Umanismul european

Umanismul reprezinta o miscare de afirmare libera a personalitatii umane,un current

cultural aparut in timpul Renasterii italiene(sec.xv)care-si propunea asezarea omului in
centrul tuturor cautarilor de ordin filozofic,poetic,istoric,moral,retoric sau lingvistic.
Nascut dupa un ev mediu al epidemiilor,al cruciadelor,al inchizitiei si al dogmei,al
saraciei si al umilintei nascute din lipsirea de libertate si din blocarea accesului la
cultura(la tainele textelor scrise),umanismul propune o dislocare a imaginii lui Dumnezeu
din antrul Universului,unde va fi asezat omul care trebuie acceptat in virtutea conditiei
sale de huma,adica in virtutea calitatilor si defectelor sale in egala masura.
Un intelectual de factura umanista cultiva celorlalti increderea in puterea ratiunii si
convingerea ca omul este perfectibil,cu conditia sa respecte armonia relatiei sale cu
natura.In sens umanist,nu ne nastem oameni ci devenim oameni prin experienta de
viata,prin impactul pe care-l pot avea relatiile interpersonale prin educatie,sau prin
capacitatea de a invata din greseli :umanistii considerau daunatoare pozitia de neclintit a
bisericii care vorbea omului despre o autoritate divina,aspra,critica,severa,neiertatoare.
Omul Evului Mediu tinut in saracie,boala si analfabetism nu va reusi sa-l intalneasca
pe Dumnezeu prin intermediul unor rugaciuni reproduse mecanic,de frica inchizitiei sau
de frica zilei de maine.De aceea,miscarea umanista,propunea cel putin la nivel teoretic o
cale inversa de redescoperire a divinitatii :dinspre om(creat dupa chipul si asemanarea lui
Dumnezeu)inspre divinitate.In acest scop,umanistii isi vor alege ca modele culturale
valorile antichitatii greco-latine cu a caror traditie voiau sa realizeze o jonctiune,dovada
ca se ocolea intreg sistemul de idei vehiculate in Evul Mediu considerate o mare eroare si
o amenintare grava la adresa speciei umane.
Antichitatea presupunea spre deosebire de Evul Mediu o libertate mai mare de
gandire si de liber arbitru,politeismul(credinta in zei)deosebindu-se substantial de dogma
monoteista crestina.Zeii erau mai degraba o intruchipare a fortelor,elementelor si
fenomenelor naturii usor de observat si de inteles de catre oamenii obisnuiti.
Credinta anticilor era mai degraba o atitudine de bun simt,de respect fata de
natura.Anticii sacrificau animale si aduceau ca ofrande produse ale pamantului,in timp ce
tribunalul inchizitiei trimitea la ardere pe rug sau la schingiuiri,fiinte umane.
Una dintre cele mai cunoscute victime ale bisericii crestine in Evul Mediu este
Galileo Galilei cel care a sustinut pentru prima data teoria heliocentrismului conform
careia in centrul Universului s-ar afla Soarele,iar nu Pamantul,dupa cum sustinea
biserica,teorie pe care stiinta a dovedit-o ca fiind adevarata,mult mai tarziu.
Daca s-ar putea reprosa ceva umanismului italienesc,ar fi faptul ca umanistii insisi
au inclinat sa se constituie,ca si clerul,intr-o casta a elitelor,a geniilor,incasibila omului de
rand.
Cei mai multi umanisti si-au consumat existenta printr-o foame uneori irationala
de cuvant scris,acumuland informatii din domenii dintre cele mai
diverse :religie,istorie,filozofie,retorica,anatomie,muzica,literatura,poetica si uitand de
fiinta umana in carne si oase pe care se presupune ca o elogiau prin creatiile lor.
Cei mai cunoscuti umanisti sunt :
 In domeniul artelor plastice :Botticelli,Leonardo da Vinci,Rafael,Michelangelo,Jan
van Eyck.
In domeniul stiintelor:Galileo Galilei
In literatura:Picodella Mirandola,Nicolo Machiavelli(“Principele divide et
impera”),Montaigne,William Shakespeare(Anglia),Miguel de Cervantes.
Majoritatea pictorilor Renasterii nu se pot defini ca spirite absolute
libere,punandu-si pictura in slujba oamenilor bisericii ori a familiilor nobiliare,care
comandau tablouri cu anumite subiecte.