DANIEL L.

SEILER - PARTIDELE POLITICE DIN EUROPA

Prima parte a acestei carti incearca sa stabileasca o tipologie a partidelor politice
clasificate pe familii si care acopera intreaga Europa Occidentala.
Cea de a doua parte trateaza tarile Europei Centrale, care iesind din "socialismul real" si-au
reinnodat legaturile cu traditia occodentala pentru a-si construe democratii liberale.

Originea partidelor politice poate fi abordata in mai multe moduri :

1.-originea partidelor politice e legatade dezvoltarea vietii parlamentare, pune accentual pe
studierea lor organizatorica;
2.-plaseaza conceptul de criza la originea partidelor, dand prea mare importanta faptelor si
evenimentelor;
3.-dezvoltarea explica aparitia partidelor prin conceptual raspandirii largi a modernizarii;
4.-abordarea functionala examineaza functia societara asumata de partidele politice.
Pentru Stein Rokkan , evolutia politica a Europei a fost afectata de 3 revolutii successive :
I revolutie nationala; II revolutie industriala; revolutia internationala.
-I revolutie nationala genereaza pe axa functionala clivajul Biserica/Stat, iar pe axa
teritorial -culturala, clivajul centru/periferie.
-II revolutie industriala - pe axa functionala, capitalisti/muncitori, iar pe de alta parte, pe
axa territorial-culturala, clivajul sector primar/sector secundar.
-III revolutia internationala , aceasta nu afecteaza decat latura muncitoreasca a clivajului
dintre capitalisti si muncitori.
Aceste 4 clivaje dau nastere, potrivit lui S.Rokkan, partidelor politice.
1.Clivajul BISERICA / STAT - rezultat al revolutiei nationale, ii opune pe clericali
anticlericalilor. Clericalii sunt detinatorii influientei politice si sociale a Bisericii de Stat, a
secularizarii vietii sociale.
In acest tip de clivaj doar doua familii politice isi gasesc originea specifica. Pentru clericali,
democratia crestina este mostenitoarea luptelor politico-religioase din trecut. Pentru anticlericali,
gasim o familie de partied care poate fi numita laica sau radicala caci Partidul republican radical
si radical -socialist constituiau, la inceputul secolului, cea mai mare mandrie a lor.

Clivajul Biserica/Stat nu trebuie confundat cu un razboi religios.

2. Clivajul CENTRU / PERIFERIE- are o origine culturala si rezulta chiar din revolutia
nationala, i pune in opozitie pe centralistii fie unitaristi, fie nationalisti cu regionalistii,
autonomistii sau federalistii. Din acest clivaj provin partidele care sustin Statul si pe care le vom
numi de centru si partidele etnonationaliste si regionaliste.
3.Clivajul SECTOR PRIMAR / SECTOR SECUNDAR SI TERIAC. Avand origine
socio- economica si rezultand din revolutia industriala acest clivaj pune in opozitie interesele
orasenilor , comerciantilor si industriasilor cu cele ale taranilor. Acest clivaj cuprinde o singura
familie. Doar apararea intereselor economice ale populatiei rurale va forma o familie politica
specifica : cea a partidelor agrariene.
4. Clivajul PROPRIETARI / MUNCITORI - fiind de origine sicio-economica, rezultand
din revolutia industriala acest clivaj pune in opozitie interesele proprietarilor mijloacelor de
productie si de schimb cu cele ale muncitirilor si ale altor proletari.
Pe latura "proprietari" intalnim partidele care fac recunoscuta vointa politica a mediilor de
afaceri , industriale, financiare sau comerciale si pe care le numim "dreapta clasica". Noi le vom
numi partied patrimoniale avand in vedere ca trasaturile lor dominante comune sunt apararea
economiei de piata si a ortodoxiei liberale.
Pe latura "muncitori " gasim partidele care fac cunoscuta vointa politica a celor ce muncesc
si in special a miscarii sindicale si cooperatiste. Acestea sunt numite de "stanga", "socialiste". Se
pot califica drept "partide muncitoresti", numitorul lor comun il constituie clasa muncitoare
organizata.
5. Clivajele aparute din REVOLUZIA INTERNATIONALA. Isi au originea in afara
tarilor Europei Centrale, a determinat aparitia clivajului reformisti/comunisti.
Trasaturile commune ale partidelor muncitoresti:
1.Actiunea miscarii sindicale - partidele muncitoresti au luat nastere din miscarea
muncitoreasca de aparare a intereselor clasei muncitoare , care a aparut in sec. al XIX-lea o data
cu crearea sindicatelor si a cooperativelor.
2. Rolul internationalei - partide muncitoresti isi au originea in actiunea clasei muncitoare
organizate. Caracteristicile lor ideologice si organice comune provin din actiunea Internationalei
Socialiste. Aceasta si-a dat silinta sa coordoneze efortul partidelor, cei mai puternici ajutand pe
cei mai slabi, sa le dezvolte pretutindeni sis a le inzestreze cu o ideologie, o strategie si un tip de
organizare asemanatoare.
3. Programul politic - partidele muncitoresti prezinta un program politic comun care le
deosebeste net de toate celelalte formatiuni politice; programul partidelor accentuiaza ntietatea
muncii asupra capitalului si apararea intereselor materiale si morale ale muncitorilor

Exista 4 mari traditii istorice in sanul miscarii muncitoresti europene :

1. Traditia cartista si laburismul. Este forma cea mai veche de organizare adoptata de
miscarea muncitoreasca intr-o actiune politica. Partidele provenite din aceasta traditie se
deosebesc prin 3 aspecte : -rolul sindicatului
-organizarea
-ideologia
Aceste partide isi au originea in miscarea sindicala a carei emanatie politica o reprezinta.
Organizarea partidelor de traditie carista pune pe primul plan sindicatele : acestea adera in mod
colectiv, la un partid cu caracter indirect. Cartismul este specific insulelor britanice si regimurilor
supuse influientelor lor.
-Partidele Laburiste
-Partidul Laburist Irlandez si Partidul Laburist Maltez.
2. Traditia democrat - socialista, aceasta traditie este o forma precoce si premarxista de
organizare politica a miscarii muncitoresti.
Partidele provenite din aceasta traditie se deosebesc prin patru trasaturi distincte :
-

ruptura totala de miscarea sindicala

tipul de organizare

rolul intelectualilor

aspectul de "partid de idei"

Partidele democrat - socialiste se organizeaza pe langa miscarea sindicala care pastreaza o

atitudine rezervata fata de partide.
3. Traditia social - democrata, apare in ultima treime a secolului al XIX-lea. Partidele
provenite din aceasta traditie se deosebesc prin patru trasaturi clar distincte:
-internationalismul
-originea marxista
-legatura cu sindicatele
-tipul de organizare

Partidele social - democrate s-au unit la initiative Internationalei din 1864 sau au fost
profund transformate de aceasta. Ele au practicat un internationalism solidar pana la razboiul din
1914 care a dus la dezmembrarea acestei uniuni.
Internationalismul a implicat, printre altele o lunga colaborare cu marxismul care le-a servit
drept dogma si pe care au incercat sa-l raspandeasca si sa-l impuna tuturor partidelor
muncitoresti.
-Partidele majoritare, se caracterizeaza atat prin pluralismul filozofic cat si religios;
-Partidele social-democrate minoritare, este specific anumitor tari nordice.
-Partidele social-democrate "consociative"
-Dezidentele de dreapta
4.Traditia comunista apare ca o ramura a social-democratiei care se detaseaza de curentul
sau principal dupa I razboi mondial si Revolutia rusa din 1917. Partidele politice comuniste se
deosebesc prin : -internationalism
-organizare
-ideologie
Miscarea comunista e rezultatul voluntarismului revolutionar al unui grup de militanti ai
Partidului Muncitoresc Rus : bolsevicii.
Partidele comuniste se redefinesc in raport cu criteriile de baza :
-Precursorii- partidele comuniste care s-au rupt de Moscova mai devreme pentru a fuziona
cu dizidentii de stanga ai social-democratiei;
-Reformistii- comunistii ortodocsi care au stiut sa se foloseasca de o "cale" nationala spre
socialism si au iesit de sub tutela moscovita pastrand controlul asupra aparatului comunist pentru
a-l reforma;
-Ortodocsii- partidele comuniste ramase fidele modelului comunist prin reevaluarea
"mostenirii" si care acceptau o evolutie doctrinara;
-Integristii- formatiunile ramase fidele dogmei comuniste impotriva tuturor si a orice.
Trasaturile comune ale partidelor patrimoniale :

Partidele patrimoniale se regasesc intr-un program politic comun, reflectare a bazei lor
sociale.
1.Programul politic-aceasta familie datoreaza unitatea programului politic; partidele
burgheze reusesc sa realizeze armonia intre scop si mijloace, intre programul politic si optiunea
societatii.
2.Baza sociala- programul unitary al partidelor patrimoniale consta in baza lor sociala, care
le face sa fie mediatori privilegiati ai lumii industriale si de afaceri.
Plecand de la un nucleu conducator "burghez", partidele patrimoniale au devenit adevarate
partide attrape-tout.
3.Origine- partidele care apara cauza capitalistilor au luat nastere in sec. al XIX-lea din
doua traditii ideologice foarte diferite :
-prima elitista si ostila participarii maselor populare , privilegia ierarhiile aristocratice si
puterea regala;
-a doua a luptat pentru instaurarea unei veritabile democratii liberale bauata pe votul
universal.
Tipuri de partide patrimoniale :
1.Partidele conservatoare - in sec. al XIX-lea, erau purtatoarele sperantelor nobilimii si
ale Bisericii. Ele s-au format pentru a lupta impotriva principiilor Revolutiei franceze si pentru
apararea vechiului regim, reprezentand dreapta istirica.
-Partidele majoritare
-Conservatorii care s-au specializat
-"Dreapta orleanista"
2.Partidele liberale- s-au grupat pentru a apara interesele burgheziei. Ei au reprezentat
mult timp "stanga" ; ele se gaseau atasate regimului cenzitar sau democrate . partidele liberale au
pastrat intotdeauna o structura elitista, respingand autoritarismul plebiscitar.
-Un partid liberal majoritar: Partido social democrata. Un singur partid liberal a reusit sa
aiba un govern majoritar.
-Declinul liberalilor, acest declin este rezultatul succeselor obtinute de Partidul
Conservator.
3.Partidele radicale- o parte a burgheziei s-a angajat intr-o politica de colaborare cu
miscarea muncitoreasca. Uneori aceasta colaborare a ajuns pana la comunisti. Evolutia sa pe

termen lung a facut ca partidul ce o reprezinta sa treaca de la alianta sociala la blocul burghez
jucand rolul de "pivot".
Stanga radicala daneza reprezinta cel mai bine cazul radicalilor care , confruntati cu
"dilemma liberalilor", au optat pentru alianta cu stanga. Ei au ajuns astfel la putere ca sustinatori
ai social-democratiei.
4.Dreapta in sistemele nepolarizate - in anumite tari precum Italia, Benelux, Suedia,
conflictul de clasa nu a reusit sa polarizeze complet viata politica.
CLIVAJUL BISERICA / STAT :. PARTIDELE CLERICALE & ANTICLERICALE
Confuzia creata de denumirile "dreapta" si "stanga" se datoreaza in principal influentei
conflictului dintre Biserica si Stat.
Partidele crestin-democrate
Dintre toate politicile existente astazi in Europa , nici una nu este mai rau inteleasa decat
democratia crestina.
1. Trasaturile commune
A) "Interclasismul"- partidele crestin- democrate reflecta structura sociala a comunitatii
catolice, ele dispun de o baza militanta si electorala care se raspandeste in ansamblul
claselor sociale. Acest character "interclasist" al partidelor crestin-democrate este
dezechilibrat de un singur aspect : suprareprezentarea taranilor.

B) Orizontalitatea- recrutarea acestor partide se face in limitele societatii catolice, atat la

nivelul alesilor si militantilor cat si al alegatorilor. Politologii spun ca "partidele
orizontale" sunt acelea care acopera intreg esichierul politic de la dreapta la stanga.

C) Pozitia "balama"- partidele clericale dezmint teoria matematica a "partidului pivotal"

care atribuie functia de tip "balama" unui partid mic.
D) Programul politic- crestin -democratii vor inclina sa sustina anumite valori ale moralei
crestine.
PARTIDELE ANTICLERICALE
Ratiunea acestor partide este aceea de a se opune Bisericii , puterii si valorilor sale, care
tine de domeniul istoeiei. Partidele anticlericale nu dispun de monopolul asupra
anticlericalismului, dar lui I se datoreaza existenta. Ele ofera, in schimb, complementul politic al

democratiei crestine. Aceste doua familii provenite din clivajul Biserica / Stat au dat culoare
vietii politice in majoritatea tarilor catolice. Doar Islanda si Quebec au facut exceptie de la
aceasta regula din cauza unei lungi dominatii engleze.
CLIVAJUL CENTRU / PERIFERIE : PARTIDELE DE CENTRU & STATO NATIONALISTE -familia centralista regrupeaza partidele nascute din procesul de edificare
nationala. Aceste partide difera prin chiar tipologia lor, cel mai greu de incadrat intr-o tipologie
europeana.
Trasaturile distincte ale partidelor de centru :

1.Pozitia de "dreapta"- partidele de centru impart numeroase pozitii particulare ale

liberalismului economic. In urma confruntarilor cu privire la tipul de societate , centralistii sustin
apararea capitalismului.
2.O anumita inclinatie spre stanga - partidele de centru au luat nastere sub forma unor
"fronturi" sau "adunari" care aveau drept scop unirea cetatenilor cu ideologii diferite in jurul
programului ce viza unitatea nationala. Realizarea acestui deziderat i determina sa coopereze la
inceput cu fortele pe care le numim "de stanga".
Evolutia progresiva a partidelor de centru le-a facut sa devina mediatorii intregii sau macar
a unei parti a lumii industriale si de afaceri. n ciuda legaturilor cu capitalistii, centralistii aveau
si o aripa de stanga, mai autentica si mai radicala decat red Tories.
3.Caracterul popular si attrape-tout- spre deosebire de liberali, partidele de centru sant
partide populare. Acestea, mediatoare ale burgheziei mici si mijlocii au obtinut un numar
important de voturi ale muncitorilor. Formatiunile centraliste corespund intocmai tipului de
partid attrape-tout, format de Otto Kirchheimer, ele isi propun sa adune intreaga populatie in
jurul unui proiect national, vag si unificator. Aceste partide de centru se bucura de o mare
sustinire din partea electoratului.
4.Programul politic - la inceput a fost strict centralist , avand drept scop faurirea Statuluinatiune. Procesul de edificare , odata terminat , face ca programul sa se indrepte mai ales spre
modernizare. Afirmarea nationala si importanta Statului justifica caracterul interventionist al
politicii economice a acestor partide.
Partidele de centru din europa : in sanul familiei de partide de centru cel mai important
- miscarea gaullista, reformulate de Jacques Chirac intr-o adunare puternica, RPR. Are atat o
organizare cat si o baza sociologica diferita de cele ale partidelor liberale si conservatoire, care
formeaza "dreapta clasica".
-

Fine Gael, partidul Irlandei unite , se leaga istoric si sociologic de familia

partidelor de centru.

Partidul Radical Democrat Elvetian, fondat de invingatorii razboiului Sonderbund, isi are
originea in curentul national-liberal, care spre 1848 a animat intelligentsiain Germania, Austria si
Elvetia.

APARATORII PERIFERIILOR : PARTIDELE AUTONOMISTE

Trasaturi commune ale partidelor ce apara periferia (p.autonomiste) :

1.Raspandirea geografica - electoratul lor se afla in zone precise si limitate ; aria lor
geografica se limiteaza deseori la o regiune.
2.Orizontalitatea - din punct de vedere al organizarii si al tendintelor interne , partidele
periferiste se apropie foarte mult de partidele crestin-democrate; ele se contureaza sub forma de
partide de mase de tipul social-democrat. Similitudinea dintre partidele periferice si cele crestine
se releveaza in ceea ce priveste baza electorala. Paridele periferiste au baza taranasti solide, iar
spectrul lor larg le permite sa ajunga pana la clasele muncitoresti sindicalizate.
3.Anticentralismul- partidele periferice care apara periferia au o tendinta de respingere a
centralismului. Din punct de vedere politic , autonomistii nu au incredere in puterea centrala si in
birocratie. Ei militeaza pentru descentralizarea, federalizarea sau autonomia regiunii lor. Ei apara
granitele locale sau municipale si zonele intermediare in general.
Tipurile de partide :

Se disting 3 tipuri de partide periferiste:

1.Tipul nationalist - populist, partidele "legitimiste ale periferiei" au disparut din peisajul
politic al Europei Occidentale. Ele au dat nastere unei constiinte autonomiste care a incercat sa se
exprime printr-un discurs nationalist inventat de centru.
A)Partidele institutionalizate, ele se manifesta in tarile in care au fost nevoite sa lupte
pentru cucerirea independentei lor. Ex. n Irlanda sau Norvegia.
B)Partidele cu program "neterminat". Unele periferii au luat cunostinta de identitatea lor
mai tarziu.
2.Tipul nationalitar. Anumite partide se aliniaza pe pozitii de stanga - formatiunile
provenite din "trezirea"sentimentului regional, care a avut loc in Europa prin anii 1960.

fenomenul regional a izbucnit in tarile unde, din diferite motive, mobilizarea periferiei nu se
facuse inca.
3.Tipul neo-centralist.
CLIVAJUL SECTOR PRIMAR / SECTOR SECUNDAR & TERIAR
Clivajul pune in opozitie pe proprietarii din sociatatea industriala si pe cei ai lumii urbane,
cu interesele rurale si cu aparatorii naturii de cealalta parte. Atata timp cat a ramas la stadiul
precapitalist, acesta nu a afectat decat Scandinavia, Elvetia si Europa Central- Rasariteana. El a
aparut ca un caz special in tarile care n-au cunoscut feudalitatae - Norvegia, Suedia, Finlanda,
Islanda.
Industrializarea si capitalismul au ramas mult timp localizate in orasele si zonele
industriale. Logica sistemului se baza pe integrarea acumularilor precapitaliste, care au rezistat
indelung, antrenand astfel o serie de consecinte economice, culturale si ecologice.
Au urmat apoi doua valuri succesive de contra-mobilizari :
1.Partidele muncitoresti - agrarienii au format partide de clasa dupa modelul partidelor
muncitoresti sau liberale. Baza lor sociala este taranimea, ale carei interese ei le apara.
Obiectivul lor a fost unul economic : sa oblije Statul sa impiedice scaderea preturilor produselor
agricole.
2.Partidele ecologiste - s-au nascut in mediul urban prin constientizarea efectelor
puternicului dezechilibru natural provocat de logica economiei de piata. Populatia rurala
disparand ca societate distincta, iar agricultura fiind integrata in sectorul agro-alimentar, taranii si
terenurile agricole, care pastrau "natura culturala" nu mai indeplinesc aceasta functie.
CONCLUZII :
Repartizarea geografica precum si realinierile care survin in sistemele de partide duc la
cateva reflectii sumare :
a) Dupa razboi s-a putut constata declinul democratiei crestine
b) Fie vis-a-vis, fie alaturi de Europa tripolara, se intinde Europa cu iesire la
Atlantic - Marea Britanie si Danemarca
c) Se mai poate inca repara traseul care se estompeaza incetul cu incetul al
unei Europe a taranilor liberi si mandri.
d) Clivajul
centru
/
periferie
Irlanda, Islanda, Malta si Corsica.

afecteaza

periferiile

Dupa 1970 ramane problema noilor clivaje care se pune datorita turbulentelor care
afecteaza sistemele de partide din Europa.