Autor: Babuc Nicoleta

Specializarea: JA-EN
Coordonator: Lect. Dr. Ilis Florina

Razboiul papusilor- Jucarii devenite simboluri ale unei confruntari

Papusile japoneze sunt cunoscute in intreaga lume prin frumusetea si delicatetea lor. In
cultura nipona insa, acestea reprezinta mai mult decat simple jucarii sau chiar obiecte de arta.
Pentru poporul japonez, orice figura antropomorfa poseda natura spirituala, un suflet
propriu care, in termenii intelegerii occidentale, transforma papusa japoneza intr-o entitate
aproape mistica. Pentru a intelege mai bine valorea culturala a acestora, in aceasta lucrare as
dori sa ma opresc asupra unui eveniment istoric cunoscut drept Papusile prieteniei. In
perioada interbelica, data fiind tensionarea relatiilor S.U.A- Japonia, s-a decis asupra unui
gest simbolic- un schimb de jucarii intre copiii americani si japonezi. Un frumos armistitiu
de pace se transforma, odata cu inceputul Razboiului din Pacific, intr-un razboi al papusilor.
Soarta acestor simboluri ale prieteniei atat in timp de pace, cat si de conflict este ceea ce ne
permite sa analizam importanta antropologica a papusilor japoneze.
O incursiune in acest subiect o ofera etimologia limbii japoneze. Pornind de la
cuvantul ningy (), un compus format din caracterele chinezesti pentru om si forma,
putem observa inca de la nivelul semantic ca papusa japoneza este un termen umbrela pentru
orice reprezentare antropomorfa. De aici porneste si diferentierea dintre conceptul de ningy
si cel de papusa, asa cum este cunoscut in occident. Ce este papusa occidentala? Un obiect
asociat aproape exclusiv cu jocul si copilaria. Revenind la nivelul semantic, in limbile
europene cuvintele poupe(fr.) si puppen(ger.) au conotatie diminutivala, ceea ce le asociaza
imediat cu domeniul copilariei. In plus, in limbile occidentale avem notiunile independente de
statuie, figurina, marioneta, manechin, etc.., pe cand in japoneza toate sunt cuprinse in
termenul de ningy. Asadar, papusa japoneza este nu doar un obiect ce tine de ludic, ci un
complex element cultural. Aceasta este asociata cu numeroase aspecte ale artei, culturii
domestice si ceremoniale, religiei si spiritualitatii. In aceasta ordine de idei, nu putem trece cu
vederea animismul shintoist, care atribuie obiectelor neinsufletite o natura spirituala.
Misticismul este amplificat si de aspectul lor antropomorf, care le asociaza cu numeroase
superstitii. Papusa poate atrage raul si ghinionul stapanului asupra sa, proteja de spiritele
malefice si chiar gazdui sufletul unei persoane in interiorul sau. De aici, faimoasele rituri
kuyou- ceremonii funerare pentru papusile nedorite, in care acestea sunt arse sau asezate pe
barci si lasate sa pluteasca in larg, ducand astfel cu ele tot raul.i In Japonia contemporana
mai exista si traditia de a aduce la temple sau altare un cuplu de figuri simpliste din lemn numite kokeshi in memoria celor morti si necasatoriti. ii De departe cel mai faimos
eveniment asociat cu papusile japoneze este festivalul Hina Matsuri, asa numita sarbatoare a
fetelor, cand fiecare familie afiseaza un set de figuri reprezentand curtea imperiala japoneza.
Acest ritual este menit sa asigure buna crestere a fetelor, la fel ca si dorinta pentru un mariaj
de success in viitor. Exista si varianta masculina a acestui festival, numita Tango no Sekku,
in cadrul careia sunt expuse figuri reprezentand samurai in armuri elaborate. La fel ca si
papusile Hina, se credea ca si aceste Gogatsu vor aduce noroc si buna dezvoltare a baietilor

din familie.iiiSe poate observa ca ningy este un talisman prezent pe tot parcursul vietii
japoneze: atat in copilarie, pe parcursul vietii si chiar dupa moarte. Valoarea antropologica a
papusilor japoneze depaseste cu mult aceea a unei simple jucarii ele fiind obiecte mistice,
posesoare de puteri magice si abilitati protective si tamaduitoare.
In Japonia exista numeroase evenimente care demonstreaza importanta papusilor. Pe langa
cultura domestica, ce cuprinde sus-numitele festivaluri anuale, mai exista si cultura
ceremoniala, in care papusile artizanale joaca un rol fundamental. La nivel oficial, traditia
japoneza a cadourilor se manifesta adesea prin seturi ornamentale excentrice de ningy.
Incepand din secolul XIII, era ceva comun ca imparatul sa ofere conducatorilor militari
asemenea daruriiv, iar odata cu deschiderea Japoniei catre occident, schimburile de cadouri
intre ambasadori si alti diplomati au facut populara frumusetea papusilor japoneze si peste
hotarele tarii, in special pe continentul american.
Din punct de vedere istoric, suntem in perioada primului val de migratie japoneza in Statele
Unite, un prim pas al tensionarii relatiilor dintre cele doua state. Epicentrul conflictului a fost
coasta de vest si insula Hawaii- unde masele de muncitori japonezi organizeaza revolte
impotriva abuzurilor guvernului american. v Constient de o eventuala tentatitiva de acaparare
a acestor teritorii de catre Japonia, senatul american emite Actul imigrarii din 1924, care
interzice stabilirea cetatenilor japonezi in Statele Unite. Un asemenea decret alimentat de
xenofobie a dus la inrautatirea relatiilor dintre cele doua state. In contextul acestor evenimente
istorice, unul dintre misionarii stabiliti in Japonia, Dr. Sidney Gulick, vine cu ideea unui
armistitiu de pace intre copii americani si japonezi. Profesor de teologie si engleza la
universitatea Doshisha din Kyoto, entuziast si cunoscator al limbii si culturii japonezevi,
Gulick nu a putut trece cu vederea pasiunea acestui popor fata de papusi. Acesta pune bazele
Comitetului International de Prietenie intre Copii, a carui misiune era sa adune cat mai multe
jucarii americane pentru a fi trimise peste ocean. Cunoscand , fara indoiala, si traditia Hina
Matsuri, Gulick organizeaza in asa fel incat 12 739 de papusi ale prieteniei sa ajunga in
Japonia la timp pentru acest festival. Astfel, in 3 martie 1927, la Tokyo si Osaka se tin
ceremonii de bun-venit pentru mii de mici soli ai pacii- papusile cu ochi albastri, cum au
fost supranumite, au devenit o senzatie atat in randul copiilor, cat si al adultilor. Un gest care a
impresionat puternic traditionalistul spirit japonez, acest dar si-a indeplinit misiunea: de a
implementa in mintea copiilor idealuri de bunavointa, intelegere si pace intre natiunivii.
Revenind la contextul istoric, moartea imparatului Taish la sfarsitul anului 1926 a marcat
inceputul unei perioade de doliu national. Papusile prieteniei ajung la patru luni dupa
moartea acestuia. Ziarele de epoca explica viziunea japonezilor asupra evenimentelor desi
nu e indicat sa sarbatorim si sa petrecem intr-un asemenea moment sumbru in istoria tarii,
misiunea de pace a papusilor cu ochi albastriviii nu a lasat indiferent nici oficialii
gurvernului, nici poporul japonez. Din punct de vedere antropologic, atitudinea fata de
papusile-misionari ai pacii ca fata de misionari adevarati demonstreaza importanta lor pentru
japonezi. Pe de o parte, jucarii pentru copii, pe de alta parte, obiecte mistice, aceste papusi cu
ochi albastri erau privite nici mai mult, nici mai putin, ca prieteni si ambasadori ai Statelor
Unite. Ulterior, dupa ceremoniile oficiale de intampinare, papusile au fost impartite
gradinitelor si scolilor primare din toata tara. Traditia japoneza a cadourilor nu a permis ca
acest gest sa ramana unilateral, asa ca pentru Craciunul aceluiasi an, 58 de ningy
reprezentand prefecturile si coloniile Japoniei au fost trimise ca raspuns pentru bunavointa

americana.
Un nou capitol in istoria Papusilor prieteniei incepe odata cu Razboiul din Pacific, in anul
1941. Din cauza rivalitatilor militare, guvernul japonez emite un ordin pentru distrugerea
acestora. Misionarele pacii sunt considerate acum spioni muti ai inamicului, iar pastrarea sau
ascunderea lor se pedepsea ca si dezertare. Din punct de vedere cultural, este interesanta
abordarea diferita din Japonia fata de cea din Statele Unite. Papusile japoneze, pastrate pana
atunci in muzee, au fost ascunse si depozitate, cu exceptia uneia- Miss Kagawa. Aceasta a fost
gasita in 1942 in Muzeul de istorie naturala din North Carolina, intoarsa cu fata catre perete
si cu o inscriptie atasata:Japonia a atacat in 1941 teritoriul american. Suntem nevoiti sa
oprim cu orice pret si pentru totdeauna agresiunea japoneza. Inca mai credem in bunavointa
poporului acestei tari, care este acum dominat de lideri necrutatori.ix Desi papusile au fost
scoase din expozitii, iar inscriptia langa cea lasata in muzeu demonstreaza ca si americanii le
priveau ca pe simboluri ale inamicului, masurile luate nu au fost agresive. Mentalitatea
occidentala, desi intelege importanta simbolului in subconstientul colectiv, nu are experianta
credintei animiste, care a stat la baza masacrului papusilor cu ochi albastri. Agresivitatea
japoneza fata de ceea ce pentru occidentali sunt niste simple jucarii nu e intamplatoare.
Papusile americane au devenit pentru guvernul japonez o amenintare mistica din interiorul
tarii, niste recipiente ale spiritului ofensiv american. Ordinul dat in 1941 prevedea distrugerea
in orice fel a acestor tradatori, veniti in Japonia ca misionari ai pacii. Multe dintre papusile
prieteniei, asa cum erau numite acum cativa ani, au fost arse, decapitate, strapunse cu bete
de bambus, etc.. Din nou, era interzisa aruncarea lor, ci se insinsta mai degraba asupra
aplicarii unei pedepse capitalex, ceea ce vorbeste despre viziunea japoneza a papusilor ca
entitati insufletite.
Cateva dintre papusile cu ochi albastri au scapat, totusi, ascunse de invatatorii scolilor
unde se aflau sau chiar de copii. Astazi, in jur de 300 dintre ele se afla in muzeele si scolile
din prefecturile Japoniei, ramanand nu numai marturii ale unui eveniment istoric, ci si a unei
demonstratii de antropologie culturala a tarii. In Statele Unite, papusile japoneze s-au intors in
vitrinele muzeelor, iar cateva dintre ele chiar au calatorit inapoi in tara pentru renovare.
Inscriptia de langa Miss Kagawa a disparut, iar ea s-a intors din nou cu fata spre public.
Ningy continua sa uimeasca lumea occidentala prin frumusetea si solemnitatea lor, iar
impactul cultural antropologic al papusilor se extinde acum si dincolo de hotarele Japoniei.

i http://users.clas.ufl.edu/jshoaf/jdolls/hina.htm, Mai 2015;

ii Ellen Schattschneider, Buy me a bride: Death and exchange in northern Japanese bride doll
marriage, American Ethnologist, Vol. 28, Nr. 4, pag. 857;
iii http://www.goshiki-japan.com/culture_art/cul_02_2.html, Mai 2015;
iv http://www.antiquejapanesedolls.com/pub_meiji_emperor/dollnews_meiji_emperor.html, Mai 2015;
v Niiya Brian, Japanese American History: An A-to-Z Reference from 1868 to Present, pag 10;
vi Sandra Taylor, Advocate of Understanding: Sidney Gulick and the Search for Peace with Japan; pag. 1720;
vii http://www.bill-gordon.net/dolls/exch1927/mission/index.htm, Mai 2015
viii THE ASAHI ENGLISH SUPPLEMENT, PRESENT-DAY JAPAN, 1927, pag.54;
ix Kunio Nishimura, Look Japan, July 1995, pag 30-33;
x Petra Schmidt, Capital Punishment in Japan, pag. 23-24;