i ROMANTISMUL * MIHAI EMINESCU 85 @) Alegerea textului ilustrativ: Floare albastrd de Mihai Eminescu. 2 HEMENTELE SS PTEXTULUL POETIC Context Poemul Floare albastra, scris in 1872 si publicat in 1873 in re- vista Convorbiri literare, este 0 capodopera a lirismului eminescian din etapa de tinerete, ,,un nucleu de virtualititi” me- nite si anunte marile creatii ulterioare, culminand cu Luceafarul. IPOTEZA Dezvoltare a unui motiv poetic european intr-o viziune liricd proprie, Floare albastra poate fi considerata o poezie-nu- cleu a romantismului eminescian. FORMULAREA ARGUMENTELOR Incadrare in curent Viziunea romantica e daté de tema, de motivele literare, de literar siin specie atitudinea poetic’, de asocierea speciilor: poem filozofic (me- literard ditafie), egloga (idil cu dialog) si elegie. ARGUMENTARE Tema La romantici tema iubirii apare in corelatie cu tema naturii, pentru ci natura vibreaza la stirile sufletesti ale eului. Floare albastra apartine acestei teme si reprezinta ipostaza iubirii paradisiace, prezent in idilele eminesciene din aceeasi perioada de creatie, Sara pe deal, Dorinta, Lacul, Povestea teiului, sau in secventa idilicd din Luceafirul. Depaseste ins cadrul unei idile, implicand conditia geniului. Elemente de Floare albastrat isi are punctul de plecare in mitul romantic compozitiein textul | al aspiratiei cdtre idealul de fericire, de iubire pura, intalnit si poetic la Novalis sau Leopardi. Motiv romantic de larga circulatie europeana, floarea albastré simboliza in romanul Heinrich von Ofterdingen de Novalis ,,tendin{a spre infinit, niizuinta de a atinge indepartata patrie a poeziei”’, iar in opera lui Leopardi, vointa liricd de a naufragia in infinit. Simbolul florii albastre, regasit si in alte texte eminesciene, Calin (file din poveste), Sirmanul Dionis, dobandeste aici valoare polisemantica: aspiratie spre fericirea prin iubire, chemare a lumii fenomenale, nostalgie a jubirii ca mister al vietii, opozitie ireductibilé intre lumea cald’, efemer-terestra, si lumea rece a ideilor, a cunoasterii absolute. in creatia eminesciand, albastrul este culoarea infinitului, a marilor departari, a idealului, iar floarea simbolizeaza viata, fiinta pastratoare a dorintelor dezvaluite cu vraja. Motiv romantic/ element de recurent& 1D. Popovici, Poezia lui Mihai Eminescu, Ed. Tineretului, Bucuresti, 1969,86 Relasii de opozitie Relatii de simetrie Incipit Limbaj si expresivitate a textului poetic Imaginarul poetic ROMANTISMUL e MIHAI EMINESCU. Poezia se structureaza in jurul unei seri de opozi nitate/ moarte ~ temporalitate/ viat’, masculin — ferninin, deta- gare apolinica — traire dionisiacd, abstract - concret, vis — realitate, aproape ~ departe, atunci ~ acum, Compozitia romantica se realizeaza prin alternarea a doud planuri, de fapt confruntarea a doua moduri de existenta si ipostaze ale cunoasterii: lumea abstractiei si a cunoasterii abso- lute, infinite — lumea iubirii concrete ia cunoasterii terestre, Celor doua lumi li se asociaza doua ipostaze umane (masculin ~ feminin) sau portrete spirituale (geniul - faptura terestra). Ca in lirismul de masti, eul liric imprumuta pe rind cele dous ipostaze, masculin - feminin, el ea, intr-un dialog al ,eternului | cu efemerul”, care implic’ ,,0 muzicatitate proprie fiectrei serii de simboluri, una casi inumand, derivata din rotireaastrelo, alta patetica si adesea sentimental-glumeafa, ritmatt de batile inimii omenesti”?, Simetria celor patru secvente poetice este sustinuta de monologul liric al fetei, care exprima termenii antinomici (Iu- mea lui ~ lumea ei), punctat de cele doua reflectii ulterioare ale barbatului. Monologul fetei ia, in primele trei strofe, forma reprosului si confine simbolurile eternititii-mortii configurand imaginea lumii reci a ideilor abstracte. Meditatia birbatului, din strofa a patra, anticipeaza idea din final, ,,Totusi este trist in lume!”, si segmenteazA monologul fetei, care se continua cu chemarea la iubire in spatiul terestru, cadru natural paradisiac. Prima secventa poetica (strofele I-III) infitigeaz lumea rece a ideilor, lumea lui. Monologul fetei incepe cu reprogul realizat prin adverbul , iar”, plasat la inceputul poeziei. Tonul adresarii este familiar, intr-un aparent dialog, unde alterneaz propozitii afirmative si negative, interogative si exclamative. Termeni populari ,incalte”, ,.nu cita” sustin adresarea fami- liara, iar cele dou’ apelative, ,sufletul vietii mele” si, iubite’, dispuse simetric la inceputul sila sfargitul primei interventii a fetei, exprima iubirea sincera _Universul spiritual in care geniul este izolat, se configureazi prin enumeratia simbolurilor eteritatii mortiiin prima strofa lar te-ai cufundat in steel $i in norisi-n ceruri nalte?". Aspiratia spre cunoastere absolut este sugerati de metafora , rari in soarel Griimidesti-n a ta gindire” gi de migcarea ascensionala. Domeniul cunoasterii guvernat de timpul infinit este definit prin atributele: misterul genezei - ,ntunecata mare” —universul de culturé — ,caimpiile Asire" — gi universul de creatie umand pro- iectat cosmic ~ ,Piramidele-nvechite! Urci-n cer vérful lor mare.” * Vladimir Streinu, Floare albastra gi lirismul eminescian, in Studii eminesciene, Bucuresti, 1971, ROMANTISMUL * MIHAI EMINESCU 87 Avertismentul final ,,Nu citta in departare/ Fericirea ta, iubite!“, desi este rostit pe un ton sagalnic, cuprinde un adevar: implinirea ‘umana se realizeaza doar prin iubire, in lumea te- restr. De asemenea se impun cele doua categorii antinomice, a departelui si a aproapelui (cf. lon Negoitescu), dezvoltate ulterior in seria de opozitii din poem. Izolarea, singurdtatea, aspiratia spre cunoasterea absolut si imposibilitatea fericirii terestre sunt atribute ale geniului, sugerate aici pe un ton cald, dar dezvoltate mai tarziu, in poemul-sinteza, Luceafiirul. ‘A doua secventa poetica (strofa a patra) constituie meditatia barbatului asupra sensului profund al unei iubiri rememorate. Notarea unei stiri de spirit ,Eu am rés, n-am zis nimica” se realizeaza prin folosirea marcilor gramaticale ale eului, verbe si pronume la persoana I singular ~ ,eu", ,am ris”, n-am zis" ~ gia verbelor la trecut ~ ,A! ea spuse adevirul” A treia secventa poetica contine strofele V-XII. Monologul fetei continua cu o chemare la iubire in lumea ei, in planul terestru: ,,Hai in codrul cu verdeati....” Refacerea cuplului adamic (iubirea paradisiacd) necesita un spatiu protector, para- dis terestru si un timp sacru. Categoria aproapelui se realizeazA la nivelul imaginarului poetic din clementele contingentului care compun un cadru ideal, un spatiu idilic. Cadrul natural se realizeaza prin motive romantice frecvente in erotica eminesciana: codrul, izvoarele, valea, balta, luna etc. Natura de inceput de lume, spatiu nealterat de prezenta umané, cu atributele silbaticiei in viziune romantic’, ,,Stinca stit sit se pritvalel In pritpastia mireata”, asociazii imagini vizuale si auditive: , Und-izvoare plang in vale.” Natura ocrotitoare a cuplului adamic — ,,Acolo-n ochi de piidure! [...]/ Vor sedea in foi de mure" ~ are atributele spatiului sacru, prin sugestia centrului (,ochi de padure”, ,balta cea seninit”) gi componenta axial, cu simbolul trestiei (, trestia cea lini”). Ideahul de iubire se proiecteaza intr-un paradis terestru. Abundenta vegetatiei si regimul diurn se exprima prin su- gestia cromatica a verii: verde, rogu, auriu. Caldura zilei de vara se afl in rezonanta cu pasiunea chemarii, cu iubirea impartagit&: ,,$i de-a soarelui ciildurd/ Voi fi rosie ca marul,/ Mi-oi desface de-aur parul/ Sit-ti astup cu dansul gura.” Femeia este 0 aparitie de basm (,,de-aur parul”), sagalnica (,,$-apoi cine treabit are?), senzual-naiva (,,Eu pe-un fir de romanitil/ Voi cerca de mit iubesti”) si cu gesturi gingase (,Dulce netezindu-mi parul”). Chemarea la iubire organizeaz& secventa poetica gradat, intr-un scenariu/ ritual erotic cu etapele: descrierea naturii umanizate, invitatia in peisajul rustic i intim, conversatia ludic-erotic’, jocul erotic/ ,incercarea” iubirii pe un fir de88 Tipul delirism ROMANTISMUL « MIHAI EMINESCU romanifa (natura ca martor al iubirii), portretul fetei ca o zeitate terestra, gesturile de tandrete, sdrutul, imbratigarea, intoar- cerea in sat, desparfirea. Trecerea de la regimul diurn la cel nocturn sugereazi, in corespondenfa iubire — natura, trecerea de la peisajul intim — rustic (senzualitate si seductie) la peisajul feeric, cu accentuarea intimitatii (sentiment impartasit/ cuplu arhetipal): , Pe citrare-n bolfi de frunze,! Apucind spre sat in vale,/ Ne-om da sirutari pe cale,/ Dulci ca florile ascunse.” Vorbirea populari (,,mi-i da”, ,,te-oi tinea, ,nime”, ,§-apoi”), limbajul familiar, cu alternarea persoanei I si a II-a a verbelor sia pronumelor, si tonul sgalnic dau chemarii impresia de sinceritate si prospetime juvenila: ,,Cui ce-i pasa ci-mi esti drag?”. Verbele la indicativ viitor (,,vom sedea", ,,voi cerca”, ,,voi fi rosie”, ,,mi-oi desface”) sau conjunctiv (,,si-i astup”) proiec- teaza in viitor visul de iubire, aspiratia spre fericire terestr’. Idila este de fapt o reverie. Spre deosebire de alte idile eminesciene, aici femeia este aceea care adreseaza chemarea la iubire; ea incearca atragerea barbatului in paradisul naturii, ca aspiratie spre refacerea cu- plului adamic, a perfectiunii umane primordiale redate de mi- tul androginului. in schimb, fiinta poeticd se afla in ipostaza demonului, investit cu o cunoastere daimonica, in acceptie platoniciana, condamnat la singuritate si la neputinta de regasire a paradisului pierdut. Astfel idila Floare albastra face trecerea de la ipostaza paradisiacd a iubirii la cea demonica din inger si demon sau Luceafiirul. Ultima secventi poetica (strofele XII-XV) este a doua interventie a vocii lirice din strofa a patra, continuare a medita- tiei barbatului asupra acestei iubiri trecute pe care o proiectea- z& acum in ideal si amintire. Cadrul obiectiv al idilei se incheie cu despartirea, iar in planul subiectiy, se accentueaza lirismul. Trairea dionisiaca, simbolizata de ipostaza feminind, este inlocuita de detagarea apolinicd (ipostaza masculina) si de asu- marea sentimentului de tristete. Verbele la timpul trecut (,,stam“, te-ai dus”, ,,a murit”) sustin decalajul temporal si tonalitatea elegiaca. Contrastul dintre vis si realitate, ca si incompatibili- tatea dintre cele doua lumi care o clip s-au intalnit in iubire pentru ca apoi si se reaseze in limitele lor sunt sugerate de versul final, de o dulce tristefe ~,, Totusi este trist in lume!”. In Floare albastri se realizeaza lirismul subiectiv, dar ca in lirismul de masti, eul liric imprumuta pe rand, cele doud ipostaze, masculin ~ feminin. Marci ale subiectivitafii sunt pronume gi verbe la persoana I gi a II-a, singular, dativul posesiv (,albastra-mi”). er ROMANTISMUL « MIHAI EMINESCU 89 Limbajul poetic Figuri de stil Nivelul lexico-semantic Nivetui morfosintactic Prozodie Perceptia principiului masculin asupra femeii inre- gistreazi mai multe trepte ale cunoasterii erotice, sugerate prin modificarea apelativelor/ a calificarilor acesteia, de la ,,mititica” (iubirea ca joc), la ,,Ce frumoasd, ce nebunil E albastra-mi, dulce {floare!” (asumarea iubirii-pasiune), la ,,dulce minune” (iubirea ‘ca mister al vietii) si pan& la chemarea nostalgic din final »Floare-albastrai! floare-albastri!...“ (idealul de iubire). Trecerea de la concret la abstract se realizeaza stilistic prin trecerea de la epitet la metafora gi apoi la simbol. {n timp ce principiul feminin, aflat in consonant cu natura personificata, are ca atribute gratia rustic’ si migcarea, principiul masculin este contemplativ (,Eu am ras, n-am zis nimica", Ca un stélp eu stam in lund!”) si meditativ (,,Totusi este trist in lume!) Limbajul poetic din prima etap3 de creatie sti sub semnul podoabelor retorice”. Stilul poeziei erotice este mai colorat, mai imagé decat ulterior. Imaginarul poetic se realizeaz cu ajutorul unei diversititi de figuri de stil ~ epitetul: ,pripastia miren}a”, _ tresta cea lind”; personificarea: ,izvoare pliing in vale”; comparatia: irosie ca marul", ,sdrutdri... dulci ca florile ascunse”; inversiuni: _de-aur pairul”, ,albastra-mi, dulce floare’; metafora: ,réuri in soare”, ‘dulce floare”; simbolul: ,floare albastrit”,,ceruri nalte’, ,intunecata mare’ repetitia: ,,Floare-albastrit! floare-albastral!...”. La nivelul lexico-semantic, cele dou campuri semantice care polarizeaza opozitia structural a poemului sunt cosmicul (,stele”, ,nori”, ,ceruri nalte”, ,,riuri de soare, ,,depitrtare”) si spatiul terestru (,,codru”, ,izvoare”, ,vale”, ,padure”, ,balta”, _Arestie”, ,foi demure”, ,romanita”, ,bolfi de frunze“, ,sat", ,al portii prag”). Se utilizeaza termeni gi forme populare, precum _Ancalte”, nu clita”, ,,vom sedea", ,01 desface”, ,nime", iar limbajul familiar accentueaza intimitatea. Verbul este o categorie morfologica valorizata stilistic: verbele la prezentul etern redau lumea eter’ a ideilor sau ves- nicia naturii (in descriere); verbele la viitor proiecteaza aspiratia spre iubire in reverie (in monologul fetei); verbele la trecut redau detasarea reflectiei si distantarea temporala (in meditatia barbatului). Muzicalitatea aparte a poemului este conferité de ele- mentele de prozodie, masura de 8 silabe, rima imbratisaté, ritmul trohaic ce sugereaza starea idealist’, juvenilé. Se remarca inovatiile la nivelul rimei (cuvinte rare: ,,gandire” — sire”; parti de vorbire diferite: ,,dispare” — ,floare”, ,noastrit” »albastra”). De asemenea, la nivel fonetic, ,armonia imitativa” red& concordanfa intre sonoritatea expresiei gi ideea90 ROMANTISMUL * MIHAI EMINESCU exprimata; consoanele §, s, ¢ (in ultima strofa) sugereaza tris- tetea, iar m,n in rima, nostalgia. CONCLUZIE Dezvoltare a unui motiv romantic de circulatie european intr-o viziune lirica proprie, poemul Floare albastrd reprezinta o capodopera a creatiei eminesciene din etapa de tinerete, purtand in germene marile teme gi idei poetice dezvoltate mai tarziu in Luceafarul.