Sunteți pe pagina 1din 3

HAMLET in regia lui Liviu Ciulei

Teatrul L. S. Bulandra HAMLET regia Liviu Ciulei, decorul Octavian Neculai,


costumele Nina Brumusila, Muzica Ildiko Fogarassy, interpreteaza: Marcel Iures
(Hamlet), Victor Rebengiuc/Dan Astilean (Claudius), Ion Cocieru (Fantoma tatalui
lui Hamlet, Actorul principal), Valeria Seciu (Gertrude), Ion Pavlescu (Polonius),
Stefan Banica jr. (Laertes), Adriana Titieni (Ofelia), Andrei Aradits (Horatio),
Razvan Vasilescu (Rosencrantz), Cornel Scripcaru (Guildenstern), Igor Chistol
(Fortinbras), Valentin Popescu (Voltimand), Mihai Cibu (Cornelius), Serban Pavlu
(Marcellus), Gheorghe Ifrim (Bernardo), Costel Cascaval (Francesco), Petre Lupu
(Osric), Razvan Savescu (Reinaldo), Irina Petrescu (Actrita principala), Mihai
Constantin (Groparul), Adrian Ciobanu (Al doilea actor, Al doilea gropar), Silviu
Geamanu (Un preot, al treilea actor), Alina Berzunteanu, Oana Tudor (Doamnele
de onoare), Mircea Gogan (Un domn, Un marinar)

Exista un dublu risc continut in haloul de asteptare, cind e vorba de clasici: unul
se refera la receptor, celalalt la insasi opera de receptat. Primul isi gaseste
punctele de plecare, pe de o parte, in constructia mediatica (premeditat si de
inteles ditirambica, din motive comerciale, cel putin), pe de alta parte intr-o
anume vocatie de natura mitologica. Al doilea risc e chestiune de limbaj care, o
stim de multa vreme, e supus eroziunii. Cind intimplarea face ca intr-un spectacol
sa se intilneasca doi clasici riscul se dubleaza, nu se injumatateste. Este, cred, si
cazul ultimei montari cu Hamlet, de la Sala Izvor a Teatrului L. S. Bulandra:
Shakespeare vazut de Liviu Ciulei.
Caracterul evenimential al spectacolului aproape ca nici nu mai avea nevoie de
sublinierea mediatica. Liviu Ciulei este, indiscutabil, un monstru sacru al regiei
romanesti, care si-a motivat din plin acest statut. Situarea sa deasupra unor
limitari regionale il introdusese in mitologia profesionala de multa vreme. Senior
al unei serii de invingatori fara deosebire de latitudine ori longitudine, artistul nu
ar mai fi avut nevoie de exagerari publicitare precum clipul TV cu cel mai mare
regizor roman etc. etc.
Mai ales ca atare tehnici de captare a atentiei publice, de la sine augmentata
mitologic, au trimis orizontul de asteptare in cu totul alta parte decit, poate,
regizorul insusi chiar si-ar fi dorit. Si aceasta in situatia in care si alti factori de
forta veneau sa se adauge cuplului Shakespeare Ciulei: institutia insasi, ani de-a
rindul considerata cel mai serios teatru bucurestean, distributia alaturind actori
de exceptie, din toate generatiile, unor staruri precum Valeria Seciu, Victor
Rebengiuc sau Marcel Iures, economia de evenimente teatrale care greveaza
asupra Bucurestiului teatral de vreo sase ani incoace s.a.m.d.
Pe de alta parte, cu statut de imprumut intern, doua spectacole Hamlet au
intrat in impact cu publicul bucurestean, in ultimii ani: montarea lui Tompa Gbor,
de la Craiova, si aceea a lui Ion Sapdaru, de la Botosani. Inevitabil, duhul nostru
comparatist si-a pus motoarele in functie, vrindnevrind. In context, noua montare
de la Bulandra pare a fi scontat, mai degraba, pe o structura clasica de adresare.

Decorul propus de Octavian Neculai aduce in fata mobilier de undeva de prin


secolele XVIII-XIX, strict decorativ. In spate, vreo 13 coloane, ale caror capete se
pierd undeva, in podul scenei, se plimba (mai multe sau mai putine, in functie de
situatie) anevoie, cu o functionalitate discutabila. Costumele Ninei Brumusila,
somptuoase altfel, nu vin nici ele sa lamureasca lucrurile. Soldati in mantale de
prim razboi mondial, ofiteri importati din cine stie ce dictatura sud-americana,
soldati de garda imperiala vieneza, un Fortinbras cu palton peste armura se
alatura unor curteni in civil de prin a doua jumatate a secolului trecut. In locul
unei atemporalitati perpetue a dictaturii si a crimei, probabil scontate, decorul si
costumele produc o nelinistitoare stare de neclaritate.
Cel putin in primul act (spectacolul dureaza trei ore si jumatate, in doua acte),
actorii nu reusesc nici ei sa iasa din neclar, cu doua exceptii majore: Marcel Iures
(Hamlet) si Victor Rebengiuc (Claudius). Ceilalti (uneori chiar si Iures, patinind pe
exces patetic) par, cum sa zic, din alte piese: Ion Pavlescu construieste un
Polonius pasoptist si emfatic, Valeria Seciu o Gertrude de prin lumea lui
Caragiale, Razvan Vasilescu si Cornel Scripcaru ii lasa prea multa vreme
neutilizati, in scena, pe ai lor Rosencrantz si Guildenstern etc.
Abia in actul secund pare a interveni mina maestrului. Inceputul e excelent, cu un
tablou vivant de epoca, in care toata lumea personaje si trupa de teatru
ambulant pare a sugera teatrul mundan caruia cu totii ii sintem actori. Hamlet
insusi, grimindu-se, va deveni bufonul absolut, cel care nu doar cauta si revela
adevarul, dar il si pune in lucrare, ca element justitiar. Horatio, ecoul sau (si
viitoarea sa certitudine narativa), e in acest sens bine imaginat de Andrei Aradits.
Citeva puncte de forta, regizorale si actoricesti, marcheaza a doua jumatate a
spectacolului: tirada lui Claudius, prin care Victor Rebengiuc trimite spre sala un
adevarat meteor energetic, contrapunctul debordind de haz al Groparului lui
Mihai Constantin, duelul final, in care Marcel Iures propune un inedit Hamlet
ironic, trecind duelul in bataie administrata unui Laertes prea de tot obraznic.
Din pacate, nici acum defectele nu dispar. Dupa cadavrul lui Polonius (impecabil
in costum) ramine un lac de vopsea rosie, hilar de-a dreptul. Nu mai putin ridicole
craniile lacuite (sic!) extrase de gropar. Utilizarea instrumentelor muzicale live de
catre comedianti (violoncel, flaut si toba) coloreaza fara a semnifica. Patetismul
excesiv al Ofeliei Adrianei Titieni duce, la rindul sau, la o nebunie de mucava. La
toate se adauga si traducerea Ninei Cassian, care se cerea, evident, adusa la zi.
Optiunea prioritar clasica a acestei montari nu e in nici un caz un defect.
Inconsecventa semantica insa sporeste neproductiva ambiguitate. Asa incit
spectacolul se apropie de cota de referinta a ultimului deceniu, stabilita prin
punctele de virf ale variantelor hamletiene de la Craiova si Botosani, doar prin
alte citeva puncte de virf, nu prin ansamblu.
Drama tnrului Hamlet, nelinititul prin al Danemarcei, care caut adevrul i rzbunarea pentru moartea tatlui
su, este adus n faa publicului telespectator de actorii Marcel Iure (Hamlet), Victor Rebengiuc (Claudius),
Valeria Seciu (Gertrude), Irina Petrescu (actria principal), Ion Cocieru (actorul principal i fantoma regelui), Ion
Pavlescu (Polonius), Adriana Titieni (Ofelia), tefan Bnic jr. (Laertes), Andrei Aradits (Horaiu), Rzvan
Vasilescu (Rosencrantz), Cornel Scripcaru (Guildenstern), Petre Lupu (Osric), Mihai Constantin (groparul), Adrian

Ciobanu (al doilea gropar), erban Pavlu (Marcellus), Gheorghe Ifrim (Bernardo), Costel Cacaval (Francisco),
Igor Chistol (Fortimbras), Valentin Popescu (Voltimand), Mihai Cibu (Cornelius), Mircea Gogan (marinarul), Silviu
Geamnu (preotul), Alina Brezuneanu i Oana Tudor (doamnele de onoare), Alina Elena Drvreanu i Rzvan
Postolache (muzicani).
Traducerea este realizat de Nina Cassian, ilustraia muzical i aparine lui Ildiko Fogarassy, iar scenografia este
semnat de Octavian Neculai (decor) i de Nina Brumuil (costume).