Sunteți pe pagina 1din 60

INREODUCERE IN PSIHANALIZA

Def: psz este un sistem de discipline axate pe ideea de inconstient. Diciplinele ce alcatuiesc acest
sistem:
psihoterapia
psihopatologia psihanalitica
psihologia starii de sanatate
metapsihologia
psihanaliza aplicata
n secolul XIX face carier, nti la Viena apoi la Paris, medicul austriac Franz Messmer, care este
descoperitorul "magnetismului animal" o for psiho-biologic apreciat ca avnd efecte terapeutice
salutare asupra bolnavilor. Primit iniial cu mult entuziasm, mai ales pentru efectele sale
spectaculare, teoria este ulterior refuzat i abandonat definitiv n urma criticilor aduse de
Facultatea de Medicin din Paris, care infirm tezele messmeriene, acuzndu-l pe Franz Messmer
de practici nemedicale.
Ceea ce este absolut real i valoros n teoria i practica lui Franz Messmer este faptul c acesta
descoperise fenomenul psihologic al "sugestiei", i anume "psihoterapia". Dac prima jumtate a
secolului XIX este dominat de "magnetismul animal" al lui Fr.Messmer, cea de a doua jumtate
este dominat de figura celebr a lui J. M. Charcot, profesor de neurologie la Facultatea de
Medicin din Paris. Acesta, utiliznd metoda "sugestiei induse" n stare de hipnoz, reuete s
obin la pacientele internate n Clinica de la Salpetriere tablouri clinice de isterie de un mare
polimorfism. J. M. Charcot prezenta aceste rezultate n celebrele sale demonstraii practice "Lecons
de Mardi", n faa unui auditoriu elevat al Parisului epocii romantice, alctruit att din medici ct i
din intelectuali de toate formaiile. Efectul era spectacular, crendu-se concomitent un val uria de
publicitate n jurul acestor demonstraii, dar i un mit al persoanei lui Charcot. Faptul trebuie
reinut, ntruct n materie de sugestie i hipnoz, factorul subiectiv, emoional-afectiv este extrem
de important, el fiind cel care pregtete terenul propice al manifestrii pulsiunilor refulate ale
incontientului. Dar aceste aspecte nc nu erau cunoscute la acea epoc. Studiile lui J. M. Charcot
i ale colii medicale de la Clinica de la Salpetriere au devenit celebre i ele au atras un mare numr
de specialiti de pretutindeni. Printre aceti "stagiari" s-a numrat, la un moment dat, i S. Freud.
Concomitent cu studiile lui Charcot asupra isteriei, care se desfurau la Paris, studii similare se
efectuau i n alte centre medicale. La Nancy, Bernheim considera, spre deosebire de Charcot,
isteria ca pe o nevroz, utiliznd n acest sens hipnoza ca pe o metod terapeutic de vindecare, prin
inducie sugestiv, a simptomelor clinice ale bolii. Modul de gndire clinic era absolut contrar
celui practicat de Charcot. Charcot sugera pacientelor n stare de hipnoz simptomele bolii, crend
"tablouri clinice" prin inducie sugestiv, pe cnd Bernheim sugera pacientelor, n stare de hipnoz,
amendarea simptomelor clinice, desfiinndu-le prin acelai mecanism de inducie sugestiv. n
cazul tehnicii folosite de Charcot, inducia sugestiv era patoplastic, n cazul lui Bernheim,
inducia sugestic avea rol psihoterapeutic.
Ambele experimente, att cel al lui Charcot, ct i cel al lui Bernheim, au pus n eviden faptul c
simptomatologia isteric apare sau dispare numai n condiii n care contiina clar a individului
este suprimat; mai exact, n cursul somnului hipnotic, fapt care ridic problema unor stri sau
instane psihice diferite de sfera contiinei i pe care ulterior E. Kretschmner le va numi stri
hipnotice.
1

Plecnd de la concluziile i observaiile clinice ale experienelor lui M. Charcot, elevii acestuia au
aprofundat studiul isteriei, ajungnd la concluzii extrem de importante.
P. Janet afirm c "personalitatea uman comport mai multe etaje, dintre care noi nu cunoatem
dect etajul contiinei. Majoritatea comportamentelor care nu implic o participare a contiinei
depinde de un psihism cvasiincontient reprezentat prin formele inferioare ale contiinei". P. Janet
denumete aceste mecanisme i fenomenul care este legat de ele "automatismul psihologic",
consacrndu-i vaste i importante studii.
Studiile extinse asupra domeniului psihopatologiei clinice i al psihiatriei au pus n eviden
numeroase aspecte noi, legate n special de fenomenul de "dedublare a personalitii" (aa cum este
el ntlnit n schizofrenie, intoxicaiile cu droguri psihotrope etc.). Toate acestea vin ca s pledeze n
favoarea unei organizri de tip "stratificat" personalitii umane, din care sfera contiinei nu este
dect forma aparent, vizibil exterioar a acesteie.
Contributia freudian
Cel care a sintetizat cunotinele anterioare i a definit cadrul psihanalizei a fost S. Freud. De viaa
i activitatea sa este legat istoria propriu-zis a psihanalizei, motiv pentru care vom urmri
principalele evenimente ale vieii sale, veritabile etape de dezvoltare ale psihanalizei.
S. Freud se nate la 6 mai 1856 n oraul Freiberg din Moravia, n Imperiul Austro-Ungar. La vrsta
de 5 ani se mut cu familia sa la Viena, unde studiaz cursul secundar i apoi urmeaz tot aici
Facultatea de Medicin, fiind interesat n mod deosebit de studiul sistemului nervos.
n anul 1885 face un stagiu la Paris la celebra Clinic de Neurologie a lui J.M.Charcot, de la
Salpetriere. Aici asist la faimoasele "Lecons de Mardi" cu demonstraii clinice i discuii asupra
isteriei. Concomitent ns, l cunoate i pe P.Janet i studiile acestuia.
Sigmund Freud a sosit la Paris intr-o dimineati de octombrie 1885, n ajunul crizei Republicii
declanate de micarea generalului Boulanger. Oraul nu se arta prea primitor cu strinii,
considerai barbari. Viitorul inventator al psilianalizei era un tnar medic evreu n vrst de
douazeci i nou de ani, ndrgostit de logodnica sa, creia-i trimitea la Viena epistole voluminoase.
Venea n Frana pentru a-i descoperi adevarata vocaie.
Dupa ce studiase n laboratoruI de fiziologie al Iui Ernst Brcke, Freud intrase, n 1882, n serviciul
spitalicesc al profesorului de medicina generala Hermann Nothnagel iniiatorul la Viena al
electrofiziologiei. A poposit apoi ca intern in serviciul de psihiatrie al lui Theodor Meynert,
considerat pe atunci cel mai mare anatomist al creierului. Lucrnd ca psihiatru dup ce fusese
neurolog, Meynert se strduia s ofere explicaii anatomo-fiziologice tuturor tulburrilor mentale.
Freud fusese fascinat de cursurile sale, dar nc de pe atunci se simtea atras de renumele lui JeanMartin Charcot i de metoda anatomo-clinic a acestuia, caracterizata prin mai mult deschidere
ctre fiziologie. Hotrise s obina gradul de Dozent nainte s plece la Paris pentru continuarea
studiilor. n bagajuI su luase istoria cazului Berthei Pappenheim, cea care avea s fie mai
cunoscut sub numele de Anna 0.
Din 1880 pn n 1882, medicul vienez Joseph Breuer se ocupase de aceasta fat de douazeci i unu
de ani, care prezenta simptome isterice avnd legatur cu boala tatlui su. Manifesta paralizia a trei
membre, tulburri de vedere i de limbaj, o tuse nervoas care nu se mai oprea; pe deasupra era
anorexic i puteau fi observate la ea dou stri distincte: cteodat era calm i cuminte, alteori se
purta ca un copil nesuferit, scindu-i ntruna pe cei din jur cu ipetele i plnsetele ei. La trecerea
dintr-o stare n cealalt se nregistrau faze de autohipnotizare, din care se trezea lucid i linitit.
Breuer o vizita n acele perioade, ea obinuindu-se s-i povesteasc halucinaiile i nelinitile,
precum I feluritele incidente care-i tulburau existena. ntr-o zi, dup ce-i semnalase anumite
2

simptome, ea le-a fcut s dispar ca de la sine, dnd apoi denumiri descoperiri1or sale: procesului
care ducea ctre vindecare i spunea tratamentul prin cuvnt" sau maturatul hornului". Se tie
acum ca, literalmente, Anna 0. a inventat" psihanaliza; invenia s-a produs n englez, ntr-o vreme
cnd tnra uitase germana ei matern, vorbind n schimb cteva limbi strine.
Joseph Breuer era fiul unui rabin de condiie modest, dar foarte respectat n snul comunitii
evreieti vieneze. Spre deosebire de Freud, i venera printele i se simea legat de valorile
religioase ale tradiiei evreieti. Ataamentul lui Breuer fat de iudaism semana cumva cu cel al lui
Carl Gustav Jung fat de protestantism. Nscut n 1842, fiind deci cu paisprerece ani mai mare
dect Freud, J. Breuer i fcuse, ca i acesta, studiile medicale de baza la Brcke; cercetrile lui din
domeniul fiziologiei aveau s furnizeze unul din fundamentele conceptuale ale teoriei freudiene
despre isterie. La vremea cnd prietenul sau mai tnar nu-i terminase nc studenia, Breuer l-a
ajutat bnete, iar Freud, n semn de recunotin, i-a dat primei lui fiice numele Mathilde, cel al
soiei amicului su.
Istoria Annei 0. va deveni legendar, functionnd de-acum nainte ca unul din miturile de
ntemeiere ale istoriei psihanalizei. Dac Freud a descopcrit incontientul, Bertha Pappanheim a
inventat cura analitic. Adevratul nume al inventatoarei a fost dezvluit de ctre Jones, care a
transformat-o ntr-o eroin de roman. Bazndu-se pe spusele ulterioare ale lui Freud, Jones a
plsmuit povestea contratransferului lui Breuer.
Astfel, potrivit relatrii lui, cazul Annei 0. l-a absorbit att de mult pe Breuer, nct soia sa a
devenit tare geloas. El a hotrt atunci s ntrerup tratamentul i i-a luat rmas bun de la
pacient; n aceeai sear a fost ns chemat la cptiul ei, gsind-o chinuit de simptomele unei
faceri imaginare, care atestau o sarcin isteric pe care el n-o obervase, ntr-atta fusese de convins
de caracterul asexuat al tulburrilor pacientei sale. Prnd totui impresionat de comportamentul
Annei, a linitit-o pe moment, dup care i-a luat bastonul i plria, ca s fuga cu soia la Veneia,
unde au petrecut o a doua lun de miere. Urmarea acestei cltorii, arat tot Jones, a fost naterea
unei fete pe nume Dora, care peste aizeci de ani se va sinucide la Viena ca sa scape de naziti.
Henri F. Ellenberger a restabilit adevrul, i astzi tim c Dora, fiica lui Breuer, s-a niscut la 11
martie 1882, fiind deci imposibil ca ea s fi fost conceput, cum afirma Jones, n urma pretinsului
incident care s-ar situa prin iunie 1882. De altminteri, raportul lui Breuer despre Anna nu
mentioneaz simptomele de sarcin isteric, iar termenul catarsis nu este folosit aici: bolnava n-a
fost deci vindecat, iar faimosul prototip al vindecrii catartice n-a fost de fapt nici vindecare i
nici catarsis. Dup tratament, Anna a deyenit morfinoman, meninndu-se o parte din simptomele
sale cele mai evidente, fapt care nu l-a impiedicat pe Breuer s prezinte, de comun acord cu Freud,
acest caz iniial drept un model de vindecare prin cura catartic.
Ct despre istoria respectiv, nu-l vom nvinui pe Jones de falsificare. El a plsmuit o ficiune, dar
aceast plsmuire st mrturie n fond despre un adevr istoric cruia nu i se poate opune simplul
argument al realitii faptelor. De altfel, cnd crezi prea mult n transparena evenimentului riti
s denuni activitatea de fabulaie drept intenionalitate mincinoas, poziie anevoie de susinut,
ntruct psihanaliza a pus n cauz, privitor la isterie, nsai noiunea de simulare. Adevru1 acestei
istorii rezid aadar n legenda sa i se refer la modul n care micarea psihanalitic i povestete
ei nsei fantasmele niiale ale unei anume geneze.
n rea1itate, Breuer nu este personajul imaginat de Jones. Dar brea dintre Freud i Breuer trece
tocmai prin problematica sexului i a relaiei de transfer. Nu ncape ndoial c lui Breuer i era
oarecum sil s vorbeasc despre istoria Annei 0., subliniind c, n cazul respectiv, elementul sexual
nu era prea marcat Astfel, n prefaa din 1908 la cea de-a doua editie a Studiilor despre isterie,
u1terioar rupturii sale cu Freud, el struie asupra faptului c de mult a ncetat s se ocupe de acel
3

subiect i ci n-a mai participat deloc la aprofundarea lui. Dimpotriv Freud afirma: n cartea
aceasta, cititorul atent va descoperi n germene tot ce avea s se adauge teoriei catartice: rolul
factorului psihosexual, cel al infantilismului, semnificaia viselor i simbolismul incontient. Cel
mai bun sfat pe care-l pot da oricirei persoane ce se ntereseaz de drumu1 catarsisului nspre
psihanaliz este s nceap cu Studiile despre isterie, urmnd astfel calea pe care eu nsumi am
parcurs-o...
Freud a transformat istoria psihanalizei, dar nu pentm a o falsifica, ci pentm a explica sensul
itinerarului ei teoretic; el era convins c descoperirea i aparinea, fr s afirme ns totodat c
ideile sunt proprietatea defmitiv a vreunui autor. Dup consumarea evenimentelor, Freud a
reconstituit anumite declaraii ale lui Breuer despre raporturile secrete ale isteriei cu patul
conjugal. Dar i amintea i cuvintele rostite n 1886 de Charcot, n prezenta lui i a asistentului su
Brouardel, referitor la impactul chestiunii genitale. Ct despre mine -scria Freud -, a atrage
atenia c n-aveam nici o idee preconceput n privina nsemntii factorului sexual n etiologia
isteriei. Cei doi cercettori al cror elev eram cnd ncepusem s studiez acest subiect, Charcot i
Breuer, erau foarte departe de o atare presupunere; dimpotrivi, ei manifestau o repu1sie personal
fa de aceast idee, care, la nceput, mi inspirase i mie aceleai simminte...
n privina asta, Freud i-a comunicat lui Jones ceea ce va deveni secretul de toI cunoscut al
psihanalizei, secret cu care istoricul avea s plsmuiasc o ficiune ce rmne totui adevirat din
punctul de vedere al itinerarului teoretic al freudismu1ui. De altfel, tocmai din pricina factorului
sexual s-a produs ruptura dintre cei doi prieteni, Breuer i Freud. Secretul optit la ureche a
devenit una din tezele importante ale noii doctrine a isteriei, n vreme ce istoria originilor acestei
doctrine este relatat prin intermediul unei legende.
Obstacolu1 pe care-l constituie recunoaterea factorului sexual n etiologia isteriei nu se prezint
aidoma n ipotezele lui Charcot i ale lui Breuer. n doctrina clinicii de la Salpetriere, lsarea
deoparte a sexualului corespunde unei necesititi teoretice, ngduind o nou definire a conceptului
de nevroz. La Breuer, respingerea nu este dictat de atitudinea teoretic, ci de o aversiune moral
i religioas, tocmai acea aversiune pe care Freud a izbutit s-o depeasc n perioada de dup
ntlnirea sa cu Charcot n privina aceasta, poziia lui Jung fa de fenomenul sexualitii se va
apropia mai degrab de cea a lui Breuer dect de pozitia savantului francez. Freud a fost
impresionat de cazul Annei 0., despre care Breuer i vorbete ndelung. n timpul ederii la Paris i la povestit lui Charcot, care nu l-a ascultat ns. Gndurile maestrului erau n alt parte: pe scena
teatrului public al isteriei, iar nu n miezul unei istorisiri intime.
Adevrata Anna 0., Bertha Pappenheim, a fost o femeie cu o inteligent vie i cu un farmec
nendoios; ntr-o fotografie rmas celebr apare mbracat n negru, cu plrie melon, innd ntr-o
mn bastonul, iar n cealalt o pereche de mnui. Crescut la Viena de o mama redutabil, i-a
pstrat graia i umorul specifice capitalei austriece. Ctre sfritul anilor 80 a devenit interesat de
anumite activiti umanitare: a fost mai nti directoarea unui orfelinat evreiesc de la Frankfurt, apoi
a cltorit n Balcani, n Orientul Apropiat i n Rusia pentru anchete asupra traficului cu carne vie.
n 1904 a ntemeiat Liga Femeilor Evreice, iar n 1907 o institutie de nvmnt afiliat acestei
organizaii. Orientndu-i preocuprile ctre sfera iudaismului, a ntocmit studii despre situaia
femeilor evreice i a crimina1i1or evrei, iar spre sfritul vietii a reeditat vechi lucrri religioase
evreieti, scriind apoi istoria uneia din naintaele sale. Cnd Hitler a preluat puterea, ea s-a
pronunat mpotriva emigrrii, nainte s nceteze din via, n 1936. Avea s fie evocat pentru
eforturile sale din domeniul activitilor sociale i pentru ideile feministe printr-o marc potal
emis n RFG, cu efigia ei.

Bertha Pappenheim apare n realitatea istoric a epocii sale ca un personaj la fel de legendar precum
acela care a marcat originile psihanalizei; nu s-a cstorit, dar sexul, sub feluritele lui forme, a
preocupat-o bun parte din viat. Cndva a scris c, dac n viitor va mai exista dreptate, femeile
vor face legile, iar brbaii vor purta copiii n pntece. N-a vorbit niciodat despre istoria sa cu
Breuer, a refuzat ca fetele ncredintate ei s se lase analizate i a afirmat adeseori ca psihanaliza este
pentru medic asemenea spovedaniei pentru preot: o arm cu doua tiuri.
n anul 1889 face un nou stagiu, de data aceasta la Clinica de la Nancy, unde i cunoate pe Liebault
i Bernheim, cu care va studia hipnotismul i sugestia n tratamentul simptomelor clinice ale
istoriei.
n anii 1891 i 1892, mpreun cu J.Breuer, trateaz prin hipnoz un caz de isterie, utiliznd n mod
invers metoda lui Charcot, care producea simptome clinice prin inducie n stare de hipnoz. Freud
i Breuer vor utiliza metoda induciei hipnotice n scopul tergerii simptomelor clinice.
n 1893, Josef Breuer i S.Freud comunic rezultatele lor referitoare la isterie, pe care le vor publica
n anul 1895 n lucrarea "Studii asupra isteriei", fundamentnd totodat o nou doctrin psihologic
i o nou form de tratament a bolilor psihice.
ntre anii 1899 i 1905 S.Freud i expune, n mod independent, primele sale formulri teoretice
referitoare la psihanaliz n lucrri devenite celebre: "Interpretarea viselor"(1899), "Psihopatologia
vieii cotidiene"(1901), "Trei eseuri asupra sexualitii" i "Lapsusul i relaia sa cu
incontientul"(1905).
Psihanaliza va cunoate o dezvoltare considerabil ntre anii 1905-1920, cnd S.Freud public
"Introducere n narcisism" (1914) i "Complexul lui Oedip", iar n jurul lui S.Freud se constituie o
echip de tineri specialiti care vor ilustra ulterior domeniul psihiatriei, al psihanalizei i
psihoterapiei. Este vorba de Eugene Bleur i C.G.Jung de la Zurich; E.Jones de la Londra i ulterior
Toronto; K.Abraham de la Berlin, andor Ferenczi de la Budapesta; E.Regis i A.Hasnard de la
Paris. Toi vor fi nume de referin n domeniu.
ntlnirea dintre S.Freud i noii si elevi nu a avut ca efect numai adoptarea i difuzarea
psihanalizei, ci i ridicarea unor "probleme" i a unor "ntrebri" din partea acestora referitoare att
la doctrina teoretic, ct i la metoda practic. Aceste din urm aspecte au dus la separarea unora
dintre adepii lui S.Freud de acesta. Apar asfel curente disidente n psihanaliz: ale lui A.Adler, care
pune accentul pe rolul agresivitii i al voinei de putere i C.G.Jung, care se distaneaz de S.freud
prin respingerea pansexualismului acestuia n materie de pulsiuni, precum i n ceea ce privete
modul de a considera incontientul.
Dup anul 1920 asistm la o modificare a teoriei psihanalitice i o extindere a acesteia, operat de
ctre nsui S.Freud. Aceste aspecte le regsim n lucrarea sa "Dincolo de principiul plcerii"
(1920). n aceast lucrare S.Freud procedeaz la o reevaluare a organizrii sistemului personalitii
sau a "aparatului psihic" n urmtoarele 3 instane:
-Sinele, sediul al pulsiunilor i dorinelor refulate;
-Eul, cuprinznd precontientul i cenzura total;
-Supra-Eul, cuprinznd contiina moral.
Pn n 1939, anul morii sale la Londra, S.Freud va mai elabora cteva lucrri, care extind sfera
psihanalizei asupra tiinelor umane (moral, religie, mitologie, societate, familie, cultur, art, etc),
i anume:"Totem i tabu"; "Inhibiie, simptom, boal"; "Moise i monoteismul"; "Angoas i
civilizaie".

PSIHANALIZA POSTFREUDIAN
Psihanaliza nu a avut o evoluie continu i uniform. Ea are o istorie tensionat, adesea zguduit de
crize interioare, reprezentate prin curentele disidente, dar i prin modificrile pe care ea le-a suferit
dup Freud, att n plan dosctrinar, dar mai cu seam n planul aplicrii sale practice, n psihoterapie
i aplicaie.
Cele mai importante curente disidente, care s-au desprins i separat din psihanaliza ortodox
freudian, au fost psihanaliza lui A.Adler i cea a lui C.G.Jung.
A.Adler pune accentul pe autoritate, pe pulsiunea agresivitii i pe dorina de putere ca form
final ctre acre tinde orice comportament, orice pulsine a Eu-lui, ca mod de autorealizare a
persoanei.
C.G.Jung revizuiete psihanaliza n special n problema incontientului cruia i acord o valoare
esenial, dar al crui coninut l extinde. Pentru el psihanaliza devine o "psihologie abisal" avnd
ca obiect principal incontientul. Acesta nu poate fi numai sediul exclusiv al pulsiunii sexuale. Aici
i au locul arhetipurile, strile complexuale, experiena psihologic individual, dar i strile
complexuale, experiena psihologic individual, dar i strile complexuale sau simptomele
cronico-nevrotice ale individului. Limbajul incontientului este simbolic i el exprim n mituri,
legende, religii, vise, art, etc. n acest sens considerat problema nu poate vorbi despre un singur
incontient. Acesta cuprinde mai multe instane: incontientul instinctogen, ca studiu al pulsiunilor
primare; incontientul individual, ca sediu al experienelor psihologiei personale ale individului;
incontientul colectiv, depozitarul tuturor experienelor ancestrale ale umanitii, sub forma
arhetipurilor.
Diferit de curentele sale disidente, psihanaliza, nc din timpul vieii lui S.Freud, dar mai ales dup
moartea acestuia, a fost mbogit de numeroase contribuii.
W.Stekel studiaz pulsiunile sexuale, problema sexualitii i a traumatismului sexual n viaa
individului, strile de angoas, etc.
Otto Ranck studiaz psihanalitic etapele vieii individuale, punnd problema "traumatismului
naterii" individului ca o serioas problem a separrii copilului de mam, dependena prelungit de
acesta i consecinele sale n procesul de formare i maturizare a personalitii individuale.
A.Freud studiaz raporturile Eu-lui cu lumea i descrie mecanismele de aprare ale Eu-lui. M.Klein
scoate n eviden importana primei copilrii, a fixaiilor emoionale din aceast perioad, dar i
rolul psihotraumatizant al frustrrilor afective i al carenelor educaionale pentru viitorul individ.
Karen Horney face studii extinse asupra relaiilor dintre conflict i mediu, a rolului i semnificaiei
psihotraumatismelor asupra personalitii individului. Leopold Szondy realizeaz o analiz
minuioas a pulsiunilor incontientului i elaboreaz o metod de psihodiagnostic al pulsiunilor.
Jacques Lacan procedeaz i el la o analiz minuioas a stadiilor de dezvoltare a personalitii
individului i concomitent a semnificaiei discursului psihanalitic. J.Starobinski aprofundeaz aceste
aspecte prin analiza semantic aplicat la psihanaliz, realiznd o veritabil hermeneutic a
discursului psihanalitic.
PSIHOTERAPIA PSIHANALITICA
Este cea mai veche si importanta forma de psihoterapie, chiar daca in lumea contemporana exista
numeroase alte psihoterapii.In aceasta ipostaza, psz este un demers inductiv care nu are in spate nici
un fel de preconceptii teoretice. In perioada comunista se sustinea ca psz ar fi derivata din filosofia
lui Nietzche si Schopenhauer. Ea a fost de fapt inventata de catre Breuer, un prieten al lui Freud. El
6

a vaut celebrul caz Ana O, pe care l-a tratat cu o metoda psz si pe care l-a abandonat cand pacienta
s-a indragostit de el si a declarat ca era insarcinata (sarcina isterica). Freud i-a continuat studiile si a
descoperit ca nevrozele au o etiologie sexuala (ne referim la dorintele, tendintele legate de
sexualitatea infantila. Freud, ca medic, a avut o formatie ce nu lasa sa se banuiasca ca va fi
intemeietorul psz (neurolog de laborator). Psz nu e un tratament care sa conduca la descarcarea
tenditelor sexuale reprimate. Freud, desi a fdost medic, si-a bazat psz pe ideea ca psihicul e
autonom in raport cu somaticul (SNC).
Prin ce mijloace isi atinge psz scopurile?
La inceput, psz a fost simptomala (se adresa simptomului, ca orice demers medical). Pacientul era
rugat sa asocieze in marginea simptomului respectiv pentru ca Breuer constatase ca Ana O, vorbind
sub hipnoza despre simptomele ei, acestea se remiteau. Freud a preluat metoda pentru ca pacientii
reuseau sa se elibereze de simptome. Tratamentul era scurt si folosea hipnoza. Ulterior, Freud a
renuntat la hipnoza si a inlocuit-o cu asocieri libere, deoarece nu toti pacientii puteau fi hipnotizati
(cei cu transfer negativ) si pentru ca materialele obtinute nu puteua fi asimilate de eul pacientului.
Caracteristici al psz ca psihoterapie
psz reprezinta o psihoterapie explicativa si nu simptomala. psz contemporana este orientata spre
cunoasterea straturilor profunde ale psihicului si aceasta cunoastere de catre pacient, a propriului
inconstient este cea care produce vindecarea. In sens psihanalitic, vindecarea nu trebuie inteleasa ca
disparitia simptomelor. Ea reprezinta o maturizare, o depasire a fixatiilor si blocajelor din prima
copilarie, iar consecinta este disparitia simptomelor.
psz este o psihoterapie nondirectiva (modificarile care se produc la nivelul psihicul;ui pacientului
nu se datoreaza influentelor pe care le exercita terapeutul asupra pacientului). Terapeutul trebuie sa
ofere mijloacele prin care pacientul sa-si modifice psihicul, comportamentul.
Concepte:
cadrul analitic: amenajarea cabinetului terapeutului trebuie sa se faca intr-un mod care sa faciliteze
desfasurarea optima a terapiei. Terapeutul ramane in afara campului vizual al pacientului pentru ca
caeste sa-ai proiecteze asupra lui insusi continuturile inconstiente si pentru a facilita o mai buna
regresie si un garad mai mare de relaxare.
Cadrul analitic trebuie sa poarte cat mai putin amprenta personalitatii terapeutului.
neutralitatea psihanalistului: el nu trebuie sa introduca in relatia terapeutica probemele sale
personale, ideile sale, sistemul lui de valori, punctele lui personale de vedere.
transferul: proiectarea si retrairei in legatura cu persoana analistului a sentimentelor pe care
pacientul le-a avut candva (in prima copilarie) fata de persoanele apropiate. Psz poate fi considerata
ca o retraire prescurtata a trecutului celui care intr-o psz.ea realizeaza visul omului de a se misca
liber in timp, ceea ce permite o retraire corectiva. Corectia : pe parcursul psz, pacientul constata ca
sentimentele fata de psihanalist nu au nici o legatura cu acesta. Relatia este in primul rand afectiva
(psz nu e un demers intelectualist), psz fiind imposibila in lipsa transferului.
(Iubirea inseamna tranfer.)
alianta terapeutica (AT): daca transferul inseamna proiectia continutirilor inconstiente asupra
terapeutului, AT este o relatie intre pacient terapeut care se desfasoara la nivelul eului celor doi.

Posibilitatea pacientului de a dezvolta AT este un indiciu cu valoare de pronostic in ceea ce priveste


desfasurarea terapiei. AT presupune din partea pacientului:
constiinta deficitului care-l face sa solicite sprijinul (psihoticii sunt mai putin apti de AT)
AT presupune capacitatea de a-si asuma scopurile terapiei
capacitatea de a intelege si accepta principiile colaborarii terapeut pacient ce se stabilesc de la
inceput (pacientul ideal trebuie sa aiba un eu puternic)
contratransferul: atitudinea inconstienta a terapeutului fata de transferul pacientului. Cu cat
terapeutul este mai capabil sa perceapa si sa inteleaga propriul contratransfer, cu atat sansele de
reusita a psz sunt mai mari. Terapeutul dezvolta fata de pacient atat transfer cat si contratransfer.
Terapeutul are o reactie spontana fata de pacientul sau. La inceputurile psihanalizei, terapeutul se
indragostea de pacient. Sandor Ferenzi s-a indragostit de o pacienta cu care dorea sa se
casatoreasca. Aceste fapte au impus obligativitatea terapeutului de a ei insisi o psihanaliza inainte
de a practica (regula data in 1924). S-a introdus si regula supervizarii, candidatii in formarea lor
trebuind sa parcurga aceasta etapa sa trateaza primele doua cazuri sub controlul unor terapeuti mai
experimentati pt a-si constientiza mai bine contratransferul. Aceste cazuri trebuind supervizate timp
de doi ani o data pe saptamana.
La inceput, cand Freud a descoperit existenta transferului si contratransferului, le-a considerat ca
fiind bariere in vindecare, ulterior intelegand ca ele sunt motorul curei psihanalitice.
S-a constatat ulterior ca contratransferul este indus de catre pacient datorita fenomenului de
identificare proiectiva (transmiterea continuturilor de la un inconstient catre alt inconstient) =>
Daca terapeutul poate deveni constient de contratransferul sau, atunci, in masura in care acesta este
indus de pacient, va poseda instrumentul de cunoastere a inconstientului pacientului.
Contratransferul a fost descoparit de Melanie Klein in relatia copiilor cu mama lor. La inceput s-a
crezut ca este vorba de transmiterea unor mesaje violente, ulterior intelegand ca este un mod de
comunicare non-verbala. Psihanaliza fiind singura stiinta care interpreteaza transferul si
contratransferul, nu doar le foloseste.
Rezistenta: Freud, spunea ca psihanaliza e o terapie ce se desfasoara in conditii de rezistenta. Se
manifesta in diverse forme:
tacerea este una dintre cele mai cunoscute forme.
senzatia de vid de cele mai multe ori comunicata.
cantonarea discursului exclusiv in prezent, in fapte exterioare
cantonarea exclusiva in trecut
oferirea de materiale din domeniul viselor
intarzierea e una din formele radicale de rezistenta (Ex.: Spatiul analitic se micsoreaza, ora de
terapie e scurtata sau pacientul lipseste uneori).
absenta este cea mai sadica forma de rezistenta. Pentru a impiedica acest lucru se stabileste
urmatoarul lucru: chiar si orele la care lipseste se platesc.
Rezistenta = d.p.d.v. al psihanalizei este manifestarea apasarilor pe care pacientul le are fata de
anumite continuturi ale psihicului sau, in relatia sa cu terapeutul.
Aceste apasari sunt de cele mai multe ori inconstiente, una din regulile psihanalizei e ca mai intai se
analizeaza rezistenta si apoi continutul acesteia.
Acting out: reprezinta manifestarea comportamentatla in afara terapiei a anumitor continuturi
inconstiente care scapa analizei.
Se intampla frecvent ca pacientul sa incerce sa-si rezolve anumite probleme de care nu este
constient in afara analizei. Ex.: Nu poate vorbi de transferul sau erotic fata de terapeut, iar
terapeutul sa nu-l depisteze => aceste transfer se poate transforma intr-o relatie amoroasa ( nu cu
8

terapeutul). Apar astfel transferuri paralele: unul pe terapeut, iar altul cu o persoana din afara.
Aceste relatii amoroase pot fi nocive pentru analiza.
Interpretarea: traducerea in limbaj constient unui continut inconstient.
Interpretarea este instrumentul esential al psihanalizei. Interpretarea transferului , este considerat
astazi cea mai eficienta forma de interpretare. Tendinta contemporana de interpretare este aceea de
interpretare a relatiei pacient terapeut.
Concluzie: prin psihoterapie, Freud a descoperit nu numai incostientul, ci si faptul ca acesta poate
fi patogen (poate porduce imbolnavirea psihica).
INCONSTIENTUL SI STRUCTURA PSIHICULUI
Freud a avut doua teorii despre psihic.
A.
Prima este paralela primei teorii despre instincte si este preocupata sa stabileasca un loc
inconstientului in structura psihicului si sa descrie importanta inconstientului in economie,
psihologie.
Psihicul este alcatuit din trei instante: Inconstient, Preconstient, Constient. Intre ele exista o cenzura
care controleaza trecerea dintr-o instanta in alta.
In aceasta teorie inconstientul este o instanta (substantiv), iar Freud e putin preocupat de descrierea
celorlalte doua instante. Aici, inconstientul e echivalat cu refulatul, care are continut de natura
sexuala.
B.
a doua teorie elaborata in 1920 de Freud corespunde celei de-a doua teorii despre instincte,
contine o importanta restructurare a viziunii despre inconstient. Aici, inconstientul nu mai este o
instanta (substantiv), ci este un atribut care revine in diferite masuri fiecareia dintre cele trei
instante despre care vorbea Freud.
Inconstientul, in a doua teorie nu mai este echivalent cu refulatul, nu descrie doar continuturi
respinse de cultura. Freud admite acum si un inconstient cu continuturi spirituale.
Prima instanta din a doua teorie este Se-ul. In germana, termenul este das Es substantivarea unui
pronume impersonal care se refera doar la fenomenele naturii. A fost tradus in limba romana prin
SINE, pt ca Sinele descrie si interioritatea si impersonalitatea. A trebuit sa se renunte la aceasta
traducere pt a nu se face confuzii cu alte curente (ex cel Jungian). In romana s-a ramas la SE. Acest
Se este instanta pulsionala a personalitatii, continand reprezentarile psihice ale instinctelor. O parte
din aceste reprezentari nu au acces la constient altele sunt reprimate si formeaza refulatul, iar o alta
parte au acces la constient si devin motive constiente ale comportamentului uman.
Se-ul preia caracteristicile inconstientului din prima teorie, in masura in care este vorba de o
dimensionare refulata.

Dpdv economic, (se refera la aspectul cantitativ al energiei psihice), Se-ul este izvorul de
energie a psihicului.

Dpdv dinamic (trebuie inteles raportul de forte in interiorul psihicului), Se-ul intra in
conflict cu Eul si Supraeul (instantele socializate ale psihicului).

Dpdv genetic, Eul se formeaza din Se in contact cu realitatea externa. Cele doua forte
pulsionale fundamentale sunt in acesta a doua teorie : Erosul si Thanatosul. In plan psihic, lor le
9

corespund anumite principii de functionare: principiul placerii si principiul realitatii pentru Eros,
principiul repetitiei pentru Thanatos.
In aceasta a doua teorie, in legatura cu Se-ul apare o noua particularitate: in timp ce in prima teorie
Freud punea accentul pe discontinuitatea si discrepanta dintre instante, in a doua teorie se pune
accent pe continuitatea dintre biologic si psihic.
A doua instanta este Eul: instanta de comanda si control a psihicului, scopul fiind acela de a
organiza si armoniza cerintele realitatii externe cu cele ale realitatii interne.

Cea mai importanta functie a Eului este autoconservarea organismului. Pentru a o realiza,
Eul trebuie sa cunoasca realitatea externa si sa acumuleze in memorie experientele traite.

Alta functie esentiala pentru autoconservare este testarea realitatii (capacitatea de a distinge
realitatea externa de cea psihica). Orice adaptare la relaitate presupune cunoasterea realitatii si
diferenta intre cea interna si cea externa. Sanatatea mintala a individului depinde de buna
functionare a Eului in testarea realitatii. Disfunctiile psihice se carcterizeaza prin incapacitatea de a
face distinctia dintre realitatea interna si realitatea externa.

A treia functie a Eului este modificarea realiatii in functie de scopurile organismului. Pentru
modificare este necesara cunoasterea si actiunea asupra realiatatii prin aparatul muscular.

Alta functie este controlul lumii pulsionale din interior. Eul permite doar atata satisfactie
pulsionala cat sa nu pericliteze conservarea organismului. Pentru a controla pulsiunile, Eul dispune
de mijloace de aparare care functioneaza inconstient. Aceste mijloace constituie dimensiunea
inconstienta a Eului.
Dpdv genetic, eul se formeaza din Se sub influenta realitatii si parcurge o serie de etape. La
inceputul vietii Eul si Se-ul se suprapun, Eul fiind in intregime subordonat Se-ului (Eul ideal)
Pe parcursul socializarii in familie Eul se detaseaza de Se, maturitatea psihica fiind atinsa cand Eul
dobandeste autonomie in raport cu celelalte doua instante psihice (Se si Supraeu). Eul matur este
Eul ce nu mai este controlat de instinct si nu mai este tutelat de Supraeu.
A treia instanta este Supraeul : instanta subordonata Eului, cel putin pt perioada cand Eul nu este
suficient de matur. Functiile Supraeului sunt de natura sprituala:
a)
functia de constiinta morala;
b)
functia de formare a idealurilor.
Ca si teoretizarea celorlalte instante, Supraeul are o baza clinica. Freud a descoperit in vise existenta
unor cenzuri, iar in experienta clinica el a constatat ca rezistenta pe care psihicul pacientului o
opune constientizarii refulatului este o rezistenta incostienta, ea fiind exercitata de Supraeu.
Supraeul il putem numi inconstientul de sus, si simetric putem numi inconstientul de jos,
inconstientul care tine de Se.
Inconstientul de jos, adica partea profunda a zonei inconstiente a psihicului, (refulatul) este
unul teluric, iar inconstientul de sus, adica nivelul mai usor accesibil prin analiza, dar care nu este
constient, contine valori si norme culturale interiorizate afectiv in prima copilarie.
Dpdv al psihanalizei clasice freudiene, formarea Supraeului are loc odata cu declinul complexului
oedip care se produce la aproximativ 5-6 ani. In acest final de complex oedip, copilul interiorizeaza
cerintele exprimate de parinti (reducerea agresivitatii si tendintelor incestuase). Aceste norme
culturale care se formeaza in prima copilarie dau continut nucleului Supraeului. In constinuare,
acestui nucleu i se adauga elemente adiacente preluate de la inlocuitorii parintilor (profesor,
educator).
Psihanaliza ulterioara aduce modificari:
10

A.
Melanie Klein: afirma ca exista un Supraeu precoce (format devreme, in primul an de viata).
B.
Distinctia Supraeu-idealul Eului. In timp ce la Freud Supraeul si idealul Eului erau
sinonime, exista autori contemporani care susutin ca ar fi vorba despre doua structuri diferite, cu
doua surse diferite, idealul eului fiind predominant matern, bazat pe iubire si avand un rol
stimulativ, in timp ce Supraeul ar fi predominant patern, si ar avea constringator frica de pedeapsa.
Morala inconstienta si morala constienta
De ce maturitatea psihica presipune trecerea de la morala inconstienta la morala constienta a Eului?
Ca tip de morala, morala inconstienta este una autonoma (regulile morale sunt interiorizate fara a fi
asimilate in Eu). Formarea Supraeului este o interiorizare a relatiei parinte-copil, in care binele
echivaleaza cu supunerea iar raul cu nesupunerea.
Aceasta teorie primeste o confirmare de la Piaget care sustine ca :prima forma de morala din viata
copilului este morala autonoma bazata pe respectul unilateral al copilului fata de parinte.
Continuturile Supraeului sunt inconstiente pentru ca interiorizarea lor se face pe baza afectiva, fara
participarea constientului.
Deoarece Supraeul e format dintr-un nucleu si elemente adiacente, destinul sau este de a le pune la
maturitate in discutie, in timp ce nucleul formeaza baza inserarii individului in cultura si societate,
el nefiind supus modificarilor prin maturizare.
Datoria, culpabilitatea, mijloacele de actiune
1.
Morala inconstinetului este una a datoriei neconditionate. Comandamanetle Supraeului sunt
resimtite ca o constrangere imediata si neconditionata. La nivelul Supraeului conflictul dintre
cerinta morala si tendinta pulsionala este un conflict exterior Eului. In planul moralei constiente nu
exista datorie neconditionata. Cele mai frecvente conflicte constiente: iubire-ura, interes personalinteres suprapersonal (conflict de interese), datorie-placere.
2.
Eficacitatea oricarei morale este asigurata de sentimentul de culpabilitate. La nivelul
moralei inconstiente sentimentul de culpabilitate este inconstinet. In acest registru culpabilitatea
este independenta de faptuirea raului, doar intentia provocand un intens sentiment de culpabilitate.
Dpdv moral, culpabilitatea inconstineta este lipsita de valoare, pt ca raul nu ajunge niciodata la
constiinta, ceea ce face ca sa nu apara remuscarea si actiunile reparatorii, ci doar acte de
autopedepsire necontrolata, automutilari, sinucidere mascata.
In planul moralei constiente, culpabilitatea nu este anterioara savarsirii raului, ci este ulterioara
actului moral. Aici, sentimentul de culpabilitate este unul constient, iar ceea ce ne determina el sa
facem are valoare morala pentru ca presupune reparatia si ispasirea. In timp ce la nivel incostient
culpabilitatea este perpetua, la nivel constient culpabilitatea este un fenomen pasager.
3.
La nivelul moralei inconstiente, principalul mijloc de combatere a tendintelor contrare
moralei este refularea. Cea mai mare pierdere dpdv al moralei in cazul apelului de refulare este
absenta simtului responsabilitatii (confruntarea bine-rau nu se face constient, individul nu-si asuma
faptele si rezultatele lor).
La nivelul moralei constiente mijlocul de actiune este reprimare. Ea permite patrunderea in
constiinta a tendintei interzise, ceea ce da nastere unei dezbateri interioare ca sta la baza unei alegeri
constiente. Aici, doar actul este suspendat, in timp ce tendinta patrunde in constiinta, conflictul
constient bine-rau presupune prezenta responsabilitatii.
11

Maturizarea morala este realizata cand morala constienta prevaleaza in raport cu maturizarea
inconstienta.
ELEMENTE DE PSIHOPATOLOGIE PSIHANALITICA
Psihopatologia psihanalitica e o teoretizare a descoperirilor pe care Freud le-a facut in terapiile pa
care le-a condus cu privire la disfunctia psihica numita nevroza.
Aparitia psihanalizei e legata de sfarsitul sec. XIX si de faptul ca in categoria de clientela tratata de
Freud, nevroza era un fenomen foarte raspandit. Pentru ca psihopatologia psihanalitica e legata de
nevroza, propozitia ei cea mai generala ei cea mai generala e ca : nevroza e rezultanta unui
conflict psihic inconstient. In ce priveste continuturile acestor conflicte exista mai multe puncte de
vedere in interiorul psihanalizei:
Freud : nevrozele sunt provocate de conflictele dintre natura si cultura din noi.
Omul se naste cu o anumita zestre instinctuala care pe parcusrsul socializarii este in buna parte
reprimata. Freud se refera in special la continuturile sexuale ale naturii umane ce nu sunt acceptate
de cultura. Aceste tendinte tin de sexualitatea infantila si mai ales de perioada Oedipiana. Prin
urmare, la Freud nevrozele au o etiologie sexuala (nucleul cauzelor nevrozelor fiin pentru Freu
constelatia Oedipiana).
Adler : este primul care contesta ideea lui Freud despre etiologia nevrozelor, sustinand ca :
conflictul nevrotic se joaca intre tendintele individului de autoafirmare si simtul social (normele
societatii), care ingradesc autoafirmarea nelimitata a individului.
Pentru Adler nevroza e o incercare esuata de a gasi forme acceptate pentru tendinta de autoafirmare.
Adler, nu numai ca relativizeaza pozitia lui Freud, dar o si contrazice. Adler avea clienti din patura
saraca a Vienei, iar clientii lui Freud erau burghezi.
Jung : contesta si el ideea lui Freud despre etiologia nevrozelor, sustinand ca: nevrozele se explica
prin absenta anumitor arhitecturi (absenta anumitor continuturi din inconstientului colectiv din
constiinta).
Mai tarziu, au fost autori ca Heinz Hartmann, care sublinieaza importanta agresivitatii in
conflictele nevrotice. Pe masura ce psihanaliza avanseaza spre primul an de viata, apar noi conflicte
generatoare de nevroza (Ex.: Nevoia de dependenta si cea de independenta).
Kohut : Arata importanta conflictelor legate de narcisism pentru aparitia nevrozelor. Cunoscut
fiind pentru studiul problematicii narcisice, care e de asemenea legata de primii ani de viata (Ex.:
Nevrozele narcisice se pot afla in conflict cu nevrozele instinctuale, sau nevrozele instictuale pot fi
exprimate datorita nevrozelor narcisice a caror indeplinire e mai importanta).
Simptomul nevrotic : este, d.p.d.v. al psihanalizei, formatiunea de compromis
care incearca sa satisfaca ambele tendinte aflate in conflict. E o solutie defectuoasa a unui conflict
psihic inconstient.

PSIHOPATOLOGIA STARII DE SANATATE


12

Pshihologia se ocupa de acele fenomene psihice care sunt accesibile intelegerii doar prin
intermediul unui proces de interpretare.
Freud a putut sa treaca de la psihopatologia psihanalitica la psihologia starii de sanatate, cand a
constatat ca intre boala si sanatatea psihica exista o deosebire de grad si nu una calitativa.
Propozitia principalaa psihologiei inconstientului este ca toti oamenii au inconstient.
Continuturile inconstiente:
Continuturile legate de instinctele sexuale si neacceptate cultural, sunt primele continuturi
descoperite. In aceasta categorie intra in primul rand tendintele Oedipiene, omul fiind singura fiinta
la care incestul e interzis, datorita calitatii sale de fiinta culturala.
Continuturi legate de instinctualitatea agresiva. Exista in psihanaliza orientari ce se indreapta
spre aceasta dimensiune, cum ar fi Scoala Psihanalizei Moderne (SUA).
Continuturi legate de socialitatea omului, cum ar fi tendintele de autoafirmare si continuturi
legate de sentimentul de inferioritate, descoperite si studiate de Adler.
Continutul inconstientului colectiv sau suprapersonal descoperit de Jung prin studiul
psihozelor. Acest inconstient arhaic ar inmagazina experientele fundamentale ale speciei, pus in
evidenta de dereglarile de tip psihotic. In raport cu inconstientul colectiv, incosntientul colectiv al
lui Freud si Adler a fost numit inconstient personal (format pe parcursul ontogenezei).
Dupa 1920, Freud isi modifica conceptia despre inconstient si admite ca acesta nu trebuie asimilat
cu refulatul (ceea ce este respins de constiinta). El teoritizeaza o noua instanta psihica, Supraeul
(instanta inconstienta) care incorporeaza valori si norme culturale.prin urmare, Freud admite, pe
langa inconstientul de jos (care incorporeza elemente instinctuale respise de cultura), si un
inconstient de sus (inglobeaza norme si valori culturale)
O caracteristica esentiala a inconstientul;ui o constituie dinamismul. Aceasta inseamna ca
inconstientul are permanent tendinta de a se manifesta in plan constient. Aceste manifestari sunt
mascate (simbolice). Pentru a ajunge la aceste continituri este nevoie de un proces de descifrare (ex:
visul). Datorita caracterului dinamic al inconstientului, psz a mai fost numita psihologie dinamica,
iar psihoterapia a fost numita psihoterapie dinamica.
METAPSIHOLOGIA
Este partea filosofica a psz. Freud a avut o puternica inclinatie filosofica care, dupa 1920, s-a
manifestat in studiul Dincolo de principiul placerii. Aici se vorbeste despre doua instincte: erosul si
thanatosul, ce nu sunt biologice, ci principii explicative fundamentale ale biosferei. Metapsihologia
este partea psihanalizei care se ocupa de construirea sensului. Sensul reprezinta adevarul inconstient
al fiecarei persoane.

PSIHANALIZA APLICATA

13

Reprezinta cercetarea culturii cu scopul de a descoperi in produsele acesteiaprzenta inconstientului.


Altfel spus, opera literara, religia, morala sunt studiate cu metoda interpretarii viselor, adica se
porneste de la ideea ca aceste lucrari au un continut manifest, dar si unul latent, la care se poate
ajunge doar prin interpretari psihanalitice.
Semnificatia ideii lui Freud pentru teoria cunoasterii
Faptul ca intre sanatate si boala nu exista o deosebire calitativa (s-a reflecatat in evolutia limbajului
psihiatric) ci de grad, poate fi utilizat si in conoasterea unor aspecte ale umanului care, in conditii
obisnuite, se refuza cunoasterii. Altfel spus, patologicul e utilizat pentru cunoasterea unor fenomene
umane complexe care, in absenta acestor perspective, nu ar putea fi intelese.
In Psihopatologia vietii cotidiene, Freud afirma ca fenomenele patologice sunt mai favorabile
pentru cunoastere decat fenomenele normale, pentru ca dereglandu-se, mecanismul isi arata
componentele . Ex. : Intelegerea fenomenului totemismului din perspectiva cunostintelor obtinute
de Freud asupra fobiilor infantile (fobiile infantile = fobiile de animale.)
Ex. 1 : Micul Hans (5 ani) si fobia lui de cai. Fobia s-a declansat fara nici un motiv aparent. Ii era
teama sa nu fie muscat de cal sau sa nu intre calul la el in camera.
Solutia : Copilul deplaseaza asupra calului sentimente ostile pe care le traieste fata de tata in
perioada oedipiana.
Ex. 2 : Un baiat de 9 ani care suferea de 4 ani de fobie fata de caine. Cand vedea un caine plangea si
spunea Draga caine, sa nu-mi faci nimic pentru ca voi fi cuminte. A fi cuminte insemna sa nu mai
cante la vioara, adica sa se masturbeze, lucru pa care tatal il interzicea.
Solutia : Copilul deplaseaza asupra cainelui sentimente ostile pe care le traieste fata de tata in
perioada oedipiana.
Ex. 3 : Un baiat care se indentifca cu animalul fobogen (ce inspira teama). Aparitia fobiei: pe cand
era la tara la 2,5 ani , copilul a vrut sa urineze in cotetul gainii, dar o gaina i-a ciupit penisul. Anul
urmator si-a inchipuit ca el este o gaina ; caraia si cotcodacea in loc sa vorbeasca. Cand vorbea ,
vorbea doar despre gaini. Pe langa aceste inteles avea si o pronuntata ostilitate fata de pasarile din
curte.
Solutia: in spatele ambivalentei fata de gaini se scundea ambivalenta fata de tata.
Totemismul : este o forma de religie primitiva care se distinge prin ambivalenta fata de totem.
Animalul sau planta totemica simbolizeaza stramosii tribului respectiv. Mare parte a timpului,
totemul e tabu; nu poate fi ucis, vandut sau ranit. Totusi, in anumite circumstante, aceste tabu poate
fi incalcat. In sprijinul acestei idei, Freud invoca un obicei al populatiei australiene, numit pranzul
totemic. Dupa Freud, acest obicei rememoreaza un fenomen preistoric, fondator al culturii umane si
anume uciderea tatalui hoardei primitive. Forma primara de organizare a oamenilor erau hoardele,
putin numeroase si dominate de un mascul autoritar, ce interzicea tinerilor masculi accesul la
femeile grupului, pe acre le tinea pentru el. La un moment dat, tinerii masculi se asociaza pentru a-l
ucide si a-l devora pe tatal tiranic. Dupa aceasta crima, fii refuza sa se bucure de rezultatul actului
lor din supunere retrospectiva fata de tata, respectand regulile pe care acesta le impusese. Asa apar
regulile morale, reglementarile juridice.
Prin urmare, si in religia totemica si in zoofobia infantila, gasim aceasta ambivalenta fata de tata
(animalul totemic ce-l simbolizeaza). In concluzie, Freud spune ca la baza institutiilor culturale
sta crima originara si ambivalenta fata de tatal originar.
14

Vindecarea in psihanaliza
Daca psihanaliza relativizeaza notiunea de boala si simptom, atunci vindecarea are si ea un alt sens
decat cel medical (disparitia simptomelor).
Daca nevroza e un semn al infantilismului, atunci vindecarea ei consta in inlocuirea infantilismului
cu maturitatea prin asimilarea continuturilor psihice inconstiente, eul dobandeste autonomia ce-i
permite sa indeplineasca cu succes rolul de comanda si control al psihicului
Indicatorii psihici ai unei personalitati mature, dupa Melanie Klein :
Capacitatea de a accepta gratificatii pentru dorintele infantile;
Capacitatea de a trai placerea intr-un mod neconflictual;
Existenta unui echilibru intre viata interioara si adaptarea la realitate.
PSIHOLOGIA INCONSTIENTULUI
Psihologia inconstientului este acea psihologie care ca obiect de studiu dimensiunea psihicului
inaccesibila in mod direct constiintei, ci doar indirect printr-un demers de interpretare.
Intre psihologia incontientului si psihologia constiintei (care se ocupa de fenomenele psihice direct
accesibile constiintei), exista un raport de complementaritate pentru ca intre inconstient si constient
exista o relatie dinamica.
Ideea de inconstient inainte de Freud
E important ca nu Freud e primul in istoria culturii umane care introduce ideea de inconstient si
constient. Ele prexista aparitiei psihanalizei in filozofie si in literatura. In filozofie inconstientul a
fost gandit pe baza de introspectie. In plus, filozofii ce au vorbit de inconstient l-au gandit ca pe un
preconstient (dimensiune latenta a psihicului ce poate fi actualizata).
Ex.: Un mod de filozifie de a gandi inconstientul nefreudian
Leibniz
- inconstientul = perceptii mici care prin sumare reciproca produc constiinta.
Kant:
- reprezentari intunecate (sunt exterioare constiintei).
La Lebniz si Kant, ceea ce era denumit inconstient putea fi actualizat si putea deveni constient fara
nici o dificultate.
Kant are doua idei pur psihanalitice:
1. Daca aceste reprezentari sunt intunecate, adica nu sunt constiente, atunci de unde stim ca ele
exista?
Raspuns : Stim ca exista reprezentari intunecate datorita unui demers de interpretare.
2. Raportul cantitativ dintre reprezentrile intunecate (inconstiente) si cele constiente:
Interpretare:Reprezentarile intunecate alcatuiesc o imensitate pe fondul careia reprezentarile
constiente constituie simple puncte.
In filosofie exista si o conceptie despre inconstientul metafizic, ce are ca susutinatori: Fichte,
Schelling si Edward von Hartann.
Hartmann: inconstientul matefizic este fiinta metafizica unitara din cosmos.

15

Singurul filosof care se apropie de notiunea psihanalitica de inconstient este Nietzche:


inconstientul este un continut inaccesibil constiintei si eului.. tot la el apare si ideea de refulare pe
care o numeste uiatre activa. Nietzche il anticipeaza pe Freud in ceea ce preiveste iportanta
sexualitatii, dar si pe Adler atunci cand sustine ca dorinte de putere este forta motrice cea mai
importanta a inconstientului.
Nietzche este singurul ganditor fata de care miscarea psihanalitica face un gest de recunoastere, in
sensul ca in 1911, cand Congresul de psihanaliza se sustine la Valtmart ,reprezentantii miscarii aduc
omagiul lor sorei filosofului.
Contributie lui freud
Pe fundalul descris mai sus, contributie lui freud consta in aceea ca la el ideea de inconstient nu se
mai alimenteaza din speculatii (introspectii), ci se bazeaza pe o experienta clinica de tip
psihoterapeutic, care i-a aratat ca in spatele simptomelor nevrotice se afla continuturi inconstiente.
Conceptie lui Freud are o baza empirica si nu se alimenteaza din preconceptii teoretice
De fiecare data in miscarea psihanalitica, atunci cand s-a modificat conceptia despre inconstient, s-a
facut pe baze empirice:
Adler: conceptie lui despre complexul de inferioritate se bazeaza pe studierea si tratarea unui alt tip
de clientela decat Freud.
Jung: conceptia lui se bazeaza pe un alt material clinic, si anume studiul si terapia psihozelor. Jung
face cunostinta cu arhetipurile tratand psihotici, arhetipurile aparand in delirurile acestora.
Melanie Klein are la baza un nou material : psihanaliza copilului. Studiul si terapia copilului
creeaza o noua conceptie despre inconstient, care prevaleaza in momentul de fata in Occident.
MANIFESTARI ALE INCONSTIENTULUI
ACTELE RATATE
Definitia Actelor Ratate
Sunt acte psihice care rezulta din interferenta a 2 intentii, una constienta si alta inconstienta sau
preconstienta, prima fiind tendinta perturbata, iar cea de-a doua tendinta
perturbatoare(continuturile perturbatoare sunt cele respinse de educatia morala (sexuale agresive
sau de autoafirmare).

Acest fenomen are 2 avantaje :


1. Spre deosebire de simptom, acest fenomen e accesibil observarii curente. Toti pot observa acest
fenomen fara a avea o pregatire speciala.
2. Dintre toate manifestarile inconstientului este cel mai transparent. Prin intermediul sau se
manifesta cel mai adesea continuturile preconstiente.
Ex.: - Cristian Topescu la TVR : De la revolutie au trecut 10 ani, in loc sa spuna 10 luni a spus
10 ani, indicand faptul ca ar fi dorit ca distanta dintre el si eveniment sa si fost mai mare.
- In campanie electorala Iliescu i se adreseaza lui Constantinescu cu tovarase Ceausescu

16

Conditiile de existenta ale actului ratat


Freud face distinctie intre patologia vietii cotidiene si patologia adevarata (psihiatrica sau nu),
distinctie determinata de urmatoarele conditii:
- I caracterul punctual, pasager al tulburarii respective.
- II persoana care face actul ratat trebuie sa-l poata realiza corect in mod obisnuit.
- III autorul actului ratat sa recunoasca greseala sa, de indata ce i se semnaleaza.
- IV autorul actului ratat, odata ce a recunoscut eroarea sa, sa incerce sa se apere de ea, atribuind-o
intamplarii, neatentiei etc.
Teoriile prefreudiene despre actele ratate
A. Teoriile fiziologice si psiho-fiziologice
Printre sustinatorii ei se numara si Wundt.
Actele ratate, ar fi produse datorita datorita unor perturbari fiziologice (oboseala, surescitare etc)
- toate aceste tulburari ne distrag atentia de la activitatea constienta.. Aceasta teorie, ca si teoriile
somatice despre vis, scot actul ratat din sfera sensului si il plaseaza in sfera non-sensului.
Critica lui Freud la adresa acestei teorii:
- actele ratate apar si la persoane care nu obosite, distrate.
- performanta nu e conditionata de concentrarea atentiei asupra actului respectiv. Foarte multe acte
automatizate se desfasoara fara concentrarea atentiei.
- exista cazuri in care concentrarea atententiei oricat de intensa, nu produce efectul ateptat
- actul ratat poate fi sugerat ( Ex.: La repetitia unei piese, unui actor incepator i s-a sugerat sa spuna
ceva gresit, ceea ce adus la o replica gresita in timpul reprezentatiei).
Dupa Freud, conditia fiziologica si psiho-fiziologica nu sunt cauze si nici macar conditii necesare
aparitiei actului rarat, ci sunt doar conditii favorizante.
B. Teoria fonetica. Conform acestei teorii, actul ratat s-ar datora relatiei fonetice dintre cuvinte.
Freud, considera ca factorii fonetici nu sunt decat conditii favorizante.
C. Teoria opiniei comune. Aceasta nu acorda mare importanta actului ratat pentru ca nu are, de
cele mai multe ori, consecinte practice importante, si il atribuie hazardului. Aceiasi opinie comuna
se raporteaza insa altfel fata de vis, atribuindu-i un sens. Psihanaliza, nu confunda caracterul
neinsemnat al indiciilor cu semnificatia acestor indicii. Pentru psihanaliza, indicii neinsemnate pot
trimitespre sensuri majore.
Freud, critica opinia comuna si ii opune o conceptie diferita : In viata psihica nu exista hazard,
hazardul exista doar in lumea exterioara (inconjuratoare), in viata psihica existand doar
determinism.
Clasificarea actelor ratate
Freud le clasifica dupa :
A. Raportul dintre tendinta perturbata tendinta perturbatoare. Acest raport poate fi :
tendinta perturbatoare inlocuieste total tendinta perturbata (Ex.: Presedintele de sedinta a
Parlamentului a spus la deschiderea sedintei : Declar sedinta inchisa!)
intre cele 2 tendinte se realizeaza un compromis (Ex.: analizanda vorbea despre incapatanarea sa, si
dorind sa spuna obstinatie a spus absidenta.)
B. Natura activitatii perturbate : - rostirea gresita
17

- scrierea gresita
- uitaresa de nume si intentii
- pierderea de obiecte
C. Complexitatea actelor ratate : acte ratate simple.(un singiur act ratat).
acte ratate complexe. (mai multe acte ratate care au la baza aceiasi idee subiacenta)
Semnificatia actului ratat pentru psiho-terapia psihalalitica
Datorita faptului ca prin actul ratat se exprima tendinte preconstiente, profunzimea spre care ne
conduce analiza actului ratat nu e atat de mare. Pe de alta parte, actul ratat care se produce in ora de
analiza are avantajul ca e un fenomen spontan ce poate fi analizat imediat, in timp ce visul poate fi
modificat in intervalul dintre producerea sa si prezentarea lui terapeutului.
VISUL
Dintre manifestarile psihice, visul ocupa o pozitie privilegiata pentru ca Freud afirma ca visul este
calea de acces la inconstient, deoarece multe din aspectele functionarii inconstientului au fost
descifrate pe baza visului. In perioada de inceput a psihanalizei, terapiile psihanalitice se bazau pe
interpretarea visului, el furnizand principalul material pentru interpretare.
Descoperirea continuturilor visului e un succes cultural celebrat printr-un monument material in
Viena (langa casa unde Freud a analizat primul vis).
Teorii prefreudiene despre vis
A.
In aceasta serie de teorii trebuiesc mentionate teoriile somatice. Consform acestei teorii,
visul era un fenomen datorat reducerii actiunii cerebrale in timpul somnului Pe de o parte, somnul
diminueaza sau rupe legatura cu lumea exterioara, iar pe de alta parte saraceste legaturile
intrapsihice. Aceasta diminuare explica, dupa reprezentantii acestei teorii caracterul absurd al
visului => visul e un fenomen somatic.
Unul dintre reprezentantii acestei teorii, Binz, considera ca visul e intotdeauna inutil, adesea
morbid.
Deoarece aceste teorii explicau visul printr-un fenomen somatic=> visul are nici o functie, sensul nu
poate fi interpretat.
Acum, datorita dezvoltarii neurofiziologiei se manifesta o recrudescenta a teoriilor somatice despre
vis.
B.
Teoriile populare si teoriile romantice.
Freud, desi era neurolog, apreciaza in mod particular aceste teorii pentru ca ele atribuie visului un
sens. Conform acestor teorii, visul fie ca reprezinta o cale de comunicare intre om si divinitate, fie
are un caracter premonitaoriu (anticipeaza viitorul). Din punctul de vedere al acestor teorii, se pune
problema descoperirii sensului visului.
Exista in teroriile populare 2 metode de interpretare: - metoda simbolica
- metoda descifrarii
metoda simbolica: visul se interpreteaza astfel: continutul manifest e luat ca intreg si echivalat cu
un alt intreg care-l lamureste. Ex.: Interpretarea pe care Iosif o da in Biblie visului faraonului cu
vacile ce semnifaca anii de foamete.
18

Dupa Freud, aceasta metoda are si deficiente:


- visele inteligibile cu adevarat ii sunt inacesibile
- reusita interpretarii depinde de calitatea interpretului si nu de o tehnica anume ce poate fi invatata.
metoda descifrarii, e mai aproape de psihanaliza prin aceea ca imparte visul in elemente
componente, interpreteaza aceste elemente unul dupa altul si recompune un sens integrator pe baza
acestor sensuri partiale.
Diferenta majora fata de psihanaliza: metoda descifrarii, foloseste dictionarul de simboluri, cartile
de vise. In aceste carti, fiecare simbol oniric are o traducere prestabilita.
Deficiente:
- cartile de vise sunt stabilite arbitrar =>traducerile sunt si ele arbitrare
- cartile de vise au un caracter impersonal, netinand cont de istoria individului.
Conceptia freudiana despre vis
Ce deosebeste conceptiile lui Freud de celelalte conceptii e faptul ca ea se bazeaza pe experienta
terapeutica. Freud a invatat ca visul poate fi inserat prin lantul asociativ care leaga un fenomen
morbid (simptom) de continutul patogen ce-i sat la baza. Aceasta descoperire e legata de faptul ca
pacientii lui Freud, care la inceputurile psihanalizei erau rugati sa asocieze pe marginea
simptomului, incepeau adesea sapovestesca vise. Freud intelege astfel ca visul, ca si simptomul
nevrotic, isi are originea in inconstient.
Definitie: Visul este asemeni actului ratat, un fenomen psihic de compromis care satisface in acelasi
timp 2 tendinte contradictorii:
- dorinta de a dormi (sistemul constient-precojnstient)
- dorinta inconstientului (refulata), care dupa Freud e de natura instinctuala.
Altfel spus, visul permite o manifestare si o satisfacere deghizate ale dorintei inconstiente, in asa fel
incat somnul sa nu fie perturbat.
Continutul manifest continutul latent
Analiza oricarui vis din perspectiva freudiana, va inregistra un continut manifest al visului si unul
latent.
A. Continutul manifest. Imaginile, ideile, sentimentele pe care visatorul le pastreaza in minte in
momentul in care se trezeste sau si le poate aminti. Continutul manifeste reprezinta partea
constienta a visului (fatada visului).
Caracteristicile continuturilor manifeste:
- lacunar, legaturile necesare intre diferite elemente de vis ce lipsesc. Privirea asupra continurului
manifest este prezentat ca un text cu omisiuni.
- absenta logicii cu care suntem obisnuiti in starea de veghe. Din punctul de veder al constientului
si al logicii, visul e un fenomen, de cele mai multe ori, ilogic.
- datorita primelor 2 caractere, visul e inteligibil
- unele vise se caracterizeaza prin neutralitate afectiva ( nu transpare nici un fel de sentiment al
visatorului)
B. Continutul latent. Notiunea de continut latent e indisolubil legata de interpretarea analitica. La
continutul latent se ajunge doar prin intermediul analizei. Continutul latent reprezinta totalitatea
semnificatiilor obtinute prin intermediul interpretarii psihanalitice pe baza continutului manifest si
a asociatiilor pacientului.
19

In continuturile latente figureaza resturi diurne, amintiri si dorinte din copilarie, impresii corporale
si aluzii la relatia cu terapeutul. In visele facute in cadrul analizei apare psihanalistul de foarte multe
ori. In legatura ce acest fapt (ca continutul latent se pune doar in legatura cu psihanaliza) incercarile
de a interpreta visele nu au sanse de reusita daca cei ce analizeaza nu au o pregatire speciala.
Caracteristicile continultului latent: (reprezinta inversul continuturilor manifeste):
- la nivelul continutului latent neexistand lacune.
- e logic
- inteligibil
- viata afectiva e pe deplin reprezentata.
Trecerea de la continuturile latente la cele manifeste (ceea ce inregistreaza constientul), se face prin
intermediul travaliului visului, care estedin punct de vedere freudian, un demers de traducere in
sensul incifrarii. Datorita actiunii travaliului visului, constiinta oricarui om nu mai poate identifica
continuturile latente in adevaratul lor sens.
Interpretarea este o actiune care are ca scop descifrarea continuturilor manifeste, astfel incat sa se
poata ajunge la continuturi latente (punctul de veder freudian: sa se ajungea la dorintele
inconstiente)
Dorinta in vis
Dupa Freud, principalul sens al visului este realizarea unei dorinte (in esenta, unei dorinte
inconstiente).
Dorinte ce pot fi satisfacute in vis:
dorinte diurne acceptate de Eu, dar care, din cauza unor circumsatnte nefavorabile, nu au putut fi
realizate. In aceasta categorie intra visele de tip infantil, unde dorinta diurna frustrata apare in vis ca
realizare. Freud citeaza visul persoanelor ce traiesc in situatii limita si care, in vis, compenseaza
toate conditiile severe (caldura, alimente etc). Tot aici intra siurmatorul vis: o tanara curand
casatorita, care in timpul noptii viseaza ca ia venit ciclul (interpretare: sa nu fi ramas
insarcinata,pentru a se putea bucura de luna de miere).
Dorintele care apar in timpul somnului si tin de nivelul fiziologic (Visele erotice)
Dorintele diurne care sunt in dezacord cu Eul si care se satisfac in timpul noptii.
Dorintele infantile.
Exemple de vise infantile
ex. 1: multi copii, toti fratii, surorile, verisoirii si verisoarele analizandei alergau pe o pajiste. S-au
transformat apoi in pasari si au zburat. Intepretare: dorinta de muri toate aceste rude, pentru ca
analizanda sa se poata bucura de toata dragostea rudelor.
ex. 2: Visatorul fuge de acasa cu nansa lui, o femeie frumoasa cu 2 copii reusiti, pentru a se acsatori
cu ea. Introcadu-se, isi gaseste sotia in pat cu altul. Acesta se afla in alt pat apoi se suie in patul
sotiei. Visatorul pleaca intrebad-o pe sotie cand sa se intoarca.
Intepretari : - 1 - dorinta de a avea o partenera sexuala, se datoreaza faptului ca sotia era insarcinata
si nu putea avea relatii sexuale.
- 2 - dorinta de a avea o alta sotie, o sotie cu 2 copii reusiti ca si nasa.
- 3 - dorinta de deculpabilizare (amantul sotiei)
- 4 - dorinta de a lasa latura feminina cu sotia si de a-si manifesta latura masculina cu nasa.

20

ex. 3: anamneza: pacienta a fost data spre crestere si infiere unei familii deoarece mama sa nu-si
putea permite sa o creasca (maam donatoare mai avea si alte fiice). Multi ani mai tarziu, mama
adoptiva se imbolnaveste mental. Adulta, pacienta devine doctor si la 40 de ani viseaza: mama
adoptiva, mult mai tanara, facea un chiuretaj. Doctorul o chiureta cu degetul, procedeu foarte
dureros.
Intepretari : -1 - dorinta ca mama adoptiva sa fie mai tanara pentru a putea fi sanatoasa mental
- 2 - chiuretajul: dorinta ca mama naturala sa nu mai faca alti copii pentru ca ea sa fi ramas singurul
copil.
- 3 - durerea: pedepsirea mamei adoptive pentru necazurile pe care i le porducea, datorita bolii ei
mentale
- 4 - dorinta ei de a fi barbat si de a putea astfel performa un act sexual cu mama ei naturala
Dificultati ale teoriei freudiene despre vis
Teoria freudiana despre vis este expusa multor riscuri, dar 2 dintre dificultati pe care le presupune
au fost sesizate chiar de Freud.
Exista o categorie de vise care contrazice (cel putin aparent) teoria lui Freud despre vis ca implinire
a unei dorinte. Astfel de vise sunt in primul rand visele de pedepsire. Caracteristica lor: sunt
insotite de o stare marcanta de neplacere. Si aceste vise de pedepsire reprezinta realizarea unei
dorinte inconstiente, numai ca aceasta dorinta nu tine de dimensiunea pulsionala a personalitatii, ci
e o dorinta care provine din supra-Eu (instanta socializata, dar inconstienta). De obicei visele de
pedepsire sunt alimentate de interdictii culturale, care impun o pedeapsa pentru dorintele
neacceptate cultural.
Ex.: analizandul, e un barbat tanar, inteligent si prolific in plan profesional (stiintele exacte), dar
fragil in plan afectiv. Viseaza ca pe un testicol ii apare o infectie; se duce la doctor, acesta urmand
sa i- o extirpe.
Interpretarea : visul se bazeaza pe un eveniment real care se petrecuse cu 2 saptamani in urma. Ii
apruse un cos, care s-a retras lasand in urma un chist. Visul exprima dorinta pacientului ca analistul
sa-l pedepseasca, sa-l opereze (castreze) pentru dorintele sale incestuoase.
A II-a categorie de vise ce pune in dificultate teoria freudiana despre realizarea visului, o reprezinta
cosmarul. Cosmarul e caracterizat de prezenta unei stari de anxietate, care in anumite situatii poate
provoca trezirea. In acest caz infirmarea teoriei lui Freud pare a fi mai evidenta, in sensul ca visul
poate conduce la trezire.
Dificultatea poate fi rezolvata astfel :
angoasa si trezirea reprezinta mijloace extreme care urmaresc sa inpiedice dorinta interzisa de a
patrunde in constient. Sunt mijloace extreme pentru ca inainte de utilizarea lor se mai pot folosi si
alte mijloace pentru a percepe realitatea inconstienta:
o prima masura este ideea care apare in timpul visului ca tot ce se petrece nu e decat vis. Aceasta
ideee anuleaza ideile ce tind sa se apropie de constient.
Aceste sentimente de angoasa sunt provocate, contrar opiniei profanilor, de forta dorintelor refulate
ce tind sa patrunda in constiinta.
Ex.: Visele de efractie. Schema : visatorul e in casa si casa este asediata de un rau facator ce
ameninta cu o arma.
Solutie : dorinta inconstienta e dorinata de a avea o relatie sexuala violenta (dorinta de viol).
Cenzura ce participa la formarea visului apeleaza la trezire, ca o ultima masura de a impiedica
dorinta inconstienta sa patrunda in constient. Cenzura seamana cu paznicii vechilor orase ce aveau
21

menirea de a-i apara pe cei din oras de pericole in timpul noptii, dar cand acestea erau prea mari,
paznicii ii trezeau pe oraseni.
Calificarea visului in functie de raportul continut manifest continut latent
Visele in care continutul manifest si cel latent coincid. (sau deosebirea dintre ele este minima).
Aceste vise sunt foarte frecvente la copii si de aceea Freud le-a numit vise de tip infantil.
Importanta lor consta in aceea ca demonstreaza clar ca visul e realizare halucinatorie unei
dorinte. Astfel de vise realizeaza dorinteconstiente traite in timpul zilei, care nu au putut fi realizate
datorita unor circumstante nefavorabile.
Visul in care continutul manifest si cel latent nu coincid (majoritatea viselor pe care le au adultii).
Aceste vise presupun dificultati de intelegere datorita caracterului lor ininteligibil. In cazul acestor
vise, diferenta intre continutul manifest si continutul latent este data de interventia travaliului
visului.
Travaliul visului, este un proces necreator, care doar traduce continutul latent in continut manifest
in asa fel incat acesta sa devina acceptabil pentru cenzura (nici in vis nu suntem liberi pentru ca
exista o cenzura).
Travaliul visului utilizeaza multe mijloace. Cele mai importante : - condensarea
- figurabilitatea
- deplasarea
- elaborarea secundara
Condensarea :
actiunea ei este vizibila in faptul ca ceea ce numim continut manifest este mai redus cantitativ in
raport cu continutul latent. Este posibil ca in economia unui vis, textul continutului manifest sa fie
extrem de redus (ex: o singura propozitie), in timp ce continutul latent este mult mai bogat.
Ex.: Bunica adormise in mijlocul unei gramezi de fasole (vis cu o singura propozitie)
Solutii : 1. Bunica provoaca amintirea visatoarei referitoare la culegerea unei frunze de fasole, cand
dedesubtul tufei a gasit un sarpe (fasole sarpe simbol falic universal).
2. Fotografia reala (scena) in care bunica statea intr-o gramada de fasole. Datorita rudeniei de
sange, bunica o reprezinta pe visatoare.
3. Elementul diurn: dupa ce a facut dragoste cu iubitul ei, acesta adoarme : era fie prea obosit, fie
prea satisfacut si asta ma face sa simt ca il domin => insatisfactia sexuala.
Raportul dintre elementele continutului manifest si elementele continutului latent ar putea fi
reprezent si grafic:
E1 , E2 , E3 ........ = elemente ale continutului manifest. Ele vor reprezenta mult mai multe elemente
din continutul latent (e1 , e2 , e3 , e4 , e5 , e6 ...), intr-o maniera care poate face foarte dificila
descifrarea visului.
Punctul de vedere al realizarii psihologice a condensarii : inlocuirea mai multor lanturi
asociative printr-o singura reprezentare aflata la intersectia lor. Energia acestor lanturi esociative
condensata, poate fi preluata de aceasta reprezentare reprezentanta.
Observatie : Procedeul condensarii nu e specific visului. El poate fi intalnit si in actul ratat,
cuvintele de spirit sau simptomul nevrotic, condensarea fiind un proces specific fenomenului la care

22

participa inconstientul. O vom regasi si in produsele culturale (operele de arta). Condensarea pentru
a se realiza, utilizeaza fie asemanarile dintre elementele continutului latent, fie opozitiile dintrelele.
Ex.: Irma, personajul principal din primul vis analizat de Freud, nu se reprezinta doar pe sine ci, pe
baza asemanarilor, le reprezenta si pe sotia si fica lui Freud.
Figurile compozite sau figurile mitologice din vis, se realizeaza tot pe baza unor asemanari.
Ex. : Doctorul M ,din acest vis cu Irma, sintetizeaza in aceasta figura pe M si pe fratele lui Freud,
elementul comun fiind unul psihic (ambii s-au opus parerii lui Freud).
Ex. de condesare bazata pe contrariu: visul Mariei, care purta o rochie cu flori asemanatoare cu
cea a ingerului din picturile cu Buna Vestire. Florile sunt albe si bogate asemanatoare cameliilor.
Interpretare: Ingerul = puritate ; Florile = Dama cu camelii (opusul puritatii) implica insatisfactie
sexuala.
Deplasarea :
in timp ce actiunea condensarii condenseaza continutul latent, deplasarea produce o schimbare de
accente (o inversare a valorilor). Ce e important in continutul latent devine in continutul manifest
neesential, si invers. Ca si condensarea, deplasarea nu e un procedeu definitoriu pentru vis, ci
actioneaza in totalitatea produselor in care intervine inconstientul. Datorita faptului ca deplasarea si
condensarea pot fi regasite, de exemplu, in opera literara, asceasta poate fi descifrata folosind
metodele de interpretare a visului. Actiunea deplasarii, conjugata cu cea a condensarii contribuie la
caracterul neinteligibil al visului.
Ex.: In visul lui Freud despre monografia botanica,accentul continutului manifest cade asupra
elementului botanic, in timp ce in continutul latent , cu adevarat importante sunt relatiile dintre
Freud si colegii sai.
Figurabilitatea :
in vise, de cele mai multe ori, ideile abstracte sunt reprezentate prin imagini. Si acest procedeu
contribuie la crearea aparentei de absurditate a visului, concret lucrurile petrecandu-se astfel : dintre
ramificatiile principalelor ganduri ale continutului latent, vor fi preferate acelea care se preteaza la o
prezentare vizuala.
Interventia acestor traduceri a nivelului abstract prin imagini, se explica datorita caracterului
regresiv al visului care se intoarce la procesele de manifestare imagistica.
Ex.: Experimentul lui Siveerer: el a constatat ca in satrea de oboseala premergatoare somnului, in
mod spontan, anumite ganduri sunt inlocuite cu imagini.
Din experienta psihanalizei, reeiese ca adesea caracteristicele superlative pe care analizatul le
atribuie analizatorului sunt caracterizate prin caracteristici ca : constitutie atletica, masivitate,
frumusete, etc. Inlocuirea cu imagini nu e singura particularitate care caracterizeaza logica visului,
care e o logica a inconstientului. Ea mai are si alte particularitati :
- relatia cauzala poate fi reprezentata in vis fie printr-o succesiune in timp, fie prin transformarea
unui lucru in celalat.
- adesea in vis, contradictiile sunt reprezentate printr-unul si acelasi element.
Ex.: Imobilitatea in vis. Interpretare: Conflic de tendinte ce au o putere egala.
Simbolul in vis
Utilizarea simbolului in vis e considerata de Freud ca o varianta a deplasarii, in masura in care e o
forma de manifestare indirecta. Particularitatile utilizarii simbolului in vis, fata de alte forme de
23

manifestare indirecta, consta in legatura constanta intre un element din continutul manifest si unul
din continutul latent.
Simbolurile onirice sunt : - individuale
- generale
- universale.
Psihanaliza freudiana pune accentul pe simbolurile individuale.
Psihanaliza jungiana pune accentul pe simbolurile universale.
Freud este cel care a deschis calea simbolurilor universale, fara sa o fi dezvoltat insa. Descoperirea
simbolurilor universale se bazeaza pe experienta clinica (in terapia clinica, aceste simboluri nu
produc asociatii).
Pentru a ajunge la sensul simbolurilor universale, Freud apeleaza la comparatia cu produsele
culturii : basme, mituri, proverbe, cuvinte de spirit ; in felul ceste prefigurand metoda amplificarii
folosita de Jung. Acest procedeu deosebeste psihanaliza de cartile populare de vise, unde
echivalarile simbolice sunt arbitrare.
Exemple de simboluri universale :
imparat (imparateasa), rege (regina), tar (tarina) => parintii visatorului
print (printesa) => visatorul
cutit, pumnal, umbrela, peste, melc, soarece, pisica, sarpe => simboluri falice
cutiile, casetele, toate receptaculele => femeia caracterizata de functia receptiva si
reproductiva
scarile, ( a urca sau a cobori) => actul sexual
taierea parului, pierderea unui dinte, decapitarea => castrarea
aparitia in vis obiectelor falice (soparla) => aparare impotriva castrarii
Elaborarea secundara :
denumirea sa indica clar momentul in care intervine in cadrul visului, si anume in finalul producerii
lui, aplicandu-se asupra rezultatelor condensarii,deplasarii si figurabilitatii.
Efectul interventiei elaborarii secundare consta in cresterea coerentei visului, astfel incat putem
recunoaste visele in care a operat elaborarea secundara tocmai prin aceasta coerenta si claritate
crescuta. Cu cat un vis este mai ininteligibil, cu atat putem presupune ca elaborarea secundaranu a
intervenit. Elaborarea secundara confera visului nocturn caracterul unei reverii ( vis cat se poate de
coerent). Elaborarea secundara intervine in momentul premergator trezirii sau chiar pe parcursul
relatarii verbale a visului.
Elaborarea secundara nu intervine doar in vis, ci si in alte produse care tin de psihopatologie (ex: in
delirul paranoic contribuie la sistematizarea lui).
Functia visului si cenzura
Din perspectiva psihanalizei, visul e gardianul somnului. Asta inseamna ca visul incorporeaza si
prelucreaza totalitatea excitatiilor ce ar putea perturba somnul, topindu-i de obicei intr-o halucinatie
vizuala, a carui existenta permite continuarea somnului. Dintre excitantii externi ce pot perturba
somnul, importante sunt excitatiile vizuale, auditive si olfactive.
Dintre excitantii interni : nevoile fiziologice, dar de asemenea preocupari diurne puternice, precum
si dorintele inconstiente care au fost eliminate din constiinta datorita refularii.

24

Un rol important in protejarea somnului il joaca prelucrerea dorintei inconstiente, in asa fel incat ea
sa nu poata fi recunoscuta (aici intervine travaliul, care traduce dorinta in limbajul acceptat de
cenzura sau produce, in ultima instanta, trezirea cand dorinta ameninta sa patrunda in constient).
Se pune o itrebare fata de aceste dorinte inconstiente: aceste dezvaluiri a lor sunt periculoase sau
nu ? S-au dat multe raspunsuri (unele incercand sa denigreze psihanaliza).
Contraargumente pentru raspunsurile denigratoare:
desi psihanaliza scoate la iveala aceste dorinte, ea nu contesta partea luminoasa a omului ;
psihanaliza nu indeamna la trairea acestei dorinte inconstiente (se recomanda utilizarea energiei ce
o contin in alte scopuri).
Cenzura = parte a psihicului (numita mai tarziu de catre Freud Supra-eu), ce incorporeaza
principii sociale , morale, estetice care rezulta din programul de socializare din prima copilarie.
In vis, cenzura se manifesta :
in producerea visului, punand in miscare travaliul pentru a face continutul latent al visului
acceptabil pentru constient, dar continua sa se manifeste si dupa trezire, in cadrul terapiei
psihanalitice, pentru ca uneori :
se opune pastrarii in memorie a visului
creeaza dificultati in asocieri pe baza visului
creeaza opozitie in interpretarea psihanalistului.
Interpretarea visului in psihanaliza contemporana
In psihanaliza contemporana, interpretarea visului si-a pierdut importanta pe care o avea la
inceputurile psihanalizei, ca sursa pentru cunoastera inconstientului. Daca la inceput, Freud
considera visul ca fiind calea regala de acces la inconstient, in psihanaliza contemporana,
principalele surse de cunostinte despre inconstientul pacientului sunt transferul si contratransferul.
O interpretare de vis e un proces care intelectualizeaza terapia, excluzand oarecum sentimentul.
Ca si alte notiuni psihanalitice, visul si interpretarea lui au cunoscut diferite metamorfoze.
Adler : sublinieaza valoarea prospectiva a visului. Asta inseamna ca visul nu ne trimite doar in
trecut, ci si spre scopurile viitoare ale personalitatii.
O contributie importanta o are si Jung, care pe baza viselor arhetipale (prin care se exprima
inconstientul colectiv), a subliniat functia de autoexprimare a personalitatii prin vis, functie cara e
e simbolica in mod natural, fara sa presupuna deghizarea si deformarea. Aceste idei ale lui Jung se
regasesc la autori contemporani importanti (Erikson), care, ca si Jung, revalorizeaza continutul
manifest care nu mai este doar un invelis ce trebuie indepartat pentru a ajunge la miez (adevarul din
vis) cum era la Freud. Visele de acest tip sunt frecvente in anumite terapii in care se figureaza
stadiul analizei. Cel mai intalnit simbol este casa in diferite stadii de constructie.
Alta directie caracteristica psihanalizei contemporane e relatia cu neurostiintele. Inca din 1960 s-a
schitat colaborarea psihanalizei cu neurostiintele care studiau visul d.p.d.v. neurologic. In pofida
sperantelor initiale a aparut o imposibilitate de cooperare, deoarece neurostiintele nu spun nimic
despre sensul viselor.
Utilizare a tehnicilor de interpretare a visului in intelegerea produselor culturale

25

Intre produsele culturii si vis exista o relatie reciproca, in sensul ca asa cum anumite produse
culturale au ajutat la intelegerea simbolismului oniric, tot astfel tehnica psihanalitica de interpretare
a visului poate fi utilizata pentru a descoperi sensuri noi ale unor produse culturale. Motivul cultural
care este pus intr-o lumina noua datorita utilizarii tehnicilor psihanalitice de interpretare a visului,
este motivul alegerii intre 3 casete. Acesta e un motiv de larga circulatie care este prezent si in
mitologie si in produsele culturii majore. In eseul Motivul alegerii casetei, Freud analizeaza
scena alegerii din Negutatorul din Venetia. In aceasta scena, frumosa si inteleapta Portia, va lua
de barbat conform hotararii tatalui ei, pe acel candidat care va alege caseta in care se afla portretul
ei (caseta atribuirii). Casetele sunt de aur, argint si plumb. Castigatorul e cel care a ales caseta de
plumb.
O prima interventie a lui Freud e aceea care constata ca discursul pe care l-a tinut castigatorul,
discurs ce trebuia sa elogieze metalul din care e facuta caseta, avea ceva fortat in continut. Daca
discursul s-ar fi desfasurat in cadrul analizei, terapeutul ar fi intuit ca in spatele lui se ascunde ceva.
A II-a interventie psihanalitica se bazeaza pe simbolismul oniric universal ce permite traducerea
alegerii intre 3 casete in termenii alegerii intre 3 femei. Asta pentru ca, in calitate de simbol
universal, caseta trimite la femeie.
A III-a interventie psihanalitica a lui Freud, se refera la personajul care e de obicei ales (cea de-a
treia femeie). Ea are o multime de calitati la superlativ (fizice si intelectuale), dar pe langa ele
existand si o calitate ce se preteaza la o interpretare psihanalitica : mutenia. Portia este simpla si
discreta (ca plumbul). Cordelia din Regele Lear refuza manifestarile zgomotoase. Cenusareasa se
ascunde ( a nu vorbi). Chiar si Afrodita capata aceasta trasatura in piesa Frumoasa Elena. In
psihanaliza, mutenia, ca simbol oniric, trimite la moarte. Ce-a de-a 3-a femeie e de obicei moarta
sau insusi moartea.
De ce aceasta a 3-a femeie (moartea) apare metamorfozata intr-o femeie frumoasa? (moartea
aparand metamorfozata in produsele culturale). Raspunsul il da Freud in cea de-a 4-a interventie
care explica aceasta metamorfoza a zeitei mortii in zeita vietii, spunand ca se datoreaza folosirii
unui procedeu utilizat si in vis, si anume reprezentarea prin contrariu, utilizare impusa de refuzul
omului de a-si accepta conditia de muritor. Sub imperiul dorintei de viata nesfarsite, moartea apare
ca zeita a vieti, iar moartea ca o alegere libera.

SIMPTOMUL NEVROTIC
Expresie a inconstientului
Cronologic, simtomul nevrotic e primul produs al inconstientului pe care l-a descifrat Freud.
Principala contributie a lui Freud la studiul nevrozelor si a simptomului nevrotic consta in aceea ca
simptomul nevrotic, pentru prima data, e considerat un fenomen cu sens, adica un fenomen psihic.
Aceasta pozitie a lui Freud este cu atat mai semnificativa, cu cat in acea vreme psihiatrii considerau
ca totalitatea simptomelor psihice au ca si cauza o defectiune a creierului.
Fata de dimensiunea somatica, Freud are aceasi atitudine in cazul simptomului pe care a avut-o
referitor la vis si la actul ratat. Nu numai ca nu considera simtomul nevrotic ca un rezultat al unor
leziuni somatice, ci considera ca somaticul joaca un rol secundar in nevroza. Rolul pe care il
atribuie somaticul e cel de disponibilitate somatica. Asta inseamna ca in isterie, de exemplu,
26

exprimarea simbolica a conflictului alege un organ pentru a-l transforma in teren de manifestare.
Aceasta alegere e conditionata de particularitati innascute sau dobandite ale acelui organ, apt
datorita acestei particularitati sa exprime simbolic un conflict legat de sexualitate.
Otto Fennichel (Teoria psihanalitica a nevrozelor), considera ca alegerea unui anumit organ pentru
conversia istorica e determinata de anumiti factori:
1. Natura fixatiilor inconstiente. Ex.: O persoana care are fixatii orale inconstiente, va dezvolta
simtome orale (isi poate localiza simptomele tuse in jurul aparatului fonator).
2. Particularitatile anumitor organe determinate constitutional sau de o boala. Aceasta
particularitate contribuie si ele la localizarea conversiei isterice in anumite zone. Dupa Fernichel, un
miop va dezvolta in cazul unei imbolnaviri isterice, tulburari vizuale.
3. Situatia psihica si existentiala din momentul in care s-a produs refularea. Ex.: O pacienta ce
suferea de dureri abdominale, reproducea astfel durerile provocate de un apendice bolnav, resimtite
in copilarie, dureri care-l determinasera pe tatal pacientei sa-i arate o tandrete excesiva. Durerile de
la varsta adulta exprima nevoia de afectiune paterna.
Sensul simtomului nevrotic
Sensul simptomului nevrotic, la fel ca sensul visului sau a actului ratat nu se ofera de la sine. Pentru
ajunge la acest sens e nevoie de un travaliu de interpretare. Ca si in cazul visului, vom gasi
continutul latent prin descifrarea continutului manifest. La fel ca visul sau actul ratat, simptomul
nevrotic e o formatiune de compromis prin intermediul careia se satisfac in masuri diferite, atat
dorinta inconstienta cat si cenzura.
Din punctul de vedere al psihanalizei freudiene, sensul simptomului e intotdeauna de ordin psihosexual => Freud a sustinut pana la moarte teoria etiologica asupra nevrozei, conform careia
intotdeauna e vorba de un factor sexual reprimat ce produce imbolnavirea nevrotica.
Aceasta teorie etiologica sexuala a cunoscut 2 variante :
I. Teoria seductiei, valabila intre 18951897, conform careia imbolnavirea nevrotica si-ar avea
sursa intr-un abuz sexual petrecutr in copilarie, abuz care il are drept autor pe un adult apropiat
copilului.
Caracteristici : in aceasta teorie sexualitatea este adusa copilului din afara sa, copilul fiind conceput
conform modelului victorian din epoca (copilaria lipsita de acte sexuale).
Aceasta teorie a fost elaborata de Freud pe baza relatarilor pacientelor sale, pe care le-a considerat
ulterior simple fantasme. Conform acestei teorii actul traumatic, desi e uitata, actioneaza in
continuare producand simptome.
II. A doua teorie (teoria sexualitatii infantile) a fost eleborata de Freud inepand cu 1897 si
postuleaza existenta unei vieti sexuale a copilului inca de la nastere, viata sexuala care e pe deplin
naturala, dar care contine elemente pe care cultura nu le accepta (activitatea sexuala cu caracter
incestuos caracteristica stadiului genital 3-5ani ).
Conform acestei teorii, activitatea sexuala e una care nu apare doar la pubertate, ci e o activitate
definitorie pentru om inca de la inceputul vietii, iar elemente ale acestei sexualitati infantile nu sunt
acceptate cultural (tendintele incestuoase in perioada 3-5 ani, cand apare si se rezolva complexul lui
Oedip).
Complexul lui Oedip = complex central al nevrozelor. E un conglomerat de ganduri, sentimente,
care in forma sa clasica presupune o orientare afectiva si sexuala spre parintele de sex opus si
ostilitate fata de parintele de acelasi sex. Forma negativa : lucrurile sunt inversate. Forma
27

completa: ambele dimensiuni :pozitiva si negativa. Rezolvarea defectuoasa a complexului lui Oedip
(asimilarea interdictiei incestului) creeaza germenii pentru viitoare nevrozelee.
In nevroza de tip isteric, caracteristica principala e existenta unor fixatii in stadiul falic (de tip
incestuos). Mecanismul de aparare e refularea. In nevroza obsesionala, combaterea complexului
oedipian se face in mod defectuos, prin regresia la stadiul anterior, unde exista o fixatie.
Pentru ca in viata adulta sa apara o nevroza e necesara existenta
unor fixatii in diferite momente ale dezvoltarii sexualitatii infantile
de o frustare afectiva si sexuala in viata adulta.
Aceasta frustare impune regresia libidoului spre punctele de fixatie ale sexualitatii infantile, ceea ce
inseamna reactivarea conflictelor natura - cultura, reactivare care se realizeaza prin simptom (o
formatiune de compromis intre o cerinta culturala si o tendinta ce tine de sexualitatea infantila).
Din punct de vedere freudian, nevroza este incapacitatea de a trece de la natura la cultura, de a
accepta interdictia incestului.
Exemple de simptome nevrotice :
1. Inhibitiile sexualitatii (impotenta si frigiditatea).
D.p.d.v. al psihanalizei (Otto Fennichel) : simptomul nevrotic poate fi intalnit in toate tipurile de
nevroza. Prin acest simptom se exprima apararea fata de anumite tendinte sexuale. Individul care
sufera de ele, considera in mod inconstient ca activitatea sexuala e periculoasa. Apararea, care
impune evitatrea pericolului, mobilizeaza si dimensiunea fiziologica.
"Impotenta e o perturbare fiziologica provocata de actiunea defensiva a Eu-lui care impiedica
desfasurarea unei activitati instinctuale considerate periculoase". (Este frica de castrare) La indivizii
impotenti, datorita unei persistente atasari afective fata de mama, apare ideea ca sexul poate vatama
penisul. Atasamentul sexual fata de mama si frica de castrare sunt vestigii ale complexului
Oedipian. In plan superficial nici o partenera nu e satisfacatoare pentru ca nici una nu e ca mama. In
plan profund, atasamentul sexual fata de mama nu trebuie realizat, ceea ce presupune ca nici o
partenera nu poate fi perceputa ca un echivalent al mamei.
Legaturile cu vestigiile sexualitatii infantile explica oscilatiile de potenta ale multor barbati . Cauza
: D.p.d.v. psihanalitic, cauza acestor difunctii consta in incapacitatea de a reuni curentul tandru
al sexualitatii si curentul senzual. Pentru acest tip debarbati, femeile deosebit de tandre nu vor
constitui obiect sexual pentru ca ele reprezinta mama. Prostituatele fata de care nu poate exista
tandrete pot fi obiecte sexuale pentru ca aici nu exista complexe Oedipiene.
Frigidatea : Otto Fennichel spune ca avem de-a face cu o inhibare a satisfacerii sexuale complete.
Cauza o constituie asocierea sexualitatii cu un pericol inconstient. (Cartea "Functia orgasmului" de tinut minte)
Dupa Fennichel, frigiditatea are ca si cauze principale legaturile cu constelatia Oedipiana.
comparatia intre partenerul sexual si tata ;
identificarea masculina, are cauza faptul ca excitatia clitoridiana, specifica debutului fazei falice, nu
cedeaza locul la varsta adulta excitatiei vaginale.
2. Angoasa si fobia.
Otto Fennichel : angoasa este cea mai simpla forma de compromis intre tendinta instinctuala
interzisa si apararea fata de ea, iar isteria de angoasa e cea mai simpla forma de nevroza. In
ultimul caz, angoasa e legata de un continut de caz, ceea ce da continut fobiei.

28

O ilustrare de angoasa e cazul micutului Hans (primul caz de psihanaliza copilului), prezentand o
particularitate rara : terapia a fost condusa de tatal copilului sub indrumarea lui Freud. Freud,
delimitandu-se clar de psihiatria vremii, subliniaza ca Hans e sanatos somatic. Desi sanatos fizic,
Hans e bolnav psihic, dezvoltand un comportamet nemotivat de experiante le sale: dupa o perioada
in care e stapanit de o teama fara obiect, dezvolta mai multe fobii, cea mai invalidanta fiind frica de
a nu fi muscat pe strada de un cal. In momentele de maxima intensitate nu iesea din casa, temanduse ca si aici ar putea fi atacat de cal. Alaturi de aceasta fobie principala mai apar si altele : frica de
animalele mari de la zoo, frica de camioanele incarcate si de posibila prabusire a calului. Daca ne
referim doar la simptomul principal, si consideram simtomul drept continut manifest, aceasta e
impermeabil pentru constiinta, pentru ca in viata reala Hans nu a fost afectat niciodata de cai,
camioane sau animale mari. Freud pune in legatura simptomul cu constelatia Oedipiana, numindu-l
pe Hans : micul Oedip. Fantasma cu girafele e sugestiva pentru aceasta constelatie ce o traia Hans.
Continutul manifest e transparent : <<noaptea erau in camera o girafa mare si una sifonata. Cea
mare a tipat pentru ca am luat-o pe cea sifonata. M-am asezat apoi pe cea sifonata ca sa taca.>>
Continutul latent: dorinta de afectivitate materna.
Dupa Freud, fobia de cai a lui Hans exprima deformat un element Oedipian esential : ambivalenta
afectiva fata de tata. In situatia Oedipiana, tatal nu e doar obiectul iubirii, ci si un rival fata de care
Hans simte gelozie si ostilitate. Sentimetele negate de copil fata de tata vor fi cu necesitate refulate,
pentru ca hans avea sentimente pozitive fata de tatal sau si raportul de forte tata fiu era net
defavorabil copilului.
Timpi ai constituirii fobiei.
a) refularea
b) proiectia
c) deplasarea
Agresivitatea fata de tata e proiectata asupra acestuia, si apoi deplasata asupra unui animal de
substitutie.
Frica de muscatura calului = frica de castrarepentru actiunile sale autoeroticelegate de dorinta
pentru mama.
Frica de animale mari = alta expresie a fricii de castrare.
Frica de prabusire a calului = ostilitatea fata de tata, dorinta lui ca tatal sa cada si sa moara.
Rezultatul ambivalentei afective fata de tata prin fobie are avantaje psihanalitice si practice : Hans
isi urmeaza viata deplasand ostilitatea fata de tata, astfel ca tatal ramane obiectul iubirii.
3. Conversia isterica : (simptomele isterice )
Este exprimarea in somatic a unor conflicte ce tin de sexualitate. Utilizarea somaticului se explica
prin legatura dintre sexualitate si celelalte functii vitale ale organismului.
In copilarie, sexualitatea se dezvolta pe baza altor functii vitale (de hranire si executie - anaclisis).
Conversia ca simptom exprima tendinte sexuale (la alegerea de obiecte incestuoase).
Conversiile exprima fantasme Oedipiene direct sau indirect. Marea criza isterica e o expresie
pantomimica a fantasmelor Oedipiene. Natura sexuala a continutului latent al acestui simptom
devine evidenta cand criza se termina cu un orgasm. In alte cazuri criza pune in scena rezultatul
actiunii sexuale : sarcina si nasterea (pseudosarcina isterica). Exista si vomismente isterice. Astfel
de vomismente sunt o ilustrare despre modul in care fantasmele Oedipiene pot fi mascate de unele
intermediare de natura pregenitala.
4. Obsesiile si compulsiile
29

In nevroza obsesionala, conflictul e tot Oedipian.


Diferenta isterie - obsesie : reprezinta modalitatea de a solutiona conflictul Oedipian. In nevroza
obsesionala e utilizata cu predilectie regresia la stadiul anterior (sadic - anal). Aceasta regresie
explica particularitatile sipmtomelor obsesionala ce au de multe ori un aspect straniu.
Ex.: simptom obsesiv in 2 timpi:
Pacientul ori de cate ori vedea o femeie se simtea constrans sa gandeasca : as putea-o ucide
Sensul acestei obsesii : dorinta de a-si ucide mama (extensia la orice femeie e o ascundere prin
generalizare) ; dorinta ucigasa ascundea atasamentul incestuos fata de mama.
Daca vedea un cutit gandea : as putea sa-mi tai penisul.
Snsul acestei obsesii : dorinta de pedeapsa pentru dorinta de incest.
CUVANTUL DE SPIRIT
Acestui fenomen, Freud i-a dedicat cartea Cuvntul de spirit i raportul su cu incontientul.
Aceast lucrare are importana ei n contextul psihanalizei freudiene. n primul rnd, ca i studiul
dedicat actului ratat, cartea despre cuvntul de spirit (anecdot, banc, glum, spirit) demonstreaz
omniprezena incontientului n gndirea i aciunea uman. Este o dovad n plus c incontientul
apare nu doar n disfunciile psihice, ci este prezent i n fenomenele aa-numitei viei psihice
sntoase.
n al doilea rnd, studiul despre cuvntul de spirit este important n contextul psihanalizei pentru c
face trecerea de la psihologie spre tiinele spiritului sau tiinele omului. De altfel, chiar Freud
plaseaz acest studiu n perimetrul esteticii, pentru c se ocup de efectul comic pe care-l produce
cuvntul de spirit.
De obicei, ncercrile lui Freud de a transcende medicina i psihologia spre alte domenii mai elevate
au fost catalogate drept psihologiste, aadar reducioniste. n aceast lucrare ns, Freud, dei nu
neglijeaz dimensiunea psihologic, nu se ocup doar de tendinele cuvntului de spirit, ci i de
aspectul formal i cel tehnic al cuvntului de spirit.
Freud avanseaz urmtoarele argumente pentru afirmaia c incontientul i pune amprenta
asupra cuvntului de spirit:
Spontaneitatea cuvntului de spirit: dei pretindem c Eul produce cuvintele de spirit, de fapt ele se
produc subliminal, iar Eul contient doar le nregistreaz i le verbalizeaz;
Nu dispunem dup voin de cuvintele de spirit pe care le avem nmagazinate n memorie; ele se
refuz unei reproduceri la comand contient;
Argumentul forte: aceleai procedee pe care le ntnim n travaliul visului le vom regsi n travaliul
cuvntului de spirit.
Freud definete cuvntul de spirit drept fenomenul n care o idee precontient este livrat pentru
un moment unei prelucrri incontiente, rezultatul acestei prelucrri fiind apoi imediat perceput la
nivel contient.
Elemente de argumentare a definiiei:
Concizia cuvntului de spirit:
arat c, la fel ca n cazul visului, coninutul manifest este mult mai scurt, mai concis dect
coninutul latent;

30

concizia cuvntului de spirit, care coincide cu concizia visului, este rezultatul aciunii condensrii.
Specificul aciunii condensrii n cazul cuvntului de spirit este acela c trebuie s in seama de
condiia comunicabilitii. Altfel spus, gradul de ncifrare pe care l produce condensarea este mai
redus n cazul cuvntului de spirit deoarece cuvntul de spirit trebuie comunicat altor oameni.
Condensarea se poate face cu sau fr formaiune substitutiv (formul verbal care nlocuiete o
alta considerat fireasc, prin aceasta producndu-se efectul comic).Ex:
Cuvnt de spirit aparinnd lui Heine i citat de Freud, n care condensarea se face cu formaiune
substitutiv. Un personaj se laud c a avut nesperata ans s stea alturi de marele bancher
Rotschild: Am stat lng Rotschild, care m-a tratat ca pe unul din ai si, cu totul familionar.
(form condensat obinut din cuvintele familiar i milionar);
Unul din potentaii Europei de odinioar, Leopold, datorit relaiei sale cu o doamn pe nume Cleo,
a fost numit Cleopold (de asemeni, condensare cu formaiune substitutiv);
doamn de origine italian reacioneaz spiritual la lipsa de tact a lui Napoleon I care, la o
petrecere, a ntrebat-o dac toi italienii danseaz la fel de prost ca ea. Doamna i-a rspuns: Non
tutti, ma buona parte.;
cazul ideal de cuvnt de spirit obinut prin condensare este dublul sens. Secretul acestui tip de
cuvnt de spirit este acela c acele cuvinte n cauz sunt luate i n sens propriu, i n sens figurat.
Cazul glumei: Cum i merge? l-a ntrebat orbul pe paralitic. Aa cum vezi, i-a rspuns
paraliticul.
Deplasarea:
de obicei, erorile de gndire, de logic sunt valorizate negativ fiind considerate expresii ale
slbiciunii intelectuale;
n cuvntul de spirit, erorile de logic pot fi sursa comicului. Ele nu sunt produse de slbiciunea
intelectual, ci dimpotriv, de capaciti intelectuale bune care apeleaz la deplasare pentru a
produce efectul comic. Mijloacele folosite pentru aceasta sunt reprezentrile ndeprtate de cele
crora cenzura le interzice accesul la contient, simbolurile etc;
i n cazul deplasrii, ncifrarea pe care o realizeaz aceasta este controlat de condiia
comunicabilitii, rezultnd un grad de ncifrare mai redus; Ex: Somon cu maionez:
Un brbat aflat n dificultate financiar reuete s mprumute 25 de florini de la un cumnat bogat,
pe care a reuit s-l nduplece prin plngerile sale. n aceeai zi, binefctorul l ntlnete pe
solicitant ntr-un restaurant unde acesta mnca somon cu maionez, fel de mncare foarte scump.
Indignat, i reproeaz: Cum aa, mprumui bani de la mine i apoi i comanzi somon cu
maionez? Brbatul i rspunde cu candoare: Nu te neleg: cnd nu am bani, nu pot s mnnc
somon cu maionez; cnd am bani, nu am voie s mnnc somon cu maionez.
Tehnica se bazeaz pe mutarea accentului de la problema real (cine este srac i mprumut bani
nu-i permite s mnnce delicatesuri) la o fals dilem: cnd s mnnc somon cu maionez, cci
s-ar prea c nu pot face asta nici cnd am bani, nici cnd n-am bani. Greeala de logic, produs
evident intenionat, const n a lua sintagma a avea bani n dou sensuri care sunt amestecate: a
poseda bani i a avea bani din mprumut.
Reprezentarea prin contrar:
funcioneaz n mod specific cuvntului de spirit, anume sub condiia comunicabilitii; Ex:

31

Urenia este prezentat prin trsturi aparent coincidente cu cele ale frumuseii supreme: Aceast
femeie se aseamn n multe privine cu Venus din Millo: este extraordinar de btrn, nu are nici
un dinte, iar pe suprafaa glbejit a corpului, cteva pete albe.
Marele spirit: cuvnt de spirit fcut de un contemporan al lui Freud, Lichtemberg: el ntrunete
calitile marilor brbai: ine corpul strmb ca Alexandru i, asemeni lui Cezar, i frmnt tot
timpul prul.
Tendinele cuvntului de spirit
Fiind un produs al incontientului, n cuvntul de spirit se manifest tendine ascunse ale psihicului
uman.
clasificare:
Cuvinte de spirit fr tendin (inofensive);
Cuvinte de spirit cu tendin: cele prin care se exprim tendine regulate de ordin sexual sau
agresiv:
cuvinte de spirit obscene (tendina exprimat este de ordin sexual i prin care se satisfac anumite
tendine sexuale reprimate cultural);
cuvinte de spirit cu tendin agresiv:
cuvntul de spirit agresiv propriu-zis;
cuvntul de spirit cinic;
cuvntul de spirit sceptic.
Ca i sexualitatea, agresivitatea este un instinct supus nc din copilrie reprimrii culturale.
Cuvntul de spirit cu tendin agresiv reprezint una dintre modalitile de a exprima agresivitatea
n forme acceptate social, ocolind interdiciile. Ex:
Doi oameni de afaceri americani, folosind mijloace de multe ori ilicite, au reuit s acumuleze o
avere considerabil i ncercau s ptrund n lumea bun. Cei doi s-au hotrt s se lase pictai de
cel mai important pictor al oraului i apoi s-i expun portretul cu ocazia unei petreceri. La
petrecere a fost invitat i un critic de vaz din regiune, care urma s-i dea verdictul cu privire la
calitatea artistic a celor dou portrete. Criticul a reflectat i apoi a ntrebat: i unde este
Mntuitorul?.
Cuvntul de spirit cinic nu vizeaz persoane (cu autoritate, bogate etc), ci vizeaz instituii,
concepii de via, percepte morale sau persoane care reprezint instituii.
Cuvntul de spirit somon cu maionez atac o concepie de via bazat pe economie i
corectitudine i propune o concepie de via epicureic, bazat pe plcerea clipei i pe o mare
libertate n alegerea mijloacelor pentru aceasta.
Una dintre intele predilecte ale acestui gen de cuvnt de spirit este cstoria, care este atacat i
pentru c ea reprezint o instituie represiv. Aceste cuvinte de spirit pot viza i propria etnie.
Exemplu (citat de Freud): Doi evrei se ntlnesc ntr-o gar. Unde te duci? ntreab unul. La
Cracovia, rspunde cellalt. Ct eti de mincinos! replic primul. Spunnd c te duci la Cracovia,
vrei ca eu s cred c mergi la Varovia, dar eu tiu c te duci la Cracovia. De ce mini atunci?.
Plcerea estetic n cuvntul de spirit
32

Dup Freud, cuvntul de spirit produce dou tipuri de plcere: o plcere care rezult din tehnica
cuvntului de spirit i pe care Freud o numete plcere preliminar, pentru c aceast plcere de
tipul rsului are o intensitate mai mic.
Rsul este mai curnd un simplu zmbet.
Plcerea preliminar are rolul de a deschide calea spre un alt tip de plcere, care rezult din retrirea
refulatului (sexual sau agresiv).
Rsul asociat acestui al doilea tip de plcere este puternic, din toat inima, este rsul unei descrcri
i, este posibil, se datoreaz economisirii energiei consumate pn n acel moment de refulare.
Deosebiri ntre vis i cuvnt de spirit
Exist n principal dou deosebiri.
Prima dintre ele const n aceea c visul este un produs a-social, care nu urmrete comunicarea,
reprezentnd doar un compromis al forelor care se nfrunt n psihismul vistorului.
Datorit acestui caracter, visul este de cele mai multe ori de neneles pentru vistor i neinteresant
pentru ceilali.
Cuvntul de spirit ns se caracterizeaz prin intenia comunicrii, ceea ce modific anumite
caracteristici ale funcionrii proceselor incontiente.
El se adreseaz ntotdeauna unei a treia persoane prezent sau potenial i gradul su de ncifrare
este, de aceea, mai redus (a doua persoan este cea vizat de intenia sexual sau agresiv).
A doua deosebire const n aceea c visul, care exprim o dorin, pstreaz legtura cu
problemele majore ale vieii, nevoile individului fiind satisfcute pe calea regresiv i ocolit a
halucinaiei.
Cuvntul de spirit este un joc care ncearc s obin plcerea din activitatea liber, dezinteresat a
psihicului.

33

SEXUALITATEA INFANTILA

Cea mai scandaloasa tema din psihanaliza si toate rezistentele la psihanaliza sunt in mare
parte legate de aceasta tema. Si astazi, dupa 100 de ani, rezistenta la psihanaliza se concentreaza pe
aceasta tema. Influenta psihanalizei asupra mentalitatilor occidentale e legata tot de aceasta tema;
revolutia sexuala (anii 60-70) e de neconceput fara teoriile despre sexualitatea infantila. In afara
psihanalizei, psihanaliza a fost perceputa prin prisma sexualitatii infantile. In interiorul psihanalizei,
de asemenea aceasta teorie despre sexualitatea infantila e o teorie decisiva cel putin pentru
inceputurile psihanalizei.
In primul rand - conceptul central al psihanalizei (conceptul de inconstient) e de
neconceput fara aceasta teorie a sexualitatii infantile. La inceputurile psihanalizei conceptul de
inconstient era echivalat de Freud cu istoria infantila a libidoului. Chiar daca ulterior acest concept
de inconstient a fost modificat in ceea ce priveste continutul, initial el se suprapune perfect peste
notiunea de sexualitate infantila.
Alte concepte centrale ale psihanalizei - conceptul de refulare este asociat initial acestei
teorii despre sexualitatea infantila. Ceea ce constata Freud in psihoterapiile pe care le conducea era
ca elementele refulate impinse in inconstient tineau de aceasta zona a sexualitatii infantile; chiar
daca ulterior in culturalismul american refularea isi schimba sensul, descoperirea fenomenului si
teoretizarea sa e legata tot de teoria suprasexualitatii infantile.
Alte concepte complexul Oedip si complexul castrarii care sunt foarte importante pentru
psihanaliza freudiana sunt legate tot de sexualitatea infantila. De asemenea teoria etiologica a
nevrozelor e initial legata de aceasta teorie a sexualitatii infantile.
Aceasta teorie provoaca cele mai mari framantari in cadrul miscarii psihanalitice. Primii
doi mari dizidenti Adler si Jung se desprind de Freud in legatura cu anumite controverse
provocate de importanta sexualitatii infantile in economia psihicului si in geneza nevrozelor.
Aceasta teorie a sexualitatii infantile e formulata sintetic in lucrarea lui Freud Trei eseuri
asupra teoriei sexualitatii publicata prima data in 1905, dar remaniata continuu pana in 1924.
Aceasta teorie aduce o modificare radicala in ceea ce priveste intelegerea sexualitatii umane atat in
raport cu conceptia comuna despre sexualitate, cat si in raport cu conceptia stiintifica despre
sexualitate a epocii lui Freud care in linii esentiale se suprapunea peste conceptia comuna.
In al doilea rand prin aceasta teorie Freud demonstreaza importanta structuranta a
sexualitatii pentru psihicul uman.
In al treilea rand teoria aceasta demonstreaza ca nu numai viata psihica e marcata de
dezvoltarea sexualitatii, dar psihanaliza demonstreaza ca si viata spiritului (produs cultural) poarta
si ele amprenta inconstientului si implicit a sexualitatii infantile. Teoria lui Freud se dezvolta
polemic in raport cu conceptia comuna asupra sexualitatii.
CONCEPTIILE COMUNE DESPRE SEXUALITATE
1.
Scopul sexualitatii este unirea sexelor opuse in vederea procrearii.
2.
Obiectul sexualitatii si anume obiectul activitatii sexuale e o persoana de sex opus.
3.
Sexualitatea se instaleaza la pubertate in legatura cu maturizarea biologica a aparatului
sexual.
34

4.

Sexualitatea e absenta la copii (copilul e chintesenta puritatii).

IDEILE LUI FREUD DESPRE SEXUALITATE


1.
Sexualitatea e activa inca de la nastere; ea nu e un produs al unei dezvoltari tarzii care sunt
formele de manifestare ale sexualitatii infantile?

Suptul hedonic sau nealimentar acest fel de supt nu urmareste hranirea, ci obtinerea de
placere ce consta in suptul ritmic al unei parti a mucoasei bucale sau a epidermei. Suptul degetului e
manifestarea clara a acestui tip de supt.

Masturbarea cunoaste 3 momente: faza sugarului; perioada falica (3-5 ani); faza pubertara.
Autoerotismul oricat de blamat (perioada victoriana) e un fenomen natural si aceasta constatare a
psihanalizei a dus la reconsiderarea atitudinii fata de masturbare dela condamnare severa la
acceptare. Alta forma: masturbarea anala directa sau indirecta (prin intermediul materiilor fecale).

Tendintele sexuale partiale voyeurism, exhibitionism, cruzime. Ele au o independenta de


manifestare in raport cu zonele erogene; legatura dintre ele si zonele erogene se stabileste mult mai
tarziu.
2.
Scopul sexualitatii infantile sexualitatea infantila spre deosebire de sexualitatea adulta nu e
orientata in nici un fel spre reproducere, ci scopul sexualitatii infantile e obtinerea de placere pura si
simpla. Aceasta placere definitorie pentru sexualitatea infantila se obtine prin excitarea zonelor
erogene care sunt foarte numeroase si din exercitarea tendintelor partiale.
3.
Sexualitatea infantila se sprijina pe alte functii fiziologice, adica pe functiile alimentare si
excretorii inainte de a se autonomiza; aceasta sprijinire se numeste in psihanaliza anaclisis. In faza
orala activarea zonei erogene bucale este determinata de procesul de hranire. La fel in faza sadicanala, cand activitatea sexuala anala e trezita pe fondul unei pregatiri fiziologice prin activitatea
excretorie. De asemenea in faza falica activitatea sexuala a zonelor genitale, dar nu in scop
reproductiv e pusa in miscare in legatura cu activitatea excretorie a urinei. Tot pe fondul unei
pregatiri fiziologice zona genitala e excitata fie datorita unei igiene insuficiente, fie datorita
ingrijirilor de igiena , aceasta excitatie fiind apoi cautata independent.
4.
Obiectul activitatilor sexuale conform constatarilor clinice si neclinice ale lui Freud,
obiectul nu e necesar o persoana de sex opus, ci sexualitatea umana accepta o diversitate de obiecte
prin care isi atinge scopul. Obiectul sexualitatii nu e necesar, ci e contingent, adica satisfacerea
sexuala poate fi obtinuta nu numai prin relatiile sexuale cu o persoana de sex opus, ci si in mod
autoerotic sau cu o persoana de acelasi sex. Din punct de vedere al obiectului, sexualitatea umana e
o sexualitate funcialmente perversa pentru ca copilul e un pervers polimorf.
5.
Sexualitatea infantila parcurge o succesiune de etape in conformitate cu o programare
biologica. Fazele acestui proces sunt:

faza orala;

sadic-anala;

falica;

perioada de latenta;

pubertatea.
Aceasta conceptie largeste conceptia despre sexualitate care din momentul aparitiei psihanalizei
trebuie vazuta sub aceste doua aspecte: sexualitatea infantila si cea adulta. Sexualitatea umana spre
deosebire de alte sexualitati are un dublu inceput: primul inceput e o data cu nasterea aceasta
35

prima perioada incheindu-se cu perioada de latenta (6 ani); la pubertate se instaleaza al doilea


inceput (cel al sexualitatii adulte). Acest dublu inceput care e un fenomen unic in lumea vie explica
pe de-o parte marile performante culturale ale omului, pe de alta parte nevrotismul sau. In al treilea
rand explica conceptia comuna despre sexualitate - in sensul ca o data cu perioada de latenta toate
activitatea sexuala desfasurata pana atunci cade prada refularii, adica e uitata ceea ce inseamna ca
pentru constiinta adultului toata aceasta perioada nu mai exista si atunci e pe deplin natural ca
profanul sa-si imagineze ca singura forma de sexualitate care exista e sexualitatea adulta cea
accesibila constiintei.
Parcurgerea acestei faze e discreta trecerea de la una la alta inaparenta. Primele doua faze faza
orala si cea sadic-anala sunt numite in psihanaliza faze pregenitale pentru ca in acest interval de
timp zonele genitale sunt absente ca zone erogene principale. Aceste faze pregenitale sunt
caracterizate de o activitate sexuala predominant autoerotica in care propriul corp e sursa de placere
sexuala.
Faza orala aceasta prima faza in care zona erogena principala e zona bucala, iar activitatea de
nutritie care initiaza si activitatile sexuale organizeaza si experimenteaza relatia cu celalalt, adica
relatia cu mama se organizeaza in dihotomia a manca a fi mancat. Ideile lui Freud au fost
dezvoltate si la alti autori Karl Abraham impartind aceasta faza in stadiul oral precoce in care
activitatea exclusiva e suptul si in stadiul sadic-oral cand pe langa supt se adauga si muscarea. O
importanta extraordinara acorda acestei faze Melanie Klein considerand ca acum au loc experiente
care marcheaza psihicul uman intr-un mod decisiv. Dupa Melanie Klein in aceasta faza sadismul
infantil atinge cotele maxime. Dorinta libidinala se asociaza in aceasta faza, care se suprapune peste
primul an de viata, cu dorinta de a devora, de a vida pe celalalt mama de substante.
Stadiul sadic-anal perioada care se desfasoara la 2-3 ani. Caracteristica principala: in acest stadiu
zona erogena este zona anala. Relatiile cu obiectul sunt marcate de semnificatiile functiilor
fiziologice care trec pe primul plan, retentie expulzie, valoare simbolica a materiilor fecale.
Semnificatiile simbolice asociate cu materiile fecale:

Cadou pentru ca relatia cu persoanele ce ingrijesc copilul si lupta pentru putere, autonomie
pune in joc aceasta functie fiziologica, copilul utilizeaza produsele corpului sau pentru a exprima
impotrivirea fata de mijloacele educative sau raspunde pozitiv la persoanele ce-l ingrijesc. Materiile
fecale reprezinta primul cadou pe care-l face sau refuza mediului sau.

Bani aceasta semnificatie e legata de prima semnificatie, adica asemeni banilor materiile
fecale sunt un mijloc de schimb cu mediul familiar.

Copil pentru ca in teoriile pe care copiii le elaboreaza despre sexualitate (teoriile acestea
despre sexualitate sunt un indiciu indirect pentru existenta sexualitatii infantile) copiii fantasmeaza
ca nasterea copiilor se produce prin anus, asemeni materiilor fecale.
Ex: o analizanta relateaza urmatorul vis. Fond: pe de-o parte e vorba despre pierderea unei sarcini in
vara, fapt care a afectat-o puternic; pe de alta parte conflicte cu sotul legate in parte de acest
eveniment. Visul: cauta pisoiul pe care in realitate il adoptase dupa avort, si nu-l gasea. Pe urma il
gaseste, dar era foarte mic ca un embrion. A inceput sa-l hraneasca fragmentand hrana ca pentru
bebelusi. Unul din caini sapa pamantul din jurul unei flori si apoi ea se duce in locul acela, isi face
nevoile si apoi acopera totul cu pamant. Prima asociatie: planta un copil. Dorinta de a avea copil
apare sub forma regasirii pisoiului, dar aceasta satisfactie nu e suficienta pentru ca dorinta de a avea
copil se realizeaza arhaic prin intermediul materiilor fecale.
Sadic = in aceasta perioada se dezvolta controlul asupra musculaturii si copilul incearca aceasta
asupra mediului de multe ori distructiv. Aici apare polaritatea activitate-pasivitate.
36

Stadiul falic e cea mai studiata faza de catre psihanaliza clasica. Se dezvolta intre 3-6 ani. Prima
caracteristica: pentru prima data in dezvoltarea psihosexuala a copilului zonele genitale devin zone
erogene principale, dar nu in legatura cu reproducerea, ci in maniera specifica sexualitatii infantile,
adica urmarind doar obtinerea de placere. Copilul indiferent de sexul sau cunoaste un singur organ
genital, cel masculin. Se contureaza diferenta intre sexe care e perceputa de copil ca diferenta dintre
a avea sau a nu avea penis. Se manifesta conglomerate psihice decisive pentru structurarea psihica a
individului, dar si pentru sanatatea sa psihica gandita sub aspectul nevrozei (complexul Oedip
ansamblu de sentimente de dragoste si ostile pe care copilul resimte fata de parinti; complexul
castrarii). Homosexualitatea activa e un semn de deficienta a dezvoltarii psihice.
Complexul Oedip importanta decisiva pentru structura personalitatii, datorita faptului ca o data cu
declinul complexului Oedip se produce o desprindere decisiva de natura (tendintele incestuoase)
ceea ce permite avansarea spre omul ca fiinta culturala; asta pentru ca in urma complexului Oedip
ramane ca precipitat o instanta psihica importanta si anume Supra Eul ce reprezinta interiorizarea
afectiva a doua reglementari culturale esentiale: interzicerea incestului si a agresivitatii orientate
spre parinti. O data cu aparitia Supra Eului fiecare dintre noi a pierdut paradisul satisfacerii
neingradite. O data cu formarea Supra Eului dorinta umana e supusa legii culturale. Paradisul
pierdut e de fapt perioada anterioara, adica fazele pregenitale. De modul in care e rezolvat
complexul Oedip depinde sanatatea psihica a individului adult sub raportul nevrozei. Nevroza
isterica e produsul unei fixatii puternice in faza falica, iar nevroza obsesionala se instaleaza la acele
persoane la care complexul Oedip cunoaste o rezolvare defectuoasa regresie la stadiul sadic-anal.
Psihanaliza afirma universalitatea complexului Oedip. Declinul complexului Oedip marcheaza
intrarea in faza de latenta. La pubertate complexul Oedip e reactivat.
Complexul castrarii un complex centrat in jurul fantasmei castrarii, iar aceasta fantasma aduce
pentru copil raspunsul la o problema ce-l preocupa intens (enigma diferentei anatomice dintre sexe).
S-a constatat ca si atunci cand persoanele ce ingrijesc copilul nu formuleaza o amenintare explicita
cu castrarea, complexul castrarii totusi se dezvolta. Indiferent de evenimentele reale exista o suma
de antecedente care creaza terenul pentru aparitia acestor fantasme. In primul rand experientele
traumatizante anterioare in care intervine o pierdere, cum ar fi scaparea sanului in timpul alaptarii,
intarcarea si defecarea. Alt antecedent e nasterea. Dupa Otto Rank sursa prima a fantasmei castrarii
e nasterea (Traumatismul nasterii). Foarte important: complexul castrarii are rol diferit la baiat si
fata. La baiat aparitia complexului castrarii pune capat brusc complexului Oedip. Baiatul renunta la
sentimentele sexuale legate de mama datorita temerii provocate de amenintarea cu castrarea. La fata
complexul castrarii deschide complexul Oedip care nu se incheie niciodata cu adevarat. Termenul
lui Jung de complex Electra nu e viabil pentru ca acest termen presupune o simetrie perfecta intre
dezvoltarea psihosexuala la baiat si fata.
Teoria freudiana despre dezvoltarea psihologiei feminine in acest stadiu etape:

convingerea ca toata lumea e dotata cu penis;

constatarea ca fetita nu are penis, ca clitorisul e prea mic pentru a fi penis;

ostilitatea fetitei se indreapta spre mama care nici ea nu e dotata cu penis si e considerata
vinovata pentru faptul de a nu fi dotat-o pe fetita cu penis.
Acum sunt posibile trei cai:

in fata absentei penisului fetita reactioneaza printr-un refuz global al sexualitatii;

dorinta irepresibila de a fi dotata cu penis (invidia de penis); aceasta solutie presupune


negarea faptului castrarii si speranta ca intr-o zi va poseda mult ravnitul organ. Fantasma de a fi
barbat ramane dominanta psihica a acestei categorii. In comportament se manifesta prin mai multe
37

atitudini: in primul rand zona clitoridiana ramane singura zona erogena; in al doilea rand
frigiditatea; in al treilea rand homosexualitatea manifesta.

dorinta de a avea substitute de penis; presupune pe de-o parte recunoasterea si acceptarea


absentei penisului si duce la trei modificari importante, indispensabile pentru functionarea psihica si
sexuala a femeii: in primul rand schimbarea obiectului iubirii (fata renunta la mama, orientarea spre
tata deschiderea complexului Oedip ce nu are incheiere); in al doilea rand schimbarea zonei
erogene, inlocuirea clitorisului cu vaginul ca zona erogena principala (in timpul perioadei de
latenta); in al treilea rand inlocuirea penisului ca obiect al dorintei prin copil dorinta de a se
bucura de penis in timpul actului sexual conduce la dorinta de a fi mama.
Perioada de latenta se desfasoara intre 6-12, 14 ani si e caracterizata de: declinul sexualitatii
infantile se constata:

o diminuare a activitatilor sexuale,

desexualizarea relatiilor de obiect, adica prevalenta sentimentelor tandre in raport cu


dorintele sexuale;

aparitia si consolidarea unor sentimente esentiale pentru om ca fiinta culturala si morala cum
ar fi pudoarea si dezgustul; acest declin e legat de incheierea complexului Oedip, de intensificarea
refularilor.
Pubertatea aduce transformarile definitorii ale sexualitatii umane:

din punct de vedere al obiectului, in timp ce sexualitatea infantila e predominant autoerotica,


sexualitatea adulta e cel putin predominant obiectala;

din punct de vedere al scopului, se trece de la excitarea zonelor erogene si exercitarea


tendintelor partiale la activitatea sexuala specific adulta, adica activitatea genitala orientata spre
reproducere. Activitatea specifica sexualitatii infantile e subordonata activitatii genitale sub forma
placerii preliminare.

Teoriile infantile despre sexualitate


Oricat ar parea de ciudat copiii au propriile teorii despre sexualitate ceea ce arata mai multe lucruri:
a) sexualitatea ii intereseaza;
b) in aceste teorii despre sexualitate emise de copii regasim anumite dimensiuni ale dezvoltarii
sexuale a copilului in sensul ca in aceste cercetari pe care le face copilul intelege viata sexuala din
perspectiva propriului nivel de dezvoltare.
Exista doua probleme care il preocupa pe copil la varste mici:
diferenta anatomica dintre sexe;
de unde vin copii? -> aparitia unui frate/surori schimba configuratia afectiva familiala si copilul
existent intampina cu ostilitate si dificultate venirea celui nou si incearca sa-l inlature.
Teorii sexuale infantile
1.Una dintre teoriile acestea prezinta conceptia ca avand un caracter alimentar. Actul conceptiei se
produce ca in basme (imparateasa mananca un aliment si ramane insarcinata). O data realizata
conceptia copilul ramane in burta mamei si se naste prin ombilic sau operatie.
38

2.Teoria sadica asupra coitului. Aceasta teorie poarta amprenta stadiului sadic anal al dezvoltarii
sexualitatii infantile. Observarea accidentala a actului sexual al parintilor il determina pe copil sa
conceapa actul sexual ca pe un act de violenta, ceva in care partea mai puternica o supune pe cea
mai fragila.
3.Copii neaga diferenta anatomica dintre sexe (la 3 ani). Sfinxul (produs cultural) ar fi si el
expresia unei astfel de gandiri (intruneste atat atributele feminine cat si pe cele masculine). [Toate
aceste teorii pot fi regasite in carti despre psihologia basmului].
Implicatii antropologice ale teoriei despre sexualitatea infantila
Psihanaliza poate fi considerata in fond o psihologie genetica, dar spre deosebire de aceasta
(practicata de Jean Piaget) care se ocupa de dezvoltarea intelectuala in ontogeneza, psihanaliza ca
psihologie genetica se ocupa de socializarea instinctelor in ontogeneza in special de socializarea
instinctului sexual.
Principala concluzie a psihanalizei ca psihologie generala este ca in mod natural si deci la
inceputul vietii, omul este o fiinta supusa principiului placerii si in aceasta masura ca fiinta
hedonica in mod originar omul este o fiinta egoista.
Freud afirma ca dpdv al instinctului sexual omul devine altruist abia la pubertate cand zonele
erogene orientate spre reproducere isi subordoneaza toate celelalte zone erogene.
Daca omul este orientat spre obtinerea neconditionata a placerii si in egala masura o fiinta egoista,
atunci intre natura omului si cultura exista o contradictie, o ruptura, pentru ca tot ceea ce
achizitionam din partea culturii se suprapune peste o natura ostila a culturii (trebuie sa oprime
natura din om). => conform conceptiei secolului XIX, la Freud exista o pozitie ireductibila dintre
natura si cultura. Tot ceea ce este social, cultural in om, se dobandeste datorita interactiunilor
familiale in urma carora copilul interiorizeaza normele culturale.
Trecerea de la natura la cultura este posibila datorita particularitatii instinctului sexual de a fi
plastic. Spre deosebire de celelalte instincte, instinctul sexual accepta amanarea uneori indefinita a
satisfactiei si accepta deasemea numeroase obiecte de substitutie. Aceasta plasticizare face posibila
subminarea libidoului adica utilizarea energiilor instinctului sexual pentru alte scopuri decat cele
naturale, respectiv pentru scopuri inalt valorizate cultural.
Subminarea: schimbarea scopului tendintei sexuale, inlocuirea acestuia cu un scop cultural nu
conduce la diminuarea fortei respectivei tendinte, ea ramane la fel de puternica.
Subminarea vizeaza in special energia tendintelor sexuale care nu au fost integrate in tabloul
definitiv al sexualitatii. Subminarea se face in general pe seama tendintelor perverse.
Freud este unul dintre cei mai importanti critici ai culturii din secolul XX si alaturi de Nietzsche
trece drept critic al culturii.
Acuzatiile pe care le aduce Freud culturii se bazeaza pe experienta lui clinica: pe constarea ca
represiunea culturala la limita imbolnaveste adica produce nevroza in proportii de masa. Freud
considera nevroza ca o cale de integrare in cultura, nevrozele fiind persoane care raman suspendate
intre natura si cultura nereusind sa asimileze complet cerintele culturale.
Trecerea de la natura la cultura impune importante modificari principiului placerii, respectiv daca
principiul placerii presupune satisfacerea imediata principiul realitatii caracteristic culturii
presupune amanarea satisfacerii.

39

In al doilea rand trecerea de la principiul placerii la principiul realitatii presupune trecerea de la


bucurie si joc la durere adica la munca, presupune inlocuirea receptivitatii cu productivitatea, lipsa
refularii va fi inlocuita cu securitatea psihica.
Dpdv istoric aceasta trecere de la natura la cultura este impusa omului de necesitate, trecere la care
contribuie si erosul in sensul ca necesitatea naturala lipsa resurselor- impune omului asocierea cu
alti oameni, in felul acesta lupta e mai usoara iar erosul asigura coerenta grupului datorita legaturii
dintre barbati si femei si copilul lor.
Aceasta evolutie spre cultura care a fost menita sa-i usureze viata omului s-a realizat pe seama
erosului, respectiv cultura are la baza sublimarea energiilor instinctului sexual ceea ce face ca
dincolo de aceasta limita aceasta sublimare sa devina reprimare a instinctului sexual.
Freud desi scoate in evidenta efecte negative ale culturii nu intrevede nici o solutie, el considera ca
acesta este pretul pe care trebuie sa il platim pentru confortul pe care ni-l ofera cultura.
Herbert Marcusse in lucrarea Eros si civilizatie : acest conformism al lui Freud trebuie explicat
prin aceea ca intemeietorul psihanalizei nu avea o perspectiva istorica, el considera ca viata sociala
este data o data pentru totdeauna la fel ca si celelalte conditii naturale ale omului.
De fapt, Freud a confundat una dintre formele istorice ale principiului realitatii cu insasi principiul
realitatii adica a considerat ca principiul randamentului este de fapt principiul realitatii.
Principiul randamentului caracteristic pentru epoca moderna presupunea penuria si pe de alta parte
impartirea inechitabila a penuriei.
Dpdv al satisfactiei instinctuale aceste doua principii inseamna ca intreaga existenta a omului se
consuma pentru a-si asigura supravietuirea => cea mai mare parte a instinctelor este reprimata si
indreptata spre munca.
Daca principiul randamentului este doar una din formele principiului realitatii atunci exista
posibilitatea sa gandim si o alta forma neregresiva a principiului realitatii. Premisele acestui nou
principiu al realitatii sunt inregistrate de Marcusse in 1950 premisele societatii de consum care
autorizeaza sa gandim un alt principiu al realitatii.
ALEGEREA NEVROZEI
Problema la care raspunde alegerea nevrozei e urmatoarea: daca atat isteria cat si nevroza
obsesionala au la baza conflicte oedipiene, atunci intrebarea de ce unele persoane se orienteaza spre
isterie si altele spre nevroza obsesionala e pe deplin legitima. Aceasta intrebare e valabila si pentru
tipuri de personalitate respectiv pentru tipul de personalitate isterica si cel de personalitate
obsesionala. Detinem deja un raspuns: istericii folosesc ca mijloc de aparare fata de conflictele
oedipiene refularea in timp ce obsesionalii folosesc regresia. De ce unele persoane apeleaza la
refulare, iar altele la regresie? Ce provoaca apelul la regresie ca mijloc de aparare in fata
conflictelor oedipiene? Cel mai important factor e fixatia la stadiul sadic-anal. Cu cat fixatia de
acest tip e mai puternica cu atat regresia e mai probabila.
Care sunt factorii ce favorizeaza fixatia la stadiul sadic-anal?
un prim factor e dupa Freud de natura constitutionala, care insa nu e un factor fatal;
constitutional inseamna un grad crescut de erogeneitate a zonei anale. Acest factor actioneaza
intotdeauna impreuna cu factorii culturali care tin de relatiile intrafamiliale si mai ales de modul in
care se face educatia sfincteriana. Dintre acesti factori educationali sau culturali doi sunt
predispozanti la fixatie: pe de-o parte de satisfacerile exagerate a tendintelor sadic-anale, dar si de
40

frustrarile exagerate. In general, se considera ca aceste doua atitudini excesive ale persoanelor care
ingrijesc copiii predispun la fixatii. Se considera ca alternanta unor satisfaceri exagerate si a unor
frustrari de acest tip favorizeaza fixatiile.
al doilea factor important alaturi de fixatie, ce favorizeaza regresia, e natura organizarii
falice. Cu cat aceasta organizare e mai slaba, mai putin consolidata, cu atat ea va fi mai usor
abandonata ceea ce favorizeaza regresia. Foarte important pentru subminarea pozitiei falice e de
asemenea un factor cultural si anume reprimarea violenta a activitatilor erotice care caracterizeaza
stadiul falic. Este ceea ce s-a intamplat cu omul cu sobolani care la varsta de 6 ani a primit o
corectie violenta de la tatal sau datorita activitatilor autoerotice legate de stadiul falic.
al treilea factor este forta Eului. Eul care apeleaza la regresie ca sa se apere de conflictele
oedipiene e un Eu puternic pe de-o parte, si slab pe de alta parte puternic in sensul ca se poate
impotrivi tendintelor instinctuale inca din aceasta faza, dar slab pentru ca metodele utilizate sunt
complet imature.
In legatura cu regresia observatie ce priveste si isteria:
1. primul moment necesar pentru aparitia unei nevroze e o fixatie la un stadiu al dezvoltarii
psiho-sexuale infantile, fie ca e vorba despre o fixatie la stadiul genital, fie ca e vorba despre o
fixatie la stadiul sadic-anal;
2. al doilea moment este frustrarea in faza adulta care priveste satisfacerea afectiva si sexuala;
3. aceasta frustrare determina un al treilea moment care e regresia la punctul de fixatie din
perioada infantila;
4. al patrulea moment e reactivarea conflictelor legate de sexualitatea infantila, conflicte care se
rezolva prin simptome.
Alte particularitati ale nevrozei obsesionale se refera la mijloacele de aparare utilizate: spre
deosebire de isterie unde mijlocul de aparare principal e refularea, in nevroza obsesionala
combaterea tendintelor legate de faza sadic-anala folosite ca mijloace de aparare, formatiuni
reactionale: anularea, izolarea si suprainvestirea libidinala a lumii conceptelor. Folosirea izolarii
permite ca in cazul nevrozei obsesionale tendintele agresive, uneori distrugatoare sa patrunda in
constiinta, dar sa nu existe pericolul trecerii la actiune tocmai datorita izolarii care separa ideatia de
motricitate.
Alta particularitate pentru obsesionali existenta unui Supra Eu extrem de sever, sadic ceea
ce se datoreaza interventiei regresiei asa incat Supra Eul obsesionalilor e un Supra Eu arhaic,
extrem de crud.
Din punct de vedere al abordarii psihanalitice, nevroza optima e isteria. Nevroza obsesionala
e mult mai dificil de abordat.

41

NEVROZA SI CONDITIA UMANA


Una din afirmatiile lui Freud contestate energic de anumiti antropologi a fost afirmatia
despre universalitatea complexului Oedip. Dupa Freud a fi om, a trai in cultura inseamna sa treci
prin complexul Oedip, sa invingi aceste tendinte naturale catre incest, depasirea lor lasand urme in
inconstient, ceea ce in conditii determinate poate provoca nevroza. Daca intr-adevar complexul
Oedip e o faza prin care trec toti oamenii, atunci toti oamenii sunt nevrotici potentiali sau actuali.
Cum se deosebeste nevroticul potential de nevroticul in act?
Din punct de vedere psihanalitic diferenta e doar cantitativa, in sensul ca in timp ce la omul
sanatos fixatiile la stadiile dezvoltarii psiho-sexuale infantile sunt minime neoferind baza pentru
regresie si pentru simptome, la nevroticii in act ponderea fixatiilor infantile e majora asa incat chiar
frustrari minime pot produce regresia la aceste puncte de fixatie cu reactivarea conflictelor infantile
rezolvate prin simptome.
Pentru a folosi o metafora militara a lui Freud la omul sanatos trupele dezvoltarii psihosexuale au lasat in urma putine trupe de ocupatie. Marea masa a armatei dezvoltarii psiho-sexuale a
atins pozitiile genitalitatii adulte facandu-l pe individ apt de alte alegeri de obiecte (parteneri) decat
parintii. Dimpotriva la nevroticul in act cea mai mare parte a acestor trupe ale dezvoltarii psihosexuale au ramas in urma in pozitia complexului Oedip astfel incat partea infima care a avansat spre
genitalitatea adulta in fata celei mai mici frustrari revine la pozitiile consolidate din spate.
COMPLEXUL OEDIP IN LITERATURA
Caracteristicile manifestarii complexului Oedip in planul literar:
1. invaluirea si atenuarea problematicii oedipiene in asa fel incat opera literara respectiva sa
poata sa produca efectul catarhic pe care-l vizeaza. Orice opera literara care abordeaza
problematica oedipiana, chiar daca e vorba despre o opera literara dintr-o etapa mai
primitiva, va prezenta aceasta problematica oedipiana intr-un mod deghizat intr-o anumita
masura. Ex: Oedip Rege de Sofocle desi aici problematica oedipiana e pe deplin manifesta,
totusi exista anumite deghizari. Principala forma de atenuare a problematicii oedipiene e
atribuirea intentiilor incestuoase si paricide vointei zeilor si nu vointei personajului principal.
2. incifrarea istorica care e din ce in ce mai pronuntata pe masura ce gradul de dezvolatre
culturala e mai avansat.
Ex: Hamlet de Shakespeare aceasta tragedie a dat nastere la extrem de multe
comentarii datorita celebrei sovaieli hamletiene. Pentru a explica acest aspect au fost avansate mai
multe ipoteze care pot fi grupate in trei categorii:
ipotezele subiective explica sovaiala hamletiana prin particularitati ale firii personajului.
Goethe considera ca hipersensibilitatea il face incapabil pe Hamlet de actiune. Schlegel
considera ca sovaiala hamletiana ar izvori din lasitatea naturii sale.
ipotezele obiective Hamlet e nehotarat, incapabil de actiune pentru ca sarcina sa de a-si
razbuna tatal se loveste de obstacole de netrecut.
ipotezele spirituale Hamlet nu poate sa actioneze pentru ca simtul moral ii spune ca
razbunarea naturala conform legii Talionului e imorala si ca el ar opta pentru o actiune care sa
se incadreze intr-un cadru legal.

42

Interpretarea psihanalitica porneste de la constatarea ca celebra sovaiala al lui Hamlet nu


se manifesta decat intr-o singura privinta: Hamlet poate realiza orice actiune, poate fi oricat de crud
si nemilos, insa nu poate sa-l pedepseasca pe unchiul sau care i-a ucis tatal si s-a casatorit cu mama
sa, adica el nu poate sa indeplineasca misiunea pe care i-a incredintat-o spiritul tatalui sau. In alte
circumstante Hamlet nu ezita sa-l ucida pe Polonius care-l spiona din spatele unei draperii si
planuieste cu sange rece uciderea celor doi curteni pusi sa-l suprime pe Hamlet. Doar impotriva lui
Claudius, unchiul sau, el nu e in stare sa se comporte cu sange rece si ura fireasca e inlocuita in
acest caz prin autoreprosuri si prin tot felul de luminari. Acest comportament paradoxal al lui
Hamlet e explicat psihanalitic ca fiind exprimarea unui conflict inconstient. Acest conflict
inconstient e tocmai complexul Oedip, adica dorinta de a-si poseda mama si de a-si ucide tatal.
Unchiul sau nu a facut decat sa transpuna in realitate fantasma inconstienta oedipiana a lui Hamlet.
Ernes Jones Hamlet si Oedip dubla dorinta inconstienta a lui Hamlet de a-si poseda mama si
de a-si ucide tatal a fost realizata de unchiul sau. In ochii lumii moartea regelui si recasatorirea
Gertrudei sunt doua evenimente separate, dar in fantasma lui Hamlet cele doua reprezentari au fost
intotdeauna strans legate. Acum ele forteaza barierele refularii. Pentru a tine sub control aceste
tendinte oedipiene Hamlet trebuie sa ierte si sa uite crimele lui Claudius. Hamlet nu ar putea sa se
razbune pe unchiul sau fara sa se ucida pe sine insusi. Sovaiala = produsul unui conflict oedipian
abia controlat, caracterul isteric al lui Hamlet manifestandu-se si in alte circumstante. Ex: cazul
repulsiei sexuale pe care o exprima Hamlet in convorbirea cu Ofelia. Deghizarea tendintelor
oedipiene se realizeaza in aceasta opera literara prin intermediul deplasarii. Asa cum Oedip nu facea
decat sa execute vointa zeilor, tot astfel in Hamlet dorintele oedipiene nu-i apartin personajului
principal ci sunt atribuite unchiului sau, ceea ce atenueaza gravitatea delictelor oedipiene pentru ca
in cazul lui Claudius e vorba de fraticid, iar incestul nu se mai realizeaza pentru ca Gertruda nu e
mama, ci cumnata. Din datele biografice ale autorului reiese ca aceasta tragedie a fost scrisa dupa
moartea tatalui sau fiind de presupus ca doliul i-a reactivat problemele oedipiene. Aceasta tragedie
are structura unui vis pe care l-a facut Shakespeare in care se imbina elemente reale si fantasmatice.
Ca in vis sau basm visatorul autor apare ca un print, fiul regelui. Ca in realitate tatal sau, regele a
murit. Insa trecerea sa in nefiinta nu s-a produs natural ci a fost provocata prin otravire de catre un
rival care dorea sa-i ocupe pozitia si sa-i ia femeia. Aceste aspecte imaginare trebuie atribuite lumii
fantasmatice, infantile a autorului. Dorintele sale infantile sunt deplasate ca in vis asupra altcuiva,
dar aceasta deplasare se face asupra unei rude ceea ce indica clar ca de fapt avem de-a face in
Claudius cu Alter Egoul autorului.
PROCESELE PRIMARE SI PROCESELE SECUNDARE IN PSIHANALIZA
Termenii de proces primar i proces secundar sunt utilizai n psihanaliz pentru a desemna dou
fenomene distincte, chiar dac sunt legate unul de cellalt.
Procesul primar desemneaz fie un anumit mod de gndire care este caracteristic copilului al crui
EU nu este nc structurat, fie modalitatea cu care considerm c energia pulsional este descrcat
la nivelul SINE-lui i EU-lui imatur.
n aceeai optic am putea afirma c procesul secundar desemneaz o modalitate de gndire
caracteristic a EU-lui matur precum i procesul care const n fixarea i mobilizarea energiilor
pulsionale ale EU-lui matur. Aceste dou modaliti de funcionare ale aparatului psihic au o mare
importan n clinic i sunt relativ uor de studiat.

43

n privina modalitilor n care energia pulsional este descrcat, ea ocup un loc mai mare n
teoria psihanalitic cu toate c abordarea acestui concept este mai puin facil.
Caracterisiticle de baz ale procesului primar ar putea fi descrise de o manier relativ simpl prin
referire la teoria concepiei pulsionale.
S subliniem doar faptul c pulsiunile ce sunt asociate acestor procese primare sunt extrem de
mobile. Este vorba de o mobilitate de investire care ine cont de dou caracteristici frecvente: pe de
o parte tendina de o gratificare imediat care este caracteristic unui SINE i EU imatur i pe de
alt parte facilitatea cu care investiia poate fi deplasat de la obiectul su de origine, sau de la
modul de descrcare din momentul n care exist la acest nivel o blamare sau o imposibilitate de
gratificare.
Prima caracteristic - adic tendina spre o gratificare imediat sau spre descrcri pasionale
imediate este ct se poate de evident la sugar sau copilul mic la care funciunile EU-lui sunt nc
prost structurate.
Dar este de retinut faptul ca acest mod de funcionare este ct se poate de curent i ulterior pe
parcursul vieii.
n ceea ce privete cea de-a doua caracteristic referitoare la facilitatea cu care o investiie fcut,
poate fi deplasat, aceasta poate fi ilustrat foarte uor prin cteva exemple.
De exemplu, copilul ca-i suge degetul atunci cnd nu este n msur s-i gseasc un sn sau un
biberon. La acesta, energia pulsional este asociat dorinei de a suge i se regsete dirijat ctre
reprezentarea mintal a snului sau biberonului. Investiia este mobil, cu toate acestea i dac
descrcarea nu poate fi obinut cu snul sau cu biberonul pentru c ele i sunt inaccesibile, ea este
deplasat asupra degetului copilului, care-i este accesibil.
Un alt exemplu de proces primar este oferit de jocul copiilor n care foarte rapid aversiunea pe care
o pot acumula mpotriv prinilor este descrcat asupra partenerului sau fratelui mai mic. Aceeai
deplasare rmne operant i cu sens invers ca n cazul acelor prini care seara i ceart copiii,
cnd n realitate sunt frustrai de relaiile cu colegii sau superiorii de la locul de munc fa de care
nu-i pot exprima sentimentele.
Procesele secundare: atunci cnd lum n studiu procesele secundare vom constata existena unor
fenomene diferite. Ceea ce domin acum este capacitatea de amnare a descrcrii energiei
pulsionale pn cnd circumstanele devin mai favorabile.
O alt caracteristic este aceea c investiiile sunt mult mai puternic ataate de un obiect anume, sau
la o modalitate de descrcare specific dect n cazul proceselor primare. Dar diferenele sunt mai
degrab cantitative dect calitative iar tranziia de la procesele primare la cele secundar se face
gradual.
Cele dou forme de funcionare se regsesc amndou la nivelul comportamentului i gndirii unui
individ i o separare ntre cele dou niveluri nu poate fi operat niciodat complet.
Fenomenul este mai curnd caracterstic unui proces progresiv care face parte din maturizarea Eului. Termenul de proces primar i proces secundar desemneaz deasemeni dou modaliti de
gndire diferite - ceea ce reprezint cele dou modaliti diferite de descrcare pulsional i rmne
valabil i n ceea ce privete modalitile de gndire. Aparent, pare mai facil s caracterizm
procesele secundare dect pe acelea primare.
Este vorba de modul de gndire cel mai curent, pe care-l cunoatem cel mai bine i care ascut de
legile logicei formale.

44

Diferenele sunt semnificative fa de procesele primare care sunt caracteristice unui Eu nc imatur
- n care domin impresia de stranietate i incoeren.Este vorba de absena termenului negativ,
condiional sau oricare alt conjuncie calitativ. Atunci cnd o propoziie este formulat doar
contextul permite aprecierea dac ea este pozitiv sau negativ, sau chiar dac ea este una
condiional sau nu. n realitate ni se pare destul de dificil de demonstrat c un asemenea mod de
gndire aparine registrului normalului i nu patologicului.
n acest tip de funcionare, reprezentarea sub form de aluzii sau analogii este frecvent i o parte
dintr-un obiect, amintire, etc. - a unei uniti, altfel spus, poate foarte bine s reprezinte ntregul i
invers.
n plus, ideile diferite pot s se regseasc exprimate printr-o singur idee sau o singur imagine.
De fapt n cursul procesului primar, expresia verbal nu are aceeai extensie ca n cazul procesului
secundar. Imaginea vizual sau alte impresii senzoriale pot s apar n locul cuvintelor i pot chiar
nlocui un paragraf sau un capitol ntreg. S mai adugm c sensul timpului nu are aceeai
inciden n cadrul celor dou modaliti de gndire: termeni ca "nainte", "dup", "acum" sau
"atunci" par s nu-i gseasc locul exact. Trecutul, prezentul i viitorul sunt confundate sau prost
delimitate.
Este adevrat c un asemenea mod de gndire se regsete n cele mai multe din cazurile ce in de
registrul patologicului i se exprim de o manier aa de masiv nct ocup avantscena
simptomatologiei.Este cazul unor situaii deteriorative de origine toxic sau organic precum i stri
de etiologie nedeterminat cum ar fi schizofrenia sau psihozele maniaco-depresive, dar s subliniem
c modalitatea de gndire de tipul proceselor primare nu este una specific patologic. Anomalia, n
asemenea cazuri rezid n absena sau dispariia gndirii dup modalitatea proceselor secundare mai
degrab dect n prezena proceselor primare. Doar prezena dominant sau exclusiv a acestui mod
de gndire constituie un fapt patologic n cursul vieii adulte, n rest, n afara acestei dominante,
gndirea primar reprezint un substrat comun.
PULSIUNILE
Teoriile psihologice edificate de Freud au avut mereu, n msura posibilului, o orientare fiziologic.
n repetate rnduri Freud a ncercat s formuleze o psihologie corelat neurofiziologic lucru
imposibil la sfritul secolului XIX astfel c nu a reuit practic niciodat s stabileasc o corelaie
satisfctoare ntre aceste dou discipline. Cert este c, pentru o perioad de timp el a mprtit
credina general a epocii sale potrivit creia fenomenele mentale ar fi susceptibile de o descriere n
termenii funcionrii cerebrale. Astzi o asemenea descriere nu este posibil, nimeni nu tie cnd va
fi, iar pn una alta legturile teoretice ntre psihanaliz i alte ramuriale biologiei sunt puine i slab
susinute.
Dou dintre aceste legturi se refer pe de o parte la funciile psihice care sunt asociate percepiei,
iar pe de alt parte la forele instinctuale denumite pulsiuni.
n sens analitic prin termenul de pulsiune este desemnat acel proces dinamic constnd dintr-o
presiune (ncrctur energetic, factor de motricitate) care face ca organismul s tind spre un
scop. Dup Freud, o pulsiune i are sursa ntr-o excitaie corporal, o stare de tensiune altfel spus,
iar scopul continuu al oricrei asemenea stri este de a suprima tensiune generat din sursa
pulsional.
Din punct de vedere terminologic noiunea de pulsion (pulsiune) a fost introdus n traducerile
franceze din opera lui Freud ca echivalent al termenului german Trieb i pentru a evita
45

suprapunerile cu termenii mai vechi ca insitnct (instinct) i tendance (tendin). Aceast convenie
n-a fost ntotdeauna respectat, dei este ct se poate de justificat ct vreme termenul de
pulsiune se refer la activiti psihice care difer de ceea ce numim n mod obinuit instincte la
animale, cu toate c n mod sigur exist o legtur ntre ele. Distincia care trebuiete operat ar fi
aceea c un instinct este o capacitate nscut sau chiar o necesitate de reacie de o manier
stereotip i constant la un ansamblu de stimuli. Aceast reacie constant constituie un ntreg
comportament care este n sine un fenomen mult mai complex dect un simplu reflex cum ar fi unul
osteo-tendinos de exemplu. Instinctul pe alt parte, are n comun cu un acest simplu reflex faptul c
antreneaz la animal o stimulare care se traduce print-o excitaie central urmat de un rspuns
motor care este posibil.
n ceea ce-l privete, cnd vorbete de Instinkt, Freud o face pentru a desemna tocmai un
comportament animal fixat prin ereditare, caracteristic speciei, preformat n derularea sa i adaptat
obiectului su.
Freud folosete termenul intinkt n sensul clasic (vorbind de "instinct al animalelor", de
"cunoatere instinctiv a pericolelor" etc. Mai mult, cnd se ntreab "....dac exist la om
formaiuni psihice ereditare, ceva analog instinctului animalelor", el nu vede n acestea
reprezentanii pulsiunilor. Termenul are pentru Freud implicatii definite clar, care nu se suprapun
noiunii de pulsiune, pe care maestrul le vede n ,,schemele filogenetice ereditare, care sunt
fantasmele originare.
Termenul utilizat de Freud a fost acela de Trieb1, termen de origine germanic, utilizat din cele mai
vechi timpuri i care pstreaz nuana de presiune (treiben = a presa, a mpinge). Accentul este deci
pus nu att pe o finalitate precis, ct pe o orientare general i evideniaz mai degrab caracterul
irezistibil al presiunii2 dect fixitatea scopului i a obiectului.
Presiunea aceasta acioneaz ca o fora mobilizant relativ nedeterminat n raport cu
comportamentul indus i n raport cu obiectul care ofer satisfacerea, diferind clar de teoriile
instinctului, att n forma lor clasic, ct i n nnoirile pe care i le-au adus cercetrile contemporane
(noiunea de pattern comportamental de mecanisme nnscute de declanare, de stimuli-semnale
specifice etc.). nc din 1905, Freud opereaz o difereniere ntre dou tipuri de excitaie (Reiz) la
care organismul este supus i pe care trebuie s le descarce conform principiului constanei:
1.
Excitaiile extene, pe care subiectul le poate evita, sau de care se poate proteja, ntr-o
oarecare msur i;
2.
Surse de excitaie interne care produc constant un aflux de tensiune de care organismul
nu se poate debarasa i care este resortul funcionrii aparatului psihic. Pentru prima dat
n Trei eseuri asupra teoriei sexualitii (Drei Abhandlungen zur Sexualtheorie, 1905)
Freud introduce termenul de Trieb, ca i distinciile, ce vor continua sa fie utilizate
ulterior, ntre surs, obiect, scop.
Nu este mai puin adevrat c ceea ce vom numi n continuare pulsiune, nglobeaz
reprezentri mentale sau imagini care nu au ntotdeauna un echivalent sau rspuns motor, ns sunt
n acelai timp o form de rspuns la o stimulare extern. Activitatea motorie care va urma acestor
reprezentri mentale a unei imagini este controlat de o parte din aparatul psihic nalt difereniat pe
1 Unii autori anglo-saxoni traduc termenul de Trieb prin acela de drive
2 Termenul pulsion (pulsiune) are deci meritul de a pune `n eviden] sensul de
presiune.
46

care terminologia psihanalitic l desemneaz prin noiunea de EU. Acest EU va permite o adaptare
a rspunsului putnd fi modificat n urma unei alegeri raionale, n loc s fie constant i stereotip
aa cum este instinctul, la animal. Aceast difereniere ntre viaa instinctiual la om i manifestri
asemntoare la animal nu trebuiete nici ea mpins prea departe.
La adult de exemplu, exist o relaie foarte evident i strns ntre pulsiunile sexuale, n sensul n
care am definit termenul, i comportamentul pe care l developeaz i care va finaliza prin apogeu.
Dealtfel, noiunea de pulsiune a fost pus de Freud n eviden n cadrul descrierii sexualitii
umane. Pornind de la studierea perversiunilor i a manifestrilor sexualitii infantile, Freud merge
cumva mpotriva curentului general acceptat ce atribuie pulsiunii sexuale un scop i un obiect
specifice i o localizeaz n excitaiile i funcionarea aparatului genital, subliniind c obiectul este
variabil, contingent i c nu este ales n forma sa definitive dect n funcie de vicisitudinile istoriei
subiectului. Chiar i scopurile pot fi multiple, parcelare (pulsiuni pariale) i strns dependente de
sursele somatice; acestea sunt n acelai timp multiple i susceptibile s dobndeasc i s pstreze
pentru subiect o funcie prevalent (zone erogene); pulsiunile partiale nu se subordoneaz zonei
genitale i nu se integreaz scopului realizrii coitului dect ca urmare a unei evoluii complexe,
pentru care nu este suficient asigurarea maturrii biologice.
Am putea aduga dealtfel c, n ceea ce privete pulsiunile, rspunsurile motorii sunt determinate n
foarte mare msur de factori genetici (n sensul cel mai general al cuvntului), ns nu este mai
puin adevrat c stereotipia rspunsurilor este mai slab la om dect la animal, iar factorii externi
rezultnd din mediul nconjurtor sau din nvare au o influen mult mai mare.
O pulsiune este deci un element psihic determinat de o manier genetic care atunci cnd se
exercit, d natere la o stare de excitaie psihic sau dac preferm la o stare de tensiune psihic.
La rndul su aceast excitaie sau tensiune psihic, mpinge individul ctre o activitate care
reprezint rspunsul la aceast tensiune i care este n egal msur determinat la un nivel genetic
de o manier general, dar asupra creia individul pstreaz ntr-o oarecare msur un control.
Aceast activitate de rspuns duce, n principiu, la o stare caracterizat prin ncetarea excitaiei i
obinerea unei gratificaii morale.
Se observ faptul c avem de a face cu o secven care este caracteristic pulsiunii: aceast secven
poate fi denumit n ordine tensiune; activitate motorie; ncetarea tensiunii sau necesitate - activitate
motorie - gratificaie.
Problema care se ridic, pe bun dreptate, atunci cnd abordm problema pulsiunilor, este
modalitatea n care sunt situate aceste fore ce atac organismul din interior i-l mping s
indeplineasc anumite aciuni susceptibile s provoace o descrcare de excitaie. Este vorba de o
sursa somatic sau de o energie psihic?
ntrebarea pus de Freud primete rspunsuri diferite n msura n care pulsiunea este definit ca
un concept-limit ntre psihism i somatic. Ea este legat, dup prerea lui Freud, de noiunea de
reprezentant". prin care Freud ntelege un fel de delegat trimis de somatic n psihic.
Noiunea de pulsiune este analizat, aa cum am artat, pe baza modelului sexualitii, dar, de la
nceput, n teoria freudian, pulsiunii sexuale, i sunt opuse alte pulsiuni. Dealtfel, teoria pulsiunilor
la Freud va rmne totdeauna dualist: primul dualism invocat este cel al pulsiunilor sexuale i
cel al pulsiunilor de autoconservare sau pulsiunilor Eu-lui . Freud nelege marile nevoi sau
marile funcii indispensabile autoconservrii individului prin prisma unui model n reprezentantul
este foamea i funcia de nutriie. Acest dualism se manifest nc de la originile sexualitii,
pulsiunea sexual detandu-se de funciile de autoconservare pe care se sprijin la nceput; el poate
s explice conflictul psihic, Eu-l gsind n pulsiunea de autoconservare cea mai mare parte a
energiei necesare aprrii mpotriva sexualitii.
47

Al doilea dualism este cel introdus de ctre Freud n Dincolo de principiul plcerii (Jenseits des
Lustprinzips, 1920) opune pulsiunea de via i pulsiunea de moarte i modific funcia i situaia
pulsiunilor aflate n conflict.
n aceast ultim teorie, cele dou mari tipuri de pulsiuni sunt postulate, nu att ca motivaii
concrete ale funcionrii organismului, ct ca principii fundamentale care regleaz n ultim analiz
activitatea acestuia: ....numim pulsiuni, forele pe care le postulm n spatele tensiunilor
generatoare de nevoi ale Sinelui". Aceast schimbare de accent este i mai evident n afirmaia:
...teoria pulsiunilor este, ca s spunem aa, mitologia noastr. Pulsiunile sunt fiine mitice,
grandioase n indeterminarea lor....
Concepia freudian despre pulsiune conduce dup cum se vede din aceast simpl trecere n
revist - la dizolvarea noiunii clasice de instinct, conturnd dou direcii opuse. n primul rnd,
conceptul de pulsiune parial" subliniaz ideea c pulsiunea sexual exist mai nti n stare
"polimorf" i vizeaz n principal suprimarea tensiunii la nivelul sursei corporale, c ea se leag, n
istoria subiectului, de reprezentani care determin obiectul i modul de satisfacere: presiunea
intern, iniial nedeterminat parcurge o evoluie care i va imprima trsturi extrem de
individualizate. n al doilea rnd, Freud, subordoneaz ansamblul manifestrilor pulsionale unei
singure mari opoziii fundamentale, mprumutat dealtfel, din tradiia mitologic: opozitia dintre
Foame i Dragoste i apoi opoziia dintre Dragoste i Ur.
Aceasta a doua form de exprimare a dinamicii pulsiunilor ine mai mult cont de caracterul
subiectiv al experienei individuale, dect prima.
Aceast trstur pe care o au pulsiunile de a obliga indivizii la o activitate motorie semnificativ, la impresionat pe Freud care a tras conlcuzia c exist o cantitate oarecare de energie psihic care
face parte din toate pulsiunile sau care, de o manier sau alta, decurge din aceasta.
Aceast energie psihic nu trebuiete considerat ca fiind similar sensului fizic al termenului; este
vorba doar de o analogie la nivel senzorial. Nu exist nici o posibilitate de obiectivare a acestei
energii psihice - bineneles - i nimeni nu ar fi capabil s o evidenieze vreodat, dar este vorba de
un concept care permite formularea de ipoteze i care familiarizeaz incontestabil nelegerea unora
din fenomenele care pot fi observate.
Freud nu s-a oprit aici ci i-a continuat analogia ntre aceste ipoteze psihologice i domeniul fizicii,
vorbind de cantitile de energie despre care presupunem c aparin unui obiect sau unei persoane
anume.Pentru a desemna acest concept Freud va utiliza termenul de Besetzung - tradus n englez
prin Cathexis - care face trimitere la o noiune de investiie. Noiunea de cathexis sau investiie
reprezint cantitatea de energie psihic care poate fi dirijat ctre o reprezentare mental, sau
atribuit ei.
Aceasta duce la ideea c pulsiunea i energia care i este atribuit sunt considerate ca fiind nite
fenomene intrapsihice pure.
Energia nu poate scpa nafara unui spaiu nconjurtor i s se ataeze de obiecte n mod direct.
Ceea ce este investit evident sunt diversele amintiri, gnduri sau fantasme ale obiectului - ceea ce
sunt determinate curent reprezentri psihice. Cu ct mai mare este investiia cu att mai important
este obiectul investit n plan psihologic.
Pentru a ilustra definirea aceasta a investiiei psihice (cathexis) putem oferi exemplul copilului
pentru care mama constituie o surs major de gratificaii instinctuale. Am putea spune, n sensul
celor artate anterior, c mama este un obiect important pentru pulsiunile copilului i acest obiect
este investit ntr-un grad mare cu energie psihic.
Aceasta vrea s spun c, gndurile, imaginile i fantasmele care constituie reprezentrile mentale
ale mamei pentru copil sunt investite ntr-un mare grad cu aceast energie.
48

S lum n discuie n prezent problema naturii i clasificrii pulsiunilor. Freud i-a modificat i
dezvoltat ipotezele a propos de clasificarea pulsiunilor n cursul a peste trei decenii ntre 1890 i
1920, iar la clasificarea pe care el a elaborat-o n final s-au adugat de-a lungul timpului elemente
importante i de mare valoare din partea diferiilor discipoli i adepi.
Se tie faptul c Freud s-a artat ntotdeauna critic fa de orice teorie a instinctelor sau a pulsiunilor
care ar conduce la stabilirea unui catalog inventariind tot attea pulsiuni cte tipuri de activiti
cunoscute exist (de exemplu invocarea unui instinct gregar pentru a explica viaa n
comunitate). El va distinge doar dou mari feluri de pulsiuni: pulsiunile sexuale i pulsiunile de
autoconservare , ulterior el va renuna rapid la ideea unei pulsiuni de autoconservare pe care o va
considera ca fiind o ipotez nesatisfctoare i va considera timp de muli ani toate manifestrile
instinctuale ca fcnd parte sau ca fiind deviate din pulsiunea sexual. Studiul diverselor fenomene
psihice i n special cele care in de sadism i de masochism, l va determina pe Freud s-i revad
teoriile nc o dat i n cartea sa "Dincolo de principiul plcerii" va formula o teorie a pulsiunilor
care rmne n general admis de ctre psihanaliti cu toate c unii dintre ei mai discut anumite
aspecte. Dup aceast ultim formulare Freud va propune ipoteza potrivit creia pulsiunile pot fi
mprite n dou categorii: pulsiuni sexuale i pulsiuni agresive.
Aa cum noua terminologie o sugereaz, acest dinamism este n raport destul de grosier cu ceea ce
am spus de o manier general atunci cnd vorbim de sex sau agresiune, dar n fapt o definire foarte
precis a acestor dou pulsiuni este foarte dificil. Ne mulumim s semnalm a propos de aceste
pulsiuni, c unele determin componenta erotic a activitilor noastre mentale, n vreme ce,
celelalte dau natere componentei pur destructive a acestor activiti.
n realitate o formulare atent i prudent se impune cci este foarte important s subliniem c n
toate manifestrile observabile - fie c este vorba de natural sau patologic, cele dou tipuri de
pulsiuni coexist i se exprim mpreun.
Pentru a relua un termen analitic avansat de Freud am putea spune c cele dou tipuri de pulsiuni
sunt fuzionate chiar dac, cel mai adesea, de o manier inegal.
Astfel activitatea care poate aprea ca manifestarea cea mai reprobabil a cruzimii i care nu ar
satisface n aparen dect pulsiunea agresiv are n realitate ntotdeauna o implicare sexual
incontient i determin la autorul ei o satisfacie de aceast natur.
Similar, nu exist act de dragoste, chiar i cel mai tandru, care s nu determine n acelai timp o
descrcare incontient de pulsiuni agresive.
n ali termeni vorbind, pulsiunile a cror existen se postuleaz nu sunt observabile direct n stare
pur n cazul comportamentului uman.
Prin distingerea acestor dou tipuri de pulsiuni se poate admite existena a dou categorii de energie
psihic: cea asociat pulsiunii sexuale i cea asociat pulsiunii agresive.
Prima poart un nume care i este propriu: libido. Cea de-a doua nu are un nume care s-i fie
propriu, pur i simplu se vorbete n mod curent de energie agresiv sau mai simplu de agresiune.
1. PULSIUNEA SEXUAL
Presiune intern creia psihanaliza i d un cmp de aciune mult mai larg dect cel al activitii
sexuale n sensul curent al termenului. n PS, se verific perfect anumiite caracteristici ale
pulsiunii, care o deosebesc de instinct: obiectul ei nu este biologic predeterminat, modalitile de
satisfacere (scopurile) sunt variabile, mai exact legate de funcionarea unor zone corporale
determinate (zone erogene), dar susceptibile s nsoeasc activitile dintre cele mai variate pe
care se sprijin.

49

Aceast diversitate a surselor somatice ale excitataiei sexuale presupune c pulsiunea sexual nu
este de la nceput unificat ea este mai nti frmiat n pulsiuni pariale a cror satisfacere este
local (plcere de organ). Psihanaliza arat c pulsiunea sexual este, la om, strns legat de un joc
de reprezentri sau fantasme care o determin. Ea se organizeaz sub primatul genitalitii doar la
captul unei evoluii complete i aleatorii i numai astfel ea regsete fixitatea i finalitatea
manifeste ale instinctului.
De fapt excitaia sexual i gratificaia sexual sunt n mod evident asociate unor stimulri i
schimbri fizice variate iar hormonii produi de glandele endocrine au un efect profund asupra
comportamentului sexual al individului (o asemenea corelaie fizico-psihic nu este att de evident
n ceea ce privete pulsiunile agresive).
Conform teoriei analitice, manifestrile instinctuale innd de sexualitate se exprim deja la sugar,
infuienndu-i comportamentul i exigenele de gratificare.
Freud n "Trei eseuri asupra sexualitii" descrie secvena maturizrii pulsiunilor sexuale cu
ncepere din primul an de via.
n decursul primelor 18 luni aproximativ gura, buzele, limba constituie zona principal de satisfacii
sexuale ale copilului. Aceasta vrea s semnifice c dorinele i gratificaiile sale se situeaz n
principal la nivel oral. n decursul urmtoatrelor 18 luni, cealalt extremitate a tubului digestiv anusul - devine locul cel mai important privind tensiunile i gratificaiile de natur sexual.
Senzaiile de plcere i neplcere sunt asociate aici cu expulzarea sau retenia bolului fecal.
n fine ctre sfritul celui de-al treilea an de via, partea cea mai important a corpului referitor la
senzaiile sexuale se deplaseaz ctre organele genitale.
Este evident c n decursul acestor faze, diferitele obiecte i maniera de a obine gratificaii variaz
ca grad de importan n viaa psihic a copilului. Am putea remarca c snul este de o mai mare
importan psihic n timpul fazei orale dect n cursul fazei anale sau falice. Aceste schimbri
survin gradual iar renunarea la obiecte i la modurile de gratificare se face progresiv chiar i dup
intrarea n scen a substitutelor.
Din punct de vedere economic, Freud postuleaz existena unei energii unice n vicisitudinile
pulsunii sexuale: libidoul.
Investiia libidinal a unui obiect caracteristic dintr-o faz anterioar diminu pe msur ce faza
urmtoare este atins i cu toate c diminuat acest cathexis persist pentru o perioad de timp dup
stabilirea fazei ulterioare i dup ce obiectele care i sunt caracteristice au devenit preponderente.
Cantitatea de energie libidinal care este atribuit unui obiect sau unui mod de gratificaie
aparinnd unei faze anterioare devine progresiv detaat de cest obiect i ea va fi uterior atribuit
altor obiecte sau moduri de gratificaie ce aparin fazelor urmtoare.
Astfel de exemplu, libidoul care era ataat iniial de snul matern (sau mai precis reprezentarea
psihic a acestui sn) va deveni mai apoi ataat bolului fecal i mai trziu penisului.
n ali termeni spus, exist un curent libidinal care trece de la un obiect la un altul n cursul
dezvoltrii psiho-sexuale i se pare c intensitatea acestui curent provine dint-o determinare
genetic n sensul larg al termenului i poate varia considerabil de la un individ la altul.
Exist suficiente premise care ne determin s credem ns, c nici unul dintre obiectele n care s-a
investit masiv, nu este pe deplin abandonat. Cea mai mare parte a energiei libidinale se poate dirija
ctre alte obiecte dar n mod normal subzist o parte ce rmne ataat la obiectul imaginar. Acest
fenomen de persisten a unei investiii libidinale ntr-un obiect aparinnd copilriei i care
supravieuiete acestei perioade, este unit n analiz fixaie.
De exemplu, un biat poate rmne fixat pe mama sa i se regsete n dificultate atunci cnd este
vorba s stabileasc relaii afective normale cu alte femei n cursul vieii sale adulte. Dar termenul
50

de fixaie se mai poate referi n plus i la modalitile de gratificaie i n acest sens vorbim de
persoane care au rmas fixate pe modaliti orale sau anale de gratificaie iar utilizarea termenului
indic de regul c ne aflm n prezena unui fenomen patologic lucru probabil adevrat n
condiiile n care gradul de fixaie domin excesiv. O fixaie, fie c ea se refer la un obiect sau la
un mod de gratificaie este de regul incontient fie n porte fie n totalitate. Am putea presupune la
prima vedere c o fixaie foarte puternic este contient n vreme ce una slab nu este.
Din punct de vedere dinamic, Freud vede n pulsiunea sexual un pol necesarmente prezent al
conflictului psihic: ea este obiectul privilegiat al refulrii n incontient. El a susinut pe parcursul
ntregii sale opere c refularea vizeaz preferenial pulsiunea sexual; n consecin, i acord un rol
major n conflictul psihic, lasnd totui deschis problema motivelor fundamentale ale unui
asemenea privilegiu al refulrii. La ceea ce am descris a propos de refulare ar mai fi de adugat i
descrierea unei rentoarceri n trecut fenomen care de regul poart denumirea de regresie.
Atunci cnd utilizm acest termen n raport cu o pulsiune, aceasta poart denumirea de regresie
instinctual. Acest termen desemneaz rentoarcerea la un mod de gratificaie anterioar. Regresia
instinctual este n relaie stns cu fenomenul de fixaie deoarece n fapt atunci cnd survine o
regresie, ea se realizeaz n general ctre un mod de gratificaie sau ctre obiecte fa de care
subiectul era deja fixat. Dac un mod nou de gratificare se dovedete insuficient, el va fi abandonat
i subiectul tinde natural s se rentoarc ctre un model deja ncercat.
Un exemplu de regresie ar putea fi furnizat de cel al copilului unic care odat cu naterea unui
frior cu care va trebui s mpart atenie i afectivitate prinilor fie va rencepe s-i sug degetul
(obicei la care renunase) fie va relua o trecut enurezie.
n fine s lum n discuie o alt caracteristic important o sexualitii infantile: este vorba de
relaiile pe care copilul le stabilete cu obiectele dorinelor sale sexuale. Pentru a lua un exemplu ct
se poate de simplu, dac sugarul nu are la ndemn snul matern pentru a-i satisface nevoile, va
nva rapid s-i satisfac aceast dorin cu propriile sale degete. Aceast capacitate de a-i
satisface propriile dorine i propriile sale nevoi sexuale se numete autoerotism. Autoerotismul
permite unui copil o anumit independen fa de anturajul su n care ceea ce privete obinerea
gratificaiilor.
2. PULSIUNEA DE AUTOCONSERVARE
Termen prin care Freud desemneaz ansamblul nevoilor legate de funciile corporale necesare
conservrii vieii individului i al cror prototip l constituie foamea. Pulsiunile de autoconservare
sunt opuse de Freud pulsiunilor sexuale n cadrul primei teorii a pulsiunilor.
Termenul pulsiune de autoconservare nu apare la Freud dect n 1910, ideea de a opune pulsiunilor
sexuale un alt tip de pulsiuni fiind anterioar i explicit n lucrarea Trei eseuri asupra teoriei
sexualiii (Drei Abhanldlungen zur Sexualtheorie, 1905), n care el face afirmaii privind
sprijinirea sexualitatii pe alte functii somatice: de exemplu, la nivel oral, plcerea sexual i gsete
suportul n activitatea de nutriie. Ulterior, n 1910, Freud va enuna opoziia care va rmne
central n prima teorie a pulsiunilor: "...opoziia incontestabil dintre pulsiunile care servesc
sexualitii, obinerii plcerii sexuale, i celelalte, care au ca scop autoconservarea individului:
pulsiunile Eu-lui. Toate pulsiunile organice active n psihicul nostru pot fi mprite, dup cuvintele
poetului, n foame sau dragoste.
Modalitatea prin care cele dou mari tipuri de pulsiuni ajung s se opun n conflictul defensiv, se
explic prin aceea c, n msura n care ele nu se pot satisface dect cu un obiect real, pulsiunile
Eu-lui efectueaz foarte repede trecerea de la principiul plcerii la principiul realitii, devenind
chiar ageni ai realitii i opunndu-se astfel pulsiunilor sexuale ce se pot satisface fantasmatic i
51

rmn mai mult timp doar sub dominaia principiului plcerii. (n: Formulri asupra celor dou
principii de funcionare psihic; Formulierungen ber die zwei Prinzipien des psychischen
Geschehens, 1911).
O asemenea concepie este concentrat n ideea enunat de Freud: conflictul dintre pulsiunile
sexuale i pulsiunile de autoconservare furnizeaz cheia nelegerii nevrozei de transfer: ,,...o parte
esenial a predispoziiei psihice la nevroz provine din ntrzierea cu care pulsiunea sexual
accept realitatea".
Freud va realiza remanieri succesive teoriei pulsiunilor, realiznd situri diferit a pulsiunilor de
autoconservare. Astfel, dac termenii de pulsiuni ale Eu-lui i pulsiuni de autoconservare, coincid
iniial, ei primesc ulterior sensuri diferite. n ceea ce privete funciile de autoconservare,
concluziile se pot schematiza astfel:
l. Odat cu introducerea narcisismului (1915), pulsiunile de autoconservare ramn opuse
pulsiunilor sexuale, dei acestea sunt subdivizate dup cum ele vizeaz obiectul exterior (libidou
obiectal) sau Eu-l (libidou al Eu-lui).
2. ntre anii 1915-1920, cnd Freud realizeaz o aparent apropiere de vederile lui Jung i este
tentat s adopte ideea unui singularism pulsional, pulsiunile de autoconservare tind s fie
considerate un caz particular al iubirii de sine sau al libidoului Eu-lui.
3. Dup 1920, este introdus un nou dualism, cel al pulsiunilor de moarte i al pulsiunilor de via.
ntr-o prima etap, Freud va ezita n privina siturii pulsiunilor de autoconservare, clasndu-le mai
nti n grupa pulsiunilor de moarte: ele n-ar constitui dect detunri ale pulsiunilor de moarte,
exprimnd faptul c "organismul nu vrea s moar dect n felul lui". El va rectifica curnd aceast
idee, i va vedea n conservarea individului un caz particular al pulsiunilor de via.
3. PULSIUNILE DE VIA
Categorie mare de pulsiuni pe care Freud, n ultima sa teorie, le opune pulsiunilor de moarte. Ele
tind spre constituirea i meninerea unor uniti din ce n ce mai mari. Pulsiunile de via,
desemnate i prin termenul Eros, cuprind nu numai pulsiunile sexuale propriu-zise, dar i
pulsiunile de autoconservare.
Opoziia dintre pulsiunile de via i pulsiunile de moarte, este principala opoziie pe care Freud o
va susine pn la sfritul operei sale. Ea a fost enunat pentru prima dat n lucrarea Dincolo de
principiul plcerii (Jenseits des Lustprinzips, 1920). n esen, n vreme ce pulsiunile de via tind
spre conservarea unitilor vitale existente i spre constituirea, pornind de la acestea, a unor unitati
noi i mai cuprinztoare, pulsiunile de moarte urmresc distrugerea unitilor vitale, egalizarea
radical a tensiunilor i ntoarcerea la starea anorganic presupus ca stare de repaus absolut.
Sexualitatea, sub toate formele sale manifeste, se definete ea nsi ca fiind cel mai important
principiu de unire (unirea indivizilor n acuplare, unirea gameilor n fecundare .a.m.d.).
n marile cupluri de opozite puse n eviden de Freud: energie liber-energie legat, proces primarproces secundar, principiul plcerii-principiul realitii, principiul ineriei-principiul constanei,
sexualitatea corespundea iniial primilor termeni, aparnd esenial ca o for exploziv,
perturbatoare. Odat cu ultimul dualism pulsional, pulsiunea de moarte devine aceast for
"primar", "demonic" i propriu-zis pulsional, n timp ce sexualitatea trece, paradoxal, de partea
legrii.
Pulsiunile de viat, aa cum le concepe Freud, se definesc cel mai limpede prin opoziie cu
pulsiunile de moarte: ele se opun unele altora ca dou entiti ce acioneaz dup acelai principiu al
opoziiei ce acioneaz i n lumea fizic (atracie-respingere) sau care stau la baza fenomenelor
vitale (anabolism- catabolism), .a.m.d.
52

Pulsiunile de via sunt definite prin tendina de restabilire i meninere de forme din ce n ce mai
difereniate sau mai organizate, mentinerea constanei i chiar a creterii diferenei de nivel
energetic ntre organism i mediu, prin opoziie cu pulsiunea de moarte neleas ca o consecin a
reflectrii asupra esenei oricarei pulsiuni i anume regresia la o stare anterioar. Aceast tendin
regresiv vizeaz restabilirea unor forme mai puin difereniate, mai puin organizate i care, n
ultim instan, nu comport diferene de nivel energetic.
4. PULSIUNI DE MOARTE
n cadrul ultimei teorii freudiene a pulsiunilor, PM desemneaz o categorie fundamental de
pulsiuni care se opun pulsiunilor de via i care tind la reducerea complet a tensiunilor, adic la
readucerea fiinei vii la starea anorganic. ndreptate mai nti spre interior i tinznd la
autodistrugere, PM sunt secundar dirijate spre exterior, manifestndu- se n acest caz sub forma
pulsiunii agresive sau de distrugere.
Noiunea de pulsiune de moarte a fost introdus de Freud n Dinco1o de principiu1 p1cerii
(Jenseits des Lustprinzips, 1920) i ulterior reafirmat pn la sfritul operei. Cu toate acestea ea
va rmane una dintre noiunile conceptuale cele mai controversate. Pentru a-i sesiza sensul, este
necesar s o raportm la evoluia gndirii freudiene i s vedem crei necesiti i corespundea
introducerea conceptului n cadrul remanieri generale a teoriilor freudiene la rscrucea anilor 1920.
S rezumm mai nti tezele lui Freud privitoare la noiunea de pulsiune de moarte.
PM reprezint tendina fundamental a oricrei fiine vii de a reveni la starea anorganic. "Astfel,
dac admitem c fiina vie a aprut ulterior anorganicului i s-a ivit din el, pulsiunea de moarte este
n concordan cu formula ... dup care o pulsiune tinde s se ntoarc la o stare anterioara. Din
aceast perspectiv, oricare fiin vie moare n mod necesar din cauze interne". La fiinele
pluricelulare, "....libidoul ntlnete pulsiunea de moarte care tinde s dezintegreze acest organism
celular i s-l conduc la starea de stabilitate anorganic ....Organismul caut s fac inofensiv
aceast pulsiune distructiv i s se debaraseze de ea, deviind-o n mare parte spre exterior,
dirijnd-o impotriva obiectelor lumii exterioare pntru un timp limitat, cu ajutorul unui sistem
organic particular, musculatura. Aceast pulsiune se numete atunci pulsiune de distrugere,
pulsiune de dominaie, voin de putere. O parte a acestei pulsiuni poate fi plasat direct n
serviciul functiei sexuale, caz n care ea are de jucat un rol important. Acesta este sadismul propriuzis. O alt parte nu urmeaz aceast deplasare spre exterior; ea ramne n organism, unde este
legat libidinal; n ea trebuie s recunoatem masochismul originar, erogen" .
n dezvoltarea libidinal a individului, Freud a reuit s descrie jocul combinat al pulsiunii de via
i al pulsiunii de moarte att n forma sadic, ct i n forma sa masochist.
Pulsiunile de moarte (Thanatos) se nscriu ntr-un nou dualism, n care ele se opun pulsiunilor de
via (Eros), care din acel moment vor subsuma ansamblul pulsiunilor definite de Freud anterior. n
conceptualizarea freudian, pulsiunile de moarte apar deci ca un tip total nou de pulsiuni, care nu-i
gsea locul n clasificrile precedente (sadismul" i masochismul", de exemplu, erau explicate
printr-un joc complex de pulsiuni cu finalitate total pozitiv); n acelai timp ns, Freud vede n ele
pulsiunile prin excelen n msura n care, n ele, caracterul repetitiv al pulsiunii se realizeaz n
mod privilegiat.
Care sunt argumentele care-l conduc pe Freud s afirme existena unei pulsiuni de moarte?
1. Importana pe care o capat n experiena psihanalitic noiunile de ambivalen, agresivitate,
sadism i masochism aa cum se degaj, de exemplu, din clinica nevrozei obsesionale i a
melancoliei.

53

2. De la bun nceput, ura i s-a prut lui Freud, din punct de vedere metapsihologic, imposibil de
dedus din pulsiunile sexuale. n Pulsiuni i destine ale pulsiunilor (Triebe und Triebschicksale,
1915), sadismul i ura sunt puse n relaie cu tendinele Eu-lui: "...adevaratele prototipuri ale relaiei
de ur nu provin din viaa sexual, ci din lupta Eu-lui pentru conservarea i afirmarea sa" Freud
vede n ur o relaie de obiect "mai veche dect dragostea". Cnd, ca urmare a introducerii
narcisismului, el tinde s tearg diferena dintre pulsiunile sexuale i pulsiunile Eului, facnd din
cele din urm modaliti ale libidoului, este de presupus c a considerat c ura poate fi integrat cu
dificultate ntr-un monism pulsional. Cerina dualismului este, dup cum se tie, fundamental n
gndirea freudian; ea se manifest n numeroase aspecte structurale ale teoriei i se traduce de
pild n noiunea de pereche de contrarii. Ea este imperioas n cazul pulsiunilor, pentru ca acestea
sunt cele care dau natere forelor ce se nfrunt n ultim instan n cadrul conflictului psihic.
Ce rol joac, dup Freud, noiunea de pulsiune de moarte? Se pare c mai ales valoarea teoretic a
noiunii i concordana ei cu o anumit viziune asupra pulsiunii l-au fcut pe Freud s susin teza
pulsiunii de moarte, mpotriva "rezistenelor" din mediul psihanalitic i n ciuda dificultilor de a o
confirma prin experiene concrete. ntr-adevr, aa cum a artat i Freud de mai multe ori, faptele
demonstreaz c poate exista satisfacie libidinal, satisfacie sexual ndreptat spre un obiect sau
satisfacie narcisic chiar n cazurile n care tendina de distrugere a unei alte persoane sau de
autodistrugere, precum i furia de distrugere paroxistic sunt foarte evidente.
Dac Freud afirm i menine pn la sfitul operei sale noiunea de pulsiune de moarte, nu este
pentru c teoria nevrozelor ar impune-o ca ipotez. Pe de o parte. acest lucru se ntmpl pentru c
noiunea este produsul unei exigene speculative fundarnentale pentru Freud, iar, pe de alt parte,
pentru c ea pare sugerat inevitabil de insistena unor fapte precise, ireductibile, ce au n ochii lui o
importan crescnd n observaia clinic i n cur: "Dac considerm ansamblul tabloului compus
de manifestrile masochismului imanent al attor persoane, reacia terapeutic negativ i
sentimentul de culpabilitate al nevroticilor, nu ne vom mai putea sprijini pe credina c funcionarea
psihic este exclusiv dominat de tendina spre plcere. Aceste fenomene indic ntr-un mod pe care
nu-l putem ignora prezena n viaa psihic a unei fore pe care o numim, conform scopurilor ei,
pulsiune agresiv sau de distrugere i care considerm c provine din pulsiunea de moarte imanent
materiei vii .
Aciunea pulsiunii de moarte poate fi ntrevzut n stare pur atunci cnd tinde s se separe de
pulsiunea de via de exemplu n cazul melancolicului al crui SupraEu apare ca "..o concretizare a
pulsiunii de moarte" .
Este i poziia pe care se situeaz coala Melaniei Klein, care reafirm cu toat fora dualismul
pulsiunilor de moarte i a pulsiunilor de via, acordnd chiar un rol major pulsiunilor de moarte
nc de la nceputul existenei umane nu numai n msura n care ele sunt orientate spre obiectul
exterior, dar i n msura n care acioneaz n organism i induc angoasa de a fi dezintegrat i
anihilat.
Opoziia celor doua pulsiuni fundamentale ar putea fi asemnat cu cea dintre doua mari procese
vitale: asimilare i dezasimilare; la limit, s-ar ajunge chiar la "...cuplul de contrarii care domin
anorganicul: atracie i respingere" .De fapt, ceea ce Freud ncearc s defineasc explicit prin
termenul pulsiune de moarte e tot ce poate fi mai fundamental n noiunea de pulsiune:
rentoarcerea la o stare anterioar i, n ultim instan, rentoarcerea la repausul absolut al
anorganicului.
Dincolo de un tip particular de pulsiune, Freud desemneaza aici principiul nsui al oricrei
pulsiuni. Este instructiv constatarea difficultilor ntmpinate de Freud n situarea pulsiunii de
moarte n raport cu "principiile de funcionare psihic" pe care le enunase mai demult i mai ales n
54

raport cu principiul plcerii. Astfel, n Dincolo de principiul plcerii, pulsiunea de moarte este
postulat pornind de la fapte care contrazic principiul amintit, dar, n acelai timp, Freud conchide
afirmnd c "principiul plcerii pare a fi, de fapt, n serviciul pulsiunii de moarte". Sensibil la
aceast contradicie, Freud este pus n situaia s deosebeasc de principiul plcerii, principiul
Nirvana: ca principiu economic al reducerii tensiunilor la zero, "aflat n ntregime n serviciul
pulsiunii de moarte". n ceea ce privete principiul plcerii, a crui definiie devine n acest caz mai
mult calitativ dect economic, el "reprezint exigenta libidoului".
Distincia dintre aceste douli tendine a fost meninut, n msura n care ele sunt n relaie cu dou
tipuri de energie: liber i legat i cu dou moduri de funcionare psihic: proces primar i proces
secundar. Din aceast perspectiv, n teza pulsiunii de moarte se poate vedea o reafirmare a ceea ce
Freud a considerat ntotdeauna ca nsi esena incontientului n ceea ce ofer el ca indestructibil i
dereal. Aceast reafirmare a ceea ce are mai radical dorina incontient este corelativa unei mutaii
n funcia ultim pe care Freud o atribuie sexualitii. Sub numele de Eros, ea nu mai este definit
ca o for exploziv, eminamente perturbatoare, ci ca un principiu de coeziune: "scopul Erosului
este de a institui uniti tot mai mari i astfel de a menine: este legarea; scopul pulsiunii de
distrugere este, dimpotriv, de a dizolva asamblarile i de a distruge astfel lucrurile".

Inconstientul si agresivitatea distructiva


Este clar ca descoperirea inconstinetului pe o baza clinica s-a realiza prin legatura cu sexualitatea.
Agresivitatea joaca un rol neglijat in primele teorii ale lui Freud, si este considerata doar un mijloc
de manifest a instinctului de autoaparare in masura in care in calea satisfacerii acestor instincte apar
probleme.
Prima teorie despre instincte axeaza viata pe instinctul sexual si instinctul de autoaparare. In 1908,
Adler subliniaza importanta agresivitatii, inainte ca Freud sa acorde atentie acestei teorii.
1924 Freud, in a doua teorie despre instincte, isi schimba optica despre agresivitate si o trateaza
cu totul altfel, devine instinct de sine statator si mai mult devine un fel de model al instinctualitatii.
Importanta agresivitatii intereseaza psihanaliza, fiind un fenomen major in lumea contemporana, iar
de rezolvarea problemei agresivitatii depinde continuitatea societatii.
Alt elan legat de a doua teorie, este faptul ca Freud nu se mai limiteaza la biologie, anatomie ci se
duce si spre filozofie (ex.: explicarea enigmei vietii). Dupa 1920 enigma vietii poate fi explicata
prin infruntarea dintre Eros si Thanatos.(principii ultime ale lumii in filosofia greaca)
Pansexualism: este doar o legenda care s-a nascut pe baza unor informatii incomplete.
THANATOSUL (instinctul/ pulsiunea mortii): prin el, Freud intelege acea categorie de forte
instinctuale sau pulsionale care tind spre reducerea absoluta a tensiunilor din organismul viu, spre
reducerea vietii la stadiul anorganic care a precedat-o.
Fenomenul de transfer este un fenomen repetitiv (in plan psihic principiului mortii ii corespunde
principiul repetitiei) care actioneaza dincolo de principiul placerii si ar fi dincolo de exemplul
clinic. Sindroamele nevrotice, cele obsesionale au un caracter evident repetitiv iar sindromul
nevrotic este el insusi o reptitie a unui vechi conflict infantil.
Dupa Freud acest instinct al mortii ar actiona in fiecare celula si asta il deosebeste de instinctul
sexual care este apanajul celulelor care asigura reproducerea, in timp ce thanatosul ar actiona in
fiecare celula. Acest instinct au aparut odata cu viata si incerca sa rezolve pulsiunile vietii prin fuga
in anorganic.
55

In mod originar agresiunea este distructiva respectiv autodistructiva.


Cum se explica agresiunea organismelor vii intoarsa spre lume? Explicatia lui Freud: aceasta
transformare a autoagresiunii este efectul interactiunilor dintre Eros si Thanatos. Erosul (instinctul
vietii) urmareste, spre deosebire de Thanatos, scopul de a mentine viata, de a amplifica viata si de a
crea aglomerari umane din ce in ce mai complicate. Prin EROS intelegem acele forte instinctuale
care urmaresc conservarea si dezvoltarea vietii, de aici si denumirea de eros sau instinct al vietii.
Unul din mijloacele cele mai eficiente pentru atingerea acestui scop este aglomerarea de elemente
vitale, asocierea in elemente tot mai mari a elementelor simple.
Erosul ca instinct al vietii are doua componente: instinctul sexual si instinctul de autoconservare.
Aceasta situare a acestor doua instincte in acelasi sistem este o innoire importanta a celei de-a doua
teorii despre instincte.
In prima teorie despre instincte infruntarea dintre instinctul sexual si instinctul de autoconservare
era o confruntare intersistemica ( siatemul Eului si Inconstient). In a doua teorie despre instincte,
vechii adversari ireductibili se afla in continuare in tensiune numai ca aceasta tensiune este o
tensiune intrasistemica in cadrul aceluiasi sistem, numit Eros. Cele doua principii antagoniste din
prima teorie (principiul placerii si principiul realitatii) se opun si ele acum in cadrul aceluiasi
sistem.
Modificari la noua teorie despre instincte:
1.
Inconstientul din perspectiva acestei a doua teorii nu mai are doar continuturi sexuale cum
era in prima teorie despre instincte, ci are si continuturi legate de Thanatos. Accentul pus de noua
teorie nu mai cade asupra sexualitatii ci asupra agresivitatii distructive si autodistructive.
2.
Nu sexualitatea constituie principalul adversar al culturii ci acest rol il preia instinctul
mortii. Mai mult decat atat in societatile represive la adresa instinctului sexual (care este
componenta esentiala a Erosului), creste forta distructivitatii si a autodistructivitatii.
3.
O alta innoire este descrierea unor modalitati de prelucrare psihica a agresivitatii. In prima
teorie Freud descrie mijloacele psihice de a modifica instinctele sexuale, in ce-a de-a doua teorie
descrie ca instinct de prelucrare a energiilor instinctul agresiv. Pentru a diferentia aceste mijloace
Freud spune: daca o tendinta pulsionala este supusa refularii, partile sale libidinale se transforma
in simptome iar componentle sale agresive in sentiment de culpabilitate.( in Disconfort in
cultura) Sentimentul de vinovatie ( care este o rezultanta a prelucrarii psihice a agresivitatii) este
unul din principalii adversari ai fericii omului, cu cat suntem mai morali, cu atat tensiunea interna
si sentimentul de culpabilitate care o provoaca cresc. Sentimentul de culpabilitate se manifesta
clinic sub forma reactie terapeutica negativa fenomen paradoxal, cu cat lucrurile in terapie merg
mai bine, cu atat reactia patologica a pacientului este mai grava. (sentimentul de culpabilitate nu
permite pacientului starea de bine).
4.
Notiunea intricare/dezintricare
Prin intricare trebuie inteleasa combinarea celor doua instincte. Cu cat actioneaza izolat cu atat
formele de patologie sunt mai grave. Ex ambivalenta afectiva (ex de dezintricare): cele doua forte
actioneaza separat si pe rand.

56

Agresivitatea in psihanaliza contemporana


Una din temele foarte controversate ale psihanalizei este existenta sau non-existenta acestui instinct
al mortii despre care a vorbit Freud.
Exista doua directii mari: -psihanaliza franceza care incearca sa mentina conceptele si teoria
franceza nemodificate in ceea ce este esential, pledeaza pentru existenta thanatosului si il utilizeaza
teoretic si clinic.
-exista si orientarea anglo-saxona care , cu diferenta de nuante sustine ca acest concept al
instinctului mortii este o ipoteza speculativa, fara baza de sustinere clinica. Ar trebui sa se renunte
la aceasta teorie deoarece teoretic, incurca mai mult decat rezolva. Alte explicatii:
-anxietatea nu are nevoie pentru a fi explicata de existenta instinctului mortii pt ca ea este mai bine
lamurita de anumite trairi din copilarie legate de desprinderea individului de obiectul primar,
respectiv de mama.
o pozitie aparte o ocupa M. Klein care mentine notiunea de instinct al mortii propunandu-si
sa rescrie manifestarile sale cele mai timpurii (din primul an de viata).
Agresivitatea orala acopilului se exprima in fantasmele sale sadic-orale in care isi insuseste
interiorul trupului matern, il incorporeaza si distruge cu cruzime.
Comparatie intre psihanaliza si etologie
Freud a declarat ca sentinta definitiva o va da etologia. Etologia exista si intr-adevar s-a ocupat
foarte mult de agresivitatea la animale/fiinte sociale. Konrad Lorencz spunea: ipoteza freudiana
este o ipoteza nu numai inutila ci si falsa dpdv al biologului. Falsitatea ipotezei freudiene ar proveni
din ideea ca in mod originar agresivitatea este autodistructiva. Etologia demonstreaza ca
agresivitatea este un instinct ca toate instinctele care isi propune conservarea si dezvoltarea vietii.
Pentru ca la om viata este un razboi a tuturor impotriva tuturor. Faptul ca gandirea de dinainte de
etologie considera agresivitatea ca pe raul cel mai mare s-ar datora unei viziuni care antropologiza
lumea. Agresivitatea, componentele agresive sunt controlate de anumite inhibitii innascute care
mnetin agresivitatea in limite constructive. Datorita acestor inhibitii in cadrul grupului ranirea grva
a adversarului este un fenomen grav.
MIJLOACELE DE APARARE ALE EULUI
mijloacele de aparare ale Eului = acele procese psihice prin intermediul carora constiinta este ferita
de excitanti interni periculosi, respectiv conflictuali -> pulsiuni, dorinte, sentimente; precum si de
excitantii externi foarte puternici care pot deveni sursa de traumatisme.
Este important de remarcat ca, la fel ca si celelalte elemente ale teoriei psihanalitice, si mijloacele
de aparare reprezinta o teoretizare a unei experiente clinice.
In terapia psihanalitica apararile individului se manifesta ca rezistenta, respectiv rezista la
comunicare (comunicarea verebala); se poate manifesta sub diverse forme: dificultati de a realiza
asocierea libera; incercarile de a inlocui discursul, comunicarea verbala prin actiune. Este o
distinctie foarte importanta intre aparare si rezistenta. De multe ori acestea sunt folosite in mod
incorect, indistinct.
Apararea este un proces intrapsihic, in timp ce
rezistenta care se manifesta in terapia psihanalitica, este un proces interpsihic.
57

In interiorul psihanalizei, partea referitoare la mijloacele de aparare ale Eului a cunoscut si


ea o evolutie. Dpdv freudian mijloacele de aparare ale Eului sunt orientate exclusiv impotriva
pulsiunilor neacceptate cultural. In schimb, in psihanaliza lui Adler, mijloacele de aparare nu mai
sunt orientate impotriva anumitor continuturi instinctuale ci vizeaza continuturi psihice care tin de
social.
In perioada clasica a psihanalizei principalul mijloc de aparare descris de Freud a fost refularea
care, initial, era considerata a fi echivalenta cu apararea insasi. Pe masura ce psihanaliza s-a
dezvoltat au aparut si alte mijloace de aparare.
O lucrare importanta dedicata mijloacelor de aparare este cea scrisa Anna Freud in 1936 : Eul si
mecanismele de aparare. In aceasta carte exista cateva idei esentiale, unele cu caracter de noutate:
1.
Mijloacele de aparare nu sunt in sine patologice chiar daca descoperirea lor a fost facuta in
legatura cu anumite disfunctii psihice. Mijloacele de aparare actioneaza si in interiorul psihicului
sanatos.
2.
Pentru prima data in aceasta lucrare sunt descrise 13 mijloace de aparare ale Eului, carora li
se dau definitii precise. Acestea ar fi : refularea, regresia, formatiunea reactionala, izolarea,
anularea, proiectia, introectia, intoarcerea impotriva propriei persoane, transformarea in contrar,
sublimarea, identificarea cu agresorul, participarea altruista, intelectualizarea.
3.
Se afirma: printre obiectivele apararii se afla prelucrarea stimulilor care vin din exterior.
Ex: identificarea cu agresorul neutralizeaza frica provocata subconstient de anumite obiecte din
lumea exterioara. Prin obiecte in psihanaliza se intelege o persoana (din exterior).
4.
Se face o asociere intre anumite etape ale dezvoltarii psihice si utilizarea predilecta a
anumitor mijloace de aparare. Ex: actiunea regresiei si transformarea in contrar presupune
perceperea conflictului dintre tendintele pulsionale si necesitatea inhibarii lor; utilizarea sublimarii
presupune recunoasterea de catre Eu a importantei valorilor sociale superioare ceea ce ar indica
faptul ca sublimarea este un mijloc de aparare care tine mai curand de maturitate.
Utilizarea mijloacelor de aparare ale Eului impotriva pulsiunilor
Pentru persoanele care se initiaza in psihanaliza aceasta forma de aparare poate fi mai
accesibila pentru ca ea are asemanare cu lupta constienta pe care fiecarte dintre noi, in anumite
momente, o duce impotriva numitor tendinte instinctuale. Aceasta forma de actiune a apararii este
foarte bine studiata in psihanaliza.
Care sunt motiuvele care pun in miscare mijloacele de aparare? Dpdv cronologic:

Primul motiv este frica de parinti, aceasta formuleaza anumite interdictii privitoare la viata
instinctuala a copilului -> cea mai cunoscuta in psihanaliza este frica de castrare, tine de etapa
oedipiana. Acest motiv este exterior nu numai Eului ci si persoanei (exteriorul persoanei).

Al doilea motiv : frica de Supraeu. Supraeul fiind un precipitat al parintor, acest motiv
reprezinta o varianta modificata a primului motiv. Motivul este exterior Eului desi nu mai este
exterior subiectului. Eul ar fi dispus sa satisfaca dorintele pusionale dar se teme de Supraeu, asa
cum alta data copilul mai mic se temea de parinte : acest motiv este cunoscut din clinica nevrozei
adultului. Dpdv terapeutic solutia este slabirea Supraeului sau restructurarea sa.
Celelalte doua motive ale apararii se afla in interiorul Eului.
58


Unul din ele este frica pe care o provoaca Eului intensitatea pulsiunilor in anumite momente
ale vietii (pubertatea si climateriul). La pubertate reactia fata de forta pulsiunilor imbraca unori
forma ascetismului. Acest ascetism se manifesta si in alte zone decat in zona pulsiunilor (interzice
orice satisfacere a simturilor mergand uneori pana la a periclita existenta organismului). Ex:
reducerea si refuzul hranei; amanarea urinarii si a defecarii.Alta forma : intelectualizarea. In cazul
intelectualizarii, pulsiunile, tot dintr-o ratiune defensiva, sunt abordate intr-o forma abstracta., foarte
frecventele discutii ale pubertatii pe teme abstracte nu urmnaresc de fapt rezolvarea unei probleme
ci exprima tensiunea conflictului pulsional si incercarea de a-l evita.

Al patrulea motiv de aparare este nevoia de coerenta a Eului. Eul matur are nevoie de
sinteza, de echilibru intre tendintele contradictorii. Ex: activ/pasiv, herosexualiate/homosexualitate.
Mijloacele de aparare ale Eului
1.
Rationalizarea: un fenomen accesibil observatiei cotiediene, nu este nevoie de recursul la
rationalizarea clinica.
Este un termen intalnit in mai multe limbaje.
La Planche si Pontelis: procedeu prin care subiectul incearca sa dea o explicatie coerenta dpdv
logic sau acceptabila dpdv moral unei atitudini, idei, sentiment ale caror adevarate motive nu sunt
cunoscute. Se vorbeste despre rationalizarea unui simptom, al unei compulsii defensive, al unei
formatiuni reactionale, in delir intervine pentru a-l rationaliza.
Rationalizarea este un fel de ratiune de fatada pe care o dam unor motive cat se poate de
irationale. Rationalizarea nu face parte din mijloacele de aparare ale Eului pentru ca este orientata
indirect spre pulsiuni. Ex: 1.omul cu sobolani isi rationalizeaza tendintele autoagresive prin teorii
referitoare la dieta si silueta. 2. homosexualitatea masculina este rationalizata, nu de putine ori prin
teorii care sustin superioritatea intelectuala si estetica a barbatului in raport cu femeia.
2.
Refularea: primul mijloc de aparare descris de Freud, este corelativ insasi notiunii de
Inconstient. Desi aceasta notiune circuala in cultura epocii, Herbart considera ca in psihanaliza
notiunea de refulare este bazata pe o experienta clinica -psihoterapia nevrozei isterice-, este
corelativa notiunii de Inconstient, refularea este un proces psihic universal. Roudinesco: refularea
este procesul care vizeaza mentinerea in Inconstient a tuturor ideilor si reprezentarilor legate de
pulsiuni si a caror realizare, producatoare de placere, ar afecta echilibrul psihic al indvidului
devenind sursa de neplacere.
Dupa Freud refularea este:
- refularea originara;
- refularea secundara sau refularea propriu-zisa;
- intoarcerea refulatului.
a)
Este un timp sau un moment stabilit in mod deductiv pe baza rationamnetului ca refularea
propriu-zisa pentru a avea loc are nevoie nu numai de o instanta care interzice tendinta respectiva ci
are nevoie in Inconstient de un punct de atractie spre care sa se duca respectivul continut. Freud a
presupus ca exista refularea originara sau primara care formeaza primele nuclee de inconstient si
care vizeaza stimulii foarte puternici si periculosi.
b)
Are ca obiect indezirabilii culturali ai instinctelor/pulsiunilor si este partea cea mai bine
studiata in psihanaliza.
c)
Inconstientul o data creat are tendinta de a reveni in constiinta, si revine in constiinta sub
forme modificate de nerecunoscut pentru constiinta (sindromul nevrotic, visul, actul ratat).
59

3.
Regresia: este un proces pe care il intalnim si la oamenii sanatosi. Dpdv al descoperiri
regresiei: ea este legata de studiul nevrozei obsesionale in care apararea de continuturile oedipiene
s-a realizat prin regresia la stadiul sadic-anal.
Definitie: procesul psihic prin intermediul caruia un subiect individ sau colectiv se intoarce la un
nivel anterior al dezvoltarii psihice fie ca este vorba de gandire, sentiment sau comportamente.
Exista mai multe tipuri de regresie:
a)
regresia globala,
b)
regresia globala: cuprinde intreaga perosnalitate,
c)
regresie partiala: vizeaza doar un anumit aspect al dezvoltarii,
d)
regresie constanta,
e)
regresie ascilanta
f)
regresie maligna,
g)
regresie benigna.
Regresia poate avea si aspecte benefice, in psihanaliza exista o regresie benefica, controlata care
contribuie la o mai buna cunoastere.
4.
Formatiunea reactionala: este un mjloc de aparare descoperit de Freud prin studiul nevrozei
obsesionale. Prin acest termen se desemneaza o atitudine sau comportament opuse ca sens unei
dorinte refulate, atitudinea sau comportamentul respectiv constituind o reactie fata de tendinta
reactionala respectiva.
Recunoastem formatiunea reactionala cand o atitudine sau comportament sunt exagerate. Ex:
pudoarea exagerata este o formatiune reactionala fata de tendintele exhibitioniste. Persoanele
extrem de politicoase/urbane/cooperante -> trebuie sa banuim o agresivitate extrema.
Ordinea, curatenia excesiva, mila reprezinta formatiuni reactionale fata de tendintele originare cum
ar fi dezordinea, murdaria, cruzimea.

60