Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cele trei tipuri de relatii nu sunt transante si exclusive ci doar dominante pentru ca in activitatea didactica sunt
situatii cand un profesor trebuie sa ia o decizie in favoarea grupului fara ca acesta sa fie consultat, sunt apoi
situatii care presupune o interventie rapida, prompta, categorica a cadrului didactic. Prin urmare sunt cativitati
in care stilul autoritar este cel care sigura eficienta grupului. Relatia profesor-elevi este o relatie complexa care
implica un dialog permanent in care fiecare trebuie sa-si cunoasca rolul si flocul cand de expeditor cand de
destinatar. Relatia profesor-elevi dezvolta aspecte formale legate de munca, de invatare dar si aspecte informale
afective, de simpatie, antipatie sau chiar indiferenta.
Aceste relatii pot avea caracter stenic sau astenic influentand gradul de angajare, de participare a elevului la
activitatile grupului.
M. Marchand (apud Marcus 1987) distinge urmatoarele tipuri de profesori : tipul amorf, egoist, indiferent care
ignora viata grupului ; tipul egocentric care alimenteaza tensiuni si conflicte ; tipul care stabileste contacte cu
elevii, este camarad, amic cu acestia. Acelasi autor subliniaza ca atitudinea de a se deschide in fata elevului este
dominanta personalitatii unui profesor autentic iar egocentrismul este principala trasatura negativa.
Studiile efectuate asupra personalitatii profesorului, centrate cu deosebire pe relatiile acestuia cu elevii disting
urmatoarele structuri de comportament care par sa aiba o importamnta aparte (Ryans apud Ausubel, Robinson
1981) :
Structura A cuprinde profesorul caracterizat prin afectiune, prietenie, intelegere, opus celui
egocentric, distant si marginit ;
Structura B se caracterizeaza prin responsabilitate, spirit metodic, actiuni sistematice opus
sovaielnicului, neglijentului, dezordonatului ;
Structura C se refera la profesorul stimulativ, imaginativ, entuziast opus invertului si
rutinatului.
Toate studiile intreprinse pe aceasta tema dovedesc faptul ca tipul de conducere democratic este superior
generand un comportament mai acceptabil din punct de vedere social si o dorinta mai mare de angajare in
indeplinirea sarcinilor.