Sunteți pe pagina 1din 5

MASURAREA TEMPERATURII

Autor: Muresan Rares Ionut, cls. a X-a B, Colegiul Tehnic Energetic, Cluj - Napoca
Indrumator : Ing. Mariana Stircu - Colegiul Tehnic Energetic, Cluj Napoca
1. Notiuni generale
Temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza starea de incalzire a unui
corp. Multe procese tehnologice care au loc in reactoarele chimice, coloane de
fractionare, difuzie si altele, sunt puternic influentate de temeperatura din utilaj. De
aceea masurarea cu precizie a temperaturii in utilajele tehnologice are o importanta
deosebita.
In 1715 Gabriel D. Fahrenheit a introdus scara cei poarta numele care contine
180 de diviziuni intre punctul de topire a ghetii (32 F) si punctul de fierbere a apei
(212F).
Acelasi interval intre punctul de topire a ghetii si punctul de fierbere a apei, in
1742 a fost divizat de Anders Celsius in 100 de diviziuni.Aceasta scara, cunoscuta ca
scara de 100 de diviziuni, din 1948 se numeste scara Celsius- in cinstea autorului.
Scara termodinamica este folosita de oamenii de stiinta si masoara
temperatura absoluta (T). Mai e denumita si scara Kelvin . A fost propusa in 1848 de
cercetatorul englez Lord Kelvin. Gradatia incepe de la 0 K si nu are valori negative.
Kelvin este unitatea de masura in sistem international (S.I.) a temperaturii
termodinamice; a 273,15 - a parte din intervalul de temperatura cuprins intre zero
absolut si punctul triplu al apei; T K = t C + 273,15;
2. Mijloace pentru masurarea temperaturii
Mijloacele pentru masurarea temperaturii se numesc termometre.
Aparatele pentru masurarea temperaturii se bazeaza pe modificarea cu
temperatura a unor marimi fizice, si anume:

Variatia volumului prin dilatare (termometre de sticla cu lichid)

Variatia dimensiunilor prin dilatare (termometre bimetalice)

Variatia presiunii lichidelor si gazelor inchise in incinte de volum constant

(termometre manometrice)

Variatia rezistentei electrice (termorezistente)

Variatia tensiunii generate prin efect termoelectric(termocupluri)

Variatia intensitatilor radiatiilor corpurilor incalzite ( termometre de

radiatie)
2.1 Termometre cu dilatatie
2.1.1. Termometre cu lichid
Aceste termometre masoara temperatura pe principiul dilatarii unui
lichid termometric, ca urmare a incalzirii acestuia prin contact cu corpul de controlat.
Lichidul termometric poate fi:
pentan: 20020C;
alcool etilic: 11075C;
toluen: 80 100C;
mercur: 35 800C;
aliaj de galiu: 0 1050C.

Fig.1. Forma constructiva a unui


termometru cu lichid
Termometrele cu mercur si vid se utilizeaza pentru masurarea temperaturilor
cuprinse in intervalul -35.....+ 300 C.
Valoarea temperaturii masurate se citeste direct pe scara gradata in dreapta
reperului pana la care a urcat lichidul termometric.
2.1.2. Termometrul mecanic cu tija
Termometrele mecanice cu tija se bazeaza pe dilatarea unor corpuri solide,
metalice care au un coeficient de dilatare mare. La
introducerea instrumentului in mediul caruia ii va masura
temperatura, tubul, isi modifica lungimea prin dilatare sau
contractie, ceea ce face ca tija sa se deplaseze spre stanga
sau dreapta, antrenand o miscare de rotatie, parghia si acul
indicator.
Fig.2. Forma constructiva a unui termometru cu tija 1-tub;
2-tija: 3-parghie; 4- arc ; 5 ac indicator
2

Citirea temperaturii in C se face pe un cadran al aparatului in dreptul acului


indicator.
2.1.3

Termometrul bimetalic

Principiul de functionare se bazeaza pe pricipiul dilatarii diferite a doua metale


care compun elementul sensibil al aparatului. Termometrul are un element sensibil
format din doua lamele metalice indoite si lipite.Prima lamela are coeficientul de
dilatare foarte mare, iar cea de-a doua are un coeficient de dilatatie mic.Elementul
bimetalic isi modifica curbura in functie de
temperatura.Aceasta modificare se va citi direct
pe

cadranul

aparatului

in

dreptul

acului

indicator.
Fig.3. Forma constructiva a unui termometru bimetalic 1-bimetal ;
2-tija: 3-parghie; 4 ac indicator
2. 2. Termorezistente
Termorezistentele sunt utilizate pe scara larga in industrie pentru masurarea
temperaturilor cuprinse intre -120C si +500C. Principiul lor de functionare se
bazeaza pe proprietatea unor materiale conductoare de a-si modifica rezistivitatea
electrica la variatia temperaturii.
R0=R*(1+*)
in care :
este coeficientul de variatie a rezistentei electrice functie de temperatura;
R0-rezistenta la temperatura 0 grade Celsius
R-rezistenta la temperatura
-temperatura mediului
Materialele din care se confectioneaza termorezistentele trebuie sa-si
pastreze in timp proprietatile fizico-chimice, iar coeficientul de variatie a rezistivitatii
electrice in functie de temperatura sa fie cat mai mare, la randul ei,variatia
rezistivitatii functie de temperatura sa fie cat mai liniara etc.
Cele mai des, la confectionarea termorezistentelor, sunt utilizate materialele:
platina, cuprul,nichelul si fierul; dintre care cele mai performante fiind executate din
platina sau cupru. Elementele constructive ale unei termorezistente sunt (fig 4 ):

Constructiv, termorezistentele sunt alcatuite dintr-o infasurare de fire sau benzi 1,


executate pe un suport izolator din punct de vedere electric 2(ceramica, mica).
Aceasta infasurare se acopera cu un strat izolant 3 si se
introduce intr-un tub de protectie 4 confectionat din cupru
sau otel.

Fig.4. Sectiune intr-o rezistenta 1-fire (benzi);


2-izolator(ceramica ): 3- strat izolant : 4 tub de protectie
2.3.Termistoarele
Termistoarele sunt termorezistente care folosesc materiale semiconductoare
in locul spirelor din cupru sau platina etc. ce constituiau infasurarea termosensibila a
termorezistentelor. Spre deosebire de termorezistente, termistoarele sunt rezistente
cu coeficienti negativi de variatie a rezistivitatii cu temperatura.
Traductoarele care folosesc semiconductoare se numesc termistoare.
Materialul de baza utilizat in fabricarea termistoarelor este un oxid, sau un amestec
de oxizi de metale, cu proprietati semiconductoare(titan, vanadiu, mangan etc.).
Aceste materiale au o valoare mare a rezistivitatii, variatia cu temperatura a
rezistentei electrice, stabilitate in timp a acestor proprietati si o temperatura maxima
de lucru ridicata.
Fig. 5. Forma constructiva a unui termistor
1-sticla (ceramica);2-termistor:

3-fire de

legatura

2.4 Termocupluri
Termocuplurile se bazeaza pe proprietatea pe care o au doua metale diferite
sudate intre ele la capete, de a produce o tensiune electrica, cand capetele sudate
se gasesc la temepraturi diferite.Tensiunea electrica rezultata poarta denumirea de
4

tensiune electromotoare si ea depinde de diferenta de temperatura intre cele doua


capete si de un coeficient specific metalelor care alcatuiesc termocuplul.
Conductoarele din materiale diferite care alcatuiesc termocuplul se numesc
termoelectrozi.Termoelectrozii se confectioneaza din metale si aliaje ale acestora,
tipul metalelor definind tipurile de termocupluri.
Termocuplul se compune din doi termoelectrozi sub forma a doua sarme, din
metal sau aliaje diferite, sudate impreuna la unul din capete. La incalzirea locala a
sudurii apare o tensiune termoelectromotoare (ttem) intre capetele libere ale
termoclupului. Marimea acestei ttem depinde de diferenta de temperatura si este
masurata cu un milivoltmetru etalonat in grade (fig.6.). valoarea ttem-ului nu depinde
de grosimea termoelectrozilor, ci numai

de natura materialelor utilizate si de

diferente de temperatura intre cele doua capete ale termocuplului.

Fig. 6. Functionarea unui termocuplu


Termocuplurile se pot realiza din materiale nobile, din metale obisnuite sau din
diverse aliaje. Cele care folosesc metale nobile contin de regula platina si sunt
utilizate la masurarea de temperaturi de peste 1100C si la masurari de precizie in
laboratoare. In practica curenta, in diverse domenii tehnice se folosesc termocupluri
din metale obisnuite.
Bibliografie

[1]. Tanasescu,M. .a. Masurari tehnice; Editura Aramis, Bucureti,2005;


[2]. Internet pagina : www.utm.md