BAC

Perioada interbelica (literatura romana) - studiu de caz clasa a XI -a .

Studiu de caz - Perioada interbelica
Perioada interbelica a avut un rol important pentru literatura deoarece a contribuit
la dezvoltarea, si in acelasi timp la modernizarea ei. In aceasta perioada au aparut
numeroase reviste si tendinte in evolutia literaturii :
Perioada dintre cele doua razboaie mondiale cuprinde anii 1918-1944. Aceasta se
caracterizeaza pe plan european prin infrangerea Germaniei, prabusirea imperiului
Austro-Ungar si revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea
nationala si integrarea in ritmul european de modernizare.
In literatura tendintelor umaniste democratice care domina in epoca li se opun
forme de ideologie rasista: Fasciste, reactionare. De aceea viata literara cunoaste
conflicte si polemici violente. In acest contest se impun personalitati ca Mihail
Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi,
Lucian Blaga, ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.
Reviste si curente:
Dupa primul razboi mondial ziarele si revistele literare sporesc la numar. Asa avem
Viata romaneasca. Apare la 6 martie 1906 la Iasi sub conducerea lui Constantin
Stere, si Paul Bujor. Director stiintific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar
proprietarii revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibraileanu. Insa, din
1915 directorul unic ramane Garabet Ibraileanu. In timpul primului razboi mondial
revista isi inceteaza aparitia pana in 1920, cand reapare sub conducerea lui
Ibraileanu. Din 1930 se muta la Bucuresti, conducerea fiind preluata de Mihail
Relea si George Calinescu. Din 1948 va aparea seria care continua pana astazi.
In Viata romaneasca accentul se pune pe autenticitate si specificul national
inteles ca dimensiune sociala, important fiind poporul si rasa,europenizarea ca
asimilare a spiritului national, repudierea decadentismului si simpatia pentru
taranime.

In jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub numele de

poporanism. Dintre scriitori de la Viata romaneasca amintim pe Spiridan
Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart, Patascanu, Mironescu, Sadoveanu,
Topirceanu, Ionel Teodoreanu si altii.
In perioada interbelica disputele literare se duc in jurul modernismului si al
traditionalismului.
Modernismul denumeste tendinta inovatoare intr-o anumita etapa a unei literaturi.
Acest curent apare in literatura secolului al XX-lea, opunandu-se traditionalismului
si proclamand noi principii creatiei. Tendinta modernista sustine:
- europenizarea (sincronizarea) literaturii nationale cu literatura Europei
- promovarea scriitorilor tineri
- teoria imitatiei
- eliminarea decalajului in cultura
- trecerea de la o literatura cu tematica rurala la una de inspiratie urbana
- cultivarea prozei obiective
- evolutia poeziei de la epic la liric si a prozei de la liric la epic.
In literatura romana Eugen Lovinescu teoretizeaza asupra modernismului in revista
Sburatorul si in cenaclul cu acelasi titlu. Aceasta publicatie apare la Bucuresti
intre anii 1919-1922 si apoi intre 1926-1927, avandu-l ca si conducator pe Eugen
Lovinescu. Cenaclul Sburatorul are o existenta mai indelungata : intre 1919 si
1947. Obiectivele gruparii erau:
- promovarea tinerilor scriitori
- imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane.
Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu,
Ilarie Voronca, George Calinescu, Pompiliu Constantinescu.
Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai indelungat de constituire. Eugen
Lovinescu isi dezvolta conceptiile sale moderniste in lucrarile Istoria civilizatiei

romane moderne si Istoria literaturii romane contemporane . In aceste lucrari

modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista:
- un spirit al veacului explicat prin factori materiali si morali, care imprima un
proces de modernizare a civilizatiilor de integrare intr-un ritm de dezvoltare
sincronica
- teoria imitatiei care explica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti
- principiul sincronismului care in literatura inseamna acceptarea schimbului de
valori a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar.
Dintre colaboratorii la revista Sburatorul amintim pe Ion Barbu, Ilarie Vorunca,
Tristan Tara si altii.
Prin traditionalism se intelege continuarea vechilor curente traditionale preluanduse ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor.
La aceste conceptii se adauga de catre Nechifor Crainic factorul spiritual, credinta
religioasa ortodoxa care ar fi elementul esential de structura a sufletului taranesc.
Consecinta acestei teze era ca opera de cultura cu adevarat romaneasca trebuia sa
includa in substanta ei ideea de religiozitate.
O revista traditionalista este Gandirea , ce apare la Cluj in 1921 sub conducerea
lui Cezar Petrescu si Cucu. In 1922 revista se muta la Bucuresti si trece sub
conducerea lui Nechifor Crainic. Va continua sa apara pana in 1944. Scriitorii
traditionalisti au cautat sa surprinda in operele lor particularitatile sufletului
national prin valorificarea miturilor autohtone a situatiilor si credintelor stravechi.
Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu,
iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale si dintre dramaturgi Adrian
Maniu si Lucian Blaga.
Apoi intra Revista fundatiilor regale care apare lunar la Bucuresti in doua serii.
Prima intre 1934-1945 si a doua intre 1945-1947. Revista isi propune sa fie o
publicatie cu radacini in toate terenurile activitatii nationale. Primul redactor sef al
revistei este Paul Zaripol, care orienteaza revista pe directia maioresciana. Dupa
1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu si apoi Dumitru Caracostea. Seria
noua apare sub conducerea lui Al. Rosetti.

Pintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ion

Barbu, Hontensia Papadat Bengescu.
In aceasta perioada apar publicatii de avangarda. Avangardismul european are ca
punct de plecare curentul non-conformist numit dadaism. Acesta a fost initiat la
Zrich de Tristan Tara. Dadaistii isi exprimau dispretul fata de o lume incapabila sa
opreasca barbaria si crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura,
ajungand in domeniul absurdului. Din acest curent decurg curentele de avangarda:
constructivismul si suprarealismul.
Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul revistei Contemporanul condusa
de Ion Vinea. Constructivistii subliniau necesitatea unei corespondente intre arta si
spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventeaza forme noi, conturand
natura. Ion Vinea a solicitat ca si colaboratori ai revistei pe scriitorii Arghezi, Ion
Barbu, Camil Petrescu, dar si pictori si sculptori, printre care si Constantin
Brancusi. Sunt si alte reviste constructiviste ca Integral si Punct.
Suprarealismul a fost teoretizat si practicat de revistele Alge si Urmuz.
Suprarealismul urmarea, prin programul sau, patrunderea artei in planul
inconstientului, al visului, al delirului in care spatiile umane scapa controlul
constientei. Dintre reprezentatii suprarealismului amintim, pe plan European, pe:
Louis Aragon, dintre pictori Picasso, iar dintre scriitorii romanii Aurel Baranga,
Sasa Pana si chiar Tudor Arghezi.
PROZA
Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o remarcabila
dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge nivelul valoric european.
Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale diferite si
problematici mai bogate si mai complexe.
Aparitia in 1920 a romanului Ion , de Liviu Rebreanu, marcheaza deplina
izbanda a acestei specii (Ciocoii vechi si noi a lui Nicolae Filimon, Romanul
comanestilor a lui Duliu Zamfirescu, Mara de Ion Slavici si Neamul
soimarestilor de Mihail Sadoveanu). Ion este insa primul roman romanesc
comparabil cu capodoperele universale prin impresia coplesitoare de viata pe care
o degaja.

In romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui Sadoveanu, si

Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu modalitati specifice. Acum apar
romanele citadine in care cadrul de desfasurare al actiunii este orasul modern. Asa
avem creatiile lui Camil Petrescu, Calinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat
de mediul citadin se dezvolta si problema intelectualului stralucit ilustrata de
romanele lui Camil Petrescu.
In perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter teoretic in legatura cu
romanul.In studiul "Creatie si analiza" G.Ibraileanu constata existenta a doua tipuri
de aceste specii literare :
1) Unul care prezinta personaje prin comportamentul lor : roman de creatie.
2) Unul interesat de viata interioara : roman de analiza.
Romancierii in perioada interbelica experimenteaza tehnici multiple ale
romantismului.
Romanul interbelic cunoaste si alte orientari:
- Lirica (I.Teodoreanu)
- Estetizata si simbolica (M.Caragiale)
- Memorialistica (C.Stere)
- Fantastica (Mircea Eliade)
Astfel avem tendinta de revenire la modelele traditionale precum cel balzacian pe
care George Calinescu il foloseste in Enigma Otiliei. El considera absolut
necesar dezvoltarea romanului romanesc pe linia studiului caracterului.
Ca reprezentant de seama a prozei interbelice, Liviu Rebreanu este considerat
intemeietor al romanului romanesc obiectiv prin publicarea romanului Ion ,data
publicarii fiind considerata o data istorica in procesul de obiectivare a literaturii
noastre epice(Eugen Lovinecsu).
Prin Ion, Rebreanu deschide calea romanului romanesc modern dand o
capodopera in maniera realismului dur afirmat in literatura universala prin
romanele lui Balzac, Stendhal sau Zolac.
Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc modern pe cand Mihail Sadoveanu
desavarseste povestirea romaneasca.Sadoveanu, Stefan cel Mare al literaturii

romane cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie
consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.
Cele trei secole ilustrate de proza istorica sadoveniana marcheaza zbuciumata
istorie a Moldovei, capodopera acestui gen creator constituindu-l romanul Fratii
Jderi,care evoca epoca de glorie a Moldovei in secolul al XV-lea.
Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor in dramaturgie al
conflictelor de idei, eseist percutant, ganditor modern este Camil Petrescu.
Autenticitatea este esenta noului in creatia literara a autorului,a carui inspiratie
catre autenticitate confera momente autentice de simtire in roman.Inscriindu-se
in modernismul lovinescian al epocii, ale carui noi directii isi propuneau
sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana C. Petrescu se va inspira
din mediul citadin si va crea eroul intelectual lucid, analitc si intorspectiv.
Enigma Otiliei (1938) constituie o revenire la formula obiectiva de roman, la
metoda balzaciana. Romanul lui Calinescu devine astfel unul polemic, replica
literara la cultivarea asidua in epoca a formulei procustiene, dar si o ilustrare a
conceptiei sale despre curente literare.
Perioada interbelica pentru romanului romanesc e o perioada de efervescenta
spirituala nemaiantalnita in cultura noastra.Viata culturala cunoaste infaptuiri
stralucite, multe din ele cu ecou mondial (nume ca Iorga, Enescu, Brancusi trec de
hotarele tarii) dar si de degradari dezolante in anii fascismului. Niciodata literatura
romana n-a avut intr-o singura perioada atatia reprezentanti ilustri (Sadoveanu,
Arghezi, Rebreanu, Balga, H. Papadat-Bengescu, G.Calinescu, Camil Petrescu),
niciodata n-a trait si o mai aprinsa dispozitie la contestarea valorilor.Tabloul
activitatii scriitoricesti prezinta, prin urmare, o mare varietate si complexitate,
inregistrandu-se dintr-o tesatura deasa de lumini si umbre puternice.
ROMANUL OBIECTIV ROMANUL SUBIECTIV
Romanul specie a genului epic in proza cu actiune mai complicata si de mai mare
intindere decat a celorlalte specii epice in proza,desfasurata de regula pe mai multe
planuri,cu personaje numeroase.
ROMANUL OBIECTIV

Iilustreaza tipul de roman care isi propune sa descrie lumea in mod impartial,in
toata realitatea ei sociala,morala si psihologica. De obicei,romanul obiectiv
apartine esteticii realismului. Prin opozitie cu romanul modern,romanul obiectiv
este numit si roman traditional sau vechiul roman.Exemplu tipic de roman obiectiv
este Ion de Liviu Rebreanu, in care naratorul este o instanta
invizibila,demiurgica,omniscienta. Un roman obiectiv este si Padurea spanjuratilor,
in care apartine dimensiunea psihologica a vietii personajului principal,dar
prezentata prin intermediul persoanei a III-a.Tot romane obiective sunt si Baltagul
de Mihail Sadoveanu,Concert din muzica de Bach de Hortensia Paoadat-Bengescu
sau Enigma Otiliei de G. Calinescu.In Arca lui Noe,Nicolae Manolescu a numit
romanul obiectiv roman doric.
Romanul subiectiv
Este definit astfel prin opozitie cu romanul obiectiv sau cu romanul traditional.cele
mai pregnante caracteristici ale sale au in vedere instantele narative(povestirea la
persoana I),o problema noua care consta in sondarea lumilor interioare,a constiintei
naratorului,dar si modul de organizare a textului,foarte apropiat de jurnalul
interior.Naratiunea clasica din romanul obiectiv este frencvent inlocuita cu
monologul.Un exemplu de astfel de roman il constituie Ultima noapte de
dragoste,intaia noapte de razboi.Romanul subiectiv mai poarta numele de roman
modern,noul roman sau romanul ironic(Nicolae Manolescu).