UNIVERSITATEA DUNREA DE JOS " DIN GALAI

FACULTATEA DE ECONOMIE I ADMINISTRAREA

AFACERILOR SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA AFACERILOR
INTERNAIONALE

Concurenta si competitivitate internationala

PROIECT
Competitivitatea zonelor de liber schimb

Coordonator,
Conf. dr Nechita Daniela

Studenti ,
Marcovici Andreea Sorina
Dumitrescu Alexandra
Arsene Catalin

1.

PREZENTAREA ZONELOR ECONOMICE LIBERE (ZEL)

O zona de liber schimb este un ansamblu geografic si economic in care nu exista nici un
obstacol al schimburilor de marfuri si servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea unei
zone de liber schimb poate sa fie considerata ca un prim pas spre unificarea economica a regiunii
respective.
Prin zona economica libera se desemneaza un port liber, un depozit liber, un aeroport liber,
aflate pe teritoriul unei tari sau in zona de frontiera a doua sau mai multe state, in care sunt eliminate o
serie de taxe si restrictii vamale obisnuite altfel.
Din punct de vedere al macroeconomiei zona libera reprezinta un port, aeroport sau o parte din
teritoriul national in care comertul este liberalizat prin desfiintarea oricaror restrictii cantitative sau
taxe vamale.
Din punct de vedere juridic zona de comert liber este o forma caracteristica de integrare economica
ce se concretizeaza in acordul dintre statele membre de a inlatura diversele bariere tarifare si netarifare
din calea tuturor sau numai a unora din produsele care fac obiectul schimburilor comerciale
reciproce.
Unii specialisti subliniaza ca zona libera este cea mai completa forma a regimurilor vamale
suspensive, o enclava a teritoriului unei tari, unde marfurile au acces liber, sunt scutite de taxe de
import-export si unde exista o serie de facilitati cum ar fi regimul liberal asupra profitului realizat.
Profesorul libanez Emile Saadia considera zona de liber schimb un panaceu economic universal.
In concluzie, putem spune ca zona economica libera (ZEL) este o regiune geografica apartinand
uneia sau mai multor tari, in care relatiile economice se dezvolta fara nici un fel de ingradiri din partea
statului respectiv. Crearea ZEL este realizata cu scopul de a favoriza dezvoltarea si integrarea
economica in zona respectiva. Aceste zone mai sunt denumite si zone de comert liber, de initiativa
libera, de prelucrare a produselor de export, zona fara taxe vamale, zona libera industriala etc.
In afara ZEL propriu-zise, a devenit frecventa si crearea unor zone comerciale libere, numite fie zone
economice

speciale(ca

in

China),

zone

libere

deschise(idem),

fie

zone

economice

internationale(cum ar fi cea propusa de Suedia intre Marea Nordului si Marea Neagra), unele dintre
ele intinzandu-se pe regiuni continentale, cum ar fi zonele propuse pentru statele din CSI, statele
central-europene, zona panamericana sau asiatica a liberului schimb.

1. Scurt istoric al zonelor libere

Inca de demult zonele libere erau cunoscute sub denumirea de porturi libere, dar originea lor
nu este bine datata. Primul port liber la Marea Mediterana, Cartagina, este mentionat inca din anul 814
i.e.n. Zone libere comerciale au existat in China, Grecia, Roma Antica, zona Mediteranei, coasta de
vest a Africii si a Feniciei.
Aproape 70 orase din nordul Europei, aflate la incrucisarea unor importante drumuri
comerciale, se bucurau de statutul de oras liber pentru comertul cu marfuri inca din sec. XIII, toate
fiind cuprinse in Liga Hanseatica.
Primele porturi libere italiene au fost Toscana(1547) si Livorno(1696). Sec. XVIII si XIX
cunosc o adevarata proliferare de porturi libere: Gibraltar(1704), Civita Vecchia(1732),
Bangkok(1782), Singapore(1819), Hong Kong(1842), Macao(1849). In Franta, Marsilia este declarat
porto-franco in timpul lui Ludovic al XIV-lea(1669), iar in 1860 este declarata zona libera HauteSavoie. La sfarsitul sec. XIX Italia declara Genova zona libera, Danemarca Copenhaga, iar Grecia
Salonicul.
Cele mai multe zone libere au fost realizate in sec. XX, cand sunt incheiate si primele acorduri
de comert liber intre state.
Regimul de zona libera in porturile romanesti are o veche traditie. Se atesta in 1834 orasul
Galati port liber, in 1866 orasul Braila zona libera, iar intre 1870 si 1931 a functionat in regim de
zona libera portul Sulina.
Scopul infiintarii zonelor libere era de a favoriza dezvoltarea economiei prin atragerea
investitiilor de capital strain si de a dezvolta un sector de productie orientat spre export.
Un regulament de exploatare a zonelor libere este cel pentru zonele italiene Trieste si Genova.
Acest regulament face referire la urmatoarele avantaje ale ZEL:

Reexportarea marfurilor straine fara restrictii vamale;

Conditionarea marfurilor prin schimbarea ambalajului, formei, calitatii, culorii etc.;

Scutirea de taxe vamale a produselor fabricate aici din materii prime sau semifabricate aduse
din strainatate;

Depozitarea fara limita de timp a unor marfuri in antrepozitele respective.

2. Conceptul de zona libera

Zona libera reprezinta cea mai complexa forma a regimurilor vamale suspensive. Prin lege, se
prevede ca intr-o zona libera bine delimitata a teritoriului national sa poata fi introduse marfuri in
vederea prelucrarii si comercializarii lor, pe terte piete, fara aplicarea restrictiilor tarifare si netarifare
ale regimului vamal in comparatie cu teritoriul national, corespunzator spatiului rezervat zonei vamale
libere.
Conceptul de ZEL este un instrument politic util pentru tarile ce intentioneaza sa dezvolte un
sector de productie orientat spre export, dar care nu au capacitatea administrativa si tehnica necesara
pentru a dezvolta un sistem national care sa permita exportatorilor importul liber de taxe a
echipamentelor si materialelor.
In practica internationala, facilitatilor de natura vamala le sunt asociate facilitati de natura
fiscala. Accesul liber al marfurilor in zona, coroborat cu regimul mai liberal al impozitelor asupra
profitului realizat in zona, reprezinta premise favorabile atragerii de capital strain in zona libera.
Acestea sunt conditii necesare stimularii investitiilor straine, nu insa si suficiente. Pentru asigurarea
succesului, pe langa facilitatile acordate zonei libere, trebuie sa existe conditii avantajoase combinarii
capitalului cu ceilalti factori de productie(forta de munca, materii prime), precum si o infrastructura
corespunzatoare.
Experienta zonelor libere la nivel mondial a demonstrat ca un element care franeaza lansarea si
ulterior dezvoltarea lor este deplasarea exagerata a profitului lor spre activitatea de depozitare, in
defavoarea activitatilor de prelucrare industriala orientate spre export. Prezentarea ZEL ca depozite
glorificate se dovedeste un deserviciu alaturi de frapanta similitudine a avantajelor comerciale si
financiare oferite:

Scutiri de taxe vamale la accesul produselor de import in zona, cu conditia reexportarii

acestora sau a produselor rezultate din prelucrarea in afara teritoriului vamal national, a
reducerii sau scutirii de impozite pe perioada de determinare;

Concesii tarifare la prestarile de servicii si acordarea de asistenta financiara.

Se considera ca au supravietuit numai acele zone, care, pe baza avantajelor initiale oferite s-au

orientat cu consecventa spre dezvoltarea activitatilor de prelucrare pentru export. Pe de alta parte,
zonele libere industriale s-au dovedit viabile numai in masura in care serviciile oferite prin structura
organizatorica existenta au fost mentinute prin calitate, operativitate si selectivitate la nivelul de
crestere a cerintelor utilizatorilor acestor zone.

Conceptul de zona libera a fost modificat si ajustat in multe moduri. Promovarea comertului a
determinat intotdeauna crearea unui cadru fizic sigur si a unui set de legi si de reguli pentru
tranzactionarea afacerilor. Fara acestea, costul si riscurile ar face comertul nefavorabil. Din punct de
vedere comercial, sporirea regulamentelor prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje:

Imbunatatirea comunicatiilor;

Noile forme de organizatii de afaceri faciliteaza cresterea comertului prin reducerea

incertitudinii in tranzactii;

Regulamentele comerciale si taxele pe importuri, pe de alta parte, au un impact negativ asupra

comertului.
3. Principalele caracteristici ale ZEL
Prin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri si servicii, la crearea, dar si

la devierea de comert, la liberalizarea schimburilor de marfuri si servicii. Principalele caracteristici

ale ZEL sunt:

Amplasamentul zonei libere;

Statutul juridic si legislatia din cadrul ei;

Obiectul de lucru;

Activitatea;

Administrarea.
Amplasamentul sau asezarea geografica este principalul factor care determina aparitia si

dezvoltarea unei ZEL. Amplasamentul zonei este de regula restrans la o suprafata de teren, limitata de
frontiere naturale sau artificiale si situata in apropierea sau in interiorul unei cai de transport(port
maritim sau fluvial, aeroport, cale ferata), prin care se tranziteaza un volum mare de marfuri de export
si import. Panama si Hong Kong sunt exemple aproape perfecte ale unei situatii ideale pentru
comoditatea transporturilor si comunicatiilor. Chiar si Elvetia, care aproape in intregul ei este o zona
libera, desi nu are iesire la mare, poseda in schimb mijloace de transport si comunicare excelente,
terestre si aeriene.

Statutul juridic al zonei este reglementat prin legi si diferite acte normative, care permit
accesul marfurilor in regim vamal liberalizat si fara restrictii de cantitate, cu conditia ca acestea sa nu
fie prohibite de legislatia tarii respective.
Abordarea legislatiei si continutul legii ZEL depinde de obiectivele ei si de gruparea
responsabila cu initierea si dezvoltarea zonei. Pentru zonele libere comerciale mai vechi obiectivele
erau deseori limitate de prevederea de depozite pentru marfuri exceptate de la plata tarifelor aflate in
tranzit. Initiativa dezvoltarii venea din partea unei autoritati portuare sau din partea unei agentii
similare, sau din partea autoritatii municipale in jurisdictia careia ar opera zona. Ministerul Industriei,
Comertului si Dezvoltarii avea un interes scazut privitor la proiect. Singurul grup guvernamental cu
interes major intr-un asemenea proiect era administratia vamala, care dorea sa se asigure ca nu existau
marfuri exceptate de plata taxelor, care sa intre ilegal pe piata locala. Multe din legislatiile zonelor
libere vechi prevedeau controale vamale stricte.
Cel mai adesea legea prevedea ca:
1. Zonele libere comerciale sau antrepozitele vamale sa fie autorizate de administratia vamala.
2. Licenta(autorizatia) sa fie acordata fie unei autoritati portuare, fie unui operator de depozitare,
fie autoritatii municipale.
3. Operatorul sa fie subiectul unor conditii de operare stricte, elaborate de administratia vamala.
4. In timpul activitatii sa fie prezent un functionar vamal.
5. Activitatea de productie sa fie interzisa.
6. Magazinele si depozitele sa fie antrepozite vamale.
In general, scopul legii este de a asigura infiintarea, controlul si conducerea zonelor libere si
problemele legate de acestea. Legea desemneaza un ministru cu responsabilitate integrala asupra
zonei libere. Aceasta lege nu trebuie sa specifice detaliat toate tipurile de activitati ce se pot desfasura
in zona libera. Se va acorda o libertate de actiune mare autoritatii pertinente. Totusi ea poate contine
unele criterii de evaluare a proiectelor. Toti operatorii din zona vor primi licente din partea ministrului
sau autoritatii zonei libere.
Obiectul de lucru al zonei il constituie marfurile care port fi introduse in cadrul acesteia, in
special reexportul, in scopul unor prelucrari din care sa rezulte alte marfuri pentru export.

Activitatea in cadrul zonei include o gama variata de operatiuni la care sunt supuse marfurile.
Cele mai frecvente activitati intreprinse sunt:

Activitati de restaurare a marfii:

Cantarire

Sortare

Asamblare(combinare)

Ambalare

Depozitare

Activitati industriale:

Prelucrare(activa sau pasiva)

Fabricare

Productie

Transformare

Activitati comerciale(marcare) si comercializare

Activitati de cercetare si transfer de tehnologie

Operatiuni de tranzit si reexport.

Administrarea activitatii

zonei

revine,

de

regula,

unui

organ

specializat

Administratia(Autoritatea) ZEL, pe baza unor norme de functionare emise in baza legislatiei specifice
instituite de autoritatile tarii de resedinta. In cazul unor tari in care functioneaza mai multe zone libere
exista un organism national cu rol de Autoritate pentru fiecare zona aparte. Formele organizatorice
ale Autoritatilor sunt relativ diversificate ca de altfel si competentele lor.
Diferite agentii guvernamentale, cele mai importante fiind administratiile vamale, Ministerul
si/sau Agentia responsabila de dezvoltarea ZEL, organizatia responsabila cu planificarea fizica si

controlul mediului inconjurator au rolul de a promova si controla promovarea si dezvoltarea ZEL.

Sunt folosite diferite formule si aranjamente pentru a cuprinde diferite agentii:

La Shannon in Irlanda, o corporatie guvernamentala se ocupa cu dezvoltarea ZEL si evalueaza

cererile investitorilor. Ministrul ce raspunde de acest lucru elibereaza licente pe baza
recomandarilor corporatiei. Vama opereaza independent. Municipalitatea raspunde de
planificarea fizica si controlul mediului inconjurator. Cele trei organizatii coopereaza pe baze
legale si ca agentii independente.

In estul Asiei s-a infiintat o agentie de administrare puternica, avand cumulate

responsabilitatile privitoare la licente, dezvoltarea si conducerea zonei.

Mexic sau Mauritius nu au o administratie oficiala. In Mauritius investitorii solicita statutul

ZEL Ministrului Comertului si Industriei.
O administratie vamala eficienta si relativ onesta este importanta, astfel aceasta asigura

investitorilor lucrul independent. In alte cazuri administratia zonei poate primi rolul de supervizor al
vamii sau chiar responsabilitatea acesteia. Administratia vamala poate fi creata ca un compartiment al
ZEL, daca este necesar. Vama poate fi implicata de la inceput in realizarea proiectarii ZEL, inclusiv in
ceea ce priveste legislatia. Personalul vamal al zonei trebuie sa beneficieze de o pregatire speciala.
Pozitia lor traditionala este de a preveni contrabanda sau importurile fara documente adecvate in timp
ce accentul in ZEL trebuie pus pe rapiditatea miscarii marfurilor.
Terminologia si clasificarea zonelor libere
Dezvoltarea ZEL este probabil una dintre cele mai semnificative inovatii institutionale care s-au
raspandit pe scena economica mondiala la sfarsitul sec. XX. La inceputul anului 1989, peste 200 de
zone erau in functiune in lumea in curs de dezvoltare, peste 100 erau in constructie si aproape 50 erau
in faza de planificare. Numarul total de angajati in cele 200 de zone operationale era de peste 1,5
milioane de muncitori. La mijlocul anului 1990, numarul muncitorilor in zonele libere era intre 2,5 si 3
milioane. Exporturile din zonele tarilor in curs de dezvoltare sunt in prezent de peste 15 miliarde $
USD si pana la sfarsitul deceniului acesta se prognozeaza ca vor atinge cifra de 25 miliarde $ USD.
Terminologia zonelor libere
Un studiu recent prezinta 23 de termeni pentru a descrie zonele libere si conceptele legate de
acestea.

Terminologia este extraordinar de diversa, exista in prezent cel putin 20 de termeni diferiti
pentru a descrie ceea ce cunoastem sub denumirea de zone economice libere. Aceasta reflecta faptul ca
orice inovatie industriala, tehnologica sau sociala, necesita inovatii lingvistice si terminologice
corespunzatoare. Nomenclatura variata se confirma si prin faptul ca zona libera, pe masura ce se
maturizeaza si devine mai mult difuzata pe plan intern si international, achizitioneaza in intregime noi
trasaturi sau se dezvolta in directii neanticipate.
Cei 23 de termeni pentru a descrie zonele libere pot fi grupati in functie de activitatile
desfasurate in cadrul lor(Anexa 1). Dintre acesti termeni, cei mai populari sunt:

Port liber

Zona de comert liber(FTZ)

Zona comerciala straina

Zona prelucratoare de export(EPZ)

Zona economica speciala(SEZ)

Zona libera
Port liber = Free Port
Acesta a fost primul termen utilizat pentru ZEL. Se refera la zone infiintate de puteri coloniale si

industriale pe rute comerciale majore, in sec. XVIII si XIX. Primul port liber a fost Cartagina, fondat
in anul 814 i.e.n. Au urmat multe altele, printre care si Gibralatar(1705), Aden, Singapore si Hong
Kong, toate infiintate in sec. XIX. In Africa, francezii au facut din Djibouti un important port liber si
centru comercial. Dupa ce Canalul de Suez a fost deschis, in anul 1864, Port Said a devenit unul din
cele mai active porturi ale lumii. In Africa de Nord, Tanger a prosperat timp de secole ca un centru
comercial major si port liber. In Europa, cele mai cunoscute porturi libere sunt Rotterdam si Hamburg,
ambele dezvoltandu-se la sfarsitul sec. XIX. Hamburg avea statut oficial de port liber si il are si astazi.
Rotterdam nu are acest statut, dar exista tranzit de marfuri care pot fi depozitate liber, fara plati si cu
un minimum de formalitati oficiale vamale in antrepozitele vamale din port. Celelalte porturi libere
din Europa au statut oficial sau neoficial de porturi libere. Unele cum ar fi Genova si Trieste, au o
istorie mergand pana in Evul Mediu. Altele, cum sunt Havre si Marsilia, sunt de data mai recenta.
Zona de comert liber = Free Trade Zone

Acest termen se refera la porturi libere, zone rezervate din interiorul unor arii portuare si la alte
intersectii de transport majore( in principal sosele si cai ferate). Aceste suprafete pot fi de la
minimagazine de tranzit la sute de hectare. Asemenea zone sunt, de obicei, autorizate si controlate de
catre administratia vamala. In interiorul zonei pot fi depozitate, impachetate si transbordate marfuri
fara plata taxelor vamale. Accentul in aceste zone este pus pe comert si transbordare. Spre exemplu:

Portul Karachi are o mica zona de tranzit pentru a depozita marfuri destinate Afganistanului.

Calcutta are o facilitate similara pentru a gazdui importurile nepaleze.

Alte zone, cum ar fi Singapore si Rotterdam, sunt centre majore intercontinentale de

distributie si comert.
Zona comerciala straina = Foreign Trade Zone
Acest termen este asociat cu zonele comerciale din Statele Unite al Americii. In prezent sunt

peste 200 de asemenea zone, accentul fiind pus pe importare. Conform regulamentelor Statelor Unite,
marfurile pot fi depozitate sau prelucrate in FTZ, inainte de a fi importate in SUA. Peste 75% din
bunurile ce trec prin zonele SUA sunt destinate pietelor SUA. Platile sunt facute pentru asemenea
marfuri la momentul importului din zona in SUA.
Zona de prelucrare si export = Export Procesing Zone
Conceptul a fost dezvoltat in jurul anului 1960 la aeroportul Shannon din Irlanda. EPZ-ul este:

Un parc industrial care insumeaza 40-80 ha;

Inconjurat de un gard;

Controlat de administratia vamilor si/sau de catre autoritatea EPZ;

Un loc unde investitorii pot importa echipamente si materiale fara plata taxelor vamale, pot
procesa materiale si apoi exporta produsul finit.
Problema vanzarilor pe piata locala, a comertului dintre EPZ si economia locala a ramas

importanta intotdeauna. In ultimul timp EPZ-urile s-au imprastiat rapid prin Asia de Est si de Sud,
Africa, Insulele Caraibe si America Centrala. Un numar de tari din Europa de Vest, incluzand Franta si
Regatul Unit, au imbratisat si ele aceasta idee. Acum, multe din tarile ex-socialiste din Europa si Asia,
ca si multe tari din Africa si America de Sud, examineaza acest concept.

Zona economica speciala = Special Economic Zone

Termenul de SEZ a fost asociat cu dezvoltarea in China in perioada anilor 1970-1980. Recent
termenul a fost folosit in legatura cu propunerile de dezvoltare a zonelor libere din Europa de Est.
Raspunsul investitorilor straini la politica de deschidere a Chinei a fost pozitiva. In anii 1980
au fost aprobate 20.000 de proiecte SEZ ce implicau investitori straini(in majoritate joint ventures).
Suma investitiilor depasea 30 miliarde $ SUA. In prezent, in China, mai mult de 50% din investitori
sunt straini, dintre care 20% sunt din SUA si 15% sunt din Japonia.
Guvernul Republicii Koreene din anii 80 a dezvoltat planuri de infiintare a unei SEZ in nordul
tarii, la Rajin/Sonbong.
In Europa de Est se fac studii de fezabilitate pentru infiintarea SEZ-urilor. Ideea este de a
dezvolta suprafete limitate geografic, ca centre pentru investitiile straine sau locale orientate spre
export. Zonele ar trebui sa aiba o infrastructura buna, un cadru de reglementari legale simplu si o serie
de servicii de sprijin orientate spre domeniul afacerilor.
In Polonia a fost promovat un studiu de fezabilitate pentru infiintarea unui SEZ la Mielec cu
scopul de a reface numarul de locuri de munca pierdute ca urmare a desfiintarii fabricii de aparate de
zbor(dupa caderea U.R.S.S.) prin noi activitati, care sa poata utiliza forta de munca calificata si
serviciile specializate. In Romania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Federatia Rusa si intr-un numar de
state membre CSI, studiile de fezabilitate pentru dezvoltarea SEZ-urilor sunt deja planificate sau chiar
finalizate.
Zona libera = Free Zone
Termenul este foarte des utilizat cu privire la zonele libere comerciale, zonele prelucratoare de
export si la zonele speciale in ansamblu.
Clasificarea zonelor libere
In diferite studii efectuate de cercetatorii in domeniu pot fi gasite mai multe clasificari ale zonelor
libere. Daca ar fi sa le cumulam, am obtine urmatoarea clasificare, in functie de criteriile:
I.

In functie de marime, zonele libere se clasifica in:

a.

Foarte mici, pana la 10 ha(exemplu: Singapore 4 ha, insula Man 8 ha);

b.

Mici, pana la 100 ha(exemplu: Baguio in insulele Filipine 62 ha, Curacao in Antilele
Olandeze 64 ha, aeroportul Larnaca, insula Cipru 80 ha);

c.

Mijlocii, intre 101-300 ha(exemplu: Panama 110 ha, Mactan, insulele Filipine 119
ha, Shannon, port + aeroport in Irlanda 120 ha, Monrovia, Liberia 200 ha, insulele
Bahamas 220 ha, golful Aqaba, Iordania 300 ha);

II.

d.

Mari, intre 301-1000 ha;

e.

Foarte mari, peste 1000 ha(exemplu Bataan, ins. Filipine 1300 ha).

In functie de tipul operatiunilor executate:

a. teritorii libere ale caror functii se limiteaza la operatiunile de pastrare, sortare, impachetare,
transbordare, fara o prelucrare suplimentara a marfurilor:

porturi libere franco(PF)

aeroporturi libere(AL)

perimetre libere(free perimeter-PL)

zona de tranzit(ZT)

b.zone in care se desfasoara si o activitate productiva, de prelucrare primara sau secundara a

marfurilor depozitate:

III.

zone prelucratoare de export(ZPE)

zone de promovare a investitiilor(ZPI)

zone libere comerciale(ZLC)

In functie de influenta la nivelul economiei nationale respective:

a. Zona inchisa in care activitatile desfasurate nu influenteaza economia tarii aflata in apropiere.
b.

Zona deschisa sau integrata, care intretine legaturi economice directe si reciproce cu statul pe

teritoriul caruia se afla.

IV.
a.

In functie de modul de administrare:

De catre organele locale ale puterii de stat abilitate in acest scop

b. De catre statul respectiv.

V.

In functie de particularitatile organizatorice:

a

Zone libere de taxe vamale

Zone de comert liber

zone economice libere etc.

VI.

In functie de natura si importanta facilitatilor acordate sau dupa regimul fiscal:

a.

Zone libere enclave intr-un teritoriu vamal national in care marfurile intra
fara formalitati vamale.

b.

Zone bancare libere banci, care in contextul pietei eurodevizelor sunt scutite
de obligatia rezervei obligatorii minime a depozitelor in valuta.

c.

Zone libere de asigurari caracterizate prin lipsa reglementarilor pentru

anumite tipuri de asigurari.

VII.

VIII.

In functie de locul de amplasare:

a.

Porturi(fluviale sau maritime)

b.

Aeroporturi

c.

altele

In functie de integrarea economica aflata in apropiere:

a. Zona europeana care cuprinde sase mari ZEL:

Larnaca din insula Cipru

Gibraltar

Grecia

Insula Man din Marea Britanie

Shannon din Irlanda

Elvetia

Mai sunt cuprinse si zone libere din centrul Europei(Polonia, Ungaria, Slovacia) si din Estul
Europei(Romania, Iugoslavia, Bulgaria).
b. Zona asiatica cuprinde 7 mari ZEL:

Portul Mina Sulman in Bahrein

Jebel Ali Free Zone Authoritz din Emiratele Arabe Unite

Golful Aqaba din Iordania

Hong Kong

Macao

Singapore

Insulele Filipine
Mai trebuie mentionata si China cu peste 20 de ZEL-uri si insula Taiwan.

c. Zona americana care poseda cinci ZEL-uri:

Curacao + aeroportul Printesa Beatrix din insulele Antilele Olandeze

Bahama Mare din insula Bahamas

Freeport din insulele Bermude

Panama

Costa Rica

d. Zona africana exemplu: Monrovia(Liberia)

IX. In functie de destinatia marfurilor:
b. Zone orientate spre importul de marfuri(cazul
tarilor dezvoltate)
c. zone orientate spre exportul de marfuri(cazul
tarilor in curs de dezvoltare).
Distributia ZEL pe mapamond la sfarsitul a sec. XX inceputul sec.XXI
ZEL-urile sunt instrumente politice proiectate sa faciliteze dezvoltarea comertului
international si a industriei exportatoare. Este, deci, normal sa se astepte ca aceste zone sa se
dezvolte si sa prospere:

in perioada in care comertul mondial se extinde;

pe sau aproape de rute ale comertului international(porturi, aeroporturi si autostrazi).

Asia si zona Pacificului domina clar in categoria zonelor prelucratoare de export. Este

semnificativa extinderea acestui concept in Africa. Este poate surprinzator ca doar cateva tari
europene au infiintat zone prelucratoare de export, desi acestea sunt considerate, in mod
obisnuit, instrumente politice de dezvoltare. Totusi, exista un numar de tari ce au un nivel
redus de dezvoltare si au infiintat astfel de zone: Turcia, Cipru, Malta si Portugalia.

2. Importanta procesului de globalizare si rolul zonelor de liber schimb

in cadrul acestuia
Globalizarea relaiilor economice a tuturor actorilor de pe piaa mondial
presupune n primul rnd o reconsiderare timpului i spaiului n viaa economic i
social. n prezent globalizarea economic este marcat de mijloacele de comunicare
via Internet, datorit crora distanele geografice au disprut. Cibernetica, electronica,
Internetul au desfiinat deja graniele n multe domenii cum sunt: transporturile,
comunicaiile, comerul i tranzaciile bancare. Lumea a devenit una a comunicaiilor
globalizate n care informaiile sunt standardizate, dematerializate, simbolice, directe,

fr intermediari, o lume n care informaia circul rapid transmind la mare distan

efectele pozitive ct i resimirea ocurilor (efectelor negative), ca urmare a
complexelor i complementaritii conexiunilor n care sunt angrenate toate statele. Un
exemplu l constirue apariia comerului electronic, nsoit de instrumente financiarbancare noi, care fluidizeaz circulaia i schimburile comerciale, nlesnete
tranzaciile la distan fr deplasri, n care ofertele i cererile se pot intersecta pe
Internet, asigurndu-se astfel un sistem de reele n care paginile web i site-urile ofer
informaii cu privire la stocuri, varieti, preuri, depozite, condiii prin intermediul
crora se materializeaz schimburile, se mondializeaz piaa, circulaia capitalurilor i
a mrfurilor. n context, noul sistem pune probleme juridice noi de accesare,
promovare, concuren, fiscalitate, control, protecie, toate subsumate unei noi ordini
economice.
Intensificarea proceselor de integrare i cooperare, ca i de globalizare dau
frontierelor economice o mai mare mobilitate. Uniunile vamale, zonele de liber
schimb, complementaritile economice i politice, culturale, militare,amplific aceste
tendine i impun n mod natural parteneriatul pentru dezvoltare i pace precum i
spiritul de solidaritate.
Globalizarea se hrnete dintr-un capitalism putred. Dar originile sale merg dincolo de
mercantilism, strmoul capitalismului. Globalizarea este consecina la scar mondial a
unui mileniu de colonialism proslvit. n acest sens, globalizatorii sunt instituiile
internaionale i corporaiile multinaionale care par vechii conchistadori, dar cu serviete,
construind proiecte comerciale, acorduri de liber schimb i mprumuturi condiionate.
Cuceritorii lumii de azi sunt nc n cutarea acelorai obiective de a subjuga ntreaga
populaie i resursele pentru scopurile lor grubiene i puterea lor construit pe crim
Globalizarea reprezint ultimul act al unei opere de 2000 de ani de concentrare a puterii i
bogiei n minile unei elite supreme a brbailor
n inima globalizrii st creterea incredibil a capitalurilor speculative din 1971, care fac
bani din bani. Este o rulet ruseasc la nivel mondial. Investitorii instituional au 210 000
miliarde USD la dispoziia lor. Aceast sum reprezint de dou ori PNB ul tuturor
rilor industrializate. ntre 1800 i 2000 de mld. dolari (dac ar fi n monezi de un dolar
ar parcurge drumul pn la lun i napoi de 63 de ori) circul zilnic cu unicul scop de a
influena ratele de schimb, sustrgndu-se salariailor i mediului. Astfel de speculaii
creaz riscuri enorme i conduc ctre un viitor imprevizibil. Creterea numrului de crize
financiare (criza din Asia a pus pe drumuri mai muli oameni dect marea criz din anii

30) reprezint dovada unei lumi dominat de dolar. Dar soluia pe care o ofer pieele
financiare sunt noi produse financiare, care pentru o sum minim te asigur mpotriva
riscurilor, transformnd astfel piromanii n ageni de vnzri. Pieele financiare au devenit
o loterie distructiv unde vraja banilor sunt bufoneria restului umanitii.
Un bilan al globalizrii: creterea numrului de rzboaie, creterea violenei, degradarea
ireversibil a mediului. O lume n care 30 mil. de copii pe an sau 340 de copii pe or mor
pentru c le-a fost luat pinea de la gur!
O nou form a colonialismului corporatist, care afecteaz rile srace i pe sracii din
rile bogate, un proces de rspndire a Mc-culturii, respectiv de recunoatere a mrcilor
americane de buturi rcoritoare.
Globalizarea nseamn, ns, i multe oportuniti.
- Mobilitatea capitalurilor conduce la creterea accesului la fonduri, ceea ce, pe termen lung,
poate conduce la o diminuare a diferenelor dintre state.
- Internaionalizarea produciei, introducerea progresului tehnic, reducerea costurilor de
transport contribuie la scderea costurilor de producie, ceea ce permite reducerea preurilor
bunurilor i
serviciilor i creterea accesului populaiei la bunuri mai ieftine.
- Reglementrile internaionale n materie de liber circulaie a mrfurilor faciliteaz accesul
din ce n ce mai larg ctre piee. Taxele vamale au cunoscut o reducere continu n ultimii ani,
la majoritatea produselor industriale i multe dintre rile n dezvoltare i-au schimbat
orientarea din ri predominant exportatoare de produse primare n ri exportatoare de
produse prelucrate.
- Sporirea concurenei conduce la sporirea eficienei, ceea ce are efecte benefice asupra
produciei, diversitii de bunuri i servicii, la difuziunea cunotinelor, a progresului i, n
final, la creterea productivitii i satisfacerea ct mai bun a cerinelor consumatorilor.
Unul dintre cele mai controversate aspecte legate de fenomenul de globalizare l
reprezint rolul statului in acest context. ndatoririle tradiionale ale statului s-au modificat
sub impactul transformrilor economice i sociale pe care le impune noul tip de relaii
internaionale care se nasc. Mai este statul la fel de puternic ca acum o jumtate de secol? Mai
poate statul s-i ndeplineasc atribuiile clasice?
Statele, acionnd n virtutea ideologiei neoliberale i adaptndu-se procesului de
globalizare, a trecut de la poziia statului strategic, al statului dezvoltrii, la statul
competiional.

Ipostazele clasice ale statului au suferit transformri destul de puternice, n ncercarea

de a face fa provocrilor lansate de creterea interdependenelor internaionale i a agravrii
unora dintre probleme, care s-au transformat n probleme globale.
Ipostaza de stat regulator viza asigurarea cadrului de desfurare a activitii economice.
Statul era aprtorul dreptului de proprietate, cel care veghea la pstrarea unui spaiu de
stabilitate monetar, la standardizarea anumitor structuri (cum ar fi uniti de msura etc.)
Statul este de asemenea, productor distribuitor. Acest rol este reflectat de
ntreprinderile
publice, de serviciile de transport asigurate de ctre stat, de implicarea sa n sistemul financiar
i bancar. De asemenea, rolul de redistribuitor constituie un alt aspect important al rolului
statului.
Statul se implic n redistribuirea veniturilor prin activiti ce in de meninerea sau
creterea
bunstrii generale, acionnd pentru susinerea claselor defavorizate, prin finanarea
asistenei sanitare, asistenei sociale etc.
Fenomenul de globalizare a impus modificarea tuturor acestor ipostaze sub care statul
se implic n societate. Rolul su de regulator s-a transformat mai degrab ntr-un rol de 11
manipulator, dat fiind faptul c multe din aspectele ce intrau sub autoritatea statului au devenit
preocupri internaionale. Dreptul de copyright, sistemul evitrii dublei impuneri,
liberalizarea fluxurilor comerciale i financiare sunt n mare parte reglementate la nivel
internaional, statului revenindu-i sarcina de a implementa la nivel naional reglementrile
internaionale i de a le manipula n aa fel nct transpunerea naional s ofere maximum de
avantaje. i n domeniul cursului de schimb statul este mai degrab un manipulator dect un
regulator, dat fiind faptul c trecerea la cursurile flotante i globalizarea pieelor financiare l
oblig s intervin mai ales n creionarea acelor politici care s gestioneze tendinele
manifestate n plan internaional.
n ceea ce privete ipostaza de productor, competiia a forat statul s funcioneze pe
principiile economiei de pia. Poate c aici este cea mai relevant schimbare n ceea ce
privete trecerea de la statul strategic, al dezvoltrii ctre statul competiional. Criza
proprietii publice a determinat masive privatizri n perioada anilor 80 si 90 n multe ri
dezvoltate, iar n ceea ce privete rile foste comuniste, nicicnd nu a fost o ofert de
privatizare mai mare i mai concentrat. Industrii, altdat considerate strategice i privite ca
definind tria statului, au fost privatizate pentru c au devenit extrem de costisitoare. Pn
n anii 80, puini sunt cei care ar fi privit cu ochi buni privatizarea industriei aeronautice, a

industriei siderurgice, a construciei de drumuri, construciilor navale sau a chimiei. Astzi,

aceste industrii se mai afla n proprietatea statului n foarte puine ri dezvoltate i chiar
multe dintre rile n dezvoltare au recurs la trecerea lor n proprietate privat.
Internaionalizarea firmelor i a capitalurilor a fcut din ce in ce mai dificil
apartenena la un anumit stat a marilor firme. Substituirea importurilor, considerat in anii
60 sau 70 o opiune ce inea de dezvoltarea unei ri i de consolidare a independenei sale
economice, a devenit o strategie din ce in ce mai puin aplicat, tot mai multe state
mbrind orientarea ctre export, legnd din ce n ce mai mult economia lor de economia
global.
Astzi s-a ncetenit tot mai mult ideea c statul este un agent economic ineficient, de
aceea rolul su trebuie s cad mai degrab pe realizarea unui climat investiional favorabil
pentru corporaiile internaionale, pe susinerea cercetrii, implicare n creterea gradului de
calificare a forei de munc, dect pe acela de productor activ.
i n ceea ce privete rolul de redistribuitor, globalizarea a impus anumite modificri.
Multe dintre aspectele ce in de bunstarea generala sau de existenta claselor
defavorizate au devenit probleme globale. Srcia este considerat a fi cea mai grav dintre
problemele globale, iar comunitatea internaional reclam aciuni globale pentru lupta
mpotriva srciei. n aceeai categorie sunt incluse i problemele legate de mediu,
reglementrile internaionale punnd statul n ipostaza de implementare a politicilor necesare
atingerii parametrilor convenii n cadrul conferinelor internaionale (cum ar fi protocolul de
la Kyoto sau alte reglementri asemntoare). Chiar i n domeniul forei de munc,
considerat drept cea mai puin globalizat dintre pieele internaionale, nelegerile dintre
firme, nevoia de a adopta practici mai flexibile de angajare sau alte msuri ce decurg din
crearea acelui climat favorabil atragerii de investiii strine constituie exemple de redefinire a
poziiei statului sub influena fenomenului de globalizare.
ntrebarea care revine ca un laitmotiv este dac statul va disprea. n opinia noastr,
statul se afla la ora redefinirii atribuiilor sale, atribuii ce determin aciuni specifice fiecrei
ri n parte, n funcie de gradul ei conectare la lumea global. Msura n care o naiune este
conectat la lumea global reprezint o problema care a intrat in atenia specialitilor abia la
nceputul acestui mileniu, existnd preocupri privind calcularea unui indicator care s
reflecte cat mai fidel gradul de globalizare a unei economii. Un astfel de indicator este cel
calculat de Foreign Policy Magazine, numit indicele globalizrii, care este un indicator
compozit, multidimensional, ce include in componena sa patru dimensiuni: dimensiunea
politic, care determin gradul de

angajare politic internaional a statului (nr. de prezene n organizaii internaionale,

participri la misiuni de meninere a pcii ale ONU, numr de ambasade strine gzduite de
fiecare ar), componenta tehnologic, ce reflecta gradul de conectare la tehnologia
informaiei a fiecrei ri n parte (nr. de utilizatori internet, nr. de gazde internet, gazde
internet sigure), componenta personal, ce privete micarea (n mare parte fizic) a populaiei
n lume (turism internaional, trafic telefonic internaional, transferuri transfrontaliere) i
componenta integraionist, ce determin gradul de interdependen al economiei respective
ce celelalte ri (fluxurile comerciale, de investiii strine directe, de investiii de portofoliu,
pli externe). Intr-un clasament realizat pentru 62 de naiuni, acest indice plasa pe primul loc,
drept cea mai globalizat naiune, Irlanda 10
Dincolo de aceste aspecte, fenomenul globalizrii este unul contemporan nou. Ne
modeleaz atitudinile, aa cum noi i putem influena evoluia. Rmne la latitudinea noastr
i la ndemna propriei inteligene s nu-l scpm de sub control. Aa cum aprecia i Kofi
Annan - Dac nu putem s facem ca globalizarea s lucreze pentru toi, n final, ea nu va
lucra pentru nimeni! Globalizarea ar trebui s conduc la cretere economic, echitate,
securitate, educaie, regndirea cadrului instituional internaional, transparen, protejarea
mediului, o mai bun guvernare global, care s asigure o mai larg distribuire a
oportunitilor, un mediu propice creterii economice echilibrate si includerea celor
marginaliza Apariia i dezvoltarea aranjamentelor economice regionale, concomitent cu
adncirea procesului de globalizare sunt dou fore dinamice i uneori contradictorii care
definesc economia mondial contemporan. Desfurarea concomitent a globalizrii i
regionalizrii a generat o economie mondial din ce n ce mai interdependent.
Procesul de regionalizare se desfoar concomitent cu procesul de globalizare a
economiei. Ambele tendine, globalizarea i regionalizarea, determin diversificarea relaiilor
dintre entiti economice (n special state i corporaii), fcnd s se atenueze, cel puin din
punct de vedere economic, rolul granielor naionale.
Procesul de regionalizare presupune c tot mai mult statele naionale i bazeaz
relaiile reciproce pe relaii integrative tot mai strnse, cu grade diferite de complexitate.
Adncirea tendinei de integrare s-a bazat tot mai mult pe apariia unui numr din ce n ce mai
mare de grupri regionale integraioniste, pe proliferarea relaiilor regionale dintre state.
Regionalismul actual este expresia ordinii economice mondiale aflat la ora
redefinirilor.

Tot mai multe state din diferite regiuni ale lumii i cu niveluri de dezvoltare economic
diferite i reunesc eforturile pentru realizarea unei dezvoltri economice durabile.
Dezvoltarea relaiilor comerciale i cooperarea internaional, ca i intensificarea
procesului de integrare la scar regional constituie o necesitate obiectiv, lund n
considerare urmtoarele elemente definitorii:
- potenialul material, financiar i uman care poate fi antrenat prin cooperare n
circuitul naional, regional i mondial de valori;
- proximitatea geografic, cu efecte favorabile asupra raporturilor de
complementaritate ntre dimensiunile economice, politico-diplomatice i
cultural-umane, amplificate de afinitile spirituale;
- gruprile regionale prefereniale, precum i uniunile vamale i zonele de liber
schimb cresc acumularea naional i regional, avnd efecte pozitive asupra
10 In acelasi clasament, Romania se afla pe locul 38.13
schimburilor comerciale n cadrul gruprilor, precum i asupra locului rilor
membre n comerul internaional.
Tendina de formare a unor blocuri regionale comerciale este determinat de aciunea mai
multor factori, att de natur endogen, ct i exogen.11
Factorii endogeni sunt rezultatul evoluiilor care s-au petrecut n interiorul unor ri sau
grupri de ri deja constituite:
- dificultile economice cu care s-au confruntat rile ca urmare a crizei energetice,
i care a avut ca efect contientizarea faptului c exist potenial de cretere
insuficient valorificat;
- opiunile fundamentale de politic economic similare, concepia comun despre
dezvoltare;
- politicile de liberalizare a comerului ntreprinse de multe ri n dezvoltare, proces
care va facilita liberalizarea accentuat n vederea unei viitoare integrri cu statele
industrializate.
Ca factori exogeni menionm:
- modalitatea de acoperire a riscurilor poteniale determinate de evenimente care se
petrec fie n zon, fi n alte zone;
- ncercri de a compensa, printr-o intensificare a schimburilor intragrup, eventualele
pierderi datorate din ngustarea unor piee extraregionale, ca urmare tot a unor
procese integraioniste;

- dorina de stabilitate politic i de ntrire a sistemelor democratice.

Formele pe care le mbrac integrarea economic regional sunt determinate de
multitudinea de relaii care se stabilesc ntre dou sau mai multe state care-i conjug
eforturile spre atingerea unui obiectiv comun. Dimensiunile unui proces integrativ sunt date,
n principal, de axa vertical, cea a adncimii gradului de integrare i cea orizontal, respectiv
numrul de state membre. Gruprile integraioniste existente astzi, chiar dac au obiective
diferite sau grad de instituionalizare inegal (elemente ce caracterizeaz intensitatea
procesului de integrare), sunt grupri deschise, ce permit aderarea de noi state, n condiiile
stabilite de fiecare acord n parte.
Analiza diverselor forme de integrare are n vedere n principal axa vertical, respectiv
intensitatea procesului integrativ. Principalele forme de integrare, n funcie de intensitatea
procesului integrativ sunt: zone de liber schimb, uniunea vamal, piaa comun, uniunea
economic, uniunea monetar i uniunea politic.
Zona de liber schimb se compune din naiuni care au decis s elimine progresiv taxele
vamale i restriciile cantitative din calea liberei circulaii a produselor originare din aceste
ri i s-i promoveze politica comercial proprie fa de rile tere.
Un exemplu, n acest sens, l constituie AELS (Asociaia European a Liberului Schimb)
nfiinat prin Convenia de la Stocholm, din 4 ianuarie 1960, din care mai fac parte astzi
Norvegia, Elveia, Lichtenstein i Islanda. Alt exemplu, mai recent, este intrarea n vigoare (la
1 ianuarie 1994) a NAFTA (Acordul de Liber Schimb Nord American) semnat ntre Canada,
SUA i Mexic.
Un nivel superior zonei de liber schimb l reprezint uniunea vamal. ntr-o uniune
vamal, statele semnatare realizeaz reducerea i apoi eliminarea barierelor tarifare i a
restriciilor cantitative din cale schimburilor lor comerciale i, n plus, decid nlocuirea
progresiv a propriilor politici comerciale cu o politic comercial comun, care se traduce
prin punerea n practic a unui tarif vamal extern comun.
11 Dan Negescu Spre o tripolarizare a comerului mondial , Tribuna Economic nr.
15/1995, p. 28.14
MERCOSUR (Piaa comun a Americii Latine) ale crei ri membre (Argentina, Brazilia,
Paraguay i Uruguay) au decis punerea n practic a unui tarif extern comun la 1 ianuarie
1995, reprezint o ilustrare mai recent a unei uniuni vamale.
Uniunea vamal conduce la o integrare mai puternic dect zona de liber schimb, deoarece
ea cere rilor participante elaborarea unei politici comerciale comune. Ori, orice iniiativ n

materie de politic comun constituie un pas ctre uniunea economic. n alt sens, ntr-o zon
de liber schimb, de eliminarea taxelor vamale ntre parteneri nu profit dect mrfurile
originare din aceast zon, pentru a evita ca un produs care provine din afar s nu se exporte
ntr-o ar n care taxa vamal este mai sczut pentru ca apoi s intre liber n celelalte. ntr-o
uniune vamal, o marf este taxat o singur dat la oricare dintre frontierele externe i nu i se
pot aplica alte taxe dac traverseaz o frontier intern. Uniunea vamal permite, astfel, libera
circulaie a tuturor mrfurilor ntr-un spaiu comercial tarifar omogen. Ea constituie o baz de
pornire pentru realizarea unei piee comune.
Piaa comun este superioar uniunii vamale, realiznd comerul liber cu servicii,
libera circulaie a persoanelor i capitalurilor i libera stabilire a resortisanilor din rile
partenere (libera circulaie a factorilor de producie). n plus, eliminarea obstacolelor vamale
din cale liberei circulaii a mrfurilor, poate duce la reducerea obstacolelor netarifare, ceea ce
conduce cu siguran la armonizarea normelor tarifare i tehnice i a fiscalitii indirecte
asupra produselor.
Chiar dac tratatul de la Roma din 1957 prevedea instaurarea unei piee comune, aceasta
nu s-a realizat dect prin impulsul dat prin Actul Unic European (1986).
Uniunea economic adaug caracteristicilor pieei comune, armonizarea politicilor
economice i sociale.
Politica agricol comun (PAC) instituit n 1962 este exemplul cel mai elaborat de
politic sectorial din cadrul CEE.
Uniunea monetar fa de uniunea economic presupune o moned comun, care s
circule ntre rile membre i o politic monetar unitar, comun, pentru rile membre.
Exemplul cel mai recent l constituie uniunea monetar n Europa, prin introducerea
monedei unice EURO, precum i crearea Bncii Centrale Europene, responsabil de stabilirea
coordonatelor de politic monetar n rile care au aderat la moneda unic.
Uniunea economic total implic o complet unificare a economiilor implicate i o
politic comun n cele mai importante domenii.
n fine, cel mai nalt stadiu al integrrii este reprezentat de uniunea politic, ce implic,
pe lng o politic extern i de securitate comun, o cetenie comun, o constituie comun
i un guvern comun.
Pn astzi, cel mai nalt grad de integrare este atins de Uniunea European, care est n
faza de uniune economic i monetar, dar care i-a propus i realizarea uniunii politice.
Toate formele de integrare implic un permanent dialog ntre statele participante cu privire

la procedurile de armonizare a intereselor, obinerea consensului, elaborarea i aplicarea

noilor forme de conduit economic. Prin urmare, cu ct este mai nalt stadiul de integrare, cu
att devine insuficient armonizarea instituional i se dovedete necesar transferarea unor
abiliti decizionale de la nivel naional la nivel unional.
n economia mondial exist zeci de asocieri regionale, diferind ntre ele prin diversitatea
obiectivelor sau gradul de instituionalizare.
Conform datelor OMC, au fost notificate peste 200 de acorduri comerciale regionale, de
tipul uniunilor vamale, zonelor de comer liber sau alte tipuri de aranjamente prefereniale;
mai 15 mult de 150 fiind astzi n funciune. Se ateapt ca pn n anul 2007, numrul
acordurilor regionale negociate s creasc la 300. Structura acestor acorduri este deosebit de
complex i multe ri fac astzi parte din mai multe acorduri. n general rile mici, n
dezvoltare, sunt implicate n mai multe blocuri comerciale(media fiind de 3 acorduri). Pentru
aceste ri, speranele sunt mai mari din partea regionalizrii dect din partea globalizrii.
Trecerea de la apologia strategiei de substituire a importurilor la cea a pieelor mari regionale,
care poate asigura o protecie sporit, concomitent cu un acces la un numr tot mai ridicat de
consumatori constituie una din principalele motivaii ale opiunii acestor ri. Comerul
internaional constituie un factor
mult mai important n cadrul dezvoltrii economice pentru rile mici dect pentru rile mari.
De aceea, pentru acestea, regionalizarea constituie o modalitate mai eficient de integrare n
economia global.
Cele mai multe nelegeri de acest tip sunt ntre rile dezvoltate, n special cele europene
(60%), rilor n dezvoltare revenindu-le o parte mai mic (15%). Restul sunt nelegeri ce
implic ambele categorii de ri.
Gruprile integraioniste regionale sunt extrem de diferite i sub aspectul motivaiilor ce
determin rile s iniieze astfel de acorduri. Impulsionarea comerului dintre statele, cel mai
adesea, vecine, accesul la o pia de desfacere mai mare sau la o surs de aprovizionare ce
poate deveni mai ieftin, compensarea deficitului sau excedentului de for de munc (n
funcie de gradul de integrare) pot constitui cteva dintre motivaiile economice. Multe dintre
ri sunt animate i de interese politice. Apartenena la o grupare integraionist poate oferi
garanii de securitate deloc de neglijat. Afinitile culturale, istorice reprezint, de asemenea,
motivaii ce pot sta la baza consolidrii unor acorduri regionale. Surmontarea unor dificulti
legate de distana dintre parteneri i dorina de a impulsiona schimburilor comerciale dintre
state, ca urmare a eliminrii taxelor vamale, a reprezentat o motivaie pentru rile insulare, n

special, n dorina acestora de a compensa cheltuielile de transport foarte ridicate ce constituie

un serios obstacol n creterea comerului exterior.
Acordurile comerciale variaz destul de mult n ceea ce privete gradul de
instituionalizare. Majoritatea se bazeaz pe concesii comerciale reciproce, existnd, n acest
sens un forum pentru negocieri, dar frecvena acestora difer de la caz la caz. Mecanismele de
rezolvare a diferendelor comerciale prevd n mod frecvent negocieri bilaterale, numai cteva
aranjamente au prevzut crearea unei instane multinaionale care s arbitreze n cazul
apariiei unui dezacord ntre statele membre. Multe dintre acordurile comerciale prefereniale
sunt mai ambiioase n ceea ce privete angajamentele comparativ cu punerea n aplicare a
prevederilor acestora.
i din punct de vedere instituional exist deosebiri semnificative ntre diversele acorduri
regionale. Gruprile din Asia i Pacific, spre exemplu, sunt mai puin instituionalizate dect
cele din America Latin sau America de Nord. n general, gradul de instituionalizare este
direct proporional cu profunzimea integrrii. Cea mai instituionalizat grupare este Uniunea
European, n Asia Pacific, neexistnd nici o uniune vamal, nu este nevoie de o structur
instituional pentru negocierea cu alte state din afara acordului.
Gruprile integraioniste regionale i subregionale aprute dup cel de-al doilea rzboi
mondial au urmrit armonizarea politicilor lor economice, asigurnd, n funcie de gradul de
integrare, libera circulaie a produselor, serviciilor, capitalurilor i a forei de munc. Prin
constituirea acestora, rile lumii i, n special, rile n dezvoltare au urmrit s-i poteneze
eforturile n vederea creterii economice susinute, s contracareze efectele relaiilor externe
inechitabile i s lichideze subdezvoltarea.16
Europa reprezint exemplul cel mai semnificativ al acestui proces de regionalizare a
economiilor naionale, respectiv Uniunea European este cea mai avansat pe calea punerii n
practic a unui aranjament de integrare regional. Succesul dobndit aici a oferit motivele
imitrii i copierii acestui fenomen i n alte pri ale lumii.
Primul val de regionalizare a comerului internaional a debutat la nceputul anilor 50 n
Europa, prin crearea Comunitii Europene, a continuat n Africa, din considerente de
realizare a unor deziderate economice stringente sau, pur i simplu, din raiuni de imitare a
marilor metropole, i s-a extins n America Central i de Sud, Asia de Sud-Est i Orientul
Mijlociu. Specific acestei perioade a fost dorina de a dinamiza schimburile intraregionale.
Acest val de regionalism reprezint nceputul unui proces de mare complexitate.
Al doilea val de regionalizare a comerului internaional a debutat la mijlocul anilor 80,
perioad n care SUA a devenit principalul actor. n aceast perioad CEE a pus bazele pieei

interne unice. n acelai timp, dup semnarea i ncheierea unor acorduri de liber schimb
bilaterale cu Israel i Canada, SUA a lansat propunerea de creare a unei zone de liber schimb
la nivel nord-american, concretizat n crearea NAFTA. Vechile uniuni vamale sau zonele de
liber schimb din Africa, Asia i America Latin au fost revizuite sau au fost completate cu
altele noi.
Noi dimensiuni ale colaborrii se nregistreaz n Piaa Comun a Americii Centrale i n
ASEAN. n partea de sud a Americii Latine a fost creat Piaa Comun a Sudului
(MERCOSUR), ntr-o regiune n care existau i alte grupri integraioniste regionale.
Ultimele evenimente arat c procesele integraioniste au cptat un nou impuls i noi
dimensiuni. Lrgirea fr precedent a Uniunii Europene, eforturile susinute ale SUA de a
pune bazele unei zone de liber schimb la nivelul celor dou Americi constituie dovezi ale
dinamismului regionalismului. Privit din perspectiv economic, procesul de integrare
regional a nregistrat o dinamic ascendent datorit, n special, a urmtoarelor
evenimente12:
- creterea posibilitii obinerii de efecte de creare de comer, creterea rolului n
negocierile internaionale i scderea costurilor de distribuie;
- incapacitatea organizaiilor internaionale, n special a Organizaiei Mondiale a
Comerului, de a soluiona cu succes problemele legate de liberalizarea
schimburilor comerciale la nivel multilateral, ducnd la reanalizarea rolului
gruprilor integrative regionale n construirea unui sistem de comer liber global.
S-a demonstrat c aranjamentele comerciale regionale sunt generatoare de deturnare13 de
comer prin instituirea unui tratament comercial preferenial ntre participani, n raport cu
terii.
Pe de alt parte se susine ideea c aranjamentele comerciale regionale promoveaz ideea de
comer liber i consolideaz prin aceasta conduita comercial multilateral, cel puin, prin
dou ci: pe de o parte, crearea de comer, i pe de alt parte, adncirea integrrii contribuie
att la dinamica intern, ct i la dinamica extern a liberalizrii globale.
Apoi, partizanii ideii de regionalizare subliniaz faptul c, de cele mai multe ori, aceasta
determin numeroase efecte de antrenare. Chiar i n cazul rilor cu o economie similar,
exist premise pentru dezvoltarea de noi industrii i de ntrire a celor existente, ca urmare a
accesului la o pia de desfacere sau de aprovizionare mai mare.
12 M. Dent Cristhopher The European Economy, The Global Context, Roudledge,
London, 1997, p. 34.

13 Fenomenul de deturnare de comer i cel de creare de comer sunt puse n legtur cu

formarea uniunilor vamale.
n esen, deturnarea de comer implic nlocuirea unei surse eficiente de aprovizionare din
afara uniunii vamale cu o surs ineficient din interiorul uniunii vamale, dar transformat n
mod artificial n surs eficient, ca urmare a efectului taxelor vamale. Crearea de comer
presupune nlocuirea unei surse ineficiente din exteriorul uniunii vamale
cu o surs eficient din interior, ca urmare a suprimrii taxelor vamale din cale schimburilor
comerciale intragrupare.
Fenomenele de creare de comer, ca i cele de deturnare d comer au fost puse n eviden de
teoria lui Vinner.17
n fine, adepii regionalismului apreciaz c acesta are, mai degrab, efecte pozitive pe
termen mediu i lung, chiar dac, pe termen scurt, apar i unele efecte negative pentru anumii
participani. Astfel, schimburile comerciale statuate pe noi coordonate, adncirea procesului
de integrare pn la stadiul de uniune economic i monetar, au fcut practic imposibile
conflictele ntre rile participante astzi la UE. De asemenea, Argentina i Brazilia folosesc
MERCOSUR pentru a pune capt rivalitilor istorice dintre ele. Unul dintre dezideratele
centrale ale APEC vizeaz transformarea acestei zone de liber schimb ntr-o ancor de
stabilitate economic i geopolitic i ca liant instituional ntre posibilele diferende ntre
China, Japonia i alte ri din regiune.
Analiza efectelor blocurilor comerciale regionale poate fi analizat i pe cteva direcii,
cum ar fi:
efectele de creare de comer. Liberalizarea schimburilor n cadrul blocului
comercial regional are efecte de creare de comer, permind surselor de
aprovizionare ieftine s le nlocuiasc pe cele mai puin eficiente. Efectele de
creare de comer sunt cu att mai mari, iar cele de deturnare de comer cu att
mai mici cu ct: comerul dintre state era mai puternic naintea constituirii
blocului, partenerii au un nivel de dezvoltare mai ridicat i o economie ct mai
diversificat, apropierea preurilor produselor comercializate n interiorul
gruprii fa de preurile mondiale este mai mare, nivelul taxelor vamale
naintea formrii gruprii era mai ridicat, rile au dimensiuni mari, nivelul
taxelor extragrupare este mai redus.
Veniturile din taxele vamale. Reducerea sau eliminarea taxelor vamale
determin dezvoltarea altor alternative (TVA) pentru a compensa reducerile
ncasrilor bugetare. Implicarea n astfel de acorduri implic restructurarea

sistemului vamal i fiscal, ceea ce n multe cazuri presupune o armonizare a

acestor sisteme ntre membri gruprii, cu efecte benefice, dar i cu costuri pe
termen scurt.
Investiiile strine directe. n general, efectele sunt benefice, pentru c
acordurile comerciale regionale presupun o pia mai mare, un cadru legislativ
armonizat, elemente favorizante investiiilor.
Concurena. Blocurile comerciale regional induc o cretere a concurenei, ceea
ce are efect asupra creterii eficienei i eliminrii monopolurilor. De asemenea,
se creaz premise pentru apariia economiilor de scar, acces liber la o pia mai
mare, pentru iniierea de reforme economice, cu efecte directe asupra creterii
concurenei, pentru integrarea la nivel de firm (aa cum s-a ntmplat n cazul
NAFTA). De cealalt parte, instituirea unor bariere pentru cei din afara gruprii,
are efect de reducere a concurenei.
Acordurile comerciale regionale constituie, totodat, surs pentru numeroase controverse.
Dat fiind numrul lor foarte mare, volumul semnificativ al fluxurilor comerciale care intr sub
incidena lor, gruprile cu caracter integraionist suscit dezbateri din ce n ce mai aprinse.
Principalele aspecte aduse n discuie se concentreaz pe:
- beneficiile i costurile pentru statele membre, comparativ cu promovarea
globalizrii i neimplicarea n acorduri regionale,
- efectele asupra statelor nemembre ale unor astfel de grupri,
- msura n care astfel de acorduri submineaz sistemul comercial multilateral creat
sub egida OMC,18
- msura n care reglementrile OMC cu privire la crearea i funcionarea acestor
acorduri sunt adecvate situaiei internaionale actuale,
- diferenele n capacitatea de negociere n cadrul OMC dintre diferitele grupri cu
caracter integraionist, pe de o parte i rile membre OMC i gruprile regionale,
pe de alt parte.
Proliferarea blocurilor comerciale regionale poate conduce la scderea credibilitii OMC,
dat fiind faptul c acestea constituie derogri de la principiile liberalizrii comerului14
Implicarea n acorduri regionale s-a fcut concomitent cu participarea la GATT sau OMC. Se
poate pune problema care mai este rostul demersurilor organizaiei, din moment ce excepia
devine mai puternic dect regula. n plus, nu exist prevederi OMC, care s impun sanciuni

acelor blocuri regionale care nu respect prevederile organizaiei n materie de impunere

tarifar i netarifar. Unii specialiti consider c riscul de a ajunge la un comer ntre
blocurile comerciale regionale, neinteresate de participarea la negocieri privind liberalizarea
comercial global, nu este deloc att de ndeprtat pe ct pare. Blocurile comerciale
regionale satisfac cerinele anumitor grupuri de interese, care, ajungnd la o anumit
suficien, nu mai manifest nici un fel de interes pentru liberalizare. De altfel, din rile
membre OMC, doar Mongolia nu face parte din nici un acord regional, 97% din comerul
mondial este derulat de state ce sunt membre n cel puin o grupare integraionist (fa de
70% n 1990), iar cele trei mari grupri (UE, NAFTA i APEC) dein 70% din comerul
mondial. n plus, creterea forei blocului n comerul internaional poate face dificil
exercitarea vreunei presiuni n cazul n care tendina ctre protecionism devine evident15
.
Fora unora dintre gruprile integraioniste depete cu mult aspectele economice, att n
sens pozitiv, ct i negativ. Atracia determinat de Uniunea European a avut puternice
implicaii n procesul electoral din Ucraina, de exemplu, i a dominat toate obiectivele politice
din ultimul deceniu i jumtate ale rilor foste comuniste, n dorina acestora de a deveni
membre UE; ncercarea de realizare a unei vaste zone de liber schimb la nivelul celor dou
Americi a trezit numeroase sentimente anti-americane, care a condus la un blocaj n
negocierile dintre state i la tensionarea relaiilor dintre unele ri latino-americane.
n concluzie, tendina de regionalizare, manifestat prin crearea i perfecionarea de
grupri cu caracter integraionist este dincolo de o realitate, un fenomen dinamic, cu profunde
implicaii la nivel economic, politic i social.

3. Avantajele/ dezavantajele zonelor de liber schimb in Romania

A. Advantages of free trade
Free trade occurs when there are no artificial barriers put in place by governments to
restrict the flow of goods and services between trading nations.
When trade barriers, such as tariffs and subsidies are put in place, they protect
domestic producers from international competition and redirect, rather than create
trade flows.
i.

Increased production

Free trade enables countries to specialise in the production of those

commodities in which they have a comparative advantage .
With specialisation countries are able to take advantage of efficiencies
generated from economies of scale and increased output.
International trade increases the size of a firms market, resulting in lower
average costs and increased productivity, ultimately leading to increased
production.
ii.

Production efficiencies
Free trade improves the efficiency of resource allocation. The more efficient
use of resources leads to higher productivity and increasing total domestic
output of goods and services.
Increased competition promotes innovative production methods, the use of
new technology, marketing and distribution methods.

iii.

Benefits to consumers
Consumers benefit in the domestic economy as they can now obtain a greater
variety of goods and services.
The increased competition ensures goods and services, as well as inputs, are
supplied at the lowest prices. For example in Australia imported motor vehicles
would cost 35% more if the 1998 tariff levels still applied. Clothing and
footwear would also cost around 24% more.

iv.

Foreign exchange gains

When Australia sells exports overseas it receives hard currency from the
countries that buy the goods. This money is then used to pay for imports such
as electrical equipment and cars that are produced more cheaply overseas.

v.

Employment
Trade liberalisation creates losers and winners as resources move to more
productive areas of the economy. Employment will increase in exporting
industries and workers will be displaced as import competing industries fold
(close down) in the competitive environment. With free trade many jobs have
been created in Australia, especially in manufacturing and service industries,
which can absorb the unemployment created through restructuring as firms
close down or downsize their workforce. When tariffs
wereincreased substantially in the period 19741984 for textiles and footwear
- employment in the sector actually fell by 50 000, adding to overall
unemployment.

vi.

Economic growth
The countries involved in free trade experience rising living standards,
increased real incomes and higher rates of economic growth. This is created by
more competitive industries, increased productivity, efficiency and production
levels.

B. Disadvantages of free trade

Although free trade has benefits, there are a number of arguments put forward by
lobby groups and protestors who oppose free trade and trade liberalisation. These
include:
i.

With the removal of trade barriers, structural unemployment may

occur in the short term. This can impact upon large numbers of workers,
their families and local economies. Often it can be difficult for these workers to
find employment in growth industries and government assistance is necessary.

ii.

Increased domestic economic instability from international trade

cycles, as economies become dependent on global markets. This means
that businesses, employees and consumers are more vulnerable to downturns
in the economies of our trading partners, eg. Recession in the USA leads to
decreased demand for Australian exports, leading to falling export incomes,
lower GDP, lower incomes, lower domestic demand and rising unemployment.

iii.

International markets are not a level playing field as countries with

surplus products may dump them on world markets at below cost. Some
efficient industries may find it difficult to compete for long periods under such
conditions. Further, countries whose economies are largely agricultural face
unfavourable terms of trade (ratio of export prices to import prices) whereby
their export income is much smaller than the import payments they make for
high value added imports, leading to large CADs and subsequently large
foreign debt levels.

iv.

Developing or new industries may find it difficult to become

established in a competitive environment with no short-term protection
policies by governments, according to the infant industries argument. It is
difficult to develop economies of scale in the face of competition from large
foreign TNCs. This can be applied to infant industries or infant economies
(developing economies).

v.

Free trade can lead to pollution and other environmental problems as

companies fail to include these costs in the price of goods in trying to compete
with companies operating under weaker environmental legislation in some
countries.

vi.

Pressure to increase protection during the GFC

During the global financial crisis and recession of 2008-2009, the impact of
falling employment meant that protection pressures started to rise in many
countries. In New South Wales, for example, the state government was
criticised for purchasing imported uniforms for police and firefighters at
cheaper prices rather than purchasing Australian made uniforms from
Australian companies. Similar pressures were faced by governments in the
United States, Britain and other European countries.

Sursa :
http://www.hsc.csu.edu.au/economics/global_economy/tut7/Tutorial7.html

4. Analiza structurala a zonelor de liber schimb in Romania

Istoricul zonelor libere din Romania

Regimul de zona libera in porturile romanesti are o veche traditie , inceputurile
situandu-se imediat dupa pacea de la Adrianopol, cand au fost restituite
Principatelor Romanesti teritoriile raitelor turcesti de la Dunare si a inceput

constituirea porturilor dunarene.

Astfel, in anul 1834, domnitorul Moldovei Mihail Sturdza, decreteaza orasul Galati
-; port liber; Tulcea este declarata ca port liber in 1880-1881; iar Constanta -; in
1880-1883. La 13 ianuarie 1836, prin porunca de infiintare a zonei libere Braila a
domnitorului Alexandru Ghica, se stabilesc urmatoarele masuri:
1. Tot orasul Braila, impreuna cu portul, pe un teritoriu inconjurat de santuri, era
declarat loc de antrepozitare.
2. Orice marfuri ingaduite la import, intrate peste granita, pentru consumatia
locuitorilor din acest oras sau pentru a fi reexportate pe Dunare, erau scutite de taxe
vamale.
3. Se plateau taxe vamale numai la marfurile straine care intrau din acest oras pe
teritoriul tarii.
Dupa opinia unor cercetatori in domeniu , legalizarea primelor zone libere in
porturile mentionate a avut ca scop, in primul rand, facilitarea aprovizionarii din
aceste porturi si din orasele respective, precum si dezvoltarea comertului care
ramasese in urma datorita ocupatiei turcesti pana la pacea de la Adrianopol(1829).
Din exemplul orasului Braila rezulta ca notiunii de zona libera i s-s dat o
interpretare mai larga, in sensul ca, in zona libera a fost cuprins intregul oras si s-s
permis importul cu scutire de taxe vamale, inclusiv pentru bunurile destinate
consumului populatiei, cu scopul de a imbunatati situatia acesteia, dupa ocupatia
turceasca. Inconjurarea orasului cu un sant pentru delimitarea zonei libere apare ca
o masura menita sa impiedice contrabanda de marfuri si sa asigure taxele vamale la
intrarea marfurilor in zona, masura ce se practica si in prezent de unele tari in
zonele libere, prin construirea de ziduri pazite si cai de acces controlate.
De remarcat ca pentru popularizarea avantajelor oferite de zona libera Braila,
guvernul muntean, la 19 februarie 1866, s-s adresat Consulatului Greciei cu o nota
prin care s-au aratat facilitatile si scopul zonei libere si s-a solicitat publicarea
masurilor luate spre interesul comerciantilor greci care faceau comert cu Principatul
Munteniei.
Datorita faptului ca veniturile vamilor oraselor Galati si Braila scazusera simtitor,
la 15 iunie 1874 se hotaraste desfiintarea lor prin legea vamala votata in acel an si
infiintarea antrepozitelor pentru marfurile straine, sub control vamal. Dar
dispozitiile acestei legi nu au putut fi aplicate imediat, cele doua porturi continuand
sa functioneze cu acest statut pana in anul 1883. Importanta economica a zonelor
libere Braila si Galati s-a redus treptat, ca urmare a presiunilor continue exercitate
de Germania si Austro-Ungaria, care obtinusera prin conventii speciale liberalizarea
exportului marfurilor lor pe intreg teritoriul romanesc, in dauna marfurilor
provenite din Anglia si aliatii acesteia, printre care si Turcia.
Problema infiintarii din nou a zonei libere in portul Braila s-a mai pus in anul 1930,
mai ales, pentru a activiza importul si a dezvolta o serie de activitati specifice zonei
libere, tinand seama ca in aceasta perioada exista in docuri un excedent de instalatii
portuare ce nu era utilizat corespunzator.
Astfel, la 31 martie 1931 s-a realizat legea pentru completarea legii de creare a
Regiei Autonome a porturilor si cailor pe apa prin care se autoriza aceasta Regie
sa exploateze docurile din Braila ca zona libera. Pe baza ei s-a trecut la elaborarea

unui Regulament care prevedea infiintarea unui Consiliu local de exploatare.

Potrivit prevederilor Regulamentului, avantajele zonei libere erau urmatoarele:
-; Se permitea reexportarea marfurilor straine fara restrictii vamale;
-; Marfurile puteau fi conditionate in zona prin schimbarea ambalajului, formei,
calitatii, culorii, prin amestecare etc, dupa cerintele pietei de strainatate.
-; Fabricarea fara taxe vamale a oricaror produse din materii prime sau
semifabricate aduse din strainatate, precum si folosirea materialelor de provenienta
straina in santierele navale.
-; Inmagazinarea fara limita a marfurilor straine.
Cu toate ca s-a creat zona libera in portul Braila, legea in cauza a aparut prea tarziu,
dupa ce tarile din Europa de Nord si Centrala si-au gasit deja bazele pentru
antrepozitare in vechile porturi europene. De asemenea, legea vamilor din 1933 nu
a reluat prevederile legii din 1931, astfel ca regimul de zona libera Braila nu putea
fi aplicat . Insa, este de mentionat faptul ca, drept urmare a cresterii traficului, in
special in porturile Galati si Braila, care au beneficiat de o perioada mai mare de
regim vamal liberalizat, schimbul de marfuri a cunoscut o crestere simtitoare,
permitand efectuarea de investitii care s-au materializat in constructii, dotari si
amenajari portuare importante. In acelasi timp a crescut si tranzitul de marfuri,
porturile Braila si Galati devenind, prin intermediul Dunarii, o poarta a Europei
pentru marfurile exportate din tarile din Bazinul Mediteranean.
La 29 aprilie 1870, in cadrul Comisiei Europene a Dunarii, se declara ca Sulina
devine porto-franco, regim ce se mentine pana in 1913. Acest lucru este motivat de
mai multe cauze:
-; Pozitia geografica favorabila portului, situat in Delta Dunarii;
-; Necesitatea dezvoltarii comertului dupa ocupatia turceasca;
-; Aprovizionarea mai buna a populatiei si dezvoltarea economica a acestei zone.
Legalizarea regimului de porto-franco a determinat o dezvoltare rapida a orasului
Sulina, care devine, in scurt timp, un centru comercial important. Numarul navelor
sosite pentru a opera in acest port a sporit simtitor, iar formele comerciale
practicate au devenit si mai numeroase.
Ca urmare a cresterii traficului, schimbul de marfuri a cunoscut o dezvoltare
simtitoare, permitand efectuarea unor dotari si amenajari portuare importante, care
au fost impuse de cresterea numarului navelor ce acostau in port si de cresterea
capacitatii acestora, determinate de progresul tehnic. In acelasi timp, a crescut
tranzitul de marfuri, portul Sulina devenind si din acest punct de vedere foarte
important.
Dar, ca si in cazul porturilor Galati si Braila, importanta economica a portului
Sulina s-a redus treptat si ca urmare a presiunilor Germaniei si Austro-Ungariei, s-a
restrans activitatea in zona, ajungandu-se pana la desfiintarea sa.
De fapt, desfiintarea regimului de porturi libere a avut ca urmare o perioada de
regres economic pentru toate orasele respective si a dus la cresterea nemultumirii
negustorilor care se ocupau cu operatii de comert exterior. Acestia au incercat pe
diferite cai sa introduca regimul de porto-franco pentru porturile romanesti de pe
Dunare, astfel ca in anul 1894 s-a pus din nou in discutie infiintarea de porturi
libere.

In anul 1903, la un Congres al Camerelor de Comert s-a hotarat reluarea studierii

reinfiintarii porturilor libere in Romania. In mai 1904, la Galati, s-a dezbatut si s-a
votat motiunea in care se cerea reinfiintarea zonelor libere. Porturile respective
urmau sa fie considerate ca teritorii extravamale, in care marfurile sosite pe apa
puteau intra si iesi libere de orice taxa, in afara taxelor de cheiaj.
In anii urmatori s-au prezentat diferite proiecte de lege pentru zonele libere si
organizarea porturilor pe teritoriul tarii noastre, fara sa fi avut un rezultat concret.
Astfel, in 1910, s-a votat de catre Senat un proiect de lege pentru incurajarea
industriei nationale, care prevedea si infiintarea de teritorii libere in porturile
Braila, Galati si Constanta, pentru a inlesni conditionarea marfurilor aduse din
exterior spre a fi apoi reexportate. In proiect se prevedea si crearea de fabrici pe
teritoriile libere, dar el nu s-a mai supus votului in Camera Deputatilor, si astfel, nu
i s-a dat curs.
Abia in 1929 a fost votata, de ambele camere ale Parlamentului, Legea pentru
zonele libere ale carei 29 articole pot fi considerate actuale chiar si azi , cand este
valabila si se aplica in acest sens Legea nr.84/1992(cu exceptia facilitatilor de
natura fiscala).
2.2 Posibilitati de dezvoltare a zonelor libere din Romania in vederea promovarii
exporturilor prin atragerea de capitaluri straine
2.2.1. Oportunitatea construirii unor zone libere in Romania
In ceea ce priveste amplasarea zonelor libere in Romania, sunt considerate oportun
urmatoarele zone:
Constanta Sud -; Agigea
Canalul Dunare -; Marea Neagra(subzona 1-Basarab, subzona 2-Megidia)
Aeroportul International Otopeni
Galati
Braila
Sulina
Giurgiu
Se au in vedere aceste orase tinand cont de urmatorii factori :
-; Reteaua de transport feroviara si auto este relativ densa si bine reprezentata, fapt
dovedit si de intensul trafic de marfuri atat la export, cat si in tranzitul international;
-; Reteaua aeriana densa si avand in vedere unele aeroporturi care permit aterizarea
unor avioane de mare capacitate, posibilitatea efectuarii unor curse charter
pasager,de marfa si conexiunile care se pot realiza cu capitala tarii precum si cu
alte orase;
-; Agentii Romtrans si eventualii agenti economici care actioneaza ca expeditor si
transportor international, precum si vamile care asigura aplicarea regimului vamal
al Romaniei.
Oportunitatea constituirii unei zone vamale libere este favorizata de principalul
factor de productie avantajos -; forta de munca calificata pentru activitatile
industriei prelucratoare. Nivelul de calificare si disciplina, precum si salariile mici
comparativ cu piata internationala a fortei de munca sunt de natura sa stimuleze
investitorii straini daca acestora li se acorda facilitatile uzuale zonei libere care

opereaza pe plan international.

Stimularea activitatii comerciale si industriale prin crearea facilitatilor de zona
vamala libera este benefica economiei nationale atat prin cresterea incasarilor
valutare, cat si prin valorificarea superioara a principalului factor de productie
abundent -; forta de munca -; si atragerea unor tehnologii si echipamente industriale
de inalt randament. Industria regimului de zona libera si administrarea acesteia
printr-un management adecvat ar stimula interesele firmelor comerciale.
Valorificand structurile industriale existente, ar fi deosebit de avantajos pentru
economia nationala ca aceste zone libere sa se orienteze cu prioritate pentru
atragerea investitiilor unor firme prestigioase care opereaza in domeniul electronicii
si microelectronicii. Acesta ar prezenta avantajul absorbirii din mers a unor
tehnologii de varf de catre unitatile economice romanesti. Concomitent, s-ar putea
avea in vedere crearea cu capital strain sau mixt a unor noi structuri de productie
axate pe tehnologii de varf orientate spre reexport, in mod deosebi in domeniul
bunurilor industriale si agroalimentare de larg consum.
Dintre avantajele oferite de Romania investitorului extern, prin zonele libere, se pot
mentiona:
1. O pozitie geografica favorabila pe plan european, indeosebi pentru regiunile
europene fara iesire la mare(susul Germaniei) si pentru cele din Africa de Sud si
Orientul Indepartat(exemplu: japonezii sunt atrasi de porturi pentru a investi in
unitati de prelucrare a pestelui, un lant de cazinouri pe litoral, productia si comertul
cu vin si mobila, productia de marmura romaneasca; coreenii au manifestat interes
ferm fata de zona libera din apropierea localitatii Turnu Severin, regiune favorabila
pentru productia de marfuri ce urmeaza a fi exportate in tarile de amonte).
Este de remarcat faptul ca zona libera din spatiul portuar Constanta - Sud va
constitui unul dintre cele mai importante centre de transbordare a containerelor,
avand o capacitate de 700.000 de containere pe an.
Legatura directa pe care canalul Dunare -; Main -; Rhin o va realiza intre Marea
Neagra si Marea Nordului, va face din canalul respectiv un pol de gravitatie in
peisajul economic romanesc. In aceste conditii, Romania beneficiind de calea
navigabila dunareana, devine o poarta importanta catre Orientul Apropiat si, in
acelasi timp, asigura accesul spre Europa Centrala.
Pentru firmele care folosesc calea de navigatie Dunare -; Rhin, crearea unui punct
propriu de transbordare in portul modern Constanta -; Sud le-ar asigura un avantaj
major ( exemplu: firma austriaca VOEST Alpine care a participat la modernizarea
vechiului port si-a manifestat deja interesul pentru un astfel de punct de
transbordare).
2. Existenta unor capacitati industriale disponibile.
3. O piata interna cu o capacitate de absorbtie importanta(mai mare decat a
majoritatii tarilor vecine).
4. Forta de munca competenta, disponibila la costuri mai reduse.
5. Marfurile importate sau exportate de catre concesionar si care nu sunt destinate
pietei romane, nu fac obiectul taxelor vamale, nici a altor impozite.
Dintre aspectele care tind sa franeze crearea si dezvoltarea favorabila a ZEL in
Romania se pot aminti:

-; Unele obstacole birocratice;

-; Infrastructura insuficienta si neadecvata(telecomunicatii, utilitati, depozite
frigorifice), infrastructura generala necorespunzatoare, conditiile insuficiente pentru
cazarea si deservirea lucratorilor straini si a familiilor lor.
Din analiza principalelor curente de schimb din aceasta regiune, in care este situata
tara noastra, rezulta ca daca Romania nu va face tot posibilul pentru a atrage
fluxurile insemnate de investitii, de marfuri si de servicii din Europa, acestea ne vor
ocoli.
In prezent, cele mai multe zone libere romanesti sunt profilate pe activitatea de
transport. In zonele libere din perimetrul portuar Galati si Braila se manifesta
interesul intreprinderilor ucrainene si ruse. Exista deja o linie ferata cu ecartament
marit(specific fostei U.R.S.S.) care ajunge pana aproape de Galati si care ar putea fi
prelungita, fara mari cheltuieli, inca 30 km pana la Braila. Singura zona de pe malul
Dunarii, care este profilata pe productie si montaj, este cea de langa Turnu Severin.
In legatura cu acest aspect, ar trebui mentionate unele cai de abordare a
problemelor mai importante pentru Romania, si anume cele privind finantarea si
administrarea ZEL.
Realizarea unei zone libere impune investitii substantiale, al caror volum initial(ce
trebuie efectuat, in principal de tara gazda) se situeaza, in medie, la 5000 USD/loc
de munca si se deruleaza pe o perioada de 5-10 ani. Atragerea unei investitii straine
insemnate este posibila numai dupa acest interval.
In Romania, la finantarea zonelor libere se folosesc, pe langa sursele interne, si cele
externe, printre care:
Concesionarea administrarii ZEL unor societati comerciale de stat sau private;
Implicarea unor organisme financiare internationale(BERD) sau a unor institutii
financiare guvernamentale(Banca Greciei);
Participarea la capital a investitorilor potentiali in zona libera, care pot deveni ei
insisi actionari.
Atat finantarea realizarii ZEL, cat si a activitatii ulterioare a intreprinderilor din
zona, pot fi facilitate de:
-; Infiintarea unui centru de investitii off -; shore;
-; Operatiuni de conversie a datoriei externe in participatii la capitalul social;
-; Operatiuni neparticipative: contracte de management, leasing, franchising,
subcontractare, asistenta tehnica.
In ceea ce priveste organizarea si administrarea, cele mai importante aspecte sunt
urmatoarele:
Este necesar un mecanism de evaluare si ajustare permanenta a procesului de
dezvoltare a ZEL;
Este preferabila intocmirea unui nucleu de dispozitii privitoare la activitatea ZEL,
la care sa se adauge prevederile specifice fiecarei zone;
Este recomandabila utilizarea unor aranjamente pentru participarea sectorului
privat, a initiativelor private de prestari servicii si a sistemului B.O.T.(buildoperate-transfer prin care o firma particulara construieste si administreaza o retea,
incaseaza veniturile pe o perioada data, in care isi recupereaza investitia, dupa care
transfera reteaua statului in care este construita).

De asemenea, este necesar de mentionat faptul ca stabilizarea situatiei politice din

tara noastra, trecerea la economia de piata(ceea ce implica si schimbarea atitudinii
fata de risc si de profit) vor constitui un cadru favorabil investitiilor de capital strain
in Romania.
http://www.dce.gov.ro/Info_business/Infobusiness2012mar.pdf \trebuie tradus de la pag 21