se caracterizeaza prin faptul ca exprima direct (verbal, nonverbal), starea afectiva a celui care vorbeste din
necesitatea descarcarii si echilibrarii, in urma acumularii de tensiuni psihice (pozitive sau negative). De
exemplu, exclamatia de surpriza la un raspuns corect: Bravo copile! sau tonul ridicat al reprosului: M-ati
suparat!. Comunicarea subiectiva are si aspectele comunicarii nonverbale: elevul care-si aranjeaza bluza in
3

timp ce raspunde, copilul care face bucati creta in timpul raspunsului oral, profesorul care-si invarte tot mai
nervos ochelarii
Comunicarea instrumentala
Apare cand sunt reunite o serie de particularitati:
a) focalizarea intetionata si vadita pe un scop precis, comunicat mai mult sau mai putin partenerilor.
b) urmarirea atingerii lui prin obtinerea unui efect anumit in comportamentul receptorului.
c) capacitatea de a se modifica, in functie de reactia partenerilor, pentru a-si atinge obiectivul.
Comunicarea instrumentala este dominata in actul didactic.
Dupa prezenta sau absenta interlocutorilor, comunicarea orala poate fi
dialog
monolog.
Monologul la rndul sau mbraca diverse forme, dupa contextul comunicational si stilul n care este elaborat
mesajul:
conferinta,
expunere,
povestire,
predica,
pledoarie,
alocutiune,
toast, discurs etc.
Dintre acestea discursul este forma cea mai elaborata si mai pretentioasa si mbraca diverse forme.
Dupa raportul dintre locutor/interlocutor si pozitia lor fata de obiectul cunoasterii, discursul poate fi:
specializat (adresat specialistilor),
didactic (educativ)
de vulgarizare (adresat marelui public).
Dupa raportul argumentatiei, discursul poate fi
constructiv,
polemic
persuasiv.
Dupa distanta dintre locutor si enunt, discursul poate fi
asumat (la persoana I)
neasumat (la persoana a III a).
Dupa natura relatiilor dintre locutor/interlocutor si forma puterii pe care o exercita emitentul asupra
receptorului:
discurs de manipulare
discurs de persuadare
discurs de comanda
discurs de ncredere
Mijloacele comunicarii se clasific, dup dou axe opuse: vocal versus nonvocal i verbal versus nonverbal.
Din combinarea acestor dou axe rezult urmtoarele categorii de mijloace de comunicare:
1. vocal-verbal: cuvntul fonetic ca unitate lingvistic
2. vocal-nonverbal: intonaii, calitatea vocii;
3. nonvocal-verbal: cuvntul scris ca unitate lingvistica;
4. nonvocal-nonverbal: expresia fetei, gesturile, atitudinile.
Exist i o alt clasificare a mijloacelor de comunicare:
1. lingvistice,
2. paralingvistice mai mult sau mai puin contiente, inelese de membrii unei culturi: nonverbal-vocale,
nonvocale;
3. extralingvistice, care scap locutorului in timpul comunicrii: vocale, nonvocale.
4

Particularitati ale comunicarii didactice:


Comunicarea didactic are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicrii
interumane:
se desfoar ntre doi sau mai muli ageni: profesor i elevi, avnd ca scop comun instruirea acestora,
folosind comunicarea verbal, scris, non-verbalk, paraverbal i vizual, dar mai ales forma combinat;
mesajul didactic este conceput, selecionat, organizat i structurat logic de ctre profesor, pe baza unor
obiective didactice precise, prevzute n programele colare;
stilul didactic al comunicrii este determinat de concepia didactic a profesorului i de structura lui psihic;
mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ- demonstrativ i este transmis elevilor folosind
strategii didactice adecvate dezvoltrii intelectuale a acestora i nivelului de cunotine pentni a fi neles de
elevi;
comunicarea se regleaz i autoregleaz cu ajutonil unor retroaciuni (feed-back i feed-farward), nlocuind
blocajele care pot apare pe parcurs.
In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe functii:
funcia informativ, de transmitere a mesajului didactic i educativ;
funcia formativ, de stimulare a gndirii i a imaginaiei la elevi;
funcia educativ, de transmitere a influenelor educaionale, de coeziune i afirmare a grupurilor colare;
funcia de evaluare i reglare a procesului de predare - nvare;
funcia de rezolvare a problemelor educaionale i a conflictelor colare.
Regulile comunicarii didactice eficiente sunt:
sa asculti, adica sa tii cont de parerea si interesele celorlalti;
sa observi adica sa te intereseze ceea ce se ntmpla n cadrul situatiei de comunicare si sa ntelegi starea
receptorilor;
sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor;
sa te exprimi adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul comunicarii;
sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.
Competenta comunicationala pentru profesor presupune achizitii de cunostinte si abilitati din mai multe
domenii:
cunoasterea influentei contextului comunicational asupra continutului si formei comunicarii, precum si
adaptarea comportamentului de comunicare la acesta;
cunoasterea regulilor comunicationale si a impactului comunicarii paraverbale si nonverbale n cadrul
comunicarii didactice;
cunoasterea psihologiei umane si scolare, abilitate de relationare cu elevii;
cunoasterea culturii interlocutorilor, deoarece limbajul nonverbal difera de la o cultura la alta, iar ceea ce
este considerat eficient n comunicare pentru o cultura poate fi ineficient pentru o alta.
Pentru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite caracteristici:
1. Ale profesorului:
claritatea mesajelor
precizia acestora
utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor
utilizarea unui limbaj adecvat ( corect din p.d.v stiintific)
structurarea logic a mesajelor transmise;
prezentarea interesant a coninutului instruirii;
asigurarea unui climat adecvat comunicrii
2. Ale elevilor:
s aib capacitate de concentrare (pentru a putea recepta i inelege mesajul profesorului);
s posede cunotinele anterioare necesare nvrii ce urmeaz;
s fie motivai pentru a nva (in general i la un anumit obiect
studiu, n particular);
s cunoasc limbajele utilizate (de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de acesta)
5

n comunicarea didactica profesorul trebuie sa-i faca pe elevi sa simta ca are o vocatie n aceasta directie, ca
este un partener de ncredere, care doreste un dialog autentic. Competenta de comunicare se va manifesta si prin
capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciati profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a
elevilor, care nu-i fac nici sa se simt a judecati, nici manipulati, nici sfatuiti, ci cei care le ofera sentimentul de
siguranta si libertatea comunicarii.
Eficienta comunicarii depinde atat de pregatirea si aptitudinile de a comunica ale profesorului, cat si de
capacitatatile intelectuale ale elevului. Comunicarea se autoreagleaza cu ajutorul unor retroactiuni (feed-back si
feed-forward), inlaturand blocajele care pot aparea pe parcurs.
Exista mai multe tipuri de feed-back:
verbal,
individual,
colectiv,
periodic,
continuu etc.
Bariere in comunicarea didactica
Comunicarea poate fi obstructionata sau doar perturbata de o serie de factori care se interpun ntre
semnificatia intentionata si cea perceputa putnd fi legati de oricare dintre componentele comunicarii (emitator,
mesaj, canal, receptor), sau de interactiunea lor.
Dintre acestia cei mai importanti sunt:
Efectele de statut uneori statutul prea nalt al emitatorului n raport cu receptorul pot cauza
rastalmaciri ale mesajului de catre acesta din urma.
Probleme semantice specialistii au tendinta sa foloseasca un jargon profesional, creznd ca si ceilalti l
pot ntelege; persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se exprima ntr-un mod mai sofisticat, greu
de nteles pentru persoane cu un nivel de scolarizare scazut.
Distorsiuni perceptive cnd receptorul are o imagine despre sine nerealista si este lipsit de deschidere
n comunicare, neputndu-i ntelege pe ceilalti n mod adecvat.
Diferente culturale persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri si simboluri diferite.
Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte pentru fiecare
informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales o situatie urgenta nu are sorti sa fie
ndeplinita daca este ceruta la sfritul orelor de program sau la sfrsitul saptamnii.
Lungimea excesiva a canalelor o retea organizationala complicata duce la o comunicare lenta.
Factori fizici perturbatori iluminatul necorespunzator, zgomote parazite, temperaturi excesiv de
coborte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia telefon, cafea, ceai etc.
Principalele bariere umane in cadrul unei comunicari eficiente sunt:
fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durata intalnirii, etc.
semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte.
determinate de factori interni: implicare pozitiva (ex: Imi place Ion, deci il ascult); implicare negativa
(ex: Mirela m-a brfit acum 1 an, deci interpretez tot ce spune ca fiind mpotriva mea).
frica
diferentele de perceptie
concluzii grabite
lipsa de cunoastere
lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes a
interlocutorului fata de mesajul emitatorului).
emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii).
blocajul psihic
tracul
Pentru perfectionarea comunicrii didactice, este necesar cunoaterea respectarea unor reguli de ctre
profesori, ntre care menionm:
vorbirea corect, deschis i direct (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);

ncurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoate n ce msur mesajele transmise au fost
corect recepionate i nelese);
ascultarea atent, rbdtoare i ncurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor, concomitent cu
efortul de a nelege exact sensul acestor mesaje;
folosirea mai multor forme de comunicare didactic pentru acelai tip de mesaje (de regul, oral i
vizual, concomitent);
repetarea mesajelor mai complexe

BIBLIOGRAFIE
1. Iosifesc, Serban. Introducere in comunicarea functionala. Proiect de reforma a invatamantului
preuniversitar, Bucuresti, 1998.
2. Neculau, Adrian. Psihologie Sociala. Editura Polirom, Iasi, 2003
3. Pierre De Visscher, Adrian, Neculau. Dinamica Grupului, Editura Polirom, 2001
4. Soitu, Laurentiu. Pedagogia Comunicarii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997
5. Rdulescu, Corina, Comunicare i protocol. Editura Universitatii din Bucuresti, 2009