?arul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov (n rusa ?????

?? ????????????? ???????, n. 6 mai 1868 (S.N. 18 mai) - d. 17 iulie 1918) a fost

ultimul mparat al Rusiei. A domnit din 1894 pna la abdicarea sa din 15 martie 191
7 la sfr?itul revolu?iei din februarie. A fost asasinat mpreuna cu ntreaga sa famil
ie de catre bol?evici la ordinul lui Lenin. Canonizat drept sfnt al bisericii ort
odoxe ruse.
Cuprins [ascunde]
1 Familia. Anii tinere?ii
2 ?ar al Rusiei
3 Nicolae pe post de monarh constitu?ional
4 Boala ?areviciului Alexei ?i Rasputin
5 Primul razboi mondial
6 Revolu?ia ?i abdicarea
7 Execu?ia
8 Zvonuri despre supravie?uitorii din familia imperiala
9 Sanctificarea
10 Evaluarea monarhului
11 Copii
12 Arborele genealogic
13 Note
14 Vezi ?i
15 Literatura
16 Legaturi externe
Familia. Anii tinere?ii[modificare | modificare sursa]
mparateasa Maria Feodorovna cu fiul ei Nicolae n 1870.
Ca fiu al mparatului Alexandru al III-lea al Rusiei ?i al mparatesei Maria Feodoro
vna (nascuta Prin?esa Dagmar a Danemarcei), Nicolae era nepotul mparatului Alexan
dru al II-lea al Rusiei pe linie paterna ?i al Regelui Cristian al IX-lea al Dan
emarcei pe linie materna. Avea trei fra?i mai mici: Alexandru, George, Mihail ?i
doua surori mai mici: Xenia ?i Olga.
La 13 martie 1881, n urma asasinarii bunicului sau, Alexandru al II-lea, Nicolae
a devenit ?arevici (mo?tenitor al tronului) iar tatal sau ?arul Alexandru al III
-lea. Nicolae ?i al?i membri ai familiei au asistat la acest eveniment n timpul ?
ederii la Palatul de iarna din Sankt Petersburg,[1] nsa din motive de securitate,
noul ?ar ?i familia sa s-au mutat la Palatul Gatchina, situat n afara ora?ului.
Nicolae era vazut ca prea blnd de catre durul ?i preten?iosul sau tata care, data
fiind moartea sa prematura, nu ?i-a pregatit fiul pentru conducerea vastului im
periu. Acesta se pare ca nici macar nu inten?iona sa-l pregateasca pe Nicolae pe
ntru o astfel de func?ie dificila, considerndu-l "un fel de imbecil" pe care n-ar
e nici un sens sa ncerci sa-l pregate?ti n meseria guvernarii.[2] ?arul Alexandru
III ?i numea, de altfel, fiul, "feti?a"[3], iar atunci cnd ministrul lui de finan?
e, contele Witte, i-a sugerat ca ar fi timpul sa-l ini?ieze pe mo?tenitor n aface
rile tronului, mparatul s-a aratat surprins, declarnd ca e imposibil ca Witte sa n
u fi constatat deja, daca a discutat pna atunci cu ?areviciul Nicolae, ca acesta
"este un prost."[4] Mai trziu, cnd sfetnicul apropiat al tatalui sau (?i mai trziu
?i al lui), reac?ionarul Pabiedons?iev, a ncercat sa-l ini?ieze n detaliile func?io
narii statului, Nicolae al II-lea s-a lasat absorbit de scobitul n nas.[5] Pabied
ons?iev considera ca Nicolae al II-lea "pricepe doar semnifica?ia unor fapte izol
ate, fara legaturile lor cu restul, fara o apreciere a influen?ei celorlal?i fac
tori care intervin, El adernd la maruntul ?i nesemnificativul Lui punct de vedere
."[6] La 26 de ani, cu mai pu?in de o luna nainte de a accede la tronul Rusiei, j
urnalul personal al viitorului ?ar Nicolae al II-lea, con?ine stupidita?i gen de
scrierea unor epice batai cu castane ntre el ?i amicul lui apropiat, prin?ul Geor
ge al Greciei: "am nceput bataia cu castane n fa?a casei ?i-am sfr?it-o pe acoperi?
." Cteva zile mai trziu, jurnalul se face marturia unei alte batai, de aceasta dat
a una cu conuri de pin.[7]

?areviciul Nicolae n Japonia, la Nagasaki, 1891.

Totu?i n contrast cu un specimen gen mparatul Ferdinand I al Austriei, care retard
at mintal fiind, declara candid ca "e u?or sa guvernez, mai greu e sa ma semnez"
[8], se pare ca Nicolae nsu?i realiza ca sarcina conducerii unui uria? imperiu af
lat n plina faza a industrializarii ?i a unei profunde prefaceri sociale (sau a u
nei Rusii aflata deja n agita?ie revolu?ionara provocata de abandonarea reformelo
r politice dupa asasinarea ?arului Alexandru II de catre un grup terorist de stng
a), l depa?e?te complet:
?areviciul Nicolae Alexandrovici Romanov la 21 de ani.
la moartea tatalui lui, ?arul Alexandru III - secerat prematur de alcool ?i-o ma
ladie renala - Nicolae ?i ntreaba cu patetism veri?orul, printre lacrimi, "ce se v
a ntmpla acum cu mine ?i cu Rusia?" El declara cu aceasta ocazie ca nu este pregat
it sa devina ?ar, ca n plus n-a vrut niciodata sa devina ?ar ?i nu ?tie nimic des
pre cum se guverneaza sau discuta cu mini?trii.[9]
Nicolae s-a ndragostit de Prin?esa Alix de Hesse ?i Rhin, o nepoata a Reginei Vic
toria, dar tatal sau nu a fost de acord cu o astfel de alian?a, el spernd sa perf
ecteze o casatorie cu o prin?esa din Casa de Orlans, pentru a ntari proaspata alia
n?a cu Republica Franceza. Numai cnd se afla pe patul de moarte, temndu-se pentru
succesiunea dinastiei Romanovilor, Alexandru al III-lea a fost de acord ca Nicol
ae sa se casatoreasca cu o prin?esa din Germania.
Ca ?arevici, Nicolae a facut mai multe calatorii pe tarmuri ndepartate, incluznd o
calatorie importanta n Orientul ndepartat de unde s-a ales cu o cicatrice pe frunt
e. Un japonez considerat de unele surse nebun, altele descriind mai degraba un u
ltra-na?ionalist.[10], aproape ca l-a omort, dar salvarea a venit de la varul sau
, Prin?ul George al Greciei (ziarele japoneze ale vremii considerau totu?i relat
area despre interven?ia prin?ului George drept o simpla roman?are.[10] Fapt este
ca familia imperiala rusa, ca ?i cea japoneza, i-a rasplatit pentru salvarea vi
e?ii ?areviciului, mboga?indu-i, pe doi japonezi (Mukobatake Jisaburo ?i Kitaga I
chitaro) care carau o ric?a ?i care l-au imobilizat ?i lovit cu propria lui sabi
e pe ex-samuraiul atacant.[10]). Nicolae s-a rentors la Sankt Peterburg cu o ura
crescuta fa?a de Imperiul Japonez.
?ar al Rusiei[modificare | modificare sursa]
ncoronarea ?arului Nicolae al II-lea
Nicolae s-a suit pe tron pe 1 noiembrie 1894, ?i la scurta vreme dupa aceea s-a
casatorit cu Prin?esa Alix (din acel moment nainte mparateasa Alexandra Feodorovna
). Ei au avut cinci copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia ?i ?are
viciul Alexei. Titlul de ?ar, derivat din titlul roman Cezar, ajuns n rusa prin b
izantinul Kaisar, a fost abolit oficial n 1712 de Petru cel Mare, dar a fost folo
sit n mod neoficial de-a lungul domniei lui Nicolae. Titlul sau oficial era: Noi,
Nicolae al Doilea, prin mila lui Dumnezeu, mparat ?i Autocrat al ntregii Rusii, ?
ar al Moscovei, Kievului, Vladimirului, Novgorodului, Astrahanului, Poloniei [11
], Siberiei, Crimeii, Georgiei, Stapn al Pskovului, Mare Duce de Smolensk, Lituan
ia, Volkinia, Podolia ?i Finlanda, Prin? de Estonia, Livonia, Curlanda ?i Semgal
le, Samogi?ia, Bialostok, Karelia, Tver, Iugoria, Perm, Viatka, Bulgaria ?i al a
ltor ?ari, Stapn ?i Mare Duce al Novgorodului de Jos, Cernigov, Riazan, Polo?k, R
ostov, Iaroslav, Belosero, Oudoria, Obdoria, Condia, Vitebsk ?i a toata Regiunea
de Nord, Stapn ?i Suveran al ?inutului Iveriei, Kartaliniei, Kabardinei ?i al Pr
ovinciilor Armene?ti, Suveran al Prin?ilor Montani ?i Circasieni, Stapn al Turkes
tanului, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn, Ditmarschen ?i Oldenburg, Prin?
Mo?tenitor de Norvegia, ?i a?a mai departe, ?i a?a mai departe, ?i a?a mai depar
te.

Nicolae ?i Alexandra, 1894.

La festivita?ile de ncoronare de la Moscova din 1895, mai multe mii de persoane a
u fost calcate n picioare ?i au murit n mbulzeala iscata la ceremonie. Nicolae a af
lat despre catastrofa mai trziu n aceea?i zi ?i a vrut sa anuleze festivita?ile ca
re urmau, dar a fost convins sa nu faca asta de rude ?i de sfetnici. Mul?i au va
zut decesele ca pe o prevestire nefasta. Nicolae nu era pregatit suficient sa do
mneasca dupa moartea nea?teptata a tatalui sau. Logodna sa cu Prin?esa Alix s-a
facut doar cu pu?ina vreme nainte de moartea tatalui sau, iar casatoria s-a facut
la scurta vreme dupa funeralii. Nicolae a trebuit sa faca fa?a imediat sarcinii
de a fi Autocrat al Rusiei ntr-o perioada de maxima agita?ie politica. Nicolae a
l II-lea s-a dovedit incapabil sa faca fa?a sarcinilor combinate ale conducerii
?arii n timpul unor situa?ii agitate din punct de vedere politic ?i ale conduceri
i armatei ruse n cel mai mare conflict interna?ional de pna atunci.
El s-a bizuit foarte mult pe sfaturile unchilor sai, Marii Duci (fra?ii raposatu
lui sau tata), ?i de asemenea pe sfatul varului so?iei sale, Kaiserul Wilhelm. A
ceste sfaturi corespundeau mai degraba interesului Varului Willy , care spera sa pr
evina crearea unor legaturi mai apropiate dintre Rusia pe de-o parte ?i Anglia ?
i Fran?a pe de alta parte. Un razboi cu Japonia, prost planificat ?i condus, (19
04 1905), a adus mari pierderi Rusiei, iar temerile de un conflict mai mare au con
tribuit la Antanta Ruso-Engleza, alian?a de care Wilhelm se temea a?a de mult.
Nicolae facea fa?a ?i unor dificulta?i interne, nu numai situa?iei interna?ional
e tensionate. Bunicul sau, ?arul Alexandru al II-lea, fusese asasinat ntr-un aten
tat pus la cale de revolu?ionari, de?i el era cel care facuse foarte mult sa mbun
ata?easca situa?ia economica ?i sociala din Rusia. Revolu?ionarii nu erau dornic
i sa ob?ina puterea n cadrul regimului existent, ci luptau pentru rasturnarea ?ar
ismului (n copilarie, Nicolae ?i familia lui au supravie?uit unei tentative de as
asinat cu bomba plasata n tren).
?arul Nicolae al II-lea citind ziarul "Sankt Petersburg".
Radicalizarea grupurilor politice era consecin?a refuzului ?arului Alexandru al
II-lea de a accepta cererea sec?iunii liberale a nobilimii de adoptare a unei fo
rme de guvernare reprezentativa (nu un regim parlamentar ?i cu att mai pu?in un s
istem bazat pe sufragiu universal, era vorba doar de un sistem tipic epocii, car
e sa fie bazat pe o adunare consultativa n care sa poata avea loc o dezbatere de
idei ntre membrii claselor privilegiate ?i educate ale ?arii); refuzul ?arului de
altminteri reformator din 1860, de a accepta o adunare na?ionala, a avut conseci
n?e extrem de grave ?i nefaste pe termen lung: a lipsit Rusia de acea "?coala" c
are sa ridice, n timp, nivelul politic al publicului - a?a cum se ntmpla n acei ani n
Prusia, de exemplu - ?i n acela?i timp a lipsit administra?ia de serviciile a su
te de oameni capabili.[12] ncepnd cu domnia lui Petru cel Mare, clasa privilegiata
ca ?i mpara?ii ru?i au n?eles ca fara o reforma care sa modernizeze ?ara, aceasta
va continua sa piarda influen?a ?i putere n raport cu celelalte na?iuni ale Vest
ului (?arul Nicolae al II-lea nsu?i a n?eles probabil asta, cnd con?tient fiind de
faptul ca Rusia cea napoiata economic ?i industrial nu este capabila sa produca a
rmamentul modern de care Austro-Ungaria erau totu?i capabila, dar nici sa ?i-l p
rocure cumparndu-l pe pia?a la pre?urile exorbitante cerute, a ncercat sa aranjeze
semnarea unor n?elegeri interna?ionale "de dezarmare" care sa interzica imperiul
ui rival acest tip de armament.[13]), n ciuda faptului ca era ?ara cea mai popula
ta, mai ntinsa ?i bogata n resurse a Europei. Pentru ?arul Alexandru al II-lea nsu?
i, nfrngerea Rusiei n razboiul Crimeii de catre ?arile occidentale, a fost un semna
l ca fara reforme, ?ara nu-?i va putea permite sa joace un rol militar ?i politi
c pe masura dimensiunii ei.[14] De aceea bunicul lui Nicolae, ?arul Alexandru al
II-lea, a adoptat o lege de abolire a iobagiei, dar din cauza opozi?iei majorit
a?ii mo?ierilor, legea a devenit un compromis care era probabil nefavorabil ?ara
nilor n majoritatea cazurilor, dar care a fost totu?i profitabila pentru stat.[15
] Acest fapt i-a dezamagit enorm att pe ?arani, ct ?i mai ales pe membrii radicali

ai intelighen?iei, care pledau cauza ?aranimii. Pe acest fond al dezamagirii pr

ovocate de refuzul lui Alexandru de a adopta o forma de guvernare reprezentativa
?i de nemul?umire provocata de o lege de abolire a iobagiei nefavorabila majori
ta?ii popula?iei, unii membrii ai intelighen?iei au concluzionat ca o reforma ju
sta ca ?i o veritabila modernizare a ?arii nu poate avea loc dect rasturnnd regimu
l ?arist; dintre ace?ti blaza?i s-au recrutat viitorii revolu?ionari.[16] Ultimi
i doi ?ari care au urmat - Alexandru al III-lea ?i Nicolae al II-lea - au ncercat
sa men?ina intacta arhaica autocra?ie[17]: dupa asasinarea ?arului Alexandru al
II-lea, prost sfatui?i fiind de cercurile conservatoare, succesorii acestuia ?arul Alexandru al III-lea ?i fiul lui, ?arul Nicolae al II-lea - nu numai ca nau accelerat sau macar stopat reformele adoptate de parintele ?i bunicul lor, ?i
care erau att de necesare pentru modernizarea ?i stabilizarea sociala a Rusiei,
?i care erau deja cerute insistent de catre elita intelectuala a ?arii, ace?tia
au ales sa revina chiar ?i asupra acestor timide ?i insuficiente reforme deja ad
optate de ?arul raposat[18]: educa?ia, ?i a?a neglijata de regim[19], a devenit n
ca ?i mai des subiect al restric?iilor, activitatea oganelor de administra?ie lo
cala (zemstvo-urile) a fost mpiedicata, iar comunele au devenit subiect de contro
l strict, prin adoptarea n 1889 a unei legi care introducea func?ia de "zemsky na
cialnik", n timp ce func?ia electiva a judecatorului de pace a fost abolita, iar
guvernul a fost autorizat sa asume puteri sporite n situa?iile n care ordinea publ
ica era socotita a fi n pericol; pna ?i eforturile absolut apolitice ale zemstvo-u
rilor au fost obstruc?ionare de puterea centrala. Conflictul ntre societatea rusa
care devenea din ce n ce mai educata, urbana ?i complexa, pe de-o parte, ?i fosi
lizata autocra?ie pe de cealalta, s-a acutizat cu ocazia foametei din 1891, cnd g
uvernul s-a aratat incapabil sa organizeze eficient ajutorarea ?aranilor muritor
i de foame ?i cnd societatea civila nsa?i s-a organizat pentru ajutorarea ?aranilo
r calamita?i.[20][21] Faptul ca guvernul ?arist a pus interesul de clasa al memb
rilor lui (mo?ierimea) mai presus de supravie?uirea milioanelor de ?arani victim
e ale foamei ?i holerei, atunci cnd a amnat n plina criza alimentara pentru o luna
interdic?ia exporturilor de cereale (oferind astfel ocazia proprietarilor de lat
ifundii sa ncheie contracte de export), a radicalizat ?i mai mult stratul de memb
rii ai profesiilor liberale.[22]
Familia ?arului n 1904.
nfrngerea din razboiul cu Japonia a ntarit ?i extins opozi?ia interna fa?a de regim
, ducnd la izbucnirea Revolu?iei din Februarie 1905 pe parcursul careia au avut l
oc greve ?i revolte locale. Popula?ia ?i chiar ?i boga?ii industria?i proteja?i
ai regimului, l considerau pe Nicolae al II-lea responsabil de dezastru[23], prin
tre altele ?i pentru ca a trimis trupele ?i marina narmate mai prost dect chiar ad
versarul "asiatic". Facnd ba?calie de ?tirea ca ?arul a trimis icoane trupelor de
moralizate, pentru a le ncuraja, generalul Dragomirov zicea ca "japonezii ne bat
cu mitralierele, dar nu conteaza, noi o sa-i batem cu icoane."[24] De altfel, n a
fara de a fi vinovat pentru ca a implicat armata ntr-un razboi fara a o fi pregat
it n prealabil din punct de vedere material, regimul lui Nicolae al II-lea a sapa
t moralul solda?ilor implicndu-i n ac?iuni de reprimare a miilor de revolte care i
zbucneau peste tot n vastul imperiu, fapt care n mod inerent deturna armata de la
scopul ei normal ?i de la pregatirea ei pentru razboi.[25]
Revolu?ia din Februarie l-a for?at pe Nicolae sa accepte un parlament ales prin
vot indirect, Duma, concesie facuta publica prin Proclama?ia din Octombrie, asta
nu nainte de a masacra 200 de manifestan?i (alte surse vorbesc despre mai mult d
e o mie de oameni masacra?i pe 9 ianuarie 1905[26]) pa?nici ?i favorabili ?arism
ului[27] n 9 (22) ianuarie 1905 (data care a ramas sub numele de "Duminica sngeroa
sa", ?arul nsu?i capatnd numele de "Nicolae sngerosul"[28]), plus masacrarea altor
2000 de grevi?ti la Odessa, cu ocazia procesiunii de omagiere a marinarului omort
de ofi?erii de pe cruci?atorul Potemkin (acostat temporar n port), pentru ca s-a
facut purtatorul mesajului echipajului care nu voia sa mannce carne cu viermi.[2
9].

Nicolae pe post de monarh constitu?ional[modificare | modificare sursa]

Nicolae (stnga) ?i varul sau, regele George al V-lea al Marii Britanii.
Rela?iile lui Nicolae cu noua Duma nu au fost foarte bune. Prima Duma, cu o majo
ritate a Cade?ilor, a intrat imediat n conflict cu ?arul. Nicolae a hotart demiter
ea premierului liberal moderat Serghei Witte ?i dizolvarea Dumei. Dupa ce ?i n a
doua Duma au aparut probleme similare, noul prim-ministru Piotr Stolpin a dizolva
t-o n mod unilateral ?i a schimbat legile electorale pentru a permite alegerea ma
i multor conservatori n viitorele adunari parlamentare. Astfel s-a ajuns la domin
a?ia liberal-conservatorilor din Partidul Octombrist al lui Alexandr Grucicov. S
tolpin, un politician abil, avea planuri ambi?ioase de reforma. Acestea cuprindea
u facilitarea mprumuturilor pentru popula?ia saraca de la sate, pentru a le permi
te sa cumpere pamnt, cu inten?ia de a forma o clasa sociala de agricultori loiali
coroanei. De?i scopul ultim al reformelor lui Stolpin era sa ntareasca autocra?ia
?arista ?i nu sa democratizeze ?ara,[30] planurile sale au fost mpiedicate de co
nservatorii de la curte care aveau mai multa influen?a pe lnga mparat. n preajma mo
mentului asasinarii lui Stolpin de catre un anarhist (?i informator al poli?iei t
otodata) n 1911, premierul ?i mparatul de-abia ?i mai vorbeau, iar destituirea lui
era considerata iminenta.
Dupa reac?ia viguroasa a popula?iei la masacrul din 9 (22) ianuarie 1905, Nicola
e al II-lea publica "Decretul ?i Manifestul Imperial", o proclama?ie n care conda
mna protestele ?i ncearca sa puna responsabilitatea pentru pierderile de vie?i om
ene?ti n contul birocra?iei, sugernd totodata ceta?enilor sa-i trimita direct prop
uneri pentru mbunata?irea organizarii statului. Manifestul reprezenta doar o mane
vra tactica, unicul scop el emiterii lui fiind sa cumpere timp pentru regim: nu
exista nici un indiciu ca era o reac?ie sincera din partea ?arului.[31] De altfe
l nu mai trziu de 6 august 1905 devine clar ca ?arul nu inten?ioneaza sa accepte
un parlament democratic ?i cu putere de legislator, a?a cum cerea popula?ia, ci
doar unul pur consultativ ?i format n majoritate din nobilime.[32] n aceste condi?
ii protestele de masa ?i confruntarile de strada continua ?i ncepnd cu 20 septembr
ie este declan?ata spontan[33] prima greva generala din istoria ?arii;[34] cu ac
easta ocazie fiind formate primele soviete ("consilii" sau "sfaturi") muncitore?
ti la Petrograd[35] ?i Moscova, pe modelul carora ?i n 1917, cu ocazia revolu?iei
din februarie, vor apare altele n toate marile ora?e ale imperiului. Greva gener
ala l for?eaza pe Nicolae al II-lea sa accepte cererile popula?iei, fapt confirma
t de publicarea "Manifestului din Octombrie."[36] Acest document era redactat de
Serghei Witte, ?i avea rolul de a izola stnga (?i cererile ei de ordin social) p
rin acceptarea cererilor politice ale liberalilor: acordarea liberta?ilor civile
, un regim constitu?ional, un guvern (Rusia sub ?arism, la nceput de secol XX, nu
avea nca un guvern reunit permanent, format din mini?trii nsarcina?i cu rolul de
a administra ?i coordona diversele arii de activitate ale administra?iei central
e, (A?a cum men?ioneaza ?i Orlando Figes n "O Istorie A Revolu?iei Ruse", ?arul p
refera sa-?i ntlneasca mini?trii separat[37], fapt care se materializa n politici c
ontradictorii, ineficiente ?i temporare, care produceau haosul n administra?ie.)[
38], nici macar dupa Revolu?ia din 1905 ?i Manifestul din Octombrie Rusia necapa
tnd un guvern responsabil n fa?a legislativului.[39]) ?i o adunare legislativa ale
asa liber.[40] Din pacate, ?arul Nicolae al II-lea a acceptat doar de nevoie pub
licarea Manifestului din Octombrie, fara a avea nsa inten?ia de a-l ?i respecta[4
1][42] ?i deveni astfel un veritabil[43] monarh constitu?ional.[44][45] Daca tot
u?i monarh constitu?ional nseamna un monarh al unui stat dotat cu o constitu?ie p
e care acesta o ?i respecta, Nicolae al II-lea n-a fost unul, iar Rusia n-a fost
nici ea niciodata o monarhie constitu?ionala[46], sau daca a fost totu?i pna la
lovitura de stat data de ?arul Nicolae al II-lea n iunie 1907, de atunci ncolo n-a
mai fost.[47][48]
Imediat dupa publicarea "Manifestului din octombrie", celebrarile populare au fo
st repede umbrite de violen?a: regimul lui Nicolae al II-lea a creat cteva mi?car
i pro-monarhiste, sprijinite din ordinul ?arului nsu?i, att financiar ct ?i logisti
c, de catre poli?ie, ?i care ideologic erau veritabile grupari fasciste avant la

letrre; acestea au declan?at un razboi de strada contra grupurilor pro-reforma.

[49][50] La doar o luna ?i cteva zile de la publicarea Manifestului din octombrie
, mai exact pe 3 decembrie 1905, guvernul ?arului Nicolae al II-lea aresteaza co
nducatorii sovietului petersburghez; social-democra?ii raspund printr-un nou ape
l la greva generala ?i la rebeliune armata, nsa muncitorii erau slab pregati?i pe
ntru confruntarea cu for?ele de represiune, astfel ca rebeliunea va fi nabu?ita n
snge, districtul Presnia din Moscova fiind distrus n cea mai mare parte, mai mult
de 1000 de oameni fiind uci?i, cei mai mul?i dintre ei civili prin?i n focul ncruc
i?at al combatan?ilor sau victime ale incendiilor produse de lupte; vor urma are
stari n masa ?i execu?ii sumare: ordinea va fi restabilita prin teroare.[51] Regi
m de "monarhie constitu?ionala" nu excludea deci, n opinia ?arului Nicolae al IIlea ?i a cur?ii sale, men?inerea n pu?carii a unei vaste cantita?i de de?inu?i po
litici, exact ca n vremea presupus-defunctei autocra?ii, ?i nici nu presupunea ma
car vreun tratament mai uman al minorita?ilor na?ionale: ntre 1906 ?i 1909 mai mu
lt de 5000 de de?inu?i politici vor fi condamna?i la moarte, iar n Baltica, ntr-o
campanie de teroare de ?ase luni, armata ?arista executa mai mult de 1200 de oam
eni, distrugnd cu aceea?i ocazie zeci de mii de cladiri. ?arul Nicolae al II-lea
s-a aratat ncntat de modul n care a fost dusa la ndeplinire opera?iunea, laudnd ofi?e
rii pentru modul "splendid" n care au ac?ionat. Nici popula?ia Rusiei n-a cunoscu
t o ameliorare a tratamentului din partea autorita?ilor: regimul ?arist al lui N
icolae al II-lea nu va ezita sa duca un razboi de teroare chiar mpotriva propriul
ui popor: n zonele n care ?aranii s-au revoltat, sate ntregi au fost distruse de ar
mata.[52] n total, de la publicarea Manifestului la mijlocul lui Octombrie 1905 ?
i aprilie 1906, cnd s-a reunit prima Duma, regimul ?arului Nicolae al II-lea a ex
ecutat 15 000 de oameni, a mpu?cat sau ranit cel pu?in al?i 20 000, iar poli?ia p
olitica ?arista[53] a deportat sau exilat al?i 45 000, fapt care reprezinta cu g
reu un debut promi?ator pentru un regim parlamentar.[54] n lupta lor contra revol
u?iei ?i nascndului regim liberal, ?arul Nicolae al II-lea ?i curtea sa au decis
sa foloseasca antisemitismul drept arma de predilec?ie, ncurajnd numeroase pogromu
ri.[55]
?arul Nicolae al II-lea (stnga) cu generalul Brusilov, n recent ocupata Bucovina,
1916.
De asemenea, ca ?i n perioada autocra?iei dinaintea revolu?iei din 1905, muncitor
ii au continuat sa fie masacra?i de regimul ?arist ?i n noua perioada a?a-zis "co
nstitu?ionala", daca ace?tia protestau n mod pa?nic contra condi?iilor inumane de
munca ?i salarizare, a?a cum s-a ntmplat de exemplu cu ocazia masacrarii n Siberia
pe data de 4 aprilie 1912 a 230[56] de minieri grevi?ti pa?nici[57][58] ?i nenar
ma?i[59][60] ?i care erau angaja?ii companiei engleze[61] de exploatare miniera
a aurului "Lena" ("Lenskoie Zoloto-promi?lenoie Tovari?cestvo" - sau pe scurt "L
enzoto"). Proprietarii erau n majoritate ceta?eni englezi, evrei (membrii ai fami
liei Ginzburg), nsa ?i francezi, germani ?i americani[62][63][64]), dar printre a
c?ionari se aflau ?i mul?i mini?tri ru?i (fostul ministru de finan?e ?i un timp
prim-ministrul contele Witte, octombristul ?i fostul ministrul al comer?ului ?i
industriei Timiriazev, fostul ministru al comer?ului ?i industriei Tima?ev, dire
ctorul Bancii de stat Boianovski) ca ?i membrii ai familiei imperiale, cum era d
e exemplu chiar mama lui Nicolae al II-lea, mparateasa-mama Maria-Feodorovna.[65]
For?ele ?ariste de represiune n-au tras nici macar foc de avertisment, nainte de
a trage n plin, n masa pa?nica de muncitori.[66] n 1915, masacrarea muncitorilor a
continuat cu noi episoade n care armata ?arista trage n muncitori, la Kostroma ?i
Ivanovo[67], acest ?ir tragic de episoade din perioada a?a-zis constitu?ionala r
uinnd ?i ultimele speran?e ale popula?iei ntr-o eventuala evolu?ie graduala a regi
mului.[68] n opinia unor istorici, printre care se afla ?i faimosul istoric ameri
can Leopold Henri Haimson, n 1914, la mai pu?in de zece ani de la precedenta revo
lu?ie, Rusia se afla din nou pe punctul de a fi teatrul de desfa?urare al unei n
oi revolu?ii, pe care doar declan?area primului razboi mondial a amnat-o temporar
.[69]

Boala ?areviciului Alexei ?i Rasputin[modificare | modificare sursa]

?areviciul Alexei Nicolaevici, c. 1914
Grigori Rasputin
O problema care complica mult via?a familiei imperiale era chestiunea succesiuni
i. Alexandra i-a nascut lui Nicolae patru fiice mai nainte ca sa se nasca fiul lo
r, Alexei, pe 12 august 1904. Tnarul mo?tenitor al tronului era bolnav de hemofil
ie, care pe la vremea aceea era practic netratabila ?i ducea n mod invariabil la
o moarte prematura. Datorita fragilita?ii autocra?iei din acel timp, familia imp
eriala a ales sa nu divulge nimic n afara palatului starea sanata?ii lui Alexei.
Disperata, Alexandra a cautat ajutor pretutindeni; l-a gasit la un mistic, Grigo
ri Rasputin. Se parea ca Rasputin putea sa-l ajute pe bolnav cnd acesta avea hemo
ragie interna, iar Alexandra a devenit din ce n ce mai dependenta de acest vraci
?i de sfaturile lui, pe care mparateasa le accepta ca venind direct de la Dumneze
u.
Nicolae voia sa fie iubit de supu?ii sai. Daca ar fi fost lasat sa ac?ioneze dup
a cum credea el, ar fi putut accepta sistemul monarhic constitu?ional ?i ar fi d
evenit un mparat reformator. Influen?a politicienilor reac?ionari, n principal a s
o?iei lui ?i a rudelor ei, (cu Rasputin n fundal), a facut acest lucru imposibil.
Prin misiunea asumata de Nicolae al II-lea[70] - acesta probabil motivat fiind d
e dorin?a de a urma, din respect, politica autocratica aplicata de tatal lui, ra
posatul ?ar Alexandru al III-lea - de a continua sa impuna na?iunii principiul m
edieval al patrimonialismului (conform caruia Rusia era proprietatea personala a
?arului[71]), acesta a ratat sa salveze dinastia Romanovilor, ?i prin asta nsa?i
supravie?uirea monarhiei n Rusia. Daca circumstan?ele ?i dispozi?ia ?arului ar f
i fost diferite, n opinia unor istorici, calita?ile personale ale lui Nicolae ar
fi permis acestuia sa devina un monarh constitu?ional tot att de bun pe ct erau ?i
contemporanii lui care domneau n anumite ?ari ale Europei, cum era Anglia, de ex
emplu.[72] Mo?tenirea primita de Nicolae de la predecesorii lui, ?i de care aces
ta a fost finalmente incapabil sa se elibereze, a fost nsa diferita, anume una cu
o importanta ncarcatura de misticism[73], conform careia ?arul chiar ar putea fi
iubit ca un tata ?i un dumnezeu de supu?ii lui, iar acesta ar putea conduce Rus
ia secolului al XX-lea bazndu-se doar pe propria-i "inspira?ie divina."[74] Compl
exitatea statului modern au facut anacronice astfel de fantezii n materie de crmui
re, pentru administrarea caruia era deja necesara conjugarea eforturilor, compet
en?elor ?i talentului ntregii na?iuni.
n timpul pelerinajului la Moscova (locul ncoronarii fondatorului dinastiei Romanov
ilor) cu ocazia sarbatoririi tricentenarului familiei domnitoare, ?areviciul Ale
xei a suferit o criza de slabiciune provocata de hemofilie exact n momentul n care
convoiul imperial parcurgea, la pas, ultimele sute de metrii naintea intrarii n c
atedrala Uspensky; procesiunea s-a oprit n mijlocul mul?imii de preo?i cntnd, pentr
u ca tnarul mo?tenitor sa fie purtat pe sus de membrii din garda cazacilor, din p
ublic n acest moment auzindu-se exclama?ii de mhnire.[75]
Primul razboi mondial[modificare | modificare sursa]
?arul Nicolae al II-lea n timpul razboiului
Dupa asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand ?i a so?iei sale la Sarajevo pe 28 i
unie 1914 de catre na?ionalistul srb Gavrilo Princip, Nicolae ?ovaia n legatura cu
drumul pe care trebuia sa-l urmeze Rusia. Pe de-o parte, nu voia sa-?i abandone
ze alia?ii srbi n fa?a preten?iilor Austro-Ungariei, pe de alta parte, nu voia sa
provoace un razboi de propor?ii. ntr- o serie de scrisori schimbate cu Kaiserul,
(a?a numita "coresponden?a dintre Willy ?i Nicky "), cei doi ?i reafirmau dorin?a
de pace ?i fiecare ncerca sa-l determine pe celalalt sa dea napoi. Nicolae a luat
masuri concrete n aceasta privin?a, cernd ca mobilizarea armatelor ruse?ti sa fie

facuta numai la grani?a cu Austro-Ungaria, dorind sa previna astfel un razboi c

u Germania. S-a dovedit nsa ca era prea trziu ca rela?iile ?i coresponden?a person
ala sa opreasca mersul evenimentelor. Rusia nu avea planuri de urgen?a pentru o
mobilizare par?iala ?i de aceea, pe 31 iulie 1914, Nicolae a luat decizia inevit
abila de a ordona mobilizarea generala. Aceasta a dus aproape imediat la declara
?ia germana de razboi ?i la dezlan?uirea primului razboi mondial.
Izbucnirea razboiului pe 11 august 1914 a gasit Rusia complet nepregatita ?i un n
ceput promi?ator s-a transformat rapid ntr-un ?ir de nfrngeri cutremuratoare. Nicol
ae a sim?it ca era de datoria sa sa conduca personal armata ?i ?i-a asumat rolul
de comandant suprem dupa eliberarea din func?ie a unchiului sau, Marele Duce Ni
colae, (septembrie 1915), dupa pierderea teritoriului care-i revenise Rusiei la
ultima mpar?ire a Poloniei. Eforturile mparatului de a supraveghea ac?iunile de pe
front au lasat n mod inevitabil treburile de acasa n minile mparatesei. Departe de
opinia publica, Nicolae nu n?elegea ct de suspicio?i erau oamenii de rnd fa?a de Al
exandra, o femeie care era nem?oaica prin na?tere ?i victima a zvonurilor distru
ctive despre dependen?a ei de Rasputin. Un grup de curteni, profund nemul?umi?i
de influen?a nefasta pe care o avea Rasputin asupra efortului de razboi al Rusie
i ca ?i asupra prestigiului monarhiei, l-au asasinat pe calugarul-vraci n decembr
ie 1916.
Revolu?ia ?i abdicarea[modificare | modificare sursa]
Nicolae al II-lea dupa abdicarea sa din martie 1917
nasprirea condi?iilor de via?a din spatele frontului ?i incapacitatea armatei de
a men?ine succesele militare temporare din iunie 1916 au dus la o serie de noi g
reve ?i tulburari n iarna care a urmat. La sfr?itul Revolu?iei din februarie din 2 m
artie (stil vechi)/ 15 martie (stil nou) 1917 Nicolae al II-lea a fost for?at sa
abdice n numele sau ?i al ?areviciului, n favoarea fratelui lui, spunnd: Lasam mo?t
enire succesiunea noastra fratelui nostru, Marele Duce Mihail Alexandrovici, ?i i
dam binecuvntarea noastra la urcarea pe tron. [76] Marele Duce Mihail a refuzat s
a accepte tronul ?i a abdicat a doua zi, ?i astfel trei secole de istorie a dina
stiei Romanov s-au ncheiat.
Execu?ia[modificare | modificare sursa]
Guvernul Provizoriu a hotart la nceput sa-i ?ina pe Nicolae, Alexandra ?i pe copii
i lor nchi?i n re?edin?a imperiala, Palatul Alexandru. n ncercarea de a-i ndeparta di
n capitala ?i de a-i feri de posibile vatamari, guvernul lui Alexandr Kerenski i
-a mutat n Tobolsk, n Siberia, n august 1917. Ei au ramas acolo pe durata Revolu?ie
i din Octombrie, ca mai apoi sa fie muta?i de guvernul bol?evic ntr-un ora? contr
olat de Armata Ro?ie, Ecaterinburg. ?arul ?i familia sa, inclusiv ?areviciul Ale
xei grav bolnav, precum ?i c?iva servitori care i nso?isera, au fost mpu?ca?i n subso
lul Casei Ipatiev de un pluton de execu?ie bol?evic condus de Iacov Iurovski n no
aptea de 16 iulie spre 17 iulie 1918. Execu?ia a fost grabita de avansarea catre
Ecaterinburg a subunita?ilor Legiunii Cehe n drumul lor de retragere din Rusia.
Temndu-se ca Legiunea Ceha va cuceri ora?ul ?i-l vor elibera pe Nicolae, temnicer
ii lui bol?evici au hotart lichidarea imediata a familiei imperiale. Dovezile ca
aceasta execu?ie s-a facut cu ?tiin?a ?i cu aprobarea lui Lenin sunt suficient d
e multe, mul?i istorici vaznd n aceasta o razbunare pentru condamnarea la moarte a
fratelui mai mare al liderului bol?evic, Alexandr Ulianov, n urma tentativei e?u
ate de asasinare a ?arului Alexandru al III-lea n 1887.
Deoarece CEKA se temea ca solda?ii ru?i nu vor trage asupra ?arului lor, plutonu
l de execu?ie a fost format din solda?i maghiari, printre ei aflndu-se ?i viitoru
l lider comunist Imre Nagy.
S-a crezut multa vreme ca trupurile lui Nicolae ?i ale familiei lui au fost arun
cate ntr-un pu? de mina n locul numit Patru Fra?i. La nceput a?a a fost cadavrele au
fost ntr-adevar aruncate n acel loc n noaptea de 16/17 iulie. n diminea?a urmatoare cnd
zvonuri despre locul n care se aflau trupurile celor din familia regala au nceput

sa se raspndeasca prin ora?ul Ecaterinburg Iurovski a ridicat mor?ii pentru a-i as

cunde n alta parte. Atunci cnd vehiculul care transporta trupurile s-a defectat n t
impul deplasarii catre noul loc desemnat, el a ales alta solu?ie ?i a ngropat cel
e mai multe cadavre ntr-o groapa comuna patrata, lata de 2,5 m ?i adnca de 1,8 m,
a turnat acid sulfuric pe chipurile mor?ilor ?i a mascat locul stivuind traverse
de cale ferata deasupra. Groapa se afla pe un drum de caru?e parasit, ?oseaua K
roptiaki, la circa 19 km nord de Ecaterinburg. Doua cadavre au fost arse.
Zvonuri despre supravie?uitorii din familia imperiala[modificare | modificare su
rsa]
Secretul ?inut asupra execu?iei ?i asupra ngroparii trupurilor a dus la zvonuri c
onform carora mparatul sau membri ai familiei lui ar fi fost nca n via?a. Mai mul?i
oameni au pretins ca l-au ntlnit pe mparat n lagare de munca din Siberia prin decen
iul al patrulea al secolului trecut. Aceste afirma?ii nu au fost luate niciodata
n serios, dar pna prin 1940, un numar de oameni au pretins n mod mai credibil ca a
r fi fost copiii ?arului. Cel mai cunoscut caz a fost cel al lui Anna Anderson,
care a afirmat ca ar fi fost Marea Ducesa Anastasia ?i chiar a reu?it sa conving
a de acest fapt pe mai mul?i membri ai familiei Romanov afla?i n exil. Este foart
e posibil ca pna ?i ea sa fi crezut ca este Anastasia, dar testele ADN facute pos
t-mortem au aratat ca acest lucru nu e adevarat.
Imediat dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, trupurile Romanovilor au fost local
izate, exhumate ?i identificate n mod oficial. Un raport secret al lui Iurovski,
care a fost descoperit cam prin 1980, dar care nu a devenit public pna n 1992, a a
jutat autorita?ile sa localizeze trupurile. Testele ADN au fost modalita?ile pri
ncipale folosite la identificare. O proba de snge a Prin?ului Philip, un descende
nt al Reginei Victoria ?i prin aceasta var cu Alexandra, a fost folosita pentru
a identifica pe mparateasa ?i pe fiicele ei cu ajutorul genelor mitocondriale. O
alta metoda de identificare a fost noua tehnica medico-legala de supraimpresiona
re a fotografiilor facute craniilor.
Sfin?ii Romanovi
Doua trupuri nu au fost gasite nca: acela al lui Alexei ?i al uneia dintre fiice
Tatiana, Maria sau Anastasia. n conformitate cu raportul lui Iurovski, trupurile
lui Alexei ?i al uneia dintre fiice, identificata de el n mod gre?it drept Alexan
dra, au fost arse lnga locul de ngropare iar cenu?a lor a fost amestecata ?i ngropa
ta ?i ascunsa. Unele persoane din Rusia, n special clerici ai bisericii ortodoxe
ruse, au sus?inut ca trupurile nu sunt ale celor din familia imperiala, dar dupa
ndelungate tergiversari birocratice ?i politice, toate rama?i?ele pamnte?ti au fo
st nhumate n cadrul unei ceremonii impresionante n cripta familiei Romanov din Cate
drala Sfin?ii Petru ?i Pavel n 1998, la a 80-a aniversare a execu?iei.
Via?a lui Nicolae a fost dramatizata n filmul Nicolae ?i Alexandra, ecranizare di
n 1971 care adapteaza cartea omonima a scriitorului american Robert K. Massie, i
storic care a devenit interesat de biografia ultimului Romanov ca parinte al unu
i copil bolnav de hemofilie, cum a fost ?i Nicolae. .
Sanctificarea[modificare | modificare sursa]
Pe 4 august 2000, Nicolae ?i membrii apropia?i ai familiei lui au fost canoniza?
i drept sfin?i de sinodul bisericii ortodoxe ruse. Ei nu au fost denumi?i mucenic
i , atta vreme ct moartea lor nu a fost un rezultat imediat legat de credin?a lor cr
e?tina; n schimb ei au fost canoniza?i drept cuvio?i (supu?i patimirii) . Ei erau de
ja venera?i de unii membri ai bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei de c?iva a
ni naintea canonizarii.
Evaluarea monarhului[modificare | modificare sursa]
Sfntul Nicolae al 2-lea Romanov
Date importante
Nascut/a
6 mai 1868 (S.N. 18 mai), ?arskoe Selo, Sankt Petersburg

Decedat/a
17 iulie 1918, Ekaterinburg, Rusia
Venerat/a n
Biserica Ortodoxa Rusa
Beatificat/a
4 august 2000 de sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse
Sarbatoare
Patronaje
Rusia
Gloriole.svg Sfin?i
Unii istorici cunoscatori aviza?i ai Rusiei adesea subliniaza influen?a exercita
ta de practicile regimului ?arist asupra modului cum guvernul comunist postrevol
u?ionar a n?eles sa conduca Rusia n cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Ace?
ti istorici vad o legatura directa ntre modul de guvernare n general despotic, cri
minal, brutal ?i arbitrar al regimurilor ?ariste (?i n primul rnd acela al ultimul
ui ?ar, Nicolae al II-lea, care ?oca n epoca observatorii din Occident[77]) ?i mo
dul asemanator n care ?i regimul-mo?tenitor, postrevolu?ionar, condus de bol?evic
i, a n?eles sa guverneze ?ara timp de mai bine de ?apte decenii dupa aceea.[78][7
9][80] Daca la finele Evului Mediu despotismul devastator al unui Ivan cel Groaz
nic era deja anacronic, tenta?iile autocratice ale ultimilor doi ?ari ntr-o Europ
a moderna ?i devenind din ce n ce mai democratica, cu un Nicolae al II-lea care m
ai credea ca un mare stat n secolul XX se poate guverna pe baza inspira?iei divin
e, ?i care prefera sa masacreze popula?ia rusa care cerea drepturi de care popoa
rele vest-europene se bucurau deja, dect sa adopte ni?te reforme democratice sinc
ere, ?in cu att mai mult de anacronism.[81][82] Povestea tragica a lui Nicolae al
II-lea ?i n acela?i timp ?i aceea a Rusiei de la nceputul secolului al XX-lea ara
ta ca trasaturile personale judecate ndeob?te a reprezenta ni?te "calita?i" certe
, func?ie de contextul istoric n care individul este obligat sa se manifeste, se
dovedesc a fi de fapt ni?te defecte mortale[83]: respectul pentru tradi?ie ?i pr
acticile nainta?ilor, trasatura att de adnc nradacinata n con?tiin?a ?arului Nicolae
al II-lea, l-a mpiedicat sa adopte cu buna-credin?a necesara reformele cerute de
popula?ie, ?i asta s-a dovedit relativ repede a fi fatal (att pentru Nicolae ?i f
amilia lui, ct ?i pentru popula?ia imperiului); fie ?i trziu, istoria a sanc?ionat
?arismul pentru prea lunga anchiloza politica de care a dat dovada. De?i cu cal
ita?ile personale de care dispunea, Nicolae ar fi putut func?iona n mod cel pu?in
satisfacator n rolul pur decorativ ?i ceremonial de monarh constitu?ional - mese
rie foarte comoda la urma urmelor, daca nu neaparat ?i foarte pasionanta -, pres
iunea execitata de tradi?iile dinastiei, ca ?i de anturaj, l-au determinat pe ul
timul ?ar sa se opuna democratizarii Rusiei, fapt pentru care unii istorici nici
macar nu-l compatimesc pentru rolul de victima brutal executata, n perioada tulb
ure ?i agitata a razboiului civil.[84]
Copii[modificare | modificare sursa]