Sunteți pe pagina 1din 11

Increngatura : Magnoliophyta

Clasa : Liliopsida
Ordinul : Poales
Familia : Poaceae
Genul : Elytrigia
Specia : Agropyron repens
Descriere : Specie peren, cu stoloni lungi i ramificai. Inflorescena este un spic
compus, avnd spiculeele aezate cu partea lat pe rachis. Spiculeele au la baz 2 glume
ascuite. Paleele inferioare sunt acute sau scurt-aristate. Pirul este o buruian deosebit de
pgubitoare culturilor de cmp, rspndit att n culturi ct i pe pajitile naturale,
ndeosebi n luncile inundabile ale rurilor.
Denumire populara : pir
Sinonime : Triticum repens, Elytrigia repens, Elymus repens

In incercarea de a scapa de una dintre cele mai dificile plante care ne afecteaza
culturile pirul, am cautat metode cat mai ecologice posibil. Cele pe care vi le prezint
sunt cele mai pasnice si cu cele mai bune rezultate.
Pe portiunea afectata de pir se planteaza amestecuri de seminte care intra in vegetatie
inaintea acestuia (pirul intra in vegetatie cam prin aprilie) Un amestec ce se poate folosi
este cel format din lolium(reigrasul peren), festuca, trifoi, ghizdei .In primul an de la
plantare coexista,dar prin iulie-august pirul face saminta,si pierde din putere (la partea
aeriana ma refer). Peste iarna pajistea a ramas verde,iar in martie-aprilie a avut o crestere
puternica si a sufocat pirul.

O alta metoda folosita de catre cei afectati de pir este cultivarea trifoiului pitic. Acesta
se foloseste si ca ingrasamant verde imbogatind terenul cu azot, folosit pe interval pentru
mulci verde, are proprietatea de a innabusi buruienile si nu necesita taiere.In primul an pe
suprafata insamantata cu trifoi vor mai exista cam 15-20% din bburuieni dar in anul
urmator acestea vor fi inlocuitte de trifoi in proportie de 95%singura planta care se pare
ca poate convietui bine cu trifoiul este papadia.
Sub stratul de trifoi , pamantul se pastreaza mult mai mult timp umed , fapt care
atrage ramele care, se sti,e ca sunt foarte benefice pentru sol , produc humus , afaneaza
solul prin micile galerii pe care le sap.
Dusmanul natural al pirului este floarea soarelui deci solele infestate cu pir, se ara
adanc de toamna nu sunt adeptul araturii si mai ales a celei adanci dar situatiile
deosebite impugn masuri deosebite - (asta ca sa scoti rizomii la suprafata, sa ii distruga
inghetul intr-o oarecare masura), primavara, se trece cu grapa cu colti (nu cu discuri) .
Coltii grapei mai culeg rizomi, si ii aduc la capete, de unde ii strangi si le dai foc.
Discurile, le taie si astfel se inmulteste si mai tare prin diviziunea rizomilor . Apoi se
seamana floarea-soarelui, care concureaza pirul (si orice alte buruieni). Este rapace, are
radacina pivotanta foarte adanca, consuma resursele si apa pe o adancime mai mare decat
orice alta buruiana. Este un erbicid natural, lasa solul curat de buruieni... dar si de resurse.
De aceea in orice asolament cu rotatia pe pe 4 sau 5 ani, unde sunt probleme cu pirul, se
pune floarea-soarelui, apoi leguminoase care readuc solul la fertilitatea dinainte de
floarea soarelui.
Cea cu care am reusit eu sa elimin pirul este plantarea de trifoi alb, pitic.

Alta metoda ce poate fi folosita pe suprafete mici, este acoperirea suprafetei de teren
cu carton udat cu apa si amenajarea de paturi de pamant ridicate ( raised beds ) deasupra
cartonului. Se preteaza mai ales pentru cultivarea de legume; din toate sursele consultate
reiese ca
1. buruienile nu reusesc sa treaca de stratul de carton si
2. cultivarea in patul de pamant creste productivitatea. Evident, patul de
pamant trebuie acoperit ( mulcit ) cu fan, iarba uscata, frunze uscate pentru a
impiedica semintele de buruieni sa ajunga pe sol. In plus, orice buruiana care
reuseste sa treaca de stratul de mulci poate fi usor jumulita, solul din patul de
pamant fiind afanat.
Cand ati semanat trifoiul? Primavara devreme?
La sfarsitul lui februarie inceputul lui martie am prins cateva zile frumoase si am
semanat.
Pentru primul an sunt multumit de rezultat, adica inca coexista trifoiul cu celelalte
buruieni dar numarul lor este mult mai mic. Sper ca de la anu` sa nu mai am probleme
deosebite. Plantarea am facut-o in genul gazonului, adica am afanat la suprafata solul in
portiunea puternic afectata si l-am imprastiat ca pe gazon dupa care am udat bine, in 6
zile a rasarit un covor verde dar si fire de buruieni.
Si eu am avut probleme cu pirul si cu cat il culegeam mai tare si rupeam rizomii cu
atat rasarea mai puternic, asa ca am renuntat la o portiune de gazon si am insamantat
trifoi alb. Pana acum rezultatul e multumitor. Aentie ca si trifoiul este o planta inaziva.
Pai hai sa lamurim treburile pe rand.- 10 ari inseamna cam 1000 m2 ceea ce nu-i
tocmai mult. daca scoti via poti sa faci initial o aratura casa scoti toate resturile de la
butuci. Odata cu aratura poti sa aduni si ceva telefoane de pir. Daca terenul nu-l folosesti
imediat poti face o cultura de secara care sa-ti rareasca din pir , sau ari adanc in toamna,
treci cu grapa in primavara si pui floarea soarelui. dupa ce recoltezi floarea poti pune
trifoi( ATENTIE - este o planta invaziva - fuge prin gradina dar se stapaneste usor prin
cosire si straturi inaltate. Cantitatea de regula este inscrisa pe ambalaj. cam o mana pentru
un metru patrat.

Fa-ti o schita a terenului si vezi :


ce sol ai si cat de obosit sau odihnit este;
vezi pH-ul solului ca sa-ti faci o imagine a plantelor pe care le vei cultiva;
stabileste ce vrei sa faci cu acea curte ( noua ne-a placut sa avem un loc de relaxare,
de stat la umbra sau la soare, de facut un gratar, de admirat florile si bine-nteles
doamna a vrut langa casa ierburi aromatice asa ca am plantat cativa copaci de talie
mica, trandafiri, plante cu bulbi si anuale, o mini bolta de vita de vie si nelipsitul strat
de aromatice cu ceva busuioc, rozmarin, tarhon, cimbru, leustean,salvie, printre care
am strecurat bulbi de ghiocei, lalele, branduse, narcise, o pergola cu clematite si
cativa arbusti de gutui japonez + thuja, langa gard am gasit loc pentru un strat de
capsuni si fragute.)
vezi zonele insorite si cele umbrite functie de ce obstacole sunt in apropiere( case,
garduri, pomi, stalpi etc);
pozitia gradinii in functie de miscarea soarelui si ce zone sunt favorizate de lumina
solara, zonele de penumbra si umbra - atunci poti stii exact ce si unde poti sa pui;
uita-te si la vecini ce cultiva ( mai putin cum cultiva) si vezi cam ce plante sunt
specifice zonei;
vezi ce surse de apa ai si ce posibilitati de udare, captare si refolosire a apei de ploaie(
in cazul in care ... ploua, ca vei avea nevoie de apa - poate vrei sa-ti faci o instalatie
de udare de la o sursa permanenta, poate ai zone in care stagneaza apa si trebuie sa
drenezi;
stabileste-ti culturile functie de perioada de plantare si dezvoltare in asa fel incat sa
poti folosi la maximum spatiul de cultura;
vezi care sunt cele mai eficiente combinatii in asa fel incat plantele sa se protejeze
intre ele ( morcov-ceapa, rosii - usturoi - salvie, menta - limba mielului;etc)
ce probleme sunt in zona cu daunatorii ( vezi ce spun vecinii);
ce ajutoare ai in gadina( pradatorii - pasari, arici, broaste, serpi si soparle, rame,
cartite,etc)
fa-ti un necesar de seminte si incepe sa le procuri( de preferat sunt cele romanesti) dar
daca n-ai merg si cele la pliculete ( iar din vara, pune mana si aduna seminte...gata cu
boieria de la bloc, vrei gradina... asta este)
Iar despre barbaria cu sapa sa stii ca sunt si metode mai usoare si mai eficiente decat
sa-ti omori salele si sa distrugi straturile de sol care deja sunt formate.

Am gasit intamplator acest articol si vreau doar sa confirm cele scrise mai sus. Am
semanat trifoi pitic anul trecut in primavara. Pot spune ca am fost cam dezamagit, anul
trecut cand pe o portiune in loc de trifoi au iesit doar buruieni si spanac de radeau de
mine prietenii (in zona cu spanac a fost un strat cu un an inainte). Dar... in aceasta
primavara am avut placuta surpriza sa constat ca trifoiul pitic a invins in peste 80% din
suprafata.
Dupa ce am achizitionat un teren nefolosit de foarte multi ani si cu toate balariile
posibile (papurica, pir, costei s.a.) Am semanat cu lucerna pe care am cosit-o de 2-3 ori

intr-un an si am lasat 2 ani doar cu lucerna pe el. Nu am mai avut treaba! Am plantat ce
legume mi-a poftit inima si probleme majore nu au mai fost.
Metoda epuizarii:In primele 21 de zile,planta tanara rasarita din rizom/stolon, doar
consuma substante de rezerva din rizom/stolon. Abia dupa 21 de zile de viata aceasta
incepe sa depuna substante de rezerva in organul subteran. Dar noi nu o lasam sa faca
acest lucru.
Deci sa zicem ca avem un pir de 14-21 de zile rasarit, facem o lucrare a solului
( discuit,prasit,sapat). Dupa alte 14-21 de zile aplicam din nou aceeasi lucrare. In acest fel
plantele doar vor consuma din rizomi/stoloni pana la o oarecare epuizare.
Anul trecut am folosit ierbicid si dupa ce s-a uscat i-am dat foc, nu l-am taiat sau
smuls. Din toamna si pana acum nu prea-i mai vad culoarea. Si daca mai apare tot asa am
sa fac.
Solutie eco de scos buruienile: Ceai de compost sau imprastierea intre randuri de
chipsuri de lemn,resturi ramase la taire .trebuiesc bucati destul de marisoare.Nu se
acopera plandele cu ele se pun doar intre randuri ,lasandu-se 5 cm stanga si drepata
plantei liber. Acolo nu vom mai creste buruieni atata timp cat chipsurile de lemn nu se
vor descompune.
Asta vara cand am facut tuica, zeama fierbinte din boasca aruncata fierbinde pe
Cynodon Dactylon. 1-2 galeti au fost aruncate pe zona de se vede, restul de boasca a mers
langa gramada de compost. I-a facut felul cum se zice, n-a mai iesit nimic, desi anul a
fost foarte ploios. Nu stiu cat de practica este metoda, v-am arat asa ca idee.
Trebuie dat cu erbicid cand este mare si verde la vreo 25-30 cm inaltime.
De exemplu, daca ai vre-un musuroi de furnici (am vre-o doua prin gradina si le-am
protejat temeinic) sa le urmaresti cum vor ataca tot ce misca tarator si catarator in zona
(vb de omizi, viermi si alte onanii daunatoare). La randul lor, astea (furnicile) vor proteja
puricii de plante.
----------------Lucrarile solului. Se executa cu plugul, plugul paraplow, cizelul, grapa, cultivatorul,
combinatorul, freza etc., contribuind la distrugerea buruienilor in vegetatie sau in curs de
rasarire, prin lucrari de baza, lucrari de pregatire a patului germinativ si lucrari de
intretinere.
Prin aratura sunt taiate, incorporate in sol si distruse aproape toate buruienile anuale
si bienale in vegetatie si numai temporar cele perene (pirul, palamida, volbura, susaiul,
trestia, rugul, marul lupului etc.) care regenereaza dupa un timp din organele vegetative
(rizomi, bulbi etc.). O buna parte din masa organelor subterane este adusa la suprafata
solului si distrusa prin uscare, vara, sau prin inghet, in timpul iernii. Intretinerea araturilor
prin lucrari superficiale (exemplu: graparea) determina distrugerea buruienilor abia
rasarite. Rezultatele bune se obtin cand solul este mai uscat, altfel radacinile se

restabilesc in solul umed si buruienile incep sa vegeteze din nou. Aratura are efect bun in
combaterea buruienilor numai atunci cand este executata in momentul optim, imediat
dupa recoltarea culturii premergatoare (vara sau toamna timpuriu). Daca se intarzie
efectuarea araturilor efectul de combatere al buruienilor este mult diminuat, deoarece
buruienile ajung la maturitate si disemineaza. Daca aratura se efectueaza an de an la
aceeasi adancime semintele de buruieni ingropate vor fi aduse iarasi la suprafata, fapt ce
impune si din acest punct de vedere, alternarea adancimii de lucrare a solului. Araturile
foarte adanci si indeosebi cele de desfundare (efectuate periodic) combat radical toate
buruienile.
Respectarea cerintelor agrotehnice la executarea lucrarilor solului contribuie la
pastrarea apei in sol, asigurand mobilitatea si accesibilitatea elementelor nutritive.
Rasarirea uniforma si rapida a culturii scurteaza perioada in care agentii patogeni pot
ataca plantele in faza germinatiei, totodata influentand intr-o masura mare formarea florei
sanatoase.
Prin efectuarea la timp a dezmiristirii si prin distrugerea samulastrei pot fi prevenite
daunele gandacului ghebos sau bolile paiului la cereale. Prelucrarea solului contribuie in
mod direct la distrugerea daunatorilor, prin strivirea oualor, pupelor (gandaci, coropisnita,
gargarite, carabusi etc.).
Lucrarile de afanare fara intoarcerea brazdei, efectuate cu paraplow sau cizel,
realizeaza o combatere mai redusa a buruienilor, in comparatie cu aratura cu plugul cu
corman, fapt ce impune controlul imburuienarii prin accentuarea altor metode.
Lucrrile de pregatire a patului germinativ reprezinta prin epoca de executie si
realizarea indicilor de calitate, metoda agrotehnica cea mai eficienta pentru combaterea
buruienilor (indeosebi pentru culturile de primavara). Din acest punct de vedere este
obligatorie executarea ultimei lucrari de pregatire a patului germinativ, in ziua sau
preziua semanatului, pentru a combate intreg spectrul de buruieni cu germinatie si
rasarire identica cu biologia plantei semanate.
Pentru o mai buna combatere a buruienilor prin intermediul lucrarilor solului se
recomanda metoda provocatiei si metoda epuizarii.
Metoda provocarii (semanatul fals) consta in maruntirea stratului superficial de sol,
prin grapare, pentru a stimula germinarea semintelor de buruieni. Cand campul s-a
inverzit (dup 23 saptamani), solul se lucreaza din nou superficial pentru a distruge
buruienile rasarite, fiind totodata si o lucrare de provocatie. Operatia se repeta de 23 ori,
la adancimi diferite, iar reusita ei depinde si de umiditatea solului, deoarece dupa ploi,
semintele de buruieni germineaza in masura mai mare. Aceasta metoda este indicata in
livezi pentru a intretine intervalele dintre randurile de pomi prin metoda ogorului negru si
in cazul semanaturilor de primavara din epoca a III-a (sorg, bumbac, arahide, pepeni,
iarba de Sudan etc.).

Metoda epuizarii se foloseste pentru combaterea buruienilor perene cu inmultire prin


muguri de pe rizomi sau de pe radacini: pir tarator (Agropyron repens), pir gros
(Cynodon dactylon), costrei (Sorghum halepense), trestie (Phragmites communis), papura
(Typha latifolia), pipirig (Juncus inflexux), urda vacii (Cardaria draba), palamida
(Cirsium arvense), volbura (Convolvulus arvensis), alior (Euphorbia cyparissias), susai
(Sonchus arvensis), marul lupului (Aristolochia clematitis), sangele voinicului (Lathyrus
tuberosus), linarita (Linaria vulgaris), boz (Sambucus ebulus), coada calului (Equisetum
arvense), macris (Rumex acetosella) etc. Principiul metodei consta in lucrarea
superficiala (810 cm) si repetata a solului (la interval de 1014 zile), pentru a taia
lastarii nou formati, pana cand aparitia acestora consuma toate substantele de rezerva,
epuizeaza rizomii si radacinile, provocandu-le moartea.
Metoda epuizarii se poate aplica numai in cazul culturilor prasitoare si in cazul
solului intretinut ca ogor negru.
Varianta mai practica a metodei epuizarii consta in fragmentarea organelor vegetative
de inmultire a buruienilor (in primul rand rizomii) prin lucrari superficiale, iar la
inverzirea campului se executa o aratura adanca pentru ingroparea lor. Acest lucru nu este
valabil pentru toate speciile, deoarece la Cirsium arvense fragmentele de 1,5 cm lastaresc
in totalitate iar rizomii se gasesc in mod normal pana la adancimea de 36 m. Aceeasi
situatie se intalneste si in cazul pirului gros, costreiului etc., care au organe vegetative in
profunzime. Aceasta metoda este posibila dupa recoltarea borceagului, mazarii, rapitei,
cartofilor timpurii, cerealelor paioase, inului etc., pentru ca terenul sa fie necultivat o
perioada mai mare de timp. Practic, se executa mai intai o aratura superficiala sau
normala pentru a aduce rizomii la suprafata solului, apoi doua discuiri pe directii
perpendiculare, cand rizomii sunt fragmentati. In sfarsit, cand campul a inverzit, lastarii
formati sunt incorporati printr-o aratura adanca. Aceasta ultima lucrare nu trebuie
intarziata pentru ca prin fotosinteza se acumuleaza noi substante de rezerva in rizomi.
Inconvenientul metodei de epuizare este costul ridicat datorita numeroaselor treceri
cu agregatele de lucru si eventuale influente negative asupra degradarii structurii si
compactarii solului.
Fertilizarea organica determina cresterea viguroasa a plantelor de cultura care
stanjenesc buruienile ce rasar mai tarziu. Dar pentru aceasta este necesara distrugerea
timpurie a buruienilor care sunt si ele stimulate de aplicarea ingrasamintelor. Gunoiul de
grajd trebuie sa fie bine fermentat si sa se aplice, cu prioritate, la plantele prasitoare care-l
valorifica foarte eficient. Aprovizionarea cu elemente nutritive se realizeaza prin toate
cele trei componente naturale: gunoi, ingrasamant verde si compost. Aceasta este forma
de nutritie cea mai armonioasa privind raportul de macro- si microlemente. Dintre
prasitoare porumbul valorifica cel mai bine fertilizarea organica. Aceasta trebuie evitata
la floarea soarelui care nu suporta aprovizionarea bogata cu azot si ca urmare este foarte
sensibila la Sclerotinia sclerotiorum. Din cercetarile efectuate se constata ca la un raport
NPK 1:2:2 existent in sol, atacul de Sclerotinia este de 1015% si poate ajunge la 60
90% la un raport NPK de 2:1:1.

Prin fertilizarea organica activa si in special hranirea prin sol a plantelor, folosind
elementele nutritive in forma lor insolubila in apa, se asigura dezvoltarea unei biocenoze
active cu un potential antipatogen ridicat, la care antagonismul microbiologic devine un
factor important de protectie. Folosirea ingrasamintelor verzii poate contribui chiar direct
la combaterea daunatorilor. Astfel, dup lupinul incorporat ca ingrasamant verde,
rizoctonioza cartofului este limitata de speciile de Trichotecium, dezvoltate pe plantele de
lupin descompuse in sol.
Folosirea amendamentelor determina disparitia buruienilor acidofile (Equisetum
arvense, Spergula arvensis, Polygonum convulvulus, Raphanus raphanistrum,
Ranunculus arvensis, Rumex acetosella etc.) de pe solurile cu reactie acida sau a
buruienilor specifice solurilor halomorfe (Salicornia herbaceea, Salsola soda, Salsola kali,
Artemisia sp., Statice gmelini etc.). Prin schimbarea reactiei solului speciile respective nu
se mai pot dezvolta si mor. Necombatute, aceste buruieni s-ar inmulti foarte mult si din
cauza lipsei de concurenta din partea plantelor de cultura care nu suporta aciditatea sau
alcalinitatea.
Semanatul rational presupune asigurarea unei desimi optime, efectuarea acestei
lucrari la timpul potrivit (in epoca optima si imediat dupa pregatirea patului germinativ),
intr-un pat germinativ pregatit in mod corespunzator. Ultima lucrare de pregatire a patului
germinativ trebuie sa fie executata in ziua sau preziua semanatului. Daca s-ar face mai
devreme, cu 12 saptamani inainte de semanat, sau chiar cu cateva zile, buruienile ar
rasari mai repede si ar castiga avans in vegetatie.
O desime mai mare, catre limita maxima recomandata pentru specia, soiul sau
hibridul cultivat, mpiedic dezvoltarea buruienilor. Daca desimea este mica, buruienile
invadeaza repede cultura si mai ales golurile din ea. De pilda, costreiul si romanita, in
zona colinara, sunt buruieni care sanctioneaza imediat golurile din lanurile de paioase.
Desimea prea mare la floarea soarelui, peste 6065 mii plante/ha determina o crestere
a gradului de infestare cu Sclerotinia sclerotiorum. In schimb la desimi mai mici de
optim, adica sub 50 mii plante/ha, gradul de infestare este mult diminuat. Aceasta se
explica prin faptul ca inmultindu-se asexuat, sclerotii din sol dupa infestarea primelor
tulpini si dezvoltand primii micelii pe tulpinile florii soarelui, transmiterea acestora de la
o planta la alta este mult mai rapida la desimi mari. Asa se explica ca boala apare in lot
sub forma unei pete ovale prelungite de-a lungul randului. Infestarea este mai rapida in
interiorul randului. Sclerotinia se inmulteste si sexuat dezvoltand apoteci, in care se
formeaza o multitudine de ascomicete cu ascospori. Un sclerotiu poate forma 23
apoteci, trimitand in aer 1,53 milioane de ascospori. Germinatia sexuata este favorizata
de o umiditate ridicata si de luminozitate scazuta, timp de 57 zile. Daca sclerotii de la
adancimea de 215 mm cresc spre suprafata solului si sunt atacati de razele solare sunt
distrusi inaintea dezvoltarii apotecii. Tolereaza numai lumina slaba si disipata. Infestarea
in relatie cu desimea este explicata astfel si din acest punct de vedere, deoarece intr-un

lan cu 6070 mii plante/ha umbrirea este mult mai mare decat intr-un lan cu 50 mii
plante/ha.
La cultura de grau semanata prea devreme fainarea poate sa apara inca din toamna,
iar pagubele produse sunt mult mai mari. Culturile de toamna semanate prea tarziu vor
avea in general daune mai importante din cauza vicisitudinilor iernii.
In cazul plantelor de primvara semanatul prea devreme duce la o rasarire prea lenta si
la cresterea pericolului de aparitie a bolilor. Asadar, semanatul trebuie inceput in epoca
optima si terminat intr-un timp cat mai scurt posibil.
Semanatul timpuriu, in cadrul epocii optime, poate avea avantaje pentru unele culturi.
Astfel floarea-soarelui se coace inaintea ploilor de vara si se evita putregaiurile
calatidiului, iar la ceapa de arpagic se evita mana cepei de la sfarsitul verii.
In primaverile mai racoroase si mai ploioase, culturile semanate prea devreme rasar
mai greu si sunt imburuienate pentru ca buruienile cu germinatie primavara timpurie vor
invada terenul inaintea plantelor cultivate. Dimpotriva, daca se seamana catre sfarsitul
epocii optime, plantele de cultura rasar mai repede, pun stapanire pe teren si lupta mai
bine cu buruienile. Totusi fermierul trebuie sa urmareasca cu atentie conditiile
pedoclimatice locale si sa adopte cele mai bune practici in functie de toti factorii care
influenteaza procesul de productie agricola.
Combaterea buruienilor, este una dintre masurile importante pentru obtinerea de
productii mari si se bazeaza pe cunoasterea surselor de imburuienare, a vegetatiei
existente pe terenul agricol, a rezervelor de seminte si alte organe de inmultire din sol,
precum si pe recunoasterea particularitatilor biologice ale fiecarei specii, modul de viata,
inmultire si raspandire.
Combaterea buruienilor se realizeaza prin masuri preventive si masuri curative.
Principalele metode preventive de combatere a buruienilor sunt:
- carantina (impiedica patrunderea in tara a semintelor unor plante de cultura infestate
cu anumite buruieni);
- folosirea la semanat a semintelor conditionate;
- obtinerea si folosirea de gunoi de grajd cu grad scazut de infestare;
- curatirea apei de irigat de seminte de buruieni prin asezarea de site;
- distrugerea focarelor de buruieni de pe suprafetele necultivate (santuri, stalpi de
curent, drumuri);
- curatirea masinilor agricole;
recoltarea la timp si corecta a culturilor.
Metodele curative combat efectiv buruienile rasarite sau in curs de rasarire. Ele sunt
de patru feluri: agrotehnice, fizice, biologice si chimice.

Metodele agrotehnice prezinta cateva avantaje importante: asigura combaterea


tuturor speciilor de buruieni in vegetatie; odata cu combaterea se realizeaza pregatirea
patului germinativ, se incorporeaza ingrasaminte, se combat boli si daunatori, se deschid
brazde pentru irigat; nu lasa reziduuri in sol; nu deranjeaza echilibrul ecologic. Aceste
metode au si unele dezavantaje: efectuate repetat, unele din ele pulverizeaza solul,
taseaza excesiv, necesita multa forta de munca, in caz de precipitatii abundente nu se pot
aplica la timp si de calitate.
Principalele metode agrotehnice sunt:
- rotatia rationala a culturilor in asolamente. Semanand aceleasi culturi sau din
aceeasi grupa pe acelasi teren cativa ani in sir, se poate ajunge la o infestare crescanda a
solului cu aceleasi buruieni;
- lucrarile solului sunt in prezent cele mai importante masuri agrotehnice de
combaterea directa a buruienilor (dezmiristirea, aratura, lucrarile de diferite tipuri de
grape, lucrari cu cultivatorul);
- semanatul la timp in realizarea unei desimi optime;
- intretinerea culturilor in timpul vegetatiei prin plivit si prasit.
- folosirea amendamentelor pe solurile acide sau alcaline reduce foarte mult numarul
de buruieni specicice acestor soluri;
- mulcitul (acoperirea intervalului dintre randuri cu resturi oraganice sau masa
plastica);
- desecarea terenurilor cu exces de umiditate contribuie la reducerea numarului de
buruieni specifice unui continut sporit de apa.
Metode fizice
- arderea cu flacara, metoda de distrugerea buruienilor din culturile prasitoare, din
jurul pomilor fructiferi sau din randurile de pomi fructiferi;
- sterilizarea solului, se practica in sere, rasadnite, la solul pentru ghivecele nutritive.
In camp se realizeaza prin arderea miristei.
In sere, intre doua cicluri de productie se folosesc vapori de apa supraincalzita.
Metode biologice
- alelopatia. Reprezinta influenta nefavorabila a unei plante asuprea alteia prin
intermediul unor substante toxice eliberate in sol odata cu moartea plantei.
- folosirea unor insecte a dat rezultate in combaterea unor buruieni care erau preferate
in hrana, carora le consuma frunzele, tulpinile si uneori radacinile.
- agenti patogeni care pot distruge sistemul enzimatic al unor buruieni.
Metode chimice. Folosirea substantelor chimice (erbicide) in combaterea buruienilor
prezinta avantaje si dezavantaje. Ca avantaje se mentioneaza: reducerea necesarului de
forta de munca; cresterea productivitatii muncii; a redus numarul de treceri pe terenul
agricol in cadrul tehnologiei de cultivare a plantelor, evitandu-se tasarea soluli. Din

dezavantajele erbicidelor se amintesc: poluarea solului, aerului si apei; raman in sol si


recolta cantitati mai mari sau mai mici de reziduuri; uneori, impiedica realizarea unui
asolament rational.