MSURTORI CU COMPENSATORUL DE CURENT

CONTINUU

I.
Consideraii generale.
Compensatorul (poteniometrul) de curent continuu este un dispozitiv care servete la
msurarea direct a tensiunilor electrice i a tensiunilor electromotoare continue prin operaii
simple, precum i la msurarea indirect a rezistenelor, curenilor i puterii electrice. n
acelai timp compensatorul este utilizat n operaiile de etalonare a aparatelor electrice de
msurare. Msurrile efectuate cu compensatorul sunt de nalt precizie (erori sub 0,01%).
Construcia compensatorului se bazeaz pe metoda de compensaie ( metoda opoziiei)
introdus de Poggendorff, care joac cu rol extrem de important n tehnica msurrilor
electrice de mare precizie. Principiul acestei metode const n compensarea tensiunii (sau
t.e.m.) de msurat cu o alt tensiune, care poate fi variat i cunoscut ct mai precis. Precizia
msurrii depinde de precizia cu care este cunoscut valoarea tensiunii de comparare.
Pornind de la principiul metodei de compensaie se pot realiza mai multe variante ale
acesteia, dintre care mai importante sunt metoda opoziiei simple, metoda opoziiei prin
substituie i metoda opoziiei prin substituie i tarare.
1. Metoda opoziiei simple
Schema de principiu a celei mai simple variante a metodei de compensare este dat in
figura 1.
Montajul este format dintr-un circuit principal I i un circuit auxiliar II. Circuitul
principal este alctuit dintr-o surs cu t.e.m. EN cunoscut (element normal) conectat n seria
cu poriunea AC a rezistorului R, cu indicatorul de nul G i cu rezistorul de protecie Rp .
Circuitul auxiliar este format din sursa a crei t.e.m. trebuie msurat , conectat n serie cu
rezistorul R. Polaritatea celor doua surse este astfel aleas nct acestea s debiteze n sensuri
opuse, de unde i denumirea de metoda opoziiei.
Ex

K1
R

II

B
r

EN

G
1K2

Rp
Fig . 1

56

La nchiderea ntreruptorului K1 prin circuitul auxiliar se stabileste un curent .

nchiznd apoi ntrruptorul K2 pe poziia 2 (reglaj brut) i deplasnd cursorul C se gsete o
poziie a acestuia pentru care indicaia galvanometrului este aproximativ pe reperul zero. Se
trece ntreruptorul K2 pe poziia 1 (reglaj fin ) i se procedeaz la fel deplasnd cursorul pn
se obine indicaia zero a galvanometrului. Pentru aceast poziie a cursorului, tensiunea de
pe poriunea AC a rezistorului R este egal i de sens contrar cu t.e.m. EN a elementului
etalon i curentul prin circuitul principal este nul.
n aceste condiii, neglijnd rezistenele interne ale celor dou surse i notnd cu r
rezistena poriunii AC , putem scrie
E
E N = rI = r X
(1)
R
n care I este intensitatea curentului prin circuitul secundar. Din (1) rezult
R
(2)
EX = EN
r
relaie cu ajutorul creia se poate calcula t.e.m. EX. Deoarece r poate lua valoarea maxim R,
rezult din (2) c prin aceast metod nu se pot msura t.e.m. EX mai mici dect EN.
Inconvenientul metodei const n faptul c nu permite principial obinerea de rezultate
precise, din cauz c valorile rezistenelor interne ale surselor, pe care le-am neglijat n cele
de mai sus , nu pot fi cunoscute cu precizie n condiiile de lucru. Pentru a se micora
influena erorilor de acest gen asupra rezultatului , rezistena R se ia de valoare mult mai mare
dect rezistenele interne ale surselor.
2.Metoda opozitiei prin substitutie.
Aceasta metoda este lipsita de sursele de erori mentionate anterior , ducand la rezultate
foarte precise. Circuitul auxiliar este alimentat de la o sursa auxiliara Ea de capacitate mare ,
a carei t.e.m. nu este necesar sa fie cunoscuta, dar care trebuie sa ramana constanta in timpul
lucrului.

In figura 2 este ilustrat principiul metodei de opozitie prin sustitutie. In circuitul

principal se conecteaza pe rand sursa cu t.e.m de masurat EX si o sursa etalon cu t.e.m. EN.
Cu ajutorul cursorului C se delimiteaza portiunile AC din rezistenta R pentru care cele doua
tensiuni electromotoare EX si EN sunt compensate (curentul prin galvanometru este nul). Daca
notam cu RX, respectiv RN rezistentele portiunilor AC pentru care se produce compensarea
celor doua tensiuni electromotoare, putem scrie relatiile de mai jos :

57

E X = RX I a

(3)

si
E N = RN I a
(4)
in care Ia este curentul prin circuitul auxiliar a carei valoare este aceeasi in cele doua cazuri,
deoarece rezistenta echivalenta a circuitului auxiliar ramane constanta. Din (3) si (4) rezulta
R
EX = X EN
(5)
RN
relatie care arata ca precizia metodei depinde de precizia cu care sunt cunoscute rezistentele
RX si RN , precum si valoarea t.e.m. EN. De aceea in locul reostatului R se foloseste un grup
de doua cutii de rezistente etalon R1 si R2 (figura 3), din care prima intra la inceput de circuit
cu rezistenta zero.

Compensarea se obtine prin variatia rezistentelor R1 si R2 astfel ca suma lor sa ramana

constanta si egala cu valoarea initiala maxima a rezistentei R1 . In acest fel curentul auxiliar Ia
se mentine la o valoare constanta, in timp ce rezistenta de compensare variaza si odata cu ea si
tensiunea de compensare intre punctele A si C.
3.Metoda de opozitie prin substitutie si tarare
In practica pentru simplificarea masurarilor s-au adus cateva imbunatatiri, ceea ce a
condus la obtinerea metodei de opozitie prin substitutie si tarare (etalonare).
In loc de a se stabili in circuitul auxiliar un curent de valoare oarecare, printr-o
operatie preliminara numita tarare, se stabileste un curent de valoare cunoscuta. Pentru
comoditate in calcul se aleg valori intregi de ordinul (10-3-10-5) A. Aceste valori sunt reglate
si controlate tot cu ajutorul elementului normal EN si al rezistentei RN din circuitul I al
compensatorului (figura 4).

58

Pentru aceasta , se fixeaza valoarea rezistentei RN , in asa fel incat la inchiderea circuitelor I si
II (comutatorul K1 inchis si comutatoru K2 in pozitia 1) prin variatia rezistentei Ra pana ce
t.e.m. EN este compensata (curent nul prin galvanometru G) , curentul auxiliar sa aiba o
valoare convenabila. Spre exemplu , daca t.e.m. a elementului normal EN=1,0187V ,atunci
alegand o rezistenta RN=103 EN() se obtine un curent auxiliar Ia=10-3 A . Apoi se comuta
galvanometru in circuitul t.e.m. EX(comutatorul K2 in pozitia 2) . Prin variatia rezistentelor R1
si R2, astfel ca suma lor sa ramana constanta la valoarea pe care a avuto la stabilirea
curentului auxiliar, se compenseaza t.e.m. EX . Valoarea acesteia este data de relatia
E X = I a R1 X
(6)
in care R1X este valoarea lui R1 corespunzatoare compensarii t.e.m. EX .
Pe principiul rezistentei totale constante a circuitului auxiliar se construiesc
compensatoare de mare precizie, de mare utilitate in labolator si foarte usor de manipulat.
II.

Dispozitive , experimentale, determinari, prelucrarea datelor.

In laborator se realizeaza o forma simpla de compensator, din piese detasate, care

permite o usoara intelegere a principiului metodei. De asemenea se foloseste si un
compensator asamblat cu ajutorul caruia rezultatul masurarii se afla printr-o simpla citire.
1.Masurarea tensiunilor electromotoare.
In acest scop se realizeaza un compensator din piese detasate ce functioneaza pe
principiul rezistentei totale constante a circuitului auxiliar, conform schemei din figura 4.
Drept rezistente RN, R1 si R2 se aleg trei cutii de rezistente etalon decade. Rezistenta
Ra poate fi tot o cutie de rezistente in decade sau un reostat adecvat. Sursa auxiliara este o
baterie de acumulatori de 4 V, iar sursa etalon este un element normal Weston cu EN=1,0187
V. Rezistenta de protectie Rp a galvanometrului G este tot o cutie de rezistente in decade.
Comutatorul K2 permite comutarea succesiva a laturii galvanometrului in circuitele I si III.
Deoarece ne propunem masurarea unor tensiuni electromotoare sub 1,5 V, pentru
rezistenta R1 se alege valoarea maxima de 2000 iar rezistenta R2 initial are valoarea 0.
Rezistenta RN se stabileste la valoarea de 1018,7 .
Pentru stabilirea curentului auxiliar de 10-3 A se inchide intrerupatorul K1 , iar
comutatorul K2 se trece in circuitul elementului normal EN (pozitia 1), avand grija ca
rezistenta de protectie Rp sa aiba o valoare mare.
Se variaza rezistenta Ra pana ce acul galvanometrului revine la zero; aceasta operatie
se efectueaza marind treptat sensibilitatea galvanometrului, scotand deci treptat din circuit
rezistenta de protectie a galvanometrului pe masura apropierii de zero. In aceasta situatie
t.e.m. EN este compensata de tensiunea existenta la bornele rezistentei RN iar
E
1,0187
= 10 3 A
Ia = N =
(7)
R N 1018,7
Se comuta galvanometrul (cu rezistenta de protectie mare) in circuitul elementului EX si se
variaza rezistentele R1 si R2 (mentinand in permanenta R1 +R2 =2000) astfel incat sa se
obtina compensarea t.e.m. EX prin tensiunea de la bornele rezistentei R1X. Atunci
E X = I a R1 X
(8)
Eroarea relativa maxima care afecteaza rezultatele masurarilor este

59

 E N R N R1

+
+
RN
R1
EN

E % = 100
X

(9)

in care EN se ia egala cu o unitate din ultima cifra semnificativa a valorii t.e.m. EN, iar
erorile relative ale rezistentelor sunt determinate de clasa de precizie a cutiilor de rezistente
folosite.
Eroarea absoluta este
(10)
E X = E X E X
Rezultatele se trec intr-un tabel de forma:
Nr.
Crt

RN
()

R1X
()

EN
(V)

EX
(V)

E %
X

E X
(V)

2.Masurarea tensiunilor, curentilor si rezistentelor electrice

Pentru astfel de masurari este necesara realizarea unui circuit separat (fig. 5) care sa
contina rezistenta necunoscuta RX, o rezistenta etalon R0 si o sursa de tensiune continua E.
RX

R0
E

Fig. 5
Se masoara cu compensatorul dupa procedeul de mai sus tensiunea U0 de la bornele
rezistentei etalon R0 si se calculeaza curentul.
U
I0 = 0
(11)
R0
Apoi se masoara tensiunea UX de la bornele rezistentei necunoscute RX, iar valoarea acestei
rezistente se obtine cu relatia
U R
U
RX = X = X 0
(12)
I0
U0
Se masoara dupa acest procedeu mai multe rezistente necunoscute.
Eroare relativa maxima asupra lui RX este
U
U X R0
+
RX % = 100( 0 +
)
(13)
U0
UX
R0
in care erorile relative asupra tensiunilor se calculeaza in conformitate cu cele descrise la
masurarea t.e.m. Eroarea absoluta este
(14)
R X = R X R X

60

Rezultatele se trec intr-un tabel de forma:

Nr.
crt

R0
()

U0
(V )

UX
(V)

I0
(A)

RX
()

R %
X

RX
()

3. Masurari cu compensatorul asamblat.

In mod curent, compensatoarele se construiesc sub forma asamblata, fiind prevazute
cu borne de acces pentru elementul etalon EN, sursa auxiliara Ea, tensiunea de masurat UX si
galvanometrul G.
Compensatorul din laborator are o schema electrica corespunzatoare celei din fig. 4.
Se utilizeaza ca sursa auxiliara Ea, sursa etalon EN si galvanometru, tot cele pe care le
utilizam la compensatorul neasamblat.
Rezistenta Ra este realizata in asa fel incat sa permita un reglaj cat mai fin pentru
curentul auxiliar Ia. In acest scop, in functie de varianta constructiva, aceasta rezistenta este
formata din cateva rezistoare in decade sau din cateva potentiometre.
Rezistentele R1 si R2 sunt realizate din decade duble, comandate simultan de un
cursor, astfel incat sa fie satisfacuta conditia R1+R2= const. Compensatorul este etalonat in
valori ale tensiunii de masurat.
BIBLIOGRAFIE
1. F.CIORASCU, I. SPANULESCU Masurari electrice si electronice, Edit. Did. si
Ped., Bucuresti, 1973
2. V.TUTUVAN Electricitate, Edit. Did. si Ped., Bucuresti, 1975
3.P. MANOLESCU, C. IONESCU GOLOVANOV Masurari electrice si
electronice, Edit. Did. si Ped., Bucuresti, 1980

61

62