Sunteți pe pagina 1din 5

O scrisoare pierduta-I.L.

Caragiale
Genul dramatic cuprinde opere avand caracteristici comune, dar si deosebiri :
modul de expunere dominant este dialogul, textul este impartit in acte si scene,
dramaturgul isi face simtita prezenta prin intermediul didascaliilor (indicatii
scenice)-acestea se refera la decorul, la costumele, gesturile si gruparea actorilor.
Un act al operei dramatice inseamna un moment al subiectului si se desfasoara de
regula in acelasi decor. Scenele sunt secvente ale actului dramatic si se
caracterizeaza printr-o grupare de personaje care se schimba in scena urmatoare.
Speciile genului dramatic sunt tragedia, drama si comedia. Comedia este specia
genului dramatic care dezvolta un conflict derizoriu; personajele intruchipeaza
defecte omenesti, faptele lor sunt menite sa starneasca rasul.
Aparuta in anul 1884 , comedia O scrisoare pierduta a lui I.L. Caragiale este
inspirata dintr-un eveniment real: alegerile pentru revizuirea Constitutiei din 1883.
Comedia a ramas pana astazi capodopera dramaturgiei romanesti prin
complexitatea ei :poate fi inteleasa ca o farsa pentru ca urmareste peripetiile unui
biletel de amor ; ca o comedie de moravuri pentru ca satirizeaza coruptia din
politica romaneasca la sfarsitul secolului al XIX-lea, dar si ca o comeie general
umana intrucat pune in scena tipuri umane eterne cum ar fi junele-prim, femeia
adulterina, sluga hoata sau demagogul.

Povestirea

Conflictul dramatic este construit cu ajutorul tehnicii numita bulgarele de zapada


intrucat se amplifica treptat. Exista un conflict principal intre gruparea Trahanache,
Tipatescu si Catavencu pentru obtinerea deputatiei si mai multe conflicte
secundare, de exemplu intre Trahanache si grupul Farfuridi-Branzovenescu care
simte tradarea sau intre Tipatescu si Zoe atunci cand apare telegrama de la centru
cu privire la alegerea lui Dandanache. Amplificarea conflictului se face prin intrarile
si iesirile repetate ale cetateanului turmentat si prin evolutia inversa a grupurilor:
Catavencu e infrant desi parea ca va castiga, iar Tipatescu si Trahanache triumfa
desi pareau ca vor pierde.
Subiectul piesei evolueaza pastrand momentele semnificative: expozitiunea este
integrata didascaliilor initiale care precizeaza locul si timpul actiunii, dar si
personajele.
Actul I cuprinde intriga si desfasurarea actiunii: partidul de guvernamant il sustine
pe Farfuridi, dar Catavencu seful opozitiei ameninta cu publicarea unui document
compromitator pentru prefectul Tipatescu. Misterul se dezleaga atunci cand
Trahanache afla de la Catavencu faptul ca acel document e o scrisoare de dragoste
adresata de prefect Zoei Trahanache.
Actul al II-lea cuprinde desfasurarea actiunii, Catavencu foloseste scrisoarea pentru
santaj , Tipatescu raspunde prin forta, arestandu-l, iar Trahanache prin viclenie
apeland la contra santaj: Tipatescu si Zoe se cearta din pricina lui Catavencu, iar
Farfuridi observa desele vizite ale lui Catavencu la Trahanache si la Tipatescu si se
teme de tradare.

Actul al III-lea cuprinde punctul culminant al comediei. La intrunirea din sala


primariei, moderator este Zoe Trahanache care manevreaza clopotelul foarte abil:
face liniste in sala cand vorbeste Farfuridi, dar il intrerupe pe Catavencu ca nu
cumva sa rosteasca numele Zoei.
Discursul lui Farfuridi este monumental prin prostie: candidatul e incoerent, repeta
nesfarsit dati-mi voie si se refera in mod plictisitor la eventimente trecute
cunoscute de toti. Furat de avantul oratoric, Farfuridi ajunge sa se refere la 74, la
84 , ba chiar si la 94 desi ei se fla in 1883. Limbajul gesturilor este foarte elocvent
pentru incapacitatea persoane de a se exprima: se sterge, bea apa, isi rasfoieste
hartiile pentru a-si da importanta. In final el are totusi o opinie cu privire la
revizuirea Constitutiei, dar aceasta este un enorm non-sens Sa se revizuiasca,
primesc, dar atunci sa nu se schimbe nimic; sau sa nu se revizuiasca, primesc, dar
atunci sa se schimbe pe ici pe colo si anume prin punctele esentiale.
Catavencu este candidatul opozitiei, tot avocat ca Farfuridi, dar reprezentand o alta
directie in politica intrucat el crede in viitor si in tara lui, nu-l intereseaza nici
trecutul eroic si nici Europa. Catavencu se autodefineste drept liber schimbist si
ultra progresist se lauda ca a fondat in capitala judetului de munte societatea A.E.R
S.E.C, discursul lui e plin de non-sensuri, de truisme si de echivocuri. Incultura lui
Catavencu se vede prin modul in care foloseste proverbele celebre Scopul scuza
mijloacele apartine lui Machiavelli nu lui Gambetta, proverbul latin oneste bibere
e o caricatura a adevaratului proverb oneste vivere. Intre frazele celebre rostite
de Catavencu se numara industria romana e admirabila, e sublima, dar lipseste cu
desavarsire sau noi admiram munca, travaliul, care nu se face deloc in tara
noastra. Echivocul il pune si pe Catavencu intr-o lumina proasta , desi el ar fi dorit
doar sa-si ironizeze concetatenii: in acest oras de gogomani, in care eu sunt cel
dintai dintre fruntasii politici. Catavencu nu are o opinie asupra revizuirii
Constitutiei cand sustinatorii sai il vad ca se incurca , il aclama pentru a-l scoate din
incurcatura. Discursul lui Catavencu exceleaza in schimbarile de ton, el trece foarte
usor de la tonul latrator, la plans atunci cand isi aminteste de tarisoara lui.
Actul al III-lea se incheie cu o incaierare provocata de Pristanda pentru a-l putea
perchezitiona pe Catavencu , scrisoarea aflata in captuseala palariei lui Catavencu
revine din intamplare la cetateanul turmentat care o restituie Zoei.

Relatia dintre doua personaje

Personajele sunt tipologii umane si fac concurenta starii civile (G. Ibraileanu),
fiecare dintre ele avand o trasatura dominanta de caracter, ilustrand asadar un tip
anume.
Stefan Tipatescu este prefectul judetului pe care il administreaza ca pe propria sa
mosie, avand o mentalitate de stapan absolut: mosia, mosie, fonctia,fonctie, coana
Joitica, coana Joitica, trai neneaca pe banii lui Trahanache, babachii.(Pristanda).
Tanar, prezentabil, tip de aventuriei, Tipatescu este orgolios, abuziv, incalca legea,
daca o cer interesele partidului si admite, amuzat, matrapazlacurile politaiului: ai
tras frumusel condeiul. Tipatescu este demagog, face caz de amoralitatea lui
Catavencu -Ah, ce lume, ce lume!, cand el insusi este corupt si imoral traind tihnit
in umbra Zoei Trahanache. Tipatescu este impulsiv, nestapanit, asa cum de altfel il
caracterizeaza unul dintre personaje , venerabilul Trahanache: E iute! N-are
cumpat. Aminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect.

Zoe Trahanache este sotia lui Zaharia Trahanache si amanata lui Tipatescu, este
singurul personaj feminin al lui Caragiale care reprezinta doamna distinsa din
societatea burgheza, nefacand parte, ca celelalte eroine, din lumea mahalalelor. Ea
intruchipeaza tipul cochetei, este inteligenta, autoritara, ambitioasa si isi impune
vointa in fata oricui. Zoe este o luptatoare hotarata si foloseste tot arsenalul de
arme feminine ca sa-si salveze onoarea. Pentru a-l convinge pe Tipatescu sa
accepte candidatura lui Catavencu, ea recurge la rugaminti si lamentatii Fanica,
daca ma iubesti, daca ai tinut tu la mine macar un moment in viata ta, scapa-ma,
scapa-ma de rusine, dar trece si la amenintarea cu moartea Trebuie sa-mi cedezi,
ori nu si atuncea mor si daca ma lasi sa mor, dupa ce-oi muri poate sa se intample
orice.. Desi in epoca femeile nu aveau dreptul la vot, doamna Trahanache isi
impune candidatul , pe Nae Catavencu, in numele unui interes strict personal, acela
de a capata scrisoarea de amor, altfel si-ar fi distrus prestigiul si pozitia sociala,
viata tihnita si lipsita de griji de care beneficia din plin: il aleg eu, eu si cu barbatul
meu. Penduland intre sot si amant cu inteligenta si abilitate, conduce din umbra
manevrele politicii, toti fiind constienti de puterea si influenta ei.
Dincolo de aparene, n cuplul pe care Zoe l formeaz cu Tiptescu, ea reprezint
raiunea, puterea i deine de fapt controlul asupra relaiei. Fiind un om cruia i
place s joace pe fa, dup cum el nsui mrturisete, Tiptescu refuz iniial
compromisul politic i i propune Zoei o soluie disperat, artndu-se pregtit s
renune la tot pentru ea: S fugim mpreun... Ea intervine ns energic i
refuznebunia, deoarece nu dorete s renune la poziia sa de prim doamn a
oraului. De aceea i rspunde ferm prefectului: Eti nebun? Dar Zaharia? Dar
poziia ta? Dar scandalul i mai mare care s-ar aprinde pe urmele
noastre?... Izbucnirea scandalului o ngrozete mai tare dect pierderea brbatului
iubit: Cum or s-i smulg toi gazeta, cum or s m sfie, cum or s rz!... O
sptmn, o lun, un an de zile n-au s mai vorbeasc dect de aventura asta... n
orelul acesta, unde brbaii i femeile i copiii nu au alt petrecere dect brfirea,
fie chiar fr motiv... dar nc avnd motiv... i ce motiv, Fnic! Ce vuiet!... ce
scandal! Ce cronic infernal! Replica ei la ntrebarea lui Tipatescu ascunde o ironie
amar:Zoe! Zoe! M iubeti? / Te iubesc, dar scap-m.
n confruntarea dintre cei doi n ceea ce privete susinerea candidaturii lui
Caavencu, prefectul este cel care cedeaz pn la urm de dragul Zoei: n sfrit,
dac vrei tu... fie!... ntmpl-se orice s-ar ntmpla... Domnule Caavencu, eti
candidatul Zoii, eti candidatul lui nenea Zaharia... prin urmare i al meu!...
Poimine eti deputat!... Crispat, ncordat, pe parcursul ntregii comedii, Zoe
devine, la sfritul piesei, generoas, fermectoare, spunndu-i lui Caavencu: Eu
sunt o femeie bun... am s i-o dovedesc. Acum sunt fericit... Puin mi pas dac
ai vrut s-mi faci ru i n-ai putut. Nu i-a ajutat Dumnezeu pentru c eti ru; i
pentru c eu voi s-mi ajute totdeauna, am s fiu bun ca i pn acuma.
Finalul comediei aduce mpcarea tuturor. Odat ce intr n posesia scrisorii, Zoe
devine triumftoare, se comport ca o doamn, i recapt superioritatea la care
renunase pentru scurt timp, face promisiuni pentru Caavencu (Fii zelos, asta nu-i
cea din urm Camer!), n timp ce Tiptescu se retrage ca i mai nainte n umbra
ei.

Tipurile de comic

Comedia lui Caragiale ramane o capodopera nedepasita si prin diversitatea


mijloacelor comicului. Comicul de caracter marcheaza toate personajele prin
diferenta dintre aparenta si esenta:toti vor sa para cetateni onorabili, modele ale
societatii, in realitate sunt demagogi, hoti, santajisti si imorali- Totusi acest tip de
comic este foarte pregnant, in cazul personajelor Tipatescu si Zoe intrucat ei sunt
foarte educati si stiu sa aleaga binele de rau.
Comicul de situatie este prezent in secvente caracteristice in fiecare act, de
exemplu in actul al II-lea este comica situatia in care Pristanda il aresteaza pe
Catavencu cu mult respect, insistand ca l ii citeste ziarul ca pe Sfanta
Evanghelie. In acelasi act este comica situatia in care Zoe asteapta in vestibulul
casei lui Tipatescu iesirea sotului ei, ca sa nu fie surprinsa intr-o situatie jenanta. Tot
in acest act, Pristanda povesteste cat de amanuntit l-a perchezitionat pe Catavencu
acasa, incat i-a scos si scandurile din dusumea.
Comicul de limbaj este cel mai puternic reprezentat. Majoritatea personajelor sunt
agramate, comit greseli de logica si de sens astfel pentru Catavencu, capitalistii
inseamna locuitorii capitaliei, iar falit pare un cuvant de lauda sa avem si noi
falitii nostri. Cuvantul slujeste in cazul lui Pristanda pentru a sugera slugarnicia,
repetand curat pe care il intelege ca pe un superlativ, politaiul ajungand la
formula aberanta curat murdar. Catavencu este un maestru al nonsensului
industria romana e sublima,dar lipseste cu desavarsire si al echivocului in acest
oras de gogomani, in care eu sunt cel dintai dintre fruntasii politici.
In comicul de limbaj este inclus si comicul de nume . Catavencu are multiple
semnificatii cata inseamna o femeie rea si certareata, dar si un carlig lung cu care
ciobanii trag oile cazute in prapastii; cataveica inseamna o haina cu doua fete,
una de stofa, alta de blana. Zaharia Trahanache vine de la zahariseala
(ramolismentul) si usoara modelare a eroului de catre superiorii de la centru si de
catre Zoe intrucat trahanai inseamna coca moale. Numele Tipatescu evidentiaza
caracteristicile personajului : june prim, tip abil, cuceritor de inimi. Pristanda este
servil, umil fata de sefi, fara personalitate, numele sau vine de la un joc popular
pristanda ce se danseaza dupa reguli prestabilite, intr-o parte si alta, conform
strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc. Farfuridi si Branzovenescu sunt
cuplul imbecilitatii , dependenti unul fata de altul, fiindu-si numai unul altuia de
folos precum farfuria si branza. Agamemnon Dandanache este strategul santajului,
urmarindu-si interesul cu orice pret si provocand numeroase incurcaturi ; numele de
Agamemnon vine de la viteazul razboinic , strateg si conducator grec, iar
Dandanache inseamna dandana sau incurcatura. Pana si numele Zoe are o
semnificatie , in limba greaca inseamna viata, asadar doamna Trahanache vrea
sa-si traiasca viata dupa bunul plac.
Comicul de caracter contureaza personaje ridicole prin trasaturi negatice, defecte
morale, starnind rasul cu scop moralizator, deoarece nimic nu indreapta mai bine
defectele umane decat rasul. Ion Luca Caragiale creeaza tipologii de personaje,
dominate de trasaturi morale negative, fapt prentru care Garabet Ibraileanu afirma
ca autorul face concurenta starii civile. De exemplu: tipul incornoratului este
ilustrat de Zaharia Trahanache , tipul parvenitului si al demagogului este intruchipat
de Nae Catavencu, tipul prostului de Farfuridi si Branzovenescu, tipul servilului

incult de Ghita Pristanda, iar Agamemnon Dandanache acumuleaza toate trasaturile


negative ale tuturor celorlalte personaje: parvenitismul, demagogia, prostia,
incultura, perfidia, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viata, asa
ca, in afara de o trasatura dominanta, ele sunt exponente tipice ale clasei umane in
orice timp si societate si difera prin statut social, temperament, intelect sau limbaj.
Personajele lui Caragiale sunt actuale si astazi, deoarece natura nu lucreaza dupa
tipare, ci-l toarna pe fiecare dupa calapod deosebit: unul e sucit intr-un fel, altul intralt fel, fiecare in felul lui, incat nu te mai saturi sa-i vezi si sa-ti faci haz de ei. (I. L.
Caragiale)