Sunteți pe pagina 1din 1179

PROLOAGELE

I. IANUARIE
1.
LUNA IANUARIE N ZIUA DINTI:
praznuim Taierea imprejur, cea dupa trup, a Domnului Dumnezeu si
Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Astazi, la opt zile de la Nasterea Sa, Domnul rabda taierea imprejur cea dupa
trup, ca implinind Legea, sa dea in laturi randuiala trupeasca a legii vechi si sa
aduca in lume o taiere imprejur nefacuta de mana: Taierea-Imprejur cea
duhovniceasca a Sfantului Botez, adica "dezbracarea de trupul pacatelor carnii"
(Col.2.11). Ca Fiu al Lui Dumnezeu si ca mare intemeietor al Testamentului celui
vesnic, o data cu supunerea Sa la randuiala taierii imprejur, Domnul astazi pune
capat, deci, legii vechi si face inceput randuielilor Testamentului celui Nou, scris
pe tablele inimii oamenilor.
Drept aceea, noi crestinii nu mai suntem tinuti la taierea-imprejur cea trupeasca,
dar suntem tinuti sa ne supunem si sa implinim randuielile unei adevarate taieriimprejur duhovnicesti. Suntem datori, indeosebi, ca Noul Legamant, intemeiat de
Domnul Iisus sa savarseasca in noi o deplina supunere fata de Dumnezeu, a
trupului nostru si a poftelor lui, o deplina daruire, o deplina patrundere cu puteri
sfinte a acestui trup si a cerintelor lui, lucrare atat de insemnata in lupta noastra
duhovniceasca, pentru ca nu este vorba de o taiere-imprejur numai a trupului, ci
este vorba de o taiere-imprejur a inimii noastre, adica o taiere-imprejur care atinge
toate gandurile, toate voile, toate simtirile noastre cele mai tainice, indepartand
tot ce nu poate merge impreuna cu o adevarata cautare a lui Dumnezeu. Si aceasta
taiere-imprejur a inimii nu-i cu putinta fara o adanca sfortare. Sarbatoarea Taierii-

Imprejur este insa si sarbatoarea numelui lui Iisus. Ca taindu-se imprejur, Domnul
a fost numit cu numele Iisus, cum spusese ingerul, mai inainte de a se fi zamislit.
El in pantecele Fecioarei. Si praznicul acesta ne aduce aminte ce loc de seama
trebuie sa aiba chemarea acestui nume in viata noastra duhovniceasca si cat de
mare putere are acest sfant nume: "Ca Dumnezeu L-a preainaltat si I-a dat lui
nume, care este mai presus de orice nume, ca in numele lui Iisus tot genunchiul
sa se plece, al acelor ceresti si al celor pamantesti si al celor de sub pamant si orice
limba sa marturiseasca, ca Domnul este Iisus Hristos intru slava lui Dumnezeu
Tatal" (Filip.2,9-11)" "Si, acum, Doamne, intinde mana Ta, ca sa se faca
tamaduiri, minuni si semne prin numele lui Iisus, robul Tau cel sfant "(Fapte 4,2930)".
Aceasta am luat-o de la Sfintii Parinti si o praznuim o data cu inceputul cununii
anului. SI facem sarbatoare si zi domneasca, pentru toate cate Domnul S-a smerit
si le-a primit pentru noi. Si daca s-au intors parintii Sai acasa, Iisus a vietuit dupa
firea omeneasca, crescand cu varsta, cu intelepciunea, si cu Darul, spre mantuirea
noastra. Dumnezeului nostru, slava! Amin.

ntru aceast zi, pomenirea celui ntre Sfinti, Printelui nostru Vasilie cel
Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadochiei.

Acest intre Sfinti, Parintele nostru Vasilie cel Mare a trait intre anii 330379, in vremea Sfantului si marelui imparat Constantin si, pana in zilele
imparatului Valens, cel cazut in ratacirea lui Arie. S-a nascut in Cezareea
Capadochiei, din parinti dreptcredinciosi si instariti, Emilia si Vasilie, tatal sau
fiind un luminat dascal in cetate.
Iubitor de invatatura si inzestrat pentru carte, Sfantul Vasilie si-a imbogatit
mintea cercetand, rand pe rand, scolile din orasul sau Cezareea, apoi din Bizant,

mergand pana si la Atena, cea mai inalta scoala din timpul sau, unde a intalnit pe
Sfantul Grigorie de Nazians, cu care a legat o stransa si sfanta prietenie.
A fost inaltat la scaunul de Arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in vremuri
grele pentru Biserica, cand ereticii lui Arie si Macedonie izbutisera sa aiba de
partea lor pe insusi imparatul Valens. Sfantul Vasilie a dus o lupta apriga, cu
scrisul si cuvantul, luminand crestinatatea si aparand dogma Sfintei Treimi. Si-a
atras mania imparatului si a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apararea
acestei dogme de capetenie a crestinatatii.
Sfantul Vasilie a indreptat si unele lipsuri ale monahismului din timpul sau,
chemandu-i pe moanahi sa se nevoiasca nu numai in folosul mantuirii persoanale,
ci si in folosul aproapelui. Este cel dintai ierarh care a intemeiat, pe langa Biserica,
azile si spitale, in ajutorul celor saraci si neputinciosi, indemnand pe cei insatariti
sa foloseasca avutiile lor, ajutand pe cei nevoiasi si lipsiti.
S-a mutat catre Domnul la varsta de 50 de ani, in ziua de 1 ianuarie, plans
de credinciosi si de necredinciosi, care-l iubeau si-l cinsteau pentru bunatatea si
intelepciunea lui. Cei zece ani ca arhiepiscop in Cezareea Capadochiei i-au fost
deajuns, pentru ca el sa intre in istorie cu numele de Sfantul Vasile cel Mare.
Pentru rugaciunile lui, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

ntru aceast zi, minunea Sfntului Vasilie, pe care a fcut-o n Niceea.


Odinioara, de nelegiuitul imparat Valens (364-378), in cetatea Niceea, sau apropiat capeteniile ereziei ariene cerand ca, din soborniceasca biserica cea din
cetatea aceea, sa goneasca poporul dreptcredincios, iar Sfantul locas sa-l dea
adunarii lor celei arienesti. Si a facut asa imparatul cel rau, el insusi fiind eretic: a
luat, adica, biserica de la cei dreptcredinciosi, cu sila, si a dat-o arienilor, apoi s-a
dus la Constantinopol. Drept aceea, in mare mahnire fiind toata multimea
dreptcredinciosilor, a sosit acolo marele Vasilie, aparatorul cel de obste al
Bisericilor, la care toata multimea celor dreptcredinciosi venind, cu strigare si cu
tanguire, i-a spus strambatatea ce li s-a facut lor de imparat. Iar Sfantul,
mangaindu-i pe ei cu cuvintele sale, indata s-a dus la imparat, la Constantinopol
si, stand inaintea lui, i-a zis: "Cinstea imparatului sta in judecata sa. Iar
intelepciunea zice: Dreptatea imparatului la judecata se vede. Deci pentru ce,
imparate, ai facut judecata nedreapta, izgonind pe dreptcredinciosi din Sfanta
Biserica si dand-o raucredinciosilor? Zis-a lui imparatul: "Tot la invinuiri te
intorci, Vasilie? Nu ti se cuvine tie sa fii asa." Raspuns-a Vasilie: "Se cuvine mie,
pentru dreptate a muri." Si infruntandu-se ei si impotrivindu-se sta acolo de fata
mai marele bucatarilor imparatesti, numit Demostene acela, vrand sa ajute
arienilor, a spus ceva cu glas incet ocarand pe Sfantul. Iar Sfantul a zis: "Vedem
aici si pe necarturarul Demostene." Iar stolnicul, rusinandu-se, iarasi a grait ceva
impotriva. Sfantul i-a zis: "Lucrul tau este sa ai grija de mancari, nu sa fierbi
dogmele Biserici." Si a tacut Demostene rusinat.

Iar imparatul, pe de o parte, maniindu-se si, pe de alta, rusinandu-se, a zis


lui Vasilie: "Sa mergi tu intre dansii sa faci dreptate, dar asa sa judeci, ca sa nu
judeci cu partinire poporului de-o credinta cu tine." Iar Sfantul a raspuns: "De voi
judeca cu nedreptate, apoi si pe mine la surghiun sa ma trimiti si pe cei de o
credinta cu mine sa-i izgonesti si Biserica sa o dai arienilor." Si, luand Sfantul
scrisoarea de la imparat, s-a intors la Niceea. Si chemand pe arieni, le-a zis lor:
"Iata, imparatul mi-a dat mie putere ca sa fac judecata intre voi si intre
dreptcredinciosi pentru biserica pe care ati luat-o cu sila." Iar ei au raspuns lui:
"Deci judeca, dar dupa judecata imparatului." Iar Sfantul a zis: "Sa mergeti, si voi
arienii si voi dreptcredinciosilor, si sa inchideti biserica si, incuindu-o, sa o
pecetluiti cu pecetile, voi cu ale voastre si acestia cu ale lor, si sa puneti de
amandoua partile pazitori. Si mergand mai intai voi, arienii, sa va rugati trei zile
si trei nopti si, dupa aceasta, sa va apropiati de biserica. Si de se vor deschide
singure, cu rugaciunile voastre, usile bisericii, apoi sa fie a voastra biserica in veci.
Iar de nu, ne vom ruga noi o noapte si vom merge cu litie, cantand, la biserica si
de se vor deschide noua, sa o avem pe ea in veci. Iar de nu se vor deschide nici
noua, apoi, iarasi, a voastra sa fie biserica." Si placut a fost cuvantul acesta
inaintea arienilor. Iar drepcredinciosii se mahneau asupra Sfantului, zicand ca nu
dupa dreptate, ci dupa frica imparatului a facut judecata. Si, luandu-se multe
masuri de paza de catre amandoua partile, Sfanta Biserica strajuita a fost cu tot
dinadinsul, pecetluita si intarita. Si rugandu-se arienii trei zile si trei nopti si de
Biserica apropiindu-se, nu s-a facut nici un semn. Si se rugau de dimineata pana
la al saselea ceas, strigand: "Doamne miluieste" si nu s-au deschis usile Bisericii
si s-au dus fara dar si rusinati.
Atunci, marele Vasilie, adunand pe toti dreptcredinciosii, cu femeile cu
copiii, au iesit din cetate la biserica Sfantului Mucenic Diomid, facand, acolo
priveghere de toata noaptea, apoi au mers dimineata cu totii la cea soborniceasca
biserica pecetluita, cantand: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de
moarte, miluieste-ne pe noi." Apoi , stand inaintea usii bisericii a zis catre popor:
Ridicati mainile voastre si strigati cu dinadinsul "Doamne miluieste." Si aceasta
facandu-se, a poruncit Sfantul ca sa faca tacere si, apropiindu-se de usa, a
insemnat-o cu semnul crucii de trei ori si a zis: "Bine este cuvantat Dumnezeul
crestinilor, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor." Si, glasuind tot poporul
"Amin!", indata s-a facut cutremur si au inceput a se sfarama zavoarele, au cazut
intariturile s-au dezlegat pecetile si s-a deschis usa, ca de un vant si furtuna mare,
si s-a lovit usa de zis. Iar dumnezeiescul Vasilie a inceput a canta: "Ridicati portile
voastre, ridicati-va portile cele vesnice si va intra Imparatul Slavei." Si, intrand
Vasilie in biserica, cu toata multimea drepcredinciosilor, si, savarsind
dumnezeiasca slujba, a slobozit pe popor cu veselie. Iar multimea fara de numar
de arieni, vazand acea minune, s-a lepadat de credinta lor cea rea si la cei
dreptcredinciosi s-au adaugat. Si, afland si imparatul, de o judecata dreapta ca
aceasta a lui Vasilie, si de minunea aceea preaslavita, s-a mirat foarte si a defaimat
uraciunea relei credinte ariene, insa, orbindu-se de rautate, nu s-a intors la credinta

cea dreapta si a pierit rau dupa aceea. Ca, biruit si ranit fiind el la razboi, in partile
Traciei, a fugit si s-a ascuns intr-o sura de paie. Iar urmaritorii lui, inconjurand
sura cu foc, au aprins-o si, acolo, imparatul arzand, si-a dat sfarsitul. Si a fost
moartea aceasta a imparatului, dupa moartea Sfantului Vasilie, dar in acelasi an,
intru care Sfantul s-a mutat catre Domnul.

Alt minune a Sfntului Vasilie, despre femeia cea pcatoas.


In zilele Cuviosului parintelui nostru Vasilie, era in Cezareea o vaduva de
neam bun si foarte bogata, care petrecand in desfatari si intru placerea trupului, se
robise pacatului si se tavalea in necuratia desfraului multi ani. Iar Dumnezeu, care
cauta indreptarea tuturor, s-a atins de inima ei cu darul sau si si-a venit femeia
intru sine. Si fiind ea in singuratate, cugeta la multimea cea nemasurata a pacatelor
sale si a inceput a se tangui, zicand: "Vai mie, pacatoasa si desfranata, cum voi
raspunde Dreptului Judecator pentru atatea pacate ce s-au facut de mine, casa
trupului mi-am stricat, sufletul mi-am spurcat; vai mie, celei mai pacatoase decat
toti, caci cui m-am asemanat cu pacatele? Desfranatei, sau vamesului? Ca nimeni
nu a gresit asa ca mine. Mai ales ca, dupa Botez, atatea rautati am facut, de unde
voi lua indrazneala sa cred ca ma va primi Dumnezeu, pocaindu-ma?" Asa
tanguindu-se, si-a adus aminte de toate cele ce de la tinerete pana la batranete lea facut si, sezand, le-a scris pe hartie. Si mai pe urma decat toate a scris alt oarecare
pacat mai greu, si cu plumb a pecetluit hartia. Apoi, instiintandu-se de vremea
cand sfantul Vasilie, mergea la biserica, a alergat la dansu si, aruncandu-se
inaintea picioarelor lui cu hartia, striga zicand: "Miluieste-ma Sfinte al lui
Dumnezeu, pe mine ceea ce am gresit mai mult decat toti." Iar Sfantul, stand, a
intrebat-o pe ea ce voieste de la dansul? Iar ea, dandu-i hartia cea pecetluita in
mainile sale, i-a zis: "Iata Stapane, toate pacatele si faradelegile mele le-am scris
in hartia aceasta si le-am pecetluit. Iar tu, placutule al lui Dumnezeu, sa nu le
citesti pe ele, nici sa deslegi pecetea. Ci, numai cu rugaciunea ta, sa le dezlegi pe
ele, ca eu cred ca Cel ce mi-a dat mie gandul acesta, te va auzi cand te vei ruga
pentru mine."
Iar Vasilie, luand hartia, a cautat la cer si a zis: "Doamne, al Tau unuia este
lucrul acesta, ca de vreme ce pacatele au toata lumea Tu le-ai ridicat, cu cat mai
vartos poti sa curatesti pacatele unui singur suflet, pentru ca toate pacatele noastre
nenumarate sunt la Tine, iar milostivirea Ta este nemasurata si neurmata."
Aceasta zicand a intrat in biserica tinand hartia, si aruncandu-se pe sine inaintea
Jertfelnicului, a petrecut toata noaptea, rugandu-se pentru femeia aceea. Iar a doua
zi, savarsind dumnezeiasca slujba, a chemat femeia si i-a dat ei hartia pecetluita,
precum a si fost, zicand catre dansa: "Ai auzit femeie ca nimeni nu poate sa ierte
pacatele, fara numai unul Dumnezeu." Iar ea a zis: "Am auzit, cinstite parinte, si,
pentru aceasta, ti-am facut rugaciune ca sa aflu indurarile Lui." Aceasta zicand
femeia, si-a dezlegat hartia si, si-a aflat toate pacatele sale sterse, afara numai de
acel greu pacat scris pe urma care, era nesters, si vazand aceasta, femeia s-a

inspaimantat, si batandu-si pieptul sau, a cazut la picioarele Sfantului strigand:


"Miluieste-ma robule al lui Dumnezeu Celui de sus, si, precum pentru toate
faradelegile mele te-ai indurat si ai rugat pe Dumnezeu, asa si pentru aceasta te
roaga, ca sa fiu cu totul curata." Iar Arhiepiscopul, mila fiindu-i de ea, a lacrimat
si a zis: "Scoala-te, femeie, ca si eu om pacatos sunt si-mi trebuia si mie
milostivire si iertare. Iar Cel ce a curatit pacatele tale, pe care le-a voit, puternic
este ca si pacatul tau cel nesters sa-l curateasca, de te vei feri de acum pe tine de
pacat si de vei feri de acum pe tine de pacat si de vei incepe a umbla pe calea
Domnului; apoi nu numai iertata vei fi, ci si slavei ceresti te vei impartasi. Insa,
te sfatuiesc sa mergi in pustie si vei afla un barbat sfant, anume Efrem; aceluia sai dai hartia aceea si-l roaga pe el, ca sa mijloceasca spre tine milostivirea
Iubitorului de oameni. Dumnezeu."
Iar femeia, dupa cuvantul Sfantului, s-a dus in pustie si multa cale
umbland, a aflat chilia fericitului Efrem si, batand, a zis: "Miluieste-ma pe mine,
pacatoasa, Cuvioase Parinte." Iar Efrem, stiind cu Duhul pricina venirii ei, i-a
raspuns ei: "Du-te de la mine femeie, ca om pacatos sunt, trebuindu-mi si mie
ajutor de la altii." Iar ea i-a dat hartia, zicandu-i: "Arhiepiscopul Vasilie m-a trimis
la tine, ca, rugandu-te lui Dumnezeu, sa-mi curatesti pacatul meu, cel scris in
hartia aceasta, pentru ca pe celelalte pacate el le-a curatit, iar tu, pentru un pacat,
sa nu te lenevesti a te ruga, ca la tine sunt trimisa." Iar Cuviosul Efrem i-a zis:
"Nu, fiica, ci cel ce a putut milostivi pe Dumnezeu pentru pacatele tale cele multe,
cu cat mai vartos pentru unul va putea a-L ruga. Deci, du-te dar, du-te si nu sta,
ca sa-l afli pe el intre cei vii, mai inainte de a nu se duce catre Domnul." Iar ea
inchinandu-se lui, s-a intors la Cezareea. Si, intrand in cetate, a sosit la ingroparea
Sfantului Vasilie, pentru ca murise, si acum duceau sfantul lui trup la mormant.
Si intampinandu-l femeia a inceput a striga cu multa tanguire catre Sfantul, ca si
catre cineva viu, zicand: "Vai mie, Sfinte al lui Dumnezeu, vai mie, ticaloasa,
pentru aceasta m-ai trimis in pustie, ca sa iesi in liniste din trup. Dar iata m-am
intors fara folos, atata osteneala, in pustie, in zadar suferind. Sa vada Dumnezeu
si sa judece, ca, desi puteai tu insuti sa-mi dai ajutor, la altul m-ai trimis." Acestea
strigand, a aruncat hartia deasupra nasaliei Sfantului, spunand la tot poporul de
osteneala sa. Iar unul din clerici, vrand sa vada, cei scris in hartie, a luat-o si
desfacand-o, n-a aflat intr-insa nici o scrisoare, ci toata hartia era curata, si a zis
femeii: "Nimic nu este aici scris. Nu te mai osteni, dar, fiindca nu stii ce a facut
iubirea de oameni a lui Dumnezeu pentru tine." Si tot poporul, vazand minunea
aceasta, a proslavit pe Dumnezeu, Cel ce a dat o putere ca aceasta, robilor sai, si
dupa mutarea lor.

Alt minune despre pgnul ce a fost botezat de Sfntul Vasilie.


Un pagan, anume Iosif, locuia in Cezareea si era atat de iscusit doctor, incat
pe omul ce avea sa moara il cunostea dupa fata, mai inainte cu trei sau patru zile,
si-i spunea lui ceasul sfarsitului sau. Iar de Dumneze-purtatorul Parintele nostru

Vasilie, vazand cu Duhul intoarcerea lui Iosif la Hristos, ce avea sa fie, il iubea
pe el foarte si, adeseori, la sfatuirea sa, chemandu-l, il invata sa se lase de
paganeasca lege si sa primeasca Sfantul Botez. Iar Iosif se lepada, zicand: "Intru
care credinta m-am nascut, intru aceea vreau sa mor." Iar Sfantul i-a zis lui: "Sa
ma crezi pe mine, ca nici eu nici tu nu vom muri, pana ce tu nu te vei naste din
apa si din Duh, ca, fara acest dar, nu-ti este cu putinta, ca sa intri in Imparatia lui
Dumnezeu. Au doar si parintii tai nu s-au botezat in nor si in mare? Si n-au baut
ei din piatra care era o inainte-inchipuire a lui Hristos, piatra cea duhovniceasca,
care din Fecioara, pentru mantuirea noastra, S-a nascut, pe Care parintii tai L-au
rastignit si, la ceruri suindu-Se, sade de-a dreapta Tatalui si de acolo va veni iarasi
sa judece viii si mortii?" Inca multe si alte folositoare cuvinte ii spunea lui Sfantul,
dar paganul ramanea in necredinta sa.
Iar, cand a sosit vremea ducerii Sfantului la Dumnezeu, s-a imbolnavit
Sfantul si a chemat pe doctorul cel pagan, ca si cum ajutor doctoricesc trebuindui de la dansul, si i-a zis lui: "Ce parere ai, Iosif, despre cursul vietii mele?" Iar el,
privindu-l cu luare aminte, a zis catre cei de aproape si Sfantului: "Gatiti toate cele
de ingropare, ca va muri indata." Iar Vasilie i-a zis: "Nu stii ce graiesti." Zis-a
doctorul: "Sa ma crezi stapane, ca inca soarele astazi nu va apune, iar tu vei muri."
Iar Vasilie i-a zis lui: "De voi trai pana dimineata la ceasul al saselea, atunci ce
vei face?" Raspuns-a Iosif: "Sa mor!" Iar Sfantul i-a zis: "Cu adevarat sa mori
pacatului, ca sa viezi intru Dumnezeu." Zis-a lui doctorul: "Stiu ce graiesti,
stapane, iata ma jur tie ca, de vei fi viu pana maine, voi face voia ta."
Si s-a rugat dumnezeiescul parinte Vasilie lui Dumnezeu, ca sa-i
prelungeasca viata pana a doua zi, pentru mantuirea paganului si i s-a indeplinit
rugaciunea. Iar a doua zi, a trimis ca sa-l cheme, si doctorul nu credea, pe sluga
care-l chema, ca Vasilie este inca viu si s-a mirat mult de aceasta. Si cazand la
picioarele Sfantului, cu inima curata, a zis: "Mare este Dumnezeul crestinilor si
nu este alt Dumnezeu afara de El"; deci ma lepad de legea cea lepadata de
Dumnezeu si marturisesc Legea crestineasca cea adevarata; deci porunceste,
Sfinte Parinte, fara zabava, ca sa primesc Sfantul Botez eu si toata casa mea." Iar
Sfantul Vasilie i-a grait lui: "Eu insumi te voi boteza cu mainile mele." Si
apropiindu-se doctorul, a vazut mana Sfantului cea dreapta si a zis: "Prea slabite
sunt puterile tale, stapane si, drept aceea, nu vei putea sa ma botezi singur."
Raspuns-a Vasilie: "Avem pe Ziditorul, Cel ce ne intareste pe noi." Si, sculanduse, a intrat in biserica si, inaintea tuturor, a botezat pe pagan si pe toti ai casei lui
si l-a numit pe el Ioan si l-a impartasit cu dumnezeiestile Taine, singur slujind
intru acea zi si invatand pe cel nou botezat pentru vesnica viata si, rostind catre
cuvantatoarele sale oi cuvinte de invatatura. Si, asa, a trait pana la ceasul al noulea.
Apoi, dand cea mai de pe urma sarutare si iertaciune tuturor, multumire a inaltat
lui Dumnezeu pentru toate cele negraite ale Lui daruri si, inca multumirea fiind
in gura lui, si-a dat sufletul sau in mainile lui Dumnezeu si s-a adaos Arhiereul
catre Arhierei si marele tunet al Cuvantului catre propovaduitori, in ziua dintai a
lui ianuarie intru al cincisprezecelea si cel mai de pe urma an al imparatiei lui

Valens si intru al patrulea an al imparatiei lui Gratian, care a imparatit dupa


Valentinian, tatal sau. Sfantul, marele Vasilie, a pastorit Biserica lui Dumnezeu
opt ani sase luni si saptesprezece zile. Si a vietuit de la nasterea sa cincizeci de
ani. Iar paganul cel nou botezat, vazand ca Sfantul a murit, a cazut la picioarele
lui si, cu lacrimi, a zis: "Cu adevarat, robule al lui Dumnezeu Vasilie, si acum nai fi murit, daca tu insuti n-ai fi voit."
Si adunandu-se multime de arhierei, au cantat psalmii cei de deasupra
gropii si au ingropat cinstitele moaste ale Sfantului, placut al lui Dumnezeu
Vasilie, in Biserica Sfantului Mucenic Evpsihie. Iar Sfantul Grigorie,
Cuvantatorul de Dumnezeu, atunci episcop al cetatii Sozima, fiind instiintat de
aceasta, a scris cunoscutul cuvant de ingropare. Si venind l-a citit pe el deasupra
mormantului cu multe lacrimi, laudand pe unul Dumnezeu in Treime, Caruia se
cuvine marire in veci! Amin.
2.
LUNA IANUARIE IN 2 ZILE:
pomenirea celui intre Sfinti Parintelui nostru Silvestru, papa al Romei (314335).
Acest Sfant s-a nascut in Roma cea veche, fiind fiu al lui Rufin si Justa, si
a trait pe vremea imparatului Diocletian (284-305) si a binecredinciosului imparat
Constantin cel Mare (306-337). A deprins invatatura crestina de la preotul
Quirinus, iar cunoasterea temeinica a credintei a primit-o de la preotul Timotei,
venit la Roma din Antiohia. Stralucind prin stiinta si cu evlavie, a intrat in clerul
Bisericii din Roma si a fost hirotonit preot de papa Marcelin. La 314, dupa
moartea papei Miltiade, a fost ales episcop in scaunul Romei.
Marturisirea credintei in timpul prigoanei, lupta lui pentru raspandirea
credintei si intelepciunea ce a dovedit in osteneala pentru indreptarea ratacirilor
ivite in vremea lui, l-au facut iubit si cinstit pretutindeni. Se spune ca, pe vremea
cand imparatul Constantin nu se botezase inca, acesta imbolnavindu-se, vracii
pagani l-au indemnat pe imparat sa se scalde in sange cald de prunci, ca sa scape
de suferinta, dar imparatul nu s-a invoit la asemenea ticalosie. Si, chemand pe
Sfantul Silvestru, acesta i-a spus: "Scaldatoarea de care ai trebuinta, imparate este
cu totul alta. Se cuvine, deci, sa crezi fara sovaire in Hristos Dumnezeu, sa
postesti, apoi sa capeti milostivirea lui Dumnezeu, lepadandu-te de pacatele ce ai
savarsit. Deci, leapada acum haina imparateasca si timp de sase zile sa postesti,
dupa aceasta, porunceste sa fie eliberati din temnita toti crestinii, iar, din avutiile
tale, sa faci milostenie multa la saraci." Si, facandu-se acestea, imparatul a primit
Sfantul Botez. Si cereau unii imparatului sa izgoneasca din cetate pe cei ce
ramaneau la inchinarea idolilor, dar imparatul, ascultand de Sfantul Silvestru, a
raspuns: "Domnul nostru nu voieste sa vina cineva la Dansul cu sila. Numai cel
venit la El de buna voie este primit. Nu se cade sa prigonim pe nimeni, ci fiecare
este liber sa creada dupa voia sa."
Neputand, din pricina varstei, sa ia parte, in anul 325, la Sinodul cel dintai
de la Niceea, Sfantul Silvestru a trimis acolo soli si a primit intru totul hotararile
Sinodului.

Deci, facandu-se multora mijlocitor de mantuire, la adanci batraneti, in


anul 335, Sfantul s-a mutat catre Domnul si a fost ingropat in cimitirul Priscilei,
la Roma.

Intru aceasta zi, minunea Sfantului Silvestru, la intrebarile despre evrei


si pagani.
Dupa ce s-a crestinat marele Constantin imparatul, veste si zvon s-a facut
printre evrei si pagani, ca se vor inchide capistele lor si in tot locul se vor zidi
biserici crestinesti intru slava Sfintei Treimi. Deci, au venit evreii la Sfantul
Silvestru ca sa-l intrebe pe dansul despre poruncile imparatului. Si era intre dansii
unul mai intelept, un rabin, anume Zambri, iscusit nu numai in elineasca
intelepciune si in evreiasca scriptura desavarsit, ci si in mestesugul magiei prea
mare era, in care toata nadejdea paganeasca se punea, ca, daca nu va birui pe
crestini cu cuvintele, atunci cu semnele cele vrajitoresti sa-i dovedeasca.
Iar, sosind ziua infruntarii paganilor cu crestinii, a stat imparatul pe scaunul
sau, cu toata curtea, si a intrat inaintea imparatului si Sfantul Silvestru cu putini
insotitori, avand cativa episcopi ce se intamplasera atunci acolo si au intrat si cei
o suta douazeci de pagani. Si s-a inceput vorbirea, pe care si imparateasa Elena,
dorind sa o asculte, a stat dupa perdea, iar imparatul si curtenii luau seama la cele
ce se graiau de amandoua partile. Deci, intru inceput, paganii pe imparat l-au
judecat, ca ar fi fost inselat de Silvestru, dupa aceea s-au pornit asupra lui Silvestru
si, in sfarsit si impotriva Domnului Hristos graiau cuvinte de defaimare. Iar
Arhiereul, ca un ostas ales, cu proorociile barbatilor celor de Dumnezeu-purtatori
si ale sfintilor Prooroci, dovedea cele ce s-au spus despre venirea lui Mesia, si-i
dovedea pe ei, pe elini, ca pe niste robi ai idolilor, iar pe evrei, ca pe cei ce au
cazut din slava lui Dumnezeu. Si toti n-au putut sa-i stea lui impotriva. Iar
imparatul si toata curtea au laudat pe Silvestru si pe el l-au socotit biruitor la
intrebarile acelea, caci acum, paganii nu aveau ce sa zica impotriva lui Silvestru.
Atunci Zambri, rabinul a zis catre imparat: "Macar ca ne dovedeste pe noi
Silvestru cu cuvintele sale, foarte mester fiind la vorbire, insa noi nu ne vom
departa de legea noastra cea parinteasca, nici vom urma Omului pe care parintii
nostri cu sfat de obste, la moarte l-au dat. Iar ca unul este Dumnezeu, Acela pe
care noi Il cinstim si nu este altul, eu nu cu cuvantul, ca Silvestru, ci cu fapta sunt
gata a arata, daca vei porunci, imparate, sa se aduca aici un bou mare si
neimblanzit, si indata va sti stapanirea ta si toti cei ce stau de fata, ca nu este
Dumnezeu, afara de Dumnezeul nostru." Iar un oarecare, din cei ce stau inaintea
imparatului, a zis: "Am un bou ca acela in cireada mea, nu departe de la zidurile
cetatii, pe care nimeni nu poate sa puna jugul, nici cu mana sa-l atinga." Si indata
a trimis imparatul sa aduca boul acela.
Intru acea vreme, vorbind Sfantul Silvestru, a intrebat pe Zambri: "Pentru
ce-ti trebuie boul? Si cand il vor aduce, ce poti sa-i faci lui?" Iar Zambri a zis:
"Vreau sa arat puterea numelui Dumnezeului nostru, pe care, de-l voi sopti boului

in ureche, indata va muri. Ca nu poate firea cea muritoare sa sufere numele lui
Dumnezeu, nici nu poate sa fie viu acela, care va auzi acest nume. Iar parintii
nostri, cand se aduceau boii la jertfa, numele acela in urechile boilor il graiau si,
indata, cu mare raget, cadeau si, murind, se faceau gata pentru jertfa." Iar Silvestru
i-a zis: "Daca numele acela, precum zici, ucide pe toti cei ce-l aud pe el, apoi cum
tu l-ai invatat si n-ai murit?" Zambri a raspuns: "Nu se cade tie ca sa stii taina
aceasta, de vreme ce vrajmas al nostru esti." Acestea zicandu-le Zambri, a grait
imparatul: "Daca episcopului nu vrei sa-i descoperi taina aceea, apoi sa o spui
noua, ca intr-adevar, lucru de indoire este, fara numai de va zice cineva ca, citinduse scris numele acela, poate sa-l invete." Raspuns-a Zambri: "Nici pe piele, nici
pe hartie, nici pe lemn, nici pe piatra, nici pe orice fel de materie nu poate sa fie
scris numele acela, ca, indata, si scriitorii si acea materie pe care s-ar scrie, pier."
"Atunci spune-ne cum tu insuti l-ai invatat? Caci, cu neputinta este a-l invata, daca
nici nu se graieste, nici nu se scrie." Iar Zambri, a raspuns: "Eu, imparate, sapte
zile am postit, apoi intr-o spalatoare noua de argint am turnat apa curata din izvor
si m-am rugat si s-au scris cuvintele pe apa, cu un deget nevazut, care m-a invatat
numele Dumnezeu."
Iar inteleptul Silvestru i-a zis: "Daca asa ai invatat numele acela, precum
spoi, atunci de ce, cand il graiesti pe el cuiva in ureche, si tu insuti auzi numele
acela, precum il aude si cel caruia il graiesti, cum se face ca tu insuti, auzindu-l
pe el, nu mori?" Raspuns-a vrajitorul: "Ti-am spus tie ca nu se cade sa stii taina
aceea, vrajmas al nostru fiind. Deci, ce nevoie este de cuvinte, cand numai cu
fapta se cade sa aratam ceea ce se graieste si din doua sa-ti alegi una: sau tu,
chemand Numele Nazarineanului tau, sa omori boul, ca si noi sa credem intr-insul,
sau eu voi zice in urechea lui numele dumnezeului nostru si va muri boul acela si
datori vei fi tu sa crezi in dumnezeul nostru." Aceasta auzind-o, toti cei ce stateau
de fata au laudat judecata lui Zambri, iar crestinii se indoiau, insa Sfantul episcop
ii intarea pe ei. Iar imparatul a zis lui Zambri: "Se cade ca tu, mai intai, sa-ti
implinesti fagaduinta, ca tu ai fagaduit ca, numai cu un cuvant, sa omori boul."
Iar vrajitorul a raspuns: "De-mi poruncesti mie ca sa fac aceasta, imparate, apoi
vei vedea puterea dumnezeului meu." Si, acestea zicand, s-a apropiat de bou, pe
care niste oameni puternici, cu funii tari de coarne legandu-l, cu anevoie si cu
osteneala mare il duceau. Deci, apropiindu-se Zambri de el, i-a soptit ceva in
urechea lui si indata boul, racnind foarte tare si scuturandu-se, a cazut mort. Si
toti, vazand aceasta, s-au mirat foarte mult, iar paganii au strigat, batand din maini
si zicand: "Am biruit, am biruit!"
Iar Sfantul Silvestru a rugat pe imparat sa porunceasca sa se faca tacere.
Si, facandu-se tacere, a zis episcopul catre pagani: "Au doara nu este scris in
cartile voastre aceasta, pe care Atotputernicul Dumnezeu a grait: "Eu voi omora
si voi face viu, ucide-voi si eu voi tamadui?" Iar ei au raspuns: "Asa este scris."
Iar Silvestru a grait: "Daca Zambri numai cu numele lui Dumnezeu a omorat boul,
apoi, cu acelasi nume sa-l si invieze, pentru ca Dumnezeu este binefacator, iar nu
raufacator, si aceasta este firea Lui, adica a face bine, iar a face rau este potrivnic

firii Lui, ca voia Lui este totdeauna buna. Si, de se intampla vreodata, ca si cu
ceva rau pedepseste pe cineva pentru folosul altora, insa aceasta se intampla de
nevoie si nu cu voie face unele ca acestea, ci silit fiind de ale noastre fapte rele.
Deci, daca Zambri a facut cu inlesnire ceea ce nu este cu bunavoirea firii lui
Dumnezeu, cu atat mai vartos poate sa faca ce este potrivit cu firea lui Dumnezeu,
adica sa invie boul cu acelasi nume dumnezeiesc, nume prin care l-a omorat, si eu
voi sta langa credinta lui." Iar Zambri a zis catre imparat: "Iata, imparate, voieste
Silvestru ceea ce nu mai este de trebuinta, acum, dupa ce s-a savarsit lucrul cel
minunat." Iar catre Silvestru a zis: "De ai si tu vreo putere, fa vreo minune, cu
numele lui Iisus al tau." Iar episcopul a raspuns: "Daca asta voiesti, iti voi arata
tie puterea Hristosului meu, cand, prin chemarea Sfantului Sau Nume, voi invia
boul acesta, pe care tu l-ai omorat." Zis-a Zambri: "In desert te lauzi, Silvestru,
pentru ca nu se poate sa fie aceasta, ca, adica, boul sa fie din nou viu." Iar
imparatul a zis lui Zambri: "Deci, daca ceea ce zici tu ca este cu neputinta, va
putea episcopul sa faca, atunci vei crede in Dumnezeul lui?" Raspuns-a Zambri:
"Cu adevarat, imparate, ma jur tie, ca de voi vedea boul inviat, voi marturisi pe
Hristos ca este Dumnezeu si voi primi credinta lui Silvestru; asisderea si toti
ceilalti, impreuna cu mine, acelasi lucru vor face."
Atunci episcopul, plecandu-si genunchii, cu staruinta s-a rugat lui
Dumnezeu cu lacrimi, apoi, sculandu-se si mainile ridicandu-si, a grait in auzul
tuturor: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, si Dumnezeule, Caruia
usor ii este a lua viata si a invia, a rani si a tamadui, binevoieste ca, prin chemarea
Preasfantului si de viata facatorului Numelui Tau, sa invieze boul acesta, pe care
Zambri, prin chemarea vrajitoreasca, l-a facut mort, ca vremea este sa se arate
minunile Tale, pentru mantuirea multora. Auzi-ma pe mine, robul Tau, in ceasul
acesta, ca sa se proslaveasca Preasfant Numele Tau." Iar dupa rugaciune, s-a
apropiat de bou si a grait cu mare glas: "De este adevarat Dumnezeul cel
propovaduit de mine, Iisuse Hristoase Cel nascut din Fecioara Maria, scoala-te si
stai pe picioarele tale si, lepadandu-ti toata salbaticia, bland sa fii!" Aceasta
zicand-o Sfantul, indata boul a inviat si s-a sculat si sta bland. Iar Sfantul a
poruncit sa deslege funiile din coarnele lui si i-a zis: "Du-te de unde ai venit si pe
nimeni sa nu vatami, ci bland sa fii, asa iti porunceste tie Iisus Hristos, Dumnezeul
nostru!" Si s-a dus boul cu toata linistea, el care, mai intai, neimblanzit si salbatic
era. Aceasta vazand-o toti, au strigat, ca o singura gura zicand: "Mare este
Dumnezeul Cel propovaduit de Silvestru!" Iar paganii, cu Zambri, alergand la
Sfantul si cuprinzandu-i picioarele, cereau sa se roage lui Dumnezeu pentru dansii
si sa-i primeasca pe ei la credinta crestineasca. De asemenea, si fericita Elena,
deschizand perdeaua dupa care statea sa asculte intrebarile si sa priveasca la cele
ce se faceau, a iesit si a cazut la picioarele Sfantului si, marturisind pe Hristos ca
este Dumnezeu adevarat, a cerut Sfantul Botez. Si a fost botezata, atunci, Sfanta
Elena, la fel si paganii, cu Zambri, si nenumarata multime de popor s-a apropiat
de Dumnezeu si s-a unit cu Biserica lui Hristos.

Dupa aceasta, Sfantul Silvestru s-a dus cu Sfanta imparateasa Elena la


Ierusalim, ca sa caute Crucea Domnului, care aflata fiind, multi pagani au crezut
in Hristos Iisus si i-a botezat pe ei Sfantul Silvestru. Apoi, la Roma intorcanduse, a vietuit cealalta vreme a vietii sale, intru obisnuitele sale osteneli si in grija
cea pentru Biserica lui Hristos. Si asa bine pastorindu-si turma cea cuvantatoare,
a trecut catre Domnul plin de zile. Intru episcopie a petrecut douazeci si trei de
ani si zece luni. Iar acum, in viata cea ne sfarsit, cu ingerii proslaveste pe Tatal si
pe Fiul, si pe Sfantul Duh, pe Unul in Treime Dumnezeu, pe Care si noi sa-L
marim in veci! Amin.

Intru aceasta zi, Sfantul, Parintele nostru Serafim din manastirea Sarov,
care s-a nevoit in anii 1759-1833, savarsindu-se cu pace.
Acesta era din orasul Kursk, nascut din parinti binecredinciosi, Isidor si
Agafia. A intrat in manastirea din Sarov la varsta de 19 ani, iar la 27 de ani a fost
hirotonit preot. Vreme de 10 ani, din 1794 pana in 1804, a trati singur in padure,
pazind in amanunt randuiala Sfantului Pahomie din Egipt, pe care a descoperit-o
in setea lui neobosita de a citi cartile Sfintilor Parinti. In padure, Sfantul Serafim
locuia in tovarasia animalelor salbatice, ursi, lupi, vulpi, care - cum spun martorii
vietii lui - se obisnuisera sa ia hrana din mana lui. La 12 septembrie 1804, Serafim
a fost crunt batut de talhari si a fost gasit fara cunostinta in coliba lui din pustnicie.
Vindecat de rani, intre anii 1804-1807 a primit randuiala de viata a stalpnicilor si
a petrecut foarte multe zile si nopti, rugandu-se in genunchi, pe o piatra, in inima
padurii, indurand grozavele ierni.
Multi ani a stat zavorat in chilia lui din manastire, fara pat, nici incalzire,
avand ca randuiala de viata, rugaciunea lui Iisus, iar ca citire saptamanala, cele
patru Evanghelii, impartite intr-un anume fel (luni, Sfantul Matei; marti, Sfantul
Marcu, miercuri, Sfantul Luca; joi, Sfantul Ioan; vineri, Acatistul Sfintei Cruci;
sambata, Acatistul Tuturos Sfintilor) si Duminica se impartasea cu Sfintele Taine,
pe care preotul i le aducea in chilia sa.
In urma unui vis in care a vazut pe Maica Domnului, insotita de Sfantul
Petru al Alexandriei si Clement Romanul, Sfantul Serafim a primit slujirea de
parinte duhovnicesc (staret) si a inceput sa primeasca inchinatori la chilia sa. El ii
primea numindu-i "Bucuria mea" si ii invata, va viata crestineasca desavarsita sta
in "agonisirea Duhului Sfant". Iisus, Fiul lui Dumnezeu, chemat in rugaciunea
neincetata, Se arata prin venirea Duhului Sfant si amandoua ipostazele duc
impreuna la apropierea de Tatal.
Marturisirea lucrarii de impartasire din lumina dumnezeiasca, asa cuma
cunoscut-o si de care s-a invrednicit Sfantul Serafim, este luata din scrierea
lui, Convorbire cu Motovilov. Iat-o:
"-Si totusi, eu nu inteleg cum pot sa am siguranta ca sunt in Duhul Sfant.
Dupa care semne pot eu sa cunosc singur ca harul Sfantului Duh se afla in mine?

Parintele Serafim raspunde: Dar ti-am spus ca-i foarte simplu: Iata, acum,
suntem amandoi in harul Sfantului Duh... Dar de ce nu ma privesti?"
- Parinte nu pot sa te privesc; ochii sfintiei tale arunca fulgere de lumina.
Fata sfintiei tale e mai arzatoare decat soarele si ma dor ochii. Si Serafim urma:
Te afli in plinatatea Sfantului Duh, altfel n-ai putea sa ma vezi in starea aceasta.
Si, apropiindu-mi-se de ureche imi sopti: Multumeste lui Dumnezeu pentru
milostivirea Lui catre noi. Vezi, n-am facut nici macar semnul crucii, in adancul
inimii m-am indreptat, insa, catre Dumnezeu, zicand: Doamne, fa pe omul acesta
vrednic sa vada, cu ochii lui trupesti, aratarea Preasfantului Duh. Si iata,
Dumnezeu a auzit rugaciunea smeritului Serafim... Dar bine, de ce nu te uiti la
mine? Nu-ti fie teama, Dumnezeu este cu noi... Incurajat, incercai sa ridic ochii si
o spaima sfanta imi cuprinse toata fiinta. Inchipuiti-va fata unui om care va
vorbeste din mijlocul soarelui; ii vezi miscarea buzelor, infatisarea ochilor, ii auzi
glasul, simti ca te tine de umeri, dar nu-i vezi nici bratele, nu vezi nici trupul tau,
nici al celui ce-ti vorbeste, ci vezi numai o lumina stralucitoare, o lumina
orbitoare, luminand intinsul zapezii, pana departe, imprejur, luminand fulgii de
zapada, care nu incetau sa cada, pe mine si pe marele staret.
Si parintele Serafim urma: Daca numai presimtirea, arvuna aceasta a
bucuriei viitoare, umple inima noastra de atata mangaiere si atat inviorare, ce vom
spune de bucuria insasi, care ne este pregatita in ceruri, tuturor celor ce plang aici
pe pamant? Si dumneata, dragul meu, ai plans destul in viata pamanteasca. Dar,
iata, cu cata bucurie te mangaie Dumnezeu... Dar acum e vremea luptelor, a
stradaniilor neincetate, e vremea dobandirii unor puteri din ce in ce mai mari, ca
sa crestem pana la masura deplina a inaltimii lui Hristos... si mostenitor al
scaunului sau, dupa dansul. Atunci, insa, bucuria aceasta, pe care o simtim acum,
in parte si un timp scurt, se va arata in toata plinatatea ei si ne va covarsi toata
fiinta cu desfatari negraite, pe care nimeni nu va mai putea sa le ia de la noi."
Canonizat in anul 1903, pomenirea Sfantului Serafim traieste in evlavia
credinciosilor, ca un mare stalp al sfinteniei crestine, ca un inger pazitor al
crestinatatii. Dumnezeului nostru, marire!

Intru aceasta zi, Cuvant despre Sfantul Vasile cel Mare, cum a izbavit cu
rugaciunile sale pe un tanar inselat de draci.
Eladie, cel ce a fost unceic marelui Vasilie si martor apropiat al minunilor
lui, barbat imbunatatit si sfant, a spus nemincinos un lucru ca acesta: "Un curtean
dreptcredincios, anume Proterie, cercetand Sfintele locuri, a gandit ca sa dea pe
fiica sa intr-una din manastiri, spre slujba lui Dumnezeu. Iar diavolul, cel ce din
inceput uraste binele, a pornit pe o sluga a lui Proterie, spre poftirea fiicei
stapanului sau. Si vazand sluga ca este lucru nelesnicios, si nici indraznind a zice
ceva pentru aceasta, stiindu-se pe sine nevrednic, a mers la un vrajitor ce locuia
in cetatea aceea si toata dorirea sa i-a spus-o, si i-a fagaduit sa-i dea lui aur mult,
de va face sa sa poata lua de sotie pe fiica stapanului sau. Iar vrajitorul, la inceput

se lepada, dar mai pe urma a zis: Daca primesti, te voi trimite la stapanul meu
diavolul si el iti va ajuta tie la una ca aceasta, de vei face si tu voia lui. Iar ticalosul
acela rob a zis: Pe toate cele ce-mi va porunci, fagaduiesc ca le voi face. Iar
fermecatorul i-a zis: Dar te vei lepada de Hristos al tau si vei da scrisoare pentru
aceasta? Iar el a zis: Gata sunt, numai sa-mi castig dorirea mea. Raspuns-a
vrajitorul: De fagaduiesti asa, apoi si eu iti voi fi ajutator.
Si luand o hartie, vrajitorul a scris diavolului asa: De vreme ce mi se cade
a ma sargui, stapanul meu, ca rupand de la crestineasca credinta sa aduc la a ta
stapanire, pentru inmultirea partii tale, iata, trimis-am la tine pe tanarul ce va
aduce scrisoarea mea, aprins de pofta pentru o fecioara si te rog de aceea, sa-i dai
lui ajutor ca sa-si castige dorirea sa, ca si eu, intru aceasta, sa ma proslavesc si cu
mai mare sarguinta sa castig pe multi, care iti vor fi tie placuti. O scrisoare ca
aceasta scriind vrajitorul catre diavolul, i-a dat-o tanarului aceluia si l-a trimis,
zicandu-i: Sa mergi in ceasul acesta al noptii si sa stai la mormintele paganesti si
sa ridici hartia in vazduh si-ti vor sta de fata cei ce te vor duce la diavolul. Iar el,
ticalosul, degraba s-a dus si, stand la morminte, a inceput a chema pe draci spre
ajutor. Si indata in fata lui a stat viclenele duhuri si cu bucurie au dus la capetenia
lor pe cel inselat. Si, vazandu-l ca sedea pe scaun inalt si multime de duhuri
viclene inconjurandu-l pe el, i-a dat lui scrisoarea cea de la vrajitor, pe care, luando capetenia diavolilor, a zis catre tanar: Crezi in mine? Iar el a zis: Cred. Si
diavolul a zis: Oare te lepezi de Hristos al tau? Iar ticalosul a zis: Ma lepad. Graita lui Satana: De multe ori ma inselati voi crestinii, ca atunci cand va trebuie
ajutorul meu, veniti la mine, iar dupa ce va impliniti dorirea voastra, iarasi va
lepadati de mine. Ci, sa-mi faci mie in scris ca te lepezi de credinta ta de buna
voie si fagaduiesti ca sa fii al meu pe veci si sa rabzi cu mine, in ziua judecatii,
vesnica osanda, si asa eu, indata, voi implini dorirea ta. Iar tanarul i-a facut inscris,
precum diavolul a voit.
Atunci pierzatorul de suflete balaur a trimis pe dracii desfranarii si au
aprins pe acea fecioara, cu nesatioasa dragoste catre tanar, atat de mult, incat
nerabdand patima cea trupeasca, a cazut la pamant si a inceput a striga catre tatal
sau: Miluieste-ma, miluieste-ma pe mine, fiica ta, si ma da de sotie tanarului
acestuia al nostru, pe care l-am indragit foarte. Iar de nu-mi vei face mie aceasta,
mie fiicei tale, cea una nascuta, atunci, cu amara moarte, degraba voi muri si vei
da pentru mine raspuns in ziua Judecatii. Aceasta auzind, tatal s-a inspaimantat si
se tanguia zicand: Vai mie, pacatosului, din ce a venit aceasta asupra fiicei mele?
Cine a amagit pe fiica mea? Cine mi-a intunecat lumina ochilor mei? Eu pe tine,
fiica mea, doream sa te logodesc cu Mirele ceresc, ca sa fii vietuitoare impreuna
cu ingerii si ca totdeauna in psalmi si in cantari duhovnicesti sa proslavesti pe
Dumnezeu si prin tine nadajduiam sa fiu mantuit. Iar tu, fara de rusine, de nunta
imi vorbesti? Sa nu ma pogori pe mine cu mahnirea in iad, fiica, sa nu-ti rusinezi
neamul tau, insotindu-te cu un om de nimic. Iar ea, nesocotind cuvintele tatalui
sau, zicea: De nu vei face dupa dorirea mea, apoi singura ma voi ucide. Iar tatal
ei, nestiind ce sa faca, dupa sfatul rudeniilor si al prietenilor sai, a lasat ca, mai

bine sa fie voia ei, decat cu moarte napraznica sa o vada prierind. Si, chemand pe
sluga sa, i-a dat lui, ca sotie, pe fiica sa si averi multe si a zis catre ea: Mergi, fiica
ticaloasa si patimasa, dupa barbat, insa mult te vei cai, pe urma, si nu-ti va fi tie
de folos.
Si, savarsindu-se nedreapta insotire si diavoleasca lucrare implinindu-se,
dupa catava vreme, l-au vazut si bine l-au insemnat altii pe tanarul acela, ca nu
intra in biserica si nu se impartaseste cu Sfintele Taine. Si au spus aceasta femeii
lui: Nu stii ca barbatul tau, pe care l-au ales, nu este crestin, ci strain de credinta
lui Hristos? Iar ea, auzind aceasta, s-a umplut de mahnire si s-a aruncat la pamant
si a inceput a-si rupe obrazul si sa-si bata pieptul si a striga zicand: Nimeni nu sa mahnit vreodata ascultand de parintii sai; cine va spune rusinea tatalui meu; vai
mie, ticaloasei, in cata pierzare am cazut? La ce m-am nascut si, nascandu-ma, de
ce n-am pierit? Asa tanguindu-se ea, a auzit barbatul ei si a alergat la dansa,
intreband-o de pricina tanguirii sale. Si, afland pricina, a inceput a o mangaia,
zicandu-i ca nu sunt adevarate cele zise despre dansul si o intarea, spunandu-i ca
el este crestin. Iar ea, mangainu-se putin cu acele cuvinte ale lui, a zis catre dansul:
De vei voi ca sa ma incredintezi pe mine cu adevarat si fara de grija sa-mi faci
ticalosul meu suflet, apoi maine dimineata sa mergi cu mine la biserica si inaintea
mea sa te impartasesti cu Preacuratele Taine si atunci te voi crede.
Iar ticalosul acela, vazand ca nu se poate pazi taina lui, i-a spus ei cum s-a
dat diavolului. Iar ea, lepadandu-si slabiciunea femeiasca si bun sfat luand, a
alergat la Sfantul Vasile si a strigat: Miluieste-ma, ucenice al lui Hristos,
miluieste-ma pe mine, care n-am ascultat pe tatal meu si m-am supus dracescului
sfat. Si i-a spus lui cu de-amanantul, cele despre barbatul ei. iar Sfantul, chemand
pe barbatul ei, l-a intrebat de este asa, precum spune femeia lui despre el. Iar el a
zis cu lacrimi: Asa, Sfinte al lui Dumnezeu, asa este, ca de voi tacea, apoi faptele
mele vor striga. Si i-a spus lui toate pe rand, cum s-a dat dracilor. Iar Sfantul i-a
zis: Dar voiesti sa te intorci iarasi, la Domnul nostru Iisus Hristos? Raspuns-a
tanarul: Asa, voiesc, dar nu pot. Si i-a zis Vasile: De ce? Raspuns-a: Pentru ca mam lepadat de Hristos cu inscris, si m-am incredintat diavolului. Zis-a Vasilie lui:
Nu te mahni de aceasta, ca iubitor de oameni este Dumnezeu si primeste pe cei ce
se pocaiesc. Iar femeia lui, aruncandu-se la picioarele Sfantului, il ruga zicandui: Ucenice al lui Hristos, pe cat poti, ajuta-ne noua! Grait-a Sfantul catre tanar:
Dar crezi ca te vei mantui? Iar el a zis: Cred Doamne, ajuta necredintei mele. Si
luandu-l pe el Sfantul de mana, a facut spre dansul semnul crucii si l-a dus pe el
in biserica si i-a poruncit lui ca neincetat sa se roage lui Dumnezeu. Si a petrecut
in rugaciune, singur, trei zile. Dupa aceea, l-a cercetat pe el si i-a intrebat: Cum
esti, fiule? Raspuns-a tanarul: Intru mare primejdie sunt, Stapane, nu pot rabda
chiotul dracesc, infricosarile, sagetaturile si bataia cu pietre. Pentru ca, tinandumi inscrisul meu, ma ocarasc, zicandu-mi: Tu ai venit la noi, si nu noi la tine. Iar
Sfantul i-a zis: Nu te teme, fiule, daca crezi cu adevarat. Si dandu-i putina hrana,
l-a insemnat cu semnul crucii si iarasi l-a lasat, pe el tot acolo.

Apoi, dupa putine zile, iarasi l-a cercetat. Si i-a zis: Cum esti, fiule? Zis-a
tanarul: De departe ingrozirile si chiotul lor il aud, dar pe dansii nu-i vad. Si
dandu-i lui putina mancare si rugandu-se pentru dansul, l-a lasat iarasi si s-a dus.
Dupa aceasta, la patruzeci de zile, a venit la dandul si l-a intrebat: Cum te afli
fiule? Iar el a zis: Bine, acum, Sfinte Parinte, pentru ca te-am vazut pe tine in vis,
luptandu-te pentru mine si biruind pe diavolul. Deci, facand Sfantul rugaciune, la scos pe el din biserica si l-a dus in chilia sa. Iar, a doua zi, a chemat tot clerul
bisericii si pe monahi si tot poporul cel iubitor de Hristos si le-a zis: Sa proslavim,
fratilor, pe iubitorul de oameni Dumnezeu, ca, iata, pe oaia cea pierduta, Bunul
Pastor voieste sa o ia pe umeri si sa o aduca in biserica; deci, se cade si noua sa
ne rugam in noaptea aceasta bunatatii Lui, ca sa biruiasca si sa rusineze pe
vrajmasul sufletelor noastre. Deci, s-a adunat poporul in biserica si a facut
rugaciuni de toata noaptea, pentru tanarul ce se pocaia, strigand: Doamne
miluieste! Iar, facandu-se ziua, Vasilie a luat pe tanar de mana si l-a dus cu tot
poporul in biserica, psalmi si laude cantand. Si iata, diavolul, fara de rusine, a
venit cu toata pierzatoarea sa putere, nevazut, vrand ca sa rapeasca pe tanarul din
mainile Sfantului. Iar tanarul a inceput a striga: Sfinte al lui Dumnezeu, ajuta-ma!
Si cu atata indrazneala si nerusinare tabarase diavolul asupra tanarului, incat si pe
Sfantul Vasile il zgaria, tragand la sine pe tanar. Si intorcandu-se fericitul a zis
catre diavolul: Nerusinatule, pierzatorule de suflete, incapatorule al intunericului
si al pierzarii, au nu-ti ajunge tie a ta pierzare, pe care ai facut-o tie si celor cu
tine? Nu incetezi a prigoni zidirea Dumnezeului meu? Iar diavolul a strigat catre
dansul: Ma nedreptatesti, Vasilie. Si pe acest glas diavolesc multi l-au auzit. Si a
zis arhiereul: Sa te certe pe tine Domnul, diavole! Iar diavolul, iarasi, a zis catre
dansul: Vasile, ma nedreptatesti, ca nu eu am mers la dansul, ci el la mine, si s-a
lepadat de Stapanul tau, dandu-mi mie inscris, pe care il am in mainile mele, si in
ziua Judecatii, il voi aduce pe el inaintea Celui de obste Judecator.
Si Vasilie a zis: Bine este cuvantat Domnul Dumnezeul meu, ca nu-si va
slobozi poporul mainile sale rugandu-se, pana ce vei da inscrisul. Si intorcanduse Sfantul catre popor a zis: Intaltati-va mainile voastre si strigati: Doamne
miluieste! Iar poporul, inaltandu-si spre cer mainile, cu lacrimi, multa vreme
striga: Doamne miluieste! Si iata inscrisul tanarului aceluia a venit, purtandu-se
prin vazduh, toti vazandu-l si s-a dar fericitului Vasilie in maini. Si, luand Sfantul
inscrisul in maini, s-a bucurat si a dat multumita lui Dumnezeu. Apoi, inaintea
tuturor, a zis catre tanar: Oare cunosti, frate, zapisul acesta? Iar tanarul a raspuns:
Asa Sfinte al lui Dumnezeu, al meu este, ca l-am scris cu insasi mana mea. Iar
marele Vasile, indata l-a rupt in bucati, inaintea tuturor, si l-a ars. Si, luand in
biserica pe tanar, l-a impartasit cu dumnezeiestile Taine. Iar pe tanar, mult
invatandu-l, si canon cuviincios dandu-i lui, l-a dat femeii sale, care cu netacut
glas preamarea si multumea lui Dumnezeu. A Caruia este slava, acum si pururea
si in vecii vecilor! Amin.

3.
LUNA IANUARIE N 3 ZILE:
Sfntul Prooroc Maleahi (+450 i.Hr.).
Acest Prooroc s-a nascut intr-un sat din Palestina, dupa intoarcerea din
robia Babilonului a poporului evreu, si a trait cu patru sute de ani inainte de
venirea Domnului Hristos. Numele lui, Maleahi, se talcuieste: inger, adica trimis
al lui Dumnezeu. Vremea lui Maleahi a fost o vreme de decadere a cinstirii lui
Dumnezeu; pana si animalele de jertfa aduse la templu, erau dintre cele mai slabe.
Profetul a aratat, insa ca Dumnezeu si-a pregatit "o jertfa curata", in numele
tuturor neamurilor, care va fi jertfa Domnului Hristos, si a pregatit, totodata si "o
intoarcere a inimilor la Dumnezeu", savarsita de in Inainte-mergator al Domnului,
care va fi Ioan Botezatorul, cel cu duhul lui Ilie. In felul acesta, Proorocul Maleahi
a chemat preotii si poporul la datoria credintei.
El a propovaduit pe vremea lui Ezdera si Neemia si este cel mai din urma
prooroc al Vechiului Testament.

ntru aceast zi, Sfntul Mucenic Gordie (+314).


Acest Sfant Mucenic Gordie a fost din Cezareea Capadochiei, ostas de
seama si bun crestin, traind in zilele lui Licinius al Romei. Si s-a pornit atunci
prigoana impotriva crestinilor si a Bisericii lui Hristos; casele crestinilor erau arse,
copiii ucisi fara mila, temnitele gemeau de multimea crestinilor inchisi, altarele
daramate si risipite, pustietatile pline de izgoniti.
Scarbit de atata salbaticie si nemaiputand rabda sa vada indrazneala
paganilor si defaimarea lui Hristos, Gordie si-a lepadat cingatoarea ostaseasca si
a fugit departe in munti si a petrecut cu fiarele. Viata aceasta in munte nu putea
multumi pe un fost ostas, deprins cu lupta. Deci, aprinzandu-se de dragoste fata
de Hristos si luand indrazneala, a alergat ca un leu, din pustie in cetate, cautand
lupta cu prigonitorii.
Si, gasind bun prilej, la marea sarbatoare a zeului razboiului, Marte cand
se aduna multime multa de necredinciosi, Gordie a stat in mijlocul poporului si,
cu indrazneala, propovaduia pe Hristos, incat a intors tot poporul cu fata spre sine.
Deci, a poruncit imparatul, care era de fata, sa fie adus inaintea lui. Si nevoind el
sa se lepede de Hristos, imparatul a poruncit de i s-a taiat capul.

ntru aceast zi, cuvnt de suflet folositor, despre Sfntul Vasilie cel Mare
si despre Sfntul Efrem Sirul.

Precum am auzit din Scriptura, care zice: "Sa desteptati pe cei ce dorm, sa
ridicati pe cei somnorosi si sa indemnati pe cei lenesi", drept aceea, toti, cu frica,
sa ascultati si, cu intelegere, sa luati aminte, la cele ce se spun mai departe:
Au fost doi frati, care aveau copii multi si pe toti la fel ii invatau si le
porunceau ca sa se osteneasca fara de lenevire, si in toate zilele ii indemnau pe ei
ca sa se nevoiasca si in nici o zi nu-i lasau sa umble in zadar, ci de noapte ii
desteptau pe ei la lucru si, iarasi, tarziu se culcau si numai putin somn primeau si,
iarasi, de osteneala se ingrijeau. Si asa s-a umplut casa lor de grau si de vin.
Insa un frate, din cei doi, chemand pe copiii amandoura, le-a zis lor:
"Fratele meu este rau si nu va spune voua o anume zi, ca numai in aceasta,
ostenindu-va, sa va imbogatiti si niciodata sa nu va mai nevoiti. Ca noi, nevoindune toate zilele, nimic n-am sporit, iar, dupa ce ne-am instiintat de ziua aceea, neam nevoit numai intru dansa si de multe bunatati ne-am umplut. Si acum sa
intrebati pe al vostru tata si al meu frate, ca sa va spun voua, ca eu am uitat-o." Iar
ei, de bucurie, au alergat degraba sa intrebe pe tatal lor, ca sa nu se mai nevoiasca
niciodata. Deci, mergand la tatal lor au zis: "Parinte, de ce ne-ai ostenit asa pe noi,
nespunandu-ne ziua in care, de ne-am fi ostenit, de multe bunatati ne-am fi umplut
si cu nescadere ne-am fi indestulat din casa ta?" Iar tatal lor le-a zis: "Nici eu,
fiilor, nu-mi aduca aminte de ziua aceea. Dar sa ma ascultati pe mine, si bunatatile
pamantului veti manca. Mergeti si sa paziti cu grija anul pana se va implini. Iar
dupa ce veti afla ziua aceea, sa veniti la mine indata." Iar ei s-au nevoit cu bucurie
tot anul si au venit, precum le-a poruncit tatal lor. Apoi tatal lor le-a zis: "Oare,
ati aflat ziua aceea?" Iar ei au raspund: "N-am aflat-o." Si le-a dat lor plata dupa
osteneala lor si i-a slobozit, zicandu-le: "Sa deosebiti anul in patru vremi, adica:
in primavara, in vara, in toamna si in iarna, si la care vreme va veti apuca de
osteneli si veti avea prisos, intru aceea este ziua cautata. Iar ei, ostenindu-se si
nevoindu-se, au venit la vreme si i-au zis: "Parinte, mult ne-am ostenit, dar ziua
n-am aflat-o." Iar tatal le-a zis lor: "Apoi, dar, sa luati plata, dupa osteneala. Ci
inca sa ma mai ascultati pe mine: Sunt intr-un an douasprezece luni si fiecare luna
sa paziti, insemnand-o, si intru care luna veti avea prisos, intru aceea se afla ziua."

Iar ei au facut precum le-a poruncit lor si cu dinadinsul s-au ostenit, insa n-au aflat
ziua, cum nimeni nu stie ziua mortii. Si au venit la tatal lor si i-au zis: "Pentru ce,
parinte, atata ne-ai ostenit pe noi? De acum nu ne vom mai nevoi, ca s-a inmultit
averea noastra: adica ariile, tocitorile, dobitoacele, caii, destule sunt, si celor ce
vor veni dupa noi." Deci, le-a zis tatal lor: "Fiilor, au vi se pare ca atata nevoinduva, ati adunat mult? Ci, o data un foc le ia, sau apa, sau talharii. Tot asa si
vrajmasul, diavolul, pe cei ce petrec in lene ii pierde. Ci, cautati ziua si ceasul
acela, intru care zi nici talharul nu le sapa, nici focul nu le arde, nici apa nu le
inneaca, ceasul care ne va afla pe noi gata intru Hristos. Dar inca una am sa va zic
voua. Sunt intr-un an trei sute sase zeci si cinci de zile, iar ceasuri douasprezece
in zi, tot asa si in noapte. Deci, mergeti si nevoiti-va in fiecare zi si ceas. Ca
precum ochiul clipeste, asa si sufletul sare din trup afara." Dar luati aminte si ma
ascultati pe mine, ca sa va spun invatatura pildei acesteia:
Cei doi frati sunt: Vasilie cel Mare si Efrem Cuviosul, care au avut copii
multi. Vasilie, in lume, a semanat cu invatatura tot pamantul, iar Efrem, in pustie,
a hranit fii multi cu lacrimi si cu post. Au invatat, adica, copii multi, unul in lume,
iar altul in pustie. Si i-au invatat sa faca lucruri bune: rugaciune, post, infranare,
blandete, smerenie, milostenie, pentru ca acestea, fara de alta osteneala, ne duc la
Imparatia cerurilor. Si i-au mai invatat sa nu umble in zadar, ci sa lucreze
totdeauna, fiecare in mestesugul sau, ca impotriva celor lenesi se intrarmeaza
diavolul. Tot asa, sa petreaca intru curatie, iar in zilele Sfintei Invieri sa primeasca
Sfanta Impartasanie, ca aceasta este bogatie necheltuita, este plata ostenelilor lor.
Trupul si Sangele Fiului lui Dumnezeu sunt Darurile cele nestricacioase si
mai cinstite decat toata lumea, pe care cei ce le primesc cu credinta, se mantuiesc.
Anul este Biserica, intru care apostolicestile porunci, parintestile
invataturi, proorocestile vorbe si muceniciile purtatorilor de chinuri sunt mai dulci
decat mierea si fagurele. Intru care, cei ce vin, in toate ceasurile si vremile, isi
aduc aminte de moarte, plangandu-si pacatele.
Iar lunile si zilele si ceasurile sunt diferite feluri de morti, care de la
Dumnezeu se trimit oamenilor: ori in apa se afunda si acolo le este moartea, ori
cad de pe cal, ori mergand, se pravalesc si mor, sau din bautura multa; toate
acestea sunt ceasuri. Pentru aceea si de anul, si de lunile si de saptamanile si de
zilele si de ceasurile zilei mortii si de ceasul intru care se va desparti sufletul de
trup, se cade a ne ingriji, precum se zice: "Intru ce te voi afla, intru aceea te voi si
judeca." Ca daca ne va apuca moartea in lucruri bune, adica in pocainta si in
lacrimi, este ca si cum nici n-am muri, ci ca si cum ne-am muta, dintru aceasta rea
viata, intru cea buna. Drept aceea, auzind pilda aceasta si intru toate ceasurile
aducandu-ne aminte de moarte, sa petrecem cu iubire si osteneala, ca aici, intru
putina vreme, sa ne ostenim, iar in veci, sa ne bucuram.

ntru aceast zi, cuvnt din Scar,


despre fericita ascultare.
Un oarecare barbat, cu numele Isidor,
din tagma dregatoriei cetatii lui Alexandru,
lepadandu-se, cu multi ani mai inainte, de lume,
a venit la manastire, unde si eu l-am apucat.
Privindu-l, cuviosul pastor al manastirii,
preainteleptul staret, si vazandu-l foarte pornit
la rau si crud, cumplit si obraznic, a pacalit
viclenia diavolului prin iscusinta omeneasca si
a zis lui Isidor: "Deci, daca te-ai pornit sa porti
pe grumaji jugul lui Hristos, vreau mai inainte
de toate sa te deprinzi cu ascultarea." Iar el a
raspuns: "Precum asculta fierul de fierar, asa si
eu ma dau la ascultare." Iar staretul, multumit
de acest cuvant, a pus indata pe Isidor la scoala de fier, graindu-i: "O, frate, voiesc
ca tu sa stai la poarta manastirii si fiecarui om care va intra si va iesi, sa-i faci
metanie, cu genunchii la pamant, zicand: "Roaga-te pentru mine, parinte, ca sunt
lunatic." Si el a ascutat cum asculta un inger de Domnul.
Si, dupa ce a petrecut el asa sapte ani, si a ajuns la multa smerenie si la
pocainta, a vrut vrednicul de lauda staret, dupa ce au trecut legiuitii sapte ani si
dupa neasemanata rabdare a acelui barbat, sa-l numere, ca pe un vrednic cu fratii
si sa-l invredniceasca de hirotonie, dar el a facut foarte multe rugaciuni, si prin
altii, si prin mine, neputinciosul, pe langa staret, sa-i ingaduie sa-si termine
calatoria vietii in acelasi chip, lasand sa se inteleaga prin cuvant, oarecum
acoperit, ca s-a apropiat sfarsitul si chemarea lui, precum s-a si intamplat. Si
ingaduindu-i Staretul sa ramana in aceeasi stare, dupa zece zile, s-a dus la Domnul
in chip minunat, prin viata fara de slava, luand cu sine la Domnul intru a saptea zi
de la adormirea sa, si pe portarul manastirii, ca ii spusese fericitul: "Daca voi afla
indrazneala la Domnul, vei fi si tu acolo, cat de curand, nedespartit de mine,
precum ai fost, pentru deplina incredintare a ascultarii cea fara de rusinare si a
smereniei, cea asemenea cu Dumnezeu."
Si am intrebat pe acest Isidor, pe cand era inca in viata, ce lucrare facea
mintea lui cand statea la poarta manastirii? Si, vrand de-a pururea-pomenitul sami foloseasca, nu mi-a ascuns nimic: "Intru inceput, zicea el, gandeam ca, pentru
pacatele mele, am fost vandut rob, de unde si metania o puneam cu toata
amaraciunea, in sila si cu sange; dar, dupa ce s-a implinit anul, inima nu-mi mai
era intristata, nedajduind a primi plata, de la Domnul, pentru rabdare. In sfarsit,
dupa ce a mai trecut si alt an, m-am socotit insumi, dupa simtirea inimii, nevrednic
de a petrece in manastire la vederea parintilor, de intalnirea cu ei, de impartasirea
cu Sfintele Taine si de privirea cuiva, in fata. Si, plecand ochii in jos si cugetul

inca si mai jos, rugam fara sovaiala pe cei ce intrau si ieseau din manastire, sa se
roage pentru mine." Dumnezeului nostru slava!

4.
LUNA IANUARIE N 4 ZILE:
pomenirea si Soborul Sfintilor slviti saptezeci de Apostoli.
Acesti saptezeci de Apostoli sunt praznuiti astazi, ca unii pe care i-a ales
Domnul si i-a trimis cate doi, inaintea Sa, in toate cetatile si locurile unde avea sa
mearga El, zicandu-le: "Secerisul este mult, iar lucratorii putini, rugati deci pe
Domnul secerisului ca sa scoata lucratori la secerisul Sau." (Luca 10,2). La
capitolul 10 din Evanghelia sa, Sfantul Apostol si Evanghelist Luca istoriceste
cum au fost trimisi acesti apostoli sa vesteasca pe Hristos, ca niste
inaintemergatori ai dreptei credinte, fiind el insusi unul din acesti saptezeci de
ucenici ai Domnului. Numele lor se afla pastrate in Mineiul pe ianuarie in 4 zile.
Toti acesti ucenici ai Domnului s-au ostenit fiecare in felul sau, sa smulga
pe oameni de la idoli, intorcandu-i la cuvantul lui Hristos, si s-au mutat catre
Domnul, indurand chinuri si prigoniri precum se arata la pomenirea fiecaruia din
ei.
Drept aceea, Biserica Ortodoxa ii cinsteste cu imne ca acesta:
"Ceata ucenicilor lui Hristos, celor saptezeci, sa o laudam dumnezeieste
credinciosii, si sa o praznuim. Ca printr-insii, toti ne-am invatat a cinsti Treimea
cea nedespartita, ca sunt luminatorii dumnezeiestii credinte."
Dumnezeului nostru, slava!

ntru aceast zi, pomenirea Preacuvioasei Apolinaria, cea de la curte,


care n chip brbtesc s-a nevoit (+470).
Pururea pomenita Apolinaria a trait pe vremea imparatului Leon cel Mare
(457-474), fiinca a lui Antemie, care era randuit de imparat sa fie ocarmuitor
Romei. Apolinaria covarsea cu frumusetea si cu intelepciunea pe multe femei ale
acelei vremi. Si in tanara varsta e a ei, a dorit fecioria si se ruga lui Dumnezeu,
ziua si noaptea, ca sa-si castige dorinta ei, adica sa ramana fecioara pana la moarte.
Pentru aceasta s-a rugat de parintii sai, sa-i dea voie sa se duca la Ierusalim. Si,
castigandu-si voia si luand, fericita, slugi si slujnice, asemenea si aur si argint si
haine scumpe, s-a dus la sfanta cetate si acolo le-a impartit toate pe la saraci . Iar,
dupa ce s-a inchinat Sfintelor Locuri, a slobozit pe robi si pe roabe, oprind cu sine
numai un batran si un famen. Pe acestia luandu-i, a pornit sa mearga la Alexandria.
Si, ajungand la un loc ses, a hotarat sa stea acolo, ca sa se odihneasca putin de
osteneala caii.
Si, dupa ce oamenii sai au adormit, atunci de trei ori Fericita, parasind totul,
a fugit, pe ascuns, si a intrat in lunca ce se afla acolo, unde a ramas multi ani, atata
incat pielea trupului ei s-a facut vartoasa, din cauza muscaturilor tantarilor. Apoi,

s-a dus la un schit, unde erau multi sfinti parinti, spunand ca este famen si ca se
numeste Dorotei. Iar cuviosul Macarie, ce se afla acolo, a primit-o pe ea si i-a dat
chilie, intru care inchizandu-se, de trei ori Fericita se ruga lui Dumnezeu, ziua si
noaptea.Insa tatal sau Antemie avea si alta fiica, mult patimind de duh necurat si,
pentru aceasta, a trimis-o la parintii schitului, ca sa o vindece; iar despre fiica lui,
Apolinaria, a obosit cautand-o si mai mult nu mai intreba de ea. Deci, parintii au
trimis pe cea indracita la sora ei, care se arata ca se numeste Dorotei. Si in putine
zile, tanara bolnava s-a slobozit de drac si a fost trimisa de parinti la tatal ei,
sanatoasa. Insa, dupa catava vreme, a inceput tanara a parea ca ar fi insarcinata,
iar tatal ei, socotind ca a ramas grea de la Dorotei, a trimis indata calareti grabnici
si l-au adus pe el inaintea sa.
Atunci Sfanta aratandu-se prin oarecare semne, ca este fiica lui Antemie,
i-a facut pe toti sa se minuneze si sa se inficoseze si, mai ales, pentru minunea ce
se facuse chiar cu sora ei. Dupa aceasta, ramanand putine zile cu parintii sai, s-a
intors la chilia sa, fara sa afle cineva de ceea ce se facuse. Iar, dupa sfarsitul ei, sa cunoscut, de monahi, ca este femeie, de care lucru toti s-au inspaimantat si s-au
indemnat sa multumeasca lui Dumnezeu.

ntru aceast zi, cuvnt din Limonar, despre minunea ce s-a fcut la
copiii ce au slujit Sfnta Liturghie.
De la cetatea ce se numeste Teracus, ca la zece stadii, era un sat, anume
Gonab. Deci, copiii satului acestuia pasteau oile si, cum se intampla intre copii,
alergara sa se joace, precum le este obiceiul. Iar, jucandu-se ei, au zis: "Veniti, cu
adevarat, sa facem si sa aducem jertfa si sa ne impartasim, precum si preotul face
in sfanta Biserica." Si aceasta le-a placut tuturor.
Si si-au pus lor, pe unul, in randuiala preoteasca si, pe alti doi copii, cu
randuiala de diaconi. Deci, au venit la o piatra, ca langa piatra se jucau, si pe
piatra, ca pe un altar, au pus painile, iar intr-un pahar de piatra, vinul. Inca si
inaintea adunarii stateau deoparte si de alta ca niste diaconi. Unii graiau
proscomidia, iar unii, cu braiele, ca si cu niste orare incingandu-se, umbreau, ca
si cu niste ripide si ziceau ecteniile. Iar cel ce se afla cu nume de preot stia sfanta
slujba, de vreme ce era obicei ca in biserica copiii sa stea inaintea preotilor la
sfintele adunari si mai intai, dupa cler, sa se impartaseasca cu Sfintele Taine, ale
lui Hristos, Dumnezeul nostru. Iar in anumite locuri, inca, era obiceiul de cantau
copiii raspunsurile Sfintei Liturghii. Pentru aceea, erau copiii obisnuiti cu slujba,
ca cei ce auzisera cinstitele vosglasuri.
Deci, dupa ce copiii au facut toate dupa obiceiul bisericesc, mai inainte de
a frange painea si mai inainte de a gusta dintr-insele, s-a pogorat foc din cer si a
mistuit toate cele ce erau inainte si a ars piatra toata, incat n-a mai ramas nici locul
pietrii aceleia pe care, adica, au jertfit. Iar copiii, vazand ceea ce se facuse, de
frica, au cazut la pamant si, cu putin, n-au murit, ca nu se puteau misca de la
pamant. Si nemergand ei acasa, la vremea in care aveau ei obiceiul sa mearga, in

spaima zacand intinsi la pamant, au iesit parintii lor din sat, ca sa vada pentru ce
ei n-au venit la vremea randuita. SI au aflat copiii zacand la pamant, si nimeni
dintre dansii nu putea sa graiasca. Deci, vazandu-i mai mult morti si in mare
primejdie, fiecare parinte si-a dus acasa copilul si se intrebau din pricina amortirii
lor si nu puteau sa afle. Si macar ca de multe ori ii intrebau pe ei, pana la noaptea
urmatoare, n-au putut sa dobandeasca raspuns. Dar, incet-incet, copii, aducandusi aminte, le-au spus lor toate cate se petrecusera si, luand la parintii lor, au iesit
si le-au aratat locul unde s-a facut minunea aceea preaslavita si semnul focului ce
se pogorase din cer. Si, incredintandu-se parintii de aceasta, au mers in cetate si
au spus toate episcopului. Iar acela s-a minunat de lucru ce i s-a vestit si a iesit la
locul acela, impreuna cu clerul sau, si cercetand pe copii si auzind de la dansii
ceea ce se facuse si semnul cerescului foc vazandu-l, a dat slava lui Dumnezeu.
Si pe copiii aceia, pe toti, indata i-a trimis pentru o vreme, la manastire. Apoi,
impodobind locul acela, a intemeiat acolo o manastire, iar deasupra, unde s-a
pogorat focul punand altarul, a facut biserica.

ntru aceast zi, chemarea Sfntului Ioan Gur de Aur, pentru


ntmpinarea Domnului la Iordan.
Astazi, se plineste cuvantul cel ce s-a grait prin Proorocul Isaia, adica: "Sa
se veseleasca pustiul si, ca si crinul, sa infloreasca" si foarte sa tresalte pustiul
Iordanului, vazand pe Hristos ca vine la Iordan, ca sa sfinteasca firea apelor.
Iordanul acum se umple de apa si multimea poporului se aduna la dansul. Si, iata,
pe Ioan graind cu mare glas, mustrand fapta cea rea a fatarniciilor si zicand: Fii
de naparca, faceti roade vrednice de pocainta, ca atunci cand va intra in ape Cel
ce boteaza cu foc si cu Duh Sfant si cand va fi marturisit de Tatal din cer si cand
Duhul Sfant Il va arata descoperit ca Fiu al Lui Dumnezeu, atunci cu mine
impreuna sa credeti in Acela, si impreuna cu mine sa-L proslavim, si cu mine
impreuna, ca unui Dumnezeu, Lui sa va inchinati. Caruia se cuvine toata slava,
cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si
in vecii vecilor! Amin.

5.
LUNA IANUARIE N 5 ZILE:
nainte prznuirea Botezului Domnului.
ntru aceast zi nvttur nainte de Botezul Domnului.

Sa aveti stire, fratilor, ca astazi este postul cel dinaintea Botezului Domnului, sa
va adunati, drept aceea, in Biserica, pentru slavoslovia ceasurilor imparatesti, ca
o intrare in lumina praznicului.
Cunoscut va este, fratilor, ca la varsta de 30 de ani de viata tainuita, sfintita prin
munca mainilor sale si prin ascultare, Domnul Iisus vine si se descopere lumii la
Iordan, primind Botezul Sfantului Ioan Proorocul. Si sunt doua darurile pe care ni
le face Domnul, oamenilor si lumii, la botezul Sau: pe de o parte, un dar de
curatire, de spalare, de ispasire, de pocainta pentru toate pacatele lumii; iar, pe de
alta parte, un dar de impartasire din lumina si din sfintenia Duhului Sfant. In scurt,
un dar de smerenie si de ispasire, pe de o parte, si un dar de preamarire si de
ridicare a firii noastre la lumina si la sfintenie, pe de alta parte.
Si, intr-adevar, pe de o parte, Hristos Domnul se smereste la Iordan, ca ia asupra
Lui pacatele lumii intregi si ale fiecaruia din noi in parte, si le ispaseste prin insusi
faptul ca se smereste si primeste botezul pacatosilor, El Care este fara de pacate.
Dar, pe de alta parte, Hristos Domnul e preamarit la Iordan, pentru ca, atunci cand
se deschid cerurile, descoperim ca Domnul Hristos e Dumnezeu-Fiul, Cel venit in
trup omenesc, plin de har si de adevar, ca El necontenit imparte har si adevar celor
ce cred intr-Insul, si ca, astfel, El innoieste, preamareste si ridica necontenit firea
noastra la lumina si la sfintenia ei cea dintai.
Cu adevarat, praznic al mantuirii noastre este praznicul de astazi. E ca o chemare
a Duhului Sfant, sa ne curatim de pacate si, totodata, o chemare sa ne ridicam si
sa slujim pe Dumnezeu si pe oameni, in credinta si pe urmele Domnului nostru
Hristos. Inlauntrul nostru s-a nascut, ca o lumina, dorinta si cautarea de a crede si
de a urma pe Domnul.
Drept aceea, si noi, fratilor, avand un Stapan milostiv ca Acesta, sa nu ne
lenevim, ci in toate zilele sa ne rugam Lui, pentru toate pacatele cele ce le-am
facut, unele cu betii si cu minciuni, altele cu lacomii si cu hotii, ca pentru toate
acestea avem a raspunde inaintea lui Dumnezeu, la infricosata Judecata a lui
Hristos; si robul si cel slobod, si bogatul si saracul, ca acolo nu este judecata dupa

mita, nici dupa fata. Nimeni nu poate sa ajute altuia, nici tatal pe fiu, nici maica
pe fiica, nici frate pe frate, nici sluga pe stapan. Ci, pe fiecare faptele sale ori il
vor indrepta, ori il vor osandi. Drept aceea, fratilor, sa nu tainuim pacatele noastre,
ci, marturisindu-ne duhovnicestilor parinti, sa ne pocaim de ele prin curata
marturisire. Ce de le vom tainui pe ele aici, apoi bucurie mare facem vrajmasului,
iar de le vom marturisi, apoi plans facem vrajmasului, iar lui Dumnezeu, bucurie.
Ca mai multa bucurie se face in ceruri, zice Domnul, pentru un pacatos care se
pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocainta.
De ce, dar, fratilor, nu voim noi sa ne pocaim cand vreodata cadem in vreun pacat,
ci si pana la moarte petrecem intr-insul, ba si alte pacate inca mai adaugam? Dar
noi, dimpotriva, sa lepadam pacatele si sa ne curatim de ele, marturisindu-le,
strigand lui Dumnezeu si zicand: "Stapane, gresit-am la cer si inaintea Ta si nu
suntem vrednici a ne numi fii ai Tai, ci sa ne faci pe noi, ca pe unul din argatii
Tai, si ne iarta noua pacatele noastre, precum si noi iertam pe cei ce ne-au gresit
noua."
Si sa nu se indoiasca nimeni din noi de adevarul ca ne vom scula din morti si
vom raspunde pentru faptele noastre. De vreme ce, ne vom scula toti, fratilor, si
vom raspunde pentru fapte, pentru ganduri si cuvinte. Ca pentru aceasta a venit la
noi Fiul lui Dumnezeu, ca sa strice lucrurile neprietenului si ne-a aratat noua calea
mantuirii, prin pocainta, si a stricat moartea cu a Sa moarte si pururea ne cheama
pe noi, prin Sfintele Scripturi, intru Imparatia Sa. Sa nu ne lepadam, dar de El
pentru putina pofta, pentru ca va veni iarasi din cer, intru slava Sa, ca sa judece
viii si mortii si sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele sale. Sa credem, dar, ca nu
tarziu va veni. Ca despre ziua aceea Domnul Dumnezeu a hotarat, zicand:
"Nimeni nu-L stie pe El cand va veni, nici ingerii din cer, ci numai Tatal singur."
Drept aceea a zis: "Totdeauna lucrand binele, gata sa fiti spre raspunsul si
intampinarea Lui, ca sa puteti scapa in ziua cea rea si sa stati inaintea Fiului lui
Dumnezeu, nerusinati, slavind pe Preasfanta Treime, pe Tatal si pe Fiul si pe
Sfantul Duh, acum si pururea.

ntru aceast zi, Sfintii Mucenici Teopemt episcopul si Teona (+290).


Acest Sfant si Mucenic Teopemt a fost episcop in zilele paganului imparat
roman Diocletian (284-305). Si, ridicand acest imparat mare prigoana impotriva
crestinilor, daduse porunca aspra ca pretutindeni cei ce marturisesc pe Hristos sa
fie prinsi si siliti a aduce jertfa idolilor, iar cei ce nu vor voi sa se lepede de Hristos,
sa fie pusi la infricosatele chinuri. Printre cei dintai, care au fost prinsi, s-a aflat si
Sfantul Teopemt, care a marturisit cu mult curaj ca se inchina lui Hristos si
pastoreste pe cei ce cred in El. Si nevoind el a se lepada de la credinta, a fost dus
la imparat si osandit sa fie aruncat intr-un cuptor de foc, din care a iesit nevatamat.
Apoi, scotandu-i un ochi, a fost adapat cu otrava si, ramanand sanatos, a dus la
credinta pe vrajitorul pagan Teona, care-i daduse otrava. Si, patimind si alte
munci, i s-a taiat capul. Iar pe Teona, care crezuse in Hristos, l-au aruncat intr-o

groapa cu capul in jos si l-au ingropat de viu si asa si-a dat sufletul la Dumnezeu,
primind cununa muceniciei.

ntru aceast zi, pomenirea Sfintei Sinclitichia (+350).


Aceasta Sfanta a fost de neam mare, nascuta in Alexandria si era ucenica a
Sfintei Mucenite Tecla. Si avea bogatie multa foarte, impreuna insa si temere de
Dumnezeu. Si multi se nevoiau sa o ia pe dansa de sotie, pentru frumusetea si
inflorirea staturii ei, dar ea nu avea gand sa se marite, ci, mai vartos, isi inalta
dragostea ei catre Dumnezeu. Si i s-a dat ei sa iasa cu totul in afara grijilor lumesti
si a luat toata nevointa catre cresterea in viata, credinta si intelegerea cea
duhovniceasca, infranandu-si trupul cu post si doborand pe vicleanul luptator,
diavolul. Si, in trup fiind, isi ridica mintea necontenit catre Dumnezeu.
Si aproape de sfarsitul vietii sale, vicleanul diavol a ispitit-o si, ca si pe Iov
oarecand, mult impotriva i-a stat, stricand-o cu bube grele, care i-au mancat tot
trupul. Iar ea, la optzeci de ani ajungand, n-a incetat, nici a parasit ostenelile sale,
neslabind in rabdare si increderea ei in Dumnezeu. In cele din urma trei luni de
viata, o boala grea i-a luat si darul vorbirii. Si asa, cu lupta barbateasca, a raposat
in pace si, dandu-si sufletul in mana lui Dumnezeu, si-a luat cununa de biruinta
cu Sfintii.

ntru aceast zi, Cuvnt ca s nu osndim pe nimeni.


In zilele imparatilor Leon si Alexandru (886-912) un domn oarecare din
Peloponez a cumparat un copil, tatar de neam, ai l-a dat pe el preotului, ce-i slujea
in biserica din casa lui, sa-l creasca si sa-l invete carte. Iar, dupa ce se deprinsese,
copilul slujea preotului la trebuinta lui. Si cand era el de doisprezece ani, l-a
intrebat pe el stapanul lui: "Oare tatarii crestini sunt?" Si i-a raspuns lui: "Ba nu,
stapane al meu, nu sunt crestini; inca, dupa cat mi se pare, nici eu nu sunt botezat."
Si i-a zis stapanul lui: "Apoi cum te impartasesti, nefiind crestin. Eu socoteam ca
tu esti botezat si, pentru aceea, n-am oprit pe preot ca sa-ti dea facatorul de viata
Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos." Si i-a raspuns copilul: "Eu
stapane, n-am stiut. Ci, cum vedeam pe alti copii impartasindu-se, asa si eu ma
impartaseam." Atunci a chemat domnul acela pe preot si i-a poruncit sa boteze pe
copil.
Deci, dupa ce l-a botezat si dupa sfarsitul Dumnezeiestii Liturghii, a venit indata
copilul la stapanul sau, tinandu-si faclia aprinsa si i-a zis lui domnul sau: "Mergi
de cheama pe cel ce te-a botezat pe tine." Iar copilul, mergand, a aflat pe preot
ingrijind Sfintele Daruri si, intorcandu-se, a zis stapanului sau: "Nu este acum,
stapane, cel ce m-a botezat pe mine." Si i-a zis stapanul: "Cum de a iesit atat de
repede?" Si iarasi a zis copilului: "Mergi de cheama pe cel ce te-a botezat pe tine."
Iar copilul, iarasi mergand, a aflat pe preot acoperind Sfintele Daruri. Si,

intorcandu-se a zis stapanului sau: "Nu este acum, stapane, cel ce m-a botezat pe
mine." Si a zis stapanul: "Nu a putut iesi atat de repede." Si iarasi a zis copilului:
"Mergi de cheama pe cel ce te-a botezat." Iar copilul mergand, a vazut pe preot si
i-a spus Stapanului: "Nu este acolo cel ce m-a botezat." Deci, s-a mirat domnul si
a zis catre alta sluga: "Mergi de cheama pe preot." Iar sluga mergand, l-a aflat pe
el ispravind de ingrijit Sfintele Daruri si l-a chemat pe el. Iar dupa ce a venit, a zis
stapanul catre copilul cel botezat: "Cum de ai zis tu ca nu este acolo cel ce te-a
botezat? Cine dar este acesta?" Iar copilul a zis: "Cu adevarat, Stapane, nu m-a
botezat pe mine acesta, ca cel ce m-a botezat avea fata ca un fulger si stralucea ca
soarele si acela a facut domnezeiasca slujba. Iar cand slujea acel infricosat preot,
acest preot, sta afara, inaintea bisericii, legat cu lant de fier peste grumajii goi, de
maini si de picioare. Si-l tineau pe el doi vineti buzati si groaznici, pana ce acela
cu chipul luminos a sfarsit dumnezeiasca Liturghie. Si inca era el in biserica
atunci, cand am venit eu la tine, stapane, si tu m-ai trimis sa-l chem pe el." Si
acestea auzindu-le domnul, s-a mirat si frica l-a cuprins pe el pentru cele ce se
ziceau de catre copil.
Deci, luand de mana pe preot, l-a dus pe el in camara sa si i-a zis lui: "Ce sunt
acestea, pe care le spune copilul." Iar preotul, cazand la picioarele domnului
aceluia, cu lacrimi, a zis: "De vreme ce Domnul Dumnezeul meu n-a tainuit de
stapanul meu cele despre mine, ii voi spune adevarul: Eu stapane al meu, cand
eram la locul si patria mea, fiind ispitit de vrajmasul sufletelor noastre, am cazut
in pacat. Si instiintandu-se episcopul meu, mi-a dat mie canon ca sa nu ma mai
ating de cele preotesti. Insa eu, sarac fiind si fara de popor neputand trai, am venit
aici si tu stapanul meu, milostivindu-te spre strainatatea si saracia mea, m-ai
primit pe mine in casa ta. Iar eu, ticalosul, calcand constiinta mea si canonul cel
dumnezeiesc nepazind si vesnicele si infricosatele munci uitandu-le, am slujit
pana astazi. Insa, de vreme ce Dumnezeu a descoperit cele despre mine, nu mai
sunt vrednic de acum nici sa privesc la tine, stapanul meu."
Deci, acestea auzind domnul acela i-a zis lui: "Omule, mai de folos iti era tie sati ceri painea ta, decat, pentru viata aceasta vremelnica, sa calci porunca lui
Dumnezeu, indraznind la cele de neatins si infricosate, ca despre acestea zice
dumnezeiescul Apostol, ca ingerii doresc sa priveasca, dar tu cum ai indraznit,
nevrednic fiind?! Insa de vreme ce iubitor de oameni este Dumnezeu si primeste
pe cel ce se pocaieste cu adevarat, mergi, dar la o manastire si mult sa te caiesti in
cealalta vreme a vietii tale, ca sa-ti fie tine milostiv Domnul, pentru o necuratie
ca aceea a ta. Ca nu este alt pacat mai rau, afara de acela cand preotul, nevrednic
fiind, indrazneste a sluji tainele lui Dumnezeu." Si acestea zicand, l-a trimis pe
dansul la manastire. Dumnezeului nostru marire, acum si pururea si in vecii
vecilor! Amin.

6.

LUNA IANUARIE N 6 ZILE:

Sfnta si Dumnezeiasca Artare a Domnului Dumnezeu si Mntuitorului


nostru Iisus Hristos.
Dupa intoarcerea Sa de la templul din Ierusalim, unde ramasese, la
doisprezece ani, Domnul Iisus s-a aflat in Galileea, in cetatea Nazaret, unde a
crescut, tainuindu-Si inaintea oamenilor puterea si intelepciunea dumnezeirii
Sale, pana la treizeci de ani, ca necuviinta se socotea la iudei, ca cineva, inainte
de treizeci de ani, sa tie randuiala de dascal sau preot. Pentru aceasta si Hristos,
pana la atatia ani, nu a inceput propovaduirea Sa. Si vietuia in Nazaret cu
Precurata Maica Sa si cu Dreptul Iosif, care era tamplar, pana ce acela a fost viu,
cu care impreuna se si ostenea la lucrul tamplariei. Iar murind acela, singur lucra
cu mainile Sale, castigandu-si hrana lui si a Preacuratei Maicii Sale, din osteneala
mainilor, ca sa ne invete pe noi a nu ne lenevi, nici a manca painea in zadar.
Si implinindu-se acei treizeci de ani si vremea dumnezeiestii Lui aratari
venind, ca sa se arate lui Israel, cum zice Scriptura, atunci a venit cuvantul lui
Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie, trimitandu-l pe el ca sa mearga
si sa inceapa a boteza cu apa. Si i-a dat lui si un semn incredintat, dupa care putea
sa cunoasca pe Mesia, Cel ce atunci venise in lume, precum singur Botezatorul ne
spune, zicand: "Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis mie: desupra
Caruia vei vedea Duhul, pogorandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce
boteaza cu Duh Sfant." Deci, ascultand Ioan cuvantul lui Dumnezeu, a venit in
partea Iordanului, propovaduind botezul pocaintei, intru iertarea pacatelor, el fiind
acela de care zisese proorocul Isaia mai inainte: "Eu sunt glasul celui ce striga in
pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui."
Si ieseau la dansul oamenii din toata latura Iudeii si a Ierusalimului si se
botezau in raul Iordanului, de la dansul, marturisindu-si pacatele lor. Atunci, a
venit si Iisus din Galileea la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de la dansul. Si era
vremea cand Ioan spusese poporului, zicand: "Vine dupa mine, Cel mai tare decat
mine, Caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg curelele incaltamintelor Lui. Ca eu v-am
botezat cu apa, iar Acela va va boteza cu Duhul Sfant." Deci, a venit atunci si
Iisus sa se boteze, macar ca nu ii trebuia botezul, ca unul ce era curat si nespurcat,
si din Preacurata si Preasfanta Maica-Fecioara se nascuse, fiind El si Izvorul a
toata curatia si sfintenia. Insa, ca Cel ce a luat asupra Sa pacatele a toata lumea,
ca Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii, a venit la rau, ca sa le spele
pe ele cu botezul pocaintei. A venit la ape, ca sa sfinteasca firea apelor, a venit sa
se boteze, ca sa ne gateasca noua scaldatoarea Sfantului Botez, la Ioan a venit, ca
acesta sa fie pentru dansul martor nemincinos, ca unul ce a vazut pe Duhul Sfant
pogorandu-se peste El, Care se boteza, si glasul Tatalui de sus a auzit. Si L-a
cunoscut Ioan cu Duhul si se apara, zicand: "Eu am trebuinta sa ma botez de la
Tine si Tu vii la mine?" Ca Ioan avea trebuinta, cu adevarat, de botezul cel de la
Domnul, ca cela ce era in pacatul neascultarii, cel adus de Adam asupra a tot
neamul omenesc. Iar Domnul a zis catre dansul: "Lasa acum, ca asa se cade noua
a implini toata dreptatea." Ca si cum ar fi zis: "Mi se cade Mie sa implinesc si

aceasta porunca a lui Dumnezeu." Ca porunca a Lui era cu adevarat botezul lui
Ioan, precum intelege Sfantul Ioan Gura de Aur.
Si s-a botezat, Iisus, de treizeci de ani fiind, de vreme ce, la varsta de
treizeci de ani, omul se pleaca cu lesnire catre tot pacatul. Ca graieste Sfantul Ioan
Gura de Aur: "Cea dintai varsta a copilariei are multa nestiinta si nebunie; cea de
a doua varsta a tineretilor, cu pofta trupeasca se aprinde; iar cea de treizeci de ani,
varsta barbatului desavarsit, aceasta robeste pe om tuturor pacatelor. Deci, pentru
aceasta si Hristos Domnul a asteptat pana la aceasta varsta cu Botezul, ca la toate
varstele sa implineasca voia Domnului si sa sfinteasca firea noastra si sa ne dea
putere ca sa biruim patimile si sa putem scapa de pacatele cele de moarte. Iar,
dupa Botezul Sau, Domnul a iesit indata din apa, adica, n-a zabovit in apa. Se
spune, in adevar, ca Sfantul Ioan Botezatorul, pe fiecare om care se boteza, il
afunda in apa pana la grumaji si-l tinea asa pana ce toate pacatele sale isi
marturisea si atunci il lasa pe el si iesea din apa. Dar Hristos, fiind fara de pacat,
n-a zabovit in apa, si pentru aceasta Evanghelia zice ca a iesit indata din apa.
Si, iesind Domnul din rau, i s-au deschis Lui cerurile, stralucind de sus o
lumina in chip de fulger si Duhul lui Dumnezeu spre Domnul, Cel ce S-a botezat,
S-a pogorat, la vedere, ca un porumbel. Caci, precum in zilele lui Noe, micsorarea
apelor a vestit-o o porumbita, tot asa si aici, micsorarea pacatului s-a vestit cu
asemanarea porumbelului. Si Duhul Sfant S-a aratat sub aceasta asemanare,
fiindca aceasta pasare este curata si iubitoare de oameni si blanda si fara rautate
si la loc urat nu sta. Asa, si Duhul Sfant, este izvor al curatiei, izvor adanc al iubirii
de oameni, invatator al blandetilor, vistier al bunatatilor, si fuge de la cel ce se
tavaleste in mocirla pacatului, fara de pocainta. Si, pogorandu-se Duhul Sfant, ca
un porumbel, peste Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicand: "Acesta este
Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit." Aceluia se cuvine slava si stapanirea
in vecii vecilor! Amin.

ntru aceast zi, nvttur, pe scurt, despre Sfntul Botez.


Odata cu Botezul Domnului, praznuim astazi, fratilor, si sarbatoarea
botezului nostru, al fiecaruia dintre noi. Eram niste prunci nestiutori, cand am
primit Sfantul Botez. Sa intelegem acum, cand suntem mari, ceea ce atunci nu
puteam intelege si sa primim, printr-o alegere libera, drumul credintei, pe care,
inca din pruncie, Biserica l-a deschis inaintea libertatii noastre.
Taina Botezului, fratilor, este, precum se stie, cea dintai din cele sapte
Taine ale Bisericii. E Taina fara de care nu poti fi crestin. Mantuitorul a randuit
Taina aceasta dupa Invirea Sa, cand a zis Apostolilor Lui: "Mergand, invatati toate
neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh." (Matei
28,19), dar, de fapt, El ne-a pregatit aceasta duhovniceasca scaldatoare inca din
ziua Botezului Sau, de la Iordan. Este Taina prin care ne curatim de pacatul
stramosesc; moare, adica, omul vechi din noi si se naste omul cel nou, prin
impartasirea din harul Sfantului Duh al Domnului, putand a nadajdui ca, prin

credinta si fapte bune, sa ajunga a dobandi mantuirea (Fapte 2,38). Este lucrarea
vazuta si nevazuta a nasterii din nou a omului "din apa si din Duh" (Ioan 3,5).
Sfantul Botez nu poate fi savarsit decat de Sfintii Apostoli si de urmasii
lor, episcopii si preotii. Numai in caz de primejdie de moarte, il poate savarsi orice
mirean botezat, dar si atunci daca pruncul scapa cu viata - preotul trebuie sa-i
citeasca celelalte rugaciuni si sa-l faca partas si celorlalte Taine, care stau la poarta
de intrare a omului in crestinism, adica Taina Sfintei Impartasanii si Taina Ungerii
cu Sfantul Mir.
Unii rataciti de la dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe nu recunosc botezul
copiilor. Ei socotesc ca botezul trebuie facut la o varsta mai inaintata (dupa 16
ani). Acestia nu tin seama nici de poruncile Sfintei Scripturi (Fapte 14,14-16, 2734, 48;I Cor.1,16), nici de hotararile Sfintelor Sinoade (de ex. Sinodul din
Cartagina, care prin canonul 124, a hotarat: "Toti cei ce nu vor sa primeasca
botezul pruncilor, sa fie anatema) si nici de marturiile Sfintilor Parinti.
Noi insa, dreptcredinciosii, la aceasta sfanta praznuire a Bobotezei, ne
ducem cu gandul la ziua sfantului nostru botez, fiecare pentru sine si toti laolalta,
si-L rugam pe Dumnezeu, de fiecare data, sa ne spele din nou, duhovniceste, de
toate pornirile firii noastre pacatoase, omorand pe omul cel vechi din noi, si sa ne
daruiasca harul, puterea si bucuria sa ne simitim si sa fim o faptura noua, cu
adevarat, prin harul si prin impreuna-lucrarea cu noi a Duhului Domnului nostru
Iisus Hristos. Amin.
7.
LUNA IANUARIE N 7 ZILE:
Soborul Sfntului Prooroc, Mergtorului nainte si Boteztorului Ioan.
Ziua de astazi, a doua zi dupa Botezul Domnului, este inchinata preamaririi
Sfantului Ioan Inaintemergatorul, ca unul care, botezand pe Mantuitorul in Iordan,
a descoperit cel dintai lumii, dupa semnul ce i se dase de sus, ca Domnul Iisus
este cu adevarat Mesia, Marele Trimis al lui Dumnezeu, Mesia cel asteptat de
toata lumea si de noi, sa vina sa ne curete, sa ne sfinteasca, sa ne lumineze, sa ne
primeasca viata si fiinta noastra de oameni, mereu si de-a pururea si sa ne
mantuiasca.
Dar Sfantui Ioan a fost Prooroc si un Inaintemergator fata de Mantuitorul
Iisus, in toata viata si stradania lui. Mai intai, Sfantul Ioan este pecetluit cu aceasta
chemare inca de la venirea lui pe lume, printr-o nastere minunata si vestit de inger
(Luca1,17,76); apoi, inca de foarte tanar, el este un Prooroc al pocaintei. El iubeste
infranarea si viata aspra din pustia Iordanului. Aici traieste el, predica,
marturiseste si boteaza in Iordan, pe cei care cred in el (Luca 3,1-6; Matei 3, 2-6);
predica lui era: schimbarea vietii; intoarcerea la Dumnezeu si impacarea cu El,
pentru a primi viata noua pe care o aduce Imparatia lui Mesia: "Pocaiti-va ca s-a
apropiat Imparatia cerurilor" (Matei 3,2). El este cel dintai care face ceea ce
predica, prin infranarea si viata grea pe care o duce. Imbracat in haina aspra, de
par de camila, nemancand paine, nici band vin (Matei 3,4; Luca 7,33), graninduse doar cu lacuste si miere salbatica, ca un adevarat inger in trup, cum il arata
unele icoane; Botezul lui Ioan nu era botezul nostru al crestinilor. El insusi facea

deosebirea intre cele doua botezuri: "Eu va botez cu apa spre pocainta. Mesia va
boteza cu Duh Sfant si cu foc, spre mantuire (Matei 3, 11). Dar Sfantul Ioan, si
pentru botezul sau, cere "roada vrednica de pocainta" (Matei 3,8), dragoste de
oameni, milostenie, dreptate, omenie, osandind pe fatarnicii care-l ispiteau, carora
el le spunea "pui de vipera" (Matei 3,7); atat de mare faima de prooroc al
Domnului isi atrasese Ioan, ca multi se intrebau: "Nu cumva Ioan este HristosMesia?" Iar Ioan le raspundea: "Nu sunt eu Hristos. Eu sunt glasul celui ce striga
in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui. Sunt solul trimis sa
gatesc calea inaintea Lui, Eu va botez cu apa, dar in mijlocul vostru sta Unul, pe
care voi nu-L stiti, Care este mai mare decat mine si eu nu sunt vrednic sa-I dezleg
cureaua incaltamintelor Lui. Si tocmai pentru aceasta am venit, botezand cu apa,
ca El sa fie cunoscut in Israel (Ioan 1,31); Mantuitorului insusi cinsteste pe Sfantul
Ioan, ca pe un adevarat Prooroc al Domnului. Vorbind despre Ioan, Mantuitorul
spune: "Ce ati iesit sa vedeti in pustie? Un prooroc? Da, va spun, dar si mai mult
decat un prooroc. Adevar va spun ca, intre cei nascuti din femeie, nu s-a sculat
unul mai mare decat Ioan Botezatorul" (Matei 11,7-11). Iar dovada cu fapta este
ca Iisus S-a lasat botezat de Ioan, in Iordan. In toata Evanghelia, dealtfel, Ioan
este pentru Mantuitorul, un martor al lui Dumnezeu, de mare incredere; momentul
de culme, din viata Sfantului Ioan a fost, insa, momentul cand, botezand, Ioan
descopera, in sfarsit, printre oamenii din vremea lui, pe Hristos-Mesia, in persoana
Domnului Iisus, dupa semnul ce i s-a incredintat: "Am vazut Duhul pogoranduse, din cer, ca un porumbel si a ramas peste El. Si eu nu-L cunosteam pe El,
marturiseste Ioan, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: "Peste
Care vei vedea Duhul pogorandu-se si ramanand peste El, Acela este Cel ce
boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acela este Fiul lui
Dumnezeu (Ioan 1,32-34). E ceasul din viata Sfantului pe care-l praznuim astazi,
la 7 ianuarie. E ceasul cand Ioan intelege ca, la Botezul sau in Iordan, Domnul
Hristos era, de fapt "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii" (Ioan,
1,29), Care S-a botezat, adica, pentru noi, El fiind fara de pacat; dar, insasi slujirea
Sfantului Ioan fata de Mantuitorul, din clipa aceasta, se schimba si se face o
fierbinte daruire pentru Domnul Iisus, pana la jertfa. Asa, pe doi din cei mai buni
ucenici ai sai, Sfantul Ioan ii indeamna sa se duca si sa urmeze pe Domnul Iisus
(Ioan,1,35-40). Iar, cand cativa din ucenicii sai incearca sa destepte o pornire de
invidie in inima invatatorului lor, fata de Mantuitorul, Sfantul Ioan, printr-o
zguduitoare inaltime de suflet, le raspunde: "Un om nu poate sa ia nimic, daca nui este dat de sus. Cel ce vine din cer este mai presus de toti. Trebuie ca El sa
creasca, iar eu sa ma micsorez". (Ioan,3,27-31); si, iata, acum, si sfarsitul. In lupta
lui pentru trezirea sufletelor, Sfantul Botezator nu putea sa nu se intalneasca si cu
pacatul cel mai scandalos din tara sa: regele Irod Antipa isi izgonise legiuita sotie
si traia acum cu Irodiada, sotia fratelui sau Filip. Ioan ii zicea: "Nu se cade, rege,
sa ai femeia pe sotia fratelui tau" (Marcu 6,18). Dar mania Irodiadei nu dormea.
Mai intai, ea a capatat de la Irod, arestarea lui Ioan si intemnitarea lui la Maherus,
dincolo de Iordan. La ospatul din ziua nasterii lui Irod, fata Irodiadei, insa, a

dansat atat de placut, ca regele i-a fagaduit orice-i va cere. Si, astfel, prin dansul
fiicei sale, Irodiada a avut pe tipsie, de la rege, capul marelui Prooroc. Prietenul
Mirelui s-a mutat la cer, ca Mucenic al Legii Domnului.

ntru aceast zi, istorisire a Sfntului Teodor, episcopul Edesei, despre


un stlpnic minunat din acea cetate.
A fost in Edesa un oarecare stalpnic si acesta a venit la Sfantul Teodor,
episcopul din aceeasi cetate, si l-a intrebat pe el, zicandu-i: "Duhovnicescule
parinte, cati ani ai de cand vietuiesti pe acest stalp? Si, care este lucrul pustnicirii
tale, sa nu ascunzi de mine, pentru Domnul?" Iar batranul, suspinand din adancul
inimii si de lacrimi cuprinzandu-se, i-a rapsuns: "Pentru certarea Domnului, iti voi
libera tie, insa tu sa nu spui nimanui, pana ce Domnul ma va slobozi pe mine din
viata aceasta.
Eu, in zilele tineretelor mele, lepadandu-ma de lume, impreuna cu fratele
meu cel mai mare, slujind in manastire ca la trei ani, am dorit sa fim la liniste. Si,
cu sfatul duhovnicescului nostru parinte, am iesit la pustietate si am aflat pesteri,
nu departe unul de altul, si acolo pustniceam, numai cu verdeturi hranindu-ne, iar
sambata si Duminica, impreuna ne rugam si din verdeturi, la un loc, gustam si
iarasi ne desparteam. Insa, ingerii lui Dumnezeu, ne mangaiau pe noi. Iar intr-o
zi, umbland prin pustie, osebiti unul de altul, si adunandu-ne verdeturi, am vazut
pe fratele meu stand in uimire si cu semnul crucii insemnandu-se pe sine, apoi
sarind locul acela, fugind si intrand in pestera sa. Iar eu, mirandu-ma de saritura
si fuga lui cea iute, m-am dus la acel loc sa cunosc ce rau a vazut fratele meu, de
a fugit. Si am vazut o gramada de aur varsata si, facand rugaciune si dezbracandumi mantia, am luat aurul si abia l-am dus pe el in pestera mea, dar fratelui meu nu
i-am spus. Apoi, m-am dus in cetate si am cumparat o casa buna si am zidit
biserica si am facut manastire si am adunat patruzeci de calugari si casa de
ingrijire a bolnavilor am facut. Dupa aceea, afland un bun gospodar, l-am pus pe
el egumen si am dat toate in mainile lui si ca la o mie de galbeni, iar o mie am
impartit-o saracilor si nu mi-am lasat mie nici un galben. Deci, lasand pace
egumenului si sarutand pe frati, m-am dus in pustie sa caut pe fratele meu.
Dar mi-a venit mie un gand de mandrie ca, adica, fratele meu n-a putut sa
gospodareasca bine bogatia ce o aflase, iar eu lucru bine primit la Dumnezeu am
facut. Si vazand pestera fratelui meu, ma tulburam cu gandurile mandriei,
socotindu-ma pe mine mai bun decat dansul. Si iata a venit la mine ingerul cel ce
umbla impreuna cu mine de la inceput si, cautand la mine cu ochi manios, mi-a
zis: "Pentru ce te mandresti? Iti spun tie, ca toata osteneala ta, de atata vreme, la
zidirea bisericii si a manastirii si la toate cele cate le-ai facut, nu se aseamana cu
saritura fratelui tau, cand a sarit pe deasupra gramezii celei de aur pe care o aflase.
Ca nu peste aur a sarit, ci peste prapastia bogatului, din Evanghelie, a sarit (Luca
16,26), ca si Lazar cel sarac si a venit usor la locul unde sta Avraam. El s-a sarguit
sa placa lui Dumnezeu, iar tu oamenilor. Drept aceea, fara de asemanare, mai inalt

decat tine este, iar tu nicidecum nu vei ajunge la locul lui, macar ca te crezi
adevarat pustnic. Ci, iata, nu vei vedea fata lui in toata viata ta, nici impreunapetrecerea cu mine nu o vei dobandi, pana ce vei imblanzi pe Dumnezeu cu multe
lacrimi si cu sfaramare de inima si atunci ma vei vedea pe mine si te vei mangaia."
Acestea zicandu-mi, s-a facut nevazut de la ochii mei.
Iar eu, sarguindu-ma, am ajuns la pestera fratelui meu, insa n-am putut sal vad pe el si am strigat, tanguindu-ma si smerindu-ma, pana ce n-am mai putut
plange. Deci, sapte saptamani am plans in pustia aceea, rugand pe sfantul inger ca
sa se milostiveasca spre suspinarea si plansul meu. Iar intru a saptea zi a
saptamanii a saptea, mi-a venit un glas, zicandu-mi: "Se cade tie sa mergi in
cetatea Edesei si sa te sui pe stalpul cel aproape de biserica Sfantului Gheorghe si
acolo sa te pocaiesti, pana ce se va milostivi spre tine Domnul." Si plangand, am
venit patruzeci de zile pana aici si pe acest stalp suindu-ma, m-am linistit. Si timp
de patruzeci si noua de ani stand aici, cu multe ganduri m-am luptat, iar in anul al
cincizecilea, spre seara tarziu, intr-o sambata, o lumina dulce mi-a stralucit in
inima mea si mi-a stralucit in inima mea si mi-a gonit intunericul cel patimas, apoi
toata noaptea cu lacrimi am privegheat. Iar in ceasul al treilea din zi, Duminica
fiind, s-a facut glas catre mine de la inger: "Pace tie si mantuire!" Iar eu, mangaiat
cu inima, am cazut cu lacrimi, zicand: "Pentru ce m-ai lepadat de la fata ta si de
fratele meu m-ai despartit? Si iata zac, de multe ispite fiind cuprins." Iar ingerul,
apucandu-ma de mana, m-a ridicat pe mine si mi-a zis: "Pentru gandul tau, m-am
departat de la ochii tai, de vreme ce ai defaimat pe fratele tau, dar nu te-am parasit,
pazindu-te pe tine, precum mi-a poruncit mie Dumnezeu. Iar, acum, ca te-ai
smerit, Si-a adus aminte de tine Dumnezeu si mi-a poruncit mie ca sa fiu cu tine
si in veacul acesta si in cel viitor. Inca, iata, ti-a daruit tie Dumnezeu un dar, ca sa
vezi pe cei drepti si pe cei pacatosi. Viu este si fratele tau, dar numai in veacul cel
de acolo te vei vedea cu dansul."
Deci, din ziua aceea, parinte, vad ingerii si gonesc duhurile cele viclene.
Iar, daca vad pe vreun om drept, apoi ingeri luminati sunt de amandoua partile lui,
iar dracii stau departe, neindraznind sa se apropie de el. De este sarac, apoi mare
este darul lui Dumnezeu spre dansul. Iar daca vreun bogat si pacatos trece pe langa
mine, vad cate o turma de draci pe langa ei, iar sfantul lui inger, stand departe, se
mahneste de pierzarea lui; dar cand voiesc dracii sa piarda sufletul omului aceluia,
nu-i lasa pe ei ingerul, ci sabie goala avand, ii goneste pe ei. Deci, vazandu-le eu,
de cei drepti ma bucur, iar de cei pacatosi ma mahnesc si rog pe Dumnezeu ca sa
se intoarca ei de la pacate si sa se faca mai buni prin pocainta. Pentru ca asteapta
Bunul Dumnezeu intoarcerea si pocainta pacatosului si-i daruieste lui adaugire de
viata, pana ce fiecaruia i se sfarseste vremea hotarata a vietii lui."
Deci, aceste cuvinte de suflet folositoare au vorbit toata noaptea sfantul
episcop, impreuna cu cuviosul stalpnic si s-a dus episcopul de la batran,
bucurandu-se ca s-a invrednicit a afla pe un barbat ca acela. Dumnezeului nostru,
slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

8.
LUNA IANUARIE N 8 ZILE:
Preacuviosul Printele nostru Gheorghe Hozevitul (sec.VII).
Acest fericit Parinte se tragea din oameni de bun neam, dar, parasindu-si
averile si tara si toata desfatarea lumeasca, a venit la Ierusalim ca sa se inchine
Sfantului Mormant al Mantuitorului si tuturor Locurilor Sfinte si de minuni pline,
ce se afla acolo. Si, inchinandu-se si castigand darul cel dintru acestea, s-a dus si
a ramas la manastirea ce se zice Hozeva, de unde si numele Hozevitul, si, facanduse monah, s-a numarat impreuna cu fratii. Si atat de nebiruit s-a aratat, inca de la
inceput, la toata osteneala si la viata aspra, voind a urma lui Hristos, Celui ce
pentru noi a murit cu trupul, omorandu-se impreuna cu El si impreuna rastigninduse, incat se parea ca este fara de trup si-i uimea pe toti prin puterea rabdarii sale,
celei peste fire. Deci, ajungand la varful nepatimirii si umplandu-se de darul
Sfantului Duh si ca un stalp insufletit si chip al bunatatilor facandu-se, la cei
impreuna vietuitori si la toti ceilalti, si neslabind, pana la sfarsit, din pustnicie si
duhovniceasca lucrare, si-a aflat odihna ostenelilor si durerilor sale, mutandu-se
in aceasta zi, catre Domnul sau cel dorit.

ntru aceast zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Domnica


(+474).
Acesta a trait pe vremea imparatiei lui Teodosie cel Mare (379-395), pana
in zilele imparatilor Leon si Zenon (457-474). Era din cetatea Cartagina si se
tragea din parinti de bun neam si in mare cinste in tara lor. Si inca pagana fiind, a
mers la Constantinopol, impreuna cu alte patru fecioare, si s-a infatisat inaintea
preafericitului arhiepiscop Nectarie patriarhul, care, primind-o pe ea si vazand
dragostea ei cea pentru Hristos, a invrednicit-o Sfantului Botez. Si a luat Sfanta
Domnica asupra sa viata si chipul cel monahicesc si intru mari nevointe si osteneli
duhovnicesti se lupta, incat s-a invrednicit, cu darul lui Dumnezeu, a face minuni
si a prooroci. Si, la adanci batraneti ajungand, stiindu-si mai inainte ducerea ei la
Dumnezeu, s-a odihnit cu pace la 8 ianuarie.

ntru aceast zi, cuvnt despre un episcop, clevetit ctre papa de la Roma.
Nc spunea noua ava Teodor romanul, zicand ca, la treizeci de stadii de la
cetatea Romei, este o cetate mica, ce se numeste Romul. In aceasta cetate mica a
fost un episcop foarte inalt in bunatati. Insa, odata, a mers oarecine din cetatea
Romul la fericitul Agapit, papa Romei, si a parat pe episcopul lor, zicand ca din
vase sfintite mananca. Iar papa, auzind, s-a mirat si a trimis doi clerici de au adus
pe episcop legat si l-au pus in temnita si a sezut episcopul trei zile in temnita. Si
sosind Sfanta Duminica, cand se odihnea papa si se lumina de ziua spre Duminica,
a vazut in somn pe un oarecine, care i-a zis Lui: "Intru aceasta Duminica sa nu

slujesti tu, nici altul din clerici, nici episcopii cei din cetate, ci episcopul pe care
il ai in temnita inchis, aceluia sa-i zici sa mearga sa slujeasca." Iara desteptanduse papa, nu se dumirea de visul ce visase si zise intru sine: "Eu am o anume
invinuire despre dansul, apoi unul ca acesta sa slujeasca?" Si a venit, iarasi, al
doilea glas catre dansul, zicandu-i in somn: "Ti-am spus tie, episcopul cel din
temnita, acela sa slujeasca." Tot asa, si a treia oara i s-a aratat lui. Insa tot
nedumirindu-se papa de aceasta si desteptandu-se, a trimis la temnita si, chemand
pe episcop, l-a intrebat pe el, zicand: "Episcope, ce fel este necazul tau?" Iar
episcopul nu-i raspundea nimic, fara numai: "Pacatos sunt." Apoi, dupa ce alta
nimic n-a spus episcopul, atunci i-a zis lui papa: "Astazi, tu vei sluji."
Si, iata, stand el inaintea Sfantului altar, dupa porunca papei, iar papa stand
aproape de dansul si diaconii stand imprejur si incepand episcopul Sfanta
Liturghie, cand a rostit el rugaciunea Sfintei Prefaceri, inainte de sfarsitul ei, a
inceput si a doua oara tot rugaciunea aceea, inca iarasi si a treia oara si a patra
oara, zicand aceeasi rugaciune; si toti se minunau pentru acea zabava. Si atunci a
zis papa: "Ce este aceasta? Ca de patru ori aceeasi rugaciune zici si nu sfarsesti?"
Si a raspuns episcopul: "Iarta-ma stapane sfinte, pentru ca n-am vazut dupa obicei
venirea Sfantului Duh, si pentru aceasta nu sfarsesc rugaciunile. Ci, preasfinte
stapane, pe diaconul ce sta aproape si tine rapida, departeaza-l pe el din Sfantul
altar ca eu nu indraznesc sa-i zic lui." Deci, a poruncit fericitul Agapit, de s-a
departat. Si a vazut episcopul si papa venirea Sfantului Duh, acoperind pe papa si
pe episcop, pe toti diaconii care stateau inainte si Sfanta masa, vreme indelungata.
Atunci a vazut Agapit, ca mare om este episcopul, si ca numai clevetire a fost si
l-a slobozit pe el, cu pace, la episcopia sa. Si s-a hotarat sa nu mai osandeasca,
asa, dintr-o data si degraba, ci cu multa luare aminte, cu rabdare si asteptare.

ntru aceast zi, nvttur a Sfntului Vasilie, despre lcomie.


Pazeste-te, dar, ca sa nu te insele pe tine vrajmasul cu stramosescul pacat
si sa te lipsesti de imparatia Raiului. Ca cela ce pe Adam, prin mancare furandul, l-a scos din viata, cu mult mai vartos nu se va rusina a te insela si pe tine. Ca,
prin lacomie, pe Adam l-a dat la moarte si lumii a adus sfarsit. Pe Noe de ras l-a
facut, ca imbatandu-se, s-a dezgolit, si Ham a fost blestemat. Deci, daca dreptul
acela, o data imbatandu-se a fost batjocorit de al sau fiu, apoi, de cata rusine si
batjocura nu sunt vrednici cei ce nu inceteaza a se imbata, care singuri, din voia
lor cea fara de minte, isi bat joc de ei si se duc, prin lacomie, in voia diavolului.
Isav iarasi, la indemnul diavolului, tot pentru mancare a cazut din cinstea de intai
nascut. Si tot lacomia l-a facut pe Israel a se inchina la idoli si trupurile lor au fost
osandite a cadea in pustie. Drept aceea, sa nu ne inselam, nici sa ne dam batuti in
fata vrajmasului, si, mai vartos, la betie si la imbuibare, ca incepatura a toata
rautatea este lacomia hranei iar betias este nascatoare a tot lucrul spurcat. Iar pe
noi sa ne izbaveasca Domnul Dumnezeu din toata aceasta. Dumnezeului nostru,
slava!

ntru aceast zi, povestire din Limonar, despre doi sihastri.


Doi sihastri, un batran si ucenicul lui, au fost in varful Rocului, in muntele
ce se cheama Cliro, aproape de manastirea avei Teodosie, cea din Scupel. Si,
murind batranul, ucenicul lui a facut rugaciune si l-a ingropat pe el in munte. Si a
venit ucenicul aproape de lume si a aflat pe un oarecare om lucrand pamantul si
i-a grait lui: "Te rog, frate, ia sapa si vino cu mine." Iar lucratorul, ascultand pe
sihastru, a mers cu dansul in munte. Si i-a aratat lui mormantul staretului sau si ia grait: "Sapa aici alaturea." Si sapand el mormant, sihastrul stand, s-a rugat si,
savarsind rugaciunea, a sarutat pe mirean graind: "Roaga-te pentru mine, frate."
Si, mergand, s-a asezat pe sine aproape de staretul sau si, culcandu-se, si-a dat
duhul Domnului. Iar mireanul a acoperit cu pamant mormantul, multumind lui
Dumnezeu. Si indepartandu-se el de la mormant, ca la o aruncatura de piatra, a
zis intru sine: "Pentru ce n-am luat eu o blagoslovenie de la Sfinti?" Si, indata,
intorcandu-se inapoi, n-a mai aflat mormantul Sfintilor. Dumnezeului nostru
marire!

9.
LUNA IANUARIE N 9 ZILE:
pomenirea Sfntului Mucenic Polieuct (+255).
Acesta a trait pe vremea imparatilor Decius (250-253) si Valerian (253260) si era ostas de seama in Meletina, din tara Armeniei. Si facuse legamant cu
prietenul sau, Mucenicul Nearh, sa ramana tari in credinta, orice prigoana s-ar
abate peste inchinatorii lui Hristos. Si iesi, nu peste multa vreme, porunca
imparateasca pentru prinderea tuturor crestinilor si silirea lor sa se lepede de
credinta in Hristos si sa se inchine idolilor. Si era aspra porunca imparatului, ca
cine nu se lepada de Hristos era osandit la moarte si la infricosate chinuri.
Si Polieuct era de curand crestinat si ardea de dorinta de a marturisi si de
a-si varsa sangele pentru Hristos. Deci, indata ce a fost prins, el a marturisit cu
indrazneala si a propovaduit pe fata pe Hristos. Si a fost dat la chinuri, iar el ca
nimic nu socotea bataile. Si i se fagaduiau dregatorii inalte si multa cinste de catre
dregator, care era si socrul sau, si-l rugau si femeia si copii lui, cu lacrimi fierbinti,
sa se lepede de Hristos, ca sa nu fie omorat. Dar Sfantul Polieuct a ramas tare si
neschimbat in marturisirea credintei lui, neplecandu-se nici la fagaduinte, nici la
plangerile femeii si copiilor sai si a fost osandit sa i se taie capul.
Si, mergand spre locul de osanda, indemna pe toti pe care-i intalnea sa se
lepede de idoli si sa creada in Hristos. Si, primindu-si sfarsitul prin sabie, trupul
lui a fost luat in taina de crestini si ingropat cu cinste in pamantul tarii sale. Cu ale
lui sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne pe noi! Amin.

ntru aceast zi, cuvnt despre un clugar


nselat de diavol, care s-a mntuit.
Un oarecare calugar, temator de Dumnezeu,
anume Grigore, ne spunea: "Mi-a venit mie un
gand sa ma duc la Ierusalim, ca sa ma inchin Sfintei
Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos si la toate
Sfintele Locuri, care sunt acolo. Si, cand am ajuns
la un anume loc, am aflat un mal mare si inalt si
intr-insul o pestera si sub malul acela era o
manastire. Si-mi spuneau mie calugarii din
manastirea aceea ca, mai inainte de aceasta vreme,
un frate dintre ei avea dorirea ca sa locuiasca in
pestera care era mai sus si-l ruga pentru aceasta pe
egumen. Iar acesta, fiind cu dreapta socoteala, i-a
zis lui: "Fiule, cum vei petrece singur in pestera,
fiindca n-ai biruit nicidecum inca patimile gandurilor trupesti si sufletesti? Pentru
ca celui ce voieste sa se linisteasca, i se cade sa fie langa invatatori, iar nu singur
sa se chiverniseasca. Iar tu nicidecum n-ai ajuns la o masura ca aceasta si ceri de
la mine ca sa-ti dau invoire sa petreci singur in pestera. Eu socotesc ca n-ai
cunoscut inca cursele cele de multe feluri ale diavolului. Si mult mai de folos iti
este tie ca sa slujesti parintilor si cu rugaciunile acestora, sa primesti ajutor de la
Dumnezeu si impreuna cu dansii, in vremile cele oranduite, sa slavesti si sa lauzi
pe Stapanul tuturor, decat sa te lupti singur cu gandurile cele necurate. Au doar nai auzit pe graitorul de Dumnezeu, Parintele Ioan Scararul, scriitorul Scarii,
graind: "Vai de cel ce petrece singur, ca de va cadea in lene, nu este cine sa-l ridice
pe el?" Iar unde sunt doi sau trei adunati in numele Mau, acolo sunt si Eu in
mijlocul lor, zice Domnul.
Acestea graind, egumenul catre dansul, n-a putut sa-l intoarca pe el de la
niste ganduri ca acelea, stricatoare de suflet. Ci, vazandu-i dorirea lui cea
neschimbata, cu care se ruga ca sa petreaca el in pestera, l-a slobozit pe el
egumenul. Iar, dupa ce, cu rugaciunea egumenului a intrat in pestera, apoi, la
vremea de pranz ii ducea lui mancare un frate, iar el, avand o cosnita legata cu
franghie, o slobozea si lua mancarea. Iar diavolul, cel ce de-a pururea se lupta cu
cei ce voiesc a vietui cu placere dumnezeiasca, nu inceta a-l tulbura pe acesta,
ziua si noaptea, cu ganduri rele. Apoi, dupa putine zile, inchipuindu-se in ingerul
luminii, diavolul i s-a aratat lui, zicandu-i: "Sa stii ca pentru curatia ta si pentru
viata ta cea cu bune obiceiuri, m-a trimis Domnul ca sa slujesc sfintiei tale." Iar
calugarul i-a raspuns: "Dar ce bine am facut eu ca sa-mi slujeasca mie ingerii?"
Iar el a zis: "Toate cate le-ai facut mari si inalte sunt. Ca toate cele frumoase le-ai
lasat si te-ai facut calugar. Apoi, cu postul, cu rugaciunea si cu privegherea te
ostenesti. Inca, iarasi, lasand si manastirea, te-ai salasuit aici. Apoi, cum sa nu-ti

slujeasca sfintiei tale ingerii?" Cu aceste barfeli l-a ingamfat pe el sarpele cel
pierzator de suflete si l-a adus la mandrie si totdeauna i se arata lui.
Iar, intr-o zi, un om fusese calcat de talhari si omul a mers la acest calugar.
Si necuratul drac, care in chip de ingeri i se arata lui, i-a zis: "Acest om este pradat
de talhari, iar cele furate sunt in cutare loc ascunse, deci spune-i lui ca, mergand
acolo, sa si le ia." Si, venind, omul s-a inchinat la pestera, iar calugarul, de sus, ia zis lui: "Bine ai venit, frate, stiu ca ai un necaz, ca talharii au venit si ti-au furat
cutare si cutare lucru. Nu te necaji peste masura, ca sunt puse toate in cutare loc,
iar tu, mergand acolo, le vei afla toate si te roaga si pentru mine." Deci, omul,
auzind aceasta, s-a mirat si, ducandu-se si-a aflat cele furate si l-a proslavit pe el
in toata ziua aceea zicand: "Calugarul, ce a intrat in pestera, este prooroc." Si se
aduna la el multime de oameni si-l ascultau pe dansul si se minunau de diavoleasca
invatatura lui. Ca ii spunea fiecaruia cele ce vor sa fie si se implineau intocmai.
Si asa, s-a inselat ticalosul acela calugar, catava vreme.
Iar a doua zi, din saptamana a doua dupa Inaltarea Domnului nostru Iisus
Hristos, i s-a aratat lui spurcatul drac si i-a zis: "Sa stii, parinte, ca pentru viata ta
cea fara de prihana si asemenea ingerilor, vor sa-ti vie si alti ingeri si asa cu trup
cu tot te vor lua la ceruri si vei vedea negraita frumusetea Stapanului, impreuna
cu toti ingerii." Acestea zicandu-le, dracul s-a facut nevazut. Iar iubitorul de
oameni si milostivul Dumnezeu, Cel ce nu voieste sa piara cineva, i-a pus in inima
lui ca sa vesteasca si pe egumen. Deci, venind, dupa obicei, fratele care ii aducea
lui hrana, ivindu-se el de sus, i-a zis: "Frate, mergi de spune egumenului ca sa
vina aici." Iar fratele, ducandu-se, a spus egumenului si acesta, sculandu-se
degraba, a venit si cu o scara s-a suit la dansul si i-a zis lui: "Pentru ce, fiule, miai poruncit sa viu aici?" Iar acela, i-a raspuns lui: "Ce-ti voi rasplati, parinte sfinte,
de toate cate ai facut nevredniciei mele." Iar egumenul i-a zis: "Ce bine ti-am facut
tie?" "Asa, parinte, a zis el, de multe si mari bunatati m-am invrednicit, prin tine.
Ca, prin tine, m-am invrednicit a ma imbraca in chipul ingeresc si, prin tine, vad
ingerii si cu dansii a vorbi m-am invrednicit si, prin tine, darul proorocirii am
luat." Iar egumenul, auzind acestea, s-a mirat si a zis: "Ticalosule, dar tu vezi pe
ingeri? Sau te-ai invrednicit tu de darul proorociei? Vai de tine, lipsitule de minte.
Nu ti-am spus eu tie sa nu mergi in pestera, ca sa nu te inseli de draci? Si acestea
graindu-le egumenul, i-a zis fratele: "Sa nu zici de acestea, cinstite parinte, ca eu,
pentru sfintele tale rugaciuni, vad ingeri. Iar maine dimineata am sa fiu inaltat de
ingeri la ceruri cu trupul meu si sa stii, sfintia ta, ca dupa ce ma voi sui eu, vreau
sa cer si aceasta la Domnul Dumnezeul nostru, ca si pe tine sa te ia ingerii, ca
impreuna cu mine sa fii intru slava aceea."
Deci, acestea auzindu-le, egumenul l-a lovit peste obraz si i-a zis: "Te-ai
indracit, ticalosule. Dar de vreme ce am venit aici, nu ma voi duce, ci aici voi
sedea, pana ce voi vedea ce se va intampla tie. Ca ingerii, spurcatii aceia draci, de
care vorbesti, eu nu-i voi vedea pe dansii, iar tu de-i vei vedea venind, indata sami spui mie." Dupa aceea a poruncit sa ia scara si a ramas in pestera, postind cu
cel inselat si canta psaltirea neincetat. Si, dupa ce a venit ceasul, intru care

nadajduia cel inselat ca se va inalta la ceruri, a vazut pe dracii cei ce venisera si a


spus: "Au venit, parinte." Atunci egumenul, cuprinzandu-l pe el a strigat, zicand:
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta robului tau acesta, ce s-a
inselat, si nu-l lasa pe el sa fie stapanit de dracii cei necurati." Acestea zicandu-le
el, dracii trageau de cel inselat, vrand sa-l rapeasca de la staret, iar acesta ii certa
pe dansii. Si, luand dracii mantia celui inselat, au pierit nevazuti. Dar se vedea
mantia inaltandu-se catre inaltimea vazduhului, pana ce nu s-a mai vazut, iar dupa
vreme destula, iata a cazut jos mantia, zburand spre pamant. Atunci staretul a zis
celui inselat: "Oare, vezi, lipsitule de minte, ce au facut dracii mantiei tale? Asa
era sa-ti faca si tie. Ca, precum Simon vrajitorul, asa te-ar fi inaltat in vazduh si,
slobozindu-te jos, te-ar fi sfaramat si asa ti-ai fi dat ticalosul tau suflet."
Atunci a strigat egumenul pe frati si le-a poruncit sa aduca scara si a
pogorat pe cel inselat. Si i-a poruncit lui sa slujeasca la bucatarie, la pitarie si la
celelalte slujbe ale fratilor, ca, adica, sa-si smereasca gandurile lui. Si asa a izbavit
pe fratele acela. Deci, sa luam aminte la noi insine si cu toata grija sa ne pazim
inima si sa nu primim gandurile pe care dracii le vara intru noi. Ci, mai mult, sa
gandim la moarte si la vesnicele munci, iar gandurile sa le omoram cu postul, cu
privegherea si cu rugaciunea, rugandu-ne lui Dumnezeu, cu smerita inima, ca sa
ne pazeasca pe noi de toate cursele vrajmasilor, celor ce ne vaneaza pe noi.
Dumnezeului nostru slava!

10.
LUNA IANUARIE N 10 ZILE:
pomenirea celui ntre Sfinti Printele nostru Grigorie, episcopul din Nyssa
(+396).
Acest Sfant Grigorie era frate mai tanar, dupa trup, cu Sfantul Vasilie cel
Mare. Si-a facut invatatura cartii la scolile din orasul sau, Cezareea Capadochiei,
dar, prin setea lui de cunoastere si prin marea putere a gandirii si a scrierilor sale,
a ajuns a fi cel dintai mare dascal, parinte si teolog slavit al vietii duhovnicesti
ortodoxe. In tineretea sa, a fost o vreme cand a intrat in slujba bisericii, in treapta
de citet, dar, in loc sa ramana in biserica el s-a facut profesor. A fost casatorit cu
fericita Teosva, pe care Sfantul Grigorie de Nazianz a cinstit-o cu multe laude,
numind-o: "podoaba Bisericii, frumusetea lui Hristos si cea cu adevarat sfanta
sotie de preot", fiind ea diaconita a Bisericii, iar Sfantul Grigorie, barbatul ei, fiind
preot.
Si murind Teosva, pe vremea imparatului arian Valens, Sfantul Vasilie, ce
era atunci arhiepiscop in Cezareea Capadochiei, a chemat pe fratele sau Grigorie
la lupta cu cea din urma mare infruntare a arianismului contra Bisericii: l-a facut
episcop si i-a incredintat scaunul cetatii din Nyssa, din Capadochia. Nu era o
cetate de seama, dar Sfantul Vasilie voia oameni cu o credinta ortodoxa
nesovaielnica in jurul sau: "Este mai bine ca episcopul sa dea cinste scaunului sau,
decat sa capete cinste episcopul de la scaun", zicea el. Si, in aceasta lupta, Sfantul
Grigorie a fost izgonit din scaunul sau vreme de patru ani, de arienii lui Valens.

Dar primirea ce i-au facut credinciosii, cand s-a intors, arata cat era de iubit de
pastoritii sai.
A fost insarcinat de Sinodul din Antiohia sa mearga in Arabia si Palestina,
ca sa aduca pace bisericilor tulburate de eretici. A luat parte la cel de al doilea
Sinod ecumenic, in anul 381, alaturi de Sfantul Grigorie de Nazianz, statornicind
credinta in Duhul Sfant. E vremea cand legatura cu el era un semn de ortodoxie.
Scrierile sale au facut din el un "Parinte al parintilor" si un "stalp al
Ortodoxiei", fiind scrieri de temeinica putere de gandire ortodoxa si de inalta traire
launtrica, precum: Marea Cateheza, Facerea omului, Viata lui Moise, Cantarea
Cantarilor, Fericirile, Asezamantul crestinesc.
S-a mutat la Domnul catre anul 400, in ziua de 10 ianuarie, lasandu-ne
marturie toata masura marilor sale daruri.

ntru aceast zi, pomenirea Cuviosului Printelui nostru Dometian,


episcopul Melitinei (+601).
Acest placut lui Dumnezeu, Dometian, s-a nascut pe cand imparatea Iustin
cel Tanar (565-578), din parinti credinciosi, Teodor si Evdochia si, strabatand
invatatura cartii, s-a insurat. Insa, degraba, mutandu-se sotia lui din viata aceasta,
indata s-a indreptat spre duhovniceasca filosofie si, lasand lumea, pentru
dragostea lui Dumnezeu, isi petrecea viata sa in pustnicie.
Voind insa Dumnezeu, la treizeci de ani ai vietii sale, a fost pus episcop al
Bisericii din Melitina. Si era pastor nu numai turmei sale, ci si altor popoare era
luminator si ajutator, iar, pentru imparatia greceasca foarte trebuitor, ca un
purtator de grija al binelui celui de obste. Ca, de multe ori, era trimis de imparatul
Mauriciu (582-602) in Persia, in slujba poporului; tot asa, si lui Cosroes i-a fost
mijlocitor, in imparatia persilor, si, de multe ori, intaritor asezamintelor celor de
pace intre greci si intre persi. Iar cand stapanitorul Varam s-a ridicat contra lui
Cosroes si se intinsese, cu indrazneala, pana si la vrednicia imparateasca din
Persia, pe acela l-a surpat din stapanire si l-a facut supus si birnic grecilor.
Si era iubit prieten imparatului Mauriciu, de la care daruit fiind cu mult aur
si averi, pe toate acestea le-a impartit la sfintele biserici si la casele de oaspeti,
spre hrana saracilor. Si, venind in Constantinopol, a trecut la Imparatul Ceresc,
din cele de aici. Si cinstit a fost trupul lui de sobor imparatesc si bisericesc si a
fost adus intru a sa cetate, Melitina. Si mult bine a facut in viata si dupa mutarea
sa, intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.

ntru aceast zi, pomenirea celui ntru Sfinti Printelui nostru Marcian,
preotul si iconomul Bisericii celei mari din Constantinopol (474).
Pe cand imparateau Marcian si Pulheria (450-457), a inflorit cu bunatatile
in Constantinopol, preaminunatul barbat Marcian Fericitul, care avea ca patrie
Roma cea veche, din parinti credinciosi fiind si de bun neam. Si, mutandu-se ei
din Roma cea veche in cea noua, au adus cu ei si pe acest fiu al lor Marcian, copil
tanar, care bine strabatea invatatura cartii si se deprindea la bune obiceiuri si
dorind el sa se daruiasca Casei lui Dumnezeu, venea totdeauna, cu sarguinta, la
cantarea bisericii. Si era iubit de patriarhul din acea vreme si l-a randuit pe el intre
clericii sai, iar, nu dupa multa vreme, vazandu-l pe el, desi tanar cu anii, dar batran
prin curatia vietii si cu intelegerea, ca adevarata caruntete este intelepciunea
oamenilor si viata nespurcata este varsta batranetilor, l-a judecat pe el a fi vrednic
de randuiala preotiei, iar, mai apoi, si iconomul Bisericii celei mari l-a pus. Si,
mutandu-se parintii lui din cele de aici, multe averi dupa dansii au ramas
Fericitului Marcian, pentru ca le era unul nascut si, pentru aceasta, lui unuia i-au
intrat in maini, ca mostenire, toate bogatiile parintilor, pe care nu la cele lumesti
le-a cheltuit, ci lui Dumnezeu pe toate le-a dat, pe cei saraci indestuland si
bisericile Domnului cele vechi innoindu-le si biserici noi, din temelie, zidind si
impodobind.
Deci, a zidit o biserica noua, preafrumoasa si cu multa cheltuiala, Sfintei
Mucenite Anastasia. Iar, cand cineva din prietenii lui se mira de atata cheltuiala
pentru zidirea si infrumusetarea ei, Sfantul a zis catre dansul: "De as avea o fiica
si as voi ca sa o logodesc pe ea mireasa, cuiva din cei mari, au n-as cheltui multime
de aur, ca sa o infrumusetez pe ea? Au nu este Biserica mireasa lui Hristos?"

Asa, Fericitul, indurat si datator de buna voie, era spre podoaba sfintelor
biserici, iar pentru el era scump si nemilostiv, ca nu numai ca se imbraca in haine
proaste, ci, uneori, si de aceste proaste haine dezbracandu-se, le daruia celor ce le
trebuiau, precum arata cuvantul.
Ca sosind ziua sfintirii bisericii zidita de el, la ziua insasi intru care Sfanta
Anastasia muceniceste s-a savarsit pentru Hristos, adica la 22 decembrie, pe cand
se facea mutarea moastelor de la biserica cea mica, veche, in biserica cea noua,
zidita de Marcian, mergand inaintea carului cu Sfintele Moaste patriarhul
Ghenadie, cu tot clerul, si imparatul, cu toata curtea lui, iar Marcian, in felon,
mergea in rand cu ceilalti preoti, un sarac s-a apropiat de el si cerea de la dansul
milostenie.
Iar el, neavand la sine nimic si nevrand sa lase neajutorat pe acel sarac,
tainuindu-se de toti, a mers la un loc ascuns si, dezbracandu-si haina sa, a dat-o
saracului si a ramas gol, numai in felon imbracat, dupa cuvantul Domnului: "Celui
ce cere de la tine, da-i", nestiind nimeni ceea ce se facuse.
Deci, pentru viata lui cea atat de imbunatatita, i-a dat Dumnezeu lui darul
facerii de minuni: darul sa izgoneasca dracii si sa tamaduiasca pe cei cei bolnavi.
Si a zidit Cuviosul Marcian si alta biserica, Sfintei Mucenite Irina, iar bisericile
Sfantului Teodor si a Sfantului Isidor le-a innoit.
Si umbla noaptea pe uliti, ajutand pe saraci, tamaduind pe bolnavi,
imbracand pe cei morti, izgonind duhurile din cei indraciti, intorcand la viata,
dupa legea lui Dumnezeu, pe cei pacatosi. Caci cu totul era in Dumnezeu si
Dumnezeu intru el. Iar, la sfarsit, a grait cuvintele acestea: "Doamne in mainile
Tale dau amandoua acestea, sufletul, pe care Tu Insuti l-ai zidit si bisericile pe
care, cu a Ta voie, le-am zidit si le-am innoit." Si asa, plin de ani si de fapte bune,
s-a mutat la Dumnezeu.

11.
LUNA IANUARIE N 11 ZILE:
pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Teodosie, nceptorul vietii de
obste si Dasclul pustiei (+529).
Acest Preacuvios Parinte al nostru Teodosie era din satul Mogarion, din
tinutul Capadochiei, si se tragea din parinti drepcredinciosi Proeresie si Evloghia.
A fost crescut de parintii sau cu bune obiceiuri si cu invatatura de carte. De foarte
tanar a primit treapta de citet al bisericii si era iscusit cititor al sfintelor carti, catre
popor, ca nimeni altul.
Si auzind in inima lui chemarea Domnului, sa iasa din tara lui si sa urmeze
pe Domnul, a imbracat haina si viata calugareasca si a plecat la Ierusalim. In drum,
s-a oprit in Antiohia, unde a dorit sa vada pe Sfantul Simeon Stalpnicul, care l-a
primit pe stalpul sau, strigandu-l pe nume, fara a-l cunoaste, si i-a binecuvantat
calea, proorocindu-i multe din cele ce aveau sa i se intample. Ajuns la Ierusalim,
dupa ce s-a inchinat la Sfintele Locuri, se intreba mereu ce fel de viata
calugareasca se cuvenea sa-si aleaga; cea singuratica, a sihastrilor, sau viata cu

mai multi calugari, stand sub indrumarea unui conducator intelept si luminat,
adica viata de obste? Si, hotarandu-se pentru viata de obste, a stat sub ascultarea
unui staret, Longhin, cu bun neam si iscusit pe calea mantuirii.
La porunca staretului sau, Sfantul Teodosie a condus o vreme o biserica,
pe drumul spre Betleem. Simtind insa ca laudele incep sa-i schimbe inima, s-a
retras intr-o pestera din munte, unde, la inceput, a primit ucenici mai putini, apoi
pe toti cei ce veneau la el.
Ca toti acesti ucenici, Sfantul Teodosie a zidit o mare manastire aproape
de Betleem, unde pentru prima data in Palestina, a randuit toate, dupa legile vietii
de obste, de unde si faima lui de "intemeteietorul vietii de obste."
Manastirea lui era ca o adevarata cetate, cu patru biserici, trei bolnite si
locuinte deosebite pentru calugari si oaspeti de toate neamurile, cate erau acolo,
viata desfasurandu-se in cea mai desavarsita tacere si evlavie. Era o viata de
infranare, de slujire a oamenilor si de rugaciune de zi si de noapte.
Cu toata varsta inaintata, pana la sfarsitul sau, Sfantul Teodosie nu a
schimbat nimic din asprimea vietii sale petrecuta in post, in priveghere si in
rugaciune. Timp de 30 de ani, din viata sa, nici paine n-a mancat, hranindu-se cu
legume si ierburi salbatice. Era scump prieten duhovnicesc cu Sfantul Sava cel
Sfintit si l-a invrednicit Hristos si cu darul facerii de minuni. N-a iubit bunurile
pamantesti, ci, totdeauna, ajuta din ele pe saraci.
Si asa s-a mutat catre Domnul, avand 105 ani, in anul 529, la 11 ianuarie.

Pentru aceast zi, cuvnt din viata Sfntului Teodosie (de la Metafrast).
A fost in pustietate, aproape de Ierusalim, Preacuviosul Parintele nostru
Teodosie, vietuind din copilarie, dupa placerea lui Dumnezeu, cu post, cu
priveghere si cu rugaciune, iar, mai ales, cu milostenia ce facea la saraci. Si l-a
facut pe el Dumnezeu mai mare sa fie peste toti cei ce sunt imprejurul
Ierusalimului. Si manastirea lui se chema a Nascatoarei de Dumnezeu si, intru ea,
fericitul facea milostenie cu mare intelepciune. Si s-a facut Lavra Cuviosului
Teodosie vestita si marita si a asezat intr-insa viata de obste. Si a dat Domnul in
lavra aceea toata indestularea, incat cei ce vietuiau intr-insa se imbogateau nu
numai cu lucruri bune si duhovnicesti daruri, dar nici de cele de trebuinta pentru
trup, nimeni nu ducea lipsa. Si era odihna acolo nu numai monahilor ci si
multimilor, strainilor, nenorocitilor, saracilor, scapatatilor, bolnavilor si
neputinciosilor, pentru ca milostiv era Cuvisoul Teodosie si iubitor de oameni si
indurat, aratandu-se ca este tuturor parinte, cu inima dureroasa, tuturor prieten
iubit, sluga tuturor si slujitor cu osardie, ranile si bubele bolnavilor curatindu-le,
sangele si puroaiele spalandu-le, cu cei leprosi vorbind fata catre fata, mangaindui si cu mainile sale hranindu-i si toata slujirea facandu-le lor. Si arata mare
dragoste si celor ce veneau de pretutindenea, ospatandu-i si odihnindu-i si cu toate
cele de trebuinta indestulandu-i. Si era Cuviosul tuturor adapostire, de obste
spiterie, de obste casa, de obste visterie a neputinciosilor, a flamanzilor, a celor

goi si a strainilor. Pentru ca toti se indulceau din dragostea aceluia, din mila si din
indurarile lui, si la el, nimeni nu era trecut cu vederea. Si vedeau aceasta cei ce
slujeau la mese in manastire, ca uneori se intampla sa se puna si cate o suta de
mese pe zi, pentru cei ce veneau, pentru straini si pentru saraci. Atat de iubitor de
oameni si de iubitor de straini era Cuviosul parinte!
Iar Dumnezeu, fiind El Insusi dragoste, vazand pe placutul Sau cu atata
dragoste fata de aproapele, i-a binecuvantat manastirea lui, incat si atunci cand
era hrana putina, ea se inmultea nevazut si satura astfel multe mii de oameni. Asa,
odata, o foamete mare fiind in Palestina, o multime de saraci si de scapatati, s-au
adunat pentru Duminica Floriilor, si, venind ei la portile manastirii ca sa-si ia
obisnuita milostenie, s-au intristat ucenicii si i-au spus Fericitului, ca n-au atata
hrana, ca sa dea la cei fara de numar, care cereau. Iar el, cu manie cautand la ei, ia mustrat pentru necredinta lor si a zis: "Degraba sa deschideti portile, ca toti sa
intre." Deci, intrand saracii si scapatatii, au sezut pe rand. Iar Cuviosul a poruncit
ucenicilor ca sa puna inaintea lor paine si au mers ucenicii mahniti la camara cea
cu paine, socotind ca nu vor afla nimic. Si, deschizand camara, au vazut-o plina
plina de paini. Ca mana lui Dumnezeu, Purtatorul de grija al tuturor, a umplut-o
pe ea, pentru credinta robului Sau. Si au laudat fratii pe Dumnezeu, pentru o
minune ca aceea si s-au minunat de nadejdea cea mare a parintelui lor.
Si iarasi, praznic in manastirea lor fiind, in ziua Adormirii Preacuratei
Nascatoare de Dumnezeu, si popor mult la praznic venind, iar bucate nefiind ca
sa puna inainte, la atata multime, Cuviosul Teodosie, cautand spre cer si putine
paini binecuvantand, a poruncit sa le puna pe ele inainte. Si s-au saturat multimile,
Dumnezeu inmultind precum, oarecand, cele cinci paini, si inca si pentru cale,
fiecare si-a luat lui, din destul. Iar din prisosintele cele ramase, adunandu-le fratii,
multe cosuri au umplut si, uscandu-le la soare, au mancat din ele nu putina vreme.
De multe ori, mii de oameni adunati fiind la manastire, se parea ca nici maril
butoaie nu le vor fi lor destule spre adapare, la atatea suflete, dar, iata, toti din
destul erau hraniti, cu mainile Hranitorului, Celui ce nu stia de lipsa. Si a zidit
Cuviosul si multe case pentru straini, si felurite bolnite, unele pentru monahi,
altele pentru mireni, precum si bolnita pentru cei trecuti si imbatraniti in osteneli.
Si inca cerceta si pe cei ce erau in munti si in pesteri si se ingrijea pentru dansii,
arzand de indurare, ca un tata pentru fiii sai. Si purta de grija si ale trupului, cat si
de ale sufletului, invatandu-i si dojenindu-i si pe multi izbavindu-i din
inselaciunea satanei.
Si minunat lucru era la dansul si aceasta ca, neinvatat fiind la invatatura
cea din afara si neiscusit fiind nici in cartile elinesti, cu atata indestulare de cuvinte
facea invatatura, incat nici de ar fi strabatut cineva desavarsit toata invatatura
ritoriceasca, cea cu frumoasa vorbire, n-ar fi putut sa se asemene lui. Ca invata si
din intelepciunea cea omeneasca, dar si din darul Duhului lui Dumnezeu, Care
graia in taina catre dansul, ca si catre un alt Ieremia: "Iata, am dat cuvintele Mele
in gura ta". Si graia Fericitul unele de la sine, multe si alese, altele din cuvintele
Apostolilor si din asezamintele parintilor, altele din cuvintele cele pustnicesti ale

marelui Vasilie, caruia ii era urmator si cu viata, dar urmator era si scripturilor
celor intelepte, ale acestui de Dumnezeu iubitor. Dintre toate invataturile lui multe
si mari, sa pomenim deci macar una din invataturile lui mici, aceasta pilda:
"Rugu-ma voua, fratilor, pentru dragostea Domnului nostru Iisus Hristos,
Cel ce S-a dat pe Sine pentru pacatele noastre, sa nu stingem grija cea pentru
sufletele noastre, ci sa ne intristam pentru desertaciunile vietii trecatoare, sa
pornim spre cele viitoare intru marirea lui Dumnezeu si a Fiului Sau. Sa nu
petrecem in lenevire si in slabirea faptelor bune, trecandu-ne ziua de astazi cu
trandavie si amanand pe maine inceputul lucrului celui bun, ca sa nu ramanem
fara fapte bune, in fata Celui ce le cere de la sufletele noastre si sa ne gasim afara
de camara cea de bucurie. Ca in zadar si fara folos vom plange pentru vremea cea
rau petrecuta a vietii noastre, tanguindu-ne atunci cand aceasta tanguire de nici un
ajutor nu va mai fi, celor ce se caiesc. Acum este vremea bine primita, acum este
ziua mantuirii. Acesta este veacul pocaintei, iar acela al rasplatirii. Acesta este al
ostenelii, iar acela al luarii de plata. Acesta al rabdarii, iar acela al mangaierii.
Acum Dumnezeu este ajutator celor ce se intorc din calea cea rea, iar atunci va fi
infricosat intrebator al faptelor celor omenesti, al cuvintelor si al gandurilor,
inaintea Caruia nimic nu este cu putinta a se tainui. Acum de indelunga rabdarea
Lui sa ne indulcim, iar atunci vom cunoaste dreapta Lui judecata, cand vom invia,
unii spre munca vesnica, iar altii spre viata vesnica, si vom lua fiecare, dupa
faptele noastre. Si noi intarziem ca sa ne supunem lui Hristos, Celui ce ne cheama
pe noi intru cereasca Lui Imparatie! Au nu ne trezim? Au nu ne intoarcem de la
viata cea desarta spre implinirea Evangheliei? Cu ce ochi vom privi ziua
Domnului cea infricosata si inspaimantatoare, intru care pe cei ce vor fi de-a
dreapta lui Dumnezeu si care se vor apropia de Dansul prin fapte bune, El ii va
primi in imparatia Sa cea cereasca, iar pe cei de-a stanga, goniti pentru lipsa
faptelor bune, ii va manca gheena focului, intunericul cel vesnic si scrasnirea
dintilor, vesnica pierzanie? Zicem si noi ca suntem dornici de Cereasca Imparatie,
dar cum sa o castigam, daca de aceasta nu ne ingrijim. Si, neostenindu-ne la
poruncile Domnului, catusi de putin, in desertaciunea mintii noastre, nadajduim
sa castigam o cinste intocmai ca a celor care s-au luptat pana la moarte impotriva
pacatului!..." Asa Cuviosul, invatand pe ucenicii sai, ii povatuia pe ei spre cea
nelenevoasa sarguinta la mantuire.
Odata, iarasi, se apropia ziua cea mare a Pastilor si foarte erau lipsiti, din
pricina darii si a impartirii, nici paine, nici unt, nici altceva nu aveau. Deci, au
venit fratii la Cuviosul, mahnindu-se, ca cei ce nu aveau nimic la acel sfant
praznic. Iar el, mangaindu-i pe dansii, le zicea: "Fiilor, Dumnezeu, Cel ce a facut
minuni cu parintii nostri israeliteni in pustie, hranindu-i, Acelasi si cu noi, saracii,
va face mila, fara numai sa rabdati si Dumnezeu nu ne va parasi, nici nu ne va lasa
pe noi." Iar, in Sambata cea Mare, apunand soarele, iata, cineva cu doua camile,
a venit la manastire, aducandu-le tot felul de bucate. Si primindu-le, au laudat pe
Dumnezeu cu mare bucurie.

Asa, sunt fratilor, florile si roadele milosteniei celor credinciosi. Ca stie


Dumnezeu sa faca voia celor ce se tem de El, aici si in veacul ce va sa fie. Caruia
este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

12.
LUNA IANUARIE N 12 ZILE:
pomenirea Sfintei Mucenie Tatiana (+235).
Aceasta a fost din Roma veche, pe vremea mpriei lui Alexandru Sever
(223-235), din prini credincioi, tatl ei, n trei rnduri, a fost n dregtoria de
guvernator i se bucura de mult cinste n senatul roman, netiindu-se c era
cretin. i a crescut fericita n casa prinilor ei, cu bun cuviin i cu fric de
Dumnezeu i cu bucurie se mprtea din tainele nepieritoare ale credinei. i,
ajungnd ea n vrst, n-a voit s se mrite, ci i petrecea viaa n curie i n
dragostea lui Hristos, dorind din tot sufletul s-I fie mireas Lui, Cruia Ii slujea
ziua i noaptea, jertfindu-se pe sine i cu fapte bune mpodobindu-se. Deci, fericit
c i prinii ei binecuvntau aceast hotrre, Tatiana cu i mai mare rvn slujea
Domnului, nct s-a nvrednicit i de cinstea de a fi diaconi a Bisericii din Roma,
dup rnduielile de atunci ale Bisericii.
i mpratul, pe vremea aceea, nu prigonea el nsui, dar lsa pe dregtorii
mai mici s fac ce vor cu cretinii. i, pornindu-se prigoana contra cretinilor,
din partea necredincioilor, a fost prins i Tatiana, mrturisind c este cretin.
i, nevoind ca sa se lepede de Hristos, din porunca mai-marilor cetii, a fost pus
la chinuri i munci cumplite: bti, scoaterea ochilor, goltatea trupului, scrijelirea
pe trup cu bricele, aruncarea n temni, tierea snilor, aruncarea la fiare,
spnzurarea i strujirea trupului la stlp, aruncarea n foc. Dar toate le-a ndurat
cu putere de Sus, de parc nici o durere nu simea, dimpotriv, cu toate
schingiuirile prigonitorilor, ea nencetat vestea poporului de fa, puterea i
chemarea lui Hristos, c muli necredincioi veneau la credina Mntuitorului.
Deci, au poruncit s i se taie capul i, mpreun cu ea, s-a tiat capul i tatlui ei.
i se afl capul ei astzi n Catedrala Mitropoliei Olteniei, din Craiova,
adus n ar de evlaviosul Domn Neagoe Basarab.
Mai multe despre Ptimirea Sfintei Mucenie Tatiana fecioara i a celor
mpreun cu dnsa sunt scrise n Vieile Sfinilor.

ntru aceast zi, cuvnt al Sfntului Atanasie, despre clcarea de lege.


Cel ce nu face voile lui Dumnezeu, n cursa diavolului este. C precum o pasare,
chiar daca nu cu tot trupul, ci numai de un picior s-ar prinde ntr-o curs, se afl
n ntregime n stpnirea celui ce a pus laul, aa i noi, prin viata i prin credina
cea rea, cdem n stpnirea diavolului. Cci griete Domnul: Nu tot cel ce-Mi
zice Mie, Doamne, Doamne, va intra n mpria Cerurilor. i iari zice: Nu
v tiu pe voi, deprtai-v de la Mine toi cei ce lucrai frdelege. Vedei oare

ce fel de dobnd avem dintr-o credin fr de fapte bune? C i fecioarelor, tot


aa le-a zis: Nu v tiu pe voi! Deci, ce au ctigat din fecioria cea cu atta
osteneal agonisit, daca nu vrea s le tie pe dnsele Stpnul? i mai sunt, i n
alte locuri din Scriptur muli neosndii pentru credin, dar chinuii pentru viata
lor cea rea. Dar cei ce nu pzesc poruncile, aceia de tot vor pieri. C i fecioarele
acelea, nu pentru desfrnare n-au intrat n via, nici pentru beie, nici pentru
zavistie, nici pentru rea-credin, ci numai pentru lipsa undelemnului, ca cele ce
nu fceau milostenie. C undelemnul milosteniei nsemneaz, ca aceea ce
curete tot pcatul i apropie pe om de Dumnezeu. C ai auzit i pe nsui
Domnul, zicnd ctre cei nemilostivi: Ducei-v de la Mine, blestemailor, n
focul cel venic. i nu le-a adus aminte de nici un pcat de alt fel, ci numai att
le-a zis: Ca n-ai fcut milostenie, nici ai hrnit pe fraii mei, pentru aceea nu v
tiu pe voi.

ntru aceast zi, cuvnt al Sfntului Evagrie, despre smerenie i nlare.


Pentru ce te mndreti omule, tin fiind i gunoi. i de ce te umfli i, mai presus
de nori, te nali? Cerceteaz i-i cunoate firea ta, c pmnt eti i cenu i,
peste puin vreme, n rn te risipeti. Acum eti mndru, i peste puin, vierme.
De ce i nali ceafa care, dup puin vreme, putrezete. Este mare omul ajutorat
de Dumnezeu, c, prsit fiind, i-a cunoscut neputina sa. C nici un bine nu ai,
pe care s nu-l fi luat de la Dumnezeu, pentru ce, dar, te faci minunat, trind doar
numai pn dimineaa? De ce te mpodobeti cu darul lui Dumnezeu, ca i cum lai fi ctigat de aiurea? S cunoti pe Cel Preanalt i s nu te nali peste fire;
zidire a lui Dumnezeu fiind, s nu te lepezi de Cel ce te-a zidit. Ajutor primind de
la Dumnezeu, nu ntoarce spatele Datatorului cel Bun. La nlime de via te-ai
suit, dar El i-a dat-o. Ai svrit vreo fapt bun, dar El i-a ajutat, lucrnd cu tine
mpreun. Mrturisete pe Cel ce te-a ridicat pe tine. Om eti, s nu-i treci
marginea firii. Cunoate-i ce-i al tu, ca i ce-i al firii tale. S nu te lepezi, din
rutate de neam i de fire, chiar daca acesta-i smerit i simplu, iar tu ai ajuns mare,
c Acelai Ziditor pe amndoi v-a zidit. S nu asupreti pe cel smerit, c-i mai
tare dect tine i, mergnd mai aproape de pmnt, nu cade ru, iar cel nalt, de
va cdea, se va sfrma. Putred scaun este mndria, c cel ce ade pe ea, degrab
cade. Iar cel smerit totdeauna st tare, i mndria nu-i clatin lui piciorul niciodat.
Omul cel mndru, este ca un copac fr rdcini, nu sufer furtuna vnturilor.
Gndul cel smerit cetate i zidete i cel ce locuiete n el nesurpat este. Spuma
de pe ap piere i pomenirea celui mndru nu rmne dup moarte. Cuvntul celui
smerit este trie sufletului, iar celui mndru este plin de mnie.
Rugciunea celui smerit trece i sosete la Dumnezeu, iar a celui mndru mnie
pe Dumnezeu. Cnd ai ajuns chiar la vrful faptelor bune, nici atunci nu este
trebuin s te lauzi. C cel ce cade jos, de pe pmnt, degrab se scoal, iar cel
ce cade de sus, capt ran de moarte. Toiagul este chip i semn al nvturii, c,
pe acesta avndu-l omul, trece Iordanul vieii. Toiagul n minile calatorului este

de trebuin pretutindenea i la tot lucrul. i nvtura cea din fapte, ndrepteaz


viaa omului. Toiagul cel aruncat s-a prefcut n arpe. i nvtura cea din fapte,
aruncat n dulceaa cea trupeasc, clcata i stricat se face.

ntru aceast zi, cuvnt din Scara, despre rbdare n ascultare.


Marele meu prieten, Ioan Savaitul mi-a povestit nite ntmplri vrednice de
auzit. Iar tu, Cuvioase, cunoate din paniile lui, c acel brbat era om fr de
patim i curat de orice minciuna. El mi-a povestit urmtoarele:
n mnstirea mea din Asia, era un btrn vestit de lene i de nestpnit, dar
griesc nu judecndu-l ci ca s dau pe fa adevrul. i el dobndise, nu tiu cum,
un ucenic mai tnr, cu numele Acachie, cam simplu cu duhul, dar nelept cu
gndul. El atta a rbdat de la un btrn ca acela, nct multora li se prea de
necrezut, cci l chinuia cumplit n fiecare zi, nu numai cu sudlmi i necinstiri, ci
pn i cu lovituri cu bul. Rbdarea lui era ns de dobitoc. Deci, vznd eu cum
sufer el, n fiecare zi, rele ptimiri, n cel mai de pe urm hal, ca un rob cumprat,
l-am ntrebat, ntr-una din multele mele ntlniri cu el: Ce mai e nou pe la voi,
frate Acachie? Cum merg treburile pe ziua de azi? Iar el mi arata fr gnd ru,
o dat un ochi nvineit, alt dat grumazul plin de vnti, iar alt dat capul plin
de cucuie. Deci, cum l tiam iubitor de ptimiri, i-am spus: Mergi bine, mergi
bine, rabd i te vei folosi. Deci, petrecnd el n acest chip la acel btrn
nemilostiv, nou ani, s-a dus ctre Domnul. Si, dup cinci zile de la ngroparea lui
n cimitirul prinilor, btrnul acelui Acachie s-a dus la un mare duhovnic din cei
de acolo i i-a spus: A murit fratele Acachie, printe! Iar duhovnicul, cum a
auzit vestea, a rspuns celui ce gria: Btrne, crede-m ca eu nu te cred. El a
zis: Vino i vezi!
Atunci s-a sculat repede btrnul i s-a dus la cimitir cu stareul fericitului
lupttor si, dac, a ajuns acolo, a strigat btrnul, ca la unul ce triete, ctre cel
ce cu adevrat viaz ntru adormire i i zise: Murit-ai frate Acachie? Iar
neleptul, artndu-se i dup moarte asculttor, rspunse marelui btrn: Cum
e cu putin, printe, s moar un iubitor de ostenelile ascultrii? Atunci btrnul,
care i fusese mai nainte ndrumtor, cuprins de spaim, a czut la pmnt,
curgndu-i lacrimi pe fa, i, cernd de la egumen o chilie n apropierea
mormntului, a trit de atunci nainte acolo, nelepete, zicnd necontenit ctre
prini: Rugai-v pentru mine, ca am svrit ucidere! Dumnezeului nostru,
slav!

13.
LUNA IANUARIE N 13 ZILE:
pomenirea Sfintilor Mucenici Ermil si Stratonic (+314).
Acestia au trait pe vremea lui Licinius imparatul (308-321), care a poruncit
ca, oricine va afla vreun crestin si-l va spune pe el, sa fie rasplatit. Si, iata un ostas

a spus dregatorului ca Ermil este crestin. Si, prins fiind si intrebat daca este crestin,
el a raspuns: "Marturisesc cu slobod glas ca nu numai ca sunt crestin, dar inaintea
lui Dumnezeu sunt si sfintit in randuiala de diacon al Bisericii lui Hristos." Si
batjocorind pe zeii pagani, ca sunt lemne si pietre surde si mute, a fost batut rau
si aruncat in temnita.
Si era atunci strajer la temnita Stratonic, care, in taina, era crestin si prieten
cu Ermil si se ranea la inima vazandu-l pe acesta la chinuri, dar el singur nu
indraznea sa se dea pe sine la niste patimi ca acelea.
Si l-au scos iarasi la intrebare pe Ermil si, nevoind sa se lepede de Hristos,
a fost batut cumplit cu toiege, pana i-au spart pantecele. Si, intorcandu-se el la
temnita si vazandu-l Stratonic, a plans pentru dansul. Si slujitorii, pricepand ca
Stratonic este la un gand si la o vointa cu Ermil, a fost intrebat de aceasta strajerul.
Si, marturisind el ca este crestin si prieten cu Ermil si nevoind sa jertfeasca
idolilor, a poruncit dregatorul sa fie innecat in Dunare, impreuna cu Ermil. Si,
fiind ei inveliti in mreji, au fost aruncati in adanc. Si asa si-au luat fericitul sfarsit.

ntru aceast zi, Preacuviosul Printele nostru Iacob, cel din Nisibe.
Acesta a fost dupa nastere si crestere din Nisibe, cetate din Mesopotamia
si a fost mare dascal Bisericii Siriei. Si, strabatand mai intai invatatura stiintei
lumesti, s-a desavarsit, apoi, si in cunoasterea Sfintelor Scripturi. Si, intrand el in
viata si vazand patimile de care sunt stapaniti oamenii din lume, ca, traind in
tulburare neincetata, n-au timp sa mai ia seama la sine, s-a hotarat sa petreaca o
vreme in singuratate, ca sa se intareasca impotriva primejdiilor.
Si, dorind viata cea pasnica si linistita, s-a suit pe varfurile muntilor celor
mai inalti, de acolo. Si suferea vitejeste, vara adica, arsita, iar iarna, gerul si
gheata, adapostindu-se intr-o pestera. Si hrana lui era din radacini si ierburi de
padure, iar bautura, apa de izvor. Si se imbraca cu o singura haina si o mantie din
piele de capra si isi intarea trupul, nevoindu-se mult in rugaciune, de care nu se
despartea niciodata, aducand neincetat sufletului sau, hrana duhovniceasca. Drept
aceea, i s-a dat lui indrazneala catre Dumnezeu, ca vedea dinainte cele viitoare si
darul facerii de minuni a primit de la Duhul Sfant. Deci cu toata grija lui ca sa
ramana, ascuns, a fost descoperit si a fost inaltat la scaunul de episcop in Nisibe.
Si a patimit pentru credinta, pe vremea imparatiei lui Maximin, apoi a
osandit pe Arie, fiind de fata la Sinodul de la Niceea si a scris carti multe impotriva
ratacirii lui, invatand poporul dreapta credinta. Iar cand Arie se sarguia in chip
viclean sa fie primit in Biserica si cerea Fericitului sa slujeasca impreuna cu
dansul, cu rugaciunea Sfantului Iacob, Arie si-a luat ca osanda, o moarte spurcata,
pentru viclenia lui.
Sunt insa si alte semne ca Dumnezeu lucra prin el.
Asa, odata, niste cersetori, prefacandu-se in chip de batjocura si inchipuind
pe unul din ei ca este mort, rugau pe Fericitul, care tocmai trecea pe acolo, ca sa
ia ceva de la el. Dar, cand sa imparta castigul, pe cel ce se prefacuse, l-au gasit cu

adevarat mort. Deci, inspaimantandu-se ei, alergau din urma, cerand iertare si
mila, iar Sfantul, milostivindu-se, cu rugaciunea sa, a inviat pe cel mort. Tot asa,
pe vremea cand Saporie, imparatul persilor, a venit cu oaste multa sa cuprinda
cetatea Nisibe, fiind ea la hotarul stapanirii romane, si se gatea cu multe
mestesugiri sa patrunda inlauntru, atunci Sfantul episcop al cetatii, doar aratanduse pe ziduri, i-a pus pe fuga pe persi, starnind cu rugaciunea sa, un nor de muste
si de tantari, care s-au razboit cu ei. Caci pornindu-se mustele si tantarii cu furie,
si intepandu-i pe ei, caii si elefantii rupeau legaturile si o luau la fuga. Si aceasta
vazand, imparatul era cuprins de nedumerire si s-a intors fara izbanda la ale sale.
Si, cu adevarat minune a fost, ca atata oaste a fost biruita de niste mici fiinte din
vazduh.
Deci, in astfel de lucrari vietuind, ajungand la adanci batranete,
dumnezeiescul Iacob s-a odihnit, mutandu-se la Domnul.

ntru aceast zi, nvttur despre osteneala cea pentru mprtia


Cerurilor.
Sa nu va leneviti, fratilor, de a voastra mantuire, nici sa petreceti cu
dobitoacele, fara de infranare mancand si band, ca nu spre aceasta viata ne-a ales
pe noi Hristos, ci la Imparatia Cereasca ne-a chemat si porunca ne-a dat noua, pe
care, facand-o, vom intra intr-insa. Pentru ca prin multe incercari se cade noua a
intra in Imparatia Cerului si cei ce se nevoiesc o rapesc pe ea. Ca nevointa aceea
sileste pe Dumnezeu si ne daruieste viata, ca El stie inimile noastre, daca ne
ostenim pentru Dansul cu adevarat, in rugaciuni si in privegheri, alergand la
Biserica sa slavim pe Dumnezeu, Facatorul nostru, Care la mostenirea ingereasca
ridica pe oamenii cei ce slujesc Lui si se ostenesc pe ei insisi pentru Dumnezeu,
si trec cu vederea viata aceasta de putina vreme. Ca acestia cunoscuti sunt lui
Dumnezeu. Ca si singuri stiti Apostolul Pavel, care zice ca cei nedrepti nu vor
intra in Imparatia lui Dumnezeu, nici desfranatii, nici sodomitii, nici talharii, nici
clevetitorii, nici cei ce iau mita. Ca cel ce s-a incurcat intru acestea cu greu este si
a se numi macar crestin, dar sa mai astepte inca si mila de la Dumnezeu.

ntru aceast zi, cuvnt al Preacuviosului


Printelui nostru Efrem Sirul, despre pocint si viata
cea desfrnat.
Domnul nostru Iisus Hristos si Dumnezeul nostru
zice in Sfintele Evanghelii: "Deci, si voi fiind gata ca in
ceasul in care nu ganditi, Fiul Omului va veni." (Luca,
12,40). Nevoiti-va a intra prin poarta cea stramta, care
duce la viata. Sa calatorim pe calea aceasta, fratilor, ca
viata vesnica sa mostenim. Calatoriile sunt cu necazuri,
dar odihna este fericita. Calatoriile acestea sunt cu
intristare, dar rasplatirea este cu bucurie. Calatoriile acestea sunt stramte, dar
salasul este desfatat. Calatoriile acestea sunt: pocainta, ajunarea, rugaciunea,
umilinta, privegherea, smerita cugetare, saracia cea duhovniceasca, defaimarea
trupului, ingrijirea sufletului, culcarea pe jos, nespalarea, foamea, setea, mancarea
uscata, goliciunea, milostenia, lacrimile, plansul, suspinarile, plecarea
genunchilor, necinstirile, gonirile, rapirile, osteneala cu mainile, primejdiile, a fi
defaimati si a rabda, a fi urati si a nu ura, a patimi rele si cu bine a rasplati, a lasa
datornicilor datoriile, a ne pune sufletul pentru prieteni iar, mai pe urma de toate,
a ne varsa sangele pentru Hristos, cand vremea va cere. Acestea sunt calatoriile
portii cele stramte si ale caii celei necajite, care are rasplatirea cea fericita:
Imparatia Cerurilor.
Iar poarta care duce la pierzare, este larga si calea desfatata. Si umbletele
pe aceasta cale sunt, aici, in lumea aceasta, adica, de bucurie facatoare, iar acolo,
de mare scarba. Aici usoare, iar acolo grele si dureroase. Aici se arata ca niste
lucruri de nimic, iar acolo ca niste fiare salbatice, care musca pe cei ce le savarsesc
si nu se pocaiesc, dupa cuvantul Proorocului: "Cutremur i-a cuprins pe ei acolo,
dureri ca ale celei ce naste" (Ps.47,6). Iar rautatea vietii acesteai, adica umbletele
caii celeilalte, pe care si Apostolul, in parte, le-a numarat, sunt: desfranarea,
inversunarea, slujirea la idoli, otravirea, vrajba, cearta, pofta, mania, bataia,
invidia, petrecerile, strigatele, cantecele lumesti, fluieraturile, jocurile,
scaldaturile, hainele cele moi, pranzurile cele scumpe, bataile din palme,
galcevile, somnul cel fara grija, ura dintre frati, grairea de rau. Iar lucrul cel mai
rau, decat toate, este nepocainta si a nu ne aduce aminte niciodata de iesirea, cea
din urma, din viata.
Acestea sunt calatoriile caii celei cumplite, pe care multi sunt cei ce
calatoresc. Dar si salasul cel cuvenit lor il vor afla. In locul desfatarii, foame; in
locul betiei, setea; in locul odihnei, chinul; in locul rasului, tanguirea; in locul
alautei, plangerea; in locul ingrasarii trupului, viermele; in locul jocurilor, a fi
impreuna cu dracii; in locul mestesugurilor dracesti, intunericul cel mai dinafara
si gheena focului si cele asemenea acestora. In ziua cea infricosata a Judecatii, se
va cere de la fiecare de a pazit si dreapta marturisire a credintei, neintinata de

eresuri, precum a marturisit-o cand a zis: "Ma lepad de Satana si de toate lucrurile
lui." Acestea si cele asemenea acestora se vor cere de la tot crestinul, in ceasul cel
infricosat al cercarii. La care, ajuta-ne, Doamne, sa nu fim osanditi. Ca Tie se
cuvine slava in veci! Amin.

14.
LUNA IANUARIE N 14 ZILE:
Sfintii Cuviosi Printi ce au fost ucisi n Muntele Sinai si n Rait.
Acesti Cuviosi Parinti au fost calugari si pustnici, vietuind in Muntele Sinai
si in manastirea apropiata, Rait, in vecurile IV si V, de la mantuirea lumii.
In doua randuri, cete de barbari sangerosi, venind, unii dinspre Etiopia, de
peste mare, iar altii dinspre Arabia, au navalit asupra acestor sfinte locuri, ucigand
fara mila pe cei la care nu gaseau nimic de luat. Intaia navalire a fost pe la
inceputul veacului IV si este povestita de monahul Rmonie, pe vremea Sfantului
Petru al Alexandriei. Navalirea a doua a avut loc pe vremea Sfantului Ioan
Hrisostom si este descrisa de un necunoscut, din preajma Sfantului Nil Sinaitul.
Dintre toti cati au pierit atunci, Biserica pomeneste cu deosebire si cinsteste ca
moarte muceniceasca, uciderea a 39 schivnici din Sinait si a 38 de calugari din
manastirea Rait, din navalirea intai, precum si uciderea monahilor din a doua
navalire, pentru viata lor sfanta si puterea lor de jertfa, ca n-au voit sa descopere
pe cei ascunsi, si pentru moartea lor crunta si fara vina.
In povestirea sa, monahul Amonie din Alexandria arata cum, plecand sa
vada Sfintele Locuri, sosind acolo curand dupa ce se petrecuse o navala de barbari,
care ucisesera 38 de pustnici din pustia Sinaiului. Pe cand jeleau aceasta
nenorocire, arata el mai departe, iata, a venit un ismailitean, care a spus ca acesti
barbari, peste 300, au venit cu corabia dinspre Etiopia si ca, inainte de a veni in
Sinai, au ucis mai intai 39 de parinti din manastirea Rait si au dat lupte cu
locuitorii din Faran, pe care i-au invins si i-au ucis. Povestitorul ne arata cateva
chipuri de pustnici, cu mare lucrare duhovniceasca, precum si sfarsitul barbar de
care au avut parte. Tot din spusele ismailiteanului aflam, ca, la intoarcerea lor de
la prada, barbarii nemaigasind corabia lor, care se scufundase, au ucis pe toti robii
pe care-i luasera si apoi, neputandu-se intelege, s-au ucis intre ei.
Barbarii din a doua navalire au venit dinspre Arabia si locuiau in corturi.
Povestind viata de mare ravna si infranarea pustnicilor, scriitorul pomeneste si de
Cuviosul Nil pustnicul, de trecutul lui in lume, de cartile indemnatoare spre
nevointa, pe care le-a scris, de venirea lui la Sinai, dimpreuna cu fiul sau Teodul.
Navalirea barbarilor s-a petrecut la Sinai, noaptea, dupa Utrenie. Preotul si alti
pustnici au fost ucisi in biserica. Unii au putut sa fuga, intre care si Cuviosul Nil,
dar fiul sau a fost luat rob. Seara urmatoare, cei fugiti s-au intors sa ingroape pe
cei ucisi. Se descrie jalea cea mare a Cuviosului Nil, afland ca fiul sau a fost luat
viu cu barbarii; il cauta oriunde auzea ca un pustnic a fost ucis si se ducea si-l
ingropa. L-a cautat si la mai marele barbarilor, in Faran. Acolo, a aflat ca fiul sau

este viu si a fost vandut ca rob si rascumparat de episcopul cetatii Eluzia, care l-a
si sfintit preot. Si mergand la episcop, acesta l-a sfintit preot si pe Cuviosul Nil.
Si asa s-au intors impreuna in Sinai, slujind si bineplacand Domnului. Cu ale lor
sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! Amin.

ntru aceast zi, pomenirea Printelui nostru Teodul, feciorul lui Nil cel
ntelept (sec.V).
Acesta a fost feciorul lui Nil cel Intelept, care a fost eparh la
Constantinopol, si, care, lasand slava lumii, a mers de s-a pustnicit, impreuna cu
fiul sau, in Muntele Sinai. Deci, aflandu-se si acesta si altii acolo si petrecand
pustniceste, i-au lovit barbarii, fara de veste, si, incepand a junghia pe sfintii
parinti, Nil a putut sa fuga, iar fiul sau Teodul, a fost prins rob, dimpreuna cu alt
oarecare tanar si ii duceau legati. Si, mergand barbarii pe la corturile lor, au vrut
sa junghie pe cei doi tineri si sa-i faca jertfa luceafarului ce rasare inaintea
soarelui. Deci, unul a scapat si a fugit, iar barbarii adormind dupa betie, soarele a
rasarit si luceafarul s-a ascuns si nu l-au mai junghiat pe Teodul. Si, vrand sa-l
vanda, nu le da pe el mai mult de doi galbeni, incat unul din barbari, scotand sabia,
a vrut sa-l junghie. Si atunci l-a cumparat episcopul si indata l-a sfintit preot. Si,
venind si tatal sau, l-a primit cu dragoste episcopul, care l-a silit sa primeasca a fi
preot. Si, slobozindu-i episcopul cu cinste, au mers la locul lor in Sinai si, vietuind
dumnezeieste, cu pace s-au mutat la Domnul.

ntru aceast zi, cuvnt despre pctosii ce se ngroap n biseric.


A fost in partile tabenesiotului o oarecare calugarita, care isi castigase
infranarea trupeasca, dar cu salbaticia limbii nu se parasise de vorbirea desarta.
Deci, acesta, savarsindu-se si averea dandu-si, a fost ingropata in biserica. Iar in
noaptea dintai, pazitorul bisericii, din iconomie dumnezeiasca, a vazut-o pe ea
aruncata inaintea altarului, pe jumatate arsa, ca o parte a ei ardea, fiind aruncata
in foc, iar partea cealalta ramanea nearsa. Deci, a doua zi sculandu-se, paznicul a
spus tuturor si le-a aratat si locul unde calugarita ardea in foc.
Si, mergand inaintea jertfelnicului, a aflat ars locul pe marmora pe care
arsese. Deci, cu acest semn, aievea s-a aratat ca cei ale caror pacate nu sunt iertate,
aceia nu vor scapa de Judecata. Si nu vor putea sa castige nici un ajutor numai din
atingerea cu locurile cele sfintite.

ntru aceast zi, minunea Sfntului Vasilie, la Anastasie preotul.


Intr-una din zile, Cuviosul Parintele nostru Vasilie, stralucit fiind de darul
cel dumnezeiesc, a zis catre clericii sai: "Veniti, fiilor, dupa mine ca sa vedem
slava lui Dumnezeu, si impreuna sa proslavim pe Stapanul nostru." Si, au iesit din

cetate, nestiind nimeni unde voieste el sa mearga. Iar un preot cu numele


Anastasie, care vietuia intr-un sat, avea femeie cu numele Teogonia, cu care
patruzeci de ani a petrecut in feciorie si de multi se socotea ca Teogonia este
neroditoare, pentru ca nimeni nu stia fecioria curatiei lor, cea pazita in taina. Si
avea Anastasie, pentru viata sa sfanta, Duhul lui Dumnezeu si era barbat inaintevazator. Ca intru acea vreme, vazand el mai inainte cu duhul, ca Vasilie acea sa-l
cerceteze pe el, a zis catre sotia sa Teogonia: "Eu ma voi duce la camp, ca sa
lucrez pamantul, iar tu, sora mea, sa impodobesti casa si in ceasul al noualea din
zi, aprinzand lumanari, sa iesi intru intampinarea Sfantului Vasilie arhiepiscopul,
ca vine sa ne cerceteze pe noi pacatosii." Iar ea, mirandu-se de cuvintele barbatului
sau, a implinit porunca. Si, nu departe fiind Sfantul Vasile de casa lui Anastasie,
l-a intampinat pe el Teogonia si i s-a inchinat lui. Iar Vasilie i-a zis: "Cum te afli,
doamna Teogonia?" Iar ea, auzind ca pe nume o cheama, s-a inspaimantat si a zis:
"Sanatoasa sunt stapane sfinte." Iar fericitul i-a zis: "Unde este domnul Anastasie,
fratele tau?" Iar ea a raspuns: "Nu frate, ci barbat imi este mie, si s-a dus la camp
sa lucreze pamantul, dar ma voi duce sa-l chem pe el." Iar Vasilie i-a zis: "A venit
si in casa este, nu te osteni." Aceste cuvinte auzind, de si mai mult spaima s-a
umplut, ca toata taina lor, Sfantul mai inainte a vazut-o si, tremurand, a cazut la
picioarele Sfantului si i-a zis: "Roaga-te pentru mine, pacatoasa, Sfinte al lui
Dumnezeu, ca mari si minunate lucruri vad la tine." Iar Sfantul se ruga pentru
dansa.
Si, intrand in casa preotului, l-a intampinat insusi Anastasie si, sarutand
picioarele Sfantului, a zis: "De unde mie aceasta, ca a venit arhiereul Domnului
la mine?" Iar arhiereul i-a zis: "Bine ca te-am aflat, ucenice al lui Hristos; sa
mergem la biserica si sa facem dumnezeiasca slujba." Caci, se obisnuieste preotul
acela sa posteasca in toate zilele, afara de sambata si de Duminica si nu gusta
nimic, fara numai paine si apa. Iar cand au mers in biserica, a poruncit Sfantul
Vasilie lui Anastasie ca sa slujeasca Liturghia. Iar el se lepada, zicand: "Stii,
stapane, ce zice Scriptura: Cel mai mic de la cel mai mare se blagosloveste." Iar
Vasilie a zis catre dansul: "Cu toate lucrurile tale cele bune, sa ai si ascultare." Si,
cand slujea Anastasie, in vremea sfintirii Infricosatoarelor Taine, a vazut Sfantul
Vasilie si ceilalti care erau vrednici, pe Preasfantul Duh pogorandu-se in chip de
foc si pe Anastasie inconjurandu-l. Iar dupa savarsirea dumnezeiestii slujbe, au
intrat in casa si au pus preotul masa Sfantului si clericilor lui. Si, mancand, a
intrebat Sfantul pe preot: "De unde iti este averea si ce fel este viata ta, spune-mi
mie." Raspuns-a preotul: "Eu, arhiereule al lui Hristos, om pacatos sunt si ma aflu
sub dajdia poporului si am doua perechi de boi. Cu una lucrez eu insumi, iar cu
alta slujitorul meu si, din roadele lucrului acesta, o parte este spre primirea
strainilor, iar alta parte spre darea dajdiilor, si se osteneste cu mine si femeia mea,
slujind strainilor si mie." Si a zis Vasilie catre dansul: "Sa o numesti pe ea sora ta,
precum si este; dar spune-mi mie bunatatile tale." Raspuns-a Anastasie: "Eu nimic
bun n-am facut pe pamant?" Atunci Vasilie a zis: "Sa ne sculam si sa mergem
impreuna." Si, sculandu-se, au mers la un bordei si a zis Vasilie: "Sa-mi deschizi

mie usa aceasta." Iar Anastasie a zis: "Nu, Sfinte al lui Dumnezeu, sa nu voiesti a
intra, ca nimic nu este acolo, fara numai cele de trebuinta pentru casa." Iar Vasilie
a zis: "Eu pentru trebuintele acestea am venit."
Iar preotul, nevrand sa deschida usa, a deschis-o Sfantul cu cuvantul si,
intrand, a aflat acolo pe un om foarte ranit de lepra, caruia mai multe madulare,
putrezind, ii cazusera. Si nu stia de dansul nimeni, fara numai singur preotul si
sora lui. Deci, a zis Vasilie catre preot: "Pentru ce ai voit sa tainuiesti de mine
aceasta comoara a ta?" Raspuns-a preotul: "Omul este manios si ocarator, stapane,
si, pentru aceasta, m-am temut sa ti-l arat, ca sa nu greseasca cu vreun cuvant
impotriva Sfintiei tale." Atunci a zis Vasilie: "Buna nevointa alegi. Dar sa ma lasi
si pe mine intru aceasta noapte sa-i slujesc lui, ca si eu sa fiu partas la plata ta."
Drept aceea, a ramas fericitul Vasilie singur cu cel bolnav si, inchizandu-se, toata
noaptea a petrecut in rugaciune si dimineata, l-au scos pe cel bolnav intreg si
sanatos. Iar preotul si sora sa si toti cei ce erau acolo, vazand o minune ca aceea,
au proslavit pe Dumnezeu. Si s-a intors apoi Sfantul Vasilie la casa sa.
Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

15.
LUNA IANUARIE N 15 ZILE:
pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Pavel Tebeul (227-341).

Acesta a trait pe vremea lui Decius (250-253) si


Valerian (253-260), prigonitorii crestinatatii. Si era
din Egipt, din Tebaida de Sus, din parinti cu multa
avutie. Si nvatase carte elineasca si latineasca,
precum si dreapta credinta, din nemarginita
ntelepciune a Sfintelor Scripturi.
Si s-a pornit sngeroasa prigoana contra crestinilor.
Iar barbatul surorii sale, lacom fiind si voind sa ia si
partea de avere ce se cuvenea Sfntului, a gndit sa-l dea dregatorului spre
chinuire, spunnd ca este crestin. Si, aflnd de aceasta Pavel, care atunci era un
tnar de 20 ani, a fugit n munti, n locurile cele mai singuratice. Deci, petrecnd
multa vreme si povatuindu-se de Duhul Sfnt, nu s-a mai ntors n lume, ci a
cunoscut ca Dumnezeu i-a dat lui acest fel de vietuire. Avnd ca locuinta o pestera
cu apa nlauntru, hrana, finice si haina de frunze. Si si-a schimbat patima sa,
cunoscnd lipsa si pacea patimilor si bucuriile vietii de rugaciune, apropiindu-se
de Dumnezeu. Ca si-a ndelungat alergatura nevointei sale pna la o suta
treisprezece ani, ca atta a trait. Si a fost hranit o vreme, ca si Ilie, de un corb,
care-i aducea n fiecare zi o jumatate de pine. Si mblnzise leii, care-i slujeau si
care l-au si ngropat. Pe acesta, aflndu-l, marele Antonie s-a minunat de locul lui
cel aspru de nevointa, de lungimea vremii lui de pustnicie si ca el, mai nainte de

altii, a ndraznit cel dinti si a mers n cele mai dinauntru ale pustiului. Si l-a gasit
adormit n genunchi si cu minile ridicate la cer n rugaciune; acesta este cel dinti
pustnic cunoscut al crestinatatii. Dumnezeului nostru, slava!
Mai multe despre Preacuviosul Parintele nostru Pavel Tebeul se gasesc n Vietile
Sfintilor.

ntru aceasta zi, Preacuviosul Parintele nostru Ioan, cel sarac pentru Hristos,
care si Calivit, adica Colibasul, s-a numit.
Acesta a fost din Constantinopol, pe vremea mparatiei lui Leon cel Mare (457474), fiind fiul lui Eutopie, mare dregator la curtea mparatului, iar maica lui se
numea Teodora. Si dintru nceputul vrstei, la scoala unde nvata, vaznd el odata
pe un calugar din manastirea neadormitilor, s-a aprins de focul slujirii lui Hristos.
Si vaznd dragostea lui de Dumnezeu, i-au dat parintii lui o mica Evanghelie
ferecata cu aur, ca sa o poarte cu el. Dar el, iesind din lume fara stirea parintilor,
s-a facut monah. Si a petrecut multa vreme cu grea nevointa si mare rvna n
manastirea lui.
nsa, de la o vreme, din lucrarea vrajmasului, a nceput el a fi muncit cumplit de
patima dorului de parinti. si n-a putut birui patima, dect spunndu-si gndul sau
egumenului. Deci, a capatat el iertaciune si binecuvntare sa iasa din manastire si
sa petreaca n zdrente, ntr-o coliba aproape de casa parintilor sai, ndurnd
umilinte, mila slugilor si a strainilor, si luptele vietii pustnicesti, fara sa se faca
cunoscut, ca si cnd ar fi fost un strain. Si asa a petrecut el n pace si fara sa-l
cunoasca nimeni, purtndu-si portul lui strain, traind n chip saracacios si vaznd
pe parintii lui, care treceau pe lnga el si nu-l luau n seama.
Dar cnd a fost sa moara, el a chemat pe maica sa si, aratndu-i Evanghelia cea
ferecata cu aur, s-a facut cunoscut ca este fiul lor. Si au ramas uimiti parintii lui si
nu stiau ce sa faca: sa se bucure ca l-au aflat sau sa plnga pentru sfrsitul lui. Si
si-a dat sufletul n mana lui Dumnezeu, lasnd sa fie ngropat n coliba lui. Iar
peste mormntul fericitului, parintii lui au ridicat o sfnta si slavita biserica.
Mai multe despre Preacuviosul Parintele nostru Ioan, cel sarac pentru Hristos se
gasesc n Vietile Sfintilor.

ntru aceasta zi, cuvnt pentru cei ce sunt ngropati n biserici.


Un oarecare, Valentin cu numele, judecator fiind al Ladionului, a murit. Si era
el un om foarte rau si lua mita si vietuia n toate neornduielile. Iar trupul lui a
fost ngropat n biserica Sfntului Mucenic Uar. Iar la miezul noptii s-au auzit n
biserica aceea niste glasuri si tipete. Iar pazitorii, alergnd la acel tipat, au vazut
un chip groaznic si nfricosat, ferecnd cu un lant picioarele acelui Valentin si
tragndu-l, fara mila, afara din biserica, iar el amar striga. Deci pazitorii, daca au
vazut aceasta, s-au dus cu frica la locasurile lor. Iar a doua zi au deschis naintea

tuturor mormntul unde fusese pus Valentin si n-au aflat acolo trupul lui, ci,
cautndu-l, departe de biserica l-au aflat, aruncat ntr-o groapa si cu picioarele
legate, precum l trasesera din biserica.
Drept aceea, sa cunoasca toti lucrul acesta, ca acei ale caror pacate sunt grele, si
daca au fapte vrednice de osnda, chiar daca ar porunci cineva, sa-i ngroape pe
ei n locuri sfintite, apoi n locurile acelea sfinte nu primesc nicidecum izbavire.
Ci, prti fiind de nsasi pacatele lor, mai amara munca vor lua. Ca locul pe nimeni
nu mntuieste, ci din fapte sunt si folosul si munca. Deci, acestea cunoscndu-le,
sa nu ne srguim a pune n biserica trupurile pacatosilor, care nu sunt vrednici. Sa
ne aducem aminte de parintii cei din pustietati, ca nu n biserici zac trupurile lor,
ci n locuri pustii. Ca unii, adica, de strmtoare si de lipsuri au murit, iar altii de
fiare au fost mncati, iar altii cu tot felul de nevoi s-au lipsit de viata aceasta; dar
sufletele lor mpreuna cu ngerii se bucura, ntru lumina vietii celei vesnice. Drept
aceea, si noi sa ne srguim a avea pocainta si milostenie, blndete si nfrnare si
tot felul de fapte bune, ca sa ne facem partasi vietii celei vesnice.

ntru aceasta zi, nvatatura despre cereasca mparatie si despre vesnica


osnda.
Daca atunci, cnd intram ntr-o cetate mare, ntemeiata de oameni, n lumea
aceasta, macar ca stim bine ca dupa putina vreme se va risipi, dar cnd ncepem a
umbla printr-nsa, nu ne mai saturam de frumusetile ei, de poduri, de gradini, de
curti, de palate, nct am pofti mereu sa tot umblam printr-nsa, pentru frumusetile
ei, apoi, cu ct mai mult nu se vor desfata cei ce se vor nvrednici a intra n Cetatea
lui Dumnezeu, n Ierusalimul cel de Sus, cnd vor ncepe a gusta din dulceata cea
de-a pururea a frumusetii celei mai presus de orice asemanare? Si iarasi, dupa cum
atunci cnd, intrnd la curtea unui mparat pamntesc, vedem palate mari,
mpodobite cu marmura, cu aur si cu argint, iar dupa aceea putem vedea pe
mparatul si barbatii vrednici stndu-i nainte n podoabe marete, iar mparatul
mbracat n porfira si ncoronat cu pietre scumpe, macar ca toate acestea sunt
stricacioase, apoi cu ct mai vrtos nu se va bucura cel ce va intra la Dumnezeu,
ntru cereasca mparatie, neputnd a se satura de frumusetile si de slava Lui cea
pururi fiitoare? Si precum cnd, intrnd cineva ntr-o vie sadita de oameni, o vede
pe ea vesela, ngrijita si cu tot felul de poame si flori mpodobita, nct ar voi sa
tot umble mereu prin ea si a se veseli de vederea ei, macar ca este stricacioasa,
apoi cu ct mai mult cel ce a intrat n cetatea lui Dumnezeu, daca va fi mplinit
poruncile lui Dumnezeu, ntru aceasta lume, de cta slava duhovniceasca nu se va
bucura, ntru lumina cea negraita si ntru slava cea netrecatoare, vaznd pe
Stapnul, Domnul tuturor, cu a Sa marire stralucind si luminndu-i pe toti cei
drepti, cu mult mai vrtos dect soarele acesta.
Dar, sa spunem ceva si despre munca cea fara de sfrsit, prin pilda veacului
acestuia, asa cum am aratat si pentru bunatatile cele fara de sfrsit.

Cum vom putea suferi chinul viermelui celui neadormit, noi, care aici nici
mpunsaturile tntarilor si ale mustelor celor slabe nu le putem suferi? Ci,
nvrtindu-ne n paturile noastre, ne srguim sa le prindem si pe unii si pe altele?
Si ne scarpinam cu unghiile trupul, ca si cum i-am fi de vreun folos, pentru acea
slaba mpunsatura. Apoi, cum vom suferi noi cu usurinta gheena focului? Noi,
care nu putem suferi arsita soarelui, ci fugim la umbra sau n casa cautnd odihna.
Si cum vom suferi ntunericul cel mai de dedesubt si scrsnirea dintilor? Noi care
acum, nici o zi nu putem suferi o camera ntunecoasa, nefiind nici durere, nici
plns, nici scrsnirea de dinti? Ci ndata ne tulburam si ne ntristam, zicnd: Cnd
vom iesi din ntunericul acesta, ca sa vedem doar lumina aceasta stricacioasa?
Deci, daca unele ca acestea sunt bunatatile cele vesnice, ct si chinurile cele fara
de sfrsit, precum pe rnd le-am aratat, apoi sa nu ne lenevim. Sa fugim de vesnica
pierzare si sa alergam la facatorul nostru, Dumnezeu. Caruia se cuvine slava,
acum si pururea si n vecii vecilor! Amin.

16.
LUNA IANUARIE N 16 ZILE:
nchinarea cinstitului lant al Sfntului Apostol Petru.
ntru aceasta zi pomenim asezarea, n biserica Sfintilor Apostoli din
Constantinopol, a lantului cu care a fost legat Sfntul Apostol Petru n temnita.
Si, cinstim acest lant, ca sa preamarim, aratndu-ne multumitori, chipul minunat
n care Hristos, Dumnezeul nostru, a slobozit pe Apostolul sau de la moartea ce io pregatise Irod. Istoria izbavirii acesteia este aratata pe larg la capitolul 12
din Faptele Apostolilor. Ca Sfntul Apostol Petru, fiind ntemnitat de Irod, a fost
legat cu doua lanturi de fier, si, dormind el ntre doi ostasi, n noaptea dinspre ziua
cnd trebuia sa fie ucis, ngerul Domnului, lovindu-l n coasta, l-a desteptat si l-a
scos, caznd de pe dnsul lanturile cele de fier, precum scrie la Faptele
Apostolilor.
Deci, dupa aceasta preaslavita izbavire din legaturi si din temnita, Sfntul Petru,
nezabovind, s-a dus n alte parti, propovaduind Cuvntul lui Dumnezeu. Dar,
oarecare crestini au aflat acest lant si l-au pastrat cu multa grija, socotindu-l ca pe
un semn dumnezeiesc si marturie, naintea ochilor lor, a purtarii de grija a lui
Dumnezeu pentru Biserica Sa si pentru slujitorii Cuvntului Sau. Drept aceea, se
cinsteau cu evlavie de cei credinciosi acele cinstite lanturi si erau pazite din neam
n neam, ca o mostenire sfnta. Si a ajuns aceasta mostenire n minile patriarhului
Iuvenalie al Ierusalimului.
Iar cnd credincioasa Evdochia, sotia mparatului Teodosie cel Mic, mpodobea
Ierusalimul si Sfintele Locuri cu tot felul de mparatesti daruri, atunci Iuvenalie
Patriarhul, vaznd dragostea ei de Dumnezeu, mpreuna cu alte daruri, i-a daruit
ei aceste cinstite lanturi pe care ea, lundu-le, le-a dus la Constantinopol. Si un
sfnt lant l-a dat bisericii Sfintilor Apostoli din Constantinopol, iar pe altul l-a
trimis la Roma, fiicei sale Eudoxia, sotia mparatului Valentinian al III-lea, care

l-a pus n biserica Sfntului Petru, zidita de ea pe muntele Exchilintului, lnga


Roma, unde ea a pus si un alt lant, cu care tiranul Neron l-a legat pe Sfntul Petru,
nainte de mucenicia lui la Roma. Si asa s-a asezat praznicul cinstitului lant la 16
ianuarie, ntru pomenirea minunatei izbaviri a Sfntului Petru si ntru slava lui
Hristos, Dumnezeul nostru. Amin.
Mai multe despre Cinstirea lantului Sfntului Apostol Petru se gasesc n Vietile
Sfintilor

ntru aceasta zi, cuvnt despre un calugar ce s-a lepadat de Hristos, dar apoi,
iar l-a mntuit pe el Dumnezeu.
Un frate se lupta mult cu pacatul desfrnarii. Iar, ntmplndu-i-se lui a trece pe
lnga un sat din Egipt si vaznd o fata de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea si a zis
tatalui ei: Da-mi-o mie pe ea, sa-mi fie sotie. Iar el i-a zis: Nu pot sa ti-o dau,
pna nu voi ntreba pe dumnezeul meu. Deci a zis demonului: Iata, un calugar
cere pe fiica mea, sa i-o dau lui? Iar demonul, raspunznd, i-a zis: De se va
lepada de Hristosul lui si de Botez si de fagaduinta calugareasca, sa i-o dai. Iar
calugarul de toate s-a lepadat. Si ndata a vazut el, ca un porumbel iesind din gura
lui si zburnd la cer. Iar slujitorul la idoli mergnd la demon, i-a spus ca, iata, s-a
lepadat. Atunci diavolul i-a zis: Sa nu-i dai lui pe fiica ta de sotie, ca Dumnezeul
lui nu s-a departat de la dnsul ci nca i ajuta lui. Si venind el la calugar, i-a spus:
Nu pot sa ti-o dau pe ea, ca Dumnezeul tau nca ti ajuta tie si nu S-a departat de
la tine. Si, acestea auzindu-le, fratele a cugetat ntru sine: Daca eu, ticalosul,
chiar lepadndu-ma de Dansul si de Botez si de fagaduinta calugareasca, Bunul
Dumnezeu tot mi ajuta mie, ct de mare este darul pe care mi l-a dat mie
Dumnezeu. Si asa, si-a venit ntru sine si, abatndu-se de acolo, s-a dus n pustie.
Si a marturisit pacatul lui la un staret mare, iar staretul i-a zis lui: Sa sezi cu mine
n pestera si sa postesti trei saptamni, mncnd numai la doua zile, iar eu voi ruga
pe Dumnezeu pentru tine. Si mhnindu-se staretul pentru acest frate, s-a rugat
lui Dumnezeu, zicnd: Rogu-ma Tie, Doamne, daruieste-mi mie sufletul acesta
si primeste pocainta lui.. Si l-a ascultat Dumnezeu pe el. Apoi, sfrsindu-se a
treia saptamna, a venit staretul la frate si l-a ntrebat, zicnd: Oare vazut-ai
ceva? Si, raspunznd, fratele a zis: Adevarat, am vazut un porumbel, zburnd
sus la naltimea cerului si deasupra capului meu stnd. Iar staretul i-a zis lui: Sa
crezi, lund aminte la tine nsuti, si sa te rogi lui Dumnezeu ntotdeauna. Iar la a
doua saptamna, a venit staretul la fratele, iarasi, si l-a ntrebat pe el: Oare vazutai ceva? Iar el a zis: Am vazut un porumbel zburnd pe lnga capul meu. Si ia poruncit staretul zicndu-i: Privegheaza cu mintea si te roaga! Dupa aceea,
iarasi, a venit, sfrsindu-se saptamna a treia, si l-a ntrebat pe el: Ce lucru ai
vazut? Iar el a zis: Am vazut porumbelul ca a zburat si a stat deasupra capului
meu si am ntins mna ca sa-l prind pe el, iar el, repezindu-se, a intrat n gura
mea. Apoi, a laudat staretul pe Dumnezeu si a zis: Iata, a primit Domnul

pocainta ta, de acum sa iei aminte la tine. Iar fratele a zis: Iata, de acum,
mpreuna cu tine voi ramne parinte, pna ce voi muri.

ntru aceasta zi, cuvnt din Limonar, despre botezul minunat al unui pagn.
Fiind noi n Alexandria, ne-a spus noua Parintele Andrei aceasta, zicnd: Cnd
eram foarte tnar, am fost fara de rnduiala. Si am facut o data un oarecare lucru
necuviincios, mpreuna cu alti noua insi, dintre care unul era filipeean, iar altul
pagn. Si toti zece am hotart sa fugim n Palestina. Iar, daca am ajuns n pustie,
boala cu fierbinteala a cuprins pe pagn si catre moarte se apropia. Si toti n mare
necaz eram, nedumerindu-ne ce sa facem cu el. nsa, pentru dragoste, nu am voit
a-l lasa pe el si, fiecare din noi, dupa puterea noastra, l-am purtat pe el din loc n
loc, vrnd a-l duce pe el n cetate, sau pna la o casa de oaspeti, ca sa nu moara n
pustie. Si tnarul multe zile negustnd hrana nici bautura, si de multa sete si de
cuprinderea nfocarii si de marea arsita a soarelui si de osteneala, a fost aproape
sa moara. Deci, si noi, pentru aceasta, am socotit a nu-l mai duce pe el, fiindca
slabise foarte mult la trup. Si, mult plngnd pentru el si temndu-ne ca si noi, tot
asa de foame si de sete sa murim, ne-am sfatuit sa-l lasam si sa ne ducem; si l-am
pus pe el pe nisip, plngnd. Iar el a nteles ca voim sa-l lasam si sa ne ducem si
a nceput a ne jura pe noi, zicnd: Pe Dumnezeul cel ce a plecat cerurile si S-a
pogort pentru mntuirea omeneasca si Care va veni sa judece viii si mortii, va
rog, nu ma lasati pe mine, sa mor nebotezat, ci faceti cu mine mila si ma botezati,
ca si eu sa ma duc botezat din aceasta viata, catre Dumnezeu. Iar noi am grait catre
dansul: Cu adevarat, frate, dar nu se cuvine noua a face aceasta, ca nimeni din noi
nu are dregatoria de preot, ca acest lucru este numai al episcopiilor si al preotilor.
Si apoi, nici apa nu avem aici. Dar el staruia cu unele ca acestea si cu mari
juraminte ne zicea: Nu ma lipsiti pe mine de un dar ca acesta al lui Dumnezeu,
crestini fiind voi. Si noi nu ne dumiream ce sa facem.
Iar filipeeanul, de Dumnezeu fiind luminat, ne-a zis noua: Ridicati-l pe el, si
drept punndu-l, dezbracati-l de hainele lui. Si cu multa osteneala, de-abia am
facut aceasta. Iar fratele cel mai nainte zis, lund nisip cu amndoua minile, a
turnat pe capul lui, zicnd asa: Boteaza-se robul lui Dumnezeu Teodor, n numele
Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh. Iar noi am zis: Amin. Si, de trei ori facnd
asa, noi am zis: Amin. Si cu adevarat graiesc voua, fratilor, ca, ndata, ntru acel
ceas, l-a vindecat pe el Hristos, Dumnezeul nostru, si sanatos s-a facut, nici cel
mai mic semn de boala avnd. Si fata lui se arata rumena mai mult dect nainte.
Si din ceasul acela, degraba mergea cu noi prin pustie, iar noi, minunndu-ne de
o grabnica schimbare ca aceasta, proslaveam negraita bunatate a lui Hristos,
Dumnezeul nostru.
Si, venind n Ascalon, am spus Sfntului Dionisie, episcopul cetatii aceleia, cele
ce ni s-au ntmplat noua si cele ce am facut fratelui nostru. Iar episcopul s-a mirat
mult de aceasta si cu mare frica, si-a chemat clericii si s-a sfatuit cu dnsii, daca
sa boteze cu apa, pe cel ce a fost botezat cu nisip, sau nu? Deci, unii ziceau: Se

cuvine botezul cel cu nisip a i se socoti lui drept botez, de vreme ce cu minune
preaslavita s-a facut. Iar altii graiau: Nu este de cuviinta sa ramna numai cu acel
botez, pentru ca si Domnul Iisus Hristos a grait catre Nicodim: Daca nu se va
naste cineva din apa si din Duh, nu va intra n mparatia Cereasca; iar, despre
minunea ce spuneti ca s-a facut pentru dnsul, aceasta pentru marea lui credinta
s-a facut, ca pentru aceasta l-a si facut Domnul pe el sanatos. Si asa, voind ei ca
desavrsit sa se nasca el din apa si din Duh, dupa multa cercetare ce s-a facut, s-a
nvoit fericitul episcop Dionisie de l-a trimis pe el, ca sa se boteze la rul Iordan,
iar pe filipeeanul care l botezase pe pagn cu nisip, l-a hirotonit diacon.
Dumnezeului nostru, marire!

17.

LUNA IANUARIE IN 17 ZILE:

pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Antonie cel Mare


(+356).
Acesta era de neam egiptean, din satul Come, de langa vestita cetate
Heracleopolis, din Egiptul de Sus. S-a nascut catre 250, invatand de la parinti si
de la mosii sai credinta in Hristos, si a trait pe vremea lui Diocletian si Maximian,
ajungand pana in zilele binecredinciosului imparat Constantin si a feciorilor lui.
Si vazand el viata cea patimasa a tinerilor ce invatau carte, in vremea lui, n-a voit
a merge la scoli si stia numai limba lui. Dar parintii lui, oameni cu stare fiind ei,
se ingrijeau de cresterea fiului lor si de sora lui, dupa luminile intelepciunii
crestinesti, fiind el foarte istet la minte si priceput. Deci, n-avea douazeci de ani
cand parintii lui au raposat amandoi, lasandu-l pe Antonie mostenitor al unor averi
mari.
Si intrand el odata in biserica, a auzit din Evanghelie cuvintele spuse de Domnul
tanarului bogat: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o
saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Ma ( Matei 19,
21). A fost ca si cand numai pentru dansul s-a facut citirea aceasta si, intorcanduse acasa, a impartit saracilor averile sale, neoprindu-si pentru sine si pentru sora
lui, decat cele de trebuinta. Incredinta apoi pe sora lui unor credincioase fecioare,
iar el se facu pustnic. Deci, la inceput, se povatuia dupa viata pustnicilor din
apropiere de satul lui, culegand de la toti, ca o albina din flori, toata fapta buna,
avandu-si chilia si el tot langa sat, intarindu-se in viata de pustie, in rugaciune, in
nemancare, in iubirea de oameni. Si asa se silea a urma lui Hristos, uramand
tuturor. Si era iubit de toti din sat.
Dar, tanar fiind, Antonie a inceput lupta cu trupul sau si a aprins vrajmasul intru
el ispita dulcetilor desfranarii. Si, aratand el atunci si mai multa sarguinta, s-a
mutat mai departe, locuind in niste morminte dintr-un cimitir paganesc. Si a
slobozit vrajmasul asupra lui tot felul de naluciri, pofte si navaliri de fiare
inspaimantatoare, aproape de deznadajduire. Si abia dupa multa vreme, a inceput
a-i trimite lui Domnul raze de usurare. Unde erai, Doamne, cand ma luptam?

Eram langa tine si te ajutam, ia raspuns Domnul. Si rugandu-se a simtit


intarire. Si era ca de 35 de ani.
Deci, simtind el atunci nevoie de liniste si de singuratate, s-a suit la munte, intro cetatuie parasita, in care, inchizandu-se, cineva ii aducea lui paine uscata de
doua ori pe an. Si a petrecut asa, in rugaciune si pustnicie, douazeci de ani. Si a
iesit Antonie de acolo, invatat de Dumnezeu. Si a inceput a veni lumea la el. Si sa umplut pustia de colibe de monahi. Si el le vorbea ca un dascal, din Scripturi, si
din singura lui iscusinta. Si le zicea: Nimic din lume sa nu cinstiti mai mult decat
dragostea lui Hristos. Ostenelile de aici se vand cu prt vesnic: ca putin dai si
insutit primesti. Oricat ar fi de greu, sa nu ne intristam ca si cum am pieri, sa
indraznim si sa ne bucuram ca niste mantuiti, ca Dumnezeu e cu noi. Si altele
asemenea.
Si venind vremea prigoanelor lui Maximian a coborat de mai multe ori si
fericitul Antonie cu ucenicii lui, la Alexandria, voind a marturisi si ei credinta si
a intari pe cei ce patimeau pentru Hristos, dar Dumnezeu a randuit pe el sa fie
crutat, Sfantul imparat Constantin dand pace crestinilor. Si stand el in singuratate
cu ucenicii, a inceput Dumnezeu a lucra vindecari minunate prin el. Deci,
vazandu-se el risipit peste masura de multimea de oameni, de bolnavi si de
monahi, s-a mutat in si mai adanca singuratate, intr-un munte inalt. Si descoperiri
I se aratau lui, cu darul lui Hristos. Iar din cand in cand se pogora la muntele cel
de jos si se intalnea cu monahii si cu oamenii din lume, care-l cautau. Si multi se
lepadau de lume si se faceau monahi.
Deci, a ajuns vestea despre el la imparatie si Constantin Augustul si feciorii lui
doreau un cuvant de la el. Iar el, raspunzandu-le, ii ruga sa fie iubitori de oameni,
de dreptate si de cei saraci. Si tuturor le spunea: Paziti predania parintilor si
credinta cea dreapta in Domnul Hristos!
Cu 15 ani inainte de sfarsitul sau, fericitul Antonie a luat cu sine, in munte, pe
doi din ucenicii sai, Macarie si Plutin. Si-I povatuia, zicand: Nu pierdeti pustnicia
si pomeniti invatatura si sfatuirile mele! Si a randuit sa dea Sfantului Atanasie
din Alexandria haina sa, si cojocul sau fericitului episcop Serapion, iar mormantul
sau nimeni sa nu-l stie.
Deci, traind el o suta cinci ani, s-a mutat catre Domnul. Si viata lui a scris-o
Sfantul Atanasie cel Mare, ca unul ce cunostea pe Sfantul Antonie de aproape. Si
a ajuns acest minunat om al lui Dumnezeu, Antonie, a fi socotit in toata lumea ca
Patriarhul si Dascalul cel adevarat al pustniciei crestinesti. Dumnezeului nostru,
slava! Amin.
Mai multe despre Cuviosul Parintele nostru Antonie cel Mare se gasesc n Vietile
Sfintilor.

Intru aceasta zi, povestire despre Sfantul Antonie.


Marele intre parintii cei desavarsiti, Cuviosul Antonie era inainte vazator si,
fiind trecut prin ispitele dracesti, socotea de nimic mestesugirile lor, ca si cand nu
era suparat de ei. Si de multe ori vedea cu ochii cei trupesti chiar ingeri si diavoli,
cum iau aminte la viata omeneasca, nevoindu-se fiecare din ei sa traga de partea

sa pe oameni. Si atat de mare era la fapte bune, incat certa si batjocorea duhurile
cele necurate si de multe ori le izgonea pe ele, aducandu-le aminte de surparea lor
cea din cer si de chinul lor, in focul cel vesnic.
Deci, s-a intamplat odata un lucru ca acesta: Doi diavoli s-au sfatuit sa vie la
staretul Antonie, fericindu-l pe el, de vreme ce nimeni dintre ei nu mai cutezau sa
se apropie de el cu gand rau, temandu-se ca nu cumva sa fie ranit de dansul, ca
ajunsese staretul la nepatimire si la viata cea desavarsita si era daruit cu
Preasfantul Duh. Deci, unul din diavoli a zis catre celalalt: Zerefere (ca asa era
numele acelui diavol), oare de s-ar pocai cineva de noi, l-ar primi pe el Dumnezeu
la pocainta? Se poate una ca aceasta, sau nu? Raspuns-a celalalt: Si cine poate
sa stie aceasta? Iar Zerefer a zis: Imi vei da voie sa merg la batranul Antonie,
care nu se teme de noi, si sa ma incredintez de aceasta de la dansul? Raspuns-a
lui celalalt: Du-te, dar te fereste cu dinadinsul, ca batranul este inainte vazator si
va cunoaste ispitirea ta si nu va voi sa intrebe de aceasta pe Dumnezeu, insa, dute, poate, cumva vei avea raspuns.
Si mergand Zerefer la Antonie, s-a inchipuit ca om si a inceput a plange si a se
tangui inaintea lui. Iar Dumnezeu vrand sa se stie ca El nu-Si intoarce fata de la
nici unul din cei ce vor sa se pocaiasca, ci primeste pe toti cei ce alearga la El, si
dand pilda si omului cu pacate grele, ca El, nu s-ar intoarce chiar si de la diavolul,
incepatorul rautatii, de ar voi aceasta cu adevarat sa se pocaiasca a tainuit, o
vreme, sfatul dracesc batranului, ca sa nu-l cunoasca. Drept aceea, Cuviosul il
vedea pe cel ce venise la dansul curat, ca pe un om, iar nu ca pe un diavol, si i-a
zis: Ce pangi asa, tanguindu-te din inima, omule, sfaramandu-mi inima si sufletul
cu lacrimile tale cele multe? Iar diavolul cel viclean a raspuns: Eu, o Sfinte
Parinte, nu sunt om ci diavol, pentru multimea faradelegilor mele. Iar batranul la intrebat: Si ce voiesti sa-ti fac frate? (Ca socotea Cuviosul, ca pentru multa
smerenie se numeste el pe sine diavol, Dumnezeu nearatandu-i lui ceea ce se
facea). Si a zis diavolul: De nimic alta nu ma rog tie, Sfinte Parinte, fara numai
sa te rogi lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca sa-ti arate tie, adica, de ar primi pe
diavol la pocainta, sau pocainta lui cu totul n-o ia in seama? Pentru ca daca va
primi pe diavol, apoi ma va primi si pe mine, acela ce am facut lucruri asemenea
cu el. Iar batranul i-a raspuns: Precum voiesti voi face, insa sa te duci astazi la
casa ta, iar dimineata sa vii aici si-ti voi spune ce va porunci Domnul despre
aceasta.
Deci, ducandu-se diavolul si sosind noaptea, si-a ridicat batranul cuvioasele sale
maini spre cer si s-a rugat lui Dumnezeu, iubitorul de oameni, ca sa-i arate lui de
ar primi pe diavolul, daca s-ar intoarce la pocainta. Si indata, ingerul Domnului,
stand inaintea lui, i-a zis: Asa graieste Domnul Dumnezeul nostru: pentru ce rogi
a Mea stapanire pentru diavol? Pentru ca el este acela care a venit cu viclesug sa
te ispiteasca. Si a zis batranul catre inger: De ce nu mi-a descoperit Domnul
Dumnezeu, ci a ascuns aceasta de la mine, incat sa nu cunosc viclesugul dracesc?
Iar ingerul i-a zis: Sa nu te tulburi de aceasta, caci este o minunata randuiala a
lui Dumnezeu, spre folosul celor ce gresesc, ca, adica, sa nu se deznadajduiasca

pacatosii, care fac multe faradelegi, ci sa vina la pocainta, stiind ca de la nici unul,
care vine la El, nu se va intoarce Preabunul Dumnezeu, chiar cand ar veni insusi
diavolul vrajmas, cu adevarat. Drept aceea, cand va veni la tine sa te ispiteasca si
te va intreba, sa nu te smintesti de el, ci sa-i zici astfel: Iata ca iubitorul de oameni
Dumnezeu, niciodata nu se intoarce de la cel ce vine la El, chiar cand diavolul ar
veni. Iata, El fagaduieste a te primi pe tine, numai de vei pazi cele poruncite de
El. Iar, cand te va intreba: Care sunt cele poruncite de El?, sa-i zici, astfel graieste
Domnul Dumnezeul: Te stiu pe tine cine esti si de unde ai venit ispitindu-ne, ca
tu rautatea cea veche esti si nu poti sa fii bunatate noua, si incepator al raului de
demult fiind, nu vei incepe acum a face binele. Ca, deprinzandu-te cu mandria,
cum vei putea a te smeri la pocainta si a afla mila? Dar, ca sa nu ai acest raspuns
in ziua judecatii, ca voiai sa te pocaiesti si nu te-a primit Dumnezeu, iata si tie iti
pune pocainta bunul si milostivul Dumnezeu numai daca vei voi poruncinduti tie aceasta: Sa stai intr-un loc, vreme de trei ani, si, intorcandu-te spre rasarit,
sa strigi cu glas mare, ziua si noaptea, si sa zici astfel: Dumnezeule, miluieste-ma
pe mine, rautatea cea veche. Iar aceasta sa o zici de o suta de ori. Si iarasi alta
rugaciune: Dumnezeule, mantuieste-ma pe mine, inselaciunea cea intunecata, la
fel, de o suta de ori sa o zici. Si iarasi: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine,
uraciunea pustiirii, sa o zici de o suta de ori si asa sa strigi catre Domnul neincetat,
ca nu ai trupeasca alcatuire, ca sa obosesti ori sa slabesti. Si, dupa ce vei savarsi
aceasta cu gand smerit, atunci vei fi in randuiala ta cea dintai si te vei numara cu
ingerii lui Dumnezeu. Si de va fagadui sa faca aceasta sa-l primesti pe el la
pocainta. Dar stiu ca rautatea veche nu poate a fi bunatate noua. Si sa se scrie
aceasta pentru neamurile viitoare, ca dintru, aceasta intamplare oamenii foarte
lesne se vor incredinta sa nu mai deznadajduiasca de a lor mantuire. Si ingerul,
acestea zicand, catre Cuviosul Antonie, s-a suit la cer.
Iar, a doua zi, a venit diavolul si a inceput sa se tanguiasca de departe, in chip
de om, ca si cum plangea si, venind la batranul, i-a facut plecaciunea. Iar batranul,
mai intai nu l-a vadit pe el, ci numai in mintea sa il ocara. Apoi Sfantul i-a zis:
M-am rugat Domnului Dumnezeului meu, precum ti-am fagaduit si te primeste
la pocainta, de vei plini cele ce prin mine iti porunceste Stapanul si
Atotputernicul. Iar diavolul a zis: Si care sunt cele ce a poruncit Dumnezeu sa
le fac? Iar batranul a raspuns: Ti-a poruncit Dumnezeu acestea: Sa stai intr-un
loc trei ani nemiscat, privind spre rasarit si strigand, ziua si noaptea, Dumnezeule,
miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche, zicand aceasta de o suta de ori. Si,
iarasi, de o suta de ori, sa zici: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea
pustiirii, si, iarasi, de acelasi numar de ori: Dumnezeule, miluieste-ma, pe mine
inselaciunea cea intunecata. Si cand le vei face acestea, atunci te vei numara a fi
cu ingerii lui Dumnezeu, intru aceeasi slujba in care ai fost si mai inainte.
Iar Zerefer, lepadand indata acel inselator chip al pocaintei, a ras tare si a zis
batranului: O, calugare, de-as fi voit a ma numi eu insumi rautatea veche,
uraciune a pustiirii si inselaciune intuneacata, apoi as fi facut aceasta de la inceput,
ca sa ma fi mantuit. Acum, sa ma numesc eu insumi rautate veche? Nicidecum.

Si cine ar zice aceasta? Pentru ca, pana acum, eu sunt minunat in ispravi si toti,
de teama, se supun mie: cum, dar, as putea sa ma numesc eu singur uraciune a
pustiiri, ori inselaciune intunecata? Nicidecum calugare, nu, ca inca stapanesc pe
pacatosi si ei ma iubesc, eu sunt in inimile lor si ei umbla dupa voia mea, iar a fi
rob netrebnic si prost in pocainta, asta nu voiesc, batrane, nu, nu asta sa nu fie, ca,
adica, din cinstea cea mare, sa ajung intru atata necinste. Si, zicand acestea, si
strigand, diavolul s-a facut nevazut. Iar batranul, sculandu-se la rugaciune, a
multumit lui Dumnezeu, zicand: Adevarat ai zis, Doamne, ca rautatea veche nu
poate fi bunatate noua si incepatorul rautatilor nu se face facator de bunatati noi.
Si aceasta, fratilor, nu in desert nu-am sarguit a le spune voua, ci ca sa cunoasteti
bunatatea Stapanului si milostivirea Sa, ca daca El este gata, ca si pe diavolul sal primeasca la pocainta, apoi, cu cat mai mult pe om, pentru care Si-a varsat si
sangele. Esti pacatos? Pocaieste-te, ca de nu, in primejdie esti a merge cu diavolul,
in vesnica pierzare a gheenii, nu ca ai gresit, ca toti gresim si nu-i nimeni fara de
pacat, decat numai unul Dumnezeu, ci pentru ca n-ai voit a te pocai si a te ruga
Judecatorului inainte de sfarsitul tau. Iar daca, fugind de pacat, vei placea
Domnului, o, de cate bunatati te vei indulci! Pentru ca, intorcandu-te la El inainte
de sfarsit, vei afla pe Judecatorul milostiv si te vei invrednici fericirii si cu ingerii
cei luminati te vei salasui, unde este frumusetea cea negraita a tuturor celor
impacati cu Dumnezeu si veselia cea pururi fiitoare. Pe care si noua tuturor fie a
le dobandi, prin Hristos Domnul nostru, Caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal
si cu Duhul Sfant, acum si pururi si in vecii vecilor! Amin.

Cuvant din Istoria Bisericeasca a lui Socrat, Cartea 4, cap.23.


Au venit unii din cei intelepti la dreptul Antonie si au zis catre dansul: Cum
rabzi, o Parinte, lipsit fiind de mangaierea de la citirea cea din carti? Si a raspuns
Antonie catre dansii: Cartea mea, o filosofilor, este firea celor nevazute si
deschisa imi este, oricand voiesc sa citesc intr-insa.
Trebuie sa stiti, de asemenea, ca se afla si alte ispravi ale Cuviosului Antonie,
precum si alte ispravi ale Cuviosului Antonie, precum si folositoare istorii despre
dansul, de pilda: Cum a aflat pe Pavel Tebeul; Cum a primit pe alt Pavel, ce se
numea cel Simplu, si cum l-a povatuit la calea mantuirii; Cum a vazut pe inger
in chip de monah impletind cosnite, sculandu-se la rugaciune, si iarasi lucrand,
apoi iarasi rugandu-se; Cum a vazut pe diavolul, intinzandu-si cursele sale prin
lume si a auzit un glas ca numai smerenia scapa de cursele acelea. Si altele veti
afla in Pateric despre Cuviosul acesta, ca si in viata sa, cea pe larg scrisa de marele
Atanasie.

In aceasta zi, cuvant despre, un calugar Martirie, care a purtat pe


Hristos.
In pamantul Savoriei a fost un calugar Martirie, iubitor de Hristos, iubitor de
saraci si milostiv, tanar cu vrsta, dar batran cu mintea si viata curata avand. Deci,
acesta avea un obicei de mergea, de la manastirea sa, in alta, la un parinte
duhovnicesc, pentru rugaciune. Si, odata mergand el, a aflat pe un sarac zacand in
cale si plin de rani, vrand sa mearga si el tot acolo, dar nu putea pentru slabiciunea

sa. Si fiindu-i mila fericitului Martirie de el, si-a intins mantia sa, si luandu-l cu
dragoste, l-a dus pe el in spate. Iar cand s-a apropiat de manastire, parintele lui cel
duhovnicesc, care cu ochi proorocesti il vazuse pe el, indata a strigat catre
calugarii sai, zicand: Alergati de graba si deschideti portile manastirii ca, fratele
Martirie vine, aducand pe Dumnezeu. Si ajungand fratele la poarta manastirii, sa pogorat saracul din spatele lui si i s-a aratat lui avand chipul precum este zugravit
pe icoana Izbavitorul neamului omenesc, Dumnezeu si Omul, Mantuitorul Iisus
Hristos, si se ridica la cer sub privirea lui Martirie. Iar pe cand se inalta, a zis catre
dansul: O, Martirie, tu nu M-ai trecut pe Mine cu vederea pe pamant, nici Eu pe
tine la cer nu te voi trece cu vederea. Tu acum ai cautat cu mila spre Mine, si eu
in veci te voi milui pe tine. Si, aceasta zicand, S-a facut nevazut.
Deci, intrand el in manastire, I-a zis lui parintele cel duhovnicesc: Frate
Martirie, unde este acela pe care l-ai adus? A raspuns zicand: De as fi stiut,
parinte, cine este, m-as fi tinut tare de picioarele Lui. Atunci a spus tuturor
calugarilor ceea ce se facuse. Si l-a intrebat pe el parintele, zicandu-i: Oare el ti
se parea greu tie, fiule? Iar el a raspuns: Nu, parinte, cand il duceam nu simteam
nici o greutate. Ca duceam pe Cela ce ma poarta El pe mine, Care poarta pe toata
lumea cu neosteneala si numai prin Cuvant pe toate le tine. A Caruia este slava,
acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
18.
LUNA IANUARIE IN 18 ZILE:
Pomenirea celor intre Sfinti, Parintii nostri Atanasie si Chiril, patriarhii
Alexandriei
Dintre acestia, Sfantul Atanasie a trait in zilele marelui imparat Constantin
(306- 337) si sub toti imparatii, pana in vremea lui Valens imparatul (364-378).
Era din cetatea Alexandriei si, dupa neam, mai mult egiptean decat grec. Copil
fiind, el a cunoscut vremea prigoanelor, care l-au calit pentru marturisirea
credintei. A crescut invatand carte in lumea Bisericii si a poporului de care era
iubit.
Era numai diacon cand, insotind pe episcopul sau, Sfantul Alexandru din
Alexandria, Atanasie a fost la Sinodul cel dintai de la Niceea (325), unde cu
dovezi nezdruncinate a aratat ratacirea lui Arie si a cerut osandirea ereziei lui. Si
s-a statornicit la Niceea invatatura de totdeauna a Bisericii, ca Iisus Domnul si
Mantuitorul lumii este Dumnezeu ascuns in om, Dumnezeu adevarat, de o fiinta
cu Tatal si nu o simpla faptura, cum zicea Arie, si credinta aceasta o marturisim
noi si astazi, cand zicem Simbolul credintei, Simbol care atunci la Niceea a fost
intocmit. Invatatura aceasta este piatra de temelie a Crestinatatii.
Ajuns episcop si patriarh in Alexandria, toata viata Sfantului Atanasie a
fost o lupta contra ereziei lui Arie si o lupta pentru marturisirea de credinta de la
Niceea, o lupta de 45 de ani, trebuind sa indure 5 izgoniri de pe scaunul sau,
marturisind pana la capat dreapta credinta, ca un adevarat stalp al Ortodoxiei.
A tinut tot timpul legatura frateasca cu Sfantul Antonie si cu monahii din
Egipt si adesea, la nevoie, se ascundea printre ei. Iar cand a fost izgonit in Apus,
in Galia, in Iliric si la Roma, a chemat tot Apusul la apararea credintei de la

Niceea, ca un strajer al Ortodoxiei, facandu-se una cu ea si luptand pentru


marturisirea ei prin cuvant, cu fapta, cu cartile pe care le-a scris.
La 77 de ani, intors la scaunul sau, dupa a 5-a izgonire, dupa 45 de ani de
lupta, incununat de vrednicii si de patimiri pentru dreapta credinta, Sfantul
Atanasie cu pace a adormit in Domnul (373), iar Biserica, cinstindu-l ca pe un
mare Parinte al Ortodoxiei, il numara in ceata Sfintilor ei.
Si Sfantul Chiril a fost tot din Alexandria, insa in zilele binecuvantatului si
binecredinciosului imparat Teodosie cel Mic (403-450), fiind nepot lui Teofil,
patriarhul Alexandriei si urmator la scaunul acestuia (412). Si era desavarsit
invatat in cartile Bisericii, in cartile grecesti si latinesti, mai ales era iscusit in
filosofie si in fapte bune.
Deci, a stralucit mai vartos intre anii 420-433, fiind reazim si ajutor celui
de al treilea sinod ce s-a facut la Efes (431), unde s-a condamnat invatatura
raucredinciosului Nestorie, care inlelegand gresit taina intruparii lui Dumnezeu,
nu numai ca nu cinstea pe Maica Domnului, ci mai vartos neincetat o defaima. Si
nevrand Nestorie sa-si cunoasca ratacirea lui, imparatul a hotarit adunarea celui
de al treilea Sinod, la Efes.
Drept, aceea, laolalta cu toata credinta crestinatatii de totdeauna, Sfantul
Chiril, impreuna cu tot Sinodul celor peste doua sute de episcopi adunati la Efes,
au statornicit, contra lui Nestorie, dreapta invatatura ca Domnul Hristos este nu
numai Om adevarat, dar si Dumnezeu adevarat, si, de aceea, Preacurata Fecioara
Maria, care L-a nascut, nu este numai o Nascatoare de om sau de Hristos, cum
invata Nestorie, ci merita numele de Nascatoare de Dumnezeu dupa trup (nu dupa
dumnezeire), ca una care a primit sa dea trup de om lui Dumnezeu, ca una din
care Fiul lui Dumnezeu cel vesnic a luat trupul Sau de om, cu care a mantuit
lumea. Ea este Nascatoarea trupului lui Dumnezeu si nu Nascatoarea trupului unui
simplu om si trebuie cinstita dupa cuviinta.
Stralucind, deci, cu ravna aceasta a lui pentru dreapta cinstire a lui Hristos
si a Maicii Domnului in Biserica, atat la Sinod, cat si prin cartile pe care le-a scris,
si Stralucind si prin multe alte bunatati, Sfantul patriarh Chiril din Alexandria a
raposat cu pace in Domnul (444), la adanci batraneti, Biserica numarandu-l intre
marii Sfinti Ierarhi si Dascali a toata crestinatatea.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, ca bine este a se osteni calugarii.
A venit un calugar la egumenul Siluan, din muntele Sinai, si, vazand pe
frati lucrand, a zis staretului: "Sa nu lucrati lucrare pieritoare, ca Maria partea cea
buna si-a ales." Iar staretul a zis ucenicului sau Zaharia: "Sa duci pe fratele acesta
in camara cea desarta." Iar cand au inceput fratii a manca, se uita cel inchis prin
ferestruica si astepta, doar il vor chema si pe el la masa. Si fiindca nu l-a chemat
pe el nimeni, sculandu-se, a venit la Staret si a zis: "Poate nu mancati astazi,
parinte ?" Si a raspuns staretul: "Acum noi am mancat." Iar fratele a zis: "Dar
pentru ce nu m-ati chemat si pe mine ?" Si i-a grait lui staretul: "Tu esti om

duhovnicesc si nu ai trebuinia de mancarea aceasta, iar noi trupesti suntem si


trebuie sa mancam, pentru aceasta ne si ostenim lucrand, iar tu, fiindca ti-ai ales
partea cea buna, sa citesti cartile si sa te hranesti cu cuvintele cele duhovnicesti."
Deci, acestea auzindu-le fratele acela, a pus metanie pana la pamant,
cerandu-si iertare. Dupa aceea, i-a grait lui staretul: "Frate, fiecarui om, de mare
folos ii sunt ostenelile, ca, pana si Maria, din pricina ostenelilor Martei a fost
laudata la cina."

Intru aceasta zi, cuvant despre Sfantul Chiril, patriarhul Alexandriei.


Sfantul acesta Chiril, om fiind, macar ca era atat de inaintat in sfintenie,
avea inca oarecare patima omeneasca, dar a indreptat-o pe aceasta in chip
minunat. Ascultati care era patima si indreptarea ei: Fiind marele Chiril rudenie
si nepot patriarhului Teofil, vrajmasul Sfantului Ioan Hrisostom, si crezand
adevarate toate mincinoasele invinuiri care le graia unchiul sau Teofil contra
Sfantului Ioan Hrisostom, nu din rautate, ci din prea mare incredere in unchiul
sau, fericitul Chiril se pornise si el asupra sfintitului si dumnezeiescului
Hrisostom, avand manie asupra lui, nu numai cand acesta traia, ci si dupa moartea
lui. Pentru aceasta, nu voia nici sa-l pomeneasca in pomelnicele celorlaiti
patriarhi, precum era si este obiceiul.
Deci, Apotic, atunci patriarh al Constantinopolului, a scris catre fericitul
Chiril o scrisoare, aratand ca si el a fost o vreme vrajmasul lui Hrisostom, dar, mai
pe urma, cunoscand nevinovatia si curatia acelui barbat sfant, s-a pocait din
greseala lui si a pomenit numele lui Hrisostom impreuna cu ceilaiti Sfinti, si-l
sfatuia frateste pe Sfantul Chiril, sa scrie numele lui Hrisostom in pomelnice si
sa-l pomeneasca. Insa Chiril nu-l asculta, nevoind sa defaime sinodul tinut
impotriva lui Hrisostom, pe vremea unchiului sau Teofil.
A mai scris catre Chiril patriarhul si Sfantul Isidor Pelusiotul, ca unul ce-i
era rudenie si mai batran cu varsta, sfatuindu-l ca nu se cuvine a judeca pe cineva
din oameni, pana nu va cerceta el singur amanuntit pricina si greseala omului
aceluia. Inca si alta epistola a mai scris Sfantul Isidor catre Chiril, in care-i zicea:
"Ma numesti ca sunt parintele tau si ma tem de osanda. Asculta-ma pe mine, sa
nu te osandesti si tu de Dreptul Judecator, Cel ce nu cauta la fata, leapada-ti mania
asupra celui mort si nu tulbura Biserica celor vii, pricinuindu-i neliniste".
Deci, citind scrisorile Sfantului Isidor, a inceput fericitul Chiril a se
indrepta si a-si cunoaste greseala. Dar s-a indreptat desavarsit, avand un vis ca
acesta: I s-a aratat Sfantul, ca se afla intr-un loc de negraita frumusete si bucurie.
Vedea acolo pe Avraam, Isaac si lacob si Sfinti multi din Legea veche si din cea
noua a Evangheliei. Si a vazut in acel loc o biserica luminata, de neintrecuta
frumusete, iar inautru popor mult, care canta o dulce cantare. Si, intrand Sfantul
in biserica, s-a umplut cu totul de bucurie si de dulceata in inima sa, ca vedea pe
Doamna noastra, Nascatoarea de Dumnezeu, de ingeri multi inconjurata si
stralucind de negraita slava. Mai vedea acolo si pe Sfantul Ioan Hrisostom, stand

aproape de Nascatoarea de Dumnezeu, cu mare cinste si stralucind cu minunata


lumina, ca un inger al lui Dumnezeu, si tinand in maini cartea invataturilor sale.
Si mai erau si alti barbati slaviti, multime, care stateau cu dansul ca niste slujitori,
inarmati toti, ca si cand aveau de dat o lupta oarecare.
Deci, dorea fericitul Chiril sa se inchine Stapanei, Nascatoarei de
Dumnezeu si, pornind, a alergat spre ea ca sa-i faca inchinaciune, dar indata
Sfantul Ioan, impreuna cu purtatorii sai de suliti, au alergat cu manie impotriva
lui si nu numai ca l-au oprit de a se apropia de Maica Domnului, dar si din biserica
aceea l-au izgonit. Si cum sta Sfantul Chiril, framantand intru sine mania sa contra
Sfantului Ioan Hrisostom, care-l izgonise din biserica, iata, a auzit pe Stapana
noastra, Nascatoarea de Dumnezeu, mijlocind catre Sfantul Ioan, ca sa-l ierte si
sa nu-l goneasca din biserica aceea, zicand: "Iarta pe Chiril, a zis Preasfanta catre
Ioan, ca din necunostinta a luat pornirea lui cea rea impotriva ta si vei vedea, cand
isi va da seama, ca din nestiinta, a ajuns la aceea pornire rea". Dar Ioan se arata
ca nu primea sa-l ierte. Atunci, Preasfanta Nascatoarea de Dumnezeu, a zis catre
sfantul Ioan: "Pentru dragostea mea, iarta-l, ca mult s-a nevoit pentru cinstirea
mea, rusinand si infruntand pe Nestorie, ocaratorul meu, iar pe mine, Nascatoarea
de Dumnezeu, propovaduindu-ma oamenilor. Iata-l ca mult s-a ostenit pentru
mine." Acestea auzindu-le Hrisostom de la Nascatoarea de Dumnezeu, indata s-a
imblanzit si, chemandu-l inlauntru a imbratisat pe Sfantul Chiril, ca un prieten pe
prietenul sau, si cu dragoste il saruta. Si astfel, s-au impacat si s-au imprietenit
Sfintii amandoi, in visul acela, prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu.
Deci, Sfantul Chiril, desteptandu-se si socotind in amanunt acest vis, s-a
pocait mult si singur se certa pe sine, pentru o patima desarta si nesocotita
impotriva unui barbat sfant si bineplacut lui Dumnezeu. Si, adunand indata pe toti
episcopii Egiptului, a facut mare sarbatoare lui Hrisostom, a scris numele lui in
diptice si-l pomenea impreuna cu Sfintii cei mai mari si in fiecare an il fericea pe
el cu cuvinte de lauda. Si asa s-a ridicat pata aceasta de pe sfintenia Sfantului
Chiril.

Intru aceasta zi, invatatura despre Imparatia Cerurilor.


Imparatia Cerurilor, pe care o asteapta cei ce slujesc lui Dumnezeu, este
vesnica si fara de moarte. Pentru ea s-au lepadat ei de lumea aceasta si de toate
poftirile ei si nu ni se cade noua sa le mai pomenim. Ca, iata, le-am lasat, pentru
porunca lui Dumnezeu, ca sa nu iubim cele vremelnice si sa pierdem cele vesnice.
Ca nemincinos este Cuvantul Celui ce a zis: "Tot cela ce-si va lasa casa si tarina,
sau pe tata, sau pe mama, sau femeie, sau copii, sau frati sau surori, insutit va lua,
iar in veacul ce va sa fie, viata vesnica va mosteni !" Insa, nu este, precum unii
talcuiesc, ca acestea le-a zis Domnul doar pentru cei ce, in vremea prigonirii, au
patimit pentru Numele Lui. Caci El nu zice numai pentru aceia, ci despre toti care,
pentru Numele Lui, de rautatile lumii acesteia si de toate poftele ei si de toate
averile lepadandu-se, despre toti acestia, zice ca viata vesnica, impreuna cu

Mucenicii, vor mosteni. Si pe toti cei saraci cu duhul si curati cu inima si pe cei
blanzi si pe cei ce se tem de El, fericindu-i, Mantuitorul le zice: "A voastra este
Imparatia Cerurilor." Caci Mucenicii, numai in putina vreme nevoindu-se, s-au
savarsit, iar cel din viata calugareasca, patimind in toate zilele si in toata vremea
pentru Hristos, mucenic se face. Dand razboi nu numai impotriva trupului si a
sangelui, ci si impotriva stapaniilor si a puterilor si a domnitorilor intunericului
din lume si impotriva, duhurilor viclesugului, pana la suflarea lui cea mai de pe
urma, arma dumnezeiasca avand, si, patimind el, se incununeaza de la Hrisotos,
Cel ce ne ajuta si ne desavarseste pe noi. A Caruia este slava acum si pururea si
in vecii vecilor ! Amin.

19.
LUNA IANUARIE IN 19 ZILE:
Pomenirea Cuviosilor Parintilor nostri Macarie pustnicul (+390) si Macarie
alexandrinul (+395)
Dintre acestia, cel dintai Macarie s-a nascut in partile de nord ale Egiptului,
catre anul 300, din parinti crestini si din frageda varsta, s-a nevoit la deprinderea
credintei si a faptelor bune, iar, la batranete, s-a facut lacas dumnezeiescului Duh.
Deci, in tinerete, casatorindu-se el si murindu-i sotia si parintii, si-a
impartit saracilor mostenirea parinteasca si, afland un monah batran, venit din
pustie la biserica din sat, pentru Sfanta Impartasanie, Macarie, s-a facut ucenicul
lui si, cladindu-si chilie in pustie, s-a facut monah, petrecand in rugaciune, in
hrana putina si in lucrul mainilor, dupa obiceiul monahicesc. Dar, cei din sat
venind, l-au facut, fara voia lui, preot, macar ca era tanar. Deci, acest lucru
facandu-se a inceput Macarie o viata si mai grea. Ca venea la slujba in sat, iar in
cealalta vreme se linistea in pustie. Insa, multi cercetandu-l pe dansul acolo in
pustie, iar el simtindu-si sufletul in primejdie, si-a sapat singur, departe de chilie,
o pestera, unde-si petrecea vremea lui de liniste, fara sa-l mai tulbure nimeni. Iar
pentru mancarea si bautura lui, este de prisos a mai scrie, caci trupul si obrazul
sau marturiseau despre covarsirea postului si a ajunarilor.
Dar pacea lui n-a ramas multa vreme netulburata. Ca, din uneltirea
diavolului, a fost invinut pe nedrept de necinstirea unei fecioare, pentru care
Macarie a fost batjocorit de tot satul, pana aproape de moarte. Iar, fata, ramanand
insarcinata si neputand sa nasca, a marturisit pe adevaratul vinovat. Si, auzind
Macarie ca vor sa vina sa-l laude pentru rabdarea si umilinta lui, a fugit in pustiul
Schitului. Si, petrecand acolo multi ani, tanarul Macarie s-a dus la marele Antonie,
ca dorea sa-l vada, si, primit fiind de dansul cu dragoste, Macarie s-a facut ucenic
de aproape, povatuit fiind de dansul, iar Antonie i-a daruit la moarte, toiagul sau,
ca mostenire.
Deci, catre 40 de ani, a luat Macarie de la Dumnezeu darul tamaduirii si al
proorociei si s-a facut indrumator celor din schit. Si, inca si mai multa lume venind
la el, cerea ajutorul si invataturile lui cele luminate de Duhul Sfant. Si le dadea

fericitul Macarie invataturi scurte despre rugaciune, rabdare, omorarea patimilor


si bunatate, iar altii il cautau pentru tamaduiri si binecuvantare. Si, din mila de
oameni, a pus de s-a zidit in pustie, o casa de oaspeti, pentru straini si bolnavi. Si
a proorocit fratelui pus sa slujeasca acolo, urgia Domnului, pentru iubirea lui de
argint, ca luand fratele, pana si de la cei saraci, el ascundea argintii, si nu se pocaia,
pentru care s-a umplut de lepra. Si l-a vindecat staretul si, certandu-l, i-a tamaduit
si patima.
Deci, a inceput Dumnezeu a lucra prin fericitul Macarie, pana si invieri din
morti, spre mantuirea si folosul oamenilor. Ca, venind la dansul, un eretic, stapanit
de diavolul mandriei, zicea ca Mantuitorul n-a luat trup omenesc si ca nu va fi o
inviere a mortilor. Si trasese la razvratirea lui peste cinci sute de suflete, caci
ereticul era si vrajitor. Iar cu rugaciunea sa Macarie a inviat un mort, care a trait
trei ani, spre adeverirea invierii si intoarcerea atator suflete. Si inca si pe alti doi
morti i-a facut de au grait din morminte, scapand, astfel, pe cei din neamul lor, de
vanzare in robie si de napasta.
Umbland el odata prin pustie, i s-a intamplat ca a aflat o capatana de om
uscata, zacand pe pamant. Si intorcand-o cu toiagul a auzit un glas dintr-insa ca
este a unui slujitor la idoli, si i-a spus lui ca cei din iad, neputand sa se vada fata
catre fata fiind cu totul cuprinsi de foc, ori de cate ori Macarie se roaga pentru ei,
atunci pot si ei sa se vada, putin, unul pe altul, si aceasta este pentru ei o usurare.
Si ne-a lasat acest Macarie si o carte cu cinzeci de cuvantari, de foarte mult folos
duhovnicesc. Deci, cu daruri si cu fapte dumnezeiesti, ca apostol al Domnului
fiind impodobit, la dulci batraneti si-a primit fericitul sfarsit al vietii sale si s-a
mutat la Dumnezeu, traind nouazeci de ani.
Iar celalalt Macarie a fost din Alexandria, nascut pe la anul 310 si era,
numit cel tanar sau alexandrinul. Deci, fiind el in floarea varstei a fost atins de
harul lui Dumnezeu si s-a despartit de lume, mergand in pustie si a petrecut acolo
peste 60 de ani, ajungand la inalte bunatati si semne mari.
Si, traind el mai intai in pustiul Tebaida, langa dascalii cei mari ai vietii
pustnicesti, s-a retras, apoi in Egiptul de Jos si avea cate o chilie in fiecare din cele
trei parti ale pustiului de acolo: si la Schit, si la Chilii si la Nitria. Si sedea la Chilii,
ca vrednicia de preot acolo o primise. Si se nevoia mult acest Macarie, pentru
dragostea Domnului, invatand pe frati infranarea si stapanirea de sine pina la
nepatimire, rugaciunea si dragostea de oameni, povatuindu-i mai vartos cu fapta
si cu chipul lui de viata. Ca de auzea ca a facut cineva vreo fapta buna in pustie,
se sarguia indata sa implineasca si el fapta aceluia, cu tot dinadinsul.
Deci, auzind el de tabenesiotii manastirii Sfantului Pahomie, ca tot Postul
mare nu mananca bucate fierte la foc, sapte ani n-a mancat fiertura, ci numai
verdeturi crude si legume muiate; iar altadata, fiind la Tabenesi, n-a mancat nimic
tot Postul mare, impletind tacut cosnite si rogojini in fiecare zi. Inca, se lupta el
sa se stapaneasca si de somn si n-a dormit, stand fara adapost douazeci de zile si
douazeci de nopti. Si ziua era ars de soarele pustiului, iar noaptea rabda raceala
pustiei, chinuindu-se sa nu doarma. Dar la urma a zis: "Pe cat am putut, am biruit

somnul, dar firea de om, care are nevoie de somn, n-am putut-o birui si m-am
supus ei." Asemenea, fiind tulburat el oarecand de lupta cu desfranarea, s-a dus in
adancul pustiei, intr-un loc unde tantarii erau cat viespile si a stat acolo gol sase
luni, fiind cumplit intepat de tantari, cat i s-a umplut de basici tot trupul. Iar dupa
sase luni, intorcandu-se la ai sai, numai dupa glas se mai cunoastea, ca trupul lui
se schimbase, fiind ca al leprosilor.
Dar iata, Dumnezeu face ca si fiarele sa cunoasca pe alesii Lui, caci stand
acest Macarie, odata, si, vorbind fratilor cele de folos in ograda, iata, o hiena, fiara
salbatica, avand cu sine pe puiul ei orb, intrand, l-a aruncat la picioarele Sfantului.
Iar el, luand puiul l-a binecuvantat si, punand scuipat pe ochii lui, l-a facut sa vada
si, luandu-l hiena a iesit afara. Iar, a doua zi de dimineata, grabind, a dus ea
fericitului o mare piele de oaie. Iar Sfantul a zis catre ea: "Nu primesc din
furtisag." Deci ea, plecandu-si capul, a iesit din ograda, iar Sfantul a dat pielea
Sfintei Melania Romana, numind-o ea, darul hienei.
O alta intamplare arata cum se petrecea in infranare, in unire si in dragoste
de frati, in obstea lui Macarie. Astfel, aducand cineva, odata Cuviosului Macarie,
sa manance, un strugure frumos si de curand cules, acesta, vrand sa se biruiasca
pe sine, l-a trimis unui frate neputincios. Dar si acela, negustand dintr-insul, in
taina trimise, din dragoste, strugurele altui frate vecin. Dar si acela, luand
strugurele, facu la fel si facand strugurele inconjorul fratilor, ajunse din nou la
Ava Macarie, negustand nimeni dintr-insul. Si s-a minunat Macarie de unirea
dintre fratii sai si, multumind lui Dumnezeu, n-a voit nici el sa guste dintr-insul
nici o boaba, poruncind unui frate sa-l manance din ascultare.
Deci, auzind marele Antonie de bunatatile acestui fericit Macarie, i-a trimis
cuvant, zicandu-i: "Iata, Duhul Sfant S-a odihnit intru tine si, de acum, vei fi
mostean lucrarilor mele." Si asa pustnicindu-se si la adanci batranete ajungand
catre anul 395, s-a mutat Macarie catre Domnul.

Intru aceasta zi, povestire din viata Sfantului Macarie egipteanul,


despre doua femei ce au ajuns la desavarsire, in lume fiind
Rugandu-se oarecand Cuviosul catre Dumnezeu, s-a facut un glas catre
dansul, zicandu-i: "Macarie, inca n-ai ajuns la masura celor doua femei, care
vietuiesc impreuna in cetatea cea de aproape." Deci, auzind aceasta batranul, si-a
luat toiagul sau si a mers in Cetatea aceea si, afland casa lor, a batut in usa si indata
una dintre dansele a iesit cu mare bucurie si l-a primit pe el. Apoi, chemand
batranul pe amandoua, a zis catre dansele asa: "Pentru voi atata osteneala am
indurat, venind din pustia cea departata, ca sa inteleg lucrurile voastre, pe care
spuneti-mi-le mie, netainuindu-le." Si au raspuns femeile catre batranul: "Credene pe noi, Sfinte Parinte, ca nici in noaptea trecuta de patul barbatilor nostri n-am
fost libere, deci, ce fel de lucruri cauti de la noi ?" Iar batranul staruia, rugandu-le
pe ele, sa-i arate randuiala vietii lor. Iar ele, silite fiind, au zis : "Noi nici un fel de
rudenie intre noi nu aveam si s-a intamplat ca s-au insotit cu noi doi frati si, cu

dansii, cinsprezece ani petrecand in aceeasi casa, nici un cuvant rau sau spurcat
n-am zis una catra alta, nici nu ne-am sfadit candva, ci in pace pana acum vietuim.
Si ne sfatuiam cu un gand, ca, lasand pe sotii cei trupesti, sa mergem in ceata
sfintelor fecioare, celor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut sa-i induplecam
pe barbatii nostri, ca sa ne lase pe noi, macar ca foarte cu multe lacrimi si
rugaminti i-am rugat pe dansii. Drept aceea, necastigandu-ne dorirea, am pus
asezamant intre Dumnezeu si intre noi ca nici un fel de cuvant nesocotit sa nu
zicem pana la moartea noastra."
Acestea, auzindu-le, Sfantul Macarie a zis: "Cu adevarat, nici fecioare, nici
maritate, nici monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu,
primind-o pe ea ca pe insasi fapta, si fiecaruia, dupa alegerea cea de buna voie, ii
da pe Duhul Sfant, Cel ce indrepteaza viata tuturor celor ce vor sa se mantuiasca."

Intru aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Eufrasia fecioara (sec. IV).
Aceasta a fost din cetatea Nicomidiei, pe vremea imparatiei lui Maximian,
de neam vestit, frumoasa la chip, si cu bune obiceiuri si credincioasa roaba a lui
Hristos Iisus. Si, fiind prinsa de inchinatorii la idoli, a fost silita sa aduca jerfa
zeilor, si, nesupunandu-se, a fost batuta cumplit, dar ea a rabdat aceasta cu
barbatie. Apoi, data a fost spre batjocura unui barbar, si acesta a dus-o pe ea la
casa lui. Iar ea, neincetat, in mintea ei, se ruga Preacurat Mirelui sau, lui
Dumnezeu, ca sa-i pazeasca curatirea ei nestricata.
Deci, cand spurcatul acela barbar s-a inchis in casa, Sfanta l-a rugat pe el
sa o astepte pe ea putin, fagaduindu-i sa-i dea o buruiana pe care, de o va purta cu
sine, apoi nu-l va rani pe el nici o arma a dusmanului, zicand ea despre sine ca
este fermecatoare. Iar barbarul i-a zis ei: "Imi vei da pe urma buruiana aceea."
Raspuns-a inteleapta fecioara: "Nu este cu putinta sa fie gasita buruiana aceea de
femei nefecioare, ci numai de fecioare nenuntite. Ca altfel, acea buruiana nu are
nici o putere." Si a slabit-o barbarul, pana ce ii va arata lui buruiana aceea.
Deci, Sfanta, in gradina mergand si adunand niste buruieni, pe care le-a
aflat acolo, i le-a aratat lui. Iar el i-a zis : "Si cum voi sti ca sunt adevarate cele
graite de tine ?" Iar ea a pus buruienile acelea pe grumaji ei si i-a zis lui: "Ia o
sabie ascutita si, repezind-o tare cu amandoua mainile, si, loveste-ma in grumaji,
pe cat vei putea si din aceasta vei sti ca nicidecum nu ma va vatama sabia ta." Iar
el, crezand cuvintele ei, a luat sabia si a dus-o la capul Sfintei fecioare si a repezito tare si, lovind-o i-a taiat cinstitui ei cap. Si, cunoscand el ca a fost batjocorit de
dansa, scrasnea cu dintii sai, dar la nimic nu ajuta. Ca acum inteleapta fecioara sa dus neintinata catre Mirele ei Hristos, lasand preaminunat chip de intelepciunea
sa, voind mai bine sa moara, decat sa-si piarda fecioria ei.

Intru aceasta zi, cuvant pentru un om izbavit de boala, pentru milostenie,

dar care, parandu-i rau de milostenia sa a cazut si a murit.


A fost un oarecare om in Constantinopol si acela, imbolnavindu-se si de
moarte temandu-se, a dat la saraci treizeci de litre de aur si pentru acea milostenie
se facuse sanatos. Dar, din indemnarea diavolului, a inceput a se mahni pentru
aur, caindu-se de milostenia pe care o facuse. Si, spunand aceasta unui om bogat
care ii era prieten de aproape, acela i-a zis lui: "Sa nu primesti, omule, nicidecum
sfatul acesta rau, ca nu cumva sa manii pe Duumnezeu, Care te-a facut pe tine viu
pentru milostenia ta, ca nu cumva sa aduca pana si moartea, napraznica asupra ta
si vei muri fara de pocainta." Iar acela n-a ascultat, ci inca si cu manie s-a
indepartat.
Deci, i-a zis lui prietenul: "Daca nu asculti cuvintele mele si cele spre
mantuirea ta nu le primesti, eu iti voi da tie alt sfat." Iar acela a zis: "Care ? Si in
ce fel ?" Iar adevaratul milostivitor i-a raspuns: "Sa vii, impreuna cu mine, la
biserica si sa zici: Nu sunt eu, Doamne, cela ce am facut milostenia, ci este
milostenia acestuia. Si eu iti voi da tie treizeci de litre de aur." Si acela a fagaduit
ca asa va face. Deci, venind la biserica si aurul in maini primindu-l, i s-a jurat
precum ii spusese lui si, iesind prin usile bisericii, indata cazand, a murit. Si i-a
cuprins frica si cutremur pe toti care s-au aflat acolo, de grabnica osanda a
Judecatorului celui drept.
Deci, clericii sfatuiau pe stapanul aurului sa-si ia ce era al sau, iar aceasta
s-a lepadat de el, zicand: "Sa nu-mi fie mie nici gand a primi una ca aceasta, pentru
ca, ceea ce am daruit Domnului Dumnezeului, a Aceluia este si intru vistieriile
cele de sus s-a scris, cum dar, pot eu sa-l am pe el in a mea stapanire ? Ca asa de
napraznic au murit si Anania, impreuna cu femeia lui Safira, cand au dat lui
Dumnezeu pretul tarinii lor, pentru ca ascunsesera o parte din pret. Ca Dumnezeu
nu se amageste, nici nu se defaima." Deci, auzind, toti s-au folosit si au dat
saracilor cele treizeci de livre de aur ale mortului.

Intru aceasta zi, invatatura a fericitului Macarie.


Cei ce nu voiesc sa pazeasca cele ale legii si nici sa asculte nu voiesc, sa
se gateasca sa asculte si sa rabde ceea ce nu voiesc. Ca, de vom tacea noi pietrele
vor striga.
Daca cineva cu indrazneala va grai cele de folos, plata va lua. Iar de va grai
cele spre tihna, celor ce asculta, judecata fatarnica va lua. Ca mai bine este omului,
primindu-si folosul din grairea adevarului, chiar de ar fi urat de toti, decat sa se
vatame din fatarnicie, desi este iubit pentru aceasta. Ca pe cei ce sunt urati de
oameni fara dreptate, ii va ridica Domnul, iar pe cei ce de oameni sunt indragiti,
ii va defaima.
Si multe sunt caile spre pocainta: Mai intai trebuie sa ne pocaim de pacatele
noastre; A doua cale este sa iertam aproapelui greselile; A treia este rugaciunea,
cea din toata inima inaltata; A patra este sa dam milostenie; A cincea este gandul
cel smerit. Deci, sa nu ne lenevim, ci, in toate zilele prin toate acestea sa umblam,

ca foarte placute sunt caile acestea. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si
in vecii vecilor! Amin.

20.
LUNA IANUARIE IN 20 ZILE:
Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Eftimie cel Mare (+473)
Acest Preacuvios, Parintele nostru, marele Eftimie, a trait in vremea
imparatiei lui Teodosie cel Mare (379- 395), ajungand pana in zilele lui Leon
imparatul (457-474). Si era de neam din Melitina, mitropolia Armeniei, din parinti
binecredinciosi, Pavel si Dionisia, nascut din fagaduinta, ca marele Ioan
Botezatorul, purtand nume de veselie, ca Eftimie veselie inseamna.
Pe acesta, dupa moartea tatalui sau, mama sa l-a incredintat fratelui ei, care
era preot, iar acesta l-a dus la casa episcopului Armeniei, care l-a crescut cu
dragoste si cu dascali de seama, randuindu-l de copil printre slujitorii bisericii,
dupa puterile sale. Si, deprinzand bine Sfintele Scripturi, viata curata si toata
invatatura credintei poruncita crestinilor de Mantuitorul Hristos, la vreme
potrivita, a fost facut preot, iar episcopul i-a dat in seama grija manastirilor si a
schiturilor din toata mitropolia Armeniei.
Deci, fiind el de 29 de ani, s-a dus la Ierusalim si, inchinandu-se la Sfintele
Locuri, s-a salasluit acolo, aproape de Ierusalim, intr-o manastire numita Fara,
unde a cunoscut pe Cuviosul Teoctist, pritenul sau de viata si de gand, fiind unul
cu altul ca un singur suflet in doua trupuri. Si intelegand ei ca nu pot fi izvor de
har pentru altii, decat sfintindu-se mai intai pe ei insisi, au alergat impreuna la
adancul insigurarii de lume, cautand sa se faca, ei mai intai placuti si de-aproape
lui Dumnezeu.
Drept aceea, dupa cinci ani au iesit din Fara si au mers de s-au salasluit
intr-o pestera din rapa unui munte din pustie, catre Iordan. Si au locuit acolo multi
ani, in viata aspra de sihastri, necurmat trudindu-si trupul si dorind in linste a vorbi
cu Dumnezeu prin rugaciune, aducand astfel in sufletul lor hrana cea
duhovniceasca intru rabdare, in bunatate si in gandul cel smerit al inimii. Si, din
petrecerea aceasta, a primit marele Eftimie de la Dumnezeu darul Sfantului Duh,
darul facerii de minuni si al proorociei.
Deci, cand a binevoit Dumnezeu, au fost descoperiti de niste ciobani. Si au
inceput a veni la ei multi care se lepadau de lume. Si au intemeiat manastire de
obste si lavra de sihastri, ca multi auzind pe fericitul Eftimie, nu voiau sa se
indeparteze de locul unde era el. Si multi il slaveau si il impresurau, iar bolnavii
asteptau tamaduire printr-insul. Si el aprig dorea puterile lui Dumnezeu, prin
linistea rugaciunii in pustie.
Drept aceea, luand pe ucenicul sau Dometian, a iesit din chilia sa si a venit
in muntii dinspre Marea Moarta. Si, gasind un put cu apa, a ridicat chilii si a ramas
o vreme acolo. Dar si acolo, vazmdu-se impresurat de multime, s-a intors la chilia
sa, la ava Teoctist. Si petrecea in pustie toata saptamana, iar sambata si Duminica

se intalnea cu cei care-l cautau, si multe fapte si semne minunate a lucrat


Dumnezeu printr-insul, cum arata pe larg viata lui.
Si era cunoscut si cinstit Eftimie de cei trei mari indrumatori ai vietii
pustnicesti din Tara Sfanta, in vremea lui: Sfantul Simeon Stalpnicul, fericitul
Sava cel Sfintit si Sfantul Teodosie; si toti patru aparau dreapta credinta impotriva
ratacirilor din vremea aceea. Iar fericitul Eftimie a intors la dreapta credinta, pana
si pe imparateasa Evdochia, care cazuse in ratacirea lui Eutihie. Si s-a sfarsit acest
sfant Parinte, proorocind ca doi din ucenicii lui Elie si Macarie, vor fi patriarhii
Ierusalimului, lucru care s-a intamplat intocmai. Si n-a cautat niciodata vreo
marire omeneasca, ci, toata viata, a ramas un simplu iubitor de straini si un
indrumator de sihastri.
Deci, acest fericit, ajungand la 97 de ani, a raposat intru Domnul in zilele
imparatului Leon cel Mare.

Cuvant din viata Sfantului Eftimie


Sfantul Parinte Eftimie cel Mare, fiind in Lavra in multa lipsa si
neajungere, pentru ca toate le impartea in milostenii, rabda saracia cea pentru
Domnul, impreuna cu fratii. Deci, s-a intamplat ca, patru sute de oameni
pogorandu-se de la Ierusalim spre Iordan, s-au abatut in dreapta si au venit in
Lavra, ca o incercare, iconomisind Pronia lucrul acesta, precum se pare, ca sa se
arate fapta ce a buna a Sfantului si darul cel dat lui de sus. Si, vazandu-i, batranul
a chemat pe Dometian si a zis: "Pune inaintea oameni lor acestora sa manance."
Iar el a zis: "Nu are chelaria cinstite parinte, ca sa sature nici zece oameni. Deci,
de unde am sa dau paine la atata multime?" Iar Cuviosul Eftimie, plin de dar
proorocesc, a zis : "Mergi si fa precum ti-am zis, ca acestea zice Duhul Sfant: Vor
manca si le va prisosi." Deci, ducandu-se Dometian la chelaria cea mica, care se
cheama camard de paine, unde fusesesera doar putine paini, acum n-a mai putut
deschide usa, ca din dumnezeiasca binecuvantare, chelaria era plina pana sus, cat
se varsau painile afara din chelarie si, neputand deschide, a chemat pe unii din
parinti si au scos din tatani usa. Asemenea, si la vin si la untdelemn, aceasi
binecuvantare s-a facut. Si au, mancat si s-au saturat si pana la trei luni n-au putut
sa aseze usa chelariei. Ca, precum Dumnezeu n-a contenit a izvori vadra fainii si
ulciorul cu untdelemn vaduvei celei iubitoare de straini, prin glasul proorocului,
in acelasi chip, cu adevarat, si dumnezeiescului acestui batran, pentru osardia
iubirii de stadini, o daruire deopotriva, intocmai i-a facut. :
Iar Dometian, minunandu-se s-a aruncat pe sine la picioarele batranului,
rugandu-se a lua iertaciune ca unul ce oarecare impotrivire omeneasca patimise.
Si, ridicandu-l pe dansul, batranul i-a zis: "Fiule, cela ce semnana in
binecuvantare, in binecuvantare va si secera." Deci, iubirea de straini sa nu o
uitam, pentru ca, prin acestea, precum zice Apostolul, nestiind, unii au gazduit in
loc de straini, pe ingeri. Si cuteaza, ca, daca voi, si cei impreuna cu voi, veti sluji
dupa vrednicie pe toti cei ce vin la voi, straini si frati, primindu-i cu credinta, nu

va parasi Domnul locul acesta de acum si pana in veac. Ca o jertfa ca aceasta ii


place lui Dumnezeu.

Cuvant din viata Sfantului Eftimie, despre ascultare


In Lavra Sfantului Eftimie era un iconom, care se nevoia sa castige cele de
trebuinta pentru obste. Si a castigat astfel inca si dobitoace spre slujirea parintilor.
Si era in Lavra un calugar, de neam din Asia, cu numele de Auxentie. Si, fiind el
rugat de iconom sa ia slujba dobitoacelor, pentru ca era priceput la aceasta slujba,
nu a primit. Deci, neascultand pe iconom, acesta a facut pe Ioan si Chirion preotii
sa-l roage pe Auxentie sa primeasca slujba. Iar el, nici la rugamintea acestora nu
s-a plecat. Si, venind sambata, a aratat iconomul batranului staret cele despre
Auxentie caruia, trimitand si chemandu-l i-a zis marele Eftimie: "Asculta-ne pe
noi, fiule, si primeste slujba aceasta." Iar el raspundea: "Nu pot, cinstite parinte,
ca trei pricini ma opresc pe mine a primi aceasta slujba: intai, neobisnuinta cu
locurile de aici si nestiinta limbii, al doilea, frica desfranarii, si al treilea, ca nu
cumva prin aceasta slujire, sa nu mai pot sta linistit in chilie." Iar marele Eftimie
a zis : "Ne rugam lui Dumnezeu sa nu fii vatamat de nici una din acestea. Ca nui nedrept ca sa uite ascultarea ta, cunoscand mai ales ca, din porunca si cu frica de
Dansul slujesti robilor Lui, cu taria cea de la Dansul data. Asculta deci pe Domnul,
Care a zis: Nu am venit sa fiu slujit ci sa slujesc Eu. Si, nu fac voia Mea, ci voia
Tatalui Celui ce m-a trimis pe Mine." Acestea zicandu-le si lasandu-l la voia lui,
Auxentie n-a ascultat. Atunci, rastindu-se preablandul Eftimie a zis : "Noi, fiule,
te-am sfatuit ceea ce socotim a-ti fi de folos, dar tu, ramanand la nesupunere, vei
vedea acum care este plata neascultarii."
Deci, indata Auxentie fiind cuprins de un tremur nefiresc, a cazut la
pamant, iar parintii cei de fata rugau pe batran pentru dansul. Iar staretul a zis
catre dansii: "Acum inaintea ochilor vostri s-a implinit cuvantul proorocesc, care
zice: Tot cel rau ridica cuvant impotriva, iar Domnul trimite asupra lui inger
nemilostiv." Si fiind si mai mult rugat de parinti, preamilostivul batran l-a apucat
de mana pe Auxentie si l-a ridicat si, pecetluindu-l cu semnul crucii, l-a facut
sanatos. Si s-a rugat atunci Auxentie de iertarea greselilor celor din trecut si pentru
intarirea fata de cele viitoare. Iar Sfantu-l i-a zis lui: "Mare este plata supunerii de
vreme ce Dumnezeu mai mult voieste ascultarea decat jertfa. Iar neascultarea
moarte lucreaza." Si, facand rugaciune pentru dansul, l-a binecuvantat. Si asa
Auxentie a primit slujba cu tragere de inima si cu bucurie.

Cuvant din Pateric, despre faptele cele fara milostenie si fara dragoste
Mers-au odinioara trei frati la Schit, la un batran sfant si i-a zis lui unul
dintre ei: "Am invatat, parinte, Testamentul cel Vechi pe de rost." Si i-a raspuns
batranul: "Ai umplut vazduhul de vorbe." Iar cel de al doilea a zis: "Eu mi l-am si

scris, Testamentul cel Vechi si cel Nou." Si i-a zis batranul: "Si tu ai umptut
ferestrele de hartii." Iar cel de al treilea a zis: "Si mie mi-a crescut muschi pe vatra
focului." Si batranul a zis: "Si tu ai gonit iubirea de straini dela tine. Dar de voiti
sa va mantuiti, dragoste catre toti sa aveti si de milostenie sa purtati grija."
Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

21.
LUNA IANUARIE N 21 DE ZILE:
pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Maxim Marturisitorul
(+662).
Acesta a fost n zilele marelui mparat Eraclie (610-641) si a trait pna n vremea
raucredinciosului mparat Constans II, urmasul sau (641-668).
Se tragea din neam de rang nalt, nascndu-se catre 580 n Constantinopol, iar
cu bunastarea si mintea ce avea, primi nvatatura temeinica de la cei mai de seama
dascali ai vremii. Deci, catre 610, Sfntul a fost chemat de Eraclie la curtea sa, sil facu mare sfetnic al mparatiei, dar nu ramase n dregatorie dect putina vreme.
Ca, ivindu-se o ratacire noua si mparatul creznd si el n aceasta gresita
nvatatura, Sfntul Maxim a lepadat si dregatoria sa si lumea si, mergnd la
manastirea Hrisopolis (Scutari), s-a facut calugar, alergnd a fi mai bine lepadat
n casa lui Dumnezeu, dect sa locuiasca n slujba ratacirii.
Ca s-a ivit, n adevar, n acele vremi, o ratacire noua, numita a monotelitilor,
adica a celor care marturisesc ca este numai o singura vointa ntru Hristos,
Domnul nostru. Si se ridica ratacirea aceasta mpotriva credintei celei drepte, care
nvata ca Hristos Domnul, desi este o singura persoana, persoana lui DumnezeuFiul, totusi, pentru ca n Domnul Hristos, Dumnezeu Fiul S-a facut om, din aceasta
pricina, persoana Domnului Hristos are doua firi, adica firea Lui de Dumnezeu si
firea Lui de om, iar, pentru ca sunt n El aceste doua firi, tot astfel, sunt n El si
doua vointe si doua lucrari, deosebite pentru fiecare fire a Lui, ca numai punnd
la lucru n armonie toate aceste vointi si lucrari de om si de Dumnezeu, a putut El
savrsi mntuirea noastra, cum arata Scriptura.
Si ratacirea aceasta, ca n Hristos este numai o singura vointa, o aparau doi
episcopi mari, Chir din Alexandria si Serghie din Constantinopol, laudndu-se n
fata mparatilor ca aceasta noua nvatatura va cstiga, de partea mparatiei,
popoarele monofizite (o ratacire mai veche, care nvata ca Hristos este numai o
singura fire) de la granita dinspre persi si arabi, dusmanii Constantinopolului, si
va ntari, astfel, apararea imperiului. Si, n 633 are loc chiar o nvoiala scrisa n
acest scop, ntre ortodocsi si monofiziti. Iar mparatii Eraclie si Constans II sunt
sfatuiti sa dea strasnica porunca, oprind sa se mai scrie sau sa se mai vorbeasca
despre una sau doua vointe si lucrari n Hristos. Drept aceea, au si dat mparatii
doua hrisoave: Eraclie, documentul Ectezis, n 638, iar Constans, documentul
Tipos, n 648, cu aceasta porunca, sub grea pedeapsa. Si astfel, s-a umplut de
ratacire tot Rasaritul.

Cel dinti care si-a dat seama de pericol a fost Sfntul Sofronie, calugar din
Alexandria, a ajuns apoi patriarh n Ierusalim, iar, dupa moartea lui, n 638, lupta
a fost condusa de Sfntul Maxim.
Deci, aflnd ca n Apus ratacirea aceasta nu a avut loc, Sfntul Maxim s-a aprins,
ca de foc, de rvna dumnezeiasca si, mergnd din rasarit n apus (641), mai nti
n Africa, la Cartagina, si apoi la Roma cea veche (646), i-a ndemnat pe cei de
acolo, ca, strngnd multe sinoade de episcopi, sa marturiseasca dreapta credinta
si, dnd anatemii dogmele ratacirii monotelite, sa osndeasca si cele doua
documente mparatesti, care opreau marturisirea adevarului si sa nvete ca
primirea ratacirii adevarului nsemneaza un ajutor dat la raspndirea ratacirii: A
tainui cuvntul adevarului, nsemneaza a te lepada de el. Si a scris el si cuvinte
si carti, care adevereau temeiul dreptei credinte, pline de dascalesti dovediri,
trimitndu-le pretutindeni n lume.
Acestea aflndu-le, mparatul a trimis oamenii sai, cu putere ostaseasca, n Apus
si a prins (653), mai nti, pe Sfntul Martin, episcopul Romei, pe care judecndul, l-a surghiunit n Cherson, unde a si murit, iar, peste cteva zile, prinzndu-l si
pe Sfntul Maxim cu cei doi ucenici l-a dus la Constantinopol si, gasindu-l
vinovat, l-a surghiunit n Tracia (655). Dupa o noua judecata, a fost surghiunit la
Perberis. Iar, la cea din urma nfatisare, neprimind sa taca despre adevar, a fost
osndit sa i se taie limba si mna dreapta, ca sa nu mai poata marturisi adevarul,
nici cu graiul nici prin scris, si a fost surghiunit pe toata viata n tara Lazilor
(Caucaz).
Si a fost acest sfnt Maxim un marturisitor si n razboiul cel nevazut al nnoirii
duhovnicesti a omului si a lumii, prin lupta contra patimilor si prin har, cum arata
scrierile din Filocalie. Si asa, aruncat n surghiun, la vreme de batrnete, cu limba
si cu mna taiate, ca pret de snge pentru credinta, si ramnnd simplu monah
pna la sfrsitul zilelor sale, Sfntul Maxim s-a mutat la Domnul, la 13 august
662, avnd 82 de ani.
Mai multe despre Despre Preacuviosul Parintele nostru Maxim Marturisitorul
din Vietile Sfintilorse gasesc n Vietile Sfintilor.

ntru aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Neofit (+290).


Acesta a fost din Niceea Bitiniei, fiu de parinti binecredinciosi si crestini, anume
Teodor si Florentina, pe vremea mparatiei lui Diocletian (284-305) si chiar din
nceputul vietii sale a fost plin de darul lui Dumnezeu. Ca, de noua ani fiind, facea
rugaciune cu copiii, nvatnd carte, si el i depasea la nvatatura. De asemenea si
o porumbita venea si zbura mprejurul patului sau, pazindu-l fara prihana.
Deci, mergnd la muntele Olimpului, a intrat ntr-o pestera, n care intrase mai
nti porumbita, care l calauzise, si, gonind leul ce era acolo, si-a facut locas
pentru sine, fiind hranit de un dumnezeiesc nger. Ajungnd el la unsprezece ani,
din aratare dumnezeiasca, s-a pogort din munte si, venind, si-a sarutat parintii,
iar, murind ei si dnd la saraci din averea lor, iarasi s-a ntors n munte.

Deci, mplinind el cincisprezece ani, a stat naintea lui Dechie dregatorul, fiind
povatuit la aceasta de dumnezeiescul nger. Drept aceea, pentru nenchipuita
ndraznire si cutezare ce a aratat, mai nti, a pus de l-au batut, apoi l-au bagat
ntr-un cuptor aprins si, izbavit fiind, cu darul lui Hristos, l-au dat la fiare. Si, din
toate ramnnd nevatamat, a fost ucis cu sulita, de un barbar, ce s-a repezit asupra
lui.
Mai multe despre Sfntul Mucenic Neofit se gasesc n Vietile Sfintilor

ntru aceasta zi, cuvnt al Sfntului Maxim Marturisitorul, din Filocalie:


Talmacirea duhovniceasca pe scurt a jertfelor din Lege.
ntrebare: Ce nseamna cele cinci feluri de jertfe, aduse dupa rnduiala Legii:
oaia, boul, capra, turtureaua si porumbelul?
Raspuns: Dupa unul din ntelesuri, berbecul, ca unul care-i capetenie,
nchipuieste puterea rationala, taurul, iutimea, iar capra, pofta. Turtureaua, la
rndul ei, nchipuieste neprihanirea, iar porumbelul, sfintenia. Daca nsa voim sa
tinem seama si de nsusirile firesti ale fiecarui animal si sa le cautam ntelesul
potrivit, cei priceputi n astfel de lucruri spun ca oaia aduce trei lucruri stapnului
ei: lna, laptele, si mielul. Iar pupila ochiului ei se ntoarce dupa soare si n fiecare
zi da afara 365 de bobite de gunoi. La fel si oaia cugetatoare, care este omul, daca
vrea sa se aduca jertfa Stapnului , trebuie sa-i dea, ca lna, faptuirea poruncilor,
ca lapte, ntelegerea duhovniceasca a naturii, ca aceasta hraneste mintea, iar ca
miel, ucenicul pe care l naste prin nvatatura, silindu-se sa-l faca ntru totul ca pe
sine si sa-l aduca desavrsit naintea lui Dumnezeu. Dar si pupila ochilor unuia ca
acesta, se ntoarce dupa soare, adica mintea lui se ndreapta dupa soarele Dreptatii,
Hristos, Care calauzeste toate ale noastre prin Providenta cea crmuitoare a
lucrurilor, ca n necazuri, ca si n zile bune, el Ii multumeste Aceluia pentru
Providenta, ca le calauzeste bine pe toate. Unul ca acesta leapada n fiecare zi 365
bobite de gunoi, adica, arunca de fiecare data cele stricacioase si de prisos, supuse
timpului si prefacerii.

ntru aceasta zi, nvatatura a Sfntului Vasile, despre faptele bune.


nvata-te si te deprinde, omule credincios sa fii lucrator de evlavie. nvata-te a
vietui dupa cuvntul Evangheliei; cuvntul acesta sa-ti fie, adica, ndreptarea
ochilor, nfrnarea limbii, domolirea trupului, smerenie mintii, gnduri curate
avnd, pierdere si parasire mniei. Nevoieste-te la faptele cele bune, pentru
Domnul; lipsit fiind, nu te razbuna; urt fiind, sa iubesti; fiind prigonit, rabda;
hulit fiind, sa mngi; omoara-ti pacatul, rastigneste-te mpreuna cu Hristos. Toata
dragostea sa-ti pui spre Domnul, ca sa-L afli unde sunt multimile de ngeri,
soboarele celor nti nascuti, scaunele Apostolilor, toiegele Patriarhilor, cununile
Mucenicilor si laudele Dreptilor. Cu acestia, sa doresti, si pe tine nsuti sa te

numeri. Iar cnd va veni vreo ispita asupra ta, din ngaduinta lui Dumnezeu, ori
goliciune, ori necaz, ori foame, sau altceva, sau vreo boala cercetndu-ti trupul
tau, sau pierdere de snge patimind, pentru Dumnezeu, rabda, laudnd pe
Dumnezeu, si sa nadajduiesti spre Domnul cel milostiv, ca ndraznind, nesfiindute, sa zici: Trecut-am prin foc si prin apa si ne-ai scos pe noi la odihna.

ntru aceasta zi, cuvnt lui Cosma presviterul, catre episcopii si preotii, cei ce
pasc turma lui Hristos
Sa nu ngropati talantul n mncari, sa nu ascundeti margaritarul Domnului n
betii. Ca sluga aceea, care a luat un argint, macar ca nu l-a pierdut, ci l-a adus pe
el la Domnul sau, cu toate acestea, ce raspuns a auzit, si ce fel de plata a luat:
Sluga rea, I-a zis, ai stiut ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am
risipit. Deci, de ce n-ai dat argintul meu la schimbatori si, venind, eu as fi luat al
meu cu dobnda? Si a zis catre cei ce slujeau: Aruncati-l pe el n gheena
focului.
Auziti, voi pastorilor, acest nfricosat raspuns? Daca, adica nepierznd
argintul Domnului, ci n basma curata pastrndu-l si Domnului sau aducndu-l, a
fost gasit vrednic de atta osnda, apoi, cu att mai mult cei ce au primit doi
arginti, sau trei, de nu-i vor ngriji pe ei cu paza, ci n lene i vor ngropa, cum vor
fi munciti, daca nu ndoit sau ntreit? Ascultati, pe mai-marele Apostolilor, cum
va nvata pe voi, zicnd: Pastrati, turma lui Dumnezeu cea data n paza voastra,
nu n sila, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru cstig, ci din dragoste. Nu
ca si cum ati fi stapni peste biserici, ci chip facndu-va turmei. Iar cnd se va
arata mai-marele Pastorilor, veti lua cununa slavei cea nevestejita. Si iarasi: Fiti
treji si privegheati, ca potrivnicul vostru diavolul, ca un leu umbla racnind,
cautnd pe cine sa nghita; caruia mpotriviti-va, stnd tari n credinta. Aceste
cuvinte auzind, voi episcopiilor, luati aminte, adica, n ce chip se cuvine voua a
purta grija de turma ce vi s-a ncredintat, ca vrednici sa va faceti a dobndi
bunatatile cele fagaduite, ntru Iisus Domnul nostru.

22.
LUNA IANUARIE IN 22 ZILE:
Sfantul Apostol Timotei, ucenicul Sfantului Apostol Pavel (+109).
Aceasta a fost din cetatea Listra, si din tara Licaoniei (Asia Mica),
tragandu-se din tata grec si din mama evreica. Eunice cu numele,
binecredincioasa, ca si mama ei Loida, si, a fost ucenic iubit al marelui Pavel
Apostolul (51-68).
Pomenind de acest ucenic al sau, Sfantul Pavel scrie ca Timotei cunostea
Sfintele Scripturi din pruncie si ca se bucura de un nume bun intre crestinii din
tara lui. Aceste bunatati si alte daruri de inima, de minte si de zel neobosit, au
indemnat pe fericitul Pavel sa ia aminte si sa-l ia pe Timotei ca tovaras de lucru

apostolesc, tot timpul vietii sale, scoala si slujire in care fericitul Timotei s-a
dovedit tototdata si un adevarat om al lui Dumnezeu, dar si un iubit fiu
duhovnicesc si apostol, ucenic al marelui Apostol.
Deci, a insotit pe Pavel, propovaduind impreuna cu el pe Hristos, in Efes,
in Corint, in Macedonia, in Atena, la Roma, la Ierusalim, in Spania si in alte multe
locuri si a avut partea fericita sa fie inchis, pentru Domnul nostru Hristos,
marturisind credinta in fata unui mare numar de martori. A fost hirotonit episcop
de Efes, de Sfantul Pavel, la intoarcerea acestuia de la Roma, catre anul 64 si,
ramanand in Efes, i s-a incredintat si grija bisericilor din Asia, macar ca era inca
tanar si nedeprins la carmuirea Bisericii lui Dumnezeu. Drept aceea, s-a
invrednicit a i se scrie doua epistole, una din Macedonia, alta din Roma, unde
Pavel era inchis a doua oara, epistole din care se vede cat era de iubit si indrumat
de marele sau dascal, epistole care se pot citi si astazi in sirul Epistolelor pastorale
din Noul Testament: "Adu-ti aminte si inflacareaza darul lui Dumnezeu, care este
intru tine, prin punerea mainilor mele", ii spune el indeosebi. In cea de a doua
epistola, mai ales, Pavel, presimtind ca i se apropie sfarsitul, ii marturisi lui
Timotei dorinta lui de a-l vedea la Roma, inainte de a muri.
Si a pastorit acest fericit Timotei, ca episcop, marea cetate a Efesului,
inainte si in vremea surghiunirii Sfantului Evanghelist Ioan, in insula Patmos. Si
asa, implinindu-si cu vrednicie lupta cea buna a sa, bine si nestirbita pazind, adica
vistieria credintei si a vietii crestine si hirotonind multi urmasi, diaconi, presviteri
si episcopi, Bisericii lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Timotei s-a mutat la Domnul,
fiind ucis cu pietre si cu pari la sarbatoare barbara din Efes, Catagrion numita, in
anul 97, in zilele imparatului Nerva-Traian. Iar sfintele lui moaste au fost aduse
la Constantinopol si asezate in biserica Sfintilor Apostoli, din porunca imparatului
Constantiu, fiul marelui Constantin, la anul 356.

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului si Preacuviosului Mucenic


Anastasie persul (+628).
Slavitul Mucenic Anastasie a fost din Persia, pe vremea lui Cosroes, care
imparatea peste persi si a lui Eraclie (610- 641), care imparatea la romani. Tinutul
Razeh era patria sa iar locul de nastere, orasul ce se numea Nun. Si era numele
sau, mai inainte, Magundat, fecior al unui vrajitor, anume Vava, de la care a
invatat mestesugul vrajitoriei, inca din tinerete. Si, ajungand Magundat la varsta
de barbat, a fost randuit in ceata ostasilor, ce se chema a Tironilor, si petrecea in
cetatea imparateasca, slujind lui Cosroes.
Deci, pradand persii locurile sfintei cetati a Ierusalimului au prins multime
de robi si a fost luat de dansii si cinstitul lemn al Cinstitei Cruci, pe care Iisus
Hristos, Domnul, a rabdat patima cea dupa trup; si se dusese vestea de minunile
ce facea Sfanta Cruce in tara lor, incat se zicea: "Dumnezeul Crestinilor a venit la
noi." Deci, deodata, i s-a aprins lui Magundat sufletul in taina si, fiind biruit de

Darul lui Dumnezu, incerca cu multa osardie sa cunoasca taina credintei si, afland
de la un credincios toata randuiala crucii, a crezut in Hristos.
Si avea Magundat un frate dupa trup si erau amandoi in ceata aceluiasi
conducator, trimis cu oastea sa, de imparatul Persiei, la razboi in imparatia
greceasca. Deci, afland ca la Calcedon, imparatul Eraclie a infrant armatele
persilor, Magundat s-a despartit de fratele sau si a mers la Ierapolis si, afland un
argintar, de acelasi mestesug cu el, a ramas o vreme lucrand acolo, iar, mai apoi,
s-a dus la Ierusalim si, botezandu-se in sfanta cetate, s-a numit Anastasie. Deci,
alegand el viata monahiceasca, a mers la manastirea Sfantului Sava si a luat sfanta
schima a monahilor. Si a strabatut acolo toata calea cea sfanta ce duce pe om la
fapta cea buna, ca, invatand sfintele carti si psaltirea pe de rost, dar, mai vartos,
pornindu-si si mai infierbantat dorul ce avea catre Dumnezeu, se ruga sa-si
savarseasca viata prin mucenicie si prin sange, iar, vazand pe peretii bisericilor
chipurile sfintilor si citind din carti, ca si cum ar fi fost aievea, mult se aprindea
spre urmarea acestora.
Iar cand s-au implinit sapte ani de la venirea lui in manastire, i s-a aratat
lui in vis, ca s-a apropiat de el un barbat luminat, tinand un pahar de aur plin de
vin zicandu-i: "Primeste si bea." Si, luandu-l el, l-a baut tot. Si inca in somn fiind,
intelegea ca acesta era semnul cel dorit de el, al poftei ce avea sadita in inima sa,
ca sa marturiseasca pentru Hristos. Si, inca praznicul Sfintei invieri fiind,
impartasindu-se cu Sfintele Taine, a iesit din manastire si s-a dus in Cezareea
Palestinei. Si, in aceea vreme, persii stapaneau Palestina si locuiau acolo.
Deci, mergand el pe ulite si vazand pe vrajitorii persi si vrajile lor, si mult
batjocorind cele ce faceau ei, iar pe sine numindu-se ca este crestin, a fost prins
de dansii si adus la Marzavan, domnul lor. Si stind cu indrazneala in fata lui si
marturisindu-se ca este crestin, acela a poruncit-sa fie pus in lanturi si sa care
pietre. Si, mergand la osanda, multi din neamul lui isi bateaujoc de el, smulgandui barba, rupandu-i haina, si tot felul de batjocuri aruncand asupra lui, ca socoteau
credinta in Hristos o ocara adusa neamului lor. Si, batut fiind foarte rau, a fost
adus in fata lui Cosroes, imparatul persilor. Si, marturisind pe Hristos si neprimind
a se intoarce, iarasi, spre legea lor cea paganeasca, dupa ce a fost batut cu toiege
fara mila, l-au spanzurat de o mana, atarnandu-i o piatra dedesupt. Deci, ramanand
neclintit in credinta, i-au pus un lat de grumaz si, abia rasufland, i-au taiat capul.
Si asa s-a savarsit in Domnul Sfantul Mucenic Anastasie persul, la 22
ianuarie anul 628.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre un staret si un demon.


S-a suit odinioara un staret, din Schit in Ternuf, unde locuia singur; si i-au
adus lui, pentru osteneala postului, putin vin. Insa oarecine, auzind de dansul, a
adus la el pe un indracit. Deci, a inceput demonul a cleveti pe batran si a zice: "Au
la acest bautor de vin m-ati adus adus pe mine ?" Iar staretul, smerindu-se nu voia
ca sa-l scoata pe el deodata. Insa, pentru ca-l ocara demonul, i-a zis: "Cred lui

Hristos, ca nu voi sfarsi sa beau paharul acesta, pana ce nu vei iesi tu, demone."
Si cum a inceput staretul a bea, a strigat demonul tare si a zis: "Ma gonesti pe
mine, o batranule !" Si mai inainte pana a nu sfarsi paharul de baut, a iesit dracul,
prin voia lui Hristos.

Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul,


de suflet folositor.
Sa nu-ti cheltuiesti toata vremea vietii tale intru grija trupului tau. Ci, cand
va flamanzi trupul si hrana va cere, adu-ti aminte ca si sufletul tau de aceeasi hrana
are trebuinta. Si, precum trupul, daca nu se va impartasi de hrana cea trupeasca,
moare, asa si sufletul, daca nu se va impartasi de cea duhovniceasca. Ca indoit
este omul: si cu suflet si cu trup. Si pentru aceasta zicea Iisus: "Deci, tu,
iconomule, da pe cele ale sufletului, sufletului, si pe cele ale trupului, trupului."
Nu numai pe trupul tau sa-l hranesti, iar pe suflet sa-l lasi lipsit si mort de foame.
Pentru acest fel suflet zice Apostolul: "Iar vaduva care se ospateaza numai cu
trupul, moarta este de vie." (Tim. 5, 6). Deci, sa nu lasi sufletul tau sa moara de
foame deci hraneste-l pe el cu cuvintele lui Dumnezeu, cu psalmi si cu laude si cu
cantari duhovnicesti, cu citirile dumnezeiestilor scripturi, cu ajunari si cu
privegheri, cu lacrimi si cu milostenii; cu nadejdea si cugetarea bunatatilor celor
ce vor sa fie, celor vesnice si nestricacioase. Acestea si cele asemenea acestora
sunt hrana si viata sufletului.
Pentru care si marele Prooroc zicea: "Facutu-mi-s-au lacrimile mele painea
ziua si noaptea" (Psalm 41, 3). O, fericit suflet al Proorocului David, incaperea si
salasul Sfantului Duh ! In fiecare zi si noapte plangea. Iar noi nici macar un ceas
nu voim sa ne umilim si sa ne pocaim. O, cata bucurie se face in cer, cand omul
pacatos pe pamant va lacrima si va lepada obiceiul cel rau si va uri pacatul si va
zice: "Spre toate poruncile Tale m-am indreptat, toata cale nedreapta am urat."
(Psalm 118, 128). Sa nu fii obraznic, ca sa nu fii urat de toti sa nu-ti pricinuiesti
semetie, sa nu dai odihna niciodata trupului tau, ca sa nu se faca greutate sufletului
tau, defaimarea sa nu-ti rapeasca dorinta ta, deznadajduirea sa nu-ti incuie
pocainta ta, trufia sa nu te traga in jos de la ceruri, sa nu vadeasca grairea cele
ascunse ale tale, invidia ta, sa nu intunece pe cineva. Nebunia sa nu orbeasca
priceperea ta. Sa nu intunece trandavia intelepciunea ta, sa nu domneasca prostia
peste mintea ta, nesocotinta sa nu schimbe chibzuinta ta, nici altceva din cele
oprite, tainuindu-se de minte, sa intre pe ascuns in inima ta si sa te fure de la
Imparatia lui Dumnezeu. Ci, trezeste-te, dupa cum este scris, cugetand ziua si
noaptea, ca nu cumva cel rau sa afle mintea ta desarta de cugetarea cuvintelor lui
Dumnezeu si sa-si semene, intru dansa, samanta sa.
Vrednic de jale si ticalos este cela ce este departe de dragoste, caci visand
si batjocorind, isi trece zilele lui. Cine nu va plange pe omul acela, care este
departe de Dumnezeu ? Ca zic voua, fratilor, ca cela ce nu are dragoste de
Dumnezeu, vrajmas al lui este. Ca nemincinos este cela ce a zis: "Oricine uraste

pe fratele sau, este ucigas de oameni." (loan 3, 15). Caci cela ce nu are dragoste
este prieten al diavolului, vas al trufiei, impreuna vorbitor al celor ce graiesc de
rau, al mandriei lucrator si, pe scurt, unealta este a diavolului. Vrednic de jale si
ticalos este acela ce nu a castigat rabdare, caci el se vantura de vant, ocara nu
sufera, in necazuri este lenes, la supunere cartitor, la ascultare impotrivitor, la
rugaciune trandav, la intrebari pregetator, la schimb de cuvinte viteaz. Cela ce nu
are rabdare, multe pagube patimeste si a se apuca de fapta cea buna, unul ca acesta
nu poate. Ci, mai vartos, se impotriveste si pe cei ce sporesc ii pizmuieste. Iar
fericit este omul acela care nu se manie cu inlesnire, si mania n-o primeste, cela
ce duhul iutimii nu-l are si pe Duhul cel Sfant nu-l intarata. Unul ca acesta de toti
se slaveste, este laudat de ingeri si de Hristos iubit este. Trupul acestuia si sufletul
lui totdeaua sunt sanatoase. Iar cela ce de duhul iutimii este tinut, de multe ori,
din lucru de nimic, se manie si cu adevarat vrednic de jale si ticalos este. Cela ce
se manie isi ucide sufletul.
Mai inalta decat toate lucrurile cele bune si decat toate faptele bune, este
dragostea, tot asa, decat toate pacatele mai grea este ura de frate. Caci, cela ce
uraste pe fratele sau, petrece in moarte. Si cela ce opreste plata si cela ce uraste
pe fratele sau se vor osandi in locul cel cumplit de chin al ucigasilor. Deci, cand
vei pacatui, sa nu astepti invinuirea si mustrarea de la altul, ci, inainte de a fi
invinuit si certat, prihaneste-te tu insuti de cele facute de tine. Si la marturisire
alearga si sa nu te rusinezi, caci ai lucrat cele ce te rusineaza, si nu te-ai rusinat, si
acum te rusinezi de graiurile, care te indrepteaza pe tine ? Spunele aici, ca sa nu
le spui acolo, nevrand. Ca marturisirea pacatelor se face piezare greselilor. Ca,
oare, pentru ca nu le stie, vrea Dumnezeu sa le cunoasca ? Nu. Ci vrand ca noi,
intru simtirea celor gresite sa venim, prin marturisire. Oare, vreun lucru greu si
impovarator cere de la noi Dumnezeu ? El cere zdrobirea inimii, umilinta
gandurilor, marturisuea greselilor, staruinta dureroasa si cu toata puterea, iar dupa
marturisire si iertarea pacatelor, iti cere si pazirea de pacate, de aici inainte. Ca
mai bun lucru este, adica, a plange si a te tangui, aici, in aceasta scurta si
vremelnica viata, decat, aici, sa razi si apoi sa te duci acolo si sa fii chinuit in
veacul veacului. Te rusinezi, insa, si te inrosesti sa-ti spui pacatele ? Dar rusine
este, mai vartos, a pacatui si a nu marturisi. Zii gandului tau ca, daca acum nu se
va marturisi, atunci si acolo le vei marturisi toate in mijlocul privelistii a toata
lumea, cand mai multa este osanda, cand mai mare este vladirea si mustrarea; deci,
cand este trebuinta de marturisire, sa nu ne rusinam; nici sa intarziem. Ca nu este
rusine cand ne marturisim pacatele, ci indreptare si fapta buna, ca de n-ar fi asa,
n-ar avea plata marturisirea. Asculta ce se zice: "Spune-ti, dar, tu intai pacatele,
ca sa te indreptezi, ca nu pentru a te chinui iti porunceste tie sa te marturisesti, ci
ca sa fii iertat."
Deci, sa facem marturisirea cu tot dinadinsul, nu pentru fapte numai, ci si
pentru graiuri si ganduri. Si sa ne sarguim dupa asemanarea greselilor si pocainta
sa o aratam. Sa intrebam cugetul si mult sa il certam ca sa nu indrazneasca, dupa
indreptare, sa cada, iarasi, in acea prapastie a pacatului, temandu-se de osanda

ranii celei dintai. Deci sa ai o carte a cugetului, in care sa scrii pacatele cele din
fiecare zi, si, in fiecare zi, pune-ti inainte cartea si socoteste lucrul cel bun si cel
rau, pe care l-ai lucrat. Si adu-ti aminte de raul cel de foc, de viermele cel
neadormit, de iadul cel amar, ca, prin frica muncilor, lucrul cel bun sa-l adaugi,
iar pe cel rau sa-l scazi. Sa lacrimam mai inainte de vreme, ca sa nu scrasnim din
dinti, intru acea vreme. Sa plingem vremelnic, ca prin aceasta jertfa sa fim placuti
lui Dumnezeu. Cu apa aceasta adapandu-se, omul aduce roada. Cu apa aceasta
tarina se spala, cu apa aceasta focul se stinge, intunericul se lumineaza, legaturile
se dezleaga, cei rataciti se intorc, toti se mantuiesc, Dumnezeu se proslaveste. Cu
apa aceasta si Petru si-a spalat intinaciunile facute de dansul, ca, iesind afara, a
plans cu amar. Dumnezeului nostru, slava !

23.
LUNA IANUARIE IN 23 ZILE
Pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Clement, episcop Ancirei si a
Sfantului Mucenic Agatanghel
Fericitul si minunatul Clement era din Ancira Galatiei, din tata pagan si
din mama binecredincioasa, Sofia cu numele, nascut catre anul 280, de la Hristos.
A intrat in manastire la varsta de 12 ani, iar, pentru viata lui inteleapta a fost facut
arhiereu, la 20 de ani. Si se nevoia cu propovaduirea dreptei credinte, pe timpul
domniei paganilor imparati, Diocletian (284-305) si Maximian (286-305),
amandoi aprigi prigonitori ai crestinilor. Iar fericitul Agatanghel era roman de
neam si a fost botezat de insusi Clement, care atunci se afia la Roma,
propovaduind credinta si intarind pe cei prigoniti de urgia imparateasca.
Deci, prinsi fiind ei si aruncati in temnita, impreuna cu alti crestini, a fost
hotarat ca fiecare sa fie trimis la locul sau de nastere, ca sa fie judecat acolo. Si
Agatanghel s-a ascuns in corabia care avea sa duca pe Sfantul Clement, ca,
nevrand el sa se desparta de dansul, l-a insotit pana la Ancira. Si au fost dati acolo
in seama guvernatorului Luchie, ca impreuna cu alti crestini sa fie osanditi.
Si, fericitii Clement si Agatanghel, stand in fata guvernatorului Luchie si
marturisind cu tarie credinta lor in Hristos, au fost dati la tot felul de chinuri; batuti
cu toiege, spanzurati, arsi pe coaste cu faclii aprinse, aruncati in cusca cu fiare,
bagati cate doua zile in varnita cu var, intinsi pe paturi de fier inrosite, aruncati in
cuptor fierbinte, asvarliti peste tepi taioase si altele asemenea, cat se minunau
prigonitorii de taria rabdarii lor. Deci, nevrand ei sa se lepede de credinta, a
poruncit dregatorul sa li se taie capetele, dimpreuna cu alti barbati, femei si copii,
care crezusera in Hristos. Si asa s-au mutat fericiti in cerestile locasuri. Si se face
pomenirea lor la 23 ianuarie.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, episcopul din Nola (+431), care,
impartindu-si averea sa in milostenii, s-a vandut pe sine la pagani (din Patericul
Sfantului Grigorie Dialogul).
Sa cunoastem si sa stim, cum cei dintai crestini pazeau cu adeverire si cu
tot dinadinsul poruncile lui Dumnezeu, caci, pentru aproapele lor, isi puneau
sufletele, dupa cuvantul Celui ce a zis : "Mai mare dragoste de cat aceasta nu este,
ca, adica, sa-si puna cineva sufletul sau pentru prietenii sai." Si aceasta a facut-o
omul lui Dumnezeu Paulin, caci toata averea, cata avea a dat-o pentru eliberarea
din robie a celor pe care vandalii ii robisera din pamantul Traciei. Si, pana intratata isi impartise averea, incat nu-si lasase pentru sine, in chilie, nimic. Si a venit
dupa aceasta la dansul o vaduva, fiind fiul ei robit de ginerele lui Riga si dus la
vandali. Si vaduva aceea cerea pretul fiului ei, de la omul lui Dumnezeu, Paulin,
iar el, rob al lui Dumnezeu fiind, a cautat la sine si n-a aflat ce sa-i dea, fara numai
pe sine singur. Si i-a zis ei: "Altceva nu am ce sa-ti dau tie, fara numai pe mine
insumi rob ma dau, ca, adica, pe fiul tau sa-l scoti, iar pe mine insumi sa ma vinzi
rob, in locul lui."
Insa ea, auzind aceasta, i se parea cuvantul lui mai mult o batjocura, decat
o mila. Iar acel barbat intelept, alinand durerea vaduvei, ii adeverea si o incredinta
pe dansa ca sa creada cu dinadinsul cele ce graise catre dansa, si, pentru al sau fiu,
sa nu se inspaimanteze a vinde in robie pe episcop. Deci, s-au dus amandoi in
Tracia si l-au gasit pe ginerele lui Riga, conducatorul vandalilor, care avea pe fiul
vaduvei si a cazut ea inaintea lui, rugandu-se ca sa-i elibereze pe fiul ei. Iar
barbarul acela, mandrindu-se, nu numai ca nu a vrut sa i-l dea, dar nici macar sa
o auda. Atunci, vaduva i-a zis, aratand la episcop : "Pe acest om il am sa ti-l dau
in schimb pentru dansul, ca sa faci mila cu mine, ca unul nascut imi este fiul meu."
Iar acela, vazand pe om cu fata lina, i-a zis lui: "Ce fel de mestesug stii ?" Iar
Paulin a raspuns :"Nu stiu nici un mestesug, ci numai la gradina stiu bine a lucra."
Deci, aceasta auzind-o barbarul, a dat inapoi vaduvei pe fiul ei, iar ea, luandu-l pe
el, s-a intors la pamantul sau.
Dupa aceea Paulin, luand grija gradinii, o lucra bine. Iar ginerele lui Riga
adeseori, venea la dansul in gradina si cu al sau gradinar discuta, si, foarte intelept
vazandu-l pe acesta, vorbea de toate impreuna cu el si-l intreba pe el de multe
lucruri. Iar Paulin, in fiecare zi, aducea la masa lui pepeni, ridichi si alte verdeturi
bine mirositoare si asa, luandu-si painea, iesea la ostenelile sale si, in acest fel,
multa vreme a petrecut. Dar, intr-o zi, vorbind stapanul lui cu dansul, Paulin, in
taina, i-a zis lui: "Vezi, poate voiesti sa te duci undeva ? Ci, se cade tie sa te
ingrijesti de imparatia vandalului, pentru ca iata, Riga degraba o sa moara. Deci,
de te vei duce, altul va apuca imparatia ta." Iar, acesta auzind-o de la gradinarul
sau, nicidecum nu a tacut. Ci, ducandu-se, a spus-o, pentru ca, mai mult decat toti,
era iubit de Riga. Apoi i-a zis Riga ginerelui sau: "Vreau sa vad si eu pe omul
acesta, de care imi spui." Iar ginerele i-a zis: "Acum ii voi porunci aceluia ca, la
vremea mesei, sa-ti aduca tie salata din gradina, ca sa-l vezi pe el, ca acela mi-a
spus." Iar cand a sezut la masa Riga, a intrat Paulin, aducand, din ostenelile sale,

verdeturi binemirositoare. Si indata ce l-a vazut pe el Riga, s-a cutremurat si,


chemand aproape pe ginerele sau, in taina i-a spus lui, zicand : "Adevarate sunt
acelea ce le-ai auzit de la dansul, pentru ca in noaptea aceasta am vazut in vis pe
dregatori stand la judecata, impreuna cu mine, si, mai sus decat toti, sta acesta si
cu judecata lor, stapanirea pe care o aveam dintai, mi s-a luat de la mine. Deci, sal intrebi pe el cine este, pentru ca eu pe acest om nu-l socotesc a fi un simplu om,
ci in mare dregatorie l-am vazut pe el".
Atunci, ginerele lui Riga, luand pe Paulin deoparte, il intreba, si omul lui
Dumnezeu i-a raspuns, zicand : "Robul tau sunt eu, pe care l-ai luat in locul fiului
vaduvei." Dar el mai cu dinadinsul il intreba, zicand : "Dar, in tara ta, ce ai fost ?"
Iar Paulin, fiind indelung suparat si juramintele ce se faceau neputand sa le calce,
s-a descoperit pe sine ca este episcop. Aceasta auzind, ginerele s-a temut si cu
toata smerenia i s-a plecat lui, zicandu-i: "Cere de la mine orice vei voi, ca sa te
intorci, cu mari daruri, in pamantul tau." Drept care, omul lui Dumnezeu, Paulin,
a zis : "Un dar bun poftesc de la tine, ca, adica, pe toti cei robiti din cetatea mea
sa mi-i eliberezi." Deci, atunci, cerand pe toti crestinii cei robiti din tara Frigiei si
aducandu-i, i-au dat lui Paulin si impreuna cu averi si cu bucate, si pe el insusi, cu
cinste impreuna cu dansii i-a eliberat si cu bucurie au venit in pamantul lor. Iar,
nu dupa multa vreme Riga a murit, precum Paulin proorocise.
Si asa, acesta, care s-a vandut in robie pe sine insusi, si, cu multime de
robiti impreuna, s-au intors la libertate, asemanandu-se Aceluia ce a luat chip de
rob si pe toti oamenii din robia diavolului i-a slobozit. Drept aceea, si noi sa nu
fim robii pacatului, pentru ca ne-a slobozit pe noi Hristos, ai Carui pasi urmandui, Paulin s-a facut minunat in tot pamantul si la ceruri s-a proslavit si Imparatia lui
Hristos a mostenit. A Caruia este slava in veci ! Amin.

24.
LUNA IANUARIE IN 24 ZILE:
Pomenirea Sfintei maicii noastre Xenia (sec. V)
Fericita si pururea pomenita Xenia a fost din slavita cetate a Romei, fiica
de neam cinstit, tatal ei fiind senator al imparatiei, binecredincios si ravnitor. Deci,
ajungand ea la varsta nuntii si toate cele de nunta gatite fiind, ea a fugit de acasa
cu alte doua femei tinere, credincioasele ei slujnice, dorind impreuna toate, a se
face mirese Mirelui celui nestricacios, lui Hristos Domnul, prin vesnica feciorie
si intelepciune, dar aceasta dorire Xenia tainuind-o inaintea parintilor ei, fiind
singura lor fiica.
Si luand ea putin aur si imbracaminte barbateasca, s-a urcat impreuna cu
slujnicele sale in corabie si facand calatoria pe mare si strabatand multe locuri, a
sosit la insula numita Cos, unde si-a luat chipul ei femeiesc si, intalnind acolo pe
omul lui Dumnezeu, preotul si egumenul Pavel, venind de la Locurile Sfinte, l-a
rugat sa le fie lor indrumator duhovnicesc.

Deci, indemnate fiind de dumnezeiescul Pavel, au venit in cetatea Milasa


si, facand acolo, din aurul ce avea, o bisericuta, cu hramul Sfantului Mucenic
Stefan, si chilii, impreuna cu alte cateva fecioare au intemeiat o mica manastire.
Si atata ravna si nevointa a aratat fericita aceasta Xenia in rabdarea si parasirea
simtirii poftelor lumesti, incat pilda s-a facut pe sine, a petrecerii ceresti in trup
omenesc.
Drept aceea, si semn de sus a primit pentru buna petrecere a vietii sale. Ca,
indata dupa moartea ei, intru amiaza fiind si soarele luminand pamantul, s-a ivit
pe cer o cruce din stele luminoase, cuprinsa intr-un tarc de stele, semn care se
parea a fi ca o cununa data fericitei de la Dumnezeu, proslavind ostenelile si ravna
dragostei sale prentru Hristos, de vreme ce, dupa ingroparea trupului ei in pamant,
semnul acela n-a mai fost vazut.
Si s-au descoperit atunci si cele despre Sfanta, spunandu-le pe patul de
moarte, una din slujnicele ei, din ce tara si din ce neam se trage fericita, precum
si numele ei cel de la parinti, Evsevia, ca vrand a nu fi cunoscuta, si-a pus ea
numele de Xenia, care insemneaza "Cea straina". Si asa, cu sarguitoare osteneala,
a lucrarii si a gandirii s-a mutat fericita la Hristos, mult doritul ei Mire.
Dumnezeului nostru, slava !

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre milostenia
facuta din osteneala dreapta, nu din jafuri.
Zis-a Domnul: "Faceti-va prieteni cu bogatiile nedrepte, ca sa intrati in
casele cele vesnice." Si zicand asa: "din bogatiile nedrepte", a aratat ca, adica,
indreptarea ta sa se faca in vremea de acum. Ceea ce, adica, rau ai castigat, sa
imparti bine. Adunata-i din nedreptate, acum caindu-te sa risipesti cele adunate.
Ca nu aceasta este fapta buna, ca sa dai, din acelea, o parte, ci, a se lipsi de toate
acelea, este lucru bun. De vreme ce, cea mai grea faradelege este ca, adica, de la
unul a apuca si altuia a da. Iar de faci milostenie din nedreptate, apoi sa miluiesti
pe aceia pe care i-ai asuprit. Ca nu acela ce miluieste pe multi este milostiv, ci
acela ce nici pe unul nu asupreste, nici ii face nedreptate, pentru ca cei ce nu se
departeaza de la nedreptati si aduc daruri lui Dumnezeu, aceia neprimiti sunt. Caci
scris este: "Jertfele celor fara de lege, urate sunt lui Dumnezeu." Mai bine este a
nu castiga o avere ca aceea, decat a o da lui Dumnezeu cu fatarnicie.
Iar, pentru cei ce nu fac milostenie la saraci, zice Proorocul: "Cela ce-si
astupa urechile sale, ca sa nu auda pe saraci, si el insusi, oarecand va striga si nul va auzi nimenea." Drept aceea, se cade a pune in minte mila si judecata, adica,
sa castigam dupa dreptate si sa impartim milostenie, dupa cum este scris, ca prin
aceasta sa ne apropiem de Dumnezeu. Deci, intru aceasta, sa se cerceteze cu
dinadinsul fiecare pe sine si sa se socoteasca: oare, dintru ale sale osteneli are
bogatia din care voieste sa aduca daruri lui Dumnezeu, ori, poate a facut sila celor
neputinciosi, sau a jefuit pe cei de sub stapanirea lui ? Ca, macar de esti si
stapanitor, sa nu faci sila, nici sa jefuiesti, ci, de ti se va intampla tie si sa ai

stapanire, sa arati, mai ales, dreptatea ta. Iar, de vei lua de la saraci si vei da la alti
saraci, apoi mai bine este tie sa nu jefuiesti cele straine, nici sa faci cu ele
milostenie, ca sa nu-ti faci jertfa ta urata, apucand a o aduce din nedreptate ? Ci,
cu ceea ce voiesti sa miluiesti pe alt sarac, mai bine sa-l miluiesti pe acela caruia
i-ai facut nedreptate. Ca Dumnezeu nu primeste jafuri si apucaturi. Pentru ca
milostenie din nedreptate nu se face, nici din blestem nu vine binecuvantare, nici
din lacrimi, veselie. Drept aceea, rogu-va pe voi, in tot locul sa va socotiti si sa va
paziti pe voi si sa va siliti a face poruncile Domnului, ca sa aflati odihna sufletelor
voastre.

Intru aceasta zi, cuvant despre Iov, despre iubirea de saraci.


Ascultati ce graieste Scriptura despre Iov, cata avere avea, cirezi de boi si
oi si camile si toata cealalta avere pe care Dumnezeu o incredintase lui Iov, pe
toata a ars-o focul. Si Iov n-a zis un cuvant de razvratire, ci, Domnul a dat, Domnul
a luat. Asculta si vezi, el atat de multe pierzand, n-a defaimat, ci, cand le-a primit,
a laudat pe Dumnezeu, iar cand s-au luat de la dansul, nu s-a jelit. Iar oamenii, cei
de acum, cand primesc si iau, nici nu-si aduc aminte de Acela ce le-a dat lor, iar
cand le pierd si se pagubesc, atunci incep a defaima pe Facatorul, numarandu-si
vredniciile lor. De au dat vreo masura de grau, sau o paine la saraci, de au aprins
o lumanare la biserica, sau de au adus spre jertfa un ied, apoi le pomenesc si zic:
"Am facut aceste fapte bune de ce, dar, au venit asupra noastra aceste rautati ?"
Insa, se cade nu numai sa nu pomenesti acele mici fapte bune, ci, mai vartos, sati aduci aminte de cele mai de seama porunci ale Legii, pe care nu le-ai facut. Ai
aprins, adica, o lumanare in biserica, bine; dar iata a intrat in biserica si saracul,
suspinand cu lacrimi din pricina ta, si ti-a stins stralucirea lumanarii tale. Sau ai
dat cutarui sarac o paine, ceea ce si eu adeveresc, dar adu-ti aminte ca turmele
oilor tale au mancat toata seceratura saracului. Drept aceea, asupresti mult si faci
putine bunatati. Apuci mult si dai putine.
De voiesti sa nu fii invinuit, apoi nu napastui pe cel sarac, nici pe semenul
tau. Pe cei scapatati nu-i nedreptati, pe vaduve nu le asupri, pe sarac nu-l trece cu
vederea, de la vecini sa nu-ti intorci fata, pe prieteni sa nu-i inseli, pe cei batrani
sa nu-i manii, pe parinti sa-i cinstesti, de biserica sa nu te desparti, de desfranare
sa te departezi, de iubirea de arginti sa te pazesti. Iubirea fata de frati sa nu o uiti,
vatamarea rautatii sa o gonesti din inima ta si dragostea sa ti-o sadesti in inima.
De iubirea de straini sa nu te lepezi, si de la adevar sa nu te departezi. De clevetiri
sa fugi departe, smerenia sa o iubesti, de sfada sa te ingretosezi. Acestea toale sa
le pazesti si nu te va cuprinde pe tine raul si, macar de ar si navali, dar tu sa nu
hulesti. Acestea toate le-a facut Iov, sluga Domnului, cand au navalit asupra lui
relele acelea, iar el n-a defaimat, ci a laudat pe Dumnezeu, zicand: "Fie numele
Domnului binecuvantat in veci." Deci, de ar fi cineva bolnav sau din bogatie ar
cadea, si de l-ar primi cu rabdarea acestuia, apoi si cununii aceluia vrednic va fi,
intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia se cuvine slava ! Amin.

25.
LUNA IANUARIE IN 25 ZILE:
Pomenirea celui intre Sfinti, Parintelui nostru Grigorie, de Dumnezeu
Cuvantatorul, arhiepiscopul Constantinopolului
Marele Grigorie, Cuvantatorul de Dumnezeu, a trait pe vremea imparatiei
lui Valens (364-378) si Teodosie cel Mare (379-395) si s-a nascut in cetatea
Nazianz din Capadochia, catre anul 328. Se tragea din parinti de bun neam si
drepti, Grigorie si Nona, tatal sau, macar ca de curand era venit la credinta, fiind,
pentru vredniciile sale, episcop de Nazianz.
Ajuns la masura varstei si placandu-i sa invete, SfantuI Grigorie a strabatut,
ca nimeni altul, tot mestesugul invataturii, umbland la scolile cele mai de seama
din vremea sa: la Cesareea Capadochiei, unde s-a imprietenit cu Sfantul Vasilie,
la Cezareea Palestinei, la Alexandria si la Atena, scoala cea mai inalta de atunci,
unde a si fost rugat sa ramana ca dascal.
S-a intors, insa, si s-a facut dascal in Capadochia, langa tatal sau, batran,
care l-a sfintit, fara voia lui, preot. Voind insa tatal sau sa-l sfinteasca episcop, in
locul sau, Sfantul Grigorie a fugit in pustie, langa Sfantul Vasilie, prietenul sau,
de unde peste o vreme, s-a intors totusi, chemat in ajutor de tatal sau, ajuns, acum,
la neputinta. A fost sfintit episcop, mai tarziu, de Sfantul Vasilie, pentru cetatea
Sasima, tot fara voia lui.
Era un cuvantator innascut. Iubea viata duhovniceasca, poezia crestina si
teologia pe intelesul oamenilor.
Iar cand Biserica cea mare din Constantinopol era amenintata de ratacire,
cand dreapta credinta era primejduita de inselatoarea invatatura a lui Arie, Sfantul
Grigorie a fost chemat de putinii dreptcredinciosi din cetate, ca sa le fie pastor, si
el a primit. Sfantul Grigorie a adunat pe credinciosi intr-o bisericuta marginasa,
deschisa chiar in casa uneia din rudele sale, bisericuta pe care el, a numit-o
biserica Invierii. Aici a rostit el cele cinci cuvantari teologice vestite, care i-au
adus faima de mare cuvantator al lui Dumnezeu. Ca ele talmaceau, pe inteles
omenesc, dreapta invatatura despre Sfanta Treime. Si pe multi i-a intors la dreapta
credinta.
Fericitul Grigorie a fost, o vreme, si patriarh al marii cetati a
Constantinopolului, iar la cel de al doilea Sinod ecumenic, ce s-a tinut, la anul
381, in Constantinopol, pe vremea binecredinciosului imparat Teodosie, Sfantul
Grigorie a adus multe dovezi contra gresitelor invataturi, ce tulburau atunci
Biserica. Din cauza unor neintelegeri, in scurta vreme, Sfantul a parasit, insa
scaunul patriarhicesc si s-a retras in singuratate, unde pana la sfarsitul vietii sale,
multe scrieri si poeme de viata duhovniceasca, de teologie pe inteles si de poezie
crestina a lasat Bisericii.
In teologia lui, Biserica Rasaritului si-a vazut talmacita propria ei teologie
despre taina Sfintei Treimi si, iata de ce, ea il cinsteste pe Sfantul Grigorie, ca pe
teologul ei cel mai de seama.

Si asa, traindu-si credinta si talmacind pe Dumnezeu si tainele Lui


oamenilor, Sfantul Grigorie s-a mutat la Domnul, la 25 ianuarie, in anul 389.

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Episcop Bretanion al Tomisului


(Vetranion)
La 25 ianuarie Biserica sarbatorea pe Sfantul Bretanion (Bretanion,
Vetranion), stralucit episcop din secolul al IV-lea.
Despre viata si activitatea acestuia au ramas destul de putine stiri. Se stie
insa sigur ca el pastorea Biserica tomitana si a intregii provincii Scitia (Dobrogea),
in vremea cand pe tronul imperial al Constantinopolului se afla imparatul Valens.
Venit in partile Dunarii de Jos cu prilejul unor razboaie purtate cu barbarii goti,
acesta a poposit in anul 369 la Tomis, unde a fost intampinat de ierarhul tomitan
in catedrala orasului. Intalnirea aceasta, relatata de istoricii bisericesti Sozomen si
Teodoret al Cyrului, este momentul sigur al intrarii episcopiei Tomisului in
istorie.
Evenimentui mai prilejuieste constatarea ca Biserica tomitana era condusa
de ierarhi destoinici, aparatori ai credintei ortodoxe formulate la primul Sinod
Ecumenic de la Niceea (325).
Istoricii de mai sus relateaza ca Valens, care era un aprig sustinator al
ereziei ariene, a venit la Tomis si, intrand in catedrala orasului, a incercat sa-l
determine pe Episcopul Bretanion sa imbratiseze credinta ratacita: "Si era acolo
popor mult, aproape tot orasul, fiindca voia sa-l vada pe imparat, banuind ca se va
intampla si ceva deosebit. Insa Bretanion, plin de credinta, si-a aprins cugetul cu
ravna (dumnezeiasca) si a discutat cu mult curaj in fata stapanitorului, aparand
dogmele Sinodului de la Niceea, asemanandu-se dumnezeiescului David, care a
zis: "Grait-am intru marturiile Tale inaintea imparatilor si nu m-am rusinat"
(Psalmi 118,46). Dupa aceea l-a parasit pe imparat mergand in alta biserica, iar
poporul l-a urmat". Istoricul Sozomen da si amanuntul ca Valens, "parasit acolo,
a suportat cu greu aceasta infruntare si prinzandu-l pe Bretanion a poruncit sa fie
trimis in exil, dar nu dupa mult timp l-a readus la locul sau." Motivul restabilirii
episcopului in drepturile sale a fost, dupa Sozomen, teama imparatului de o
revolta a poporului, fiindca stia ca "locuitorii tinutului sunt viteji din fire si prin
pozitia locurilor necesari lumii romane, fiind asezati ca un zid in fata presiunii
barbarilor".
Din cele relatate de acest istoric bizantin, deducem ca Bretanion trebuie sa
fi fost de mai multa vreme in fruntea episcopiei Tomisului, fiindca poporul se
simtea legat de el incat n-a ezitat sa-l paraseasca pe imparat si sa mearga cu
episcopul in alta biserica. Comportarea aceasta a crestinilor este cu atat mai
semnificativa cu cat trebuie sa ne imaginam ca vizitele imparatesti in orasele de
granita, cum erau si cele din Scitia, nu reprezentau evenimente curente in viata de
atunci a imperiului, si, pe de alta parte, ca imparatii dispuneau de puteri
discretionare in deciderea pedepsei lor impotriva celor care li se opuneau. In

confruntarea dintre ierarhul tomitan si Valens, constatam, deci, ca primul a iesit


biruitor fata de cel de al doilea. Istoricul citat isi incheie relatarea cu urmatoarele
consideratii: "In acest chip, Bretanion s-a aratat mat puternic decat zelul
stapanitorului; era de altfel un barbat destoinic si renumit prin virtutea vietii sale,
dupa cum marturisesc chiar scitii (locuitorii Scitiei) insisi". Teodoret al Cyrului
aminteste si el ca Bretanion stralucea prin tot felul de virtuti si ca pastorea ca
arhiereu peste cetatile intregii Scitii".
Curajul si virtutile care-i impodobeau viata l-au impus in fata poporului in
asa masura, incat nici chiar imparatul bizantin n-a putut sa-l persecute prea mult
timp. Bretanion a fost foarte iubit si respectat de credinciosii sai, el numaranduse printre acei pastori sufletesti despre care Sozomen spune ca "daca se intampla
ca Bisericile sa fie bine conduse de oameni indrazneti, poporul nu-si schimba
credinta de mai inainte".
Desigur, istoricul bizantin se refera aici la statornicia in vechea credinta
niceeana (ortodoxa).
Alte stiri despre viata si activitatea Sfantului ierarh tomitan le dobandim
din evenimentele legate de mucenicia Sfantului Sava de la Buzau si de trimiterea
moastelor sale in Capadocia, la cererea Marelui Vasile.
Unii invatati considera ca actul martiric al Sfantului Sava a fost scris de
Bretanion sau de oamenii din imediata lui apropiere si ca Sfantul Vasile i se
adreseaza episcopului tomitan in legatura cu aceasta si cu primirea moastelor in
Capadocia, in scrisorile sale numarul 164 si 165. Din citirea atenta a actului
martiric al Sfantului Sava reiese insa ca redactarea lui s-a facut "pe pamant
roman", unde fusesera aduse moastele din ordinul guvematorului Iunius Soranus
de dincolo de Dunare, "din tara barbara". Acelasi guvernator, care era capadocian
de neam, trebuie sa fi dispus si redactarea actului martiric, fapt care a fost realizat
de Episcopul Bretanion sau de oamenii din jurul sau. De altfel, limba in care e
compus documentul este o greaca literara, care cu greu putem admite ca se vorbea
in mediu etnic atat de amestecat din stanga Dunarii, unde predomina latina si
gotica. Aceasta limba era insa la ea acasa la Tomis, cetate de veche traditie greaca.
In afara de aceasta, autorul actului martiric se dovedeste un om de aleasa formate
teologica si cu profunde cunostinte ale Sfintei Scripturi, elemente care ne duc cu
gandul la Tomis, centru teologic atat de important in aceasta vreme.
Exista insa in Scrisoarea nr. 165 a Sfantului Vasile cel Mare cateva
amanunte care, credem, constitute dovezi clare in favoarea adresarii ei lui
Bretanion; totodata din aceasta se poate deduce participarea directa a episcopului
tomitan la trimiterea moastelor in Capadocia.
Marele ierarh capadocian il considera pe adresantul scrisorii "un cetatean
al patriei sale, care intocmai ca o creanga inflorita din radacina nobila a umplut
cu fructele Duhului o tara indepartata". Aceasta "tara indepartata" nu putea fi
decat Scitia, deoarece el se afla in inima imperiului si nu parea nimanui - oriunde
s-ar fi gasit - atat de inaccesibil. De altfel, in partea de inceput a scrisorii, Sfantul

Vasile se plange "de marea departare" dintre el si adresant, care ii impiedica


intalnirea personala si "impartasirea reciproca a darurilor duhovnicesti".
Destinatarul scrisorii este considerat mai departe "mladita cu care patria
mama se poate mandri pe drept" si motivul aratat pentru aceasta este faptul ca "a
reusit in luptele pentru credinta, aratandu-se o buna mostenire a parintilor. Se pune
acum intrebarea: cine a biruit in luptele pentru credinta ? Nu Bretanion, care l-a
infruntat pe imparatul Valens, aparand dogmele de la Niceea ? Sfantul Vasilie
scrie imediat mai departe: "Dar care este realitatea ta cea mai noua ? Ai redat
patriei sale un martir, care lucra atat de stralucit in tara barbara cu tine, oferind ca
un gradinar iscusit, ca rasplata primele fructe acelora care i-au dat lui samanta".
Martirul trimis in patrie este Sfantul Sava, iar "tara barbara" nu poate fi
decat Gotia, adica nord-estul Munteniei si sudul Moldovei.
Se surprind astfel doua momente in Scrisoarea nr. 165 a Sfantului Vasilie.
Primul este lauda pe care marele Parinte capadocian o aduce destinalarului pentru
lupta in apararea credintei ortodoxe; al doilea este multumirea pentru trimiterea
martirului in tara sa natala. Cine putea fi acesta mai bine decat Bretanion ? Lui i
s-ar potrivi si epitetul de "pios", pe care il foloseste Sfantul Vasilie in scrisoarea
sa pentru adresant. La toate acestea s-ar putea adauga faptul ca marele ierarh isi
incheie textul scrisorii cu cuvintele: "Te rog, aminteste-ti de rugaciunile tale si de
noi, cei care te iubim, rugandu-te cu osardie Domnului pentru sufletele noastre,
ca sa fim vrednici sa slujim lui Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, pe care ni lea dat spre mantuirea noastra".
Dupa sosirea moastelor Sfantului Sava in Capadocia, a actului martiric si
a unei scrisori insotitoare, Sfantul Vasilie se adreseaza din nou cu o scrisoare de
multumire: este Scrisoarea nr. 164 prin care multumeste expeditorului care i-a
scris cu cea mai frumoasa dragoste, "dintr-o tara indepartata" (aceeasi expresie ca
mai sus, in Scrisoarea nr. 165) si totodata i-a trimis pe un martir "din tara barbara,
de dincolo de Dunare".
Credem ca cel mai indicat in expedierea scrisorii si a moastelor a fost
Episcopul Bretanion al Tomisului, vecin cu "tara barbara". Putem oare concepe
ca in evenimentele legate de Sfntul Sava si in care a fost implicat direct
guvernatorul provinciei, Iunius Soranus, si el capadocian de neam, Bretanion se
va fi tinut departe de ele ? Nu isi aveau ambele personalitati sediul in acelasi oras
? Nu erau asemenea lucruri, in primul rand, de competenta ierarhului ? Se putea
dezinteresa Bretanion de activitatea misionarilor din stanga Dunarii, mai ales cand
acestia erau in majoritate originari din Capadocia ? De altfel, un argument in plus
in favoarea identificarii adresantului Scrisorilor nr. 164 si 165 ale Sfantului Vasile
cu Bretanion este amanuntul, dat de ilustrul arhiepiscop, ca scrisoarea primita de
el cuprindea stiri despre Eutihie, misionar si martir capadocian in mediul gotic.
Nu erau gotii vecini cu eparhia lui Bretanion ?
In sfirsit, un ultim element cuprins in Scrisoarea 164 a Sfantului Vasilie
care sugereaza redactarea actului martiric de catre Bretanion, sau de catre cei
apropiati lui, este faptul ca marele Parinte afla despre furia barbarilor, despre

feluritele chinuri la care sunt supusi mucenicii, despre statornicia lor in toate
incercarile din scrisoarea pe care el o numeste "raportul tau". Este sigur ca acest
document contine stiri importante despre activitatea misionara la Dunarea de Jos
si despre suferintele celor care o implineau. Nimeni nu cunostea mai bine aceste
realitati ca episcopal Tomisului.
In lumina acestor consideratii putem afirma ca Bretanion a fost in stnnsa
legatura cu Sfantul Vasilie cel Mare, ca a purtat cu el o corespondenta si ca
Scrisorile nr. 164 si 165 i-au fost adresate de marele Parinte. Activitatea misionara
la Dunare, de care Sfantul Vasilie se interesa, iar Bretanion era direct implicat in
ea, i-a apropiat. In plus, amandoi erau capadocieni si aparatori ai Ortodoxiei, asa
cum fusese stabilita la primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Obiectivele comune
si afinitatile sufletesti i-au legat intr-o stransa colaborare si prietenie. Bretanion
ne apare astfel nu numai ca primul episcop tomitean atestat sigur in documentar,
ci si cel dintai care a facut o legatura a Bisericii noastre cu unul dintre cei mai
mari Parinti ai crestinatatii.
Sfantul Vasilie lauda sfintenia, evlavia si darurile duhovnicesti ale lui
Bretanion. Din pacate nu s-au pastrat scrisorile de raspuns ale acestuia, ca sa
apreciem pregatirea teologica si toate darurile sufletesti ale ierarhului tomitan. Nu
cunoastem nici alte aspecte ale activitatii sale, practice ori spirituale. Este sigur
insa ca ele l-au impus in fata poporului, ca "viata sa stralucea prin tot felul de
virtuti" si aceasta l-a ajutat sa infrunte tot felul de pericole. Impodobit cu atatea
calitati, plin de credinta si neinfricat pastor duhovnicesc, Bretanion a condus
Biserica Tomisului pana aproape de anul 381, cand a inchis ochii in ziua de 25
ianuarie, parasind astfel viata pamanteasca pentru cununa vietii vesnice, pe care a
binemeritat-o. Credinciosii eparhiei l-au pastrat in amintirea si dragostea lor,
sarbatorindu-l in fiecare an cu mare evlavie. Iar urmasul sau, tot un ierarh
destoinic (poate unul dintre ucenicii sai), a mers la Constantinopol la cel de-al
doilea Sinod Ecumenic, ca sa apere, ca si el, dreapta credinta a Bisericii in Duhul
Sfant.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Grigorie, papa al Romei, despre


primirea de straini.
Un oarecare om bogat slujea cu mare osardie, impreuna cu toata casa lui,
oaspetilor, ca, in fiecare zi, aducea straini la masa sa. Si intr-o zi, a venit un strain,
impreuna cu multi altii, si l-a dus si pe acesta la masa sa. Insa, cand a vrut, dupa
obiceiul smereniei sale, sa-i toarne apa pe mainile lui si s-a intors sa ia ibricul cu
apa, indata nu l-a mai vazut pe acela, pe ale carui maini voia sa toarne apa. Si
facandu-se lucrul acesta, se mira omul singur intru sine. Dar in noaptea aceea, i-a
zis lui Domnul, in vis: "In celelalle zile M-ai primit, adica, prin fratii mei mai
mici, iar in ziua de ieri, pe Mine insumi M-ai primit. Deci, la judecata cea viitoare,
se va zice tie: Cele ce ati facut unuia din acesti mai mici ai Mei, acelea Mie le-ati
facut." Iata, dar, mai inainte de judecata, ca Domnul arata ca, atunci cand este

primit prin fratii Lui mai mici, atunci ne scocoteste pe noi ca pe cei ce-L primesc
pe El insusi. Si noi, dar, sa nu ne lenevim spre primirea de straini. Socotiti, fratilor,
cat de mare este lucrul primirii de straini. La mesele voastre, pe Hristos primitiL, ca si voi sa fiti primiti de El la ospatul cel vesnic. Dati, acum, strainului Hristos,
la primirea de straini, ca si El, pe voi, la ziua Judecatii, nu ca pe niste straini sa va
stie, ci ca pe cei apropiati ai Sai, in Imparatia Sa sa va primeasca.

Intru aceasta zi, cuvant al aceluiasi Sfant Grigorie, despre moartea


dreptilor.
Ne spunea noua Sfantul Grigorie : "A fost, zicea, un oarecare rob, pe care
multi din voi, impreuna cu mine, il stiu si era sarac in viata lumii acesteia, iar cu
faptele bune era bogat. Pe acesta il cuprinsese o boala grea si lunga, incat nu putea
niciodata sa se scoale de pe patul sau, nici sa stea, nici sa se intoarca pe alta parte,
nici nu putea sa-si duca mainile sale la gura. Insa maica lui si fratii ii erau lui de
slujba, si cele ce-i dadeau lui crestinii, pentru Dumnezeu, pe acelea toate, cu
mainile maicii sale si ale fratilor lui le impartea la saraci. Carte nu invatase, dar
isi cumparase carti si cei ce-l cercetau, pentru Dumnezeu, aceia ii citeau si el,
ascultandu-i, se mangaia in boala sa si lauda pe Dumnezeu in toate ceasurile si
vremile.
Iar cand i s-a apropiat lui ceasul, ca sa se duca din viata aceasta, in vremea
mutarii sale, a inceput a canta si a slavi pe Dumnezeu; inca si pe cei ce veneau
atunci la dansul, ii indemna sa cante impreuna cu dansul. Iar o data, dupa ce au
inceput sa cante cu el, a strigat zicand : "Taceti, taceti, au nu auziti cat de mari
laude graiesc in ceruri ?" Si intru acel ceas, acel sfant suflet s-a luat din trup de
ingeri. Si toti s-au umplut de buna mireasma din trupul lui si au cunoscut toti ca
primit este la ceruri sufletul lui.
Deci, aceasta va rog eu pe voi, fratilor, sa cunoasteti ce vom lua, la Judecata
cea infricosatoare, noi, daca vom slabi in fapte bune, de vreme ce acest sarac, fara
de maini, a putut sa implineasca poruncile Domnului. Au nu ne va arata atunci
Domnul, impotriva noastra, pe Apostoli, care au adus multimi de credinciosi in
Imparatie, impreuna cu dansii ? Au nu ne va arata noua impotriva pe Mucenicii,
care si-au varsat sangele lor pentru dansul ? Iar noi ce vom zice atunci, cand pe
acest rob, de care am vorbit, il vom vedea mantuit ? Drept aceea, acestea le
graiesc, indemnandu-va pe voi ca sa faceti fapte bune, ca sa fim si noi partasi
mostenirii acestora si Imparatiei cerurilor sa ne invrednicim, intru Hristos Iisus,
Domnul nostru."

Intru aceasta zi, cuvant din Everghitinos, despre faptul ca se cuvine


pururea a ne aduce aminte de moarte si de judecata.

Trei lucruri sunt, pe care cu anevoie le castiga omul si acestea pazesc toate
faptele bune: plangerea, a plange pentru pacatele sale si a avea inaintea ochilor
moartea sa. Ca cel ce gandeste in toate zilele si zice intru sine: "Numai astazi mai
am a fi in lume," niciodata nu va gresi inaintea lui Dumnezeu. Iar cel ce asteapta
a trai multa vreme, cu multe pacate se va acoperi. Celui ce se gateste a da seama
inaintea lui Dumnezeu pentru toate lucrurile sale, Dumnezeu se ingrijeste a-i
curati toata calea lui de pacat. Iar cel ce defaima si zice : "Cine stie cand voi ajunge
acolo," acelea locuieste in rautati. Mai inainte de a face orice lucru, in fiecare zi,
adu-ti aminte unde esti, si unde ai a merge, cand vei iesi din trup. Si, sa nu te
lenevesti de sufletul tau nici o zi; ia aminte la tine, ca de-a pururea sa pomenesti
si sa ai inaintea ochilor moartea si vesnicile munci si pe cei ce acolo se muncesc
si se chinuiesc si, ca pe unul dintre acei pe tine sa te socotesti, mai vartos decat ca
pe unul dintre cei vii. Vai noua ca, vrand a ne muta de pe pamatul in care pacatuim,
ne facem griji indelungate pentru lucruri pamantesti si stricacioase. Si, in vremea
neiertatei noastre duceri de aicea, nu ne invrednicim a aduna nici un lucru. Vai
noua, ca vom suferi intrebare, la infricosatorul Judecator, pentru toata fapta cea
din viata pamanteasca si pentru tot cuvantul desert si pentru toate relele ammtiri
si necurate si pentru toate aducerile aminte ale sufletului. Si, iata, ca niste
nevinovati, in toata vremea vietii noastre suntem, fara de grija de sufletele noastre.
Pentru aceasta ne asteapta pe noi, acolo, focul cel nestins al gheenei si intunericul
cel mai dinafara si viermele cel neadormit si plangerea si scrasnirea dintilor si
vesnica rusine, inaintea a toata zidirea, cea de sus si cea de jos. Vai noua, ca acele
si intepaturile mustelor, ale trantorilor si ale albinelor nu le rabdam, iar de balaurul
care ne musca in fiecare zi, care, ca intr-o sorbitura, ne inghite pe noi, si care ne
strapunge peste tot cu boldurile veninoase ale mortii, de loc nu ne ingrijim si nici
sa fugim de dansu, nu voim. Si, atunci, cum, oare, vom putea suferi infricosatele
si nesfarsitele munci ?
Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.

26.
LUNA IANUARIE IN 26 ZILE:
Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Xenofont, a sotiei lui Maria si
a fiilor lor Arcadie si Ioan (sec.VI)
Acest preacuvios Xenofont era din Constantinopol, mare dregator al
imparatiei si bogat in averile cele din afara. Dar era si mai bogat in avutiile cele
dinlauntru, adica, in dreapta credinta si in milostenie la saraci. Sotia lui, Maria, ii
urma intru toate, cautand sa placa lui Dumnezeu. Si aveau doi fii, Ioan si Arcadie.
Voind ei ca fii lor sa le fie mostenitori, nu numai ai averilor, ci si ai vietii lor
intelepte si placute lui Dumnezeu, au trimis la scoli pe amandoi feciorii, la cetatea
Berit, din Fenicia, cetate vestita, in acea vreme, pentru invatatura bunelor
deprinderi si pentru inalta ei scoala de intelepciune elineasca.

Si, plutind cei doi fii spre Fenicia, s-a starnit deodata o groaznica furtuna
pe mare si s-a sfaramat corabia cu dansii, incat nu se putea sti de a mai scapat
cineva cu viata. Deci, de aceasta instiintandu-se, au purces si Xenofont, cu sotia
sa, si s-au dus, ca sa-si caute feciorii. Si mult s-au minunat indureratii parinti,
afland, dupa indelungata cautare, printre calugarii din Ierusalim, pe cei doi feciori
ai lor. Ca, drept multumita pentru dumnezeiasca lor izbavire din valuri, cei doi
feciori intrasera in manastire si se facusera calugari.
Si multe lacrimi de bucurie au picurat, din ochii tuturor celor patru, parinti
si feciori, din aceasta neasteptata regasire.
Deci, mult fericindu-si feciorii, s-au facut monahi si Xenofont si sotia sa
Maria si, mergand fiecare la manastirea sa, atata au sporit in bunatatile sufletului,
si ei si fiii lor, incat s-au invrednicit ca si lucruri minunate a lucrat Dumnezeu
printr-insii. Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe
noi ! Amin.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, pentru ca sa nu nadajduiasca omul


in sine.
A venit, oarecand, un batran la alt parinte si, vorbind ei unul cu altul, a zis
unul: "Eu am murit pentru lume." Si i-a raspuns lui celalalt batran : "Sa nu-ti pui
nadejdea intru tine, pana ce vei iesi din trupul tau, ca daca tu zici, "am murit," apoi
satana n-a murit; ci inca in toate ceasurile sa ne pazim pe noi insine cu dinadinsul.
Ca precum un ostas sau un vanator, cand merg la lucrul lor, nu se inspaimanta, ci
se nevoiesc, macar ca nu stiu daca vor fi raniti sau daca vor scapa si se vor mantui,
asa se cade si monahului a se lupta cu dracii, dar sa nu-si puna nadejdea intru sine,
ci la Dumnezeu sa-si puna toata nadejdea."

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre milostenie
si plata ei.
Orice ai da la saraci, acelea in mainile lui Hristos le pui si nimeni nu poate
sa le rapeasca din mainile Celui ce le-a luat, ci petrec acolo, multa roada facanduse noua. Si, de vreme ce nici omul nu trece cu vederea, ci asemenea rasplatesle
darul primit, apoi, cu cat mai mult inca Hristos, cum, oare, dupa luare, nu va
rasplati ?
Caci, iata, ce zice Solomon: "Cela ce miluieste pe saraci, imprumut da lui
Dumnezeu." Dar vazut-ai, oare, ce lucru slavit de imprumutare ? Ca altul este cela
ce ia si Altul se indatoreste si se pune chezas. Ca n-a zis, adica: "Cel ce miluieste
pe sarac da lui Dumnezeu, si imprumut da lui Dumnezeu," ca, la rasplatire, sa nu
ia numai al sau, ci impreuna cu al sau sa ia mai multa dobanda. De aceea si noi
dam imprumut la aceia care ne dau mai multa dobanda, si inca pe cei avuti ii

alegem si-i cautam, iar pe blandul si binecunoscatorul Dumnezeu, Care insutit


rasplateste, Il parasim.
Ca ce ne va da noua pantecele, care mistuieste multe, numai gunoi si
stricaciune ? Sau ce ne da desarta marire ? Invidie si rautate. Sau ce, iubirea de
desfatari ? Numai necazuri si desertaciuni. Apoi, ce ne da desfanarea ? Gheena si
viermele cel neadormit. Iar celor bogati si nemilostivi ce li se cuvine ? Aici, cele
ce sunt rele, iar dincolo, cele amare. Ca nemincinos este Cel ce a zis: "Cautati mai
intai Imparatia lui Dumnezeu si acestea toate se vor adauga voua." Deci, pentru
ce nu ne ingrijim de milostenie, fratilor ? Cel ce miluieste pe saraci, zice,
imprumut da lui Dumnezeu. Apoi, oare, imprumutul iei de la mine, Doamne,
milostenia data la saraci ? Dar cand va fi mie, spune-mi, ma rog, vremea rasplatirii
?
Cand va sedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale si va pune pe cei
milostivi de-a dreapta Sa, iar pe cei rapitori si nemilostivi de-a stanga atunci va
zice celor de-a dreapta Lui: "Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti
Imparatia cea gatita voua, de la intemeierea lumii." Pentru ce pricina oare ? De
vreme ce, zice: "Am flamanzit si mi-ati dat de am mancat, am insetat si m-ati
adapat, gol am fost si m-ati imbracat." Si pentru ce, Doamne, despre altele nu faci
de loc pomenire, fara numai de milostenie ?" Nu voi judeca, zice, pe cei ce au
gresit, ci pe cei ce nu s-au pocait. Nu osandesc pe cei bogati, ci pe cei nemilostivi
si neomenia lor o mustru, pentru ca, avand un ajutor de mantuire ca acesta, adica
milostenia, prin care tot pacatul se pierde, au trecut cu vederea o atat de mare
facere de bine." Ca nu pentru aceasta ai luat averea, ca, adica, in mancari si in
betii sa o cheltuiesti pe ea, ci ca sa o trimiti pe ea in cealalta lume, prin mainile
saracilor, cheltuind-o in milostenie. Ca, au doar a ta este averea ce ai ? Nu este a
ta, ci pentru saraci iti este data tie. Dintru ale Lui, iti porunceste tie Dumnezeu, ca
sa dai. Chiar daca ar fi din ostenelile tale si pentru aceasta socotesti ca este a ta
avutia, au doar, nu putea, Dumnezeu sa o ia pe ea de la tine ? Dar, iata, nu face
aceasta, ca doar te-o face pe tine iubitor a da la saraci si printr-insii mostenitor al
Imparatiei sa te faca. Caruia se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor !
Amin.

27.

LUNA IANUARIE IN 27 ZILE:

Aducerea moastelor celui intre Sfinti, Parintelui nostru


Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului

Fericitul acesta si dumnezeiescul Ioan Gura de Aur a fost patriarh al


Constantinopolului, pe vremea imparatului Arcadiu (395-408) si a imparatesei
Eudoxia. Viata lui se arata la 13 noiembrie, cand se face pomenirea lui; lucrarea sa
neobosita in ogorul Domnului se arata la 30 ianuarie, cand fericitul Ioan este cinstit
laolalta cu Sfintii Parinti Vasilie cel Mare si Grigorie Teologul, la sarbatoarea celor
Trei Ierarhi. Astazi, in ziua de 27 ianuarie, pomenim numai aducerea sfintelor moaste
din surghiunul, unde murise, si asezarea lor in biserica Sfintii Apostoli din
Constantinopol. Si aceasta fapta de lauda s-a savarsit pe vremea imparatiei lui
Teodosie cel Mic (408-450), fiul imparatului Arcadiu, la anul 438, si iata cum:
Fiindca multime de nenorociri venisera, in acea vreme, asupra cetatii si asupra
imparatiei, iar poporul credinciosilor socotea ca relele acestea veneau si ca o
pedeapsa dumnezeiasca, pentru inversunarea nedreapta a imparatesei Eudoxia
impotriva omului lui Dumnezeu, Ioan Hrisostom, ca a mijlocit ca el sa fie indepartat
din scaun, trimitandu-l sa moara in surghiun, drept aceea, noul patriarh, Sfantul
Proclu, ucenic al Sfantului Ioan Hrisostom, a indemnat pe Teodosie imparatul sa
aduca moastele Sfantului Ioan in cetate, ca un semn de impacare. Si, primind
imparatul cu bucurie sfatul acesta, toata lucrarea s-a facut cu mare darnicie, cu
cheltuiala imparatiei.
Si, a fost luat, cu rugaciuni si cu toata cuviinta; trupul nestricat al Sfantului de la
Comane, la hotarele Armeniei, unde era ingropat, dupa 31 de ani de la moartea lui,
si pus intr-un sicriu de aur. Pretutindeni, prin sate si prin orase, moastele Sfantului
Ioan au fost petrecute cu cantari de psalmi, faclii aprinse si mireasma de tamaie. Iar
cand au ajuns la Constantinopol, imparatui Teodosie insusi a ingenunchiat si s-a
rugat cu lacrimi ca Sfantul sa ierte faradelegea mamei sale Eudoxia, care era pricina
mortii omului lui Dumnezeu. Au pus apoi sfintele moaste in careta imparateasca si,
ajungand la biserica Sfintilor Apostoli, le-au asezat acolo si toti credinciosii s-au
rugat inaintea lor, cerand har si indurare de la Cel ce, prin viata si prin lucrarea
Sfantului, ridicase pe omul lui Dumnezeu intre Sfintii cei mai alesi si mai bineplacuti
Domnului. Si, savarsindu-se aceasta in ziua de 27 ianuarie, Biserica a hotarat ca
aceasta zi sa se praznuiasca in tot anul, spre vesnica pomenire a acestui mare Pastor
si invatator al crestinatatii intregi.

Cuvantul Sfantului Ioan Hrisostom, despre izgonirea sa,


catre episcopul Chiriac, care, si el era izgonit.
"Vino acum sa-ti scot rana mahnirii si sa-ti risipesc negura cugetului ! Si care este
pricina, care te face sa te mahnesti si sa te intristezi? Ca iarna este mare si ca furtuna
aceasta ce a venit asupra Bisericii e amara si e grea ? Stiu si eu aceasta si nimeni nu
o va tagadui. Dar de vei vrea, iti voi zugravi o icoana a acestor lucruri, asa cum se
intampla.
De multe ori vedem marea aceasta ca se cutremura si ca se umfla tocmai din fundul
adancului. Vedem si pe corabieri, care nemaiavand ce face, pentru covarsirea
furtunii, stau cu mainile incrucisate pe genunchi si sunt incremeniti, nevazand nici
cerul, nici pamantul, ci zacand jos in adancul corabiei, plang si se tanguiesc; asa se
intampla acestea pe marea pe care o vedem. Asa si acum, asupra Bisericii lui
Dumnezeu, mai mare furtuna este, valurile smt mai covarsitoare.
Ci, roaga-te Domnului nostru Iisus Hristos, Care nu cu mestesug biruieste furtuna,
ci numai cu porunca potoleste viforul. Iar, chiar de te-ai si rugat de multe ori si nu ti
s-a ascultat cererea, nu te lenevi. De vreme ce, acest fel de obicei are Iubitorul de
oameni, Dumnezeul nostru, ingrijind, de mai inainte, mantuirea noastra. Ca, oare nu
putea sa izbaveasca pe cei trei tineri, ca sa nu fie aruncati in cuptor ? Cu adevarat ar
fi putut, insa nu i-a izbavit mai dinainte. Dar, canmd erau in robie si au fost dusi in
tara barbarilor si erau departe de mostenirea parinteasca, si, numai dupa ce au fost
aruncati in cuptor si erau deznadajduiti, din partea tuturor si nu le mai ramasese nimic
altceva, atunci, i-a izbavit. Adica, atunci, adevaratul Dumnezeu, fara veste, a facut
minunea si a risipit focul imprejurul cuptorului chaldeilor si, asa, cuptorul s-a
prefacut in biserica. Si a chemat toata zidirea si pe ingeri si puterile si, aducandu-se
toate impreuna, ziceau: "Binecuvantati toate lucrurile Domnului pe Domnul." Vezi,
frate, cum rabdarea dreptilor a schimbat focul acela in roua ? Si a facut pe tiranul
Nabucodonosor a trimite carti in toata lumea si sa zica: "Mare este Dumnezeui lui
Sadrac, Mesac si Abed-Nego." Si vezi cata asprime a pus: "De va grai, zice, cineva
cuvant rau contra lor, sa fie casa lor de jaf, si averea sa i se ia."
Nu te mahni, dar, frate Chiriac, ca eu, cand eram izgonit din Constantinopol, nu
purtam de grija de nici una din acestea, ci ziceam in sinea mea: De-i este voia
imparatesei sa ma izgoneasca, izgoneasca-ma. Al Domnului este pamantul si plinirea
lui. De va vrea sa ma taie cu fierastraul, sa o faca, am pilda pe Proorocul Isaia. De va
vrea sa ma arunce in mare, imi voi aduce aminte de Proorocul Iona. De-i este voia sa
ma bage in groapa, am pe Daniil aruncat in groapa leilor. De va vrea sa ma ucida cu
pietre, am pe Stefan, intaiul Mucenic, care a patimit aceasta. De va vrea sa-mi ia
capul, am pe Botezatorul Ioan. De va vrea sa-mi ia averea, de o am, sa o ia; ca gol
am iesit din pantecele maicii mele, gol ma voi duce.

Pe mine ma invata si Apostolul, zicand: "Dumnezeu nu cauta la fata omului, ca, de


as fi placut oamenilor, n-as fi sluga lui Hristos." Ma inarmeaza inca si David, zicand:
"Grait-am marturiile Tale inaintea imparatilor si nu m-am rusinat". "Multe
mestesugira asupra mea cei ce m-au urat, ci toate din invidie le-au facut." Stiu, cu
adevarat, ca te intristezi, frate Chiriac, ca cei ce ne-au izgonit pe noi merg cu cinste
prin targ si cu multime de oameni inarmati, care ii insotesc, dar nu-ti aduci aminte de
bogatul si de Lazar, cine intru aceasta viata petrecea in scarba si apoi ce a dobandit
fiecare ? Cat a vatamat pe Lazar saracia ? Au nu l-a dus ea pe dansul in sanul lui
Avraam, ca pe un viteaz si un biruitor ? Si cat a folosit bogatul averea, celui ce era
imbracat in porfira si vizon ? Cu adevarat, cu nimic. Pentru ca unde-i sunt sfetnicii,
unde-i sunt capitanii, unde-i sunt prietenii, cei ce se hraneau la masa lui, si unde-i
masa cea imparateasca ? Au nu-l duceau legat la mormant, ca pe un talhar ? Si-si
ducea sufletul gol din lumea aceasta, strigand cu glasul uscat de sete: "Parinte
Avraam, miluieste-ma si trimile pe Lazar sa-si ude varful degetului cu apa, sa-mi
racoreasca limba, ca amar ma chinuiesc in vapaia aceasta," Ticalos bogat ! De ce-l
numesti tata pe Avraam, a carui viata n-ai urmat-o ?
Acela pe tot omul l-a ospatat in casa lui, iar tu n-ai purtat grija de un singur sarac.
Nu are drept oricine sa planga si sa se tanguiasca aici. Caci, cela ce a avut atata
bogatie, n-are dreptul a dobandi o picatura de apa, si pentru ce eceasta ? Pentru ca,
in iarna vietii acesteia, n-a semanat milostenie. A venit secerisul altei vieti si n-are
ce secera. Si aceasta este o raduiala a Stapanului, ca a facut a fi alaturi chinul
necuratilor si odihna dreptilor, ca sa se vada unii pe altii si sa se cunoasca. Deci,
atunci, fiecare din mucenici isi va cunoaste pe tiranul sau, care l-a chinuit si, fiecare
tiran va cunoaste pe mucenicul, pe care l-a muncit. Si acestea ce le zic nu sunt cuvinte
ale mele; asculta ce graieste intelepciunea: "Atunci cu multa indrazneala va sta
dreptul in preajma celor ce l-au trudit."
Si ca un calator ce umbla pe zaduf, aprinzandu-se de sete si nimereste o fantana
buna, sau ca un flamand ce sade la o masa plina de toate bunatatile si este oprit de
vreun puternic sa se atinga de bucatele ce stau pe masa, si aceasta le da mahnire si
chin mare, celui insetat, ca nu-si poate stinge setea, si celui flamand, ca este oprit sa
se indulceasca din bucate, in acest chip, si in ziua Judecatii, vor vedea pacatosii pe
Sfinti bucurandu-se si nu vor putea sa se indulceasca din masa cea imparateasca. Ca,
si pe Adam, vrand Dumnezeu sa-l pedepseasca, l-a facut sa lucreze pamantul in
preajma Raiului, ca, privind locul cel dorit de unde iesise, sa aiba pururea durere in
suflet. Si daca, frate Chiriac, nu ne intilnim aici, in viata aceasta, sa vorbim unul cu
altul, insa acolo, in cealalta viata, nu va fi nimeni sa ne opreasca sa fim unii cu altii.
Ci, inca atunci, vom si vedea pe cei ce ne-au izgonit, - ca si Lazar pe bogatul si
mucenicii pe chinuitorii lor.
Deci, nu te mahni, iubite frate, ci adu-ti aminte de Proorocul Isaia ce zice:
"batjocorirea oamenilor nu te teme si de ocara lor sa nu te biruiesti, ca precum se
mananca lana de molii, asa vor fi manati. "Cugeta si la Domnul Hristos, Cel ce tine
lumea in mana Sa, cum din scutece a fost izgonit si in pamantul egiptenilor a fost

instrainat. Si pentru ce ? Pentru ca sa se faca chip si pilda noua, ca sa nu ne mahnim


in incercari. Si sa-ti mai aduci aminte de patima Mantuitorului si cate ocari a suferit
pentru noi, Stapanul a toate. Ca unii din iudei il numeau samaritean si bautor de vin.
Altii, indracit si prooroc mincinos zicand: "Iata om mincinos si bautor de vin", si ca
El: "cu domnul dracilor scoate pe draci." Si cate altele, inca. Cum L-au dus atunci,
ca sa-L arunce in prapastie, este de mirare. Si-L scuipau in obraz, si-I dau palme; caL adapau cu fiere si-I bateau capul cu trestia si cu hlamida imparateasca, imbracanduL si cu cununa de spini incununandu-L si-I, cadeau inainte batjocorindu-L si tot felul
de batjocuri facandu-I, si cum il duceau caini aceia, mancatori de sange si Il trageau
gol la patima. Si cum L-au parasit toti ucenicii Lui: ca unul s-a lepadat de Dansul, iar
altul L-a vandut, iar ceilalti au fugit si sta singur gol in mijlocul poporului aceluia,
de vreme ce era praznicul Pastelui, atunci, la care se adunasera toti. Si L-au rastignit
ca pe un om rau, in mijlocul facatorilor de rele, si zacea neingropat, nici nu L-au
pogorat de pe cruce, pana cand L-a cerut oarecine ca sa-l ingroape. Si cum au scornit
defaimare rea asupra Lui, ca ucenicii Lui L-au furat si ca n-a inviat. Deci, iarasi, aduti aminte si de Apostoli, ca de pretutindenea erau goniti si prin ceilalti se ascundeau.
Ca Pavel se ascundea la o femeie, ce vindea matasuri, si Petru, la Simon curelarul,
ca nu aveau indrazneala la cei bogati. Iar, apoi, toate au fost cu inlesnire pentru ei.
Intr-acelasi chip si tu frate, nu-ti face voia rea, desi acum treci prin cele de intristare.
Ca pe urma vor veni cele inveselitoare. Auzit-am si de barfitorul acela, Arsachie, pe
care l-a pus imparateasa patriarh in scaunul meu, si ca a prigonit pe fratii si fecioarele
acelea, care n-au vrut sa aiba impartasanie cu dansul. Si multi dintr-insii, din dragoste
pentru mine, prin temnite au murit. Lupul acela in chip de oaie, ce are numai
infatisarea de episcop, dupa adevar, este un preadesfranat. Ca precum femeia careia
ii traieste barbatul, de merge dupa altul, se cheama preadesfranata, asa si acesta
preadesfranat este, nu trupeste, ci sufleteste, ca fiind eu viu, mi-a rapit scaunul.
Acestea, frate Chiriac scriem din Cucuz, unde a poruncit imparateasa de ne-a
izgonit. Si multe scarbe m-au intampinat pe cale, dar nu le-am luat in seama. Iar cand
am ajuns in tara Capadochiei si in Tauromenia, cete-cete de sfintii parinti ne
intampinau. Inca si multime de monahii, varsand izvoare de lacrimi si plangand cu
jale mare, ca ne vedeau ducandu-ne in surghiunire, ziceau intre ele: Mai de folos ar
fi fost sa se ascunda soarele, decat sa taca gura lui Ioan. Aceste cuvinte m-au tulburat
foarte si m-au scarbit mai mult, ca vedeam toti plangeau pentru mine. Iar pe celelalte,
pe toate cate mi s-au intamplat, nu le-am luat in seama. Insa foarte bine ne-a primit
episcopul cetatii, acesteia si multa dragoste a aratat catre noi, ca, de ar fi fost cu
putinta si n-am fi pazit hotarul si canoanele, ne-ar fi dat si scaunul sau. Rogu-te, dar,
si te poftesc, goneste de la tine plansul necazului tau si fa pomenire pentru noi catre
Dumnezeu.

Intru aceasta zi, cuvant despre omul ce s-a tamaduit la


mormantul Sfantului Ioan Gura de Aur, prin a sa pocainta.

Cand au adus trupul Sfantului din Comane cu mare cinste, si l-au asezat pe el in
biserica Apostolilor, atunci un om din cei puternici ai Constantinopolului, fiind
bolnav si avand credinta mare in Sfantul Ioan Gura de Aur, a poruncit slugilor sale
sa-l aduca pe el in cinstita biserica a Sfintilor Apostoli, unde este mormantul cel
tamaduitor al purtatorului de Dumnezeu parinte Ioan Gura de Aur. Iar, dupa ce l-au
dus pe el intru acea cinstita biserica, s-au rugat cu lacrimi si l-au pus pe pat. Deci,
zacand el si bolind, chema in ajutor pe Sfintii Apostoli ai lui Hristos si pe Sfantul,
Parintele nostru Ioan Gura de Aur, ca sa-l miluiasca pe el in primejdia lui, aducandusi aminte de cele necuvioase fapte facute de el, inainte de imbolnavire. Iar cand
gandea la acestea, tanguindu-se, zicea: "Amar mie si vai de ticalosul cel nepocait,
cum voi merge pe calea dintru care nu ma voi mai intoarce ? Si cum voi suferi
certarea infricosatului Judecator si muncile cele netrecatoare si vesnice ?"
Deci, acestea graindu-le acela, si mai multe decat acestea, tanguindu-se, cam pe la
al saselea ceas, toti au iesit din cinstita biserica, si numai singur bolnavul a ramas si,
cautand spre bolta acelei sfinte biserici, a vazut si chipul Domnului nostru Iisus
Hristos si a inceput a grai catre Dansul asa: "De chipul tau Stapane, desi zugravit de
maini omenesti, ma cutremur si ma tem. Dar cum eu, ticalosul, Te voi vedea pe Tine,
infricosatul Judecator, cand vei veni sa judeci toate ? Gresit-am, Stapane, iarta-ma
pe mine, ca n-am pazit poruncile Tale." Deci, acestea graindu-le acela, a inceput a-si
marturisi pacatele sale spre Sfanta icoana. Iar, dupa ce, cu de-amanuntul, le-a spus
pe toate, si-a mai adus aminte inca de alt pacat, pe care il facuse, si a inceput a zice:
"L-am facut Stapane, insa nu indraznesc a-l spune, nu indraznesc iubitorule de
oameni, nu indraznesc, Milostive." Deci, acestea zicandu-le el, a venit un glas de la
Sfanta icoana, zicand: "Spune omule !" Iar dupa ce l-a spus si pe acela, a venit alt
glas si i-a zis: "Iarta-ti-se tie pacatele tale !"
Iar dupa ce s-a pogorat acel glas infricosat, s-a sculat omul sanatos si a cazut cu
fata la pamant, strigand cu glas mare si inaltand cantari de multumire lui Dumnezeu,
Celui ce nu voieste moartea pacatosului, ci asteapta intoarcerea pocaintei si voieste
ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina. Deci, inchinanduse chipului Mantuitorului Hristos si tamaduitorului mormant al purtatorului de
Dumnezeu parintele Ioan Gura de Aur, s-a dus la casa sa si, cealalta vreme a vietii
sale, a petrecut-o in curatenie si cu paza. Dumnezeului nostru slava !

28.
LUNA IANUARIE IN 28 ZILE:
Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul (+379)

Acesta era din Mesopotamia, nascut la Nisibe, sirian de neam si din parinti
crestini. A invatat carte la scoala siriaca, din Nisibe, iar cand persii au ocupat
cetatea, scoala, pastrand limba siriaca, s-a mutat la Edesa, sub stapanire romana,
pe la anul 360. A trait sub toti imparatii romani, incepand de la marele Constantin
si pana la Valens (364-378).
A fost hirotonit diacon de episcopul Iacob din Nisibe si i s-a incredintat
noua scoala siriaca din Edeea, care, sub conducerea lui, a cunoscut o mare
stralucire. Traditia spune ca Sfantul Efrem a luat parte, tanar diacon fiind, ca si
Sfantul Atanasie din Alexandria, la Sinodul din Niceea, la anul 325. Tot din tradite
stim ca, fiind poftit de Sfantul Vasilie, in Cezareea Capadochiei, acesta, ca un
semn de pretuire, l-a sfintit preot.
Fericitul Efrem era un poet, un cuvantator inflacarat, un aspru nevoitor si
un om de rugaciune, iubitor de viata duhovniceasca. Prin poezia lui, el urmarea
intarirea dreptei credinte in cei care o auzeau, contra ereziilor din vremea sa, caci
imnele lui erau ca niste poeme cantate sau citite in adunari, cu intrebari si
raspunsuri, pe care le insotea cu cantari din harfa. Si atat s-a facut de vestit prin
aceasta fapta buna, incat le-a folosit tuturor si a fost numit "harfa Duhului Sfant."
A cantat cu mare stralucire credinta, dragostea de frati, rugaciunea, si, mai
ales, pocainta. Parti din scrierile lui se afla si in rugaciunile Bisericii noastre,
precum rugaciunea: "Doamne si Stapanul vietii mele." Si asa, scriind multe carti
si pe multi invatandu-i si fiindu-le de folos, la adanci batraneti ajungand, Sfantul
Efrem s-a mutat catre Domnul.

Cuvant din viata Sfantului Efrem dupa Metafrast.


Lasandu-si o data patria, la porunca lui Dumnezeu, ca si dumnezeiescul
Avraam, fericitul Efrem a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru cinstirea
sfintelor moaste ce erau acolo, iar, pe de alta, pentru intalnirea cu vreun barbat
dintre cei cuvantatori, ca sa ia pilda de viata de la dansul. Acest lucru il cerea si
de la Dumnezeu, zicand deseori : "Doamne Iisuse Hristoase, Stapan al tuturor,
invredniceste-ma ca, intrind in cetatea Edesa, sa ma intalnesc cu un barbat care va

fi puternic sa-mi graiasca cele spre folosul sufletului." Si, astfel rugandu-se, a
ajuns la portile cetatii.
Deci, calatorind asa cu mintea treaza, il intampina o femeie si aceasta era
o desfranata. Si lucrarea lui Dumnezeu era aceasta, ca pe cele bune, de multe ori
El le lucreaza prin cele potrivnice. Deci, sfintitul Efrem, intalnind, astfel, pe acea
desfranata, sta uimit, oarecum, cautand catre dansa si era mahnit, ca nu i s-a
implinit cererea, dupa rugaciune, ci cu totul dimpotriva. Iar ea, vazandu-l astfel,
privea la dansul cu ochii necuviosi. Si fiindca multa vreme se priveau unul pe altul
astfel, vrand el sa o rusineze si la sfiala a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te rusinezi,
femeie, privind cu ochii tinta la mine ?" Iar femeia zise: "Dar mie asa mi se cade
de a privi la tine, ca dintru tine si din a ta coasta sunt luata. Iar tie ti se cade a te
uita nu la noi, ci in pamant, din care ai si fost luat." Acestea auzindu-le, Efrem a
multumit, femeii, pentru folosul ce avea, si lui Dumnezeu cu fierbinteala ii inalta
multumire, care si prin cele fara de nadejde poate face lucruri bune.
Deci, trecand multa vreme, iar cetatea Edesei avand pe dumnezeiescul
Efrem, o femeie desfranata, ce locuia aproape de dansul, s-a facut unealta de
rautate a vicleanului. Si, intamplandu-se ca fericitul Efrem fierbea niste bucate,
acea femeie deschise fereastra si, aplecandu-se cu nerusinare si obraznicie,
cautand la Cuviosul, ii zise: "Binecuvanteaza parinte." Iar el, cu blandetea cea
cuviincioasa, ii zise: "Domnul sa te binecuvanteze." Si, cu ras necuvios, aceasta a
zis iarasi: "Dar ce lipseste bucatelor tale ?" Iar el a zis: "Trei pietre si putin lut, ca
fereastra aceasta sa se astupe." Iar ea cu obraznicie a zis: "Pentru ca te-am cinstit,
aceasta te-a adus pe tine la mandrie ? Eu voiam a dormi impreuna cu tine si tu de
la inceput ma desnadajduiesti ?" Dar, precum, aceea avea graiuri satanicesti, tot
asa si el, cu mult mai vartos, n-a fost lipsit de cuvinte duhovnicesti, ca a zis: "De
voiesti impreuna cu mine sa dormi, apoi trebuie sa mergi unde iti voi spune eu."
Iar ea, daca a auzit cuvantul, a si intrebat de locul unde voieste a dormi."Nu in alt
loc, a zis el, decat chiar in mijlocul cetatii, voi dormi cu tine." Iar ea a zis: "Dar
nu ai sfiala si rusine de barbatii ce ne vor vedea dormind in mijiocul cetatii ?"
Atunci Sfantul a zis indata: "Daca ochii oamenilor i-ai judecat ca sunt puternici a
rusina sufletul si a-l opri de la fapta rea, dar, oare, de ochii lui Dumnezeu, care
vad toate cate se lucreaza intru ascuns si intru aratare, nu ne vom teme si nu ne
vom inspaimanta, cu atat de vartos ?" Acestea destul au fost ca sa induplece pe
desfranata a se departa de vicleana pofta catre dansul si sa se caiasca de cele mai
dinainte fapte rele ale ei. Si indata, apropiindu-se si cazand la pamant, cerea iertare
de neinfranata ei pornire. Si, facand adevarata pocainta, a luat povatuitor si dascal
pe Sfantul Efrem, in calea cea catre mantuire.
Iar el, gata fiind spre o slujire ca aceasta, a sfatuit-o a nu mai merge in urma
gandurilor inimii celei rele, apoi s-a ingrijit sa o duca intr-o manastire de femei,
spre a face fapte bune. Si, astfel, fericitul Efrem, intalnindu-se cu doua femei
desfranate, cu ajutor dumnezeiesc, a primit folos de la amandoua.

Intru aceasta zi, povestire despre Sfantul Efrem si marele Vasilie.


Fratilor, vreau sa fac povestire despre dumnezeiescul Vasilie si despre
Efrem Sirul, macar ca, pe unele le stiti si pe altele le-ati auzit.
Efrem fericitul si pururea pomenitul, pe cand era in pustie, instiintandu-se
despre lucrurile cele minunate ale parintelui nostru Vasilie, pe de o parte,
vazandu-le din luminarea Duhului Sfant, iar, de alta parte, cunoscandu-le din
dragoste si din intrebare, se ruga lui Dumnezeu cu osardie, ca sa-i descopere lui
in ce fel este marele Vasilie. Si in vis, a vazut un stalp de foc, al carui cap ajungand
la cer, auzea un glas, zicandu-i: "Efrem, Efrem, in ce chip vezi acest stalp de foc,
in acest fel este Vasilie." Deci, indata, cuviosul Efrem, luand cu sine talmaci, de
vreme ce nu stia greceste, a mers in Cesareea, la praznicul Aratarii Domnului la
Iordan si, privind in taina de departe, a vazut pe Sfantul Vasilie mergand la
biserica cu multa slava, imbracat in haine luminoase si clerul ce era imprejurul
lui, tot asa, in vesminte luminoase. Si, intorcandu-se catre talmaciul care-l insotea,
Efrem i-a zis: "Mi se pare ca in zadar ne-am ostenit, frate, pentru ca acesta, fiind
intr-o asemenea stare, nu este precum l-am vazut." Si, intrand in biserica, a stat
intr-un colt, la loc ascuns, si zicea singur, intru sine, graind: "Noi, in pustie,
suferind greutatea zilei si zaduful, nimic n-am sporit, iar acesta, fiind intru atata
cinste omeneasca, este stalp de foc. Ma minunez."
Asa gandind el, s-a instiintat despre dansul, prin Duhul Sfant, Marele
Vasilie, care a trimis la dansul pe arhidiaconul sau, zicandu-i: "Sa mergi la usa
bisericii, cea dinspre apus, ca vei afla acolo un monah, stand in coltul bisericii,
dimpreuna cu un altul, cu barba scurta si mic de stat, si vei zice lui: Vino si sa intri
in altar, ca te cheama arhiepiscopul." Iar arhidiaconul, cu multa osteneala
impingand poporul, a ajuns unde statea Cuviosul Efrem si i-a zis: "Parinte
blagosloveste, sa mergi si sa intri in altar, ca te chema arhiepiscopul."
Iar Efrem, prin talmaci, intelegand cuvantul arhiepiscopului, a raspuns
celui ce-l chema: "Ai gresit frate, pentru ca noi smtem oameni straini si nu ne stie
arhiepiscopul." Si s-a dus arhidiaconul ca sa spuna Vasile acestea. In acea vreme
Sfantul Vasilie tocmai citea sfintele carti catre popor. Si a vazut Cuviosul Efrem
o limba de foc graind prin gura lui Vasilie. Dupa aceea, Vasilie iarasi a zis
arhidiaconului: "Mergi si spune acelui monah strain: Cinstite Efrem, vino si intra
in Sfantul altar, ca te cheama arhiepiscopul." Si, mergand, arhidiaconul i-a spus,
precum i s-a poruncit lui si s-a mirat de aceasta Cuviosul Efrem si a proslavit pe
Dumnezeu. Si, facand metanie a zis: "Cu adevarat mare este Vasilie, cu adevarat
stalp de foc este Vasilie, cu adevarat Duhul Sfant vorbeste prin gura lui ! Si a rugat
pe arhidiacon ca sa vesteasca arhiepiscopului, ca dupa savarsirea sfintei slujbe, la
loc deosebit, vrea sa i se inchine si sa-l sarute pe el. Deci, savarsindu-se sfanta
slujba, a intrat Sfantul Vasilie in incaperea pentru paza vaselor si, chemand pe
Cuviosul Efrem, i-a dat lui, intru Domnul, sarutare si i-a zis: "Bine ai venit parinte,
cel ce ai inmultit ucenicii lui Hristos in pustie si ai gonit dracii, cu puterea lui
Hristos. Pentru ce ai indurat atata osteneala, ca sa vezi un om pacatos ? Sa-ti dea
tie plata Domnul, pentru osteneala ta." Iar Efrem, prin talmaci, raspunzand lui

Vasilie, i-a spus cele ce in inima lui erau pregatite. Si s-a impartasit cu
Preacuratele Taine, din sfintele maini ale lui Vasilie.
Dupa aceasta, ospatandu-se ei, a zis Cuviosul Efrem catre Sfantul Vasilie:
"Parinte preacinstite, un dar cer de la sfintia ta, sa-mi dai, si aceasta, prin lucrarea
Duhului Sfant, sa mi se daruiasca mie." Iar marele Vasilie i-a zis lui: "Spune cele
ce-ti sunt trebuincioase, ca mult iti sunt dator, pentru osteneala ce ti-ai dat, cu atata
cale pana la mine." Si i-a zis lui cinstitui Efrem: "Stiu, parinte, ca toate cate vei
cere de la Dumnezeu, iti da tie. Deci, vreau ca sa te rogi bunatatii Lui, sa-mi dea
mie sa vorbesc greceste." Iar el a raspuns: "Mai presus de puterea mea iti este
cererea, dar, de vreme ce, cu buna nadejde ceri, cinstite Parinte Povatuitorule al
pustiei, sa mergem in biserica Domnului, si sa ne rugam catre Domnul, Care
puternic este sa asculte rugaciunea ta, pentru ca scris este: "Voia celor ce se tem
de El va face si rugaciunea lor va auzi si-i va mantui pe ei." Si, fiind la vreme
cuviincioasa, au facut rugaciune indelung in biserica. Apoi, a zis marele Vasilie:
"Pentru ce, cinstite parinte, nu primesti sfintire de preot, vrednic fiind ?" Raspunsa lui prin talmaci: "Fiindca pacatos sunt, stapane." Raspuns-a lui Sfantul Vasilie:
"O, de as avea eu numai pacatele tale !" Si i-a zis lui: "Sa facem metanie." Si
ingenunchind ei la pamant, si-a pus marele arhiereu mana sa pe capul Cuviosului
Efrem si a zis cu mare glas rugaciunea cea de hirotonie preoteasca. Apoi, a zis
catre Cuviosul: "Porunceste acum ca sa ne ridicam de la pamant." Si s-a limpezit
limba lui Efrem si a zis in limba greceasca: "Mantuieste, miluieste, ridica-ne si ne
pazeste pe noi, Dumnezeule, cu darul Tau." Si s-a implinit Scriptura: "Atunci va
sari schiopul ca cerbul si limpede va fi limba gangavilor." Deci au proslavit toti
pe Dumnezeu, Cel ce-a limpezit limba lui Efrem in vorba greceasca. Apoi a
petrecut Cuviosul Efrem trei zile la Sfantul Vasilie, veselindu-se duhovniceste. Si
asa, arhiepiscopul sfintindu-l pe el ca preot, iar pe talmaciul lui, diacon, i-a
slobozit pe ei cu pace, slavind pe Dumnezeu, de cele ce au vazut si au auzit,
precum li se spusese lor. Dumnezeului nostru, slava ! Amin.

29.
LUNA IANUARIE IN 29 ZILE:
Aducerea cinstitelor moaste ale Sfantului sfintit mucenic Ignatie, de
Dumnezeu purtatorul
Sfantul Ignatie, purtatorul de Dumnezeu (Teoforul), a fost episcop in marea
cetate a Antiohiei, pe vremea lui Traian, imparatul romanilor (98-117). Era ucenic
al Sfantului Ioan Evanghelistul, tragandu-se din lumea greceasca, de curand
venita la credinta lui Hristos. Deci, fiind prins pentru credinta sa, pe vremea lui
Traian imparatul, a fost osandit sa fie mancat de fiare in circul de la Roma. De
alta parte, cele sapte scrisori ramase de la el, ne arata cat de incredintat era el, ca,
numai suferind moartea de mucenic, poate fi cineva ucenic cu adevarat al lui
Hristos. Si, asa a si fost fericitul sau sfarsit.

Dar viata lui, lucrarea lui pentru raspandirea credintei si sfarsitul calatoriei lui
in lanturi, ca osandit, de la Antiohia la Roma, le serbam in fiecare an la 20
decembrie.
Astazi, 29 ianuarie, facem pomenire numai de aducerea sfintelor lui moaste de
la Roma la Antiohia.
Ca, indata dupa ce fiarele i-au sfasiat si i-au mancat trupul, implinind astfel
dorinta Sfantului, crestinii din Roma si cei care-l insotisera din Antiohia la Roma,
au adunat cu grija oasele mai mari ce ramasesera si le-au pus, mai intai, cu cinste,
intr-un loc insemnat, afara din cetate. Dar, nu dupa multa vreme, tot sub imparatia
lui Traian, aceste sfinte moaste, pentru intarirea si mangiierea pastoritilor
Sfantului episcop, au fost trimise din Roma in Antiohia. Si a fost calatoria aceasta
a lor cu multa slava pentru crestini, toti dorind sa le cinsteasca.
Si au fost puse intai in cimitirul de langa poarta Dafne din Antiohia, iar pe
vremea imparatiei lui Teodosie cel Tanar, au fost asezate intr-o biserica din cetate,
ce purta numele Sfantului, si erau cinstite ca un izvor de puteri dumnezeiesti in
viata crestinilor. Dumnezeului nostru, slava !

Intru aceasta zi, povestire a Sfantului Grigorie Dialogul, despre sarindare.


Ne spunea noua papa Grigorie al Romei: "A fost un calugar, intr-o oarecare
manastire, care imi slujea mie, iar, mai pe urma, incepand a se imbolnavi, s-a
apropiat de moarte. Deci, ii slujea lui ca un frate al lui dupa trup, un frate cu
numele de Copiosie, care si acum este viu. Iar cel mai sus-zis frate, vazandu-se
aproape de moarte, a spus fratelui sau: "Am, a zis el, ascunsi trei galbeni." Dar
acest lucru nu s-a putut tainui fata de fratii din manastire. Pentru ca, cercetand
cineva, din intamplare, mainile fratelui, a aflat acei trei galbeni.
Si cum am auzit aceasta despre fratele ce petrecea impreuna cu noi in manastire,
n-am trecut-o cu vederea. Ca asezamantul manastirii astfel este, ca, adica, toti
fratii de obste vietuiesc si nimeni nu are la sine nimic. Deci, foarte m-am intrebat
cum si ce sa fac, spre curatirea acestui frate si spre pilda si invatatura tuturor
fratilor. Deci, chemand pe iconom, i-am zis lui: "Mergi si sa nu lasi pe nimeni din
frati ca sa vie la fratele cel ce moare, nici cuvinte de mangaiere sa auda din gurile
lor. Ci, cand va fi aproape de moarte si va incepe sa cheme pe frati la sine, sa-i
zica lui trupescul frate: Pentru cei trei galbeni pe care i-ai ascuns, la toti fratii esti
o uraciune; ca macar cu acest amar cuvant sa poata a se curati de acel greu pacat.
Iar, dupa ce va muri, sa nu-l ingropati pe el unde se ingroapa fratii, ci in gunoi
facand o groapa, acolo sa-l acoperiti si cei trei galbeni impreuna peste dansul sa-i
aruncati, zicandu-i: Argintul tau intru piezare impreuna cu tine sa fie, si, aceasta
zicand sa-l acoperiti pe el."
Cu aceasta, doua foloase am voit sa fac, si aceluia si fratilor: ca pe acela, adica,
grija si mahnirea cea de moarte sa-l curete de pacat, iar pe ceilaiti, mai vartos frica
celui osandit sa-i mantuiasca de la un pacat ca acela, ceea ce s-a si facut. Deci,
fratele acela, apropiindu-se de moarte, se ruga ca sa vina la dansul fratii. Si,

intristandu-se el, i-a spus lui cel de un sange cu el frate: Pentru acesti trei galbeni,
toti fratii au scarba de tine. Iar el, pentru pacatul sau, foarte mult suspina si, in
suspinele acelea, a iesit din trupul sau. Dupa aceea, l-au ingropat, asa cum
poruncisem. Si, intrind fratii in grija pentru osandirea aceluia, indata au inceput
a-si aduce inaintea mea lucrurile lor cele netrebnice si proaste, pe care randuiala
manastirii le da lor voie sa le aiba. Inca, foarte m-am temut, ca nu cumva sa ma
fac si eu vinovat intru ceva.
Iar dupa treizeci de zile de la moartea lui, a inceput a dori sufletul meu dupa
fratele ce murise si cu frica ma gandeam la muncile lui si cautam o cale pentru
izbavirea lui. Deci, chemand pe iconomul la mine, cu mare grija i-am zis lui: Este
destul cat s-a muncit in foc fratele nostru cel mort. Si datori suntem sa-i ajutam
lui, dupa puterea noastra, ca doar se va izbavi din acele munci. Mergi, dar, si pana
la treizeci de zile Jerfa Mantuitorului sa se aduca pentru dansul. Deci, ducanduse, s-a facut asa. Inca si noi am facut la fel pentru sufletul aceluia, pana ce fratele
cel mort s-a aratat lui Copiosie, cel de un sange cu el frate, zicandu-i: "Pana acum,
frate, foarte rau m-am muncit, iar acum sunt bine si intru lumina, pentru ca astazi
Sfanta Impartasire am primit." Deci, acestea vazand si auzind fratele lui, s-a dus
la manastire, spunandu-le tuturor fratilor. Iar ei, numarand zilele, au aflat ca aceea
era ziua intru care, cea de a treizecea jerfa, se adusese pentru dansul. Si acel frate
al lui nu stia ca, pentru fratele sau fac rugaciune cei din manastire, iar acestia nu
stiau ce vazuse despre dansul fratele lui, cel de acelasi sange. Si, asa, intru aceeasi
zi, s-au instiintat impreuna de cele ce se faceau. Dintru care, un lucru aevea se
arata: Ca, pentru mantuitoarele Jertfe, s-a izbavit fratele acela din munci." Deci, a
sluji la cei morti, sarindare, cu adevarat, un lucru prea de folos este. Amin.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre faptul ca se
cade a ne ruga pentru vrajmasi si pentru cei ce ne fac suparare.
Cu cat te rogi mai din suflet pentru cei ce te clevetesc pe tine, cu atat mai mult
adeveresti pe Dumnezeu si face EI insusi izbanda pentru tine: "Ca a mea este
izbandirea, Eu voi rasplati, zice Domnul." Si iarasi a zis Domnul: "Iubiti pe
vrajmasii vostri si faceti bine celor ce va urasc pe voi. Rugati-va pentru cei ce va
fac voua suparare, pentru cei ce va izgonesc pe voi." Si pentru care pricina a
poruncit El aceasta ? Pentru ca, adica, sa te izbaveasca pe tine de necaz si de manie
si de pomenirea de rau si ca sa te invredniceasca pe tine de dragostea Lui cea
desavarsita. Ca voieste ca sa mantuiasca pe toti oamenii si la cunostinta adevarului
sa-i aduca. Si ca un Dumnezeu ce este din fire, pe toti la fel ii iubeste, dar pe cel
cu fapte bune il proslaveste, iar pe cel rau, in veacul acesta, se sileste spre cele
bune a-l intoarce, ca pe unul ce intru intuneric umbla cu nebunia sa. Pentru ca cel
desavarsit, fiind bun daruitor, nu stie deosebirea, nici ce este al sau, nici ce este al
strainului, nici robului, nici celui slobod, nici credinciosului, nici
necredinciosului, ci pe toti asemenea miluieste. Ca, dupa cum zice Apostolul, nu

este nici evreu, nici elin, ci toti una sunt in Hristos, Caruia este slava, impreuna
cu Tatal si cu Preasfantul Duh, Cel de viata datator. Amin.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem, despre cei ce in fiecare zi


pacatuiesc si in fiecare zi se pocaiesc.
Pana cand, o, prietene, fiind stapanit de vrajmasul, placerea lui o savarsesti. Pana
cand, o, iubitule, slujesti patimilor trupesti, celor aducatoare de moarte ? Primeste
sfatul meu, ca te face pe tine viu si, curatindu-ti sufletul tau impreuna si trupul,
apropie-te de Mantuitorul, Cel ce te vindeca pe tine. Care primeste pe toti cei ce
se pocaiesc. Mare mantuire iti va fi tie daca, desteptandu-te, nu te vei lenevi a veni
la Dansul. Ca, daca in unele zile gresesti, iar in altele, iarasi zidesti, daca pierzi,
risipesti si iarasi aduni, apoi asemenea esti cu copiii. Cel ce singur se impiedica
de o piatra, se poticneste si cade, si, daca face, a doua oara asa, acela este orb si
fara minte. Deci, aceasta sa o ai in inima ta si alearga la pocainta cu osardie si
roaga-L pe Cel ce te-a zidit pe tine. Fii smerit si umil, flamand si in suspine
patimind durerea pentru cele trecute, pazindu-te si luand aminte la cele de aici
inainte ale vietii tale.
Ca asa, oarecand, si Zaheu vamesul s-a mantuit, asa iarasi si Matei rob al lui
Hristos s-a aratat. La fel si desfranata, cazand la picioarele Mantuitorului, si-a
dezlegat impletiturile parului, si i-a sters picioarele cu parul capului si, asa, a iesit
din groapa patimilor. Asa si tu pleaca-ti grumazul pe genunchi si te arata umil si
cu aceasta, te vei mantui, Vezi cetatea Sodomei si a Gomorei, a neamului celui
nesupus si spurcat. Fugi de acel neam necurat, asupra caruia Dumnezeu a plouat
cu foc si pucioasa si a ars toata cetatea lor. Vezi limpezirea cetatii Ninive si
inflorirea ei cea frumoasa. Ca ea fusese plina de pacate si de rautati, incat
poruncise Domnul ca sa o piarda, dar, dupa ce a vazut pe niniviteni in saci si in
cenusa umbland, in foamete si in sete pedepsindu-se, tremurand si de frica
cuprinzandu-se, din toate partile in plangere, unul pe altul tanguindu-se, cei
slobozi, cei robiti, cei bogati, saracii, stapanii si dregatorii, batranii si tinerii,
impreuna cu pruncii, S-a milostivit spre ei, i-a miluit si i-a mantuit. Judecata, pe
care o poruncise Domnul ca sa o ia ei, a schimbat-o. Si asa, din cei pacatosi, pe
cei nesupusi ii munceste, iar pe cei ascultatori, nu-i lasa sa piara fara crutare.
Sarguieste-te, deci, ca sa te pocaiesti si te vei mantui.
Gata este Dumnezeu spre mila si spre vindecare, grabnic spre ajutor, osardnic
spre izbavire, celor ce cer le da si celor ce bat le deschide. Celui ce se roaga ii da
iertare, tinde daruri celui ce-i trebuie si nu le cruta pentru cela ce cauta, nu
respinge pe cei cazuti, ci spre mantuire ii trage. Daruieste dezlegarea celor ce cer,
cearta pe cei ce nu asculta. Poticnitu-te-ai, desteapta-te; ai cazut, scoala-te; roagate si cere; cazi, nazuieste, cauta pe Cel ce voieste sa te mantuiasca, trezeste-te ca
sa nu cazi iarasi, iar de vei si cadea, sa te scoli din nou. Doborat fiind, indrepteazate, iar de ai gresit, intoarce-te. Iar, dupa ce te-ai vindecat, poarta-te sanatos
totdeauna, si daca te-ai mantuit, fereste-te de boala de care ai fost biruit, ca sa nu

te arda focul pe care abia l-ai stins. Sa nu cazi in spurcaciunea din care te-ai ridicat.
Sa nu te asemeni porcilor, care se bucura de spurcaciune. Sa nu te asemeni
cainilor, care isi mamnca murdariile. Ca nimeni, punandu-si mainile pe plug si
cautand inapoi, nu va fi indreptat in Imparatia Cerurilor. Nimeni, dupa ce se spala
si iarasi alearga la spurcaciune, nu se face curat.
Unul este Hristos, una credinta, unul este darul, una este patima, una moartea,
una invierea. Si nu se cade Celui ce s-a junghiat, iarasi sa se mai jertfeasca, nici
alta izbavire sa se mai faca pentru tine. Slobozitu-te-ai, apoi nu te mai face rob,
prin voia ta. Spalatu-te-ai, nu te mai spurca iarasi.
Peste fire, in pacate aflandu-te, sa nu deznadajduiesti nicidecum, fara numai sa
te pocaiesti si te vei mantui. Intru Iisus Hristos Domnul nostru, a Caruia este slava,
acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.

30.
LUNA IANUARIE IN 30 ZILE:
Soborul Sfintilor Trei Ierarhi, dascali a toata lumea: Vasilie cel Mare,
Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur
Soborul Sfintilor Trei Ierarhi, dascali a toata lumea: Vasilie cel Mare, Grigorie
Cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur
Pe aparatorii si luminatorii Bisericii crestinesti, pe invatatorii cei mari si
infranatorii zazaniilor diavolesti, pe surpatorii eresurilor, pe stalpii cei neclintiti
ai Bisericii, podoabele cele mai alese ale ierarhilor si intocmai cu apostolii, si ai
lumii invatatori, pe marele Vasile cel cu dumnezeiasca minte; pe Grigorie, cel cu
dulce glas; si pe Ioan luminatorul a toata lumea, sa-i laudam credinciosii din
toata inima si sa le cantam : bucura-te, treime de arhierei mult-laudata !
Pe acesti trei Sfinti Parinti: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de
Aur, ii sarbatorim astazi laolalta, ca pe cei mai mari invatatori si Pastori ai
Bisericii, din toata istoria crestinatatii. Viata lor sfanta si invataturile lor
alcatuiesc, adica, niste indreptare de ortodoxie, vrednice de toata lauda si
increderea. Este o dovada limpede ca este ratacire sa nu crezi ca ei. Ei arata la
treapta cea mai inalta "drumul imparatesc" in Biserica Ortodoxa. Ei sunt
adevaratii ctitori ai Ortodoxiei. Si pentru ca, pe langa darul talmacirii Sfintelor
Scripturi, ei s-au invrednicit si de inalta treapta a arhieriei, ei sunt cunoscuti
indeobste sub numele de Sfintii Trei Ierarhi.
Viata lor se afla istorisita la zilele in care se face pomenirea fiecaruia din ei, in
parte. Asa, viata Sfantului Vasilie se afla la 1 ianuarie, viata Sfantului Grigorie
Teologul, la 25 ianuarie, iar viata Sfantului Ioan Gura de Aur, la 13 noiembrie si
la 27 ianuarie. Astazi praznuim doar roadele pe care multa lor stradanie le-a adus
Bisericii Mantuitorului Hristos.
Asa, mai intai, cei Trei Ierarhi au trait toti cam in aceeasi vreme, adica in secolul
IV, si toti trei au adus Ortodoxiei si Bisericii chezasia si stralucirea sfinteniei unor
oameni cu inalta stiinta de carte, cunoscand, adica, nu numai adancurile invataturii

lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, mostenita de la Apostoli, ci pretuind, de


asemenea, si toata stiinta si filosofia pagana a vremii lor.
Vietuind, apoi, in anii cand Biserica crestina, abia scapata din prigonirile cele
sangeroase ale imparatilor romani, ajunsese primejduita de ereziile de la dreapta
credinta, din pricina multimii invataturilor gresite ce se ivisera, Sfintii Trei Ierarhi
au dus o lupta grea si fara incetare, pentru adevarata intelegere, pentru pazirea
dreptei credinte apostolice, cu privire, indeosebi, la dogma Sfintei Treimi, cea mai
de seama Taina a credintei crestine. Si invatatura lor a ramas invatatura ortodoxa,
de atunci, de azi si de totdeauna.
Fiind toti trei mari ierarhi ai Bisericii, au folosit amvonul, dar fiecare din ei in
felul sau.
Sfantul Vasilie, de pilda, a fost totodata si pastor al mirenilor, dar si mare
indrumator al calugarilor. Cele mai vestite cuvantari ale lui, din amvon, sunt
talcuiri din Cartea Facerii si talcuiri la Cartea Psalmilor. Cat priveste randuielile
date de el calugarilor, acum 16 veacuri, ele dainuiesc si astazi. Vrednic de
insemnat este locul pe care Sfantul Vasilie il da muncii, alaturi de rugaciune, in
viata calugarilor. Cu adevarat invatator al mirenilor, el uneste cuvantul cu fapte,
chemand pe cei bogati sa sprijine asezamintele crestine intemeiate de el, pentru
ajutorarea saracilor, a bolnavilor, a tuturor celor slabi si neputinciosi din cetate.
Mai amintim, in sfarsit, ca Sfantul Vasilie si Sfantul Ioan Hrisostom s-au straduit
si cu infrumusetarea si desavarsirea Sfintei Liturghii din timpul lor, si cele doua
Liturghii: Liturghia Sfantului Ioan si Liturghia Sfantului Vasilie, poarta si astazi
numele lor si se savarsesc in Biserica Ortodoxa, asa cum le-au desavarsit ei.
Tot in felul sau, a folosit amvonul si Sfantul Grigorie de Nazianz. Vorbitor
innascut, poet si mare teolog, Sfantul Grigorie si-a castigat renumele de
"Cuvantator de Dumnezeu", adica renumele de teolog, talmacind pe intelesul
oamenilor din timpul lui, Taina Sfintei Treimi. Chemat la Constantinopol, cetate
care cazuse atat de mult in ratacirea lui Arie, incat in toata capitala imperiului nu
mai ramasese decat o singura biserica ortodoxa, biserica Invierii, dupa cinci ani
de cuvantari in aceasta biserica, starea lucrurilor s-a rasturnat si in toata capitala,
nu mai ramasese decat o singura biserica a lui Arie, toate celelalte fiind ortodoxe.
Pentru aceasta a si fost el ales patriarh al Constantinopolului. Putini teologi s-au
ridicat la inaltimea si la adancimea teologiei lui. Cele mai vestite din cuvantarile
lui sunt Cele cinci Cuvantari Teologice, tinute de el in biserica Invierii din
Constantinopol.
In ceea ce priveste pe Sfantul Ioan Gura de Aur, acesta a folosit amvonul, mai
ales, pentru invatarea mirenilor, chemandu-i spre intoarcerea la Dumnezeu si la
milostenie, de la cei mai smeriti, pana la cei, mai semeti, imbarbatandu-i si
dojenindu-i si dandu-le ca pilda viata sa de nevointa, dar si de darza barbatie. A
fost socotit ca cel mai iscusit vorbitor, pe care l-a avut Biserica. Drept marturie a
cuvantarilor lui, el a lasat Bisericii, Talmacirea Evangheliei dupa Matei si
Talmacirea celor 14 Epistole ale Sfantului Pavel. Talmacirile lui sunt o adevarata
evanghelie practica.

In sfarsit, Sfintii Trei Ierarhi s-au asemanat intre ei si prin slabiciunea lor
trupeasca. Toti trei au avut o sanatate plapanda. In slabiciunea vasului lor trupesc
salasluia insa, taria cea neasemanata a Duhului si cuvantul lor era unit cu fapta.
Impodobiti cu asemenea daruri, Sfintii Trei Ierarhi au fost slaviti in toata lumea
crestina, dar, mai cu osebire, in imparatia dreptcredincioasa de rasarit, atat de
mult, incat, in chip neasteptat, slavirea lor a ajuns o pricina de dezbinare intre
credinciosi, acum aproape o mie de ani in urma, pe vremea cand in Constantinopol
carmuia cucernicul imparat Alexie, din neamul Comnenilor.
Erau crestini care-l socoteau pe Vasilie mai mare dintre cei Trei Ierarhi ca unul
care, ca nimeni altii, a unit cuvantul sau cu fapta. Altii, coborandu-l pe acesta si
pe Ioan, il socoteau fruntas al lor pe Grigorie, cuvantatorul de Dumnezeu, atat
pentru multimea cuvintelor lui, cele dulci ca mierea, cat si pentru puterea si
adancimea gandului. Altii, in sfarsit, dadeau intaietate lui Ioan, cel cu gura de aur,
mai mester la cuvant decat toti si indemnator la aspra pocainta. Si neintelegerea
ajunsese atat de mare, incat crestinii se impartisera in cete, care se dusmaneau
intre ele.
Deci, facandu-se cinstirea lor piatra de poticnire, Sfintii n-au rabdat o ruptura ca
aceasta. Drept aceea, s-au aratat ei, mai intai, cate unul, apoi, toti trei laolalta,
unui, episcop intelept, care pastorea in acea vreme cetatea Euhaitelor, anume Ioan,
si i-au grait asa: "Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu
este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris
invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am
invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si
ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrajbesc, sa nu se
mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a
fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne,
dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe
crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem."
Si, ascultand porunca Sfintilor, acest minunat barbat, Ioan episcopul Euhaitelor,
a randuit pomenirea laolalta a Sfintilor Trei Ierarhi, la 30 ianuarie, pe vremea
imparatului Alexie Comnenul, adunand, ca intr-un singur glas, cele trei chemari
ale Ortodoxiei : chemarea calugareasca a Sfantului Vasilie, inalta teologie a
Sfantului Grigorie si Evanghelia practica a Sfantului Ioan. Amintim ca, tot in
cinstea Sfintilor Ierarhi, acum trei veacuri, domnitorul Vasile Lupul al Moldovei
a inaltat minunata biserica din Iasi, care a uimit multa lume prin frumusetea
podoabelor ei. Cu rugaciunile acestor Trei Ierarhi, Hristoase, Dumnezeul nostru,
si cu ale tuturor Sfintilor, surpa si risipeste ridicarile eresurilor si pe noi, la unire
si la pasnica asezare, ne pazeste si cerestii Tale Imparatii ne invredniceste, ca
binecuvantat esti in vecii vecilor! Amin.

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Ipolit, papa al


Romei, si a celor impreuna cu dansul Censorin, Sabin si Hrisia fecioara si a
celorlalti douazeci de Mucenici.
Acestia au trait pe cand imparatea Claudiu (41-54), loctiitor al lui fiind Ulpius
Romul. Si Censorin era intaiul sfetnic la curte, magistru cu dregatoria. Si, parat
fiind si intrebat, a marturisit pe Hristos, pentru aceea in temnita l-au aruncat. Si
multe minuni se faceau de dansul, cu puterea lui Hristos, incat si un mort a inviat.
Care lucru vazandu-l, toti ostasii ce se intamplasera acolo, au crezut in Hristos;
drept aceea, le-au taiat capetele, fiind la numar douazeci. Apoi, au adus si pe
fericita Hrisia fecioara, la intrebare, ca pe o crestina, pe care spanzurand-o, cu
vine de bou au batut-o si cu foc i-au ars coastele ei si au aruncat-o in temnita si,
iarasi dupa cateva zile scotand-o, cu pietre i-au sfaramat falcile si cu ciocan de
plumb au batut-o pe spate, apoi, o piatra legandu-i de grumajii ei, intru adancul
marii au aruncat-o. Si asa, Sfanta fecioara si-a sfarsit patimirea sa, cea pentru
Hristos. Iar fericitul Sabin cu ciocan greu a fost batut pe trup si pe un lemn
spanzurat si cu faclii ars; niste munci ca acestea rabdand si lui Dumnezeu
multumind, si-a dat duhul. De acestea instiintandu-se, marele Ipolit arhiereul a
mers la Roma, la dregator si i-a mustrat salbaticia si neomenia sa, bautor de sange
numindu-l pe el, iar pe Hristos Dumnezeu si Facator a toate, cu indrazneala L-a
marturisit. Deci, de slujitorii dregatorului, a fost batut si alte muncii au facut lui
paganii, apoi legandu-i lui mainile si picioarele, in mare l-au aruncat. Si asa,
mucenicia implinindu-se, imparatiei lui Dumnezeu s-a facut mostenitor.

Intru aceasta zi, cuvant, ca sa nu osandim pe nimeni pentru nici un lucru.


Intr-o manastire de obste, au fost doi calugari, mari cu viata si care s-au
invrednicit a vedea Darul lui Dumnezeu asupra fratilor lor. Iar pentru oarecare
trebuinta, a iesit unul din ei inaintea portii manastirii si a vazut pe cineva mancand
de dimineata si i-a zis lui: "Oare la vremea aceasta mananci paine vinerea ?" Iar a
doua zi a fost slujba, ca de obicei. Deci, privind fratele lui, a vazut Darul lui
Dumnezeu departat de la dansul si s-a intristat. Iar cand a venit in chilie, l-a
intrebat: "Ce ai facut frate, ca nu vad, ca mai inainte, Darul lui Dumnezeu peste
tine ?" Iar el, raspunzand, i-a zis lui: "Eu nu stiu sa fi gresit, nici cu lucrul, nici cu
gandul." Zisu-i-a fratele: "Oare nici cu cuvantul n-ai gresit ?" Iar acel frate si-a
adus aminte de toate si le-a spus, zicand: "Ieri, am vazut pe cineva, care, afara din
manastire, manca dimineata si i-am zis lui: Au la aceasta vreme mananci vinerea
? Acesta este pacatul meu, deci, te rog osteneste-te, cu mine impreuna doua
saptamani si te roaga lui Dumnezeu pentru mine, ca iarasi sa-mi dea Darul Sau."
Si au facul post si dupa doua saptamani a vazut iarasi Darul lui Dumnezeu
venind peste fratele si s-a mangaiat si au laudat pe Preabunul Dumnezeu.
Drept aceea, fratilor, sa nu osandim pe nimeni, ci de ale noastre pacate sa ne
ingrijim.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre minciuna si
clevetire.
Rogu-va pe voi, fratilor, parasiti-va de vatamarea cea pierzatoare, adica de
clevetire si de minciuna si sa lepadati de la voi aceasta tiranie. Ca minciuna este
intaiul pacat si mestesug al diavolului, ca prin ea intai a amagit pe Adam si pe tot
neamul nostru l-a bagat in pierzare. Ca, desi unii socotesc ca minciuna este un mic
pacat si din obicei mint unii allora, alte pacate le marturisesc si le parasesc pe ele,
iar minciuna nici n-o marturisesc, nici nu o parasesc. Si nu aud pe Proorocul ce
zice: "Pierde-voi pe toti cei ce graiesc minciuna" (Psalmi 5, 6). Si iarasi: "Pe cel
ce clevetea, intru ascuns, pe vecinul sau, pe acela l-am izgonit" (Psalmi 100, 6).
Clevetirea a rasturnat case mari din temelie. Iata, numai unul este clevetit, iar
supararea si plansul la multi ajunge si intra, adica la copiii lui si la cei apropiati si
la prieteni. Deci, plangerea si suspinul acestora, cum va slobozi, oare rugaciunea
clevetitorilor acelora, ca sa ajunga la auzul lui Dumnezeu? Ca si lumanarile lor se
sting si jerfele lor neplacute le fac suspinele. Pentru care, bine a zis David:
"Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene si limba cea plina de mandrie."
(Psalmi 11, 3). Pentru ca si asupritorii fac pacat ca furii si talharii. Ba inca
asupritorii sunt si mai amari decat furii si talharii, de vreme ce, acestia au macar
putina pricina, adica saracia si foamea si golatatea. Si, ei fura noaptea, pe
intuneric, si temandu-se. Iar asupritorii si cei ce iau mita fura ziua, la lumina si pe
frati lor jefuindu-i, le fac lor nedreptati mari. Inca si de desfranare si de
spurcaciunea sunt plini, de care Apostolul porunceste sa fugim, zicandu-ne:
"Fugiti de desfranare! Caci tot pacatul pe care il fac oamenii, afara de trup este,
iar cela ce se desfraneaza intru al sau trup greseste." Si iarasi: "Nu va inselati, ca
nici preadesfranatii nici desfranatii, nici betivii nu vor intra intru Imparatia lui
Dumnezeu", daca nu se vor curati pe ei prin pocainta mare.
Multi aduc aici o socotinta proasta, zicind ca, adica, asa sunt facuti unii, oamenii
infierbantati spre pofta trupeasca, si nu pot sa se infraneze, iar altii, fiind facuti
reci la trup, pot sa se infraneze. Dar eu, aceasta socotinta, cu o mica pilda o voi
strica.
Daca intr-adevar, omul este neinfranat spre pofta dupa fel si dupa fire, apoi cum
se face ca, atunci cand cineva voieste sa faca vreun rau, silit fiind de pofta, indata
ce vede trecand vreun judecator pamantesc nu-si zice ca de felul meu sunt asa
talhar si desfranat, sa nu fug dar de dansul, ci dimpotriva, indata ce-l vede, fuge
de gresala aceea. Si, atunci, cum este cu pofta aceluia, dupa fel si dupa fire? Si
daca frica unui judecator pamantesc poate sa piarda pofta aceea, spre gresala,
atunci, cu cat mai vartos frica Infricosatorului Aceluia si Atotvazatorului
Judecator este in stare sa piarda din noi toata pofta spre pacat? Dar, de vreme ce
nu avem frica Lui intru noi, pentru aceea si graim socoteli si motive de acestea si
de acele fapte necurate suntem plini. Apoi, inca ne si infuriem, banuind ca ne-ar
fi poruncit noua grele porunci, iar pe noi insine nu ne osandim.

Sa ne sfiim, deci, de Stapanul Ceresc, ai carui ochii sunt mult mai luminosi decat
soarele. Care de-a dreapta Tatalui sta si vede pacatele si faradelegile noastre,
macar atat cat ne sfiim de un judecator pamantesc. Ca, altfel, aproape nu-i zicem
asa: "Tu, acolo la inaltime esti, iar noi de Tine nu ne temem." O, mare este
rabdarea lui Dumnezeu, A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor!
Amin.

31.

LUNA IANUARIE IN 31 DE ZILE:

pomenirea Sfintilor si de minuni facatorilor, doctori fara de arginti


Chir si Ioan si a Sfintei Mucenite Atanasia si a celor trei fiice fecioare
ale ei, Teodota, Teoctista si Eudoxia.
Acesti Sfinti Mucenici, Chir si Ioan, au trait in zilele imparatului Diocletian
(284-305). Fericitul Chir era din Alexandria Egiptului si ajunsese, cu darul lui
Dumnezeu si dupa multa invatatura, doctor iscusit, incat tamaduia oamenilor
bolile trupesti si sufletesti, neluand plata, ci binevestind, in acest fel, credinta cea
noua a crestinilor.
Deci, pornindu-se prigoana cea mare impotriva crestinilor, a fost parat si Sfantul
Chir la dregatorul cetatii, ca invata pe multi credinta cea noua. Si instiintandu-se
el, la vreme, de aceasta, s-a instrainat de tara parintilor lui si, iesind din Egipt, s-a
dus in Arabia. Si a intrat in viata pustniceasca si multe si minunate tamaduiri, fara
plata, a facut, aducand nenumarate suflete la inchinarea lui Hristos, incat s-a
raspandit vestea despre dansul pretutindeni.
In vremea aceea, s-a intamplat sa se afle la Ierusalim un dreptcredincios, anume
Ioan. Acesta era in tinutul Edisei si purtase multa vreme dregatoria ostaseasca. Iar
acum, lasand toate, chiar si dregatoria sa, cauta pe Hristos, traind in smerenie si
in mare curatenie trupeasca. Si, auzind de minunata propovaduire pe care o
savarsea Sfantul Chir, a pornit in cautarea lui la Alexandria si, acolo, negasindul, a mers pe urmele lui si l-a aflat in Arabia. Si s-a minunat fericitul Ioan vazand
dumnezeiasca slujire incredintata Sfantului Chir. Drept aceea, a ramas langa
dansul, ca un ucenic, si-l insotea si-l ajuta pe Sfantul in apostoleasca lui lucrare.
Si cutreierau impreuna orasele si satele, uniti in ganduri, invatand cuvantul lui
Dumnezeu si vindecand toata boala.
Deci, intinzandu-se prigoana, a fost prinsa si o femeie crestina, Atanasia cu
numele, impreuna cu cele trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista si Eudoxia, si aceasta
pe vremea cand Sfintii Doctori erau inca slobozi. Si temandu-se ei ca nu cumva,
ca niste femei ce erau ele, sa se ingrozeasca, fie stand in fata judecatorului, fie de
marimea chinurilor, si astfel sa se lepede de credinta, au mers Sfintii la temnita si
le imbarbatau si le indemnau sa stea tari la munci, marturisind pe Hristos. Afland,
deci, de aceasta dregatorii cetatii, ca adica doi crestini marturisesc pe fata pe
Hristos, i-au prins si pe ei. Si, fiind dati la grele chinuri, au marturisit cu

indrazneala pe Hristos, Dumnezeu adevarat, imbarbatand astfel si pe sfintele


femei.
Deci, nevoind ei pana la sfarsit sa aduca jertfa zeilor, a poruncit dregatorul sa li
se taie tuturor capul. Si se face pomenirea mutarii lor la Domnul in fiecare an,
astazi la 31 ianuarie.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Antioh, despre patimirea pentru


aproapele.
A patimi pentru altul, a ajuta si a se osteni, placut lucru este lui Dumnezeu. Ca
aceasta si datori suntem a face, ca niste slugi de aproape si slujitori ai cuvantului
lui Dumnezeu, ca sa-I placem Lui, ca niste ostasi Imparatului, de la care luam si
plata; mila adica sa avem si indurare a sufletului. Pentru ca cela ce are un izvor ca
acesta, din care izvorasc toate bunatatile, apoi acela, daca are bogatie, o da, iar de
vede pe cineva in primejdie si nevoie, plange, iar de vede pe vreun om asuprit, ii
da o mana de ajutor. Deci, sa ne nevoim si sa ne silim ca dragostea, credinta si
rabdarea noastra sa nu fie fara de nici un inteles, ci ca un coif si sulita si ca o arama
impotriva vrajmasului. Cu toti, adica, cu dragoste s fim i ndelung-rbdtori,
ntru trie vieuind.
C i Domnul nostru, Iisus Hristos, griete : Aa se cade s fie slujitorul
Domnului, adic pe sracul care lcrimeaz s nu-1 treac cu vederea, ca i
rugciunea noastr i lacrimile s nu se treac cu vederea. Iar de vom aduce daruri
mari lui Dumnezeu, s nu ne mndrim, ci cu gnd smerit aceasta s o facem, ca s
primim bun dar de la Dumnezeu. Pentru c Iov, cel care mai nainte de toi,
mpreun-p- timitor a fost i spre toi ndurat, zice : Eu pentru fiecare
neputincios, am plns i am suspinat, vznd pe om n primejdie, iar de l-am vzut
gol, l-am mbrcat. i uile mele deschise au fost pentru tot strinul. Tot aa i
Tobie zice : Milostenii multe fceam, iar cnd am vzut vreun mort lepdat,
ngrijindu-m de el, l-am ngropat. Iar Proorocul Osea zice : S ne silim a
cunoate pe Domnul, c mil voiete, iar nu jertf i arderi de tot. nc i Miheia
Proorocul zice : Eu i voi spune ie, omule, ce lucru este mai bine i mai bun,
sau ce caut Dumnezeu de la tine. Aceasta, adic, o caut : s faci milostenie cu
dragoste. Dar s-a zis i la Pilde : S izbveti pe cei dui la moarte, iar pe cei
ucii de sabie s-i rscumperi. Iacob Apostolul zice : De vor fi fratele tu sau
sora ta goi i lipsii de hrana cea de toate zilele i le-ar zice lor cineva dintre voi :
Mergei cu pace, nclziti-v i v sturai i nu le-ar da lor cele de trebuin
trupului, de ce folos le-ar fi ? nc ne nva i Pavel, zicnd : mbrcai-v, dar,
ca nite alei ai lui Dumnezeu, sfini i iubii, cu milostivirile ndurrii, cu
buntate, cu smerenie, cu blndee, cu ndelung-rbdare, ngduindu-v unul pe
altul, inndu-v cu dragoste, ca nite mdulare ntr-un singur trup.
C
de
ptimete un mdular, mpreun cu dnsul sufer toate mdularele. Iar, Petru
Apostolul, zice: Rogu-v pe voi, iubiilor, s v ferii de tot rul, cei ndestulai
bine s facei, s fii cu un gnd i darnici, iubitori de frai, ndurai, supui,
nerspltind rul cu ru, nici ocara cu ocar, ci, dimpotriv, mai vrtos s
binecuvntai, tiind c la aceasta ai i fost chemai : s motenii binecuvntarea.

Iar Induratul Domn, voind s ne arate c de Printele Su sntem mntuii, ne-a


zis : Fii milostivi, precum i Tatl vostru Milostiv este!
ntru aceast zi, cuvnt al Sfntului Ioan Gur de Aur, despre pocin i
rspltirile Judecii.
Aducei-v aminte, frailor, de acea nfricoat Judecat, cnd va veni acea zi i
noaptea aceea nfricotoare, adic noaptea pctoilor i ziua drepilor, cnd se
va sparge soborul i se vor risipi lucrurile cele rele i mincinoase. Atunci, se va
lmuri fiecare, lucrurile lui, i cinstea lui, bogatul i mpratul, brbatul i femeia.
Atunci, via bun se va cere de la noi i fapte bune, nu mrire i bogie slvit,
nici srcie i stare proast. Mie, va zice Domnul, fapte d-Mi, i, chiar dac eti
rob, vei fi mai mare dect cel liber. Sau de eti femeie, mai mare vei fi dect
brbatul, de vieuieti dup Legea lui Dumnezeu i dup Scriptur. S ne lepdm,
deci, de noi nine i de voile noastre i s urmm lui Dumnezeu.
O, de cte ori s-a ridicat aceast mare a vieii i faptele trupului acestuia cte valuri
au fcut ? Cite tulburri, cte furtuni, cte necri, cte frdelegi, cte greeli, cte
ispite i lacrimi, cte rele n toate cetile, cte prin case, cte certuri prin trguri ?
i ce este n ajutorul omului sau n puterea lui ? Toate snt pline de fric : naterea
lui n durere, moartea nfricoat, iar cele de dup moarte, negrite i nespuse
cumpniri n inimile noastre snt, i bune i rele. C, n ce parte ni se pleac gndul,
ntr-acolo i jugul trage. Bate, dar, cu ndrzneal, ca s i se deschid ie degrab.
Adu-i aminte c, nu dup mult vreme, vei lsa pe toate cele vzute, cerul i
pmntul, oamenii i lucrurile. Adu-i aminte c eti nimic, cu trupul i cu sufletul,
c puin necaz te tulbur pe tine, puin durere te arde pe tine, un cuvnt prost te
rscolete pe tine. Deci, pentru ce nu te despari tu puin de viaa aceasta ? Eu
i spun ie c eti dator a te muta de aici i, sus, nluntrul porilor cereti, s-i
faci ie cort i, acolo, de-a pururi s petreci. Ci, te roag lui Dumnezeu pn la
moarte, ca s te primeasc pe tine cu milostivire i, la vremea aceea, s-i deschid
ie degrab, iar, pn ce eti pe pmnt, pleac-i genunchii ctre Dumnezeu ; sus
s-i ai sufletul, iar cu faa de-a pururi s acoperi pmntul, ca s te vad pe tine,
c mai mult petreci ostenindu-te n rugciune i adu-i aminte de cele viitoare i
rele i bune. C acestea aduc frica lui Dumnezeu, i aduc lucrurile cele sufleteti.
C sraci sntem toi i nu avem pe nimeni ajutor i sprijinitor, dect numai pe
Dumnezeu, Drept aceea, desprindu-ne cu sufletul de toate, s ne ngrijim de noi
nine. Adu-i aminte de pcatele tale i de osndirea ta. Adu-i aminte c eti om
muritor, bolnvicios i ptima, spurcat i necurat. Adu-i aminte c eti om cu
via mhnit i plin de primejdii, care pe muli, i buni i ri, nelepi i
nenelepi, bogai i sraci, i-a pierdut. Adu-i aminte c eti om, avnd oase
smerite, de la picioare i pn la cap, neputnd suferi nici osteneal de o zi i nici
o noapte s priveghezi. Adu-i aminte cit ai greit lui Dumnezeu cu fapta, cu
cuvintele i cu gndurile. Adu-i aminte c ziua i noaptea te lupi cu leul i cu
arpele. Adu-i aminte cte suflete snt sub pmnt, care n-au luat n seam frica
lui Dumnezeu i acum nu c- tig odihn rugndu-se, ci, ntru cele mai de jos ale
firii, i plng rtcirile lor, le- nevirea i desftarea, precum i vtmrile

certurilor lor. Adu-i aminte c, dup puin vreme, vei muri i te vei osndi. S
nu ncetezi a gri acest mic cuvnt, ci s-l scrii n sufletul tu i n inima ta i s-l
legi pe el de grumazul tu i anume : Greit-am Doamne, miluiete-m ! Mai
bun i este ie aceasta, dect o coroan mprteasc, pentru c aceea pe muli n
munc pogoar, iar acest cuvnt n viaa venic duce. ntru acestea s te nvei i
ntru acestea de-a pururea s fii.

ntru aceast zi, cuvnt din Pateric,


A intrat odat ava Agaton n cetate s-i vnd puinele lui vase i a gsit un
lepros lepdat n cale. I-a zis lui leprosul : Unde te duci ? I-a rspuns ava Agaton
: n cetate, s vnd nite vase. Zis-a lui leprosul : Te rog s m iei i pe mine
acolo. i, lundu-1 pe spatele su, l-a dus n cetate. I-a zis lui acesta : Unde vei
vinde vasele tale, acolo s m pui. i a fcut btrnul aa. i dup ce vindea un
vas, zicea leprosul : Cu ct l-ai vndut ? i-i rspundea : Cu att. i-i zicea
iari : Cumpr-mi o plcint. i-i cumpra. i iar vindea alt vas. i-i zicea
leprosul iari : Dar acesta cu ct ? i rspunse btrnul : Cu att. i-i zicea :
Cumpr-mi cutare lucru. i-i cumpra. Deci, dup ce a vndut toate vasele i
vrea s plece, i-a zis din nou : Te rog din nou s m duci unde m-ai gsit. i,
lundu-1 pe spatele lui, l-a dus la locul lui. i i-a zis : Binecuvntat eti, ava
Agaton de Domnul n cer i pe pmnt. i, ridicnd ochii si, pe nimeni n-a mai
vzut. C a fost ngerul Domnului, care a venit s-l ispiteasc.
II. FEBRUARIE
1.
LUNA FEBRUARIE N ZIUA DINTI
Intru aceasta zi, invatatura la inainte-praznuirea Intampinarii Domnului
nostru Iisus Hristos.
Sa stiti, iubitilor, ca in aceasta zi este inainte-praznuirea aducerii la templul
din Ierusalim a Dumnului nostru Iisus Hristos, la patruzeci de zile de la nasterea
Sa. Dupa legea lui Moise, ducerea aceasta la templu, la 40 de zile de la nastere,
avea o indoita insemnatate: mai intai, mama copilului, la aceasta data, era datoare
sa aduce jertfa, pentru curatirea ei, de toate sangerarile de la nasterea pruncului.
Iar, in al doilea rand, dupa aceeasi lege, la 40 de zile de la nastere, mama unui
copil de parte barbateasca, daca copilul era intaiul ei nascut, trebuia sa-si aduca la
templu copilul, ca sa plateasca un pret si sa-si rascumpere copilul, pentru ca orice
copil intai-nascut de parte barbateasca, era socotit partea lui Dumnezeu, dupa
Lege.
Deci, acestor randuieli ale Legii vechi se supun si Maica Domnului si
Dreptul Iosif, ducand la templu pe Iisus, la 40 de zile de la nasterea Sa. Si
implinind Legea, supunandu-Se adica Legii, in numele tuturor, Mantuitorul Iisus
Se face liber in fata Legii, si Se pregateste, astfel, sa lucreze ca Mantuitor al lumii,
din mijlocul poporului si in numele tuturor popoarelor din lume, slobozind pe
oameni dintr-o robie mult mai grea, din robia pacatului, robie din care Legea

veche, insasi, nu putea sa elibereze pe oameni. Si puterea aceasta noua de


mantuire, mai tare decat Legea, este puterea jertfei Mantuitorului Iisus pe Cruce,
pentru a impaca pe oameni cu Dumnezeu, credinta in jertfa de mantuire a lui Iisus
Dumnul si in fapte bune, facute de noi impreuna cu El.
Aceasta este vestea cea buna pe care ne-o spune cantarea batranului
Simeon, ca si marturisirea Proorocitei Ana, si, pe care o auzim in zilele acestea
din Sfanta Evanghelie. Ca, luand Pruncul dumnezeiesc in brate, luminat de Duhul
Sfant, batranul zice: Acum slobozeste cu pace pe robul Tau Stapane, ca au vazut
ochii mei mantuirea Ta, pe care ai pregatit-o inaintea tuturor popoarelor, lumina
pe care sa o descopere neamurile si slava poporului Tau Israel.
Iisus Hristos este asadar puterea cea mare de mantuire a lui Dumnezeu in
lume, El este lumina tuturor neamurilor, El este slava lui Israel, si a celui vechi si
a celui nou.
Drept aceea, rogu-va pe voi, sa taiem de la noi gandurile cele necuvioase
si, ca o pavaza luand credinta, sa ne intarim impotriva inselaciunii celei fara de
Dumnezeu. Ca sa nu ne aratam, prin lucrurile cele rele, luptandu-ne cu Domnul,
ca Irod, ci, mai vartos, sa fim chiar ajutatori lui Dumnezeu, iubindu-L pe El din
toata inima noastra si pe aproapele ce pa noi insine, precum a zis Domnul. Si stim
cine sunt cei apropiati ai nostri! Oare nu sunt acestia, cu care facem mila, adica
surzii, schiopii, flamanzii, strainii, pe care Domnul I-a numit frati ai Sai? Ca, daca
vom face mila cu acestia, apoi acestia ne vor deschide usile Raiului si, fara de
infruntare, ne vor duce inauntru, in patria noastra, daca zgarcenia noastra nu ne va
inchide afara. Ca, Insusi Domnul, chemandu-ne pe noi intru acea Imparatie, zice:
Fiti milostivi, ca si Tatal vostru cel ceresc, milostiv este! Fiti fii ai Celui
Preainalt si partasi ai Imparatiei. Vedeti, deci, cum Dumnezeu pe cei milostivi, fii
ai Sai ii numeste. Drept aceea, ascultand sfintele Lui cuvinte, sa le scriem in
inimile noastre, ca sa-L auzim pe El graindu-ne: Veniti, binecuvantatii Parintelui
Meu, de mosteniti Imparatia cea gatita voua de la alcatuirea lumii! Acestei
Imparatii, mostenitori dorind a ne face, slavim pe Preasfanta Treime, pe Tatal, pe
Fiul si pe Sfantul Duh! Amin.

Intru aceasta zi, Sfantul Mucenic Trifon (+250).


Acesta era din satul Lampsac, din tinutul Frigiei si a trait pe vremea
omparatilor Gordian (238-249) si Decius (250-253). A cunoscut, inca din
copilarie, credinta crestina si, intarit de Duhul Sfant, propovaduia dreapta
credinta, impreuna cu Sfantul Respice, fiind din acelasi loc cu dansul.
Iar cand Decius a ajuns imparat si a pornit prigoana impotriva crestinilor, a
fost prins si Sfantul Trifon si, dus fiind la Neceea, a fost aruncat in temnita, la
porunca dregatorului Acvilin, mai-marele Bitiniei. Deci, fiind chemat sa
jertfeasca zeilor, el a marturisit numele lui Hristos si a fost chinuit in multe feluri;
a fost atras pe roata, a fost purtat descult prin cetate, pe vreme de iarna, pana I-au
degerat picioarele, umbland prin zapada, a fost legat de cai, I s-au batut cuie in

picioare si a fost ars pe coaste cu faclii si trupul I-a fost sfasiat cu ghiare de fier.
Si, indurand toate acestea, Sfantul nu inceta a grai, indemnand pe ceilalti crestini
sa nu se departeze de la Hristos, socotindu-se fericit a suferi pentru El.
Si ramanand nestramutat in hotararea sa, a fost osandit sa moara de sabie,
dar, nemaiapucand implinirea poruncii, si-a dat sufletul la Dumnezeu in ziua de 1
februarie.

Intru aceasta zi, cuvant despre Sfintele Mucenite Perpetua si Felicitas


(+203).
Acestea au fost din Cartagina, pe vremea imparatiei lui Sever. Si au fost
prinse din porunca dregatorului Cartaginei si, macar ca erau inca nebotezate, au
fost aruncate in temnita, impreuna cu alti catehumeni, cu totii, cinci la numar, si
au primit, in taina, Botezul in temnita. Si Felicitas era grea in luna a opta si a
nascut in temnita, iar Perpetua avea un copil de san, pe care-l alapta.
Si, fiind scoase la intrebare, ele nu s-au induplecat nici de nesfarsita lor
dragoste pentru prunci, nici de staruintele jalnice ale parintilor si rudeniilor, ci au
marturisit, cu hotarare si de buna voie, credinta lor in Hristos si au fost osandite
sa fie date spre mancare, la fiare, in circ, de ziua imparatului.
Dar nu au primit moartea in circ de la fiare si, atunci, au luat cununa
muceniciei, prin taierea capului cu sabia. Si asa s-au sfarsit Mucenitele Domnului
si se face praznicul lor, in ziua de 1 februarie.

Intru aceasta zi, cuvant despre Sfantul Benedict si rascumpararea unui


sarac cu aur, de la Dumnezeu.
A fost in partile Romei celei vechi un calugar cu numele Benedict, facator
de minuni si slavit foarte, sfant si minunat, incat si pe morti ii invia, ca a iubit pe
Hristos din tinerete si in viata monahiceasca se nevoia.
Inca si foarte milostiv era si indurat catre toti care-I cereau. Si acesta era
parinte la multe manastiri si cu totul lipsit de avere era. Ci, si fratii adunati de
dansul, petreceau in multa saracie si intru facere de milostenii. Si, cu atata
sarguinta urmau cuvantul lui Dumnezeu pentru saracie, incat nici un galben nu se
afla in toate manastirile parintelui Benedict.
Intr-una din zile a venit un om credincios, cuprins fiind de o nevoie si silit
de cineva, care ii daduse lui imprumut doisprezece galbeni. Iar Sfantul, neavand
ce sa-I dea, ca era cuprins de lipsa, cu glas bland I-a zis lui: Frate, iarta-ma pe
mine, ca nu am cei doisprezece galbeni pe care ii ceri, Deci, du-te acum si dupa
doua zile iarasi sa vii. Si, dupa ce s-a dus acela, Sfantul a inceput sa se roage si
cerea de la Dumnezeu pretul de rascumparare a celui cu datoria. Iar a treia zi, a
venit cel dator la omul lui Dumnezeu si i-a facut plecaciune. Si era in manastire
un vas, in care sta lintea. Iar desupra, pe linte, cu rugaciunile Sfantului parinte, s-

au aflat treisprezece galbeni, pe care, luandu-i Sfantul i-a dat celui necajit,
zicandu-i: Mergi, fiule, si da-i pe acestia celui ce ti-a dat tie imprumutul, iar un
galben sa-l ai la tine, pentru trebuintele casei tale.
Acestea toate stie a le face milostenia cea atotputernica si saracia pentru
Hristos, a Caruia este slava in veci. Amin.

2.
LUNA FEBRUARIE IN 2 ZILE:
Intampinarea Domnului nostru Iisus Hristos, cand L-a primit pe El Dreptul
Simeon in bratele sale.
Astazi, la 40 de zile de la mantuitoarea Intrupare, adica de la Nasterea
Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria, cinstim ziua ducerii Pruncului
dumnezeiesc la templul din Ierusalim, de catre Preasfanta lui Maica si de catre
Dreptul Iosif, ascultand de porunca Legii vechi si implinind aceasta porunca.
Dar tot astazi, cinstim si ziua cand batranul Simeon, miscat de Duhul Sfant,
a venit, si el, la templu, unde i s-a implinit, inainte de moarte, asteptarea de a-L
vedea cu ochii pe Mesia, precum i se fagaduise. Iar in pruncul cel adus la templu
el a vazut, cu ochi proorocesc, noua putere de mantuire, pe care Dumnezeu a
daruit-o lumii, puterea de mantuire fara margini a credintei in Hristos, putere mai
tare decat toata Legii vechi. Bucuros de aceasta descoperire, batranul Simeon a
venit in intampinarea pruncului Iisus, L-a binecuvantat si luandu-L in brate, plin
de recunostinta, si-a cantat minunata lui cantare de preamarire, care ne arata ce a
vazut el despre pruncul Iisus.
Pentru el, Hristos este puterea cea mare de mantuire a lui Dumnezeu in
lume, Hristos este lumina tuturor popoarelor, Hristos este slava lui Israel cel vechi
si a lui Israel cel nou.
Astfel, astazi, prin glasul batranului Simeon, se intalnesc, in templu, Legea
veche a slovei, cu Legea cea noua a Duhului Sfant. Si Mantuitorul implineste
porunca Legii vechi, in numele nostru al tuturor, ca sa ne faca pe toti liberi fata
de Legea veche, dar totodata ne cheama si sa primim Legea cea noua, putere de
mantuire a credintei in El, mai tare decat Legea veche, puterea de mantuire a
tuturor popoarelor lumii. Aceasta veste buna este darul cel mai de pret al
intampinarii Domnului de astazi, de catre Dreptul Simeon, la templu.
E ca si cand fiecare din noi ar lua pe pruncul Iisus si ar zice, ca si Simeon:
"Ochii mei Stapane, au vazut mantuirea Ta, pe care ai gatit-o pentru toate
neamurile". Iar rugaciunea lui Simeon: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane",
nu vrea sa spuna numai ca acela care a primit pe Iisus poate muri in pace, ci ea
insemneaza ca si cel care a primit pe Iisus si puterea Lui de mantuire, are cu sine
puterea de a trai si viata de aici, impacat cu Dumnezeu, departe de robia pacatului
si liber de tirania celui rau.
Bucurosi si indatorati de aceasta tainica veste buna, sa rostim, deci si noi,
cu batranul Simeon, cantarea lui de recunostinta, astazi: "Acum slobozeste pe

robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea
Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea
neamurilor si slava poporului Tau Israel" (Luca 2, 29-32).Amin.

Intru aceasta zi, invatatura la Intampinarea Domnului.


Astazi, cu adevarat fratilor, Datatorul Legii implineste Legea si, ca un
prunc, este adus la templul pamantescului Ierusalim. Astazi si dreptul Simeon,
indemnat de Duhul Sfant, spre intampinarea Domnului se sarguieste. Ca ii era lui
fagaduit, de la Duhul Sfant, sa nu vada moartea, pana ce, mai inainte nu va vedea
pe Hristosul Domnului in trup. Astazi, mainile cele prea-batrane ale lui Simeon
primesc pe Facatorul si Dumnezeul tuturor. Astazi, umplandu-se de bucurie,
batranul cel drept isi cere slobozenie cu milostivire, zicand: "Acum slobozeste, pe
robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta,
care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor". Tot acum, mai propovaduieste si
despre patimirea ce avea sa o aiba Maica lui Dumnezeu, la vremea rastignirii
Domnului, zicand: "Inca si prin sufletul tau va trece sabia", adica cand Il va vedea
pe El rastignit, sufletul sau, cu durere cumplita si in mare intristare, ca si cu o
sabie va fi strapuns. Astazi, Ana proorocita marturiseste si multumeste lui
Dumnezeu si lauda Ii aduce Lui, vazandu-L imbracat in trup omenesc, spre
mantuirea a toata lumea, si zice: "Acesta plangerea noastra o va preface in bucurie.
Acesta va deschide iarasi, la toti credinciosii, usile Raiului, cele de demult inchise,
prin neascultarea stramosului Adam. Acesta va strica blestemul, pe care ni l-a
dobandit stramoasa noastra Eva". Drept aceea, nici nu se departa ea de templu,
slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea, cu post si rugaciune.
Deci, si noi fratilor, acestei vaduve sa-i urmam, ca Biserica este casa lui
Dumnezeu. Biserica este scaparea crestinilor si locul de rugaciune, primita de
Dumnezeu. Biserica este scaparea crestinilor si locul de rugaciune, primita de
Dumnezeu. Biserica este curatitoarea sufletului si a trupului, la Biserica, tot cel ce
vine cu credinta, se mantuieste. Intr-insa, se inalta cantare de rugaciune catre
Dumnezeu, pentru toata lumea. Intr-insa, sta inainte Sfanta Masa a lui Dumnezeu,
cu duhovniceasca si negraita mancare, adica Trupul si Sangele Mieluselului lui
Dumnezeu Care S-a junghiat de bunavoie pentru toata lumea si Si-a prefacut
trupul Sau intru duhovniceasca mancare si a zis: "Cel ce mananca trupul Meu si
bea sangele Meu, cu credinta, intru Mine petrece si Eu intru dansul". Drept aceea,
fratilor, sa cunoastem de cine ne apropiem si ce primim. Ca, dupa pace intre noi,
apoi, asa, cu frica si cu cutremur, sa ne apropiem de Sfantul trup si sange al
Domnului. Iar, dupa aceea, curati sa petrecem, pastrand sfintenia aceea in
trupurile noastre, iar nu sa ne pornim la betie si la alte spurcaciuni, ci, ca niste robi
ai lui Hristos si partasi ai tainelor Lui, pace sa avem intre noi si dragoste
nefatarnica.
Iubitori de saraci si primitori de straini sa fim si pazitori ai Cuvantului lui
Dumnezeu, iar nu numai ascultatori. Sa ne silim a ne apropia de Dumnezeu prin

viata curata, ca sa-l auzim zicandu-ne: "Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de


mosteniti Imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii. Ca pentru voi strain
am fost si din cer pe pamant m-am pogorat, ca pe voi cei instrainati de la Mine,
iarasi sa va imopac cu Parintele Meu si Dumnezeul vostru. Ca pentru voi, strain
si insetat am fost, ca sa dau desfatarea hranei Raiului, celor ce au dat milostenie.
Si, pentru o stricacioasa haina si imbracaminte ca aceasta, intru cele nestricacioase
sa va imbrac pe voi si nununa Imparatiei sa v-o dau". Drept aceea, fratilor, cu tot
sufletul si cu dreapta credinta sa slavim pe Preasfanta Treime, Care in trei
ipostasuri straluceste cu nedespartire, in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, acum si
pururea si in vecii vecilor. Amin.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Grigorie, papa al Romei, despre


iesirea din trup a sufletului.
Vreau sa va spun voua o mica povesire, pe care inimile voastre, cu frica,
sa o asculte. Parintele meu avea trei surori si, toate trei, curate au fost. Deci numele
lor era: Tarsila, Emiliana si Gordiana. Si intr-o zi, aprinzandu-se cu un gand spre
Dumnezeu, toate s-au imbracat in chipul monahicesc si intr-o chilie de obste
vietuiau, intr-o manastire de calugarite petreceau dupa buna oranduiala. Insa,
Tarsila si Emiliana, cu un gand doreau viata vesnica, alegandu-si adevarata viata
calugareasca cu post si rugaciune, iar Gordiana, cu incetul, a inceput a se departa
de viata monahiceasca si, cu iubire, a se lipi de lumea aceasta, petrecand cu fetele
cele din lume si fata ei a inceput a se rumeni de mancare si de bautura. Insa Tarsila
si Emiliana, in fiecare zi, se ingrijeau sa o intoarca pe ea la Dumnezeu, dar n-au
putut, incat, mai pe urma, Gordiana s-a si maritat.
Iar intr-o noapte Tarsila, matusa mea, rugandu-se lui Dumnezeu cu dese
rugaciuni si lacrimi, i s-a aratat ei unchiul meu Felix, episcopul Bisericii din
Roma, zicandu-i: "Vino, ca intr-acest locas al luminii te voi primi pe tine!" Atunci,
boala frigurilor a apucat-o pe ea si i se apropia moartea. Iar cand surorile toate
sedeau de fata, imprejurul patului ei, fiind si maica mea acolo, Tarsilia degraba
uitandu-se in sus, a vazut pe Iisus, venind, si a inceput a striga la cele ce stateau
de fata: "Iata, ca Iisus vine". Pe care vazandu-L, sfantul ei suflet s-a despartit de
trup, si s-a umplut casa aceea de buna mireasma. Iar cand au spalat-o, au vazut ca
pe mainile si pe genunchii ei, din pricina metaniilor, i se scorojise carnea si era ca
pielea de camila. Si s-a aratat dupa aceea, surorii sale Emiliana, zicandu-i: "Vino
ca fara de tine am praznuit Nasterea Domnului, iar Sfanta dumnezeiasca Aratare
(Boboteaza), iata, cu tine impreuna o voi face". Deci, i-a zis Emiliana: "Dar cui
voi lasa pe sora noastra Gordiana?" Si i-a raspuns ei Tarsila: "Gordiana, iata, cu
mirenii este numarata". Deci, mai inainte de ziua Botezului Domnului, s-a mutat
la vesnica viata.
Iata, ca ati auzit viata tuturora, cum toate trei surorile, mai inainte, cu
fierbinteala inimii catre Dumnezeu au vietuit, dar, apoi, nu au petrecut in aceeasi
nevointa. Si s-a implinit cu dansele cuvantul Domnului: "Multi sunt chemati, dar

putini alesi". Pentru ca cele doua au mostenit viata vesnica, iar cea de a treia, mai
rau decat mirenii pacatosi, in munca s-a sfarsit. Si am grait povestirea aceasta ca
sa ne infricosam de legamantul facut in fata lui Dumnezeu si de dragostea Lui sa
ne lipim cu toata inima, prin viata smerita, si ca niste fii ai lui Dumnezeu sa fim,
ca mila lui Dumnezeu peste noi sa ne odihneasca; Caruia este slava in veci. Amin.

3.
LUNA FEBRUARIE IN 3 ZILE:
pomenirea Sfantului si dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu si a Anei
Proorocita.
Dreptul Simeon era din Ierusalim, ca si Sfanta Ana Proorocita, si, impreuna
cu altii, asteptau venirea lui Mesia, traind in jurul templului si sub indrumarea
Duhului Sfant. Ca, fiind drept si credincios, sufletul lui ajunsese salas al Duhului
Sfant. Izvor de lumina pentru mintea lui, Duhul Sfant era si un izvor de bune
indemnuri pentru faptele lui.
Deci, prin Duhul Sfant i se descoperi ca nu va vedea moartea, pana ca nu
va vedea, pe Mesia. Tot prin Duhul Sfant a fost indemnat sa iasa in intampinare
si sa ia in brate pe Domnul, atunci cand pruncul Iisus a fost adus la templu. Prin
Duhul Sfant i s-a descoperit si toata vestea cea buna, pe care a rostit-o in cantarea
lui, la templu.
Cantarea lui: "Acum slobozeste pe robul Tau Stapane", arata ca marea lui
asteptare s-a implinit si ca poate muri in pace. La vederea Pruncului dumnezeiesc,
pe Care L-a tinut in bratele sale, el nu s-a mai gandit decat la acest Mantuitor, pe
Care il vedea stralucind ca Marea Lumina, care va smulge popoarele lumii din
bezna marelui intuneric. In lume, Iisus avea sa nasca impotriviri; pentru unii,
pricina de ridicare si, prin El, se vor da pe fata gandurile ascunse ale multor inimi.
In viata Lui, va fi insa si o impotrivire, care, pentru Maica Domnului, va fi o
durere, ce-i va strapunge sufletul ca o sabie.
Asemenea, si Sfanta Ana proorocita, prin postul si rugaciunea ei de zi si de
noapte, cu statornicia ei in viata curata, vreme de atatia ani, s-a invrednicit si ea,
de la Duhul Sfant, a vedea pe Mesia in pruncul Iisus si a proorocit si ea cu laude
si multumiri pentru El, zicand catre cei ce erau atunci in templu: "Acest prunc este
Domnul, Cel ce a intarit cerul si pamantul. Acesta este Mesia Hristos, de Care au
proorocit toti Proorocii".
Si asa, facandu-se astazi pomenirea acestora, care au vorbit prin Duhul
Sfant, insemnam si propovaduim infricosatoarea pogorare si iubirea de oameni,
pe care a savarsit-o cu noi Dumnezeu.

Intru aceasta zi, cuvant despre voirea cea buna si cea rea.
Un frate a intrebat pe un staret, zicand: "Ce este, parinte, lucrul cel bun si
ce este voirea cea rea?" Iar parintele acela i-a raspuns lui: "Frate, toata odihna

trupeasca, uraciune este lui Dumnezeu. Ca Insusi a zis: Sa avem si sa alegem


stramta si anevoioasa cale, care sa ne duca pe noi la viata cea vesnica. Deci,
oricine isi alege aceasta cale, acela are voirea cea buna. Si cel ce se infraneaza pe
sine, la tot lucrul, dupa puterea sa, stramtorare isi face lui. Ca a zis Apostolul: Imi
chinuiesc trupul si-l robesc pe el, fapta cea buna facand-o. Vezi, cum si fara voia
trupului sau, acest dumnezeiesc barbat, de buna voia sa, isi robea trupul? Deci,
cel ce are aceasta buna voire a mantuirii, acela in tot locul vietii sale amesteca
putin necaz. Deci, voind ca sa ma culc pe un asternut moale si facut din fulgi, sa
ma intreb: Oare, nu voi face vreun lucrul placut trupului? Pentru care se cuvine
sa-l necajesc putin, adica sa ma culc pe o patura, pentru neputinta trupeasca,
pentru ca cela ce se rusineaza a face asa, nu face bine, ca, iata, unii numai
pamantul au spre odihna, iar altii piatra, precum dumnezeiescul Arsenie, si multi
altii, Unii, inca si spini isi puneau in loc de capatai, alegandu-si lor necazul acesta.
Si iara, de aflu pe aproapele izvor de apa sau bucate, care dau odihna, atunci, ca
un iubitor de lucrare, sunt dator sa-mi aleg cele mai departate, ca sa-mi misc trupul
meu in putin necaz. Inca se cade mie a avea painea cea mai proasta, ca sa ma
stramtorez putin, aducandu-mi aminte de cei ce nicidecum nu mananca bucate,
iar, mai ales, de Stapanul nostru Hristos, Care nu a pregetat sa guste fiere si otet
pentru mine. Aceasta este voia cea dupa Dumnezeu. Iar voia cea dupa trup cauta,
dimpotriva, toata odihna. Ca zic unii: "Inchide degraba usa, ca sa nu ma bata
vantul, sau sa nu ma supere praful. Sau, catre ucenic: Vezi frate, ai afumat fiertura
si nu pot sa mananc, si altele. Aceasta este voia cea rea, sa o tai pe ea si te vei
mantui. Iar de te vezi vinovat la o fapta rea ca aceasta, apoi, singur sa te indreptezi
si sa lepezi de la tine niste patimi ca aceasta si vei scapa de muncile cele vesnice
si toate bunatatile vei dobandi". Fie, deci, si spre mine, pacatosul, mila Domnului,
de vreme ce multe rele si fara numar pacate am facut.

Intru aceasta zi, cuvant despre un talhar, care a omorat un prunc si, care,
facandu-se calugar, s-a mantuit.
A fost un talhar si, venind la ava Zosima, il ruga pe batran, zicand: "Pentru
Dumnezeu, fa mila cu mine, pacatosul, de vreme ce, multe rele si fara de numar
pacate am facut ca doar m-oi curati de rautatile mele". Iar staretul, invatandu-l,
indata l-a facut calugar, dandu-i lui si sfantul chip. Dupa aceasta, i-a zis lui
staretul: "Sa ma crezi pe mine, fiule, ca aici nu vei putea sa petreci, ca de va auzi
dregatorul, indata te va lua pe tine. Ci, asculta-ma pe mine si de voi duce la o
manastire mai departe de aici". Deci, l-a dus pe el la manastirea lui Dorotei, la
marginea Gazei si, vietuind acolo noua ani, a deprins Psaltirea si toata randuiala
calugareasca. Dupa aceasta, iarasi s-a intors la staretul Zosima si i-a zis lui:
"Parinte, fa mila cu mine, da-mi mie hainele cele mirenesti, iar acestea calugaresti,
ia-le". Si, fiindu-i mila, staretul i-a zis: "Pentru ce, fiule voiesti sa faci asa?"
Raspuns-a lui fratele: "Iata ca, dupa ce m-ai imbracat in stantul acesta chip,
parinte, si m-ai trimis la alta manastire, noua ani am petrecut acolo si pe cat am

putut am flamanzit si m-am infranat si, cu toata frica lui Dumnezeu, in tacere mam supus. Si stiu ca bunatatea lui Dumnezeu m-a iertat pe mine de relele mele
cele multe. Dar, cand merg in biserica, sa ma impartasesc la altar, indata imi sta
un prunc si-mi zice mie: Pentru ce m-ai omorat pe mine? Si in nici o zi nu ma
slabeste, mustrandu-ma. Deci, pentru aceasta parinte, voiesc sa ma duc, ca sa mor
pentru pruncul acela, pe care l-am omorat, fara de minte fiind eu".
Dupa aceasta, luandu-si hainele, s-a imbracat intr-insele si a iesit din lavra.
Iar dupa ce s-a dus in cetatea Diospolis, indata, a doua zi, l-au prins pe el si l-au
omorat. Si asa s-a dus la Domnul, curatindu-se de toate pacatele sale si cu Sfintii
numarandu-se.

Intru aceasta zi, cuvant din Pandoc, ca nu se cade a cauta la fata omului.
Fatarnicia si placerea omeneasca le aflam pe amandoua, prihanite si
lepadate de Sfintele Scripturi, de vreme ce cuvintele celor fatarnici sunt viclene si
laudele lor mincinoase, aducand materie lesne stricacioasa in firea omului, ca
lemnele si finul care atata focul. Despre ei, a zis Proorocul: "Cei ce va fericesc,
va inseala pe voi si, in loc de folos, va fac pe voi a pacatui. Ca bogatul aduna
prieteni multi, iar saracul, si de cel ce-i este prieten adevarat, se desparte; si
moartea saracului nebagata in seama va fi". Iar noua nu se cuvine a face asa, ci
datori suntem a ne sfii unul de altul, si nu trupeste sa cautam pe aproapele. Si sa
ne ferim ca intre noi sa nu fie nimic din cele ale prietenilor celor fatarnici; ci,
adica, in Hristos, sa scoatem pe sarac din mainile pacatosilor si sa-l izbavim pe el.
Pentru ca zice Psalmistul: "Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor;
rusinatu-s-au ca Dumnezeu i-a urgisit pe ei" (Ps.52,7). Ca nu este bine a fi rusinat
la judecata. Ca, zice Scriptura: "Sa nu primesti sprijin omenesc pentru sufletul tau,
nici sa te invoiesti cu vreun dregator la judecata". Caci a zis dreptul Iov: "Cautand
la fata voastra nu voi minti". Iar Iacov zice: "Fratii mei, nu cautand la fata omului
sa aveti credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Caci, daca va
intra in adunarea voastra un om cu inele de aur in degete, in haina stralucita, si va
intra si un sarac, in haina murdara, iar voi puneti ochii pe cel care poarta haina
stralucitoare si-i ziceti: Tu sezi bine aici, pe cand saracului ii ziceti: Tu stai acolo,
in picioare, sau: Sezi jos, la picioarele mele, n-ati facut voi, oare, in gandul vostru,
deosebire intre unul si altul si nu v-ati facut judecatori cu socoteli viclene?"
(Iacob, 2, 1-3). Ca nu stiti ce fel de suflet este in acel sarac, nici in cel cu haina
luminoasa si n-ati luat seama ca este si un judecator al gandurilor celor rele. Si
iarasi, mai zice: "Daca pliniti Legea lui Hristos, adica sa iubesti pe semenul tau ca
pe tine insuti, bine faceti. Iar de va uitati la fata, pacat faceti, si veti fi mustrati, de
Lege, ca niste neascultatori". Asemenea si la Pilde, zice: "Nu este bine a se sfii de
fata celui necurat si nu se cuvine a se abate de la dreptate, la judecata. Ca cel ce
zice celui necurat, ca este drept, blestemat este de noroade si urat intre neamuri.
Iar cel ce mustra pe cel necurat, il face lui bine, ca sa vie catre dansul
binecuvantarea". Si Pavel zice: "Nu este fatarnicie la Dumnezeu, cei ce se

socotesc, aici, a fi mari, acolo, nimic nu vor fi. Ca Dumnezeu nu se uita la fata.
Ca i-a zis Dumnezeu lui Samuil, pentru fiii lui Israel: Sa nu te uiti la fata si la
marimea lor, ca omul la fata cauta, iar Dumnezeu la inima priveste". Inca si
Domnul, auzind de la unii: "Iata mama Ta si fratii Tai stau afara, vrand sa Te vada,
a raspuns si a zis, intinzandu-Si mana Sa spre ucenicii Sai: Iata mama Mea si fratii
Mei. Ca, oricine va face voia Tatalui Mei, acela Imi este Mie frate, sora si mama".
A Caruia este slava in veci. Amin.

4.

LUNA FEBRUARIE IN 4 ZILE:

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Isidor Pelusiotul


(+449)
Acest Sfant a fost egiptean de neam si era rudenie cu Teofil si Chiril,
arhiepiscopii Alexandriei, vietuind pe vremea imparatului Teodosie cel Mic (408450). Dumnezeiescul acesta Isidor invatase multa carte si era socotit de istoricii
din vremea lui drept un filosof si un desavarsit indrumator in intelepciunea vietii
si a Sfintelor Scripturi si-si luase drept chip si pilda de viata si de lucrare pe Sfantui
Ioan Gura de Aur.
Si, inca tanar fiind, a lasat slava lumii, bogatia si stralucirea numelui si, toate
socotindu-le gunoaie, s-a dus intr-o manastire din partile Pelusiei si s-a facut
monah. Si, cu multe sudori si osteneli infranandu-si trupul, iar sufletul
infierbantandu-si-l cu tainice si inalte descoperi, s-a facut ca un stalp viu si
insufletit al vietii monahicesti. Si, fiind el sfintit preot si egumen, se vedea de toti
ca petrecea o viata cu adevarat, dupa Sfanta Evanghelie. Si povatuia nu numai pe
cei din manastirea lui, ca au ramas de la el peste doua mii de scrisori, prin care
lumina pe scurt si in minunate cuvinte, pline de folos, pe toti iubitorii de invatatura
din toata lumea, intorcand pe pacatosi, intarind pe cei porniti spre fapte bune, iar
pe cei neascultatori, cu certarea dumnezeiestilor dojeniri indreptandu-i, inca si pe
imparati ii sfatuia si, in scurt, talcuia si lamurea, cu mare intelepciune, tuturor
celor ce intrebau, cuvintele si marturiile dumnezeiestilor Scripturi, indreptand
obiceiurile oamenilor.
Si asa, bine vietuind si dumnezeieste purtrandu-se, la adanci batraneti si-a
savarsit viata, mutandu-se la Domnul.

Intru aceasta zi, invatatura din viata Sfantului Isidor.


Ca un mare ravnitor pentru dreapta credinta si puternic luptator impotriva
ereticilor, ce era, fiind gata a patimi si a muri pentru credinta cea dreapta, Sfantul
Isidor scria, catre hulitorul Tarasie: "Te intreb pe tine, cela ce ne ocarasti pe noi
si te arati aspru judecator: De te-ar pune imparatul asupra cetatii ca sa o aperi, iar
tu ai vedea zidul sapandu-se si sfaramandu-se de vrajmas, ca sa se faca mai
lesnicioasa intrarea in cetate, au n-ai sta impotriva cu toate uneltele si armele,
oprind spargerea zidului si nelasand intrarea vrajmasilor ? Acestea ai face; ca si
cetatea, si pe tine sa te poti apara de vrajmasi, si sa arati a ta credinta si supunere

catre imparat. Dar noua, pe care Dumnezeu ne-a pus dascali Sfintei sale Biserici,
nu ni se cade sa stam cu tarie impotriva unuia ca Arie, care, nu numai ca a ridicat
razboi asupra dreptcredincioasei turme a lui Hristos, ci si pe multi i-a pierdut ? Eu
pentru aceasta pricina nu tin seama de nici o primejdie, ci, mai, bine, doresc ca
toate primejdiile sa le patimesc pentru credinta".
Dar, si celelalte fapte bune ale lui se cunosc din scrisorile sale. Fecioria, al carei
pazitor era, cu deadinsul, o lauda, mai mult decat pe alte fapte bune, numind-o
imparateasa. Insa el nu defaima nici insotirea cea legitima - legiuita -, ca zice, in
epistola sa catre Antonie Scolasticul: "Se cuvine sa asemanam, cu soarele, pe cei
ce pazesc fecioria, iar, cu luna, pe cei ce vietuiesc in vaduvia cea neprihanita, si,
cu stelele, pe cei ce locuiesc in insotire cinstita, urmand in aceasta Sfantului Pavel,
care zice: Alta este slava soarelui, alta slava lunii si alta este slava stelelor".
Inca mai sfatuieste Cuviosul si pe iubitorii de intelepciune, ca mai mult sa se
deprinda la viata cea imbunatatita, decat la frumoasa graire. Ca zice, intr-o
scrisoare, catre Patrim monahul: "Cu buna minte si cu darul firii esti impodobit,
incat cu sarguinta te nevoiesti ca sa graiesti frumos. Insa, calea vietii duhovnicesti,
prin faptele cele bune, sa o urmezi, mai mult decat frumoasa graire. Drept aceea,
daca doresti sa castigi rasplatirile cele fara de moarte, de frumoasa graire
ingrijeste-te putin, iar a face fapte bune, sileste-te, cu mai multa ravna, ca, prin
viata ta si prin bunele obiceiuri, sa luminezi pe cei ce sunt intru intuneric".
Tot Sfantul Isidor mai invata ca omul cel imbunatatit se cade sa nu se
mandreasca pentru lucrurile cele bune, ci gand smerit sa aiba despre sine: "Cela
ce lucreaza fapte bune are cununa luminata. Iar cela ce savarseste multe fapte
bune, insa i se pare ca putin bine a facut, acela, prin aceasta smerita parere despre
sine, mai luminoasa cununa va avea. Dar, este mai drept sa zic: De este in cineva
gand smerit, faptele aceluia se fac mai luminoase. Iar de nu este in el gand smerit,
apoi si faptele bune cele luminoase se intuneca si cele mari se micsoreaza. Drept
aceea, de voieste cineva ca sa-si arate faptele sale cele bune, sa nu le socoteasca
ca sunt mari, ca atunci mari se vor afla. Gandul smerit, insotit de fapta buna, sunt
ca o pereche de boi care trag jugul cel bun a lui Hristos".
Intreaga intelepciune a Sfantului Isidor este aratata, insa, in Epistola lui catre
Paladie, episcopul Elinopolei, prin care il invata, cu tot dinadinsul sa se fereasca
de vorba cu partea femeiasca, caci, desi Scriptura zice: "Vorbele cele rele strica
obiceiurile cele bune", apoi, vorba cu femeile, chiar si buna de ar fi, este insa in
stare a strica pe omul cel dinlauntru, in taina, prin ganduri necurate; ca, desi fiind
curat cu trupul, insa pe suflet il face necurat. Deci, Cuviosul Isidor pe episcopul
acela, care adeseori vorbea cele de folos cu partea femeiasca si care se lauda ca
nu simte patima, sfatuindu-l, ii zicea: "De vorbele cu partea femeiasca, pe cat poti,
sa fugi, bunule barbat, ca cei ce au treapta preotiei, mai sfinti si mai curati se cade
sa fie, decat aceia care s-au dus in munti si in pustie; pentru ca acestia au grija de
sine si de popor, iar aceia, care s-au dus in pustie, au grija numai de ei insisi.
Acestora, care sunt pusi la inaltimea aceasta a vredniciei preotesti, toti le
cerceteaza si le privesc viata, iar cei ce stau prin pesteri, aceia ranile lor le

tamaduiesc, adica singuri isi pregatesc cununi. Deci, de vei avea de facut vreo
slujba la o parte femeiasca, apoi sa-ti stapanesti ochii si, pe cele la care ai mers,
sa le inveti sa priveasca cu curatie deplina. Si, dupa ce vei grai cuvintele care pot
sa le intareasca si sa le lumineze sufletele, indata sa fugi, ca nu cumva vorba cea
lunga sa inmoaie a ta putere si sa o slabeasca. Iar, de vei voi sa fii cinstit de femei
- si, aceasta, mai ales, duhovnicescului barbat, se cade - apoi, sa nu ai cu dansele
prietesug nicidecum si atunci de dansele cinstit vei fi.
Caci, daca doar vorbesti cu dansele, zic unii, nu primesti nici o vatamare. Eu,
insa zic tie, pentru ca toti sa se incredinteze de aceasta, ca si pietrele se sparg de
picaturile de ploaie, care cad totdeauna pe ele. Ia aminte la ceea ce graiesc; ca, ce
este mai tare decat piatra si ce este mai moale decat apa si mai ales, decat picaturile
de apa ? Insa, desimea picaturilor ce staruie biruieste totdeauna si firea. Deci, daca
firea cea nemiscata se schimba, apoi, cum nu va fi biruita si rasturnata voia
omeneasca, cea atat de schimbatoare ?" Astfel, sfatuind Cuviosul Isidor pe
episcopul Paladie, ne povatuieste si pe noi toti la viata cea cu intreaga
intelepciune, ca nu numai sa ne pazim de caderea trupeasca, dar si sufletul sa-l
ferim intreg de gandurile ce-l strica. Si multe fapte bune, de tot felul, invata
Cuviosul pe toti, prin scris si prin viu grai si, ajungand la adanci batraneti si
placand lui Dumnezeu, s-a sfarsit in pace.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre citirea cartilor.


Un frate dintr-o manastire cu viata de obste se lenevea spre invatatura si a
intrebat pe parintele sau, zicand: "Ce inseamna aceasta, parinte, ca, iata, ma
ostenesc la Scripturi si nimic nu inteleg". Si staretul i-a raspuns lui, zicand: "Fiule,
oile, cand afla pasune, cu multa dulceata mananca si adesea inghit hrana
nerumegata, sarguindu-se fiecare sa apuce cat mai mult si sa puna intru sine hrana,
iar dupa aceea stand, isi rumega hrana. Asa si tu, fiule, cata vreme ai ajutor si buna
vreme, invata-te pe tine cat poti, fara lenevire, din dumnezeiestile Scripturi si te
va lumina Dumnezeu; ori, din vorbele batranilor auzind, te vei deprinde sau
deprinzandu-te singur, vei intreba sau de la cei ce invata binele, vei deprinde ceva
sau Insusi Domnul, in liniste, iti va grai in inima ta numai sa nu pierzi intru lene,
vremea si puterea cea data tie de la Dumnezeu".

Intru aceasta zi, cuvant despre tacere.


Un sihastru statea in munte si sporise in frica lui Dumnezeu, la locul acela, in
partile marelui Antonie. Si multi, din cuvintele lui si din fapte, se foloseau. Deci,
asa aflandu-se el, l-a pizmuit vrajmasul impotriva tuturor faptelor lui cele bune si
i-a strecurat in minte una ca aceasta: luand tu frica lui Dumnezeu, nu ti se cade
tie, ca sa-ti slujeasca altii, nefiind tu vrednic ca sa slujesti altora, ci te scoala de-ti
slujeste macar tie insuti. Drept aceea, dar, sa mergi si sa-ti vinzi cosnitele tale in
cetate si sa-ti cumperi cele trebuincioase tie, apoi sa te intorci la liniste si sa nu
pui aceasta greutate asupra nici unuia. Insa, aceasta il sfatuiau pe dansul
inselatorul, pizmuindu-i linistea lui, indeletnicirea cea buna spre Dumnezeu si
spre folosul multora, pentru ca, de pretutindeni, vrajmasul se sarguieste a ne vana.

Deci, el care fusese candva minunat, vestitul si laudatul pustnic, ca la un gand


bun, supunandu-se, a iesit din chilia sa. Dar, nu era iscusit intru cele multe
mestesuguri ale diavolului; ca mult vorbind cu o femeie, si aflandu-se intr-un loc
pustiu si urmarit de diavolul, din neluare aminte, a cazut cu dansa in pacat. Apoi,
indata, aducandu-si aminte ca s-a bucurat vrajmasul de caderea lui, a cazut intru
deznadejde, de vreme ce intristase pe Duhul Sfant, pe ingeri si pe Sfintii Parinti,
dintre care multi prin cetati au biruit pe vrajmasul. Si se intrista de acestea foarte,
neaducandu-si aminte ca Domnul gata este sa dea putere celor ce nadajduiesc spre
Dansul si, uitand de tamaduirea greselii, voia sa se arunce pe sine spre moarte, in
repejunea raului, spre desavarsita bucurie a diavolului. Dintr-o mare durere
sufleteasca ca aceasta, i-a slabit si trupul. Si, de nu i-ar fi ajutat lui Milostivul
Dumnezeu, ar fi murit fara de pocainta, spre bucuria dracilor. Insa, mai pe urma,
venindu-si intru sine, gandea cum ar putea sa arate mai multa osteneala in pocainta
si in grea patimire, ca sa milostiveasca pe Dumnezeu, prin lacrimi si prin tanguire.
Deci, s-a dus iarasi la chilia sa si zavorandu-si usile, a inceput a plange, asa cum
ar plange deasupra unui mort si a se ruga lui Dumnezeu, postind si priveghind cu
sarguinta, pana si-a topit trupul sau de tot. Iar fratii, dupa obicei, au inceput a veni
la dansul, pentru folosul lor si bateau in usa. Iar el le raspundea: "Nu veti putea
deschide, pentru ca am dat fagaduinta lui Dumnezeu, ca sa ma pocaiesc un an":
Si le zicea: "Rugati-va pentru mine, nevrednicul". Iar altceva nimic nu le
raspundea, ca sa nu se sminteasca, auzind de caderea lui in pacat, pentru ca era la
dansii cinstit foarte si mare intre calugari.
Deci, s-a implinit anul, pocaindu-se cu dinadinsul. Iar spre ziua Pastilor, in
noaptea invierii, intocmind o candela dintr-un vas, a ingrijit-o si a umplut-o cu
untdelemn si inca, de seara a inceput sa se roage, zicand: "Indurate si milostive
Doamne, Cela ce voiesti ca sa se mantuiasca toti pacatosii si la cunostinta
adevarului sa vina, la Tine am scapat, Mantuitorule al sufletelor noastre.
Miluieste-ma pe mine, cela ce mult Te-am maniat si, spre bucuria vrajmasului,
multe rele am facut si, iata, ca mort sunt, ascultand la vrajmasul, iar Tu, Cela ce
pe cei necurati si nemilostivi ii miluiesti, inveti a milui pe aproapele milostiveste
spre a mea smerenie, ca nimic nu este cu neputinta la Tine, ca langa iad s-a pogorat
sufletul meu. Fa mila cu a Ta zidire, ca bun esti, Cela ce, in ziua Invierii celei de
apoi, vei ridica trupurile cele risipite si topite, auzi-ma pe mine, ca a slabit sufletul
meu si mi s-a topit ticalosul meu trup, pe care l-am spurcat, dar m-am lipit spre
frica Ta si, sculandu-ma, am indraznit a schimba pacatul in pocainta. Doua pacate
am: caderea si deznadajduirea. Inviaza-ma pe mine, cel sfaramat. Si porunceste
ca din focul Tau sa se aprinda aceasta candela, ca, asa, sa primesc incredintare de
milostiva Ta iertare, cea cu indurare. Apoi, in cealalta vreme a vietii ce-mi vei
darui, voi pazi poruncile Tale si frica Ta nu o voi parasi. Ci, mai cu dinadinsul,
decat pana acum iti voi sluji Tie." Si acestea zicand, in noaptea Sfintei Invieri, cu
lacrimi multe graind, s-a sculat ca sa vada de i s-a aprins candela. Si, vazand ca
nu i s-a prins, iarasi cazand cu fata la pamant se ruga Domnului zicand: "Stiu
Doamne, ca dupa nevointa mea era sa fiu incununat, dar, nepazindu-mi eu cararile

mele, m-am tras mai mult spre dulceala trupeasca si m-am aruncat in munca celor
necurati. Deci, milostiveste-te, Doamne, ca, iata, iarasi marturisesc bunatatii Tale
pacatul meu cel rau inaintea tuturor ingerilor si dreptilor si, de nu s-ar sminti
oamenii, apoi si inaintea a toata lumea as marturisi caderea mea in pacat.
Miluieste-ma pe mine cel ce ma marturisesc Tie, ca si pe altii sa-i invat, Doamne
inviaza-ma pe mine." Asa, de trei ori rugandu-se, a fost auzit. Si, sculandu-se, sia aflat candela luminos arzand si s-a bucurat mult intru nadejde, ca i-a dat lui
adeverire Dumnezeu. Si se minuna si de darul lui Dumnezeu cel atat de mare si
de milostiva Lui iubire de oameni. Si se veselea cu duhul ca l-a incredintat pe el
Dumnezeu de iertarea pacatului sau, auzindu-i smerita lui rugaciune si zicea:
"Multumesc Tie, Doamne, ca in aceasta vremelnica viata m-ai miluit pe mine,
nevrednicul, prin semnul acesta mare si nou, dandu-mi mie indrazneala catre Tine.
Ca ierti, cu milostivire, sufletele cele zidite de Tine".
Asa petrecand el intru marturisire, a rasarit ziua si, veselindu-se in Domnul, a
uitat de trupeasca hrana, in ziua aceea, de bucurie. Iar focul din candela aceea l-a
pazit in toate zilele vietii sale, adaugand intr-insa untdelemn, ca sa nu se stinga.
Si iarasi, a petrecut in dansul Duhul lui Dumnezeu, fiind stiut de toti si tuturor de
folos. Iar, cand a fost sa se duca din viata aceasta, i s-a aratat lui de la Dumnezeu,
de mai inainte, ceasul sfarsitului sau si si-a dat cu pace sufletul in mainile lui
Dumnezeu, a Caruia este slava, in vecii vecilor. Amin.
5.
LUNA FEBRUARIE IN 5 ZILE:
Pomenirea Sfintei Mucenite Agata (+251)
Aceasta Sfanta a fost dintr-o cetate a Siciliei, ce se chema Palermo,
fecioara de neam ales si plina de averi pamantesti, si era stralucita cu frumusetea
trupului, iar dragostea lui Hristos era podoaba sufletului ei.
Deci, imparatind paganul Decius, iar Quintilian, fiind pus de dansul
conducator ai Siciliei, a iesit paganeasca porunca pentru prigonirea si uciderea
crestinilor. Si conducatorul auzind de aceasta fecioara, ca este crestina, cuprins de
ganduri necurate, a poruncit sa fie adusa la judecata lui, in cetatea Catania. Iar ea,
pe drum, intre ostasi, nu incela a-l ruga pe Hristos sa o intareasca, sa-si
marturiseasca credinta sa.
Deci, intrad in Catania, a poruncit dregatorul sa o duca in casa unei femei
necredincioase, anume Afrodizia, ca sa o desparta de credinta in Hristos si sa o
intoarca spre dragostea lumeasca. Dar ea, tinandu-se tare in credinta, dorea sa
moara mai bine, de muceniceasca moarte, decat sa se lepede de Hristos. Drept
aceea, a fost dusa inaintea lui Quintilian si, marturisind ea pe Hristos, dregatorul
porunci, dupa alte chinuri, sa i se taie amandoi sanii, cu toate ca il mustra Sfanta,
zicand: "Nu te sfiesti, calaule, a taia piept de femeie, pe care si ti l-ai supt la maica
ta ?" Dar a vindecat-o noaptea Dumnezeu, in temnita prin aratarea Sfantului
Apostol Petru. Deci, au scos-o, iarasi, la judecata si, ramanand statornica in
credinta, au tarat-o pe cioburi ascutite si au ars-o cu carbuni aprinsi.
Si asa, aruncata fiind in temnita, si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.


Sezand oarecand ava Arsenie in Canop, a venit de la Roma o fecioara de
la curtea imparateasca foarte bogata fiind si tematoare de Dumnezeu, vrand sa-l
vada pe el. Si a primit-o pe ea Teofil arhiepiscopul Alexandrinei si l-a rugat pe el,
sa-l induplece pe staret, sa o primeasca pe ea. Apoi, ducandu-se, arhiepiscopul a
rugat pe staret, graind: "A venit o fecioara din Roma, spunand ca este de neam de
la curte si voieste sa te vada". Iar staretul n-a voit s-o primeasca pe ea. Iar, dupa
ce i-a spus ei aceasta, indata a poruncit sa puna saua pe asina, zicand: "Cred lui
Dumnezeu ca-l voi vedea pe el, ca sunt si in cetatea noastra destui oameni, dar eu
prooroc am venit sa vad." Iar dupa ce a venit aproape de chilia staretului, dupa
purtarea de grija a lui Dumnezeu, acela era in afara chiliei si, vazandu-l, acea
fecioara a cazut la picioarele lui. Iar el a ridicat-o cu manie zicandu-i: "Daca
voiesti sa-mi vezi fata, vezi-o acum". Iar ea, de rusine, n-a cautat la fata lui. Si ia zis ei staretul: "Au n-ai auzit de faptele mele, inca mai voiesti sa le si vezi pe
acestea ? Si cum ai indraznit sa faci atata cale pe mare ? Au nu stii ca femeie esti
? Si nu ti se cade a iesi singura ? Sau, inca, dupa ce te vei duce la Roma, vei spune
si la altele ca ai vazut pe Arsenie, drum de femei facand pe mare, ca sa vina la
mine ?" Iar ea a zis: "De va voi Dumnezeu sa ma duc, nu voi indrepta pe nimeni
sa vie aici, ci te roaga pentru mine". Apoi el, raspunzand, i-a zis: "Ma voi ruga lui
Dumnezeu, ca sa piara si pomenirea ta din inima mea." Deci, auzind aceasta a
iesit scarbita si tulburata cu mintea. Iar, dupa ce a mers ea in cetate, indata, de
mare suparare, a cazut bolnava. Si i-a spus arhiepiscopului ca-i bolnava. Deci el,
venind la dansa, o ruga sa-i spuna care este boala ei. Iar ea i-a zis lui: "Bine era
de n-as mai fi venit eu aici. Ca am zis staretului: Pomeneste-ma, parinte. Iar el mia zis mi-e: Ma voi ruga lui Dumnezeu ca sa piara si pomenirea ta din inima mea
si, iata, eu mor de suparare". Deci, i-a zis ei arhiepiscopul: "Au nu stii ca femeie
esti, iar vrajmasul prin femei face razboi sfintilor ? Pentru aceasta, intr-acest chip
ti-a grait tie staretul insa, pentru suflelul tau se roaga pururea". Apoi asa i s-au
mangaiat gandurile sale si s-a dus cu mare bucurie la casa ei.

Intru aceasta zi, cuvant de invatatura al Sfantului Efrem, despre nevointa


calugareasca.
Fratilor, nevoiti-va ca niste ostasi imparatesti, pana ce aveti vreme, aceasta
stiind-o ca, pentru cununa cea nestricacioasa, ni s-a pus noua nevointa, spre
curatirea pacatelor si spre viata cea vesnica. Faceti-va, dar, curata mintea cea
intreaga, in toate faptele voastre, caci ea este maica ascultarii. Inca sa lepadati de
la voi imputinarea si molesirea sufletului si sa va imbracati cu credinta cea curata,
ca, vazand Domnul silinta sufletelor voastre, sa va intareasca pe voi cu toate
faptele cele bune. Sa urati, pentru Domnul, lenevirea cea rea, cu toata puterea,
precum si naravul cel rau si vrajba, asa precum ati lasat pe parintii vostri trupesti,

prietenii si averile, ca, daca, de la inceput va veti slabi cu gandul, apoi osteneala
veti avea si paguba.
De s-ar intampla noua ceva rau, sa nu cartim, pentru Domnul, ca, cela ce
carteste paguba isi face lui, caci, dupa asa intelegere lucreaza, si nu dupa scopul
duhovnicesc. Deci, tu, inlelept fiind, sa nu urasti pe fratii cei mai slabi, nici sa nu
ravnesti la cei ce vietuiesc fara de frica lui Dumnezeu. Si iarasi zic: Sa nu urasti
pe fratele tau, ca poate, vreo patima, pe care tu nu oi stii, l-a impresurat pe el, si,
pentru aceasta, a ajuns la neputinta. Ci, mai vartos se cade, a-l milui si a te ruga
pentru el, macar de te-a si suparat cu nemilostivirea sa, iar tu, te nevoiesti bine.
Cunoaste, iubitule, pe cele nestricacioase si aminteste-ti de vapaia cea
vesnica care va arde pe cei pacatosi. Sa plangi, ca ai gresit, inca si pentru mine,
pacatosul, sa plangi, pentru ca iertare de pacate sa ne daruiasca Domnul, a Caruia
este marirea, acum si pururea.

6.
LUNA FEBRUARIE IN 6 ZILE:
Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Vucol, episcopul Smirnei
(+100)
Acesta s-a nascut in partile Smirnei. Din copilarie s-a deprins a trai in
deplina curatie trupeasca si sufleteasca. Traind pe vremea cand Sfintii Apostoli
propovaduiau in toata lumea credinta cea noua in Iisus Hristos, Sfantul Vucol a
primit dreapta credinta si s-a facut el insusi vrednic vestitor al invataturii
crestinesti. Si, facandu-se vas iscusit al Duhului Sfant l-a aflat pe el Sfantul
Evanghelist Ioan, Apostolul cel iubit al lui Hristos, care, hirotonindu-l pe el
episcop, l-a asezat in marea cetate a Smirnei. Si aici a pastorit cu cinste, cu
intelepciune si cu dragoste, turma credinciosilor, vreme indelungata, aducand pe
multi la cunoasterea adevarului si botezandu-i in Hristos. Deci, mai inainte de
moartea sa, a lasat urmas in locul sau si pastor al oilor sale si dascal, pe fericitul
Policarp. Si asa s-a mutat la Domnul, din viata aceasta pamanteasca, in ziua de 6
februarie.

Intru aceasta zi, cuvant despre Pavel episcopul, care traia in Antiohia,
lucrand ca zidar.
Spunea un oarecare parinte despre acest episcop Pavel, care, lasandu-si
episcopia sa, a mers la Antiohia si se hranea, lucrand la zidarie, impreuna cu
zidarii. Intru aceasta vreme era acolo un conducator al Rasaritului, anume Efrem,
om evlavios si foarte milostiv. Acela se ingrijea acum de ridicarea cetatii, care era
cazuta de la cutremur. Odata, intr-o dupa amiaza, cand se odihneau lucratorii, a
vazut Efrem pe episcop odihnindu-se si, de la dansul pana la cer, ridicandu-se un
stalp de foc. Si, aceasta a vazut-o nu o data, nici de doua ori, ci de mai multe ori.
Iar Efrem indata s-a inspaimantat, pentru ca aceasta era ca un semn infricosator si

plin de mirare. Si gandea in sine ce poate insemna aceasta ? Si nu se dumirea, de


vreme ce nu stia ca lucratorul acela era episcop si il vedea pe dansul in niste
zdrente imbracat si acelea foarte murdarite si simplu se arata si omul, obosit de
multa foame si infranare si sfaramat de oboseala cea multa.
Deci, l-a chemat pe el Efrem, vrand sa afle de la el, ce fel de om este si din
ce tara ? Si a inceput, luandu-l deoparte, a-l intreba pe el: "De unde esti, tu, omule,
si cum te cheama pe tine ?" Iar el, raspunzand, a zis: "Eu unul din cei de rand sunt,
sarac al cetatii acesteia si nu cunosc vreun mestesug ca sa ma hranesc mai lesne
pentru aceea lucrez la zidaria aceasta si Dumnezeu ma hraneste pe mine cu
osteneala mea". Iar Efrem, de Dumnezeu fiind indemnat, i-a raspuns lui, zicand:
"Sa ma crezi, ca nu te voi lasa pe tine pana ce nu-mi vei spune adevarul despre
tine, ca nu poti sa ascunzi cele despre tine". Atunci a grait Pavel: "Sa-mi dai mie
fagaduinta, inaintea lui Dumnezeu, ca nu vei spune nimanui cele despre mine".
Atunci i s-a jurat lui fericitul Efrem, ca nu va spune nimanui, cat timp va voi
Dumnezeu ca sa fie ei in viata aceasta. Deci, el i-a spus lui, zicand: "Eu sunt
episcop, iar pentru Dumnezeu, lasandu-mi episcopia mea, am venit aici, pentru ca
pe aici nu ma cunoaste nimeni si cu aceasta nevointa lucrez si, din osteneala mea,
imi adun mie hrana, iar cealalta o dau la saraci milostenie, stiind ca, prin jertfe ca
acestea, se imblanzeste Dumnezeu. Iar tu poarta-ti grija de milostenia ta, pentru
ca in aceste zile, Dumnezeu te va ridica pe tine la scaunul acesta al arhiepiscopiei
si al cetatii lui Dumnezeu si al Bisericii, ca sa pastoresti pe poporul Sau, pe care,
cu al Sau sange l-a castigat Hristos, adevaratul Dumnezeul nostru". Care lucru sa si intamplat, dupa putine zile.
Deci, acestea auzindu-le, fericitul Efrem a proslavit pe Dumnezeu, zicand:
"O, cati tainuiti robi ai Sai are Dumnezeu si deci Lui, unuia stiuti !" Iar noi, acestea
auzindu-le, fratilor, sa ne nevoim pentru milostenie, sporind in dreapta credinta.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Teodor Studitul, despre dreapta


petrecere a calugarilor.
Parintilor si fratilor, datoria avand sa va graiesc cuvant de mangaiere, va
sfatuiesc sa faceti madularele voastre slujitoare dreptatii, spre sfintire, dupa cum
zice Apostolul. Sa castigati cu prisosinta dumnezeiasca intelepciune, ca sa puteti
patrunde tainele cinului nostru ingeresc, cu toate ca voi v-ati si daruit cu totul lui
Dumnezeu si cu smerenie, in toate zilele indurati patimire, atat pentru suflet cat si
pentru trup; caci si ostenelile sufletului, ca si cele ale trupului, in acelasi chip sunt
primite de Dumnezeu.
Pentru ca unul se nevoieste la citire, altul la rugaciune, unii stau inlauntru
si lucreaza cu mainile, altii au ascultari in afara, unul sapa via, altul ara pamantul,
iar altul ciopleste; nimeni nu sta fara de lucru si toti se ostenesc, dupa putinta lor.
Si dupa cum mi se pare, nici cel ce sta la usa, sa ia aminte la cei ce intra si la cei
ce ies, nici cel ce izgoneste pasarile de la roade, nu stau degeaba, fara lucru. Ca si
ei implinesc trebuinta cea de obste pentru intregul trup si, daca savarsesc un lucru

cat de mic, se socotesc, insa, ca picior sau deget al trupului. Asadar, daca ne
socotim toti un suflet si o voie, asa sa ne aratam totdeauna.
Sa nu va smintiti cu indaratnicia si sa luati parte la munca obsteasca numai
pentru a fi vazuti acolo, ci sa impliniti porunca cu bunavointa. Sfintiti-va mainile
cu slujba ce vi s-a dat, ca sa aduceti lui Dumnezeu jertfa bine primita. Caci, cu
adevarat, jertfa este fapta voastra! Oare, nu sunt hraniti cei pe care ii primim in
orice zi ? Nu saturam zilnic pe batrani ? Nu dam strainilor paine, legume, vin si
orice are manastirea ? Nu primiti pe prietenii care vin la voi. Si nu sunteti hraniti
si voi toti ? Toate acestea sunt prinosuri aduse lui Dumnezeu, ca El zice: "Mila
voiesc; nu jertfa". Adica, sa fim milostivi. Insa tot ce se da, nu dau numai eu, ci
dam toti, fie argint, fie vesminte, fie orice altceva, ca fiii mei sunteti voi si
impreuna impartasim si cele sufletesti si cele trupesti. Inima mea arde pentru voi
toti, macar ca pacatos sunt; pe fiecare il imbratisez cu dragoste duhvniceasca si pe
toti va tin la pieptul meu, dorind sa va feresc de orice ispita si sa va mangii in
orice clipa.
Asadar, nici unul sa nu se impotriveasca altuia si nimeni sa nu defaime.
Pentru aceea, traiti in pace si iubiti-va intre voi cu dragoste duhovniceasca,
cinstiti-va si ajutati-va unul pe altul. Cei mai mici sa cinsteasca pe intai-statatori
ca pe mine, dandu-le ascultare in toate. Iar, daca vreunul nu se supune cuvantului
meu, acela nu-mi este fiu.
Nevoiti-va sa dobanditi castiguri sufletesti, fiind cu privegherea la slujbe
si cu luare aminte la rugaciune. Nevoiti-va si trupeste, trudindu-va la lucru, ca sa
aveti indestulare de paine si de legume si putin vin, pentru cei bolnavi. Cei care
vor sa se infraneze, aceia sa posteasca, insa, in Saptamana luminata, m-au suparat
unii, care n-au voit in nici un chip sa bea vin. Am spus lor ca si infranarea se
porunceste sa fie cu socoteala. Acuma, insa, deobste poruncesc voua, ca, in
vremea cand se mananca de doua ori pe zi, sa aveti odihna si de la metaniile cu
genunchi la pamant; iar, daca vrea careva sa adauge la infranarea sa, sa se
indestuleze numai cu paine si cu apa, in afara de sambete si Duminici. Daca va
lua seama ca slabeste, sa bea putin vin, pentru intarire si sa manance de doua ori
pe zi. Cei neputinciosi, insa, totdeauna sa bea cate putin vin. Dar sa nu se
sminteasca nici cel care bea, socotindu-se osandit, nici cel care nu bea,
mandrindu-se, ca si cand ar face mare lucru. Ca pentru mancare si bautura, cand
se face cu socoteala si cu binecuvantare, nu ne osandim, nici nu ne indreptam
inaintea lui Dumnezeu, cand se face pentru intarirea firii. De folos este, insa, celor
tineri sa nu bea vin. Ca au poruncit atat dumnezeiescul si marele Vasilie, cat si
Sfantul Marcu si alti parinti, sa nu bem vin, in afara celor bolnavi si slabi. Cu toate
acestea, mai buna este infranarea. De aceea, cand este dezlegare la vin, sa va
multumiti cu un singur pahar, iar, daca unii doresc, se pot lipsi cu totul de vin.
Slava si cinstea cereasca sa va incununeze, mila, pacea si darul lui
Dumnezeu sa va ajute si rugaciunea Parintelui nostru Teodor, sa ne intareasca si
sa ne pastreze nevatamati. Dumnezeului nostru, slava !

7.
LUNA FEBRUARIE IN 7 ZILE:
pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Partenie, episcopul Lampsacului
(+318).
Acesta a trait pe vremea imparatiei marelui Constantin, ca fiu al lui
Hristofor, diaconul bisericii din Melitopolis. Dar, neinvatand carte la vreme,
Partenie ducea viata unui om de rand. Se indeletnicea, insa, cu toata lucrarea
faptelor bune. Deci, fiind pescar de meserie, se ostenea si pe vreme buna si pe
vreme rea, ca sa poata fi de folos si sa ajute, facand daruri, ca socotea mai de pret
binele si multumirea semenilor sai, decat binele si multumirea sa. Iar evlavia si
bunatatea cea ascunsa, pe care o luase in dar de la Dumnezeu, erau atat de mari,
ca se facuse vestit in tot tinutul sau.
Pe acesta aflandu-l fericitul Filip, episcopul Lampsacului, a poruncit unor
dascali de seama, sa-l invete citirea Sfintelor Scripturi si temeiurile credintei, apoi
l-a sfintit preot in cetate. Deci, facandu-se chip si pilda tuturor cu binefacerile sale
si invrednicindu-se si de darul facerii de minuni, Partenie, dupa moartea lui Filip,
a fost sfintit episcop al Lampsacului de catre Achile, mitropolitul Cizicului.
Si asa, pastorind cu intelepciune si cu daruire Biserica, sporind numarul
dreptcredinciosilor si pe multi pagani aducandu-i la credinta, la adanci batraneti
si incununat de fapte bune, Sfantul Partenie episcopul s-a mutat la Domnul.

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre o calugarita, care a fugit in
pustie, din pricina unui tanar.
Spunea Ioan Moabiteanul ca era o fecioara oarecare, anume Mastridia,
frumoasa la chip, care se nevoia in Ierusalim, postind si sporind mult in Domnul.
Deci, din uneltirea diavolului, s-a nascut un gand rau in inima unui tanar, asupra
fecioarei acesteia. Iar minunata fecioara, intelegand gandul cel rau si pierzator al
tanarului aceluia, luand bob muiat, l-a pus intr-un cos si s-a dus in pustietate, prin
departarea sa facand, astfel, odihna inimii tanarului, ca sa nu-l mai tulbure pe
dansul gandul cel rau.
Iar, dupa multi ani, a voit Dumnezeu a arata viata cea buna a acelei
fecioare, pline de barbatie. Un oarecare parinte, umbland prin pustia Iordanului, a
vazut pe fericita aceea si i-a zis ei: "Maica, ce faci in pustia aceasta?" Iar ea, vrand
sa se ascunda, a zis catre dansul: "Iarta-ma, ca am ratacit calea". Iar el, de la
Dumnezeu cunoscand lucrul ei, a zis: "Sa ma crezi pe mine, maica, nici nu te-ai
ratacit, nici nu cauti calea, ca minciuna este de la diavol. Ci, sa-mi spui mie
pricina, cu adevarat, pentru care ai venit aici." Atunci a zis fecioara: "Iarta-ma,
parinte, pricina este ca mintea unui tanar incepuse a se sminti asupra mea si, pentru
aceea, voind ca mai bine sa mor aici, decat aceluia sa-i fiu spre pierzare si spre
impiedicare, dupa cuvantul Apostolului". Deci, a zis, catre dansa, staretul: "Dar
de cati ani stai aici?" Iar ea a raspuns: "Cu darul lui Dumnezeu, petrec aici de

saptesprezece ani". Iarasi a zis ei staretul: "Intru atatia ani, cu ce te-ai hranit?" Iar
ea, luand cosul acela, in care avea boaba inmuiate, i-a zis lui: "Acest cos pe care
il vezi la mine, l-am scos din cetatea in care am fost. Si acest fel de purtare de
grija a avut Dumnezeu pentru mine, smerita, incat atatia ani am mancat din
boabele acestea, si nu s-au sfarsit, nici nu s-au invechit. Si sa stii, parinte, ca, asa
m-a acoperit binecuvantarea Domnului incat, in saptesprezece ani, nu m-a vazut
pe mine nici un om, fara numai tu unul, astazi". Iar staretul, auzind aceasta de la
dansa, s-a dus, slavind pe Dumnezeu, pe Cel ce i-a dat ei atata dar si rabdare.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre cum se
cade a sta in biserica.
Ce poate fi mai infricosator decat aceste lucruri. Ca biserica este cer si ca,
mai inainte, si casele erau biserici, iar acum biserica este mai defaimata chiar decat
o casa. Ca intr-o casa este randuiala si fiecare isi face slujba lui, iar in biserica este
mare tulburare si neincetata framantare de lume, ca intr-un targ. Si doar stiti ca
biserica nu este loc de petrecere, ci loc sfant si ingeresc este, imparatia lui
Dumnezeu si insusi cerul. Adu-ti aminte de Sfanta Masa aceasta, pentru ce pricina
este pusa si Cine se afla pe ea.
Stiu ca cel nebotezat nu cunoaste aceasta taina, dar tu stii ce sa intelegei,
cand auzi pe Proorocul, zicand: "Asa zice Domnul, departati-va de la pamant si
va suiti la cer". Ca biserica cer se numeste. Adu-ti aminte al cui Nume se cinsteste
in biserica!
Iar acum, voi faceti in biserica mai mult ras decat in targ. Ca, la adunarile
voastre lumesti, stati linistiti si nici o galceava, nici vorba, nici strigare, nu se face
intre voi. Iar aici, unde Dumnezeu din cer vorbeste sfinte si infricosatoare lucruri,
cei ce voiti sa vorbiti desertaciuni, va aflati ca la o petrecere. Au, doara, nu aveti
case? De biserica lui Dumnezeu nu tineti seama si vorbiti si cu cei ce voiesc sa
taca. De vorbiti de ale voastre treburi, nu va opresc, dar vorbiti acasa la voi, la
masa, la baie si la targ. Dar la biserica este loc al petrecerii ceresti, loc de
rugaciune si de invatatura, loc de mantuire. Iar voi faceti din biserica iarmaroc,
pravalie a schimbatorilor de bani, loc de impodobire a femeilor, unde ne umplem
ochii de desfranare, loc de vanzare si cumparare, loc unde se pun la cale casele,
oastea, judecatile; toate la biserica le poti vedea.
Noi, in toate zilele, ne intrebam si ne ingrijim, ca doar veti castiga ceva de
folos la biserica si, asa, sa va duceti acasa, iar voi, mai vartos, spre sminteala si
spre pacate va adunati, in loc sa va curatiti de ele. Deci, roaga-te ca sa ingelegi,
iar mai vartos se cade a tacea, ca linistea si tacerea ta, primind-o Dumnezeu sa te
faca pe tine intelept. Iar daca nu poti sa taci, iesi din biserica, ca sa nu fii altora
spre sminteala.
Un singur glas se cade sa fie in biserica; precum suntem un singur trup al
lui Hristos, asa si o singura lucrare este Sfanta Biserica, adica, sa stam cu frica, sa

ascultam, sa luam aminte si sa ne rugam. Ca si episcopul tacand, sta si slujitorii


una canta, iar noi, toti, raspundem intr-un singur glas.
Deci, sa nu lasam adevarul, alergand dupa umbre si naluci. Slobozi sa ne
facem de lucrurile vrajmasului si de rautatile ce se fac intre noi. Sa deprindem, in
loc de lacomie, milostenia, iar in loc de ura, iubirea de oameni. Si asa facand, ne
vom indulci de bunatatile cele de acum si de cele ce vor sa fie, prin Iisus Hristos,
Domnul nostru, a Caruia este slava in veci! Amin.

8.

LUNA FEBRUARIE IN 8 ZILE:

pomenirea Sfantului, slavitului marelui Mucenic Teodor Stratilat


(+320).
Acesta a trait pe vremea imparatului Licinius (308-321), tragandu-se cu neamul
din Evhaita. Si, fiind un general viteaz numele de Stratilat arata ca era un mare
conducator de oaste , imparatul ii incredintase carmuirea cetatii Heracleea, langa
Marea Neagra. Si intrecea Sfantul pe multi, cu podoaba sufletului, cu frumusetea
trupului si cu puterea cuvantului si multi cautau sa-l aiba prieten. Pana si Licinius
imparatul dorea sa-l intalneasca, macar ca auzise ca era crestin. Auzind insa ca
acest dregator al sau, nu numai ca s-a indepartat de cinstirea zeilor, dar dar se
ostenea si cu propovaduirea credintei in Hristos, si indeamna, pe toti, sa se lepede
de inchinarea idolilor, imparatul hotara sa-l cerceteze el insusi si, de nu se va
intoarce, cu infricosatoare moarte sa-l piarda.
A mers, deci, in Heracleea imparatul si, la cererea Sfantului Teodor, I-a dat
acestuia ingaduinta sa ia idolii de aur acasa la el, spre a-I cinsti, dupa datina. Dar,
ducandu-I acasa, Sfantul a sfaramat idolii in bucati si I-a impartit la saraci. Iar
daca s-a facut ziua, Maxentiu sultasul a spus imparatului, ca a vazut capul de aur
al zeitei celei mari, Artemida zeita care fusese data in ajun Sfantului Teodor ,
si ca acum era purtat de un sarac. Si acesta, fiind intrebat, a marturisit ca, de la
Teodor Stratilat l-a primit. Si imparatul, auzind, de o fapta ca aceasta, a ramas mut
de manie. Deci, poruncind slujitorilor, Sfantul a fost prins si adus inaintea sa. Si,
marturisind el ca toate cele spuse de sultas sunt adevarate, Sfantul a fost osandit
la chinuri grele. Si a indurat Sfantul Teodor, cu credinta si cu barbatie, toate
chinurile; si patimind, neincetat propovaduia credinta in Hristos. Deci, imparatul,
vazand ca nu poate sa-l intoarca la zadarnica cinstire a idolilor, a poruncit sa I se
taie capul si, astfel, s-a savarsit in ziua de 8 februarie. Iar sfintele lui moaste au
fost ingropate in cetatea de nastere, Evhaita, care mai apoi s-a numit Theodoropol,
in cinstea Sfantului.
Peste multa vreme, in anul 1260, ele au fost duse la Venetia, unde se afla si
astazi. Tot in Venetia se afla si o statuie a Sfantului Teodor, asezata pe un stalp,
din vestita piata a Sfantului Marcu.

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Prooroc Zaharia.

Numele Zaharia insemneaza pomenirea lui Dumnezeu, iar Proorocul Zaharia


era din neamul lui Israel, din tribul lui Levi, fiu al lui Varahia si s-a nascut in
robie. Nu-I unul si acelasi om cu Zaharia Proorocul-mucenic, de care vorbeste
Mantuitorul in Evanghelie (Matei 23, 35). El era preot cand a venit din Babilon,
in Tara sfanta si a propovaduit, impreuna cu Proorocul Agheu, imbarbatand
poporul la zidirea templului, pe vremea lui Darius I (520 i.Hr.) si a lui Zorobabel,
la saptesprezece ani de la intreruperea lucrarilor.
Cu acest gand de imbarbatare a poporului, a folosit Proorocul, in cuvantul sau,
amintiri din trecut, fapte din vremea sa si povestiri din viitor. El a proorocit, astfel,
ca Ierusalimul si templul vor fi cladite din nou si se vor umple de binecuvantari
ceresti; ca Zorobabel, chemat sa zideasca templul, este o preinchipuire a lui Mesia,
cel asteptat sa vie; ca Dumnezeu se va impaca cu Israel, numai daca aces popor
va pazi dreptatea, primind un duh de mila si de rugaciune, iar neamurile pagane
vor fi pedepsite si se vor intoarce la Dumnezeu, Care va fi singurul Dumnezeu
peste tot pamantul; ca Mesia va intra in Ierusalim biruitor si smerit, pentru o
vesnica domnie de pace, iar fericirea adusa de El va incepe de la Ierusalim.
Cartea lui este cea mai lunga din scrierile proorocilor mici.
Deci, proorocind el, inca, si multe altele, a adormit in Domnul cu pace, la adanci
batraneti.

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre intoarcerea la credinta


a unui pustnic eretic de catre patriarhul Efrem.
Antiohia, fiind daramata cu totul, Justin imparatul a trimis pe dregatorul Efrem
ca sa o faca la loc. Si, acest Efrem a fost un om cu viata sfanta si, mai tarziu, a
fost hirotonit patriarh al Antiohiei, dupa proorocirea episcopului Pavel zidarul. Si,
era atunci, in acele parti, un eretic din ceata lui Sever, care, in chipul Sfantului
Simeon Stalpnicul, petrecea pe un stalp si, de acolo, prin inselatoarea sa sfintenie,
amagea norodul, si pe multi I-a tras la eresul sau. Ca multimea mai mult cauta la
viata decat la Scriptura. Si, patriarhul, vazand ca turma lui piere, mancata de acel
eretic, a mers la dansul si l-a sfatuit sa se uneasca cu Biserica, si sa asculte de
Sinodul Calcedonului. Iar acela i-a raspuns: Eu de Sinod nu vreau sa stiu. A
raspuns Sfantul: Deci, atunci, pe unul ca tine cum sa te sfatuiesc, ca sa nu pieri
impreuna cu poporul? Iar stalpnicul, vrand a infricosa pe patriarh, a zis:
Preasfintite patriarh, sa aprindem un foc si cine, dintre noi, nu va arde, acela are
credinta cea buna. Si s-a minunat patriarhul de aceste cuvinte si i-a zis lui: Fiule,
tie ti se cuvine ca sfatuirea parintelui tau sa o primesti. Dar ceea ce voiesti tu
intrece a mea smerenie. Insa, pentru a ta mantuire si a poporului, nadajduind la
mila lui Dumnezeu, voi face si aceasta. Si a poruncit sa atate focul si cand s-au
aprins lemnele si se inalta para focului, a zis catre stalpnicul: Vino si sa intram
in foc, precum insuti ai judecat. Iar el, inspaimantandu-se de foc, nu voia sa se
pogoare. Dar patriarhul, dezbracand omoforul sau, l-a aruncat pe el in foc,
rugandu-se lui Dumnezeu si zicand: Doamne, Iisuse Hristoase, Care pentru noi
in pantecele Nascatoarei de Dumnezeu Te-ai intrupat, arata-ne noua adevarul. Si
trei ceasuri a fost omoforul in foc si nu s-a vatamat nicicum, ci intreg a ramas. Si,

vazand aceasta acel eretic, a blestemat pe Sever si eresul lui si, venindu-si intru
cunostinta, s-a unit cu soborniceasca Biserica. Si din mainile dumnezeiescului
Efrem a primit preacuratele Taine si a proslavit pe Dumnezeu. Intru acest fel este
biruinta Bisericii noastre; ca intareste cuvantul prin minuni si nu invata numai cu
cuvinte desarte, incurcate si goale. Dumnezeului nostru, slava! Amin.
9.
LUNA FEBRUARIE IN 9 ZILE:
Pomenirea Sfantului Mucenic Nichifor (+260)
Sfantul Nichifor era din Antiohia cea mare a Siriei si era, atunci, in cetate si un
preot, anume, Saprichie. Amandoi atat de mare prietesug si dragoste aveau intre
ei, incat multi ii socoteau pe ei ca sunt frati de o mama. Si, vietuind ei multa vreme
intr-o iubire si prietenie ca aceasta, au starnit invidia vrajmasilor si semanand intre
dansii neghina si ura, atata vrajba si cearta a fost intre ei, incat si pe drumuri de se
vedeau, se ocoleau unul pe altul. Iar, dupa multa vreme, in vrajba si in ura fiind
ei, trecand mania cea dintai, Nichifor a vazut ca gresise fata de prietenul si preotul
sau. Il cuprinse parerea de rau si, marturisindu-si vina, a rugat pe prieteni ca,
mergand la preotul Saprichie, sa-l roage pe el, sa ierte pe cel ce se pocaieste si sa
fie pace. Dar acesta, inca manios fiind, alunga cu vorbe aspre pe cei ce mijloceau.
Si, iarasi, Nichifor a trimis pe alti prieteni, cu rugaminte de impacare. Iar preotul
nici nu vrea sa-i asculte. Ci, invartosindu-si inima, a ramas neplecat, uitand
cuvintele Domnului, Care a zis: "Iertati si veti fi iertati" {Luca 6, 37). Si iarasi:
"Daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are
ceva impotriva ta, lasa-ti acolo darul tau, inaintea altarului si mergi intai si
impacate cu fralele tau" (Matei 5,23,24). De asemenea: "De nu iertati voi, nici
Tatal vostru cel din ceruri nu va ierta voua greselile voastre" (Marcu 11,26).
Deci, vazand Nichifor ca Saprichie preotul n-a primit pe mijlocitorii sai, a mers
el insusi la el si, cazand la picioarele lui, ii zicea: "Iarta-ma parinte, pentru
Domnul, iarta-ma". Iar Saprichie nici sa caute la dansul nu voia, el care dator era
ca pe fratele sau si mai inainte de rugaminte, sa-l ierte, ca unul ce era crestin si
preot. Si s-a dus de la dansul Nichifor, rusinat si necastigand iertare.
In acea vreme, s-a pornit in Antiohia, fara de veste, gonire mare asupra
crestinilor, ca era pe vremea imparatiei lui Valerian si a lui Galeriu. Si a fost prins
si Saprichie si l-au dus inaintea dregatorului si l-au intrebat acesta: "Cum iti este
numele tau ?" Iar el a raspuns: "Saprichie ma cheama". Zis-a dregatorul: "De ce
neam esti ?" Raspuns-a Saprichie:"Crestin sunt." Grait-a dregatorul: "Oare esti
cleric ?" Raspuns-a Saprichie: "Preot sunt". Zis-a dregatorul: "Imparatii nostri,
stapanii tarilor acestora si ai hotarelor Romei, Valerian si Galeriu, au poruncit ca
cei ce se numesc a fi crestini, sa aduca jertfa zeilor, celor fara de moarte. Iar daca
cineva defaimand, va lepada porunca imparateasca, sa stie unul ca acela ca, dupa
multe chinuri, osandit va fi la cea mai grea moarte." Iar Saprichie, stand inaintea
dregatorului, a zis: "Noi crestinii, stapane, pe Hristos il avem Dumnezeu, ca Acela
Unul este imparatul-Dumnezeu, Ziditorul cerului si al pamantului, al marii si al
celor ce sunt intr-insa, iar toti dumnezeii paganilor sunt draci, sortiti sa piara de
pe fata pamantului, fiind facuti de maini omenesti si neputand sa ajute nimanui".

Si a poruncit atunci dregatorul sa fie dat la chinuri, fara de mila. Si, mult fiind
chinuit, Saprichie, toate le-a rabdat cu barbatie. Si, vazandu-l pe el neplecat,
dregatorul a dat asupra lui porunca de moarte, zicand: "Saprichie preotul, cel ce a
defaimat imparatestile porunci, nevrand sa aduca jertfa zeilor fara de moarte, cu
sabia poruncim sa i se taie capul".
Si, auzind fericitul Nichifor, ca Saprichie este in drum spre taiere si spre cereasca
cununa, i-a iesit, alergand, in cale, si s-a aruncat la picioarele lui, zicand:
"Mucenice al lui Hristos, iarta-ma, ca ti-am gresit tie." Iar acela nu i-a raspuns,
fiind inima lui cuprinsa de draceasca rautate. Si Sfantul Nichifor, de mai multe ori
i-a iesit in cale, acelasi lucru rugandu-se. Iar Saprichie, de ura orbindu-se,
impietrit la inima petrecea, nevrand nicidecum sa-l ierte pe el, si nici un cuvant na zis catre fratele ce se ruga de el, cat si calaii se mirau de impietrirea lui. Si sosind
la locul unde avea sa fie taiat Saprichie, iarasi a zis catre dansul Sfantul Nichifor:
"Rogu-ma tie, mucenice al lui Hristos, iarta-ma de ce ti-am gresit tie, ca un om."
Acestea si altele asemenea, graind Nichifor, impietritul la inima Saprichie nu l-a
ascultat, ci si-a inchis urechile inimii sale, ca o aspida surda. Pentru aceea,
Dumnezeu, de vreme ce Saprichie n-a luat aminte la cuvintele Lui din Evanghelie:
"Iertati si veti fi iertati" (Luca 6, 37), a luat darul Sau de la Saprichie si indata
acela a cazut de la Dumnezeu si s-a lipsit de cununa cea impletita lui.
Deci, cand i-au zis lui slujitorii, pleaca-ti genunchii ca sa ti se taie capul,
Saprichie a zis catre dansii: "Pentru ce voiti sa ma taiati ?" Zis-au lui aceia: "Pentru
ca n-ai voit sa aduci jertfa zeilor si ai defaimat porunca imparatilor, pentru un om
ce se zice Hristos". Iar ticalosul Saprichie, a zis catre dansii: "Sa nu ma ucideti,
ca voi face ceea ce poruncesc imparatii." Asa l-a orbit ura, ca de la darul lui
Dumnezeu s-a departat.
Deci, auzind Nichifor aceste ticaloase cuvinte ale lui Saprichie, s-a rugat de el
cu lacrimi, zicand: "Sa nu faci aceasta, o, frate iubite, sa nu o faci, sa nu te lepezi
de Domnul nostru Iisus Hristos, nu pierde cununa cea cereasca. Iata, langa usa sta
stapanul Hristos, nu pierde rasplata pentru care atat te-ai ostenit". Iar Saprichie,
nicidecum nu voi a sa-l asculte, ci se sarguia spre pierzania cea vesnica, lepadand
viata cea nesfarsita. Si, cazand astfel Saprichie cu totul din sfanta credinta si de la
Hristos, adevaratul Dumnezeu, a inceput, Sfantul Nichifor a strigat cu mare glas
catre slujitori: "Eu sunt crestin, eu cred in Domnul nostru Iisus Hristos; deci, in
locul lui Saprichie, pe mine taiati-ma." Si n-au cutezat slujitorii sa-l ucida fara
porunca dregatorului. Deci, alergand unul si instiintandu-l, acesta a poruncit ca pe
Saprichie sa lase liber, iar pe Nichifor sa-l taie cu sabia. Si asa a fost taiat pentru
Hristos capul Sfantului Nichifor, in locul lui Saprichie, in noua zile, ale lui
februarie, luand cununa biruintei din dreapta Lui si stand inaintea Lui, in ceata
Sfintilor Mucenici, celor ce cinstesc pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, pe unul
din Treime Dumnezeu, Caruia se cuvine Cinstea si inchinaciunea, slava si
stapanirea in veci. Amin.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre faptul, ca nu se cuvine a cere de la
toti aceeasi nevointa, ci dupa viata dusa mai inainte si dupa puterea trupului.
Era un calugar ce vietuia in Schit, aproape de biserica si, care fusese om mare
in palatele imparatesti si avea si o sluga, venita dupa el, de-i slujea lui. Iar preotul
bisericii, vazand smerenia lui, se minuna, cum dintr-o odihna mare ca aceea, intru
atata saracie s-a smerit pe sine. Si din cele ce se aduceau la biserica ii trimitea si
lui. Deci, a petrecut douazeci si cinci de ani in Schit si s-a facut inainte-vazator si
vestit. Iar, auzind de dansul, un calugar din cei mai mari, egiptean, a venit ca sa-l
vada pe el, neasteptand sa vada la el vreo usurare trupeasca. Si, intrand, i s-a
inchinat lui si, facand rugaciune, s-a asezat. Deci, egipteanul vazandu-l pe el ca
poarta haine moi si ca avea asternut si o piele sub dansul si putin capatai si
picioarele curate si in papuci, acestea vazandu-le, s-a smintit, pentru ca la acel loc
nu era acest fel de petrecere, ci, dimpotriva, aspra vietuire. Si, mai inainte
vazatorul staret, cunoscand ca egipteanul s-a smintit, a zis ucenicul sau: "Sa ne
faci noua masa pentru parintele, astazi, fierband putine verdeturi". Si, la vreme,
au mancat. Tot asa, staretul mai avea si putin vin, pentru a sa neputinta, din care
au baut. Iar, dupa ce s-a inserat, au cantat cei doisprezece psalmi si s-au culcat.
Si, iarasi, mai inainte de Utrenie sculandu-se, s-au rugat pana la ziua. Si dimineata
facandu-se, egipteanul a zis: "Roaga-te pentru mine" si, facandu-i metanie, a iesit,
fara nici un folos. Iar dupa ce s-a departat putin, vrand sa-i fie de folos, staretul,
trimitand, l-a chemat pe el. Si, daca a venit, iarasi l-a primit pe el cu bucurie. Si la intrebat pe el staretul, zicand: "Din ce loc esti parinte ?" Iar el a zis: "Din Egipt".
"Si din care cetate ?" Raspunzand, a zis: "Eu nu sunt din cetate". Si i-a zis: "Dar
ce lucru ai avut in sat ?" Iar el a zis: "Padurar, de pazit padurea, am fost." Grait-a
staretul: "Unde dormeai si ce fel de asternut aveai ?" A raspuns: "Am dormit pe
pamant, iar asternut nu am avut". Si i-a zis lui: "Oare, avut-ai ceva avere in sat,
sau ceva vin baut-ai ?" Raspuns-a iarasi: "Au doara in buruieni puteam gasi bucate
sau vin ?" "Apoi, cum traiai ?" ii zise. Si a raspuns acesta: "Mancam paine uscata
sau, de aflam, putina pastrama si beam apa". Si, raspunzand, staretul a zis: "Mare
osteneala. Dar oare aveau baie in satul acela ca sa te speli ?" Iar acela a zis: "Ba
nu, numai in parau, cand voiam, ma spalam". Si dupa ce toate cele pentru dansul
le-a intrebat staretul, vrand sa-i fie lui de folos, a inceput a-i spune lui viata sa,
zicand: "Iata eu, nevrednicul, precum ma vezi, sunt din cetatea cea mare a Romei
si intaiul sfetnic al imparatului am fost". Si egipteanul auzind, inceputul acesta al
cuvintelor, s-a umilit si asculta cele ce se graiau catre dansul. Iar acela povestea
mai departe: "Am lasat lumea si bogatia si slava imparateasca si am venit in
pustiul acesta. Inca, am avut palate mari si multe averi si n-am bagat seama de
dansele, ci mi-am ales aceasta chiliuta saraca. Si aveam pat de aur si asternuturi
de mare pret. Iar in locul acelora, mi-a dat mie Domnul patul si pielea aceasta.
Aveam atunci, iarasi, haine scumpe, iar, in locul acelora, acum port aceasta haina
proasta. Tot asa si la masa mea, multe feluri de bucate se mancau si vin scump se
bea. Iar in locul tuturor acelora, aceste proaste verdeturi le mananc si acest mic
pahar de vin il beau. Inca aveam multe slugi, care-mi slujeau mie, iar, acum, in

locul acelora, a indemnat Dumnezeu pe batraul acesta, de-mi slujeste mie. Si in


loc de baie, cu putina apa imi stropesc picioarele mele, iar papucii ii port pentru
neputinta mea. Iar in loc de cantari armonioase din alaute, imi cant cei doisprezece
psalmi. Asemenea, si noaptea ma ostenesc, pentru pacatele pe care le-am facut,
slujind putin lui Dumnezeu. Deci, ma rog tie, parinte, sa nu te miri de neputinta
mea".
Si, suspinand de cele ce a auzit, egipteanul a zis: "O, amar mie, ca eu din
stramtoare si din necazul vietii mele celei dintai, acum am venit la odihna; ca cele
ce n-am avut atunci, acum le am. Iar tu, din cea multa odihna, ai venit la necaz si
din cea mai mare slava si bogatie, intru smerenie si saracie ai venit". Si, mult folos
primind, a plecat si s-a facut lui prieten si venea la dansul pentru folos. Ca staretul
era barbat cu dreapta socoteala si plin de buna mireasma a Sfantului Duh.

Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Ioan Gura de Aur.


Doua razboaie sunt: unul este cand dezbraci pe cel sarac, iar altul este cand nu
imbraci pe cel sarac, macar ca ai bogatie si aceasta este adevarata talharie. Deci,
sa-ti scrii in mintea ta, totdeauna, a doua venire a Domnului si taina aceea
infricosatoare, cand Judecatorul cel infricosator pe scaun va sta si cartile se vor
deschide, faptele cele ascunse, desfranarile, furtisagurile, jefuirile, lacomiile,
defaimarile, clevetirile, certurile, razboaiele, necinstirile, se vor arata. Pe acestea
toate sa le gandesti, iar pe langa acestea, ia aminte si la focul cel nestins, care
clocoteste, apoi, si la intunecimile de diavoli, stand imprejurul scaunului, precum
si la cercetarea neamului omenesc, dand raspuns fiecare dupa faptele ce a facut.
Gandeste-te, asemenea, si la despartirea pacatosilor de cei drepli, cand dintr-o
data, toate ale pacatosilor vor lua sfarsit. Apoi, priveste cu blandetea, dreptatea,
intelepciunea, milostenia si linistea, rabdarea cea in primejdii si celelalte fapte
bune, pe cei ce le au, ii vor duce in Cereasca Imparatie.
Iar radacina tuturor bunatatilor este postul, precum si calea tuturor rautatilor este
imbuibarea. Ca nu se cade a grai de rau pe cel drept, pentru ca cei ce clevetesc si
urasc pe robii lui Duninezeu, lui Hristos gresesc. Pentru ca suflelul, cel ce vrea sa
placa oamenilor si slava lor o doreste, nu va vedea Imparatia lui Dumnezeu, macar
de ar face toate bunatalile.
In trei chipuri se poate lipi de Dumnezeu, orice suflet cuvantator: ori prin
credinta cea fierbinte, ori prin frica lui Dumnezeu, ori prin invatatura si certarea
de la Domnul. Iar, smerenia este varf, fiindca rabda cu bucurie clevetirile cele
mincinoase si cuvintele cele napraznice. Ca cel ce este smerit cu adevarat, asuprit
fiind, nu se tulbura, nici nu zice ceva, jelandu-se, ca a fost asuprit. Ci, primeste
asupra sa clevetirea ca un adevar si nu se mai ingrijeste, certandu-se cu oamenii,
care l-au clevetit, ci iertaciune iti cere. Ba inca, unii si nume de defaimare si-au
facut, macar ca nu erau vrednici de defaimare.
Stiut lucru este ca intr-altfel se tamaduieste desfranatul, intr-alt chip ucigasul,
intr-altul, fermecatorul si intr-altul lacomul. Intr-alt chip se tamaduiesc hotii, intr-

alt fel betivii. Pentru aceasta, de mult mestesug are trebuinta cel ce carmuieste oile
cele cuvantatoare, ca sa stie a lega la rani doctoriile cele potrivite si de folos.
Dumnezeului nostru, slava!

10.

LUNA FEBRUARIE IN 10 ZILE:

pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Haralambie (+202)


Sfantul Mucenic Haralambie a trait in vremea imparatiei lui Sever (193-211) si
s-a facut vestit cu puterea credintei sale si cu ravna in propovaduirea lui Hristos.
Si era acest episcop in Magnezia, din Asia, iar mai-marele cetatii era Luchian
dregatorul. Deci, acesta, nesuferind cuvintele si zelul propovaduirii batranului
episcop, a poruncit ostasilor sa fie prins si, dus fiind la judecata inaintea lui
Luchian, Sfantul a marturisit cu stralucire si fara frica, pe Hristos; drept aceea,
dregatorul a poruncit sa fie dezbracat de hainele sale si, dupa ce i-au jupuit tot
trupul, cu unghii de fier, i-au taiat fasii de piele de pe trup. Iar Sfantul Haralambie,
rau ranit, a zis: "Multumesc voua, fratilor, ca, strujind trupul meu cel vechi si
batran, m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor
pentru Hristos".
Si, vazand cei de fata rabdarea Mucenicului in atatea chinuri si neincetatele lui
rugaciuni pentru toti, multi din ei, barbati si femei, s-au lepadat de idoli si au
crezut in Hristos; iar dregatorul, cercetandu-i si chinuindu-i, fara mila pe acestia,
a poruncit sa li se taie capetele. Se zice ca insasi fata imparatului, Galina, auzind
de taria de suflet cu care Sfantul Haralambie a rabdat cele mai grele chinuri, a
crezut in Hristos si s-a botezat.
Deci, istovit de atatea cumplite chinuri pe care a trebuit sa le indure, a fost
osandit la moarte, prin sabie. Si Sfantul Haralambie s-a mutat la Domnul, dandusi sufletul in temnita, asteptand sa i se taie capul, si s-a numarat cu Sfintii.

Intru aceasta zi, cuvant despre ava Macarie, care a vazut pe dracul
cu tigve.
Ava Macarie petrecea singur in pustia cea mare si era o manastire, mai jos, intro alta pustie, avand monahi multi. Deci, staretul, sezand langa cale, a vazut
oarecand pe diavolul, mergand in chip de om, purtand o haina mitoasa si de fiecare
fir de lana spanzurand cate o tigva omeneasca. Si i-a zis lui batranul: "Unde mergi,
raule?" Iar acela i-a raspuns: "Merg ca sa tulbur pe frati". Si l-a intrebat pe el
batranul: "Si ce sunt tigvele acestea, pe care le porti?" Raspuns-a diavolul:
"Gustari duc fratilor". Zis-a batranul: "In toate acestea sunt de-ale mancarii?" Iar
el a raspuns: "Asa, pentru ca, de nu-i va fi placuta cuiva una, ii dau alta, si pe toate
de-a randul, ca macar sa-si ia fiecare cate una". Aceasta zicand, s-a dus mai
departe. Iar batranul a ramas, pazind calea, pana se va intoarce. Si, vazandu-l pe
el intorcandu-se, i-a zis lui: "Ai umblat bine?" Iar el a raspuns: "Rau, chiar si undemi era bine mie". Zis-a batranul: "Pentru ce?" Raspuns-a acela: "Pentru ca toti
monahii mi s-au facut mie rai si potrivnici si nimeni nu m-a primit pe mine". Zis-

a batranul: "Dar nici unul dintre dansii nu ti-e prieten?" Raspuns-a diavolul:
"Numai pe un monah am, care ma asculta si, cand vin la dansul, se invarteste ca
vartelnita inaintea mea". Intrebatu-l-a batranul: "Care-i numele monahului
aceluia?" Zis-a diavolul: "Teopempt". Si, zicand aceasta, s-a dus.
Si, sculandu-se, ava Macarie s-a dus intru cea mai de jos pustie, la manastirea
aceea si, auzind, fratii i-au iesit cu ramuri intru intampinarea lui si fiecare dintrinsii isi gatea chilia sa, socotind ca la dansul va sa salasuiasca batranul. Iar el a
intrebat: "Cine este Teopempt?" Si, vazandu-l pe el, a intrat la dansul in chilie, iar
el l-a primit pe parintele, bucurandu-se. Si cand au inceput a vorbi in taina, i-a zis
lui batranul: "Cum petreci, frate?" Raspuns-a acela: "Bine, cu rugaciunile tale".
Zis-a batranul: "Nu te supara pe tine vreun gand rau?" Raspuns-a fratele: "Acum
imi este bine", ca se rusina sa-si marturiseasca gandurile sale cele pacatoase.
Atunci i-a zis batranul: "Iata, de atatia ani petrec postind si nevoindu-ma si toti
ma cinstesc pe mine, ci inca si la acesti ani batrani, ma supara necuratul duh al
desfranarii". La aceasta a zis Teopempt: "Cu adevarat, parinte, eu sunt foarte
starnit de duhul desfranarii". Deci, batranul cauta si celelalte ganduri pierzatoare
de suflet, pana ce fratele pe toate i le-a spus lui. Dupa aceasta, Cuviosul a intrebat
pe fratele: "Cum postesti?" Raspuns-a: "Pana la al noualea ceas". Grait-a Sfantul:
"Sa postesti pana seara si sa flamanzesti si sa inveti pe de rost din Evanghelie si
din carti sfinte, ca sa te indeletnicesti totdeauna cu gandirea la Dumnezeu. Si deti va veni tie gand rau, sa nu-l primesti pe el si niciodata sa nu te pogori cu mintea
jos, la cele rele, ci, totdeauna, sa iei aminte sus, la cele bune, si-ti va ajuta tie
Dumnezeu". Asa, intarind pe acel frate, batranul s-a dus la pustia sa.
Si cand strajuia calea, a vazut iarasi pe acel diavol, mergand si i-a zis lui: "Unde
mergi?" Raspuns-a diavolul: "Ma dus sa tulbur pe frati". Si aceasta zicand, a trecut
mai departe. Iar cand, iarasi, s-a intors, i-a zis lui Sfantul: "Cum sunt fratii?"
Raspuns-a diavolul: "Toti mi s-au facut rai si acela pe care il aveam mai inainte
prieten si care ma asculta, si acela nu stiu de catre cine s-a razvratit impotriva mea
si nicidecum nu ma mai asculta. Ci, mai amar decat toti, mi s-a facut si m-am
jurat, ca sa nu mai merg acolo, decat dupa o lunga vreme". Aceasta zicand, s-a
dus, iar Sfantul s-a intors la chilia sa. Si asa a mantuit pe fratele Teopempt, dand
pe fata mestesugul cel rau al diavolului.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric despre plangere.


Un staret, oarecand, petrecea in lunca, aproape de fericitul Antonie, de cealalta
parte a raului. Si odata s-a dus la Egipt pentru o trebuinta a sa, luand pe ucenicul
sau, impreuna cu sine. Si, ducandu-se in cetatea ce se cheama Kunt, a ramas acolo
o staptamana. Si a vazut barbati si femei in toate diminetile, iesind la morminte si
plangandu-si mortii, pana la al treilea ceas din zi (ora 9), ca asa era obiceiul acolo.
Deci, a zis staretul catre ucenicul sau: "Vezi, fiule, ce fac acesti oameni? Cum se
scoala atat de dimineata si merg la morminte de plang, cu atata tanguire, pe mortii
lor? Sa ma crezi ca, de nu vom face si noi asa, in pierzare vom merge." Iar dupa
ce s-au intors la chilia lor, indata si-au zidit ei, departe unul de altul, morminte
pentru ei, si, in toate zilele sedeau de dimineata, plangandu-si sufletul, ca pe un

mort. Iar de ar fi adormit, cumva, putin, dimineata, ucenicul il striga pe el staretul,


zicand: "Frate, scoala, ca acum egiptenii plang la mormintele lor." Iar fratele, dea pururea, zicea: "Parinte, impietrit imi este sufletul meu si nu pot sa plang". Iar
staretul ii raspundea lui: "Sileste-te fiule, si osandeste-te, ca-ti zic tie, daca
Dumnezeu va rani odata inima spre plangere, apoi nu mai iese de la dansa durerea,
ci ramane intru durere pana la moarte. Si oriunde ar merge unul ca acesta, cu
dansul impreuna este, inlauntru, plangerea si durerea. Ca orice lucru ar lucra, ori
ar manca, ori ar bea, ori ar dormi, de-a pururea isi are sufletul lucrul sau, adica
plangerea."
Intru-una din zile, a vazut staretul pe fratele saturandu-se de bucate, ca venisera
niste oaspteti la dansul si i-a zis lui in taina: "Frate, au nu stii ca plangerea este ca
o faclie ce lumineaza? Si de nu o vei pazi pe ea bine, apoi se va stinge si intunecata
va fi. Asa si plangerea se stinge de bucatele cele multe si fuge din pricina somnului
celui mult. Asemenea si clevetirea o stinge pe ea si vorba cea multa o pierde, iar
odihna cea trupeasca o strica pe ea cu totul. Deci, se cade celui ce iubeste pe
Hristos, din toate lucrurile sa faca o parte si pentru Hristos."
Zis-a lui fratele: "Cum este cuvantul acesta, parinte?" Iar staretul i-a raspuns:
"Cand vei avea paine buna sa o cruti, pentru cei bolnavi, iar tu sa mananci paine
cu tarate, pentru Hristos. De vei bea vin, sa torni intr-insul putin otet si sa zici:
Pentru Hristos, Cel ce a primit otet. De vei manca orice fel de poame, sa nu te
saturi, ci sa lasi putin, zicand: Aceasta-i partea lui Hristos. De-ti vei avea capataiul
moale, sa-l lasi deoparte si piatra sa-ti pui, sub cap, pentru Hristos. De-ti va fi tie
frig, cand dormi, sa rabzi, zicand: "Unii nu dorm deloc. Daca te-ar vorbi de rau
cineva pe tine, sa taci, pentru Hristos, zicand intru tine: Si pe El, pentru mine, Lau vorbit de rau. De-ti vei fierbe tie zeama, apoi sa o lasi nefiarta putin, ca sa nuti fie dulce la mancare si sa zici: Altii, vrednici fiind, nici paine nu mananca, cu
atat mai mult, eu, nevrednicul, cum sa mananc zeama buna, vrednic fiind a manca
cenusa si tarana. Si, in toata mancarea ta, tu totdeauna putina cenusa sa amesteci.
Iar la lucru, cu osteneala si cu smerenie sa petreci, cugetand totdeauna, cum au
vietuit Sfintii. Iar cand va veni sfarsitul si ne va afla pe noi intru smerenie si grija,
atunci vom afla odihna. De-ti va zice tie gandul tau ca, in zi de praznic, bucate
mai bune sa faci, sa nu-l asculti pe el, ca nu trebuie sa praznuiesti paganeste, ca
bucatele monahului sunt plansul si lacrimile.
De vei auzi ca te uraste pe tine cineva si te cleveteste, sa-i trimiti lui si sa-i dai
un mic dar, dupa puterea ta, incat, cu indrazneala sa poti zice in ziua Judecatii:
Iarta-ne noua, Stapane, greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. De
ar veni la tine cineva si il vei vedea pe el de departe, stai la rugaciune si zi:
Doamne, Iisuse Hristoase, izbaveste-ne pe noi de clevetiri si cu pace sa slobozesti
pe fratele acesta din acest loc. De te vei lenevi a te scula noaptea la Utrenie, apoi
sa nu dai mancare trupului tau, ca scris este: Cel ce nu lucraza, sa nu manance,
afara de boala si de osteneala mare. Dar si de la cel bolnav si ostenit, cere
Dumnezeu rugaciuni duhovnicesti, ca acelea si fara trup se pot aduce lui
Dumnezeu. De ai clevetit pe fratele tau si te mustra cugetul, mergi de te inchina

lui pana la pamant si zi: Iarta-ma, parinte, ma rog ca te-am clevetit, pentru ca
moartea sufletului este clevetirea. De-ti va aduce tie vreun frate, din dragoste, un
dar, si-l stii ca este mai sarac decat tine, sa-i dai mai mult decat darul acela, zicand:
Iarta-ma, pentru Domnul, frate, ca sunt mai sarac decat tine, insa Dumnezeu sa-ti
rasplateasca cu buna plata. de vei cerceta vietile Sfintilor Parinti, atunci sa incepi
si tu, chemand numele Domnului, ca sa te intareasca pe tine. Si de esti bun, atunci
sa suferi ostenelile pe care le-ai inceput, dand slava lui Dumnezeu, iar de nu le
savarsesti, atunci sa-ti ocarasti neputinta si sa-ti cunosti netrebnicia si sa-ti
smeresti gandul tau, ca un ticalos si lenes. Si neincetat sa-ti mustri sufletul tau
totdeauna, ca atatea a inceput si nu le-a sfarsit. Iar de ai facut pacate trupesti, sa
nu mai gandesti cum le-ai facut pe ele, ca se spurca sufletul tau, ci, mai vartos,
roaga pe Hristos, zicand: Doamne, Tu le stii pe ele si Tu de vei voi, le vei curati
pe ele, caci eu nu cutez nici a gandi la ele, Iar de cunosti ca te cerceteaza
Dumnezeu pe tine, atunci sa nu ti se inalte inima ta, ci, mai mult, sa zici: Pentru
neputinta si slabiciunea mea, Dumnezeu face mila cu mine, ca sa rabd si sa nu ma
slabesc. Ca de nu, apoi va lua Dumnezeu ajutorul Sau de la tine si vei pieri.
Daca razboiul desfranarii iti aprinde inima, sa cercetezi de unde este inceputul
acestei lupte launtrice si sa te indreptezi; fie ca va fi din multa mancare sau bautura
sau somn sau din mandria pe care o ai in tine, ca ai fi mai bun decat multi altii si
slujesti lui Dumnezeu sau de ai ostenit pe cineva ca a gresit, pentru ca afara de
aceste pricini, nu se incepe razboiul desfranarii intru oameni si de-ti vei infrana
pantecele si nu vei osandi pe nimeni de greseala si de nu vei avea in tine ganduri
ca, adica, bine vietuiesti si ca placut este lucrul tau lui Dumnezeu, de te vei pazi
de acestea, se va duce la tine razboiul desfranarii. De vei da cuiva vreun ban cu
dragoste, iar, mai pe urma, te vei mahni in gandul tau, zicand ca mult i-ai dat lui,
tu sa nu asculti gandurile tale, ca dracesti sunt. Si, pe cat poti, in saracie si in lipsa
sa petreci, ca mai vartos sa ai trebuinta sa fii de toti ajutat. Dumnezeului nostru
slava!
11.
LUNA FEBRUARIE IN 11 ZILE:
pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei
(+316).
Acesta a trait pe vremea imparatului Licinius (308-321) si era din Sevastia
Capadochiei. Puternic in credinta, fara prihana in viata sa si plin de fapte bune
fiind el, oamenii binecredinciosi ai cetatii s-au sarguit si l-au pus episcop si
conducea bine turma lui Hristos, cu intelepciune si cu bunatate si cu darul
tamaduirii, pe care il primise de la Dumnezeu.
Deci, Sfantul Vlasie, precum faceau pe atunci, multi sfinti, ca nu se dadeau la
osandire fara voia lui Dumnezeu, petrecea ascuns in una din pesterile unui munte,
numit Argheos, si imblanzise fiarele slabatice, de le prindea cu mainile. Si aici, in
post si in linistea cea desavarsita, inalta necontenit rugaciuni catre Dumnezeu.
Si, fiind descoperit de niste vanatori, a fost parat la dregatorul cetatii, Agricola,
care a poruncit ca sa fie prinsi toti crestinii ascunsi si sa-i aduca la el. Si,
marturisind Sfantul pe Hristos, inaintea dregatorului, a fost batut cumplit cu

toiege, intins pe stalp si strujit. Si, fiind aruncat in temnita, a gasit acolo sapte
femei crestine si doi copii, care, vazandu-l plin peste tot de sange, cu si mai multa
ravna slaveau pe Hristos. Deci, vazand taria lor in credinta, ca marturiseau pe
Hristos, Dumnezeu adevarat, desi indurau chinuri grele, dregatorul a poruncit sa
li se taie capetele si femeilor si copiilor si Sfantului episcop Vlasie. Si asa au
primit toti, de la Hristos, cununa muceniciei.

Intru aceasta zi, cuvant despre un om, ce dezgropa mortii si care, s-a mantuit,
apoi, prin pocainta.
Spunea Ioan, egumenul de la manastirea Gigant, care este in Ierusalim: A venit
la mine un oarecare tanar, zicand: Pentru Dumnezeu, primeste-ma pe mine, ca
vreau sa ma pocaiesc. Si aceasta o spunea cu multe lacrimi, iar eu, vazandu-l pe
el foarte umilit, i-am grait lui: Cum ai ajuns la atata smerenie? Spune-mi mie,
fiule, pricina; si Dumnezeu iti va ajuta tie. Iar acesta a zis: Cu adevarat, parinte,
sunt foarte pacatos. Iar eu am zis: Multe sunt, fiule, si in multe feluri, pacatele si,
asemenea, multe sunt si in multe chipuri, ajutorarile. Dar, de voiesti sa afli
vindecare, spune-mi mie, cu adevarat, marturisirea ta, ca si eu sa-ti dau tie
tamaduirea cea potrivita. Si, ca sa nu-ti spun tie mai multe numai aceasta sa stii,
ca, precum la bolile cele trupesti, multe feluri de tamaduiri sunt asa si la patimile
sufletului, multe sunt vindecarile. Iar el, suspinand mult, cu lacrimi se batea in
piept, topindu-se de supararea inimii, si nu putea sa graiasca nimic. Deci,
vazandu-l pe el intru asemenea umilinta i-am zis: Fiule, asculta-ma pe mine si-mi
spune ce ai facut, ca poate Dumnezeul nostru iti va da tie, prin mine, tamaduire,
ca El, prin multa Lui iubire de oameni, toate le-a facut pentru a noastra mantuire.
Cu vamesii, impreuna a locuit, si de la desfranati nu si-a intors fata, pe talhar l-a
primit si prieten pacatosilor s-a facut. Apoi, pe tine, acela ce te intorci la pocainta,
oare nu te va primi in bratele Sale? Ca nu vrea moartea pacatosului, ci ii asteapta
intoarcerea, ca sa fie viu.
Atunci, cuprins fiind de mare amaraciune, a inceput a-mi spune mie: Eu, parinte
sfinte, de toate pacatele sunt plin, nevrednic fiind in fata cerului si pamantului.
Ca, fiind eu in cetatea mea, am auzit ca a murit o fecioara, fiica a mai marelui
cetatii si a ingropat-o in haine de mult pret, in afara de cetate. Iar eu, auzind
aceasta, din obiceiul cel rau, m-am dus noaptea la mormant si, intrand intr-insul,
am inceput a o dezbraca pe ea. Si am dezbracat-o de toate, nici camasa ce de in
lasandu-i. Si voiam acum sa ies din groapa. Iar ea, ridicandu-se m-a apucat cu
stanga de mana mea cea dreapta si mi-a zis mie: Omule, dar in asa hal ti-a placut
tie a ma dezgoli pe mine? Dar nu te-ai temut de Dumnezeu? Nu te-ai infricosat de
dreapta judecata ce va sa fie si de rasplatirea cea dupa fapte? Nu ti-e rusine de
firea cea de obste? Si, crestin fiind tu, asa ai voit ca sa stau inaintea lui Hristos?
Au nu esti nascut din femeie? Au n-o ocarasti astfel si pe maica ta impreuna cu
tine? Si ce raspuns, ticalosule om, vei da, pentru mine, lui Dumnezeu, in ziua
judecatii, caci, cat am fost vie, om strain n-a vazut goliciunea mea, iar tu, moarta

si dupa ingropare fiind eu, m-ai dezbracat si tot trupul meu gol l-ai vazut? Om
nenorocit ce esti! Cu ce fel de inima si cu ce fel de maini vei primi Sfantul si de
viata facatorul Trup si cinstitul Sange al lui Hristos, Domnul?
Iar eu, daca am vazut si am auzit acestea, de spaima mare am fost cuprins, si
tremurand, abia i-am grait eu: Slobozeste-ma, ca dupa aceasta nu voi mai face asa.
Iar ea mi-a zis mie: Cu adevarat, nu va fi asa, ca ai intrat aici cum ai voit, dar nu
vei iesi de aici, asa cum ai voi, ci mormantul acesta, de obste, ne va fi noua. Si sa
nu socotesti ca degraba vei muri, ci in multe zile, muncindu-te, iti vei da sufletul
tau. Iar eu m-am rugat ei cu lacrimi si cu suspinuri amare ca sa ma slobozeasca si
m-am jurat ei, pe Atottiitorul Dumnezeu, ca nu voi mai face unele ca acestea,
lucruri fara de lege si, rugandu-ma, multe lacrimi am varsat. Deci, raspunzand,
mi-a zis mie: De voiesti sa scapi de primejdia aceasta si sa fii viu, sa-mi dai
fagaduinta ca, daca te voi slobozi, nu numai de aceste ticaloase pacate te vei
curata, ci si de lume inca te vei lepada si te vei face calugar si, pocaindu-te de cele
ce ai gresit, vei sluji lui Hristos. Iar eu m-am jurat, zicand: Asa ma jur, pe
Dumnezeu, Cel ce-mi va lua sufletul meu, ca din ceasul acesta nu ma voi duce la
casa mea, ci, de aici, ma voi duce la manastire. Atunci, mi-a zis mie fecioara:
Imbraca-ma pe mine, precum m-ai aflat. Si, imbracand-o eu, iarasi, culcandu-se,
a adormit.
Deci, eu acestea auzindu-le de la acel tanar si invatandu-l pe el cele despre
pocainta, l-am tuns pe el si l-am imbracat in chipul cel calugaresc. Si l-am incuiat
pe el intr-o pestera si, mult laudand pe Domnul Dumnezeu, se nevoia pentru
sufletul sau. Si, a luat adeverire si incredintare de la Dumnezeu, ca i s-au iertat
pacatele. Si, inbolnavindu-se, s-a mutat la Dumnezeu, intru viata vesnica.
Dumnezeului nostru, slava! Amin.

12.
LUNA FEBRUARIE IN 12 ZILE:
pomenirea celui intre Sfinti Parintelui nostru Meletie, arhiepiscopul
Antiohiei celei Mari (+381).
Acesta a fost de neam din Armenia si se tragea din parinti crestini, fiind
desavarsit in bunatate si foarte iubitor de invatatura. Pentru credinta lui curata si
intelepciunea sa, pentru dragostea lui infocata ce avea catre Dumnezeu si catre
aproapele, pentru blandetea si evlavia sa, silit a fost sa fie hirotonit episcop in
Sevastia Armeniei. Nu dupa multa vreme, insa, a fost mutat ca episcop in Veria,
din Siria.
A vietuit din vremea lui Constantiu (350-361) imparatul, fiul marelui
Constantin, pana la vremea lui Teodosie cel Mare (379-395), in timpul luptelor
celor mari ale Bisericii, impotriva uneltirilor ariene, in tot rasaritul crestin. Dar cu
deosebire, Biserica din Antiohia era intr-o stare de plans. De la surghiunul
Sfantului Eustatie (331), Antiohia nu avusese parte decat de episcopi arieni. Si

acum, prin mutarea lui Eudoxie, tot arian si el, de la Antiohia la Constantinopol,
arhiepiscopia Antiohiei ramasese fara pastor.
Pentru faima ce-si facuse, toti s-au invoit si au ales pe Sfantul Meletie. Si
a fost inscaunat cu mare cinste, bucurandu-se de multa dragoste in poporul
dreptcredincios. Lupta lui pentru intarirea credintei ortodoxe, impotriva arienilor,
a aprins insa mania acestora impotriva Sfantului si, uneltind pe langa imparatul
Constantiu, au izbutit, la numai o luna de la inscaunare, sa surghiuneasca pe
episcop in Armenia, alegand, pe un arian, arhiepiscop, in locul lui.
Venind la imparatie Iulian Apostatul si episcopii ortodocsi intorcandu-se
la locurile lor, a venit si Meletic la scaunul sau din Antiohia. El a gasit turma sa
dezbinata, multi ortodocsi nevoind sa-l mai recunoasca pe pastor. Pe deasupra, tot
acum, imparatul Iulian a inceput lupta contra crestinilor, pentru reinvierea
paganismului. Si Meletie a fost surghiunit a doua oara.
Venind la imparatie dreptcredinciosul imparat Iovian (363-364), Sfantul
Meletie s-a intors si a adunat un sinod cu episcopii sai, hotarand drumul pe care
sa-l urmeze Biserica. Murind, dupa numai opt luni de domnie, Iovian, i-a urmat
Valens, imparat arian, care, cautand sa-l atraga pe Sfantul Meletie de partea sa si
neizbutind, l-a surghiunit a treia oara. Dar cand a fost sa-l scoata din cetate,
Sfantul, in marea sa bunatate, a trebuit sa apere pe cei care-l surghiuneau, de
mania poporului infuriat, care-si iubea peste masura pastorul.
Nu s-a intors decat in anul 378, sub domnia imparatului ortodox Gratian
(375-383), cand, Sfantul s-a straduit sa intareasca dreapta oranduire ortodoxa,
osandind, intr-un sinod din anul 379, toate invataturile gresite ale vremii sale. In
zilele dreptcredinciosului imparat Teodosie cel Mare, Sfantul Meletie a luat parte,
incununandu-si viata, si la cel de al doilea Sinod ecumenic, tinut in anul 381, la
Constantinopol, conducand cu multa intelepciune lucrarile acestui Sinod.
Spre jalea tuturor care-l cunoscusera si pretuiau inalta lui intelepciune, el
s-a mutat la Domnul, la adanci batraneti, in Constantinopol, chiar in timpul
lucrarilor Sinodului, si a fost numarat cu Sfintii, pentru intreitele lui surghiuniri si
pentru luptele si suferintele lui in slujba dreptei credinte. Pe acest fericit,
dumnezeiescul Gura de Aur si Grigorie al Nyssei, l-au cinstit cu cuvinte de lauda.
Murind in pamant strain, la Constantinopol, sfintele lui moaste au fost aduse la
Antiohia si asezate in Biserica Sfantului Vavila.

Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul,


cu intrebari si raspunsuri.
Intrebare: Cum este hulit Dumnezeu; si ce cere Cela ce are toata cinstea
si stapanirea si este datator a toata sfintenia?
Raspuns: Zice, Dumnezeu, prin Proorocul: "Vai de cel prin care Numele
Meu este hulit intre neamuri"! Deci, ingrozirea aceasta se potriveste la cei ce
necinstesc chipul lui Dumnezeu. Dupa chipul Lui, Dumnezeu ne-a facut pe noi si
dupa asemanare; si dator este tot crestinul sa se pazeasca pe sine si sa se fereasca

si sa cinsteasca intru sine chipul lui Dumnezeu si sa-l sfinteasca prin lucrurile cele
bune, ca sa poata zice: "Sfinteasca-se intru mine numele Tau, Doamne". Sa
straluceasca lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada lucrurile voastre cele
bune si sa slaveasca pe Tatal vostru, Cel din ceruri. Vedeti cum este slavit
Dumnezeu, prin lucrurile cele bune? Si, precum prin lucrurile cele bune este
slavit, asa prin faptele cele rele este hulit si este necinstit. Ca cei necredinciosi si
neamurile, vazand pe crestini, ca si ei petrec ca paganii si ca cei necredinciosi, in
chefuri si in betii, nu zic numai ca cei credinciosi, crestinii, calca Legea si
poruncile lui Hristos, ci inca si hulesc, spunand ca, precum le-a dat si poruncit lor
Hristos, asa si pazesc, ca si cand ei nu pot sa calce cuvantul si porunca Dascalului
lor, ca si cand asa socotesc ca este invatatura si taina lui Hristos. Si asa este hulit
numele lui Dumnezeu prin noi. Si de aceea se implineste si la noi cuvantul cel
scris: "Vai, de acela prin care este hulit numele Meu intre neamuri"! Insa noi, fratii
mei, lasand acestea celor ce le iubesc, prin lucrurile cele bune sa sfintim Numele
lui Dumnezeu, Caruia se cuvine toata slava in vecii vecilor.
Intrebare: Ce inseamna ceea ce zice Apostolul: "Prin calcarea Legii,
necinstesc oamenii pe Dumnezeu?"
Raspuns: Precum, daca cel ce primeste scrisorile imparatului le citeste si
le va primi cu toata osardia si frica si sarguinta si le va cinsti si le va saruta si
degraba va face cele poruncite, acestea, la imparatul, cu cinste se socotesc, iar,
daca va lepada si va defaima scrisorile si pe aducatorul de scrisori il va ocara si il
va necinsti, la imparatul se urca ocara, asa si cei ce calca si defaima scrisorile
marelui Imparat, adica preacurata Evanghelia Lui, prin calcarea ei, pe Hristos, Cel
ce a poruncit-o, Il necinstesc. Asa si la iudei se cuvine a socoti. Ca, dupa ce au
primit ei Scripturile cele cu degetul lui Dumnezeu scrise, pe aducatorii de scrisori,
i-au ocarat si i-au batut si cu pietre i-au improscat si i-au omorat si, asa, au calcat
Legea lui Dumnezeu, ceea ce zice: "Pe cel drept si pe cel nevinovat nu il vei
ucide". Iar, pe Incepatorul vietii, cel sfant si drept, L-au ocarat si L-au palmuit si
au scuipat pe fata Lui cea sfanta si preacurata si infricosata, de care se cutremura
cerul si pamantul si marea si toate cele ce sunt intr-insele. Pentru aceea si zicea,
catre dansii, Mantuitorul: "Eu cinstesc pe Tatal si voi nu Ma cinstiti pe Mine"
(Ioan 8, 49), iar, mai pe urma, L-au si ucis. Ati auzit, deci, fiilor, cum prin calcarea
Legii, este necinstit Dumnezeu? Asadar si cei ce se numesc crestini si fara de
pazire vietuiesc, prin calcarea Evangheliei, il necinstesc pe Dumnezeu, cele
potrivnice Tainei Stapanului lucrand si poruncile Mantuitorului nostru Iisus
Hristos, barfeli socotindu-le, si de la adevar intorcandu-si auzul si catre basme
abatandu-se si luand aminte. Dupa cum si Apostolul mai inainte a propovaduit:
"Ca va veni o vreme, cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa" (II Timotei
4,3). Si, iata, cuvantul s-a implinit.
Ca cine primeste acum dumnezeiestile Scripturi? Cine ia aminte la
poruncile lui Hristos? Cine este intelept si va pazi acestea? Cine va dovedi ca nu
suntem calcatori de Lege? Multi sunt intelepti, dupa trup. Multi, de bun neam.
Multi, stiutori si carturari, legiuitori si imparati, dregatori si bogati, saraci si robi,

slobozi si dascali, monahi, feciorelnici si casatoriti. Cine, dintre acestia toti poate
sa dovedeasca sau sa arate ca se cade crestinului a trai dupa poftele firii
pamantesti? Ca faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: desfranarea,
destrabalarea, vrajitoria, cearta, invidia, dezbinarile, betiile, uciderile, sau cele
asemenea. Cine va dovedi ca acestea sunt ale crestinilor? Care Evanghelie? Care
carte a Apostolilor? Care Prooroc? Ca, iata, de la marginile lumii, pana la
marginile ei, dumnezeiasca Scriptura se citeste in biserici si nicaieri nu sta scris
ca se cade crestinilor sa faca acestea. Ci, cel ce s-a ratacit in calea sa si s-a abatut,
este calcator de Lege, iar prin calcarea Legii, Il necinsteste pe Dumnezeu.
Iata, ati auzit cum se necinsteste Dumnezeu. Deci, inceteaza crestine, a
calca Legea si a necinsti pe Dumnezeu. Inceteaza sa traiesti dupa obiceiurile
paganilor, pentru ca, dupa ce te vei duce dincolo, sa nu afli stramtorare si necinste.
Voiesti sa auzi cum a poruncit Stapanul sa umble si sa salte crestinul? Asculta:
"Fericiti cei ce plang, fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza". Acesta este intaiul
praznic al crestinilor. Si iarasi: "Nevoiti-va a intra pe calea ce stramta". Si iarasi:
"Amin zic voua, ca veti plange si va veti tangui, iara lumea se va bucura, iar voi
va veti intrista". Si iarasi zice: "Sa nu va inaltati, ca acestea toate neamurile
paganilor le fac, deci sa nu va asemanati lor". Voiesti sa auzi si faptele si saltarile
Proorocului David? Iata ce zice: "Plangand si inchinandu-ma, umblam si am
acoperit cu post sufletul meu si cu sac m-am imbracat si s-au facut mie lacrimile
mele, paine, ziua si noaptea. Si cenusa ca paine am mancat. Si bautura mea cu
plangere am amestecat". Si iarasi zice: "Spala-voi in toate noptile patul meu si
asternutul meu cu lacrimile mele il voi uda". Si iarasi: "Ochii mei totdeauna catre
Domnul". Si iarasi: "De la toata calea cea rea am oprit picioarele mele". Ai auzit
cum a dantuit David? Asadar si tu, crestine, dantuieste. Voiesti sa auzi si
praznicele si odihna si desfatarea fericitului Pavel? Veniti sa auzim, fratilor, cum
ne indeamna pe noi si ne roaga, zicand: "Urmatori mie faceti-va, fratilor", caci pe
multi aud zicand: Eu pe Apostol il ascult si, cum a invatat el, asa fac. Vezi ce zici,
sa nu minti. Ca, de vei grai adevarul, fericit vei fi si in veacul de acum si in cel ce
va sa fie. Insa, eu ma tem, ca nu cumva sa te afli mincinos, ca s-a imputinat
adevarul de la fiii oamenilor si toti s-au abatut.
Urmeaza pe Pavel, crestine, cela ce zici ca, toate cate spune Apostolul, le
primesti si le faci. Ca cei care sunt urmatori lui Pavel, se vor pleca lui, precum
zice cuvantatorul de Dumnezeu, Ioan: "Noi de la Dumnezeu suntem. Cela ce
cunoaste pe Dumnezeu ne asculta pe noi. Care nu este de la Dumnezeu, nu ne
asculta pe noi". Veniti dar, urmatorii lui Pavel si urmatorii lui Hristos, sa auzim
ce striga Pavel ca, iata ne indeamna, zicand: "Urmatori Mie faceti-va, fratilor,
precum si eu lui Hristos". Spune, fericite Pavele, in ce chip poate cineva sa se faca
urmator tie? Pune, aici, de fata, invatatura ta. Caci toti cunoastem ca tu fericit esti
si imparatzesti cu Hristos, in vecii cei nesfarsiti. Spune-ne noua, cum te-ai nevoit
si te-ai invrednicit slavei aceleia? Spune-ne noua, ca si noi sa urmam tie, ca sa ne
invrednicim impreuna cu tine, vesnicelor bunatati. De ai dantuit, sa dantuim si
noi, de ai plans, sa plangem si noi, de ai postit, sa postim si noi. Pe toate ale

credintei, cate ai lucrat, spune-ne, si le vom face. Spune-ne noua, Pavele, cum se
cade sa petreaca crestinii. Raspunde Pavel si zice: "Marturisesc intru Domnul sa
nu mai umblati voi, precum celelalte neamuri umbla, in desertaciunea mintilor,
intunecati cu mintea fiind, instrainati de slava lui Dumnezeu. Lepadand minciuna,
graiti adevarul. Soarele sa nu apuna in mania voastra, nici sa nu dati loc diavolului.
Cela ce fura, sa nu mai fure. Tot cuvantul putred sa nu iasa din gura voastra".
Auziti pe Pavel strigand: "Tot cuvantul putred sa nu iasa din gura voastra,
ci numai cuvantul cel bun, spre zidire". Toata amaraciunea si mania si iutimea si
strigarea si defaimarea sa se ridice de la voi, impreuna cu toata rautatea. Spune,
Pavele si cele mai mari. Faceti-va, zice Pavel, ca niste fii iubiti ai lui Dumnezeu.
Auziti si cutremurati-va, cei ce voiti a fi crestini si departati-va de la cele
paganesti. Faceti-va urmatori ai lui Dumnezeu. Iarasi, Pavel spune cu tarie: "Iar
desfranarea si toata necuratia sau lacomia nici sa se numeasca intre voi. Nu va
imbatati de vin, intru care este desfranarea. Urmatori mie faceti-va. Vedeti sa nu
rasplatiti cu rau cuiva, pentru rau. Dojeniti pe cei fara de randuiala. Mangaiati pe
cei deznadajduiti. Sprijiniti pe cei slabi. Fiti indelung rabdatori catre toti. Urmatori
mie faceti-va. Totdeauna va bucurati, neincetat va rugati. Sa lepadam paganatatea
si poftele cele lumesti. Urmatori mie faceti-va, fratilor. Iubirea de straini sa nu o
uitati. Cu iubire de frati unii pe altii iubiti-va, cu nadejdea bucurandu-va, intru
necazuri rabdand, intru rugaciune zabovind". Urmatori mie faceti-va, adica
urmatori fericitului Pavel. Ca impreuna cu Hristos sa imparatiti in vecii
nemarginiti.
Unde sunt cei ce zic, toate cate le zice Pavel, le facem. Si cine este mai
fericit decat tine, daca vei grai adevarul? Insa, vezi, sa nu te afli manios, zicand si
nu facand. Ca, iata, iarasi te indeamna pe tine Pavel: "Urmatori mie faceti-va".
Intru tot lucrul alcatuiti-va pe voi ca niste slujitori ai lui Dumnezeu; intru rabdare
multa, intru necazuri, intru nevoi, intru stramtorari, in batai, in temnite, in
osteneala, in privegheri, in posturi, in bunatate, intru Duhul Sfant, in dragoste
nefatarnica, in cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu. Urmatori mie facetiva, fratilor. Cine este atat de viteaz, ca lui Pavel sa-i urmeze si sa se faca vas de
alegere? Deci, de voiesti, crestine, sa urmezi lui Petru si lui Pavel si lui Ioan,
pazeste cuvintele lor. Pazeste invatatura lor, urmeaza nevointa lor. Sa nu iubesti
lumea, nici cele din lume. Sa nu ramai numai la veacul acesta. Sa nu dormi mult.
Nici numai in cele de desfatare sa te indeletnicesti. Urmeaza lui Pavel. Ca iarasi
voi zice: Invata-te crestine, cum se veselea Pavel, cum se desfata, cum serba si
praznuia el in lumea aceasta. Si urmeaza-l, nu numai cu cuvantul, ci si cu fapta.
Spune, Sfinte Pavele, povesteste-ne noua cum te-ai desfatat si cum te-ai
veselit in lumea aceasta. Raspunde Pavel: "Desfatarea mea aceasta este: Trei ani,
noaptea si ziua, nu am incetat cu lacrimi, sfatuind pe fiecare. Acesta este praznicul
meu. Intru osteneli, mai mult, in batai, in temnita, pe moarte de multe ori, de la
iudei, de cinci ori cate patruzeci de lovituri, fara una am luat, de trei ori cu toiege
am fost batut, o data cu pietre am fost improscat, de trei ori corabia cu mine s-a
spart, o noapte si o zi intru adanc am petrecut, in calatorii de multe ori, in

primejdie de rauri, si de la neamuri si de la talhari, cu primejdie in pustie si in


mare, in osteneala si in truda, in privegheri, de multe ori, in frig si in golatate".
Acestea sunt desfatarile lui Pavel. Urmatori mie faceti-va, fratilor, precum si eu
lui Hristos. Argintul sau aurul sau imbracamintea nimanui nu am poftit. Toate am
aratat voua. Urmatori mie faceti-va. Ca eu, nu numai a fi legat, ci si a muri, pentru
numele Domnului Iisus, sunt gata. Catre tinta gonesc, la darul chemarii celei de
sus a lui Dumnezeu. Asa alerg, nu ca si cum as bate vazduhul, ci imi trudesc trupul
meu si il robesc. Ca tot cela ce se nevoieste, de toate se infraneaza. Asa alergati
fratilor, ca sa ajungeti. Urmati Sfintilor si asa alergati, ca impreuna cu dansii sa
va incununati si impreuna sa imparatiti.
Deci, inceteaza crestine, cu lucrurile cele paganesti si elinesti, ca nu prin
calcarea Legii sa necinstesti pe Dumnezeu, ca sa nu-ti ingramadesti asupra-ti
urgie, in ziua urgiei si a dreptei judecati a lui Dumnezeu, cand va judeca
Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, dupa bunavestirea mea. Cand, si ingerii,
cu cutremur, vor sta inainte. Unde nu numai pentru fapte, ci si pentru gand si
cuvant desert vom fi osanditi. Sa gandim fratilor, ca omul este ca iarba, zilele lui,
ca floarea campului, asa va inflori. O clipa de vreme si toate vor inceta. Pentru ce,
in desert, te tulburi, o, omule? O noapte si se va vesteji carnea ta si picioarele tale
vor inceta sa mearga, ochii tai se vor topi si limba ta se va linisti si glasul tau va
lipsi si suspinul tau se va inmulti si lacrimile tale vor curge si nimeni nu va putea
sa-ti ajute. Si toti lasandu-te, se va duce fiecare intru ale sale, si nimeni nu va putea
sa-ti ajute. Si toti lasandu-te, se va duce fiecare intru ale sale, si nimeni nu va sta
langa tine. Iar ingerul cel nemilostiv, departe stand, va astepta porunca Stapanului,
ca, rapind ticalosul tau suflet, sa-l duca in locul cel gatit lui, ca sa secere ceea ce
a semanat, unde lucreaza si prisoseste plangerea si tanguirea si suspinul, necazul
si stramtorarea, scrasnirea dintilor si durerea.
Acolo se vor topi ochii betivilor. Acolo vor plange si cu dintii vor scrasni
desfranatii si preadesfranatii, furii, vrajitorii, otravitorii, fermecatorii,
descantatorii, toti cei care pe calea cea larga au umblat. Si, vai lor, ca acolo nu-i
loc de desfatare pentru ei, dupa cum zice Domnul: "Vai, celor ce radeti acum, ca
veti plange". Aratat este ca acolo nu este cu putinta, fratilor, ca uneori crestin sa
fii, iar alteori pagan sa te faca cineva. Ca, venind, Domnul a surpat toate cele ale
diavolului si, din mainile lui, izbavindu-ne pe noi, zice: Eu sunt pastorul cel bun,
veniti dupa Mine toti. Eu sunt viata, Eu sunt lumina lumii, veniti toti catre Mine.
Lepadati-va de satana, aruncati de la voi invataturile lui, dezbracati-va de omul ce
vechi si de toate faptele lui si intru cel nou imbracati-va. Cele vechi au trecut, iata,
toate s-au facut noi. Veniti catre Mine toti. Legea prin Moise s-a dat, Darul si
Adevarul prin Mine, Iisus Hristos s-a facut. Cati dupa Legea veche va indreptati,
ati cazut din dar. Veniti catre Mine toti, ca pe cel ce vine la Mine, nu il voi scoate
afara.
O, nemasurata bunatate a lui Dumnezeu, care pe toti ii cheama, caci El
voieste ca toti sa se mantuiasca. Slava iubirii lui de oameni! Sa nu ne mai

indreptam numai dupa Lege. Ca Hristos ne-a rascumparat pe noi din blestemul
Legii. Lui se cuvine slava in veci. Amin.
Intrebare: Care pacat este mai greu, afara de pacatul ereziei?
Raspuns: Precum, dintre toate faptele bune, mai inalta este iubirea, asa si,
decat toate pacatele, mai greu este a ura pe fratele tau. Ca cela ce uraste pe fratele
sau este ucigas de oameni, dupa cum a zis Apostolul. Cel ce uraste pe fratele sau,
pe Iisus, Insusi Dumnezeu, Il uraste. Cela ce uraste pe fratele sau, intru intuneric
este si intru intuneric umbla si nu stie unde merge, ca intunericul i-a orbit ochii
lui. Vezi de cate rele este pricinuitoare ura? Iar iubirea acopera multime de pacate.
Invidia cu anevoie de vindecat este. Pacat de moarte savarseste tot cel fara de
cainta. Insa stricatorii de parte barbateasca, vrajitorii, otravitorii, remecatorii, cei
ce opresc plata lucratorilor si cei ce urasc pe frati, in focul cel mai cumplit al
ucigasului s-au osandit. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii
vecilor! Amin.

13.
LUNA FEBRUARIE IN 13 ZILE:
pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Martinian.
Acesta a fost din Cezareea Palestinei si a trait pe vremea imparatiei lui
Constantiu, fiul marelui Constantin (337361). Inca de pe cand era de 18 ani,
Sfantul Martinian, parasind casa parinteasca, s-a retras catre sihastrie, locuind
intr-o pestera de pe muntele Corabiei, din apropierea cetatii si ducand o viata
pustniceasca de osteneala, infranare si de rugaciune. Si asa traind vreme de 25 ani,
s-a dus vestea in tot tinutul, pana departe, de faptele si de viata lui cea
imbunatatita, ca primise de la Hristos pana si darul facerii de minuni. Si multi
veneau si se foloseau de cuvintele, rugaciunile si de sfatuirile lui cele intelepte.
Deci, intre alte ispitiri, a ingaduit Dumnezeu, in viata Sfantului si o diavoleasca
ispitire ca aceasta. Ca, auzind o femeie desfranata, anume Zoe, cuvintele de lauda
ce se spuneau, de catre oamenii din Cezareea, despre viata Sfantului, a zis catre
dansii: Pentru ce gasiti vrednica de lauda viata lui? Ca neputand infrange
patimile trupului si ispitele vietuirii cu oamenii, de aceea a fugit el in pustie, unde
nu are lupta cu ispitele. Ca unde nu-i foc, nu arde fanul. Deci de voi merge eu la
dansul si, fiind eu cu dansul, de nu se va clatina, atunci se va adeveri ca este, cu
adevarat, om fara prihana.
Deci, s-a imbracat ea in haine saracacioase luind intr-o traista hainele ei cele
luminoase si, iesind din cetate, s-a dus la acel munte, unde era Sfantul. Iar daca
a inserat, a inceput vant cu furtuna si ploaie mare in noaptea aceea. Si s-a apropiat
femeia de chilia Sfantului si a inceput a plange, ca si cand s-ar fi ratacit si ca si
cand ar manca-o fiarele, de-ar ramane afara. Deci, se ruga de Sfantul sa o
primeasca in chilia lui. Drept aceea, Cuviosul, vazand ca este cu neputinta a o lasa
afara, a primit-o inlauntru, iar el s-a dus in incaperea din fundul chiliei.

Iar cand a fost dimineata, vazand-o Sfantul schimbata la haine si impodobita, a


intrebat-o: Cine esti si la ce ai venit? Iar ea fara de rusine, a zis: Pentru tine.
Si indata a inceput a defaima viata monahilor, care indeamna pe crestini sa fuga
de insotirea cu femei, si, zicand ca insotirea cu femei nu impiedica evlavia si
adaugand ca toti dreptii Legii Vechi au fost casatoriti. Deci, cu vorbe ca acestea,
nerusinata il indemna la pacat. Iar Cuviosul, ascultand-o, se invoia putin cate
putin, in inima sa, si cuprins fiind cu bratele si cu limba ei cea amagitoare, sta
aproape sa cada. Dar era ceasul cand credinciosii aveau obiceiul sa vina la el
pentru binecuvantare. Si, nevoind el sa fie prins asupra pacatului, a iesit afara din
chilie sa-i intampine. Si, fiind afara, darul lui Dumnezeu i-a schimbat gandul. Si,
adunand multe gateje si aprinzandu-le in chilie, a sarit in mijlocul lor, dojeninduse pe sine si zicandu-si: De vei putea, Martiniene, sa rabzi focul geenei, apropiete
de femeie si savarseste pacatul. Dar cum vei rabda focul cel vesnic, daca pe acesta
nu-l poti rabda? Si asa, arzandu-se pe sine si-a smerit salbaticia trupului. Si sacutremurat desfranata si indata a inteles greutatea pacatului. Si, cerand iertare, se
ruga de Sfantul s-o indrepte si pe ea pe calea mantuirii. Iar el, inteleptind-o a
trimis-o la manastirea Sfntei Paula, din Betleem, unde s-a facut monahie.
Deci, vindecandu-se de ranile focului si intelegand ca lupta cu ispitele trupesti
cere sa fugi din fata lor, Sfantul a mers la mare. Si, invoindu-se cu un corabier, sia parasit chilia si s-a mutat pe o mica insula, de piatra, foarte departe, in mijlocul
marii, incat nu se vedea nicidecum uscatul. Si ii aducea corabierul, de doua sau
trei ori pe an, paine si apa si ramuri de finic, pentru impletiturile cu care isi platea
putina hrana ce i se aducea. Si, traind asa zece ani, in multa liniste, a trebuit sa
plece de acolo.
Ca, ridicandu-se furtuna pe mare, o corabie s-a spart de o stanca, inecandu-se
toti cei care se aflau intr-insa. Si n-a scapat nimeni, in afara de o fata, ce se tinea
de o scandura. Aceasta, vazand pe Sfantul, ii cerea ajutor. Si cuviosul scotand-o
din mare, deasupra pe piatra, indata a lasat fetei hrana si adapostul sau, iar el,
zicandu-si: Fugi Martiniane, sa nu te ajunga ispita, s-a aruncat in valuri, si
sprijinit de niste delfini, a iesit la uscat.
Dar acum era in mare nedumerire, in ce chip sa-si petreaca cealalta ramasita a
vietii lui. I s-a descoperit ca nu se va izbavi de ispite, decat pribegind din loc in
loc, pana la sfarsitul vietii. Deci, pornind in pribegie si strabatand multe cetati, a
sosit si la Atena si, intrand in biserica cea mare de-acolo, s-a intins pe pamant si,
de fata fiind episcopul cetatii, Sfantul si-a dat in mana lui Dumnezeu, sufletul sau
de mare nevoitor si mucenic al vetii curate. Si, se spune ca si cele doua femei, Zoe
si Fotina, si-au savarsit viata, dobandind de la Duhul Sfant, semnele sfinteniei.
Dumnezeului nostru, slava!

Intru aceasta zi, cuvant din viata Sfantului Martin milostivul.


Sfantul Martin era de douazeci de ani si Sfantul Botez inca nu-l primise. Si acest
fel de viata avea, ca nimic nu pastra pentru sine, ci toate le impartea ca milostenie

saracilor. Si, dupa ce nu i-a mai ramas lui nimic, fara numai un cutit si o haina, si,
fiind si o iarna aspra, cu ger mare, l-a intampinat pe el un sarac la portile cetatii,
care ruga, pe cei ce treceau, sa-l miluiasca. Iar aceia, trecand toti pe alaturea, nu
i-au dat lui nimic. Deci, s-a mahnit Martin, ca n-a miluit nimeni pe saracul acela;
si nu stia ce sa faca, pentru ca nu avea alta haina, fara numai aceea, intru care era
imbracat. Deci, scotand cutitul, si-a taiat haina sa in doua si cu o jumatate a ei a
imbracat pe sarac, iar cu cealalta jumatate, s-a invelit pe sine insusi. Si multi
radeau de el, ca nu era imbracat asa cum se cadea.
Si, venind noaptea, culcandu-se infrigurat, indata a adormit si a vazut in vis pe
Hristos, imbracat in haina sa, aceea cu care el imbracase pe saracul acela, inainte
a multime de ingeri, zicandu-i: Martin, pana inca a nu lua botezul Meu, cu
aceasta haina m-ai imbracat, drept aceea, si Eu de acum in toata lumea te voi
imbraca cu slava, iar, dupa aceea, vei lua Imparatia cerurilor. Deci, dupa ce a auzit
acestea, s-a sculat din somn si, ducandu-se, s-a botezat in numele Tatalui si al
Fiului si al Sfantului Duh. Si atat de milostiv s-a facut spre saraci, incat s-a auzit
pana la toate marginile pamantului de milostiva viata a lui. A trait in Galia si a
ajuns episcop la Tours, pe la anul 400 si i se spunea slava Galiei. Si, placut fiind
lui Dumnezeu si inca si minuni savarsind, mai pe urma, s-a mutat la Domnul, in
varsta de peste optzeci de ani. Dumnezeului nostru slava!

Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Ioan Gura de Aur, despre ispite si
primejdii.
Nu este nici un drept care sa nu aiba o greseala, oricat de mica. Si, iarasi, nu este
nici un pacatos, care sa nu aiba nici un bine. Deci, de vei vedea pe un drept bolnav
sau in oarecare ispita si primejdie cazand, sa nu te tulburi, ci sa gandesti intru tine
si sa zici: Acest om drept este, insa a facut ceva, o mica fapta rea si pentru aceasta
isi ia plata aici, ca dincolo sa nu se osandeasca. Asa sa intelegi cuvantul cel zis de
Avraam, in Evanghelie, bogatului nemilostiv: Tu ai luat in viata cele bune, iar
Lazar cele rele, de vreme ce s-a intamplat ca a avut Lazar in viata aceasta cateva
pacate, iar bogatul acela, cateva fapte bune; si si-a luat plata fiecare.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre ascultarea de parintele


duhovnicesc.
Un om mirean, avand trei copii, lasandu-i pe ei in cetate, s-a dus la o manastire.
Si, petrecand in manastire trei ani, a inceput a se tulbura de ganduri, care ii trezeau
in minte amintirea si dorinta de copii si se mahnea pentru dansii foarte. Si, el nu
spusese, de la inceput, staretului, ca are copii. Deci, vazandu-l ava mahnit, i-a zis
lui: Ce ai de esti mahnit? Si i-a povestit staretului ca are trei copii in cetate si
vrea sa-i aduca in manastire. Si i-a dat voie parintele. Deci, ducandu-se, fratele a
aflat ca doi dintr-insii au raposat, iar unul traia. Si, luandu-l pe el, l-a adus la

manastire. Deci, cautandu-l staretul, l-a aflat la pitarie si a adus la dansul pe copil.
Iar ava, luind copilul, l-a cuprins si, inbratisandu-l, il saruta. Si a zis catre tatal
copilului: Il iubesti pe el? Sa a raspuns: Da. Si a zis ava: Ia-l, dar, si-l arunca
in cuptor, asa cum arde. Si acela luaind indata copilul sau, cu mainile sale, l-a
aruncat in cuptor. Si vapaia s-a facut ca roua si n-a ars copilul. Ca tatal sau
dobandise credinta lui Avraam. Dumnezeului nostru, slava!
14.
LUNA FEBRUARIE IN 14 ZILE:
pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Axentie, cel din munte (+470).
Pe vremea imparatiei lui Teodosie cel Tanar (408-450), a fost in Constantinopol
un barbat cinstit in randuiala ostaseasca si vestit in palatele imparatesti, cu numele
Axentie, fiu al lui Adda persul. Si era acesta, pe cat de intelept si viteaz, in viata
cea din afara, pe atat de credincios si de ravnitor in faptele credintei. Acesta,
cunoscand pe Cuviosul Marcian, iconomul Bisericii celei mari, pe Ioan monahul
si pe alti barbati tematori de Dumnezeu si sihastri, adesea se aduna noaptea cu ei
la rugaciune. Si, ravnind vietii lor, s-a lepadat cu totul de slava lumeasca. Deci, sa facut ostas al cerescului imparat Hristos, luand chip monahicesc si s-a facut
slujitor al lui Dumnezeu, mai intai in randuiala diaconiei, apoi a preotiei, primind
slujirea sa izgoneasca pe diavoli din oameni. Si era mult slavit, pentru aceasta, in
imparateasca cetate.
Deci, dorind o viata linistita, a lasat cetatea si s-a dus intr-un munte, care se
numea Oxia si a locuit in muntele acela care, mai pe urma, dupa numele sau, s-a
numit muntele lui Axentie. Si iubea mult Sfantul muntele acela, pentru linistea si
singuratatea lui, si multumea lui Dumnezeu, zicand: "Tu Doamne, singur, intru
nadejde m-ai asezat." Dar a fost descoperit de niste pastori si, daca s-a facut
cunoscut, multi au inceput a veni la dansul pentru felurite nevoi si pentru
tamaduirea trupului si a sufletelor, ca primise Sfantul darul sa vindece orice boala
cu rugaciunile sale; si, impreuna cu darul tamaduirilor, avea Cuviosul si darul
inainte-vederii. Si i-au zidit lui oamenii cucernici o chilie pe varful muntelui si,
inchizindu-se in chilie, Cuviosul invata si tamaduia poporul printr-o ferastruica.
Iar ucenicii lui imparteau saracilor darurile aduse de catre cei ce se tamaduiau. Si
tamaduia Sfantul multe feluri de bolnavi: orbi, leprosi, indraciti, paralizati, caci
era barbat puternic in fapta si in cuvant, inaintea lui Dumnezeu si a tot poporul.
Drept aceea, a luat parte Sfantul si la Sinodul cel a toata lumea, al patrulea de la
Calcedon (451), chemat fiind din porunca imparatului Marcian, care foarte mult
il cinstea pe el, ca pe un stalp al dreptei credinte, ce era.
Deci, sezand in chilia sa, mult folos aducea lumii, prin chipul vietii sale
imbunatatite si prin invataturile cele graitoare de Dumnezeu, cu care se indulceau
toti care veneau la dansul de pretutindeni, si prin rugaciunile si prin facerea de
minuni; iar cu ochii cei inainte-vazatori vedea cele de departe, ca pe cele de
aproape, privirea si sufletele fara de trup ale dreptilor. Asa a fost, cu deosebire, in
noaptea cand Cuviosul, stand la rugaciune in chilia sa, a vazut deodata calatorind
spre cer sufletul Sfantului Simeon Stalpnicul; si vestind el indata ucenicilor sai
aceasta si facandu-se cercetarea, lucrul s-a adeverit intocmai.

Si asa, cu evlavie si cu dreapta credinta vietuind si manastiri multe si in felurite


locuri intemeind si pe multi la mantuire povatuind, Cuviosul Axentie, nu mult
timp dupa Cuviosul Simeon, pe vremea imparatiei lui Leon cel Mare si la adanci
batranete ajungand, s-a mutat catre Domnul.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre ava Pimen.


S-au dus odata multi batrani la ava Pimen. Si, iata, una dintre rudele lui ava
Pimen avea un copil, si, din lucrarea diavolului, fata copilului era intoarsa la spate.
Si tatal copilului, vazand multimea parintilor, luand copilul afara de manastire,
sedea plangand. Si s-a intamplat unui batran sa iasa afara si, vazandu-l plangand,
i-a zis: "De ce plangi, omule ?" Iar el a zis: "Sunt rudenie cu ava Pimen. Si, iata,
s-a intamplat copilului ispita aceasta, si, vrand sa-l ducem la batranul, ne-am temut
ca nu voieste sa ne vada pe noi, rudeniile lui. Si acum, de va afla ca suntem aici,
trimite si ne goneste. Eu insa, vazand venirea voastra la biserica, am indraznit de
am venit. Deci, de voiesti, ava, fie-ti mila de mine, si ia copilul inauntru si rugativa pentru el."
Si, luandu-l, batranul a intrat si a iconomisit lucrul cu intelepciune, ca nu l-a dus
indata la ava Pimen. Ci, incepand de la fratii cei mai mici, zicea: "Faceti cruce
copilului". Si dupa ce i-a facut pe toti de l-au insemnat cu semnul crucii pe pe
urma, l-a dus la ava Pimen. Iar el nu voia sa-i faca cruce. Iar parintii i se rugau
zicand: "Cum au facut toti, fa si tu, parinte." Si, suspinand, sculandu-se, s-a rugat,
zicand: "Dumnezeule, tamaduieste zidirea ta, ca sa nu mai fie stapanita de
vrajmasul." Si, facand cruce, indata s-a tamaduit copilul si l-a dat tatalui sanatos.
Dumnezeului nostru, slava !
15.
LUNA FEBRUARIE IN 15 ZILE:

Viata si patimirea Sfantului Apostol Onisim, unul din cei saptezeci


(+95).
In cetatea Colose, din Frigia, era, pe vremea Sfintilor Apostoli, un barbat vestit
si dregator de seama, cu numele Filimon. Si acesta, primind dreapta credinta chiar
de la Sfantul Pavel, s-a numarat intre cei saptezeci de Apostoli ai Domnului, iar,
mai pe urma, si de treapta de episcop s-a invrednicit.
Deci, pe cand Filimon deprindea credinta cea noua, era in casa lui un rob, anume
Onisim care, gresind cu ceva stapanului sau si temandu-se de pedeapsa, a fugit de
la dansul si s-a dus la Roma. Si acolo, afland pe Sfantul Pavel in lanturi pentru
credinta a auzit de la dansul cuvantul propovaduirii si, primind sfanta credinta, sa botezat de Apostolul Pavel si a ramas, impreuna cu Tihic un alt tanar, in slujba
Apostolului.
Deci, a trimis Sfantul Apostol pe Tihic sa duca crestinilor din Colose o scrisoare,
care se gaseste si astazi in Sfanta Scriptura. Si, impreuna cu Tihic, Apostolul a
trimis si pe Onisim, cu o scrisoare catre Filimon, fostul sau stapan. In scrisoarea
aceasta, Apostolul il roaga pe Filimon sa-l ierte pe Onisim de greseala lui si sa-l

primeasca, nu ca pe un rob sau ca pe un frate iubit, ci ca pe Pavel insusi: Te rog


pe tine, scrie Apostolul, pentru fiul meu, pe care l-am nascut fiind in lanturi,
Onisim, cel de altadata nu-ti era de folos, dar acum tie si mie ne este de folos, pe
acesta ti l-am trimis, pe el insusi, adica, inima mea: primeste-l. Eu voiam sa-l tin
la mine, ca, in locul tau, sa-mi slujeasca mie, care sunt in lanturi, in locul tau,
pentru Evanghelie, dar n-am voit sa fac nimic fara de incuviintarea ta, pentru ca
fapta ta, cea buna, sa nu fie silita, ci de buna voie. Ca, poate pentru aceea a fost
despartit de tine, ca vesnic sa fie al tau, dar, nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca
pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar, cu atat mai vartos, pentru tine, si dupa
trup si in Domnul. Deci, daca ma socotesti partas cu tine, primeste-l pe el, ca pe
mine (Filimon 10 17).
Drept aceea, primind scrisoarea Filimon, l-a intampinat cu dragoste pe Onisim,
ca pe un frate in Hristos, l-a iertat si l-a eliberat pe el din robie. Iar Onisim, liber,
se intoarse la Roma si-l insotea pe Sfantul Pavel, oriunde acesta propovaduia
Evanghelia, pana in Spania. Iar, dupa sfarsitul Apostolului, sfintit fiind episcop
de Sfantul Pavel, Onisim nu inceta a propovadui Imparatia lui Hristos, mergand
din cetate in cetate. Si a fost prins, pe vremea prigoanei lui Domitian (95). Deci,
rabdand multe chinuri de la dregatorul Tertil si ramanand neplecat in credinta, i
s-a taiat capul. Si asa, Sfantul Onisim s-a numarat cu barbatii apostolici ai
Domnului.
Mai multe despre Viata si patimirea Sfantului Apostol Onisim se gasesc
n Vietile Sfintilor.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre un calugar, care umbla din
manastire in manastire si despre rabdare.
Un frate oarecare petrecea intr-o manastire de obste, supunandu-se ascultarilor.
Si-l iubeau cinci dintre frati, iar unul avea necaz pe el. De aceea, fratele a iesit din
manastire. Deci, a mers la alta; si-l iubeau pe dansul opt frati, iar doi il urau pe el.
Apoi si de acolo a iesit si a intrat, iarasi, in alta manastire; si-l iubeau sapte dintre
frati, iar cinci nu-l iubeau. Insa, fugind si de acolo, s-a dus ca sa intre in alta
manastire, dar mai inainte, pana a nu intra, sezand, si-a luat o hartie si cugeta intru
sine: Daca iti vei asculta gandurile tale, nici toata lumea nu-ti va ajunge tie, ca so umbli. Apoi, s-a fagaduit in inima sa ca sa rabde si a scris pe hartie asa: Ai
iesit din alte manastiri, fiindca n-ai rabdat ocarile si mustrarile, iar, aici, te vor
necaji pe tine si mai mult decat in celelalte. Sa-ti aduci, dar, aminte de toate
pricinile, care te izgoneau pe tine si, pe toate acele pricini, le vei afla si aici, oare,
vei rabda? Si a scris: Intru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu voi
rabda. Deci, strangand ravasul acela, l-a legat in braul sau si, rugandu-se, a intrat
in manastire.
Apoi, petrecand putina vreme, a inceput a auzi de la frati ocarile cele asupra sa,
iar cand se necajea, apuca hartiuta aceea si citind-o, afla: Intru numele lui Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi rabda. Si intru sine gandea: Lui Dumnezeu te-

ai fagaduit, de la Dansul sa-ti ceri ajutor. Si asa, se mangaia. Iar vrajmasul,


nesuferind rabdarea fratelui, a indemnat pe frati sa se instiinteze ca fratele se
mangaia, citind acea hartie. Si, au inceput ei a zice ca este vrajitor si citind, nu se
tulbura. Apoi, mergand la egumen, i-au spus: Nu putem sa traim cu fratele acesta,
ca vrajitor este si in braul lui sunt farmecele; si, daca voiesti sa ramai cu dansul,
apoi, pe noi sa ne slobozesti sa ne ducem. Iar egumenul, duhovnicesc fiind si
stiind smerenia fratelui, a cunoscut ca din zavistia diavolului este ceea ce ziceau
ei si a grait fratilor: Iesiti de va rugati si ma voi ruga si eu; si, dupa trei zile, va
voi raspunde voua. Deci, cand dormea fratele, i-a dezlegat parintele braul lui, si,
citindu-i hartiuta, indata a pus-o si a legat-o iarasi in braul fratelui.
Iar dupa trei zile, au venit fratii la egumen, zicandu-i: Spune-ne noua, ce vei
face vrajitorului aceluia? Si le-a zis: Chemati-l pe el. Deci, venind acela, i-a zis
egumenul: Pentru ce smintesti pe fratele? Iar fratele a zis: Am gresit, iarta-ma
si te roaga pentru mine. Iar parintele a zis catre frati|: Ce ati zis ca a facut fratele
acesta? Ei au zis: Fermecator este si farmecele in braul lui sunt. Si a zis
egumenul: Scoate-ti vraja ta. Iar el a raspuns: Am gresit, iarta-ma. Deci, a zis
egumenul: Scoateti voi farmecele lui. Iar fratele nu-i lasa sa-i dezlege braul. Apoi
a dezlegat el hartia si parintele a dat-o la un diacon si i-a poruncit lui ca sa stea la
un loc inalt si sa citeasca hartia, zicand: Sa se rusineze diavolul, cela ce invata
pe oameni a vraji. Si s-a citit hartia aceea mica, in care era scris asa: Intru
numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi rabda. Si s-au rusinat fratii si sau inchinat egumenului pana la pamant, zicand: Gresit-am, iarta-ne, te rugam.
Iar parintele a zis: Dar, oare, mie se cade sa va inchinati Inchinati-va lui
Dumnezeu si fratelui acestuia sa-i faceti metanie pana la pamant. Iar fratelui i-a
zis: Roaga-te pentru dansii, ca sa li se ierte lor pacatul. Si s-a rugat fratele, lui
Dumnezeu, pentru dansii. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii
vecilor! Amin.
16.
LUNA FEBRUARIE IN 16 ZILE:
Pomenirea Sfintilor Mucenici: Pamfil, Valent, Pavel, Seleucus, Porfirie,
Iulian, Teodul, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil si Daniil(309-310)
Acesti doisprezece Sfinti Mucenici au patimit pentru Hristos in Cezareea
Palestinei, pe vremea imparatiei lui Maximilian - Galeriu (305-311).
Cel dintii cu randuiala era Sfantul Pamfil, care era de neam din Beirut, barbat
vestit si preot al cetatii. Acesta invatase multa carte, si, parasind averea si casa
parinteasca, s-a facut ucenic lui Pieriu, care urma lui Origen, la marea scoala din
Alexandria. Acest Pamfil a infiintat in Cezareea Paleslinei o mare biblioteca, de
peste trei mii de carti, pe care a daruit-o bisericii de acolo. A intemeiat, tot acolo,
si o scoala, in care se invata duhovniceasca filosofie a Sfintei Scripturi, pe care a
copiat-o de mai multe ori si pe care a raspandit-o in dar. Vestit invatat fiind, era
totodata impodobit si cu viata imbunatatita. Si, asezandu-se in Cezareea, macar
ca se bucura de multa pretuire intre oameni, el si-a impartit averea la saraci si traia
in fapte bune, in smerenie si in infranare, propovaduind Evanghelia si aducand pe
multi la dreapta credinta.

Faima credintei si intelepciunii sale ajungand pretutindeni, si-a atras mania lui
Urban, carmuitorul Palestinei, care-l inchise si-l chinui in temnita, vreme de doi
ani, iar dupa moartea lui Urban, prigonirea continua sub dregatorul Firmilian. Si
in temnita unde se afla Sfantul Pamfil se mai gaseau inchisi si alti crestini vrednici
de lauda: Valent, diaconul din Ierusalim, batran intelept si ascutit la minte, care
stia pe de rost Sfanta Scriptura si, Pavel din Ianina Palestinei, cel Fierbinte cu
duhul, care suferise, mai inainte arderea focului pentru credinta. Toti trei,
indurand chinurile, nu incetau a marturisi pe Hristos.
Deci, au trecut, in vremea aceea, prin Cezareea, cinci tineri din Egipt, in drum
spre tara lor. Si, marturisind ei ca sunt crestini, indata au fost aruncati in aceeasi
temnita si au fost pusi la chinuri, cu Sfintii Pamfil, Valent si Pavel. Nici unul din
ei nu s-a clintit de la dreapta credinta. Iar numele lor erau: Ilie, Ieremia, Isaia,
Samuil si Daniil.
Si fiind osanditi la moarte si popor mult adunandu-se la vestea osandirii lor s-au
ridicat glasuri din popor care strigau impotriva prigonitorilor. Deci, au fost prinsi
atunci: Porfirie, un tanar de 18 ani, care fusese slujitor Sfantului Pamfil, Seleucus,
care avusese inalta dregatorie in oaste si, sclavul Teodul, chiar dintre casnicii
dregatorului. Si au fost ucisi, la porunca dregatorului Firmilian, cu infricosatoare
moarte: unii, arsi de vii, altii, junghiati si rastigniti, iar altii, prin taierea capului.
Iar un oarecare Iulian, care inca nu se botezase, dar ravnea sa se numere cu
crestinii, om in trecere prin Cezareea si cautand o unealta, fiind prins pe inserate
ca saruta trupurile Sfintilor omorati, a fost osandit sa fie ucis si el, prin ardere de
viu, implinind astfel ceata celor doisprezece.
Si asa, cei doisprezece Prooroci si Apostoli, am stat cu Proorocii si cu Apostolii,
inaintea lui Hristos Domnul, in cereasca imparatie, incununati cu cununile
biruintei. Dumnezeului nostru slava!

Intru aceasta zi, pilda folositoare de suflet, din Pateric, despre nevointa,
curatenie si milostenie.
Era un mirean foarte evlavios in viata lui si a venit la ava Pimen. S-au mai
intamplat la batran si alti frati cerand de la dansul sa auda vreun cuvant. Si zicea
batranul mireanului celui credincios: "Graieste fratilor vreun cuvant". Iar el se
ruga, zicand: "Iarta-ma, ava, eu, ca sa ma invat, am venit". Si, silit fiind de batran,
a zis: "Eu sunt mirean, vanzand si negutatorand verdeturi; dezleg si fac legaturile
mai mici, cumpar cu putin si vand cu mult. Insa, din Scriptura, nu stiu sa spun.
Dar o pilda vreau, totusi, sa zic:
Un om a zis prietenului sau: fiindca am pofta sa vad pe imparat, vino cu mine.
Si i-a zis lui prietenul: Vin cu tine, pana la jumatatea caii. Si a zis altui prieten al
lui: Vino tu sa ma duci la imparat. Iar acela i-a raspuns: te duc pana la palatul
imparatului.

Si a zis si celui de al treilea prieten: Vino cu mine la imparat. Iar el a zis: Eu vin
si te duc la palat si graiesc si te infatisez la imparat." Si il intrebau pe el: "Care
este puterea pildei ?"
Si, raspunzand, le-a zis lor: "Cel dintai prieten este nevointa, care povatuieste
pana la drum. Cel de al doilea prieten este curatenia, care ajunge pana la cer. Iar
prietenul al treilea este milostenia, care conduce pana la Imparatul Dumnezeu, cu
indrazneala." Si, asa fratii, folosindu-se, s-au dus. Dumnezeului nostru, slava !
17.
LUNA FEBRUARIE IN 17 ZILE:
Pomenirea Sfantului, marelui, Mucenic Teodor Tiron (+304)
Acest Sfant Mucenic a trait in anii imparatului Diocletian (284-305) si era dintro cetate a Amasiei, numita Homialon. Era ostas tanar, in ceata Tironilor
(recrutilor), din legiunea Margaritilor, condusa de generalul Vringa. Deci, venind
porunca de la imparat, ca toti ostasii sa aduca jertfa zeilor, Vringa a mers in
capistea idolilor, cu toala legiunea sa, spre implinirea poruncii. Si n-a voit Sfantul
Teodor sa intre in capiste, ci a ramas in cortul sau. Si au cunoscut toti ca el este
crestin.
Deci, l-au scos pe el la intrebare. Si-l indemna generalul sau sa jertfeasca si sasi scape viata, precum au facut si alti crestini. Iar Sfantul raspundea, zicand:
"Fiecare stie cui ostaseste, iar eu ostasesc Stapanului meu Hristos". Si marturisea
ca Hristos este Dumnezeu, iar zeii paganilor sunt idoli, fara de suflet si cioplitura
de maini omenesti.
Deci, pentru multa dragoste pe care, ostasii o aveau catre Teodor, Vringa a dat
porunca, zicand: "Sa-l lasam pe el cateva zile, ca sa aleaga, in liniste, cele de
folos". Si Sfantul n-a petrecut in nelucrare vremea aceasta, ci neincetat lauda pe
Domnul si se ruga lui Dumnezeu sa-i dea lui rabdare. Iar, ca sa arate neputinta
zeilor, a mers noaptea la capistea zeitei din cetatea aceea, si, dandu-i foc, a
prefacut-o in cenusa.
Deci, a fost prins si dat pe mana lui Puplie, dregatorul cetatii. Si acesta a pus de
l-au batut cumplit cu vergi pe Sfantul, l-au intins pe roata si i-au strujit trupul cu
unghii de fier. Iar Sfantul, nepierzandu-si linistea, in timpul cumplitelor patimi,
se arata ca un nestiutor la toate suferintele si neincetat marturisea cu bucurie: "Cu
Hristos al meu, am fost, sunt si voi fi". Si, vazand ca nimic nu-l poate clinti din
credinta, nici cruzimea, nici fagaduintele, dregatorul l-a osindit sa fie ars de viu,
ceea ce s-a si facut, fiind aruncat intr-un cuptor aprins. Si, intrand in mijlocul
flacarilor, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.
De asemenea, sa fie stiut, ca se mai face praznuirea lui si in saptamana dintai a
Postului Mare, cand s-a facut de Sfantul Teodor minunea colivelor, intru
pomenirea izbavirii poporului dreptcredincios, pe vremea paganului imparat
Iulian Apostatul, de bucatele cele spurcate, stropite cu sange din jertfele idolesti.
Cu rugaciunile Sfantului mare Mucenic, Teodor Tiron, Doamne miluieste-ne si
ne mantuieste pe noi. Amin.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre ava Macarie.


Spunea ava Sisoe: "Cand eram in Schit cu Macarie, ne-am suit sa seceram,
impreuna cu dansul, sapte insi. Si, iata, o vaduva, adunand in urma noastra spice,
nu inceta sa planga. Deci, a chemat batranul pe stapanul tarinei si i-a zis lui: "Ce
are batrana aceasta, ca totdeauna plange ?" Si i-a zis lui: "Barbatul ei avea un
amanet al cuiva si a murit, deodata, si nu i-a spus ei unde l-a pus. Si stapanul
amanetului vrea acum sa o ia pe dansa si pe fiii ei si sa-i vanda robi". I-a zis
batranul: "Spune-i sa vina la noi, unde ne odihnim de arsita". Si, venind femeia,
i-a zis ei batranul: "De ce plangi asa, mereu ?" Si i-a raspuns ea: "Barbatul meu a
murit, luand amanetul cuiva, si n-a spus, cand a murit, unde l-a pus." Si a zis
batranul, catre dansa: "Vino, arata-mi unde l-ai ingropat". Si, luand pe frati cu
dansul, a iesit cu ea impreuna. Si, venind la locul acela, i-a zis batranul: "Du-te la
casa ta". Si, rugandu-se ei, a chemat batranul pe mort, zicand: "Cutare, unde ai
pus amanetul cel strain ?" Iar acela, raspunzand, i-a zis: "In casa mea este ascuns,
sub picioarele patului." Si i-a zis lui batranul: "Dormi, iarasi, pana la ziua invierii".
Si, auzind fratii, de frica, au cazut la picioarele lui. Si le-a zis lor batranul: "Nu
pentru mine s-a facut aceasta ca nimic nu sunt, ci, pentru vaduva si pentru copiii
ei cei saraci, a facut Dumnezeu lucrul acesta". Si, venind, a vestit vaduvei unde
este pus amanetul. Iar ea, luandu-l, l-a dat stapanului ei si si-a izbavit fiii sai. Si,
toti cei ce au, auzit au slavit pe Dumnezeu.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem, despre nevointa calugareasca.


Deci, sa ne sarguim fratilor, sa ne facem dupa asemanarea vietii si faptelor
cuviosilor parinti, sa umblam dupa pasii lor, sa ne calugarim ca si dansii. Sa-ti
calugaresti, adica mintea, sa-ti calugaresti duhul, calugareste-ti chipul,
calugareste-ti si trupul, calugareste-ti bucatele, calugareste-ti limba si cautatura si
gandul si rasul, ca sa te arati intru toate ca un desavarsit monah si patimitor. De
voieste firea sa ne duca pe noi intru satiu, cu postul sa-i stam impotriva. Daca la
pofta ne-ar trage pe noi rabdare luand, sa ne tinem simtirea. Daca ne porneste pe
noi spre manie, cu pace sa intrarmam. De ne gateste spre iutime, blandetele sa
primim. De ne atata pe noi spre ura, de dragoste sa ne lipim. De ne-ar indemna
spre cautarea cinstirii de la oameni, ocara sa-i aratam. De ne miscam pe noi spre
slava, stricaciunea trupului sa o luam in minte. Daca ne ridica pe noi la marire, a
Domnului smerenie sa o primim. Daca spre pizma ne-ar impinge pe noi, sa
cunoastem blestemul lui Cain. De ne indeamna pe noi spre clevetire, cu tacere sa
ne ingradim, de ne ingreuneaza cu somnul, cu privegherea sa ne intarim. Daca
spre betie ne-ar sili pe noi, desteptarea cea treaza sa o alegem. Daca in acest chip
ne vom impotrivi va pieri vrajmasul, si nu va sta, darul lui Dumnezeu ajutandune.
Cela ce voieste sa vada zile bune, sa-si opreasca limba sa de la cuvinte multe.
Ca sabie este limba, de amandoua partile ascutita. Daca iubesti cele ceresti, nu te
opri la cele pamantesti, pe acestea vremelniciei sa le socotesti. Sa nu te temi a

incepe calea cea aspra, care ne duce in viata cea vesnica, ci numai sa incepi a
umbla pe ea si te vei afla mergand. Sa alergi si sa scapi de-a pururea spre
Dumnezeu, cu rugaciuni, cu post si cu lacrimi, ca sa te izbavesti de cursele
vrajmasilor. Sa indraznesti, iubitule, ca nici dregatoria, nici cinstea, nici marirea,
nici egumenia, nici episcopia, nici slava, nu-ne vor duce pe noi intru Imparatia
Cerurilor, nici iertare de pacate nu ne vor da sau ne vor izbavi din osanda, fara
numai smerenia si dragostea, rabdarea si saracia, pogorarea si chinuirea, lipsirea
si defaimarea, acestea fac pe fiii Luminii.
Sa nu-ti fie amestecata viata, frate: astazi, adica, infranandu-te, iar dimineata
saturandu-te, astazi neband apa, iar maine vin cautand; astazi opinci, iar maine
papuci; astazi haine de par, iar maine haine de mult pret; astazi injosire, iar maine,
infrumusetare; astazi bland si smerit, iar maine maret; astazi, plangere si tanguire,
iar maine, fara de masura; astazi, culcare pe pamant gol, iar maine pe asternut
moale; deci nu asa pestrit, ci intr-o masura ,sa fii,
Sa-ti aduci aminte de cuviosii parinti, cum au petrecut, fara de poticnire,
stralucind intru randuiala aceasta calugareasca, pana la sfarsit si pana la moarte
neschimbandu-si canonul lor, infranandu-se cu masura si minunat, limba tinandusi, pe pamantul gol culcandu-se, prin smerita intelepciune calugarindu-se, cu
blandete, cu dragoste si cu deplina credinta prin duhovniceasca folosire, inca peste
toate acestea si cu saracia, de la toate cele pamantesti infranandu-se, cu blanda si
cu lina viata petrecand, priveghind si rugandu-se, cu pocainta multa si cu lacrimi.
Iar mandria era calcata de dansii si mania lepadata si iutimea uscata, s-a stins de
la dansii aurul, iar argintul era defaimat de dansii. Si singuri pe sine s-au silit a se
curati degraba, din toate, pentru aceasta Dumnezeu S-a salasluit intru danisii si ia proslavit pe ei. Ca Aceluia se cade toata slava, cinstea si inchinaciunea, acum si
pururea si in vecii vecilor! Amin.
18.
LUNA FEBRUARIE IN 18 ZILE:
Pomenirea celui intru Sfinti, Parintelui nostru Leon, papa al Romei (+461)
Acest mare arhiereu si pastor al Bisericii lui Dumnezeu, Leon, era de neam din
Italia, nascut la Roma, si a fost crescut, din tinerete, in invatatura cartii, avand atat
intelepciunea cea din afara, cat si faptele bune, cele crestinesti. A trait pe vremea
imparatiei lui Teodosie cel Tanar (408-450) si a lui Marcian (450-457), in Rasarit,
si a lui Valentinian al III-lea (425-455) in Apus.
Iubind viata duhovniceasca mai mult decat pe cea mireneasca, pe vremea papei
Sixt al III-lea, a fost mai intai arhidiacon al Bisericii romane, iar, murind Sixt, prin
alegerea tuturor, s-a urcat pe scaunul Bisericii din Roma (440) si a pastorit intr-o
vreme de mare furtuna in Biserica si in lume; imparatia din Rasarit fiind tulburata
de eretici, iar cea din Apus, lasata prada barbarilor. Dar papa Leon a fost cu
adevarat un intelept si neinfricat luptator si un bun pastor, care-si punea sufletul
pentru poporul sau.
Intre faptele mari ale Sfantului Leon se pomeneste, mai intai, de intalnirea lui
cu Atila, regele hunilor, spaima lumii si biciul lui Dumnezeu. Ca acesta, biruind
multe tari, a mers si asupra Romei, vrand sa o pustiasca pe ea cu foc si eu sabie.

Deci, papa Leon, vazand ca nimeni nu putea sa stea impotriva barbarului, s-a rugat
cu dinadinsul lui Dumnezeu, cu postire si cu lacrimi cerand de la El aparare, si,
chemand in ajutor pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel, a mers insotit numai de un
consul si de prefectul Romei in intampinarea lui Atila, langa Ravenna, ca sa-l
roage sa-si potoleasca mania, gata fiind el sa moara pentru poporul sau. Si,
vorbind catre dansul, cu cuvinte de Dumnezeu insuflate, l-a prefacut pe el din leu
in miel, pentru ca Atila a ascultat cu smerenie cuvintele omului lui Dumnezeu si
a crutat cetatea, dupa dorinta lui.
Mare sarguinta a aratat Sfantul Leon, ca sa indrepteze ratacirile ereticilor din
vremea sa si, mai vartos, erezia lui Eutihie, cea mai rea dintre toate, scriind catre
imparatii Teodosie si apoi lui Marcian, ca sa randuiasca sa fie Sinod a toata lumea.
Si s-a adunat Sfantul si cel al patrulea Sinod, la Calcedon, al celor sase sute si
treizeci de parinti, pe vremea imparatilor Marcian si Pulheria, la anul 451,
impotriva lui Eutihie si Dioscur, care intelegeau gresit taina intruparii lui
Dumnezeu si rastalmaceau, astfel, toata invatatura mantuirii. Si s-a statornicit la
acest Sinod dreapta credinta ca prin intrupare, Hristos Domnul este o singura
Persoana dumnezeiasca, avand doua lucrari, de om si de Dumnezeu, lucrari
deosebite, dar nedespartite; si asa a lucrat El mantuirea noastra. Drept aceea s-a
osandit ratacirea lui Eutihie, care invata ca in Hristos este o singura fire si o
singura lucrare. Si s-a citit la acest Sinod, si epistola Sfantului Leon catre Flavian,
patriarhul Constantinopolului, care atat de limpede talmacea taina intruparii
Domnului, incat toti parintii Sinodului, auzind-o, au strigat: "Duhul Sfant a vorbit
prin gura lui Leon".
Sfantul Leon era vestit si pentru scrierile lui, intrucat ne-au ramas de la el peste
o suta de scrieri. Ele sunt dovezile cele mai tari ale intelepciunii, evlaviei si
patrunderii mintii lui. Pline de invataturi, cuvintele lui au o frumusete si o maretie
care incanta, mira si inalta. Gandirea lui e limpede, puternica, iar graiul lui adunat
si stapan pe cunoasterea dreptei credinte. A murit la anul 461, iar, in ochii
crestinatatii, Sfantul Leon ramane unul din marii luptatori pentru biruinta dreptei
invataturi crestine la taina intruparii lui Dumnezeu, statornicita o data pentru
totdeauna, la Sinodul de la Calcedon. Dumnezeului nostru, slava!

Intru aceasta zi, cuvant de invatatura al Sfantului Efrem catre calugari.


Insa tu, prietene, de vreme ce te-ai lepadat de lume, pentru ce, dar, mai cauti
odihna lumeasca ? Ca Dumnezeu nu pentru necaz te-a chemat pe tine ? Iar tu
rasfatare cauti ? La golatate esti chemat, iar tu haine bune cauti. Spre insetare esti
chemat, iar tu bautura cauti. La razboi esti chemat, iar tu nu te saturi de somn.
Spre plangere si tanguire esti chemat, iar tu joci si razi. La dragoste esti chemat,
iar tu urasti pe fratele tau. La supunere esti chemat, iar tu graiesti impotriva.
Mostenitor al Imparatiei Sale te-a numit, iar tu cele trupesti cugeti. Si ce-i vei
raspunde Lui, la infricosatoarea zi, cea mai de pe urma ? Ori esti sihastru la liniste
? Adu-ti aminte, dar, de cei ce sunt in temnite, ca nu numai inchisi sunt, ci fiare

pe grumazii lor poarta, iar altii, fiind si in obezi, batuti sunt. Sau pustnic esti ?
Adu-ti aminte de pastorii de oi, ce fel de primejdii ridica si rabda prin pustietate
si prin munti, ca iarna sunt stramtorati de ger, iar vara arsi sunt de zaduful soarelui.
Cel ce a castigat rabdarea se atinge de toate faptele bune, ca se bucura in necazuri
si in primejdii este iscusit; intru napasta se veseleste, la ascultare este gata, in
dragoste deplin, in vorbire de rau slabeste, la ocari se smereste, la liniste viteaz,
la cantari nelenes, in postire gata, intru rugaciuni silitor, prin rabdare, la ascultare
vesel, la nevoie sprijin tare, la raspunsuri negrabnic, in viata osardnic, la umblari
frumos, bun in adunarea fratilor, la raspunsuri placut, la privegheri gata si osardnic
catre straini, cunoscator al celor neputinciosi, la intalniri intampinator, treaz la
intelegeri si la tot lucrul destept. Ca tot cela ce a castigat rabdare si-a castigat
nadejde si cu toate faptele este impodobit unul ca acela. Si unul ca acesta cu multa
indrazneala striga catre Dumnezeu, zicand: "Asteptand, am asteptat pe Domnul si
S-a plecat spre mine" (Ps. 39, 1). Deci, pe o cale ca aceasta sa mergem, pe care
merg toti cei ce au iubit pe Dumnezeu. Calatoria acestei cai a vietii este cu
necazuri, insa odihna fericita este. Calatoriile caii acesteia sunt acestea: pocainta,
privegherea, rugaciunea, smerita intelepciune, saracia duhovniceasca, neingrijirea
peste masura a trupului, ingrijirea sufletului, culcarea pe jos, tacerea, mancarea
uscata, foamea, setea, golatatea, milostenia, lacrimile, plangerea, suspinarea,
napasta, osteneala mainilor, primejdiile, uneltirile celor rai, a fi clevetit si a rabda,
a fi urat si rau a patimi, a rasplati cu bine pentru rau, a ierta greselile celor ce-ti
gresesc, a pune sufletul sau pentru prieteni, iar, cea mai desavarsita, a-si varsa
sangele sau pentru Domnul.
Fericit cel care nu se indestuleaza cu viata lumii acesteia, care din cele
dumnezeiesti si-a facut cugetarea lui; fericit cela ce pe pamant s-a facut ca un
inger, asemenea serafimilor, avandu-si curat cugetul sau totdeauna. Fericit este
acela ce, avand in minte ziua judecatii, se sarguieste spre vindecarea ranilor
sufletului sau, prin lacrimi. Fericit esle cela ce totdeauna este eliberat, intru
Domnul, de toate cele pamantesti si vremelnicele lucruri ale veacului acestuia.
Fericit este cela ce inainte sporeste prin faptele calugariei si prin infranare. Fericit
este cela ce are porunca cea infricosatoare, spre paza buzelor sale. Fericit este cela
ce a urat pacatele si a facut fapte bune. Fericit este cela ce, intru cele nevazute si
intru cele vazute, pe singur unul Dumnezeu iubeste si toata zidirea Lui. Fericit
este cela ce s-a facut ca un nor, cu totul in lacrimi, stingandu-si focul poftelor
trupesti. Fericit este cela ce si-a vandut toate averile sale si si-a agonisit pe Unul
Hristos, Margaritarul ceresc. A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii
vecilor! Amin.
19.
LUNA FEBRUARIE IN 19 ZILE:
Pomenirea Sfintilor Apostoli Arhip, Filimon si Apfia.
Sfantul Arhip este unul din barbatii apostolici, adica unul din cei care ajutau pe
Sfantul Apostol Pavel la lucrul Evangheliei si a fost episcop, dupa Sfantul
Epafras, in cetatea Colose, din Frigia, pe vremea cand marele Apostol era inchis
la Roma, pentru credinta lui cea noua, in Hristos. Drept aceea, si "tovaras de lucru"

il numeste pe el Sfantul Pavel, in epistola lui, cea catre Filimon. Tot barbat
apostolic era si Sfantul Filimon, cetatean vestit din Colose si ucenis, adus la
credinta de Sfantul Pavel insusi; iar biserica din Colose se gasea in casa lui. Cat
despre Apfia, ce era sotia lui Filimon. Si in casa lor se adunau, in taina, toti
crestinii din Colose si se savarsea in casa lui, ca si in biserica, dumnezeiasca
Liturghie a trupului si a sangelui lui Hristos, iar Sfanta Apfia randuia biserica cea
din casa ei, slujind ziua si noaptea cu post si cu rugaciune, odihnind pe cei ce
osteneau in vestirea lui Hristos, hranind pe saraci, ingrijind de bolnavi, incat casa
ei era nu numai biserica, ci si casa primitoare de straini, bolnita pentru bolnavi si
adapostire celor fara adapost. Si, asa, Sfantul Arhip pastorea poporul credincios
din Colose.
Deci, fiind eliberat Sfantul Pavel din lanturi, l-a pus si pe Filimon episcop intru
apostolie, adica episcop calator; caci, in vremile acelea, unuii episcopi erau legati
de un loc si de o cetate, iar altii erau episcopi fara de loc statornic. Ci, prin felurite
cetati si neamuri umblau si se numarau, unii ca acestia, episcopi apostolicesti, de
vreme ce la propovaduirea apostoloeasca erau trimisi, ca si Apostolii. Asadar si
Sfantul Filimon, intru o episcopie ca aceasta a fost numarat si umbla prin cetatile
Frigiei si prin altele, propovaduind Cuvantul lui Dumnezeu.
Deci, venind vremea cand se serba praznicul zeitei Artemida din Colose, au fost
chemati toti cetatenii sa se inchine si sa aduca jertfa, in capistea zeitei. Si s-au
adunat si crestinii in biserica lor, din casa lui Filimon, au risipit pe credinciosii ce
se aflau acolo, pe unii prinzandu-i, pe altii batandu-i, iar pe altii omorandu-i. Si
au fost prinsi si Sfintii Arhip, Filimon si Apfia si, dusi fiind la Artocles, maimarele cetatii Efesului, acesta a poruncit sa fie dati mortii, de nu se vor lepada de
credinta lor in Hristos. Si, schinjuiti fiind Sfintii, in multe chipuri si di neincetat
marturisind pe Hristos, dregatorul a poruncit sa fie ingropati pana la brau in
pamant si ucisi cu pietre.
Si asa, apostolica treime a Sfintilor Mucenici s-a mutat la ceruri, inaintea
scaunului Preasfintei, de viata facatoarei, dumnezeiestii si nedespartitei Treimi.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ghenadie, patriarhul Constantinopolului,


despre frica de Dumnezeu.
Ce trebuinta ai, omule, sa cauti carti multe, care sa te povatuiasca pe tine spre
folos si sa intrebi pe toti dascalii, zicand: "Spuneti-mi, cum ma voi mantui?" Iata,
toate cartile cele invatatoare, in doua cuvinte incap, adica: intru frica lui
Dumnezeu si intru a avea pe Domnul inaintea ochilor totdeauna.
Sa iei aminte la tine insuti, precum se cade si vei intelege toate poruncile lui
Dumnezeu si sa le tii pe ele. Pentru ca, asa, Sfintii cei ce au fost, din veac, au
placut lui Dumnezeu: prin cunostinta curata si prin neschimbate fapte. Iar altii
dintre dansii, nici n-au avut cartile Sfintilor, nici nu i-au invatat dascalii cele de
folos si, de la Adam pana la Moise, in multe feluri au trait. Deci, spune-mi mie
cum au placut lui Dumnezeu: Abel, Enoh, Noe, Melchisedec, Avraam, Isaac si

Iacov si ceilalti drepti, care au fost mai inainte de Moise? Ei n-au invatat carte,
precum s-a zis, nici vreun dascal dintre oameni nu i-a invatat pe ei, in afara numai
de predania, cea din viu grai si de gandurile bune, de a avea pe Dumnezeu inaintea
ochilor, de-a pururi.
De asemenea, si dupa intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, stim pe multi
ca au fost oameni simpli, si la cuvinte si la intelegere, unii, dintre dregatori, fiind
asa, iar altii, din poporul de rand, unii din ei pastori de oi, ori alte indeletniciri
avand si nu numai barbati, ci si femei au alergat la Dumnezeu si au savarsit
poruncile Lui. Deci, aratat este ca, luind aminte la cuvintele cele mai sus-zise, leau si implinit intocmai. Dar, acum, sa nu iei pricina omule, cu aratate dovezi,
zicand cu greseala: "Prost sunt si fara stiinta, cum, dar, pot sa fac poruncile
Domnului?" Iata, ca s-a aratat tie acum, in ce fel vei placea lui Dumnezeu si sa nu
mai zici: "Nu pot", caci de vei voi, impreuna cu acestia, te vei apropia de Stapanul,
ca David, zicand: "Bunatate si invatatura si cunostinta ma invata, caci poruncilor
Tale am crezut". Si, iarasi, "Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu".
Si, inca: "Ajuta-mi, si ma voi mantui si voi cugeta la indreptarile Tale pururea".
Pentru ca, tot cel ce cere, va lua, si cel ce cauta, afla, si celuia ce bate, i se va
deschide.
Sa nu zici, iarasi: "In lume sunt si cu grijile lumesti legat sunt si nu pot sa fac
toate poruncile Domnului". De vei voi, acum, ca desavarsit sa le faci pe ele si sa
te lepezi de lume si sa-ti iei crucea ta, ca sa mergi in urma Domnului Tau, lucru
care mai bun iti este tie, decat toate, apoi esti liber sa o faci. Iar, de nu poti sa faci
aceasta, apoi, si in lume fiind, sileste-te sa placi lui Dumnezeu; caci se poate, si in
lume fiind, cineva sa faca poruncile lui Dumnezeu, pentru ca multe chipuri de
pocainta si de mantuire a oamenilor sunt.
Intr-o randuiala de viata este fiecare, iar, de va voi sa se nevoiasca, sa gandeasca
tare, in mintea sa, ca Sfintii cei vechi, in lume fiind, impreuna cu femeile si cu
copiii petrecand si in bogatie si in case mari fiind, altii inca stapanind si popoare
intregi, care li se incredintasera de la Dumnezeu, si durere multa si grija de
lucrurile cele pamantesti avand, au placut si lui Dumnezeu intru toate, precum au
fost Ovraam, Isaac si Iacov, David si Iosif si Iov. Acestia toti au fost in lume,
traitori impreuna cu femeile. Dar, si asa, toate poruncile Domnului le-au facut.
Dumnezeului nostru slava!

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre rabdare si smerita cugetare.
Povestit-a un batran ca, in vremea marelui Isidor, preotul Schitului, era un frate
diacon, pe care, pentru multele lui fapte bune, voia sa-l faca preot, ca sa ramana
in locul lui, dupa moarte. Iar el, pentru evlavie, nu s-a hirotonit preot, ci a ramas
diacon. Deci, pe acesta, din bantuiala vrajmasului, l-a pizmuit un oarecare dintre
batrani. Acel batran, pe cand toti erau la biserica pentru slujba, mergand, a pus pe
ascuns cartea sa in chilia diaconului si, venind, a vestit preotului Isidor, zicand:
"Unul dintre frati mi-a furat cartea". Si, mirandu-se, ava Isidor a zis: "Niciodata

ceva, de acest fel, nu s-a facut in Schit". Deci, batranul acela care a pus pe ascuns
cartea a zis preotului: "Trimite doi, din parinti, cu mine, ca sa cercam chiliile".
Deci, mergand, intai au cautat prin chiliile celorlalti si pe urma au venit la chilia
diaconului si, gasind carte acolo, au adus-o la preot in biserica si au spus unde au
gasit-o, fiind de fata si diaconul. Si, auzind, diaconul indata a facut metanie lui
ava Isidor, inaintea a tot norodul, zicand: "Am gresit, da-mi canon". Si i-a dat
canon ca, trei saptamani, sa nu se impartaseasca. Deci, venind fratele la slujba, sta
in fata bisericii si inaintea a tot poporul cadea, zicand: "Iertati-ma ca am gresit".
Iar, dupa trei saptamani, a fost primit la Impartasire. Si indata s-a indracit batranul,
care il napastuise, si a inceput a se marturisi, strigand si zicand: "Am napastuit pe
robul lui Dumneze". Si, facandu-se rugaciune de toata biserica, pentru dansul, nu
se tamaduia. Atunci, marele Isidor a zis diaconului, inaintea tuturor fratilor:
"Roaga-te pentru dansul, ca tu ai fost napastuit. Si, daca nu se tamaduieste prin
tine, apoi nu se tamaduieste". Si, rugandu-se diaconul, indata sanatos s-a facut
batranul. Dumnezeului nostru, slava!
20.
LUNA FEBRUARIE IN 20 ZILE:
Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Leon, episcopul Cataniei,
facatorul de minuni
Acest Sfant se tragea, cu neamul, din Ravena (Italia), din parinti cu bunastare si
credinciosi, si a trait pe vremea imparatiei lui Constantin, nepotul lui Iraclie (641668). Si era pretuit de toti, pentru curatia vietii sale, pentru nevointa si grija de
suflete ce avea, pentru duhovniceasca lui intelepciune si pentru multe faceri de
bine, pe care, fara preget, le impartea in jurul sau. Drept aceea, trecand dupa lege
prin toate sfintitele trepte, cu dumnezeiasca alegere, a fost hirotonit episcop al
cetatii Catania, care este in insula Sicilia, unde se afla si vulcanul Etna, din care,
pana astazi, se pogoara si curge foc.
Deci, Sfantul Leon, stralucea inaintea tuturor, luminand sufletele date in grija
sa, ajutand pe orfani si pe vaduve si ingrijind de toti cei saraci si nevoiasi, incat si
de darul facerii de minuni s-a invrednicit. Ca numai cu rugaciunea a surpat la
pamant un idol. Asemenea, a ridicat o mare si frumoasa biserica in cinstea bunei,
biruitoarei Mucenita Lucia, aparatoarea Siciliei. Apoi, luand indrazneala ca un leu
- dupa numele sau - a intrat in foc cu vrajitorul Eliodor, care strica sufletele
oamenilor, cu vrajile lui, legandu-l numai cu epitrahilul sau, iar focul, arzand de
tot pe vrajitor, pe Sfantul Leon, dimpotriva, l-a pazit neatins ...
Si ajungand vestea despre el pana la Constantinopol, imparatul i-a trimis o
scrisoare, rugandu-l sa se osteneasca a veni pana la dansul. Si, ducandu-se, l-a
primit imparatul cu multa cinste, cuprinzandu-i picioarele si cerand binecuvantare
si rugaciune de la Sfantul. Si s-a intors de acolo, incarcat de multe daruri de la
imparat. Si, venind la scaunul sau, Sfantul a impartit saracilor toate cele primite,
nepastrand nimic pentru el.
Si a pastorit multi ani, cu parinteasca dragoste, mitropolia Cataniei, pe multi
aducandu-i de pe caile pierzaniei, pe multi ajutandu-i, fara sa-i intrebe, de ce neam
sunt ori de cred in Hristos, facandu-se, tuturor, toate, dupa cuvantul Apostolului.

Si, ajungand la adanci batranete, s-a mutat la Domnul, iar moastele lui au fost
asezate in biserica Sfintei Lucia, de dansul zidita, unde el face minuni si dupa
moarte

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre razboiul dracilor, impotriva
calugarilor.
Ava Marcel, monahul, spunea fratilor, ca si cand era vorba de un alt staret ce
locuia in Schit - dar el insusi era acela -, ca s-a sculat intr-o noapte, ca sa-si faca
slujba, si a auzit un glas de trambita, ca la un razboi. Deci, s-a tulburat staretul si
se gandea in sine, de unde este aici glasul trambitelor de razboi ? Iar cand se
gandea ei asa, indata a venit aproape diavolul, zicandu-i: "Asa, cu adevarat, razboi
este, iar de nu voiesti sa ai razboi asupra-ti, mergi de dormi si nu vei fi in razboi.
Ca noi nu ne luptam cu cei lenesi, ci, cu pustnicii si cu cei ce privegheaza intru
rugaciuni ne luptam si asupra acelora tabarim si ne razboim".

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Antioh, despre curatirea pacatelor.


Se cade curatitorului, adica preotului, mai intai, pentru sine a ruga pe Dumnezeu
si, dupa aceea, pentru oameni, dupa porunca Domnului, Care zice: "Sa curatesti,
mai intai, partea cea dinlauntru a paharului si a blidului, si, mai pe urma, cea
dinafara." Cum va putea cineva sa faca rugaciune pentru popor, de nu va face, mai
intai, pentru sine ? Ca a zis Moise lui Aaron, fratele sau: "Sa aduci Jertfa si sa te
rogi pentru tine, mai intai, si pentru casa ta, apoi sa aduci daruri pentru oamenii
tai si sa te rogi pentru dansii." Asemenea si preotul, dupa ce se va curati, singur
pe sine, atunci, si pentru popor, primita ii va fi rugaciunea lui. Inca si Ezechil,
pentru preoti, zice: "Vin sa nu bea preotii, mai inainte de a intra in altar, inca si
dupa iesire." Si Apostolul zice: "Arhiereul, mai intai, pentru ale sale pacate aduce
jertfa, iar, mai pe urma, pentru ale poporului, pentru ca legea pune arhierei din
oameni cu neputinte". Si iarasi: "Orice arhiereu se randuieste dintre oameni, la
slujba cea catre Dumnezeu, ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate si care poate
sa patimeasca impreuna cu cei ce nu stiu si cu cei ce se ratacesc, de vreme ce el
insusi este cuprins de neputinte. Si, pentru aceasta, dator este, precum pentru
popor, asa si pentru sine, sa aduca jertfa pentru pacate".
Caci, se cade, celui ce cheama pe Dumnezeu spre aducerea darurilor pentru
popor, mai intai, sa-si curete sufletul si trupul sau, de toata prihana, si, asa, va
putea sa aduca rugaciune catre Dumnezeu si pentru altii si sa se asemene marelui
arhiereu Zaharia, tatal Mergatorului-inainte. Caci era drept, umbland in toate
poruncile Domnului, fara prihana. Deci, atunci cand slujea el, a intrat sa cadeasca
in templu, iar multimea poporului astepta rugaciunea lui si de la Dumnezeu mila,
i s-a aratat lui ingerul Domnului, stand de-a dreapta altarului cadirii, si i-a zis: "Nu
te teme, Zaharia, ca s-a auzit rugaciunea ta si femeia ta, Elisabeta, va naste tie fiu

si vei chema numele lui Ioan, si acesta va fi mare inaintea lui Dumnezeu". Caruia
este slava, in veci !

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem, despre smerita cugetare.


Semnele si cunoasterea celui ce are smerenia cea adevarata sunt acestea: a se
socoti pe sine ca este mai pacatos decat toti pacatosii si ca nici un bine nu a facut
inaintea lui Dumnezeu. A se prihani pe sine in toata vremea si in tot locul si in
toata lucrarea. A nu napastui pe nimeni, nici a socoti ca este cineva pe pamant mai
pangarit decat dansul, sau mai pacatos, sau mai lenes. Pe toti de-a puruurea a-i
lauda si a-i slavi. A nu judeca sau a defaima sau a grai de rau pe cineva, vreodata.
A tacea de-apururea si a nu grai ceva, fara de porunca sau fara de mare trebuinta.
Iar, cand va fi intrebat si va raspunde, aceasta sa o faca cu mare alinare si cu liniste
si rar, ca si cum silit ar fi, sfiindu-se, sa graisca. A nu-si face inchipuire de sine in
vreo privinta, a nu se supara cu nimeni, ori pentru credinta, ori pentru altceva; ci,
daca zice de bine, sa zici si tu asa, iar de zice de rau, sa zici: "Tu stii". A avea
supunere si a uri voia sa, ca pe o pierzatoare de suflet. A nu cauta la nimeni de
sus. A avea inaintea ochilor sai moartea. A nu cuvanta in desert sau a grai
desertaciuni sau a minti vreodata. A nu grai impotriva celui mai mare. A suferi
ocarile, defaimarile, pagubele, cu bucurie. A un odihna si a iubi osteneala. A nu
itarata pe cineva sau a rani stiinta cuiva.
Acestea sunt semnele si cunoasterile smereniei celei adevarate. Si fericit este
cela ce le are pe ele, ca acela s-a facut casa si biserica a lui Dumnezeu si
Dumnezeu S-a salasluit intru dansul si Imparatiei Cerurilor mostenitor s-a facut.
Amin.
21.
LUNA FEBRUARIE IN 21 ZILE:
Pomenirea Preabunului Cuviosului Parintelui nostru Timotei, cel din
Simboli (+ incep. sec. IX)
Sfantul Timotei a luat, de mic, viata calugareasca si a fost ucenic al fericitului
Teoctist, staretul manastirii din muntele Olimpului, langa pustiul ce se numea
Simboli, pe vremea imparatiei lui Copronim (741-775). Si, traind prin munti si
prin pustietati, se nevoia in post, in infranare si in rugaciuni de toata noaptea si,
cu darul lui Dumnezeu, a stins cu totul saltarile patimilor trupului si sufletului sau
si s-a facut vas ales al Duhului Sfant, incat, de-a pururea, isi uda sufletul cu roua
lacrimilor.
Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu si darul tamaduirii si puterea asupra
duhurilor celor necurate si facea multe minuni cu rugaciunile sale, tamaduind
neputintele, gonind din oameni duhurile rele si invatand cuvantul adevarului pe
toti, care veneau la dansul cu credinta.
Si asa petrecand intru o viata ca aceasta, de smerit slujitor al lui Hristos si al
semenilor, la adanci batranete ajungand s-a mutat la Domnul.

Intru aceasta zi, pomenirea celui intru Sfinti, Parintelui nostru Eustatie,
arhiepiscopul Antiohiei.
Filogonie, arhiepiscopul Antiohiei, raposand, dupa dansul, a luat scaunul
Antiohiei acest fericit Eustatie barbat cu adevarat vrednic de o dregatorie ca
aceasta, ca om cu viata sfanta si cu vestita intelepciune si mare cu ravna pentru
dreapta credinta, care aratata a fost la marele, intaiul si cel a toata lumea Sinod de
la Niceea (325) al Sfintilor Parinti, pe vremea imparatiei lui Constantin. Acolo,
impreuna cu Sfintii Parinti, Eustatie a stat impotriva lui Arie, dand pe fata eretica
si defaimatoarea lui invatatura, care zicea ca Fiul lui Dumnezeu este faptura, si
strain de parinteasca cinste si putere. Deci, rusinand si dand blestemului acest
hulitor si marturisind ca Fiul este de o fiinta cu Tatal, a pornit pe eretici impotriva
lui si, mai ales, pe Eustatie al Nicomidiei si pe Teognie al Niceei.
Asadar, dupa moartea marelui Constantin, luand imparatia Constantiu, fiul
acestuia a luat, totodata si erezia lui Arie si, aparandu-l si sprijinindu-l, a dat putere
arienilor, ca sa prigoneasca si sa faca rau Bisericii ortodocsilor. Si, asa, s-a intarit
erezia mult, prin stapanirea si puterea aceasta fara de lege si nedreapta. Atunci,
Eusebie al Nicomidiei, care, dupa izgonirea Sfantului Pavel marturisitorul, era
patriarhul Constantinopolului, a intrat in Antiohia impreuna cu Teognie al Niceei,
cu chip ca sunt in trecere spre Ierusalim. Si, atunci, adunand sinodul in Antiohia,
impotriva acestui arhiereu al lui Hristos Eustatie, pe nedrept, l-a indepartat din
scaun si din cinste l-a lepadat, scornind asupra lui invinuiri nedrepte: una, ca n-ar
crede drept, ci ar fi partas ereziei lui Sabelie, iar alta, ca in desfranare ar petrece.
Ca platisera o femeie desfranata sa spuna impotriva Sfantului, ca, de la dansul
luand in pantece, ar fi nascut un prunc. Si a intrat femeia aceea in mijlocul
sinodului, purtand pruncul pe maini, clevetind si strigand ca, de la arhiepiscopul
Eustatie, a zamislit si a nascut. Si s-a jurat ticaloasa ca de la Eustatie are pruncul.
Deci, judecand, au lepadat pe Sfantul si la surghiun l-au trimis.
Dar adevarul nu intarzie sa se descopere si, pana la urma, femeia marturisi tot
viclesugul. Si, ridicandu-se poporul, Sfantul Eustatie ii povatui pe toti sa nu faca
varsari de sange, ci sa ramana neclintiti in dreapta credinta.
Fericitul Ieronim si Sfantul Ioan Gura de Aur spun ca Sfantul Eustatie a fost
surghiunit in Tracia si apoi in Iliria, ramanand statornic in credinta ortodoxa. Si
asa, marturisitorul lui Hristos, Eustatie, rabdand acea nedreapta clevetire si
izgonire, in surghiun fiind, s-a mutat catre Domnul. A murit in cetatea Filipi, din
Macedonia, de unde trupul lui a fost adus in Antiohia pe cand imparatea Zenon
(474-491). Este socotit unul din stalpii cei mai de seama ai Bisericii.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre ava Iraclie si despre ascultare.
Un frate, incepand diavolul razboi asupra lui, l-a vestit pe ava Iraclie, si, acesta,
intarindu-l, i-a spus lui, despre un oarecare batran, care avea un ucenic foarte
ascultator, de multi ani. Iar, odata, incepand razboi asupra lui, a facut metanie
batranului, zicand: "Lasa-ma sa stau singur". Si i-a zis lui batranul: "Cauta loc si

vom face tie chilie." Si, ca la o zvarlitura de piatra, a aflat un loc, unde, mergand
amandoi, au facut chilie. Si a zis fratelui: "Orice iti voi zice, aceasta sa faci. Cand
flamanzesti, mananca; cand insetezi, bea, cand iti este somn, dormi. Numai din
chilia ta sa nu iesi pana sambata, atunci vino aproape de mine." Si s-a intors
batranul la chilia sa. Iar fratele a facut cele doua zile dupa porunca, iar a treia zi,
iesind din ascultare a zis: "De ce mi-a facut mie aceasta, batranul, ca nu fac
rugaciuni ?" Si, sculandu-se, a cantat psalmi multi. Si, dupa ce a apus soarele, a
mancat. Apoi, s-a dus sa se culce pe rogojina sa. Si a vazut un arap sezand,
scrasnind cu dintii asupra lui. Si, alergand cu multa frica, a venit la batran. Si,
batand la usa, a zis: "Ava, miluieste-ma si imi deschide degraba". Iar batranul,
cunoscand ca nu a pazit cuvantul lui, nu i-a deschis pana dimineata. Si,
deschizandu-i dimineata, l-a aflat pe dansul afara, smerit si, milostivindu-se l-a
chemat inlauntru. Atunci a zis: "Rogu-ma, tie, parinte, am vazut un arap pe
rogojina mea, cand m-am dus sa ma culc". Iar batranul a zis: "Aceasta ai patimit,
fiindca nu ai pazit cuvantul meu".
Atunci, dandu-i lui o randuiala a pravilei, dupa putere, l-a slobozit si incet, incet,
s-a facut calugar iscusit.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre smerenie.


Un oarecare sihastru traia in pustie si avea un frate mirean, in lume, intr-un oras.
Iar, dupa catava vreme, a murit fratele sau, si a ramas in urma lui un copilas de
trei ani. Iar sihastrul, auzind de moartea fratelui sau, a mers acolo si a luat pruncul
si l-a dus cu sine in pustie, la chilia lui si il hranea pe el cu finice si cu alte verdeturi
din pustie, de care manca si el. Si n-a vazut copilul nici un om, fara numai pe
batranul sihastru, care il hranea pe el, de cand l-a dus in pustie, nici femei, nici
sat, nici paine n-a mancat, nici n-a stiut ce este si nici cum este viata lumii acesteia.
Ci, totdeauna, era in pustie cu batranul, postind, rugandu-se si laudand pe
Dumnezeu. Si asa a petrecut, intru acea pustie, optsprezece ani, si s-a savarsit.
Iar, dupa ingroparea lui, a inceput sihastrul a se ruga lui Dumnezeu, ca sa-i
descopere lui, despre acel copil, in care ceata de sfinti este randuit. Si, dupa multa
rugaciune, cu osardie facuta, i-a aratat lui Dumnmezeu cele despre copil. Ca a
adormit si a vazut in vis un loc oarecare intunecat si plin de toata scarba; si in
mijlocul acelui loc era aruncat acel copil, zacand in mare necaz si suparare
nespusa. Aceasta vazand, batranul s-a mirat si a inceput a grai catre Dumnezeu,
zicand: "Doamne, ce este nedreptatea aceasta ? Au doara nu era curat acest copil
de toate spurcaciunile trupesti si necuratiile lumesti ? El, care in toate zilele si
noptile te lauda pe Tine si postea, priveghea si se ostenea si de nici un pacat
lumesc nu era atins ? Dar acum, ce este aceasta, de-l vad pe el la acel loc de necaz,
pedepsit ? Dar noi, care suntem nascuti si crescuti si imbatriniti in pacate, ce
nadejde de mantuire sa mai avem ? O, amar si vai mie".
Acestea, si mai multe, cu plangere si tanguire graindu-le batranul, a stat inaintea
lui ingerul Domnului si i-a zis: "Ce plangi asa, batranule, si te tanguiesti pentru

acel copil, care cu adevarat, de pacatele cele trupesti si lumesti neatins a fost. Si a
se ruga si a posti, si a priveghea l-ai invatat pe el, dar a se smeri, pentru ce nu l-ai
invatat pe el ? Ca avea mandrie mare si inaltare intru inima sa, socotindu-se pe
sine, pentru curatenia si viata lui cea neatinsa de lume, ca este un om mare si mare
sfant, mai mult decat cei din lume; si cu acea mandrie inalta, intru inima sa, a si
murit. Deci, dar, sa cunosti ca nu este nedreptate la Dumnezeu. Caci tot cel ce se
inalta pe sine cu gandul, necurat este inaintea lui Dumnezeu, precum zice
Proorocul". Acestea zicand, ingerul s-a facut nevazut.
Iar batranul si-a venit in fire si in cunostinta si a tot plans neincetat, pentru soarta
copilului, pana la sfarsitul vietii sale, punandu-si nadejdea in mila lui Dumnezeu.
Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
22.
LUNA FEBRUARIE IN 22 DE ZILE:
aflarea moastelor
Sfintilor Mucenici din Evghenia.
In vremea paganilor imparati ai Romei, multe si sangeroase prigoniri s-au abatut
asupra crestinilor si nenumarati marturisitori au indurat chinuri si moarte de
mucenici, pentru statornicia lor in legea cea noua, a Mantuitorului Hristos.
In lumea veche, in care cel slab era robul celui puternic, religia cea noua a
crestinilor, care propovaduia dreptatea, iubirea, pacea si buna invoire intre
oameni, era socotita un inversunat vrajmas, iar, repeziciunea cu care se raspandea
noua credinta, dovedea sfarsitul lumii vechi. Cei ce traiau din asuprire si din
silnicie nu puteau vedea cu ochi buni ridicarea robilor, din truda carora se
indestulau. De aceea, a si fost prigonita cu atata ura, cu atata sete de sange, cu
atatea chinuri cumplite, religia crestinilor. Nu s-au cunoscut in viata omenirii
chinuri mai grele, ca cele indurate de crestini in primele trei veacuri dupa Hristos.
Niciodata n-au fost dati mortii oameni nevinovati si fara aparare, ca in vremea
prigoanelor, impotriva credintei crestine.
Pana si trupurile, celor ucisi cu grele cazne, nu erau ingropate, ci lasate prada
pasarilor si foarelor salbatice, spre mancare. Crestinii le luau in taina, infuntand
primejdia mortii si le ingropau cu cinste, prin case, prin gradini si prin locuri
ascunse de prigonitori. In acest chip, au fost ingropate si in partile Evheniei,
multime de moaste de Sfinti Mucenici, rapusi pentru credinta in Hristos. Si, vreme
indelungata, au stat acolo, nestiute si necunoscute de nimeni.
Prabusindu-se, insa, stapanirea imparatilor pagani, iar asezarile dreptei credinte
linistindu-se, pe vremea dreptcredinciosului imparat Arcadie (395-408), au
inceput a fi scoase, din sanurile pamantului, moastele celor ucisi pentru credinta,
ca facea Dumnezeu semne la locul unde erau ingropate, dand prin ele, tamaduiri
bolnavilor si mare si buna mireasma, vrand Dumnezeu, in acest chip, ca sa fie
robii Sai preamariti. Si s-au aflat atunci, si moastele multor Mucenici, din partile
Evgheniei, al caror nume, numai Dumnezeu il stie. Si mergand acolo, episcopul
Toma, arhiereul Constantinopolului, impreuna cu mare sobor de preoti si de
credinciosi si afland sfintele moaste intregi si nestricate, le-au asezat pe ele in

biserica, cu psalmi, cu cantari si cu miresme, dupa cuvantul Domnului: "Pazi-va


Domnul oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi."
Si asa, Mucenicii Domnului, cei necunoscuti, se pomenesc din randuiala lui
Dumnezeu, la 22 februarie, in ziua aflarii cinstitelor lor moaste. Dumnezeului
nostru, slava!

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre un mascarici, care s-a mantuit
cu doua femei mpreun.
A fost un oarecare mascarici, in cetatea Tarsul Ciliciei, anume Vavila si avea el
doua femei, numele uneia fiind Comita, iar al alteia, Nicosa. Si acesta petrecea
spurcat, facand cele placute celor ce slujesc diavolul. Insa, odata, a mers el la o
biserica si s-a intamplat a se citi la Evanghelie, dupa a lui Dumnezeu purtare de
grija, intr-acel loc, unde este scris: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia
Cerurilor." Deci, auzind el aceasta, i s-a deschis lui inima spre pocainta si a
inceput a plange si a se ocara pe sine pentru faptele sale, pe care le facuse. Si,
indata dupa aceea, a iesit din biserica, a chemat pe amandoua femeile sale si le-a
zis: "Voi stiti cum am petrecut spurcat, impreuna cu voi si, iata, va dou voua
averea, pe care v-o fagaduisem. Inca, va dau voua si partea mea. Deci, faceti-va
voua parte intocmai din toate, pentru ca eu, de acum, toate le las si ma voi lepada
de toate si, ducandu-ma, ma voi face calugar."
Iar acelea, daca au auzit acestea, ca si cu o gura raspunzand, i-au zis lui: Daca la
faradelegi si la pierzare sufleteasca partase ti-am fost, acum, cand voiesti sa faci
lucrul placut lui Dumnezeu, oare, ne lasi pe noi? Si numai tu singur voiesti sa te
mantuiesti? Cu adevarat, nu te vom lasa pe tine, ci, si la lucrul cel bun, partase
vom fi tie." Aceasta auzind-o, Vavila, ducandu-se s-a calugarit si s-a inchis intrun turn al cetatii. Iar acelea, vanzandu-si toata averea lor, au impartit-o la saraci
si, in haine cernite imbracandu-se, si-au facut o chilie mica, aproape de turn, si sau inchis acolo.
Si era acest Vavila om smerit, plin de frica lui Dumnezeu, umilit si bland si,
fiind multora de folos si lui Dumnezeu placut, la vesnica viata s-a mutat, intru
Hristos Iisus Domnul nostru.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem, despre ceasul mortii.


Cinstita este inaintea Domnului moartea cuviosilor Sai, iar moartea pacatosilor
este rea. Pentru care si zicea Proorocul: "Pentru ce ma tem in ziua cea rea? Ca
faradelegea mea ma va impresura." Caci, va veni ceasul nostru, fratilor, va veni
negresit si nu va trece. Singur fiind, gol, fara de ajutor, fara de ocrotire, fara de
tovarasi, negatit, fara de indrazneala, intru lenevire, in ziua in care nu stie cand va
ajunge si in ceasul, in care nu se asteapta, cand se va desfata, cand va fi fericit,
cand se va rasfata, cand fara de grija va fi, atunci, ceasul omului va sosi, si toate

desarte vor ramane. O mica fierbinteala si toate nefolositoare si zadarnice vor fi;
ca ne ducem cu totii acolo, unde niciodata nu am mers. De multi povatuitori iti
este tie atunci trebuinta, omule, de multe rugaciuni, de multe ajutorari, in ceasul
acela al despartirii sufletului. Mare este atunci frica, mare cutremurul, mare taina,
mare primejdia acelui ce se desparte de trup si se duce catre lumea aceea. Ca, daca
aici pe pamant, mutandu-se dintr-un loc intr-altul, cineva are nevoie de oarecare
povatuitori, cu atat mai mult, atunci, cand ne ducem in locurile cele ce sunt in
veac netarmurite, de unde nimeni nu s-a intors. De multi ajutatori, zic, iarasi ai
trebuinta in ceasul acela. Acela este ceasul omului singur si trecere nu are. Ceasul
omului singur este sfarsitul a tot ce vedem. Cumplita este trecerea, dar toti o vom
cerca. Stramta si cu necaz este calea, dar toti vom calatori pe dansa. Amar si greu
este paharul, dar toti pe el, si nu pe altul, il vom bea. Mare si nearatata este taina
mortii si nimeni a o povesti nu poate.
Plangem si suspinam, dar nimeni, dintre oameni, nu este, care poate sa ne ajute.
Celor care pleaca dincolo le stergem lacrimile ochilor, limba lor cea arsa o racorim
cu apa, urechea o punem la gura lor, sa auzim cuvintele lor cele din urma, zicand:
"Cum te vezi pe tine, frate, acum? Nu te teme, iubitor de oameni este Dumnezeu."
Acestea catre dansii le zicem. Nu este intru noi atunci rautate, grija de bani, grija
de bucate. Si, vazand taina cea mare a mortii, ne clatinam capetele noastre si pe
noi insine ne smerim si vai si amar zicem, cand cela ce se duce de la noi, de la toti
luandu-si iertaciune si pe toti imbratisand, zice: "Ramaneti sanatosi, fratilor buni,
ramaneti sanatosi, rugati-va, stiind si cunoscand ca ma duc in cale lunga, pe care
niciodata, cu adevarat, nu am calatorit si merg, in tara straina, unde nimeni nu ma
cunoaste si in lume infricosatoare, de unde nimeni nu s-a intors, si in pamant
intunecat, unde nu stiu ce mi se va intampla, in iad adanc si la judecata, unde
ingerii nu cata la fata nimanui.
Deci, mantuiti-va, iubitii mei frati, mantuiti-va, prieteni, ca eu nu mai sunt de
acum prieten al vostru, ci strain. Mantuieste-te, buna obste de frati, ca nu voi mai
calatori cu voi impreuna. Mantuiti-va, rudenii ramaneti sanatosi. Putin timp va
trece si veti veni aici, putin, si veti veni dupa noi, ca va asteptam sa ne ajungeti,
ca eu nu mai vin la voi. Orice bine am lucrat, plata acum am luat si orice fapta
buna am trimis inainte, aceasta ma va si intampina. De am miluit pe cineva pe
pamant, in ceasul acesta ma va milui. Ca stramt si cu necaz este ceasul acesta de
acum, la iesirea sufletului, mai presus de cat tot ceasul stramt si dureros, ca,
nefiind eu gata, m-a cuprins, si fara de roada si uscat fiind, am fost taiat. Nici un
bine ca merinde, nu am cu mine. Miluiti-ma si ajutati-ma si va rugati, ca si eu sa
aflu acolo putina odihna, ca sa dobandesc acolo, nu multa, ci putina mila, ca am
pacatuit mult." Dumnezeului nostru, slava! Amin.
23.
LUNA FEBRUARIE IN 23 DE ZILE:
pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Policarp, episcopul Smirnei (+156)
Sfantul Policarp a fost din Efes, in Asia Mica, si s-a nascut din parinti
binecredinciosi, Pangratie si Teudora, pe cand ei erau in temnita, pentru credinta.
Si, osanditi la moarte fiind parintii lui si tainuindu-li-se capetele, pruncul a fost

luat si crescut de o milostiva crestina, cu numele Calista, care l-a botezat, dandui numele Policarp, iar la vremea cuvenita l-a invatat dreapta credinta si poruncile
vietii, dupa Evanghelia Domnului.
Deci, pe cand implinea varsta de 20 de ani, tanarul Policarp a aflat ca
Sfantul Evanghelist Ioan propovaduieste cuvantul Domnului prin partile Asiei si,
aprinzandu-se de dorinta de a-l vedea, a parasit casa Calistei si a mers dupa dansul.
L-a aflat fiind cu ucenicii sai, Sfantul Ignatie, purtatorul de Dumnezeu si Sfantul
Vucol. Si a ramas si Sfantul Policarp, impreuna cu acesti binecuvantati semanatori
ai Evangheliei lui Hristos, infruntand osteneli si suferinte in slujba credintei.
Deci, pe vremea lui Traian imparatul (98-117), Sfantul Ioan Evanghelistul,
care era surghiunit in insula Patmos, a asezat pe Sfantul Vucol episcop in Smirna,
dandu-i ajutor pe Sfantul Policarp. Asemenea si Sfantul, inainte de moartea sa, la asezat pe Sfantul Policarp episcop in locul sau, cu legamant sa nu inceteze a se
osteni pentru cuvantul Domnului. Si, pastorind vreme indelungata, Sfantul
Policarp i-a adus pe multi pagani la sfanta credinta. Tot pe timpul imparatului
Traian, Sfantul Policarp, acum episcop in Smirna, a scris o epistola, care se
pastreaza si astazi, catre Filipeni, laudandu-i pentru frumoasa primire facuta de ei
Sfantului episcop Ignatie din Antiohia, legat de lanturi si sub paza, in drumul lui
pe jos, pana la Roma, unde a fost mancat de fiare.
Pe vremea imparatului Antonin cel Pios (138-161), catre anul 158, Sfantul
Policarp a mers la Roma, unde, impreuna cu papa Anicet, episcopul Romei, au
statornicit data sarbatorii Sfintelor Pasti, pentru crestinatate.
In sfarsit, pe vremea imparatului filosof Marc-Aureliu (161-180), Sfantul
Policarp a fost prins. Si i-a spus dregatorul: "Blestema pe Hristos si cruta-ti
batranetile." Iar Policarp a raspuns: "De 86 de ani il slujesc pe Hristos si nu mi-a
facut niciodata nici un rau. Cum as putea blestema pe binefacatorul si Mantuitorul
meu?" Si, fiind osandit la moarte, a fost ars de viu.
Un ucenic al Sfantului Policarp, Sfantul Irineu (130-211), ajuns episcop al
Lugdunului, in Galia, scrie despre dansul: "Eram in tanara varsta si l-am cunoscut
pe Policarp. Era de multi ani si foarte batran. Invata pe toti ceea ce, singur,
invatase de la Apostoli si da
Bisericii invatatura cea adevarata. Era, cu adevarat, un marturisitor al
dreptatii, vrednic de credinta."

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre Adelfie, episcopul Arabiei.
Adelfie, episcopul Arabiei, avea o sora, egumena la o manastire de
fecioare. Si a mers odata, episcopul la acea manastire, spre cercetarea surorii sale.
Deci, dupa ce a intrat el pe portile manastirii a vazut pe o calugarita muncita de
diavolul, ce se tavalea pe pamant si spumega. Si, episcopul, chemand pe sora sa,
i-a zis ei: "Oare, placut iti este ca sora aceasta sa fie stapanita de demon si sa se

chinuiasca atat de rau? Sau, oare, nu stii ca raspunderea tuturor surorilor tu o porti,
de vreme ce esti egumena?"
Iar ea a raspuns: "Dar ce voi face eu demonului?" Iar episcopul i-a zis ei:
"Ceea ce faci, purtand, de atatia ani, in manastire ingerescul chip. Caci razboiul
calugarilor cu dracii este. Iar de nu-i vor birui pe ei aici, si nici nu-i vor goni, apoi,
in veacul ce va sa fie, amar se vor munci." Si, aceasta, zicand, a facut rugaciune
episcopul si a gonit pe demon, izbavind pe calugarita.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre smerenie, plangere si bucurie.
Zis-a un batran: "Sa stiti ca alt drum catre mantuire nu este, fara numai
smerenia, precum scrie Evanghelia despre vames. Deci, de va fi cineva neatins de
pacate mari, sa nu cumva sa se inalte cu gandul sau, socotindu-se pe sine fara de
pacate. Ci, unul ca acela, mai vartos sa se smereasca si sa se pazeasca, ca nu cumva
sa se descopere pe sine mai pacatos decat toti oamenii. Ca, daca cineva pentru ca
n-a cazut in nici un mare pacat trupesc si lumesc, se va inalta cu gandul sau,
socotindu-se pe sine ca este cu totul curat si pururea gata si vrednic de impartasirea
cu Sfintele Taine, iar pe altul, pe care il stie el ca a cazut, candva, in vreun pacat,
il socoteste nevrednic, unul ca acela, cu acel gand inalt si fara de smerenie, este
nevrednic si necurat si urat lui Dumnezeu si la pieire merge si nu-i va folosi
curatenia lui, neavand smerenie. Ca mult mai placut si mai iubit lui Dumnezeu
este pacatosul smerit, decat dreptul mandru".
Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: "Cum se intelege aceasta parinte,
ca Domnul Hristos zice in Evanghelie: Fericiti sunt cei ce plang ca aceia se vor
mangaia, iar Apostolul Pavel porunceste la cartea sa: Bucurati-va pururea si iarasi
zic, bucurati-va. Deci, cum, si in ce chip, va face omul ca sa planga si sa se bucure
si cum pot sa se impace acestea si sa fie amandoua impreuna, si plangerea si
bucuria"?
Raspuns-a lui batranul, zicand: "Plangerea este grija pentru Dumnezeu si
pentru poruncile Luisi ea naste o pocainta, iar pocainta naste cunostinta, postul,
rugaciunea si invatatura. Iar bucuria este linistea intru Dumnezeu si blandetea. Si
daca cineva arata cuvant bun si cinstit, dragoste si fata vesela catre cei ce vin la
dansul si are in inima sa si pocainta, se vadeste ca, asa pot fi si pot incapea
amandoua impreuna, plangerea si bucuria".

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem Sirul.


Neincetat se cuvine a ne ruga Domnului, ca sa ne aratam mai presus de
bantuirea dracilor. Ca ne necajesc nu numai cand suntem in liniste in Casa lui

Dumnezeu, mult se ridica asupra-ne si ne sfatuiesc sa privim cu obraznicie si fara


sfiala fetele fratilor, ba si nalucirea faptei celei urate o zugravesc intru noi, turnand
in mintile noastre, ca o amestecare a gandurilor, si in acest chip ne opresc de la
tainele lui Hristos. Dar, prin pazirea ochilor si prin luarea aminte, a gandului, cel
infranat le va birui pe acestea, harul ajutandu-l.
Cu cata paza se cuvine inima si simturile noastre a le pazi, ca razboiul
nostru este mare si indracirea dusmanului asupra noastra este multa. Dar, nu se
cuvine, pentru aceasta, sa ne lepadam de lupta noastra, ci gandurile vrajmasului
se cade a nu le face lucratoare; si, asa, il vom face pe el sa crape. Ca stie Domnul
pe cel ce ne necajeste pe noi si cate sageti arzatoare arunca in inimile noastre.
Insa, a celor ce bine se lupta este vrednicia, ca, bine luand aminte, sa nu se lepede
de lupta. Ca cel ce are pace cu patimile, de ce ar voi sa aiba razboi cu ele? Caci,
numai unde este vrajba, acolo este si razboi si, unde este razboi, acolo este si lupta
si, unde este lupta, acolo sunt si cununi. Drept aceea, daca cineva voieste sa se
izbaveasca din robia cea amara a patimilor, acela sa porneasca razboi impotriva
vrajmasului. Dumnezeului nostru, slava!
24.
LUNA FEBRUARIE IN 24 DE ZILE:
Intaia si a doua aflare a cinstitului cap al Sfantului Prooroc,
Inaintemergatorul si Botezatorul Ioan.
Stim din Evanghelia de la 29 august, cand se praznuieste taierea capului
Sfantului Ioan Botezatorul, cum s-a infaptuit uciderea acestuia, din porunca lui
Irod si, cum, cinstitul cap al Botezatorului a ajuns pe tipsie in mainile Ierodiadei,
in ziua ospatului, pentru ziua nasterii lui Irod.
Multa vreme a stat cinstitul cap ingropat in loc ascuns de Ierodiada, la
castelul din Maherus, unde se savarsise uciderea. Si stia despre aceasta si Sfanta
Ioana, femeia dregatorului lui Irod, de care pomeneste, in Evanghelia sa, Sfantul
Luca. Dupa traditie, ea este aceea care l-a luat de acolo in taina si l-a ingropat la
Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut. Si s-a pastrat stirea aceasta
intre crestini, din neam in neam. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului
cap.
Deci, a stat acolo, pana pe vremea Sfintilor imparati Constantin si Elena,
cand, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, in Siria, la un olar. O vreme,
cinstitul cap a trecut acolo, din loc in loc, in mainile credinciosilor, pana in anul
453, cand episcopul Uranie al Emesei, aflandu-l, l-a asezat in biserica din aceasta
cetate, unde da tamaduire multor bolnavi. Aceasta este socotita a doua aflare a
cinstitului cap al Botezatorului.
Dupa multi ani, cinstitul cap a fost dus cu slava la locul numit Evdomon,
in Constantinopol, iar pe vremea luptei impotriva Sfintelor icoane, a fost ascuns
tocmai la Comane, la hotarul imparatiei cu Armenia si ingropat acolo, de unde a
fost adus, din nou, in Constantinopol, pe vremea imparatului Mihail, de catre
Sfantul Ignatie, patriarhul din Constantinopol (860). Aceasta este cea de-a treia si
cea din urma aflare a cinstitului cap.

In timpul cruciadelor, intrand latinii in Constantinopol, la anul 1204,


acestia au luat o parte din capul Sfantului si l-au dus in Franta, asezandu-l intr-o
biserica din Amiens, unde se afla si astazi. Intru pomenirea acestor fapte din
traditie, Sfanta Biserica a randuit praznicul de astazi si cel de la 25 mai, proslavind
pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, in veci, Amin.

Intru aceasta zi, cuvant din apostolicele hotarari, despre cum se cuvine a
vietui.
Asezatorul de Lege al israilitenilor, Moise, a zis, ca din partea lui
Dumnezeu: "Iata, am dat inaintea fetei voastre, calea vietii si calea mortii; deci,
sa-ti alegi tie viata, ca sa fii viu". Dar noi, urmand mai ales Invatatorului Hristos
zicem: "Doua cai sunt: una a vietii, iar alta a mortii". Dci, intai este calea vietii,
care pune lege asa: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, din tot sufletul tau si
pe aproapele tau, ca pe tine insututi si, pe scurt, ceea ce nu voiesti pentru tine
insuti, aceea nici altuia sa nu faci".
Sa binecuvantezi pe cei ce te blestema pe tine; roaga-te pentru cei ce te
manie pe tine. Sa iubesti pe vrajmasii tai. Ca ce folos va este voua, zice, daca iubiti
pe cei ce va iubesc pe voi, ca si paganii asa fac. Lasa-te de poftele tineresti. De te
va lovi cineva peste un obraz, sa-i intorci lui si pe celalalt. De te va lua pe tine
cineva cu sila o stadie de loc, mergi cu dansul doua. Celuia ce vrea sa se judece
cu tine, ca sa-ti ia haina ta, sa-i lasi lui si camasa. Si, de la cel ce-ti ia ale tale, sa
nu le ceri. Celui ce cere, da-i, si, pe cel ce voieste sa se imprumute de la tine, sa
nu il respingi. Sa te sarguiesti a da tuturor ceea ce este drept si din ostenelile tale
cele drepte. Sa cinstesti pe sfinti. Sa nu ucizi. Sa nu desfranezi. Fereste-te de
pacatul sodomiei, pentru ca blestemat este tot cel ce face unele ca acestea, ca de
nu va fi, intre fiii lui Israel, cel ce se desfraneaza. Sa nu furi, pentru ca Acan,
furand in Ierihon, ucis cu pietre a plecat din viata, iar Ghiezi, mintind pentru
furtisag, a mostenit lepra lui Neeman. Iuda, furand bogatia cea pentru saraci, a
vandut si pe Domnul si, caindu-se, s-a spanzurat. Iar Anania si Safira, furand din
ale lor si ispitind pe Duhul Domnului, indata au murit, dupa cuvantul lui Petru,
Apostolul.
Sa nu vrajesti, sa nu otravesti, sa nu faci farmece, pentru ca fermecatorul
zice, nu face vii, ci ucide pe prunci in pantece; toata zidirea care a primit suflet de
la Dumnezeu, fiind ucisa cu nedreptate, se va razbuna. Sa nu poftesti tarina
aproapelui, nici femeia lui, nici boul, nici calul lui. Sa nu-l asupresti pe el cu
juraminte, ca s-a zis: "Sa nu juri stramb". Sa nu clevetesti, ca cel ce cleveteste
manie pe Cel ce l-a facut pe el. Sa nu fii pomenitor de rau, ca osanda pomenitorilor
de rau este moartea. Sa nu fii limbut, ca omul limbut nu se va indrepta pe pamant,
si curse tari ii sunt omului buzele lui. Fereste-te sa nu-ti fie cuvantul tau desert.

Pentru tot cuvantul zadarnic, vei da raspuns si din cuvintele tale sau te vei
indrepta, sau te vei osandi.
Sa nu minti, ca va pierde Domnul pe toti cei ce graiesc minciuna. Sa nu
jefuiesti pe fratele tau. Sa nu fi fatarnic, ca sa nu-ti fie partea ta randuita cu
fatarnicii. Sa nu te mandresti, ca Domnul sta impotriva celor mandri. Sa nu te
rusinezi de cei de fata, la judecata, ca a Domnului este judecata. Sa nu urasti pe
fratele tau in inima ta. Cu mustrare sa mustri pe fratele tau, zice, ca sa nu ai pacat
pentru dansul. Sa fugi de tot raul si sa nu te temi. Sa nu fii manios, nici maret, nici
iute, nici indraznet, ca sa nu iei rasplatirea lui Cain, a lui Saul si a lui Ioab. Ca, cel
dintai, adica, a ucis pe Abel, fratele sau, pentru ca s-a aflat el mai bun la
Dumnezeu, iar Saul prigonea pe David, cel ce a biruit pe Goliat, fiindca a pizmuit
laudele cele frumoase, pe care dantuitoarele i le aduceau lui David. Iar Ioab a ucis
doi viteji conducatori de oaste, pe Avenir si pe Amesis, tot din pizma.
Sa nu faci farmece, nici descantece, nici sa te deprinzi la invatatura rea, ca
toate acestea strica Legea. Sa nu graiesti vorbe de rusine, nici sa faci cu ochiul,
nici sa fii betiv, ca, dintru acestea, se ajunge la desfranare si la adulter. Sa nu te
increzi in vise, ca vrajitorie faci, ca sa nu te amagesti pe tine si pe altii. Sa nu
iubesti aurul, ca nu, in locul lui Dumnezeu, sa slujesti lui Mamona. Sa nu fii maret,
ca un fariseu, ca, cel ce se inalta, se va smeri. Si cel maret, intre oameni, urat este
inaintea lui Dumnezeu. Sa nu fii aspru, nici grabnic, ca amandoua duc la
desfranare. Ci, fi rabdator si bland, intru intelepciune, pentru ca cei blanzi vor
mosteni pamantul celor vii. Sa nu fii indraznet, ca omul indraznet cade in rele. Sa
nu certi pe slujitorul tau, intru mania sufletului tau, ca nu cumva sa suspine din
pricina ta, caci, atunci, va fi asupra ta mania lui Dumnezeu. Sa nu faci nedreptate,
zice, nici unui om, ca sa nu te blesteme pe tine. Ca pe cel ce te blestema, intru
mania sufletului sau, il va auzi Facatorul lui.
Pe frati si pe cei de aproape ai tai sa nu-i treci cu vederea, ca pe ai tai, zice,
pe cei de o semintie, sa nu-i urasti. Sa nu intri la rugaciune in ziua viclesugului
tau, mai inainte de a imblanzi mania ta. Patimirile cele ce ti se intampla tie, sa le
primesti cu liniste, iar ispitele, fara de necaz, stiind ca plata, de la Dumnezeu, ti
se va da tie, precum lui Iov si lui lazar. pe cei ce-ti graiesc tie cuvantul lui
Dumnezeu, proslaveste-i si sa-ti aduci aminte de ei, ziua si noaptea, sa-i cinstesti
pe ei, ca pe niste mijlocitori buni ai tai, ca unde este invatatura lui Dumnezeu,
acolo si Dumnezeu este. Sa cauti in toate zilele la fetele sfintilor barbati, ca sa le
cinstesti cuvintele lor si ca sa nu intri in vrajba cu dansii aducandu-ti aminte de
Core, Datan si Aviron, care au suparat pe Moise si i-a inghitit pamantul. Aceasta
cale este calea vietii, despre care am vorbit pana acum.
Iara calea mortii este aceea ce se lucreaza prin instrainarea de cunostinta
lui Dumnezeu, adica prin faptele cele rele vazute, precum sunt: desfranarile,
uciderile, si celelalte. Iar de voim sa ne izbavim de toate rautatile acestea ce zac
asupra noastra, apoi, sa iubim infranarea de la mancare si bautura, precum a zis
Apostolul: "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate intru slava lui
Dumnezeu sa le faceti". Iar celor lacomi le zice: "Pantecele lor este Dumnezeul

lor si rusinea lor este slava lor". Si iarasi, prin Proorocul zice Domnul: "Fiti sfinti,
precum si Eu sfant sunt". Aceluia sa-I inaltam slava, nu numai cu cuvintele, ci si
cu faptele noastre cele bune, intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia I se cuvine
slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric despre Melchisedec.


Spunea ava Daniil, despre un oarecare batran, care se nevoia in partile cele
de jos ale Egiptului, ca, dupa credinta lui, zicea, ca Melchisedec este fiul lui
Dumnezeu, si s-a vestit fericitului Chiril, arhiepiscopul Alexandriei, despre
dansul. Dar fericitul Chiril, stiind ca batranul este facator de minuni si ca, ori ce
cere el de la Dumnezeu, i se descopere lui si, dupa credinta lui, a zis cuvantul
acesta, a folosit acest fel de intelepciune, trimitand pe oricine la dansul, ca sa-i
zica: "Ava, rogu-te, fiindca gandul imi zice ca Melchisedec este fiul lui
Dumnezeu, iar alt gand imi zice ca nu, ci ca este om si arhiereu al lui Dumnezeu,
deci, fiindca ma indoiesc de aceasta, am trimis la tine ca sa te rogi lui Dumnezeu,
sa-ti descopere si sa cunoastem adevarul". Iar batranul, intemeindu-se pe
petrecerea sa, a zis cu indrazneala: "Da-mi trei zile si eu voi intreba pe Dumnezeu,
despre aceasta, si iti voi vesti ce este".
Deci, mergand, se ruga lui Dumnezeu pentru cuvantul acesta si, venind
dupa trei zile, spuse fericitului Chiril, ca om este Melchisedec. Si ii zise lui
arhiepiscopul: "Cum stii aceasta ava?" Iar el a zis: "Dumnezeu mi-a descoperit pe
toti patriarhii, trecand asa cate unul dinaintea mea, de la Adam si pana la
Melchisedec. Si ingerul mi-a zis: Acesta este Melchisedec si crede ca asa este".
Deci, ducandu-se la chilia sa, el insusi propovaduia ca om este Melchisedec. Si
mult s-a bucurat fericitul Chiril, ca fratele acela a castigat mantuire.
25.
LUNA FEBRUARIE N 25 DE ZILE:
pomenirea celui intru Sfinti, Parintele nostru Tarasie, arhiepiscopul
Constantinopolului (+806).
Sfantul Tarasie s-a nascut in Constantinopol, din parintii Gheorghie si
Eucratia. Tatal lui era inalt dregator al imparatiei.
Urmandu-i pilda, tanarul Tarasie a intrat in randuiala vietii din lume si a
ajuns la dregatoria de sfetnic imparatesc, desi ducea, in taina, o viata de adanca
evlavie. Era, insa, o vreme cand Biserica lui Dumnezeu trecea printr-o mare
tulburare: imparatii Constantinopolului luptau pe fata impotriva cinstirii Sfintelor
icoane. In Constantinopol se tinuse un sinod (752), in frunte cu patriarhul Paul, in
care biruise erezia imparatilor, ca icoanele sunt idoli, neindraznind nimeni, de
frica, sa marturiseasca invatatura Bisericii, mostenita de la Sfintii Apostoli. In
urma acestui sinod, imparatii au inceput sa intemniteze si sa dea mortii pe cei ce
nu socoteau icoanele idoli si nu ardeau Sfintele icoane. Crestinatatea ortodoxa din
afara imparatiei a inceput sa rupa legaturile cu Biserica imparatilor din

Constantinopol, cazuta in ratacire. Mustrati de constiinta, episcopii si patriarhul


insusi, si-a parasit scaunele si slujbele lor.
In acest timp de grea incercare si pentru Biserica si pentru imparatie, ochii
tuturor, pentru slujirea de patriarh, s-au indreptat spre Sfantul Tarasie.
Binecredincioasa imparateasa Irina insasi (797-802) s-a unit cu acest gand si i-a
facut chemare. In cele din urma, Sfantul a primit, dar, cu un singur pret: imparatia
Bizantului sa adune intr-un sinod a toata lumea, pe solii intregii crestinatati, asa
incat, hotararea luata, sa refaca unitatea de credinta, atunci rupta, a crestinatatii de
pretutindeni. Imparateasa a primit, Sfantul Tarasie a fost sfintit patriarh al
Constantinopolului si, asa, s-a tinut Sinodul al saptelea a toata lumea, de la Niceea
(787).
Erezia imparatilor a fost oranduita si dreapta credinta statornicita: icoana
nu este un idol, cinstirea icoanei nu merge la icoana insasi, ci la chipul din cer,
infatisat pe icoana. Iar cinstirea noastra este o cinstire de adorare, daca merge la
Dumnezeu, o cinstire de veneratie, daca merge la un sfant si o cinstire de
supravenerare, daca merge la Maica Domnului. Pentru crestinatate, imparatia
Sfintei Irina si pastoria Sfantului patriarh Tarasie au fost, astfel, ca o strafulgerare
de dreapta credinta.
Deci, traind cu dreapta evlavie si cu cinstire, atat de la popor cat si de la
imparati, zidind o manastire, de cealalta parte a Bosforului, strangand apoi
multime de monahi, pe saraci miluind si Biserica bine carmuind-o timp de
douazeci si doi de ani si doua luni, Sfantul Tarasie cu pace s-a savarsit si a fost
ingropat in manastirea - ce singur si-a facut-o -, la 25 februarie 806. Cu ale lui
sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi. Amin.

ntru aceast zi, cuvant al Sfantului Antioh, despre chemarea lui


Dumnezeu.
Fiindca Domnul Dumnezeu ne cheama pe noi prin Lege si prin Prooroci,
prin Apostoli si Evanghelisti, iar, mai mult, ne si roaga, nu se cade noua, din lene,
a nu lua in seama chemarea Lui, la mantuirea noastra, ca nu cumva, pentru
intarziere, sa ni se incuie camara cea dorita si, apoi, mult batand, in zadar, sa fim
fara de nici un folos. Ci, mai bine, sa ne sarguim, o, fratilor, ca sa ajungem la
cetatea cea mare, la Ierusalimul cel de Sus, care este maica noastra, a tuturor celor
ce vietuim. Este tara, intru care straluceste Lumina cea neinserata, Ochiul cel
neadormit, Datatorul Bunatatilor celor vesnice. Deci, o, fratilor, de ne vom
apropia, cu frica si cu dragoste, de Stapanul nostru cel bun, apoi vom vedea toata
lumea ingerilor si a arhanghelilor. Si, oricat ar fi de multi indragitorii
Ierusalimului celui de Sus, toti vor gusta din mangaierile lui. Ca din paraul cel cu
apa vie se vor adapa. Sa nazuim spre Acela care a zis: "Apropiati-va de Mine si
Ma voi apropia de voi." Sa ascultam pe Datatorul de Lege, Cel ce zice: "De veti
asculta glasul Meu, Imi veti fi Mie popor ales, imparateasca preotie, neam sfant".
Ca zice: "Fiti sfinti, ca Eu sfant sunt, Domnul Dumnezeul vostru, si popor ales v-

am luat pe voi Mie". Iar la Intelepciune zice: "Apropiati-va de Mine, cei ce Ma


doriti pe Mine, si din bunatatile Mele va veti satura, pentru ca mai dulce decat
mierea sunt Eu. Ca, cel ce mananca, nu va mai flamanzi, si cel ce ma asculta pe
Mine, nu se va rusina." Si iarasi: "Veniti de mancati painea Mea si beti vinul pe
care l-am pregatit voua si lasati nebunia voastra. Cautati intelepciunea si veti trai".
Iar David zice: "Apropiati-va de Dansul, si va veti lumina si fetele voastre nu se
vor rusina". Iar Apostolul zice: "Daca ati inviat impreuna cu Hristos, apoi cele de
sus le cautati, unde este Hristos de-a dreapta Tatalui, sezand". Si mai zice inca:
"Drept aceea, iata, nu sunteti straini si pribegi, ci cetateni cu sfintii si cu cei
apropiati ai lui Dumnezeu". Deci, sa ne apropiem de scaunul lui Dumnezeu, ca sa
luam mila, si sa aflam dar la vremea cea prielnica. Iar, Iubitorul de oameni
Dumnezeu ne cheama pe noi, zicand: "Veniti la Mine, toti cei osteniti si
impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si va invatati
de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre.
Ca jugul Meu este bun si sarcina Mea usoara este" (Matei 11,28-30).
Deci, acestea le graieste, si ne cheama pe noi, Insusi Hristos, Dumnezeul
nostru.

ntru aceast zi, cuvant al Sfantului Evagrie monahul, despre mantuirea


sufletului.
In inima celui bland se odihneste intelepciunea, iar sufletul cel ostenitor
este scaunul nepatimirii. Lucratorii cei rai isi vor lua plata rea, iar, lucratorilor
celor buni, li se va rasplati cu buna plata. Cel ce intinde latul altuia, in lat va cadea
si el. Mai bun este un taran bland, decat un orasean iute si manios. Iutimea pierde
cunostinta, iar indelunga rabdarea o aduna pe ea. Cum este un vant tare in largul
marii, asa este mania in inima omului. Cel ce se roaga lui Dumnezeu, fuge de
ispite, iar inima cea netrebnica tulbura cugetul. Sa nu te inveseleasca prea mult pe
tine bautura, nici sa te saturi de bucate, ca sa nu se ingrase carnea trupului tau, ca,
apoi, te vor impresura pe tine gandurile cele spurcate. Sa nu zici: "Astazi este
praznic, sa bem; iar maine este Duminica mare, sa facem praznic." Ca praznicul
calugaresc nu este asa, ca, adica, sa-ti saturi pantecele. Pastile Domnului sunt
iesirea din rautati, iar Cincizecimea este invierea sufletului.
Praznicul lui Dumnezeu este nepomenirea de rautati, ca pe pomenitorul de
rau il va apuca plansul, iar Cincizecimea Domnului este invierea dragostei. Cel ce
uraste pe fratele sau, in cumplita cadere cade. Praznicul lui Dumnezeu este
intelegerea cea adevarata, iar cine cauta intelegere mincinoasa, va muri urat. Mai
bine este a flamanzi cu inima curata, decat a praznui cu suflet necurat. Cel ce-si
curata gandurile cele rele din inima sa, acela este cel ce si-a ucis pruncii sai cu
piatra.
Calugarul somnoros va cadea in rele, iar cel priveghetor, ca o pasare usoara
este. Sa nu te dedai pe tine la priveghere desarta si seaca si sa nu lasi cuvintele
cele duhovnicesti, pentru ca Domnul priveste in suflet si te va scoate pe tine din

tot raul. Somnul cel mult inmulteste gandurile, iar privegherea cea buna le
imputineaza pe ele. Somnul cel mult aduce griji si necazuri, iar cel ce privegheaza
scapa de acestea. Adu-ti aminte totdeauna de iesirea ta din aceasta lume si sa nu
uiti judecata cea vesnica si nu va fi pacatuire in sufletul tau.
Prin pocainta sa-ti indreptezi sufletul tau, iar prin milostenie si blandete sal intaresti pe el, chiar de va navali asupra ta duhul cel grabnic. Dar, atunci, sa nuti lasi chilia ta si, iarasi, sa nu pierzi vremea prielnica. Ca, precum cineva curateste
argintul, asa se va curati si inima ta. Si, prccum aurul si argintul se curata prin foc,
asa si inima calugarului se curateste prin ispite. Duhul tulburarii goneste lacrimile,
iar duhul necazului sfarama rugaciunile. Leapada de la tine mandria si desarta
slava, departe, sa o gonesti; ca acela ce acum nu voieste slava, se va mari in veacul
ce va sa fie, intru Iisus Hristos Domnul nostru.

ntru aceast zi, cuvant al Sfantului Efrem Sirul, catre monahi.


In viata aceasta lumeasca, cel ce isi impodobeste trupul sau si-l schimba
cu felurite haine, acela slava omeneasca are. Iar in cinul monahicesc, cel ce pe
acestea le defaima si ia aminte numai la trebuinta cea de nevoie a trupului, isi
castiga lui slava in ceruri, dupa cel ce zice: De avem haine si acoperamanturi, cu
acestea sa ne indestulam. Deci, sa slujim cu buna placere lui Dumnezeu, Celui ce
ne-a slobozit pe noi si sa nu ne amagim cu patimile stricaciunii, nici sa luam
aminte la podoaba hainelor, a culionului, a braului sau pana si la frumusetea
paramanului. Ci, pe cele smerite si lipsite de slava desarta, sa le cautam si sa le
iubim, dupa cum se cuvine sfintilor.
Intru imbracamitea hainelor, sa nu te lauzi, aducandu-ti aminte de cojocul
lui Ilie si de sacul lui Isaia, precum este scris: Mergi, ia sacul de la mijlocul tau si
incaltamintele dezleaga-le de la picioarele tale. Nici imbracamintea Botezatorului
nu o uita. Deci, nu fi aratos la vedere, prin haina stralucita, ci, prin fapte bune sa
straluceasca lumina ta inaintea tuturor, ca sa fie proslavit Domnul. A Caruia este
slava Amin.

Mai multe despre Sfintii zilei gsiti n Vietile Sfintilor


26.
LUNA FEBRUARIE IN 26 DE ZILE:
pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Porfirie, episcopul Gazei
(+420).
Sfantul Porfirie a fost din Tesalonic, din Macedonia, si a fost crescut in
dreapta credinta si in viata cea dupa Evanghelie. Pe cand implinea 25 de ani, si-a
lasat patria si s-a dus in Egipt si, intrand in pustia Schitului, s-a facut monah si a
trait vreme de cinci ani in post si rugaciune, dupa randuiala monahilor. A mers,
apoi, la Ierusalim, sa se inchine Sfintelor locuri, unde a intalnit pe Marcu, un
calugar smerit din Asia Mica, si acesta, din prieten i s-a facut ucenic al sau.

Cazand bolnav si aducandu-si aminte ca lasase in Tesalonic multa avere,


pe care n-o impartise la saraci, Sfantul Porfirie a trimis acolo pe Marcu. Facand
cum i se poruncise, acesta a impartit saracilor o mare parte din avere si, vazand
lucrurile de pret, a adus dascalului sau multi galbeni, pe care acesta i-a impartit
cu mana sa la saraci, neoprind pentru sine nimic. Iar pentru traiul sau, a invatat
meseria de a face corturi, socotind, ca si Apostolul Pavel, ca cine nu lucreaza sa
nu manance. Si lumina pe multi cu cuvantul sau si invataturile sale.
Deci, auzind Iraclie, episcopul Ierusalimului, de numele bun pe care-l avea
invatatura si viata Sfantului Porfirie, l-a chemat si l-a sfintit preot, incredintandui paza Crucii Domnului, pentru care Sfantul avea o mare evlavie. Si, prin aceasta
ascultare, Sfantul s-a si tamaduit.
Si era pe vremea imparatului Arcadie si a imparatesei Eudoxia (395-408),
cand a murit episcopul din Gaza. Si, atat Ieraclie, episcopul Ierusalimului, cat si
Ioan, mitropolitul din Cezareea Palestinei, luand in seama cererea clerului si a
poporului, au hotarat si au trimis acolo pe Sfantul Porfirie, sfintindu-l episcop de
Gaza. Si era Gaza, pe vremea aceea, o cetate plina de pagani si de maretie si bogate
temple idolesti, iar crestinii erau saraci si putini la numar. Si paganii necontenit
unelteau prigoniri impotriva crestinilor si a episcopului lor. Cu ajutor de la Sfantul
Ioan Gura de Aur si de la imparatul, Sfantul episcop a izbutit sa mai linisteasca
pe paganii din Gaza si, cu daruri bogate de la imparateasa Eudoxia, in locul celei
mai mare templu pagan din cetate, a inaltat o frumoasa biserica.
Si, asa, cu mangaierea de a vedea crescand an de an numarul
dreptcredinciosilor si micsorandu-se multimea paganilor, Sfantul episcop din
Gaza s-a mutat la Domnul, la 26 februarie din anul 420 in varsta de 67 de ani,
dupa 25 de ani de pastorire, iar viata lui a scris-o ucenicul sau, Marcu preotul.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Antioh, ca nu se cade a crede in vise.


De vreme ce unii, crezand in vise, au ratacit de la calea cea dreapta, pentru
aceasta, dar, va aducem aminte ca nu se cuvine a crede in vise, ca ele trec ca vantul
si nu sunt adevarate, ci niste ganduri ratacite, de cele mai multe ori, asemanari si
naluciri ale vicleanului diavol, spre inselarea noastra. Drept aceea, si spre caderi
ii duc pe oameni. Pentru acestia a si zis mai inainte, Apostolul Iuda, ruda
Domnului: "Oamenii acestia vad vise si prin ele isi pangaresc si trupul lor si
nesocotesc orice stapanire" (Iuda, 1, 8). Iar Ecleziastul zice: Sa nu crezi in vis, ca
sa nu se manie Domnul asupra ta, pentru ca visele inseala pe cei fara de minte. Ca
precum este cel ce goneste vantul, ori vrea sa-si prinda umbra sa, asa este si cel
ce crede in vise." Ca ce adevar este in minciuna? Si de la diavolul ce poti scoate
curat?" (Isus Sirah, 34, 1-6). De nu vor fi trimise de la Cel Preainalt, ca sa te
cerceteze, sa nu dai inima ta pe ele. Ca pe multi i-au inselat visele si au cazut cei
ce au crezut in ele.

Chiar de s-ar arata cuiva, ca lumina sau ca foc, nicidecum sa nu crezi, ca


diavolul cu acelea inseala. Ca zice Pavel: "Si ca inger al luminii se inchipuie el."
Deci, bine este ca, mai inainte de somn, sa ne rugam spre gonirea vrajmasului.
Inca sunt si alte vise, precum zice Iov: "Intai, adica, graieste Domnul, dar
omul nu ia aminte si atunci El vorbeste in vis, in vedeniile noptii, si-l cutremura
cu aratarile sale." (Iov, 33, 14-16). Ci noi, nu se cuvine sa le credem, macar si
aratare dumnezeiasca de ni se va trimite noua, pentru ca, in loc de soare, sa primim
fum, ca mare este primejdia inselarii. Sunt si multe povestiri, despre cei ce s-au
inselat cu visele si cumplit au pierit, ci numai una aici o spun, spre intarirea
cititorilor.
Era un oarecare mare sihastru si traia in pustie si se inchisese intr-o pestera,
care, cu multa lui infranare, cu postul si cu privegherea intru rugaciuni si cu alte
nevointe, osteneli si fapte bune, intrecea si covarsea pe multi. Dar, nepazindu-se
si socotind inselaciunea vicleanului diavol, a fost batjocorit de vrajmasul si in
cumplita alunecare a cazut. Ca, amagindu-l, vrajmasul ii arata lui in vis, feluri de
feluri de vedenii si aratari si cele ce vedea el in vis se izbandeau aievea, pana s-a
increzut de-a binelea in vise. Si, dupa ce s-a increzut el bine, intr-o noapte, i-a
aratat lui diavolul in vis, ca tot neamul si soborul crestinesc, cu Apostolii si cu
Mucenicii se afla la un loc intunecat si de osanda si lipsit de orice bine, plin de
toata rusinea si murdaria si de aceea toti erau mahniti si scarbiti. Iar in fata lor,
neamul evreiesc cu Moise si proorocii, se afla intr-un loc luminat, linistit, plin de
frumusete si de toata mangaierea, desfatarea si veselia. Si-l sfatuia pe el
inselatorul, zicand: "Iata, acum, vezi si neamul vostru crestinesc, in ce loc si in ce
chip se afla, si vezi si neamul evreiesc. Deci, de vei vrea sa fii insotit si impartasit
fericirii neamului evreiesc, te sfatuiesc sa mergi si sa primesti taierea-imprejur si
legea si credinta evreiasca." Iar el, fiind foarte intarit in visele sale, a facut asa
cum l-a sfatuit vrajmasul in vis. Si, iesind din pestera, lasand pustia si viata
sihastreasca, a iesit in lume; si se implinisera saizeci de ani de cand nu iesise din
pustie. Si, mergand la scoala si soborul evreiesc, le-a spus lor cum a vazut el, in
vis, neamul crestinesc, la loc intunecat si de osanda, iar neamul evreiesc, la loc
minunat, plin de frumusete si de bucurie. Si s-au bucurat mult toti evreii, auzind
acestea, si l-au indemnat sa primeasca legea lor. Iar el, cu mare bucurie, a primit
taierea imprejur pe trupul sau si toata legea lor; si asa l-a biruit vrajmasul.
Aceasta i s-a intamplat lui, ca n-a castigat dreapta socoteala si s-a deprins,
din tineretile lui, numai voii si sfatului gandurilor sale a se supune, iar sfatul cel
bun si folositor al parintilor si al fratilor, niciodata nu l-a cercat. Drept aceea,
fratilor, sa nu credem in vise, nici in naluciri, pentru ca zice Domnul: "Privegheati
ca nu stiti in ce ceas va veni furul. De ar fi stiut stapanul casei ceasul venirii, ar fi
privegheat si n-ar fi lasat sa-i sape casa lui." Sa ne rugam, dar, Stapanului Hristos,
Dumnezeului nostru, sa ne izbaveasca pe noi de duhurile cele potrivnice.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Vasilie, despre mandrie.

Voiesti, oare, sa te falesti cu toata bogatia bunurilor tale, sau cu cetatea in


care te afli sa te maresti, sau cu frumusetea ta trupeasca sa te ingamfezi, ori cu
cinstea pe care o primesti de la toti? Ci, ia aminte la tine, ca pamant esti si in
pamant vei merge. Ca viata ta, ca iarba se vestejeste si ca o floare care cade. Cauta
la cei mai dinainte, care au fost imbracati in aceasta slava. Unde sunt cei ce au
tinut dregatoriile cele mari, cei ce au stapanit cetati? Unde sunt cei carora le
placeau sa auda cuvinte, cei ce puneau la cale tocmeli; unde sunt dregatorii cei
puternici, cei care cresteau cai frumosi si laudati? Unde sunt domnitorii cei mari
povatuitorii de osti si tirani? Unde sunt imparatii cei mari? Au nu sunt toti tarana
au nu sunt toti praf? Au n-a ramas pomenirea lor in cele cateva oase? Pleaca-te si
priveste in mormant; putea-vei, oare, sa alegi, care este sluga, sau care este
stapanul? Care-i saracul si care-i bogatul? Care-i judecatorul, sau care-i puternicul
frate al imparatului? Care-i cel tare, sau care-i cel slab? Care-i cel frumos sau cel
urat? Nu te opri la cele trecatoare.
Drept aceea, aducandu-ti aminte de firea ta, sa nu te inalti niciodata, ca tot
trupul omenesc este putrejune si slava lui, ca o floare ce se trece, vestejindu-se.
Ca, iata, ca o haina se invecheste trupul si ca de niste molii se mananca.
Ci, ia seama ca sufletul si trupul sunt ca un frate cu o sora. Sa nu vietuiasca,
deci, sufletul tau, fara de trup, nici trupul tau, fara de suflet. Socoteste ca se cuvine
a imparti averile pe jumatate, pe cat trupului, pe atat si sufletului. Iar pacatul
omenesc este asemenea cu o haina nespalata; ca asa este si pacatul negru. Si, daca
nu te cureti de el, apoi tot mai mult se innegreste. Sa ne pocaim deci, ca sa luam
de la Dumnezeu iertare.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre plangere.


Un frate sedea singur, in manastirea Monidriilor si se ruga pururea cu
aceasta rugaciune catre Dumnezeu: "Doamne, n-am teama de Tine. Pentru
aceasta, trimite-mi sageata de fulger sau alt semn sau boala sau drac, ca, macar
asa, sufletul meu cel impietrit sa vie intru frica." Apoi, rugandu-se iarasi, zicea:
"Stiu ca multe am gresit Tie, Stapane, si nenumarate sunt greselile mele, incat nu
indraznesc nici sa zic sa ma ierti, ci, de se poate, pentru indurarile Tale, iarta-ma,
iar de nu se poate, pedepseste-ma aici si nu ma pedepsi acolo. Iar daca si aceasta
este nu neputinta, plateste-mi aici cu o parte din osanda, si-mi fa acolo osanda mai
usoara. Incepe, aici, de acum, a ma pedepsi, insa cu mila si nu cu mania Ta,
Stapane."
Deci, asa rugandu-se el un an intreg si acestea cu lacrimi fierbinti, din tot
sufletul, cerand si cu post in priveghere si in alte grele patimiri, trupul si sufletul
cheltuindu-l si zdrobindu-l, intr-o zi, sezand el jos si plangand dupa obicei si tare
tanguindu-se, din multa intristare, i-a venit lui somn si a adormit. Si, iata, sta de
fata Hristos, zicandu-i cu glas bland: "Ce ai omule? Ce plangi asa?" Iar fratele,
cunoscandu-l pe El, Cine este, a raspuns inspaimantat: "Am gresit Doamne." A
zis lui Cel ce S-a aratat: "Scoala-te." Iar el a zis: "Nu pot, Stapane, de nu-mi vei

da mana." Iar Acela, intinzand mana si apucandu-l pe el, l-a sculat. Si acesta,
sculandu-se, foarte tare plangea. I-a zis lui, iarasi, Cel ce S-a aratat, cu glas lin si
bland: "Si acum de ce plangi? Ce te mahneste?" Raspuns-a fratele: "Nu voiesti
Doamne ca sa plang si sa ma mahnesc, eu, care cu atatea Te-am intristat; eu, care
am dobandit atatea bunatati de la Tine?" Iar Acela, intinzandu-Si iarasi mana Sa,
a pus-o pe capul fratelui si i-a zis lui: "De acum nu te mai intrista Ca de vreme ce
tu te-ai intristat pentru Mine, Eu nu ma voi intrista asupra ta. Ca asa cum sangele
Meu l-am dat pentru tine, cu mult mai mult iti voi da tie iertare, tie si la tot sufletul,
care se intoarce la Mine curat si cinstit."
Deci, fratele, viindu-si intru sine dintru acel vis, si-a aflat inima sa plina de
toata bucuria si s-a incredintat ca Dumnezeu a facut mila cu dansul. Si a petrecut
totdeauna, multumind Domnului, cu multa smerenie. Si, intru aceeasi marturisire
si lauda, s-a dus catre Domnul. Aceluia este slava, acum si purureas in vecii
vecilor! Amin.
27.
LUNA FEBRUARIE IN 27 DE ZILE:
pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru si Marturisitorul Procopie
Decapolitul (+750).
Tara Decapole, care se afla langa Marea Galileii, se numea asa din pricina
celor zece cetati pagane, pe care le cuprindea. Deci, Sfantul Procopie era din acest
tinut si, de aici, si-a luat el numele de Decapolitul.
Luase de tanar calea vietii monahicesti si ajunsese vestit intre cuviosi,
pentru postirea si curatia care impodobeau numele sau. Si a trait pe vremea
prigoanei Sfintelor icoane, lupta inceputa, intaia data, de nelegiuitul imparat Leon
Isaurul (717-740), care numea inchinatori la idoli pe crestinii care cinsteau
Sfintele icoane, anatemizandu-i si fara milostivire aruncandu-i in temnite si in
chinuri, ucigandu-i, iar Sfintele icoane sfaramandu-le si in foc arzandu-le.
Deci, in acest fel de vreme s-a ridicat Sfantul Procopie, ca un stalp al
Ortodoxiei si mare aparator al dreptei credinte si, stand cu barbatie impotriva
taberelor eretice, le umplea de rusine si cu nebiruite cuvinte, de Dumnezeu
insuflate, dovedea socoteala lor cea nebuna, rupand toate mestesugirile lor, ca pe
o panza de paianjen.
Drept aceea, din porunca imparatului, Cuviosul, a fost prins si batut
cumplit, apoi a fost cu unelte de fier strujit peste tot, si i s-a smuls pielea de pe
trup. Si, in temnita grea fiind aruncat si in tot felul schinjuit, Sfantul pe toate le-a
rabdat, propovaduind neincetat dreapta credinta a lui Hristos. Si a avut frate de
patimire, in temnita, pe prietenul sau Vasilie Marturisitorul (sarbatorit la 28
februarie), cu care impreuna a patimit aceleasi chinuri.
Murind imparatul Leon, cel cu nume si narav de fiara, Sfantul Pricopie si
alti marturisitori ai credintei au fost sloboziti din temnita si din legaturi. Cu trupul
subrezit de multimea chinurilor indurate, mergand, Sfantul Procopie s-a intors la
manastirea sa si la obisnuitele lui osteneli pustnicesti, povatuind pe multi la fapta
cea buna si la mantuire aducandu-i.

Si asa, la batraneti adanci, s-a mutat catre Hristos Domnul, ca sa-L vada pe
Acesta nu in icoana, ci intru insasi fata Lui si sa primeasca de la El plata cea
indoita a ostenelilor sale, ca pustnic, dar si ca patimitor pentru Hristos, el care
pentru sfanta Lui icoana s-a nevoit pana la sange.

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre Leon Monahul.


In vremea lui Tiberiu, imparatul din Constantinopol (578-582), a fost un
calugar in cetatea Asanului, om de rand, de neam din Capadochia, cu numele
Leon. Si intru ascultarea coacerii de paine isi savarsea slujba, insa foarte smerit
era si linistit cu totul, necautand nimic din ale lumii acesteia, ci mai mult catre toti
avea dragoste si de aceasta multi se minunau si unii il intrebau pe el de folosul
sufletesc; iar bunul si nevoitorul batran le zicea: "Sa ma credeti pe mine, fiilor, ca
am sa imparatesc." Iar ei ii ziceau lui: "Sa nu dai de vreo sminteala, ava Leon. Din
Capadochia, nimeni nu s-a facut candva imparat; si, deci fara de rost este cuvantul
acesta care l-ai zis." Iar el iarasi graia lor: "Cu adevarat, fiilor, ca voi imparati."
Si nimeni nu putea sa-l induplece pe el si sa-l departeze de gandul acesta.
Deci, dupa ce au venit saracinii in tara aceea si au cucerit-o pe ea, au venit
si la cetatea Asanului si au pustiit manastirile din jurul ei; inca au prins si pe trei
calugari din Lavra Sasios, adica pe Ioan citetul, care era din Constantinopol, pe
Eustatie Romanul si pe Teodor din Cilicia. Si acesti trei robiti, bolnavi si legati
fiind, s-au rugat de barbari, zicand: "Duceti-ne, rugamu-ne, ca sa ne rascumpere
pe noi episcopul, ca va va da voua treizeci si patru de galbeni." Deci, i-au luat pe
ei barbarii si i-au adus aproape de cetate si a intrat Ioan citetul la episcop. Si era
atunci in cetate, si Leon monahul, impreuna cu alti calugari ce coceau paine si,
pentru aceea, nu au fost prinsi de barbari. Si venind Ioan cel ce era robit, a inceput
a-l ruga pe episcop, ca sa de aur barbarilor. Dar episcopul nu avea aur mai mult,
decat numai opt galbeni. Si ii da pe acestia barbarilor, iar ei nu-i luau, graind: "Sau
ne mai dati douazeci si sase, sau ne dati pe calugar." Si au fost nevoiti cetatenii ca
sa dea iarasi pe ava Ioan barbarilor, plangand si tanguindu-se. Si barbarii, luandul pe el si pe ceilalti doi calugari, i-au dus in tara lor.
Si, dupa trei zile, Leon monahul, luand cei opt galbeni de la episcop, s-a
dus in pustie, unde erau paganii si i-a rugat pe ei: "Luati-ma pe mine si acesti opt
galbeni, iar pe acesti trei calugari sa-i sloboziti, de vreme ce ei sunt bolnavi si nu
vor putea sa mearga impreuna cu voi prin pustietati si atunci ii veti ucide pe ei,
fara nici un folos. Iar eu sunt sanatos si voi sluji voua." Atunci, barbarii, au luat
pe Leon monahul si cei opt galbeni, iar pe cei trei calugari, i-au slobozit. Deci, din
cauza calatoriei lor cea grabnica, Leon monahul a slabit, neputand el sa mearga
prin atata pustietate, iar barbarii l-au taiat pe el. Si i s-a implinit, astfel, lui Leon
cuvantul pe care il zisese el, precum si Domnul, in Evanghelie, a zis: "Daca cineva
isi va pune sufletul sau pentru prietenii sai, acesta mare se va chema intru
Imparatia Cerurilor. Ca mai mare dragoste decat aceasta nu este." (Ioan 15,13).

Si, dintru aceasta, toti au cunoscut, ca aceasta este ceea ce graia ava Leon
cand zicea: "Eu am sa imparatesc"; ca indata a mostenit Imparatia Cerurilor,
pentru ca si-a pus sufletul sau pentru prietenii sai. Iar aceasta au adeverit-o si
barbarii, zicand: "Cand am vrut sa-l taiem pe el, am vazut pe Cineva stralucind
mai mult decat soarele si Acela a pus peste calugarul cel taiat o porfira
imparateasca si o coroana."

Intru aceasta zi, povestire despre Parintele nostru Elisei si despre caderea
celor mandri.
Ne-a spus noua ava Elisei, zicand: "Eu, cand eram tanar, m-am imbolnavit
de moarte, iar tatal meu, in toate zilele chema doctorii, avand mare sarguinta ca
sa ma vindece. Si doctorii, mult ostenindu-se, n-au putut sa-mi tamaduiasca
durerile mele, iar, mai pe urma, au zis tatalui meu: Acest tanar pana in trei zile va
muri. Deci, tatal meu, auzind aceasta de la doctori, a alergat, rugandu-se, cu multe
lacrimi, la biserica Sfantului Evanghelist Marcu. Si a aflat acolo, precum spunea,
in biserica, pe un calugar foarte batran, care, vazand pe tatal meu mahnit, i-a zis
lui: Ce-ti este tie Kir Procopie, de te mahnesti? I-a raspuns lui tatal meu: Cel ce
ti-a aratat tie numele meu, iti va spune si pricina. Si a zis batranul: Sa mergem la
casa ta. Deci, venind, batranul, m-a cercetat pe mine si a zis tatalui meu: Sa chemi
si pe sotia ta. Si era maica mea iubitoare de Hristos si primitoare de calugari, iar
tatalui meu nu ii prea placeau calugarii! Apoi a zis tatalui meu: Trei lucruri cere
Dumnezeu de la tine si, de le vei pazi pe ele, iti va darui tie Dumnezeu viata
copilului tau. Si a zis tatal meu: Chezas imi este Sfantul Marcu Evanghelistul, ca
voi pazi cele ce-mi vei porunci mie. Deci, i-a zis batranul: Iata, sunt cincisprezece
ani, de cand faci desfranare si spurci patul femeii tale; pentru aceasta, pe cinci
copii ai tai cu moarte i-a taiat Dumnzeu. Deci, pocaieste-te. Iar al doilea lucru, ti
se cere ca, pe tanarul acesta sa nu-l insotesti prin nunta, ci sa-l faci pe el calugar.
Iar la treilea lucru este: sa nu mai ai nici o impartasire cu arienii si cu teodosienii.
Si a zis tatal meu: "Iti voi pazi cuvintele tale, in toate zilele vietii mele. Deci, a
facut batranul rugaciune si, in trei zile, m-am facut sanatos. Si am petrecut trei ani
langa tatal meu.
Insa, dupa aceea, tatal meu, ducandu-se, m-a logodit cu o fecioara. Si,
gatind tatal meu cele pentru nunta, s-a intamplat de s-a tulburat cumplit fecioara
de un drac, care cu nemultumire si cu amar o chinuia. Iar parintii fecioarei si tatal
meu au umblat saptesprezece luni, pretutindeni pe la biserici, cat si pe la
descantatori si la vrajitori au dus-o pe dansa; si nimic nu s-a folosi, ci inca si mai
rau in amaraciunea aceea, cadea ea. Atunci, facand socoteala de obste si de sfat,
au dus-o pe ea la ava Macarie. Inca am mers si eu si tatal meu cu ea. Deci, staretul,
luand undelemn, a facut rugaciune asupra ei si a poruncit mamei sale sa o spele
pe ea si apoi sa o unga cu undelemn, de la cap pana la picioare. Iar dupa ce au
uns-o, a inceput dracul a striga: Amar, amar. Si, iesind din fecioara dracul, a intrat

in mine si de sapte ori mai rau ma chinuia. Deci, am patimit treizeci de zile,
chinuindu-ma rau acel demon.
Dar, iata, a venit si batranul calugar, care vorbise la inceput cu tatal meu.
Si, vazandu-l pe el, tatal meu a fugit de dansul. Si luandu-ma pe mine, batranul
m-a dus la gazda sa si toata noaptea, priveghind, a petrecut-o in rugaciuni si,
genunchii plecandu-si, a gonit pe dracul din mine. Si, tunzandu-mi parul capului,
m-a imbracat in chip calugaresc si m-a dat lui ava Isaia. Inca, mai avea ava Isaia
si alt ucenic, anume Petru; si am petrecut langa acest staret noua luni. Dar tatal
meu auzind, cele despre mine, a trimis patru slugi si opt camile incarcate cu tot
felul de mancari si de poame; inca a trimis si o scrisoare catre mine. Iar eu, luand
scrisoarea am citit-o, am inceput a plange. Deci, vazand ava Isaia scrisoarea in
mainile mele, sculandu-se mi-a luat-o din mainile mele si a rupt-o, iar eu m-am
maniat. Inca a inceput staretul a ma ocara pe mine inaintea slugilor tatalui meu.
Si, din ceasul acela, m-a cuprins pe mine diavolul urii.
Deci, nu puteam sa-l vad, nici glasul lui sa-l aud si-l vedeam pe el ca pe un
mascarici, iar cuvintele lui ca niste sageti si ca o sabie de amandoua partile
ascutita. Iar cand stam cu dansul la rugaciune si la privegheri, il blestemam pe el.
Si, din acea multa uraciune si dusmanie ce aveam pentru dansul, de multe ori ma
sculam noaptea, vrand ca sa-l ucid pe el, insa ma temeam si ma inspaimantam de
Petru, cel ce era ucenic impreuna cu mine. Iar staretul nu inceta, sfatuindu-ma si
invatandu-ma; uneori ma ruga, iar alteori ma certa. Si cand mergeam sa ma
impartasesc, ma oprea pe mine si cu ocara ma impingea in laturi si de la masa ma
despartea, zicandu-mi: Nu vei manca pana ce nu vei zice: Am gresit, iarta-ma. Iar
eu impotriva faceam, adica, furand, in taina, mancam, pe cand el se ruga; el
priveghea si eu dormeam, el plangea si eu radeam. Deci, in acest fel aflandu-ma
pe mine diavolul, fiindu-i eu lui ascultator intru toate, a inceput a-mi arata mie si
naluciri in vise, am inceput, adica, eu ticalosul, a crede in parerile mele si in
nalucitoarele vise, incat, si treaz fiind, adeseori vedeam, izvorand dinlauntrul
inimii mele si tulburandu-ma pe mine, ganduri spurcate si necurate. Deci, am
inceput a le crede si a ma insoti cu ele. Au inceput gandurile a ma tulbura
dinlauntru, iar dracii, din afara, spre manie si iutime si amaraciune ma porneau.
Iar dracul mandriei, adica al pierzarii, ma invata pe mine. Inca am inceput ca cele
ce el in ascuns, ma invata, sa le spun pe fata si sa le graiesc inaintea tuturor, la
aratare. Ca, sezand, ziceam intru mine: cine este acest inselator si fatarnic de neam
mare si neam prost, caruia eu, intru acea mare cetate fiind si de neam mare si din
parinti de rang inalt, care sunt plini de bogatie si cu multime de dobitoace, ca un
uncenic m-am facut, inca mai vartos si ca un rob ii stau inainte si apa pe maini ii
torn si masa ii pun lui si slujitor ii sunt si apa ii aduc si lemne ii adun si ca un rob
ii slujesc lui? Desi, cu cale era ca el sa-mi slujeasca mie si sa mi se supuna, iar nu
eu lui. O, cate necazuri si amaraciuni si scarbe, ocari si nevoi iau de la dansul. De
cate ori m-a facut a flamanzi si a inseta si a priveghea si a ma culca pe pamant.
De cate ori m-a ocarat. De cate rautati m-a impovarat. Deci, acestea invatanduma pe mine dracul, eu mai mult inca ma maniam si ma socoteam pe mine ca un

asuprit si ca si cum multe rautati as fi patimit. Insa imi zicea mie gandul: Iesi de
la blestematul acesta si sezi intr-o chilie, ca toti parintii, pentru ca acesta nu este
calugar, nici crestin.
Deci, din unele ganduri ca acestea am inceput iarasi a vedea vise despre
staretul meu. Adica, il visam ca se joaca cu o femeie si cu idolii dantuieste, si,
incredintandu-ma pe mine, ma intareau ca adica el este vrajmasul lui Dumnezeu
si prieten dracilor. Si era afara din Schit, ca la noua stadii departe, o capiste
elineasca, iar in mijlocul capistei sta un idol de marmura. Deci, avea staretul
obiceiul de iesea din Schit in toate sambetele si, in capiste sezand, plangea. Inca
erau acolo si morminte elinesti. Si-mi arata in vis, nu o data, ci de mai multe ori,
ca staretul jertfeste si se inchina idolilor. Iar eu, socotind ca adevarate imi sunt
mie visele, in ceasul intru care avea staretul obicei sa iasa spre capiste, apucand
inainte, am iesit din chilie si, alergand, m-am ascuns in mijlocul capistei, unde
erau niste rugi si am vazut pe staretul venind si o femeie inaintea lui. Iar dupa ce
a venit femeia, am vazut-o ca se ruga si se inchina idolului, si, dupa ce si-a sfarsit
rugaciunea, mi s-a parut, din draceasca inselaciune, ca vad pe staret mergand si
inchinandu-se idolului si sarutand pe femeie si pacatuind cu ea. Dupa aceea, s-a
intors staretul la Schit, iar femeia a intrat in lunca.
Pe acestea, de sapte ori in taina cercetandu-le si cu tarie vazandu-le, am
inceput a sedea afara din chilie si fratilor celor ce veneau sa se foloseasca de la
staret, le ziceam: Fratii mei, calugarul acesta este desfranat si slujitor la idoli.
Deci, ce va mai inselati de veniti la dansul? Si, timp de patru luni, tot asa am grait
catre calugarii ce veneau la staret. Si voiam eu sa-i opresc pe dansii. Iar ei, cu
darul lui Dumnezeu povatuindu-se, tot se adunau la dansul. Si aceasta vazand, ma
caiam si-mi ridicam mainile la cer, zicand: Doamne, da-mi mie rabdare. Ca
socoteam eu, ticalosul si patimasul, ca dupa dreptate patimesc si rabd, ca si cand
as face o fapta buna si, suspinand, ziceam: Slava tie, Dumnezeule, din ce fel de
cinste, la ce necinste am ajuns si cum m-am facut; si plangeam. Iar staretul,
vazandu-ma pe mine, imi zicea: Fiule bun, curateste-ti inima, smereste-ti
gandurile tale, doreste smerenia lui Hristos, uraste mandria si ia aminte la tine
insuti. Acestea cand mi le graia el, eu ma maniam si ma tulburam si ca niste sageti
infocate ce ma ardeau, asa ii socoteam cuvintele lui. Iar la masa, cand sedeam cu
dansul, vedeam bucatele ca pe o stricaciune si-mi era sila. Iar gandul dinlauntru,
tulburandu-ma, nu inceta, zicandu-mi: Iesi din lacasul staretului acestuia si, de se
poate, si din Schit, pentru ca, vazandu-l pe acesta, nu te vei mantui. Si ziceam
intru mine: Pentru ce patimesc eu acestea? In lumea aceasta eu n-am fost
desfranat, n-am furat, nici n-am ucis. Inca imi zicea mie gandul: Fara dreptate
patimesti si ai suparat pe tatal tau si pe mama ta, pe rude si pe prieteni, ai lasat pe
sfintii parinti si ai venit sa petreci la mincinosul acesta, care are viata rea si
nemilostiva si fara rusine. Acestea mi le punea in minte diavolul, iar eu,
neputinciosul si ticalosul, gata ma aflam la supunerea gandurilor celor spurcate si
rele. Si, intru intuneric ingropat fiind, mi se parea ca umblu in lumina, calugar ma

socoteam, satana fiind si, in loc ca sa ma micsorez pe mine si sa ma osandesc, eu


ma judecam rob al lui Dumnezeu.
Deci, intr-o furtuna ca aceasta a gandurilor mele, tulburat fiind, s-a
intamplat de mi-a scris tatal meu, ca maica mea este pe moarte si sa vin sa o vad
pe ea, mai inainte de a muri. Si am spus parintelui Petru: Cu adevarat, eu ma voi
duce ca sa vad pe mama mea. Si, acesta, ducandu-se, a spus staretului, iar staretul,
venind, mi-a zis mie: Fiule bun, sezi cu rabdare dumnezeiasca si lasa patimirea
tatalui si a maicii tale, ca avem tata si maica pe Dumnezeu, Care si de noi si de
dansii poarta grija, spre folos. Iar de nu ma vei asculta si te vei duce, pe parintii
tai nicidecum nu-i vei folosi, iar pe tine insuti si mai mult te vei vatama. Deci, eu,
acestea auzindu-le de la staret si dracul rapindu-ma spre manie, am zis staretului:
Inselatorule, inchinatorule la idoli, desfranatule, voiesti, precum se vede, sa ma
faci asemenea tie, slujitor la idoli si desfranat? Iar staretul mi-a zis mie: Darul lui
Dumnezeu este pe buzele tale, fiule. Iar eu am strigat: Mincinosule, slujitorule la
idoli. Si la glasul meu multi parinti s-au adunat, si toti batranii ma ocarau pe mine
si ma osandeau. Si, intetindu-ma dracul, am apucat haina mea si am rupt-o de
manie de sus pana jos si am aruncat-o in fata lui si, asa gol, m-am dus in chilie.
Intrand apoi in chilia unuia din batrani, am furat de la dansul o haina mai buna si,
iesind, m-am dus in Alexandria si am aflat pe maica mea moarta si pe tatal meu
bolnav, iar dupa trei zile s-a sfarsit si tatal meu.
Si eu acum socoteam si ma ingrijeam pentru averi si pentru alte bogatii si
ma caiam ca m-am facut calugar. Iar, dupa ce a sosit seara, pe pat zacand si la
Schit si la parintele Isaia gandind, am suspinat si am zis: Slava Tie, Hristoase,
Dumnezeul meu, ca m-ai izbavit de mincinosul si inselatorul acela. Si impreuna
cu cuvantul, am auzit un glas ca un tunet, zicand: Atotpierzare si paguba casei lui
Procopie. Apoi, indata s-a facut un vant si s-a aprins foc in cele patru unghiuri ale
curtii. Iar eu, sculandu-ma tulburat, abia am putut iesi cu toti cei din casa, ca focul
o cuprinsese de pretutindeni. Deci, s-au adunat toti locuitorii Alexandriei si n-a
putut sa faca nimic, ca focul a mistuit si pietrele. Iar eu stam rusinat si infruntat,
gandind la cele ce se intamplasera. Apoi, de mult necaz si mahnire, mergand, mam aruncat in genunchi pe mine la biserica Sfantului Mina. Si, iarasi, dracul,
inchipuindu-se in chipul mucenicului, mi-a zis mie: Cele ce ai vazut ca ti s-a
intamplat tie, din pricina parintelui Isaia ti s-au intamplat. Si desteptandu-ma, am
zis: Cu adevarat, amagitorul acela fermecator este; ca, si draci trimitand, mi-a ars
mie curtea.
Deci, sculandu-ma dimineata, am mers la papa Alexandriei, Evloghie, si iam grait lui: Stapane, izbaveste-ma de slujitorul de idoli, parintele Isaia de la
Schit, ca acela cu vrajile sale mi-a ars casa. Iar patriarhul mi-a zis mie: Mute sa
fie buzele cele viclene, care graiesc rele asupra dreptului. Si, impreuna cu cuvantul
patriarhului, am vazut si pe un arap batandu-ma cu toiag de fier si imbrancinduma intr-un lant. Si, indata, am cazut la picioarele patriarhului, inraindu-ma.
Atunci, patriarhul, tinzandu-si mana, s-a dezlegat legatura limbii mele. Si am
petrecut eu sapte luni, fiind pedepsit de veliarul cel cumplit si aratandu-ma in

priveliste jalnica tuturor; incat si cu catuse de fier m-au legat, ca ma bateam pe


mine insumi si pe toti cei ce erau, in jurul meu si mancam gunoaie. Iar iubitorii
de Hristos, miluindu-ma, ma imbracau in haine, ca ma zbuciumam gol, rupandumi trupul meu si hainele si mai chinuiam pe mine, facand rau si celor ce erau
imprejurul meu. Iar trupul meu, din pricina gunoiului si a tinei in care ma tavaleam
si zaceam, se acoperise ca si cu niste solzi. Ca nu avea cine sa se ingrijeasca de
mine.
Atunci, cei ce erau iubitori de Hristos in cetatea Alexandriei, vazand pe
unii din parintii Schitului, ii aduceau pe ei la mine, iar ei vazandu-ma, nu ma
cunosteau. Si le spuneau lor iubitorii de Hristos: Acesta este fiul lui Procopie, care
s-a calugarit la parintele Isaia. Si au zis parintii catre dansii: Faceti bine si aducetil pe el la Schit. Si, afland iubitorii de Hristos un caraus, i-au dat lui in galben si,
legandu-mi mainile si picioarele, m-au dus la Schit. Deci, aducandu-se sfintii
parinti ai Schitului in biserica cea mare, au facut priveghere pentru mine si
ungandu-ma cu undelemn peste tot trupul, indata au gonit pe dracul din mine si
am ramas chinuindu-ma de rani si de bube. Si asa eu, smeritul si pacatosul, toate
cele ce mi s-au intamplat mie, le-am aratat cu de-amanuntul si tuturor am spus
primejdia mea, rugandu-i pe ei sa faca mila cu mine si sa roage pe staret, ca sa ma
miluiasca si sa ma primeasca intru pocainta si sa nu ma lase pe mine iarasi sa ma
ispitesc de la diavolul.
Iar parintii, mergand au chemat pe Petru, care a fost ucenic, impreuna cu
mine, la staret. Si, daca m-a vazut zacand si cu trupul putred de rani si de bube ca parintii, vrand sa induplece pe staret spre mila si umilinta, ma dezbracasera de
hainele cu care am fost imbracat, si gol ma pusesera pe o rogojioara -, parintele
Petru s-a aruncat pe sine la pamant si nu inceta varsand lacrimi asupra mea. Iar
eu, marsavul, zaceam fara de indrazneala si ma rusinam sa privesc macar la
dansul. Si el plangand destul, s-a sculat si a luat si pe unii din parinti si, ducanduse, au adus pe staret. Deci eu, vazand pe staret venind, am strigat, zicand:
Miluieste-ma, robul lui Dumnezeu, pe mine, cel inselat de draci, si nu ma lasa pe
mine, cel inselat de draci, si nu ma lasa pe mine intru cea desavarsita bucurie a
vrajmasului celui stricator de suflete. Ca destul m-am pedepsit si destul m-am
chinuit. Iar staretul, plangand si el, mi-a zis mie: Inteles-ai oare fiule, ca semnul
celor mandri este caderea? Iar eu am zis: Am cunoscut, cinstite parinte, dintru
acestea ce mi s-au intamplat mie si m-am inteleptit din toate cate am patimit si am
priceput ca, da Dumnezeu cu dreapta judecata fiecaruia, dupa faptele lui. Deci,
insemnandu-ma cu semnul crucii, mi-a zis: Dumnezeu, Cel ce este ziditor a toata
faptura, sa-ti ierte cele trecute si sa-ti indrepteze cele viitoare. Dupa aceea m-a
luat pe o targa si m-a dus la chilie. Apoi, mai zacand putine zile, cu darul lui
Hristos si cu rugaciunile staretului, m-am tamaduit.
Si asa s-a plinit intru mine cuvantul proorocului, care zice: "Cu zabala si
cu frau falcile lor voi strange, ca sa nu se apropie de tine" (Ps.31,10). Si iarasi:
"Multe sunt bataile pacatosului" (Ps.31,11). Deci, vazand parintii Schitului toate
cele ce s-au facut cu mine, ca erau vrednice de dat in scris, au chemat pe Pionie,

vestitul scriitor si mi-au poruncit mie sa-i spun lui, cu de-adinsul si cu deamanuntul, toate. Iar scriitorul cel bun, scriind aceasta intamplare, a pus-o in
cartea cea dintai, intru care scrie despre nalucirile dracesti. Si am petrecut cealalta
vreme, impreuna cu parintele meu Isaia, intru toate supunandu-ma lui."
28.
LUNA FEBRUARIE IN 28 DE ZILE:
pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Vasilie Marturisitorul, cel ce a
patimit impreuna cu Sfantul Procopie.
Acesta a vietuit pe timpul nelegiuitului imparat Leon Isaurul si era din
aceeasi manastire cu Sfantul Procopie Decapolitul. Deci, petrecea in obstea
fratilor cu fapte bune pustnicesti, cu viata cuvioasa si cu dreapta credinta.
Ivindu-se lupta contra Sfintelor Icoane, a stat cu multa tarie impotriva
taberelor ratacirii. Drept aceea, a fost prins si multe chinuri patimind, l-au aruncat
in temnita, unde a indurat si mai cumplite chinuri. Si avand intr-ajutor si pe
dumnezeiescul Procopie, neincetat a propovaduit adevarul, pana la sfarsit. Si a
fost strujit si Sfantul Vasilie, ca si Sfantul Procopie, cu unghii de fier, peste tot
trupul si a petrecut in lanturi, nu putina vreme, neprimind a se invoi cu erezia.
Iar cand a murit tiranul imparat Leon, slobozit a fost din lanturi si din
temnita si Sfantul Vasilie, impreuna cu Sfantul Procopie si cu alti marturisitori ai
dreptei credinte. Si s-a intors el la manastirea sa, la aceleasi pustnicesti osteneli,
ca si mai inainte, pe multi indreptand la cunostinta adevarului si la viata placuta
lui Dumnezeu.
Iar dupa multi ani, venind la fericitul sau sfarsit, cu rugaciuni si cu
multumiri, s-a dus el veselindu-se, catre Dumnezeu, pe Care din tinerete L-a iubit.

Intru aceasta zi, pomenirea Sfintelor femei Chira si Marana.


Patria acestora era Veria, cea dinspre rasarit, fiind din neam stralucit si
ales, iar cresterea lor, potrivita cu neamul. Ci, pe toate acestea defaimandu-le, au
intrat intr-o casuta mica, careia i-au astupat usa cu lut si cu pietre si, lasand numai
o ferastruica, prin care primeau inlauntru hrana cea de nevoie, vorbeau cu femeile
care mergeau catre dansele, inaltand lauda lui Dumnezeu. Si toata vremea cea de
peste an, o petreceau in liniste; si numai in vremea Cincizecimii vorbeau. Si
singura Marana vorbea cu cele ce mergeau la ele, iar glasul Chirei nimeni,
vreodata, nu l-a auzit. Si purtau pe trupul lor lanturi de fier foarte grele si
imbracamintea le era foarte mare, incat le acoperea cu totul picioarele si trupul.
Cu asemenea chip vietuind, au savarsit patruzeci si doi de ani; cu postire si
cu suferirea rabdarii, atat s-au nevoit, incat gustau hrana o data la patruzeci de
zile, timp de trei ani intregi, iar in ceilalti trei ani, o data la trei saptamani, precum
dumnezeiescul Daniil. Ci si la purtatorul de viata Mormant al lui Hristos,
ducandu-se, nici cum n-au gustat hrana, pana ce au savarsit inchinaciunea, si
iarasi, intorcandu-se, fara a manca, au incheiat calatoria; iar lungimea caii era de
douazeci de zile de mers. Si ducandu-se inca si la biserica cea din Isauria, a bunei

biruitoarei Mucenite Tecla, asemenea au facut; s-au dus si s-au intors fara a
manca.
Deci, acestea, cu asemenea vietuire impodobind neamul femeilor, au
alergat catre Domnul, pe Care-L doreau.

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre Iulian monahul, pe care
ingerul l-a izbavit de desfranare.
Spunea Iulian monahul despre sine: "Sezand eu, in partile sfantului Iordan,
in pestera mea, intr-una din zile, intru amiaza fiind si arsita mare, ca era luna lui
august, a batut oarecine la usa pesterii mele, iar eu, iesind, am vazut o femeie si iam zis ei: Ce cauti tu aicea? Iar ea, raspunzandu-mi, mi-a zis mie: Parinte sfinte,
si eu in pustia aceasta vietuiesc, ca de o stadie departe de pestera ta, avand si eu o
pestera mica. Inca mi-a aratat mie si locul spre miazazi si mi-a zis mie: Trecand
eu pustia aceasta, am insetat de arsita cea cumplita. Deci, te rog, parinte, da-mi sa
beau putina apa. Iar eu, scotand o cana cu apa, i-am dat ei; si dupa ce a baut, s-a
dus.
Iar dupa plecarea ei a inceput diavolul a ma imboldi spre gand de
desfranare si, biruindu-ma, n-am mai putut rabda infocarea. Deci, luandu-mi
toiagul meu, am iesit din pestera la zaduf. Si era arsita, cat si pietrele se aprindeau.
Si mergeam spre dansa, vrand sa-mi implinesc pofta mea si m-am apropiat cat era
cu putinta a se vedea si locul, iar pofta ma aprinsese foarte tare. Si, inca
neajungand eu la locul acela, am vazut, ca in vis, pamantul deschizandu-se si pe
mine aruncat in deschizatura lui si am vazut acolo niste trupuri moarte, putrezite
si risipite. Insa, am vazut si un barbat cu sfintita cuviinta, cu haine preotesti
imbracat, aratandu-mi trupurile acelea si zicandu-mi: Acest trup este femeiesc si
acesta de copil, iar acesta-i barbatesc, deci, satura-ti pofta ta, pe cat voiesti, si, pe
cat ai dorit, din trupurile acestea pline de viermi si de stricaciune, pentru ca si
acestia, asemenea facand, toti acestia au murit si trupurile lor s-au risipit langa
iad, iar sufletele lor se chinuiesc in osanda. Deci, cazi si osandei vinovat sa fii.
Pentru o pofta ca aceasta voiesti sa-ti pierzi plata unor atat de mari osteneli?
Teme-te dar, o, omule, de toate ostenelile pe care le vei pierde intr-o frantura de
ceas, vezi si intelege ca, pentru o biata pofta ca aceasta, primesti sa te desparti pe
tine de Imparatia lui Dumnezeu. O, vai si amar de slabiciunea omeneasca! Ca,
pentru o frantura de ceas, de toata plata ostenelilor tale primesti sa te lipsesti, de
la Dumnezeu sa
Iar eu, de multa rusine, am cazut cu fata la pamant si cel ce mi s-a aratat in
haine preotesti, venind, m-a ridicat pe mine; iar eu m-am dus la locul meu,
multumind lui Dumnezeu si graind: De nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, putin mai
trebuia si sufletul meu s-ar fi salasuit in iad. Deci, laudand pe Dumnezeu, Cel ce
m-a mantuit si m-a izbavit de pacat si de amarele chinuri gatite desfranatilor, vam spus voua toate acestea. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii
vecilor! Amin.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Evagrie, despre ascultare.


Asculta monahule, cuvintele acestea ale parintelui tau si cu neabatere sa-i
implinesti invataturile lui. Cand te va lua pe tine sa mergi impreuna cu dansul,
atunci cu tot gandul sa calatoresti impreuna cu el. Caci, in acest chip, vei lepada
gandurile cele rele si vrajmasii draci nu se vor intari asupra ta. Iconomul cel rau
necajeste sufletele fratilor si, gasindu-le vina, nu-i miluieste pe dansii. Iconomul
nedrept imparteste rau, iar cel drept, dupa cum se cade, da. Cel ce graieste de rau
pe fratele sau, va pieri, si cel ce trece cu vederea pe cel bolnav, nu va vedea lumina.
Mai bun este calugarul cel ce slujeste fratelui la boala, decat sihastrul cel ce nu se
indura de aproapele sau. Cela ce-si impodobeste hainele sale si isi satura pantecele
sau, va paste ganduri spurcate si, cu cei intregi la minte si curati, nu va sedea. De
vei intra in vreun sat, sa nu te apropii de femei si sa nu zabovesti multa vreme
impreuna cu dansele la vorba, ci sa fugi de dansele, si asa vei scapa si te vei izbavi
de pacate.
29.
LUNA FEBRUARIE IN 29 DE ZILE:
pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ioan Cassian (+439).
Sfantul Ioan Cassian s-a nascut in Dobrogea, prin anul 360. Inca din
frageda tinerete s-a facut monah intr-o manastire din Betleem si, avand deosebita
istetime a mintii si multa osardie spre intelepciune si spre dumnezeiestile carti, a
strabatut, mai intai, toata elineasca filosofie si a cunoscut desavarsit, pe cat se
poate, si tainele dumnezeiestii credinte. Totodata si-a infrumusetat si viata sa cu
fecioria, curatia, bunul obicei si toata fapta buna, agonisindu-si astfel o minunata
filosofie a vietii.
Deci, auzind el de viata inalta a pustnicilor, care traiau in pustietatile
Egiptului, a avut o mare dorinta sa-i vada si, primind ingaduinta, a plecat pe la
anul 385, impreuna cu un bun prieten al sau, Gherman, si a vizitat patria
anahoretilor, Egiptul. Acolo, a intrat indata intr-o manastire din pustia Schitiei si
s-a dat pe sine la ascultare si la toata monahiceasca osteneala, indeletnicindu-se
cu viata cea aspra a nevointelor si a postirilor pustnicesti. Si, la dreapta socoteala
venind, s-a departat la loc pustiu, la liniste; si a petrecut asa, nu putina vreme,
deprinzandu-se intru cunoasterea ispitelor si luptandu-se cu toate nevoile.
Voind apoi sa traga si mai mult folos de la sfintii parinti ai pustiei, a iesit
din acea liniste si a strabatut, in doua randuri, impreuna cu fratele Gherman,
locurile si oamenii cei mai de seama din pustietatile Egiptului: Schitul, Tebaida,
Nitria s.a. Calatoriile lor tineau pana aproape de sapte ani fiecare. Au putut intreba
si aduna astfel cuvinte, marturisiri, descoperiri fara pereche, din viata celor mai
mari oameni induhoviciti, din vremea aceea, avand tot timpul de trebuinta.
Prin anul 400, s-au dus amandoi la Constantinopol, unde au ascultat
cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur si unde Sfantul Cassian a fost sfintit ca
diacon, de insusi dumnezeiescul patriarh, si a fost folosit, o vreme, pentru slujirea
Bisericii din Constantinopol. Pe la 405, cei doi prieteni se aflau la Roma, intru

apararea Sfantului Ioan Gura de Aur, patriarhul Constantinopolului, care, in anul


404, fusese surghiunit, a doua oara, la Comane, unde a si murit.
Pe la anul 415, il gasim pe Sfantul Cassian preot, statornici la Marsilia,
unde a intemeiat doua manastiri, una pentru barbati si alta pentru femei. Tot aici,
la cererea unor episcopi din Galia, Sfantul Cassian a scris doua carti. Cea dintai
carte a lui Cassian: Asezamintele vietii de obste a calugarilor, priveste mai mult
viata cea dinafara a calugarilor si curatirea lor de patimi, iar, a doua carte,
Convorbiri cu parintii pustiei, priveste cu deosebire viata launtrica a monahilor:
gandul neincetat la Dumnezeu si lupta oamenilor pentru indumnezeirea lor, scopul
vietii crestinesti.
Si asa, acest minunat barbat, ani multi vietuind si lasand monahilor mult
folos cu scrierile sale, s-a dus la vesnicele locasuri, punte facandu-se intre
Rasaritul si Apusul crestinatatii. Dumnezeului nostru, slava!

Intru aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ioan, ce sa numit Versanufie (sec. V).
Cuviosul Ioan era de neam din Palestina si, cand s-a botezat, avea
optsprezece ani si a luat chipul monahicesc si in pustniceasca viata s-a deprins,
apoi, pentru multele lui fapte bune a fost pus arhiepiscop in Damasc. Si petrecand
catava vreme in arhiereasca treapta si socotind ca si-a pierdut folosul vietii
monahicesti, Cuviosul a lasat episcopia si, tainuindu-se de toti, a iesit de acolo si
a mers in Alexandria, numindu-se pe sine Versanufie, ca sa nu fie stiut de nimeni.
Iar din Alexandria, s-a dus la muntele Nitriei, ca un biet sarman si s-a inchinat
egumenului, rugandu-se sa-l primeasca pe el la slujirea batranilor. Iar acesta,
primindu-l, i-a dat lui imbracaminte monahiceasca si slujea el fratilor, in toate
zilele, iar noaptea, fara de somn, o petrecea la rugaciune. Iar dupa Utrenie, luand
de la toate chiliile cofele si urcioarele, se ducea la rau si, luand apa, le aducea si
punea vasele langa chilia fiecarui batran.
Si era acolo un monah, neintreg la minte, care multe suparari facea
Sfantului, cu porecliri de ocara, numindu-l pe el si cu laturi udandu-l. Ba, din
indemnarea diavolului, i-a spart peretele chiliei si slobozea tot felul de necuratii
pe rogojina lui, incat totdeauna era acolo murdarie. De aceasta instiintandu-se,
egumenul a chemat pe acel frate si voia sa-l pedepseasca pe el. Si, cazand
Varsanufie la picioarele egumenului, cu lacrimi le uda, luand pricina asupra sa si
zicand "Eu ma impotrivesc fratelui si-l pornesc pe el spre manie, deci, iarta-l pe
el, pentru Domnul". Si asa l-a izbavit pe fratele de pedeapsa.
Dupa aceasta, a fost cunoscut de Cuviosul Teodor al Nitriei si, lasand
muntele a fugit in Egipt si acolo a luat darul inaintevederii, cat si gandurile
omenesti le stia si a slobozit Biserica de eretici. Si multe carti de suflet folositoare
scriind, a adormit cu pace, intru Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia impreuna cu
tatal si cu Sfantul Duh se cuvine cinste si slava in veci. Amin.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Grigorie Dialogul, despre slujirea


cuvantului.
Zis-a Sfantul Grigorie Dialogul: "Mai mare minune decat rugaciunea este
propovaduirea cuvantului, adica a ajuta pe cuvantul invataturii, ca, a intoarce pe
pacatosi la pocainta, mai mult este, decat a invia un mort. Ca intru inviere se scoala
trupul si iarasi moare, iar intru pocainta se scoala sufletul, care vietuieste in veci.
Dar, inca si din Evanghelie poti cunoaste cu adevarat grairea aceasta. Ca, iata, a
inviata Dumnezeu pe Lazar trupeste, dar Scriptura nu ne spune ce a facut trupul
inviat al lui Lazar. Insa, a inviat Dumnezeu sufletul lui Pavel; si cate n-a facut
sufletul lui Pavel! A facut puteri multe cu invataturile sale."

Intru aceasta zi, cuvant al Cuviosului Parintelui nostru Ioan Cassian,


despre dreapta socoteala si despre marturisire.
Calatorind pe la sfintii parinti cei din Schit, am mers si la ava Moise, barbat
inalt la fapta buna si la cele dumnezeiesti intelept. Si, apropiindu-ne, dupa
oarecare vorbe de suflet folositoare, l-am intrebat pe dansul: "Cum se cuvine a
face marturisirea gandurilor. Ca, de multe ori pricina de rusine este si acoperamant
de vatamatoare evlavie obisnuieste a ne naste noua lucrul acesta, ca, adica, unii
din parinti, auzind ganduri de la frati, nu numai ca nu-i tamaduieste, ci ii si
defaima si in deznadajduire ii aduc, precum si noi insine am cunoscut, ca s-a
intamplat aceasa in partile Siriei. Ca un frate si-a spus gandurile sale, unuia din
batranii de acolo, cu toata cinstea si adevarul, fara de rusine dezgolindu-si
ascunzisurile inimii sale. Iar acesta, indata ce a auzit, a inceput a se mania si a se
porni asupra fratelui, ocarandu-l pentru acest fel de ganduri rele, incit din aceasta
pricina, multora, le-a fost rusine a-si mai descoperi gandurile lor batranilor."
Si Ava Moise a zis: "Bine este a nu ascunde gandurile tale fata de parinti,
dar, nu orcui s-ar intampla a le spune, ci batranilor celor duhovnicesti, si care au
dreapta socoteala, se cade a le descoperi, iar nu celor albiti numai de vreme. Ca
multi la varsta privind si gandurile lor vestindu-le, in loc de vindecare, in
deznadajduire au cazut, din pricina neiscusintii celor ce-i ascultau. Ca, iata era un
oarecare din frati, foarte sarguitor, care tare fiind suparat de duhul desfranarii, a
venit la un batran si i-a spus gandurile sale. Iar acela, auzind si neiscusit fiind,
maniindu-se, zicea ca este ticalos fratele si nevrednic de cinul calugaresc, fiindca
a primit astfel de ganduri. Acestea auzind fratele, deznadajduindu-se, si lasand
locul, s-a intors in lume. Dar, din iconomia lui Dumnezeu, l-a intalnit Ava Apolos,
cel mai iscusit din batrani, care, vazandu-l tulburat si foarte posomorat, l-a intrebat
pe el, zicand : Fiule, care-i pricina acestei mahniri atat de mari? lar el, la inceput,
din multa lui intristare, n-a raspuns nimic. Dar, mai pe urma, mult fiind rugat de
batranul, a spus cele despre sine, zicand: De multe ori pe mine ma supara
gandurile si, mergand, le-am spus cutarui batran si, dupa cuvantul lui, nu-mi mai

am nadejde de mantuire. Deci, deznadajduindu-ma, ma duc in lume. Acestea


auzind, Ava Apolos mult il mangaia si il sfatuia pe fratele, zicand : Nu te mira
fiule, nici nu te deznadajdui. Ca eu, la aceasta varsta a batranetii fiind, foarte
suparat sunt de aceste ganduri. Drept aceea, nu te scarbi pentru acest fel de
infocare, care nu atat prin silinta omeneasca se tamaduieste, cat prin iubirea de
oameni a lui Dumnezeu. Ci, numai ziua de astazi daruieste-mi-o mie si intoarcete la chilia ta. Si a facut fratele asa. Iar Ava Apolos a mers la chilia batranului
celui ce deznadajduise pe fratele si, stand afara, s-a rugat lui Dumnezeu eu lacrimi,
zicand: Doamne, Cela ce aduci ispite spre folos, intoarce razboiul fratelui asupra
acestui batran, ca, prin incercare, sa invete la batranetele lui cele ce in lunga vreme
n-a invatat, ca sa patimeasca si el cu cei ce sunt ispititi. Si, dupa ce a sfarsit
rugaciunea, a vazut un arap, stand aproape de chilie si slobozind asupra batranului
sageti, de care ranindu-se, indata se invartea ca intr-o betie, incoace si incolo,
neputand suferi si iesind din chilie se ducea in lume, pe aceeasi cale ca si tanarul.
Iar Ava Apolos, intelegand cele ce se facusera, l-a intampinat, zicand : "Unde te
duci? Si care este pricina tulburarii acesteia, ce te-a cuprins? Iar el, simtind ca
Sfantul cunoaste cele despre dansul, de rusine, nimic nu graia. Si i-a zis Ava
Apolos: Intoarce-te la chilia ta si, de aici inainte, cunoaste-ti neputinta ta si da-ti
seama ca sau nu ai fost stiut de diavol sau ca nu ai fost luat in seama de el si de
aceea nu te-ai invednicit de lupta cea eu el. Si, ce zic cu, lupta, ca, o lovitura a lui,
de o zi, n-ai putut sa o suferi. Aceasta, insa, ti s-a intamplat, pentru ca, pe un tanar,
care se lupta cu vrajmasul nostru, primindu-l pe el, in loc sa-l imbarbatezi la lupta,
in deznadajduire l-ai aruncat, nesocotind porunca cea inteleapta, care zice:
"Izbaveste pe cei dusi la la moarte si de a rascumpara pe, cei ucisi, nu cruta."
(pilde 24, 11). Precum si pilda Mantuitorului nostru, Care zice: "Trestia strivita
nu o frange si inul ce fumega nu-l va stinge" (Matei, 12, 20). Ca nimeni n-ar putea
suferi bantuielile, vrajmasului si nici fierberea cea infocata a firii a o stinge, daca
darul lui Dumnezeu n-ar strajui, neputinta omencasca. Deci, dupa ce s-a implinit
aceasta iconomie mantuitoare pentru noi, cu rugaciuni de obste sa ne rugam lui
Dumnezeu, ca si biciul cel lasat asupra ta, sa-l dea inlaturi. Ca, El face sa doara si
iar tamaduieste, raneste si mainile Lui vindeca, smereste si inalta, omoara si
inviaza, pogoara in iad si ridica. Acestea zicand si rugandu-se, indata l-a izbavit
pe el de razboiul cel adus asupra lui si-l sfatuia, ca sa ceara de la Dumnezeu, sa-i
dea limba de invatatura, ca sa stie, la vreme, cand se cade sa spuna cuvant.
Deci, din toate cele zise, cunoastem ca nu se va gasi alta cale mai temeinica
de mantuire, ca aceasta, adica a descoperi gandurile sale parintilor celor mai cu
dreapta socoteala si, de la dansii, a se indruma spre fapta buna, iar nu a urma
gandului si judecatii sale. Si nici nu trebuie, de ar da cineva din intamplare, peste
vreun batran neiscusit pentru aceasta, sa fuga si sa nu-si marturiseasca gandurile
sale parintilor celor mai iscusiti sau sa defaime invatatura stramosilor. Ca si ei, nu
de la sine, ci de la Dumnezeu si de la Scripturile cele de Dumnezeu insuflate fiind
miscati, au dat urmasilor randuiala de a intreba pe cei ce mai inainte au calatorit
pe acest drum. Si din multe alte locuri, care sunt in Scriptura cea de Dumnezeu

insuflata, este cu putinta a ne invata, dar, mai ales, din istoria Sfantului Samuil,
care de copil fiind dat lui Dumnezeu de mama sa si invrednicindu-se de
dumnezeiasca vorbire n-a crezut socotirii si gandurilor sale, ci, o data si de doua
ori fiind chemat de Dumnezeu, a alergat la batranul Eli si prin invatatura lui a fost
asezat in randuiala si indrumat, cum trebuie sa raspunda lui Dumnezeu. Si asa, pe
Samuil, pe care prin a Sa chemare Dumnezeu l-a socotit vrednic de El, a voit sa
fie invatat prin punerea in randuiala si prin porunca batranului, fiindca, prin
aceasta, avea sa fie povatuit spre smerenie. Inca si pe Pavel, pe care Hristos lisus
l-a chemat si Care putea indata sa-i deschida ochii si a-i face cunoscuta si calea
desavarsirii, Domnul l-a trimis, totusi, la Anania si i-a poruncit ca, de la dansul,
sa afle calea adevarului, zicand: "Scoala-te si intra in cetate si acolo ti se va spune
tie ce trebuie sa faci", (Fapte, 9, 6). Prin aceasta, ne invata sa urmam povatuirea
celor buni, ce mai inainte de noi au calatorit pe acest drum. Fiindca fiecare ar fi
vrut, asemenea cu Pavel, sa fie povatuit spre adevar de Dumnezeu, iar nu prin
parinti, lar Apostolul cu insusi fapta sa, a aratat, ca acestea, asa sunt, zicand: "Ca
m-am suit la Ierusalim ca sa vad pe Petru si pe Iacov si le-am aratat lor Evanghelia
pe care o propovaduiesc, ca nu cumva in desert sa alerg sau sa fi alergat". (Gal. 1,
18), macar ca umbla impreuna cu el darul Duhului Sfant, prin puterea semnelor
ce facea.
Deci, cine este asa de mandru si de trufas, incat cu socoteala si judecata sa
sa umble, cand insusi vasul alegerii marturiseste ca are trebuinta de sfatuirea
Apostolilor, celor de mai inainte decat dansul? Prea aratat, dar, si prin aceasta, sa dovedit ca la nimeni Domnul nu descopera calea, desavarsirii, fara numai celor
ce sunt povatuiti, spre aceasta, prin parintii duhovnicesti, precum zice si
Proorocul: "Intreaba pe Tatal tau si-ti va grai tie, pe cei batrani ai tai, si-ti vor
spune tie" (Deut. 32, 7). Asadar, cu toata puterea si cu toata sarguinta, suntem
datori sa agonisim intru noi darul cel bun al dreptei socotiri, care va putea sa ne
pazeasca nevatamati de de trecerea peste masura in amandoua partile. Ca, precum
zic parintii, iesirile peste masura in amandoua partile, la fel sunt de vatamatoare,
si trecerea, peste masura, a postirii si saturarea imbuibarii pantecelui, si nemasura
privegherii si satiul somnului si celelalte treceri peste masura, toate vatama. Ca
am cunoscut pe unii, care de imbuibarea pantecelui s-au biruit, dar pe postirea,
cea peste masura s-au surpat si intr-o aceeasi patima a imbuibarii pantecelui au
alunecat, din pricina slabiciunii ce s-a facut, din postirea cea fara masura. Inca, si
eu tin minte ca am patimit odata ceva in acest fel si, pana intru atata m-am infranat,
incat am uitat pofta de hrana si doua, trei zile am ramas nemancat si nicidecum nam dorit hrana, de nu m-ar fi indemnat altii spre aceasta. Si, iarasi, din bantuiala
diavolului, asa s-a departat somnul de la ochii mei, incat, multe nopti, fara somn
petrecand, ma rugam Domnului, ca sa iau putin somn. Dar, mai greu m-am
primejduit pentru nemancarea si privegherea cea fara masura, decat pentru
imbuibarea pantecelui si saturarea somnului."
Cu acest fel si atat de mari invataturi ne-a veselit pe noi Sfantul Moisi,
incat, folosindu-ne, am proslavit pe Domnul, Care da atata intelepciune celor ce

se tem de Dansul. Caruia se cuvine cinstea si stapanirea, acum si pururea si in


vecii vecilor. Amin.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre ascultare.


Un mare batran avea un ucenic, care, la el, facea multa ascultare. Deci,
intr-una din zile, l-a trimis pe el batranul la o slujire, dandu-i lui si putine paini,
ca merinde. Iar el, ducandu-se si implinind porunca, s-a intors, aducand si painile.
Si, vazand painile, batranul i-a zis: "Pentru ce fiule, nu ai mancat painile?" Iar el,
facand metanie a zis batranului: "Iarta-ma, ava, dar nu mi-ai zis sa le mananc si,
pentru aceasta, nu le-am mancat." Si, batranul, minunandu-se de socotinta cea
dreapta a fratelui, l-a binecuvantat pe dansul.
Acestui frate, dupa adormirea batranului sau, postind el patruzeci de zile,
i-a venit un glas din cer, zicandu-i: "Peste orice fel de boala vei pune mainile tale,
se va tamadui." Si, dimineata facandu-se, dupa iconomia lui Dumnezeu, iata, un
om cu femeia lui, care avea o boala foarte grea. Si-l ruga pe dansul sa o
tamaduiasca. Deci, dupa multa rugaminte, de-abia plecandu-se, si-a pus mana sa
si, insemnandu-i rana cu semnul crucii, numaidecat s-a tamaduit. Si de atunci
multe semne a facut Dumnezeu printr-insul, nu numai in viata, ci si dupa moartea
lui. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
III. MARTIE
1.
LUNA MARTIE N ZIUA DINTI:
pomenirea Preacuvioasei Mucenite Evdochia samarineanca.
Aceasta Sfanta era din cetatea Iliopolis, samarineanca din Libanul Feniciei si a
trait prin veacul al III-lea, din nastere fiind necredincioasa si inchinatoare la idoli.
Si, fiind ea peste masura de frumoasa si petrecandu-si viata in desfranare, pe multi
ii atragea la sine cu farmecul ei si, prin aceasta, stransese multa avutie, incat, si in
alte tari i se dusese vestea.
A crezut, insa, mai tarziu, in Hristos. Ca, trecand prin cetatea aceea un pustnic,
anume Ghermano, si aceasta luandu-si salas aproape de locuinta Evdochiei, din
randuiala lui Dumnezeu, se intampla ca ea auzea din casa ei, neincetatele cantari,
citiri si rugaciuni, pe care le facea Sfantul, in odaia lui, cuvinte de suflet
folositoare, de evlavie si intoarcere la Dumnezeu, cuvinte cum nu mai auzise ea
niciodata. Si s-a cutremurat sufletul desfranatei, cu deosebire atunci cand a auzit
cuvintele: "Vai voua, bogatilor!" Deci, luminandu-se la cuget si scarbita de viata
pe care o ducea, Evdochia a mers la omul lui Dumnezeu, rugandu-l s-o invete
calea mantuirii. Si asa, invatand dreapta credinta de la Sfantul Ghermano, iar
Sfantul Botez primindu-l de la Sfantul Episcop Teodot, Evdochia si-a schimbat si
viata. Ea a impartit toata averea ei, cea multa, saracilor, dand slobozenie la toti
robii si s-a dus intr-o manastire, unde traia in smerenie si in pocainta.
Deci, ducandu-se vestea de venirea ei la credinta crestinilor si parata fiind la
imparatul Aurelian (270-275), acesta a poruncit sa fie prinsa. Dar, atata putere si

atatea semne minunate a savarsit Sfanta Evdochia, incat imparatul insusi s-a
imblanzit fata de dansa. Murind insa Aurelian, Sfanta a fost prinsa din nou, pe
vremea cand Diogen era dregator in Iliopolis, si, fiind pusa la chinuri, Sfanta a
dovedit atata putere de rabdare, incat insusi dregatorul, zguduit, a pus-o in
libertate. I s-a taiat capul, insa, sub dregatorul Vichentie, urmasul lui Diogen, dupa
ce a indurat din nou cumplite si inspaimantatoare chinuri, pentru credinta.
Si astfel, Sfanta Evdochia, cea care in tinerete fusese o desfranata, s-a mutat la
cer, dobandind cununa muceniciei, pentru Hristos, Dumnezeului nostru, slava!

Intru aceasta zi, pomenirea Sfintei Domnina, cea din Cir.


Aceasta s-a nascut din parinti binecredinciosi si bogati. Si, daruindu-se pe sine
lui Dumnezeu din tinerete, in pustnicie si in celelalte grele patimiri ale trupului
petrecea. Ca, facandu-si o coliba langa gradina maicii sale, acolo vietuia, cu
lacrimi necurmate, nu numai fata udandu-si, ci si imbracamintea ei, cea de par,
fiindca niste haine ca acestea purta. Iar, la cantatul cocosilor, intra in sfanta
biserica, impreuna cu toata multimea credinciosilor, si cantare de lauda aducea
Stapanului tuturor. Iar, ca hrana, avea linte muiata in apa. Si toata osteneala
aceasta o rabda, macar ca era slaba la trup. Si, invelindu-se, cu totul, cu broboada,
n-a vazut nici ea fata cuiva, nici altul fata ei si vorbea, incet si fara mestesug, cu
cei ce se intampla. Deci, acestea petrecand ea ziua si noaptea, la preaiubitul sau
Mire Hristos s-a suit, prin faptele ei, cele lui Dumnezeu placute.

Intru aceasta zi, cuvant despre faptul cum Sfantul Epifanie a luat, cu
mestesug, de la Ioan, episcopul Ierusalimului, argint si l-a impartit, ca
milostenie, la saraci si la scapatati.
Oarecand a venit un diacon de la Ierusalim si a spus lui Epifanie, episcopul
Ciprului, cele despre Ioan, episcopul Ierusalimului, ca, adica, este iubitor de argint
si banii, adunandu-i, nu-i da celor ce sunt in nevoie. Si Ioan aceasta locuise in
manastirea marelui Harion, cand Epifanie vietuise cu dansul. Deci, Epifanie a
scris epistola lui Ioan sa miluiasca pe cei ce sunt la nevoie; dar Ioan nimic n-a
facut din cele scrise in epistola.
Si, nu dupa multa vreme, a zis Epifanie catre mine: "Vino, dar, fiule, sa mergem
la Ierusalim si, inchinandu-ne, ne vom intoarce." Si, plecand din Cipru, am plutit
cu corabia in Cezareea lui Filip si, de acolo, ne-am suit in Ierusalim. Deci, venind
si rugandu-ne, ne-am dus la Episcopie. Si a vazut Ioan pe Epifanie si s-a bucurat
cu bucurie mare. Si a zis Epifanie lui Ioan: "Da-mi mie, frate, o casa, pentru a
petrece aici cateva zile." Si ne-a dat noua prea buna locuinta. Deci, in fiecare zi,
Ioan chema pe Epifanie la masa, si bucate si bauturi scumpe si de multe feluri ne
aducea noua la masa, si, nici din acestea, saracii nu aveau parte.

Deci, odata, a zis Epifanie catre Ioan: "Da-mi mie, o, parinte Ioan, argint cu
imprumut, caci am sa hranesc pe niste barbati ciprioti. Sa ma falesc, zicea, inaintea
acestora, cu argintul tau. Cele preabune din casa ta da-le, dar, robului tau spre
slava ta si voi fi laudat pentru lucrurile tale. Numai tine minte tot ceea ce imi dai,
ca sa ti le intorc pe urma". Si a adus Ioan, inaintea lui Epifanie, mult argint. Si a
zis Epifanie catre Ioan: "Mai este la tine si alt argint spre pastrare, parinte?" Si a
zis Ioan catre Epifanie: "Destul iti este tie acum acesta, pentru trebuinta ta,
parinte." Si a zis Epifanie catre Ioan: "Adu-l si pe acela, parinte, ca sa fim de
mirare la oaspeti." Iar el, aducand si pe celalalt, a zis Epifanie catre Ioan: "Da-mi
mie tot ceea ce face faima, celor slobozi." Si a zis Ioan catre Epifanie: "Toate cele
ce desfata pe oamenii tai, primeste-le si fa placere celor pe care ii ospatezi."
Si Epifanie, luand argintul, greu ca la o mie cinci sute de livre, am mers in casa
cea data noua de catre Ioan, unde eram gazduiti. Si era un oarecare cumparator de
argint, cu numele Asterie, care venise de la Roma la Ierusalim, pentru negutatorie.
Pe acesta, chemandu-l si aratandu-i argintul si tocmindu-se si facand targ cu
dansul Epifanie, i l-a vandut lui, luand pe la dansul aur. Si Epifanie, luand aurul,
noaptea si ziua, il impartea celor ce erau in nevoie. Si trecand cateva zile, a zis
Ioan catre Epifanie: "Da-mi mie argintul, pe care l-am dat tie imprumut." Si a zis
Epifanie catre Ioan: "Ingaduie-ma putin, frate, ca am sa hranesc pe oaspeti si toate
ti le voi da." Deci, trecand alte cateva zile, a zis Ioan catre Epifanie, pe cand stam
noi in biserica, unde este Lemnul cel mantuitor: "Si acum, zic tie, da-mi mie
argintul, pe care ti l-am imprumutat." Deci, Epifanie a zis lui Ioan cu liniste: "Tiam spus tie, parinte, ca ti-l voi da." Deci, Ioan, de multa manie umplandu-se, l-a
apucat si l-a tinut de rasa pe Epifanie si a zis catre dansul: "Nu vei iesi, nu vei sta,
nu vei fi in pace, pana nu-mi vei da mie argintul, pe care l-ai luat de la mine,
facatorule de nedreptate, Epifanie. Da Bisericii cele ale Bisericii."
Pentru toate acestea nu s-a tulburat Epifanie. Ci, era aceeasi liniste intr-insul. Si
a petrecut Ioan vreme de doua ceasuri, tinand si ocarand pe Epifanie. Si toti cei
care erau de fata nu mai puteau asculta cuvintele cele aspre ale lui Ioan. Deci,
Epifanie, deloc mahnindu-se, a suflat in fata lui Ioan si, indata, acesta a orbit si
frica a cazut peste toti cei ce stateau de fata. Deci, a cazut Ioan inaintea lui
Epifanie, ca sa se roage lui Dumnezeu, ca iarasi sa vada. Iar acesta i-a zis: "Du-te
si inchina-te cinstitei Cruci si iti va da tie ceea ce ceri." Dar el sta neclintit,
rugandu-se lui Epifanie. Si, invatandu-l, Epifanie si-a pus pe dansul mana sa si sa deschis atunci ochiul lui cel drept. Deci, il ruga Ioan si pentru ochiul sau cel
stang. Ei a zis Epifanie catre Ioan: "Nu este al meu, fiule, lucrul acesta, ca,
Dumnezeu l-a inchis, Dumnezeu l-a deschis. Si a facut aceasta dupa cum a voit,
ca sa ne inteleptim."
Iar Ioan, dupa ce a fost pedepsit si certat pe Cel Drept, s-a facut cuvios intru
toate, si milostiv pentru saraci si lipsiti. Dumnezeului nostru slava!

Intru aceasta zi, cuvant despre cum se cade sa fie invatatorul.

Mai intai voi povesti cele spuse de marele Ioan Gura de Aur, care, multora le-a
fost de folos. Ca, zice, mare la suflet se cade a fi invatatorul, iar mandru, cu
barbatie, iar nu aspru si salbatic, bland, dar nu in chipul robului, smerit cugetator,
iar nu prefacut in smerit cugetator, slobod de patimi, iar nu patimas. Precum insusi
Sfantul Ioan Gura de Aur zice: "In tot chipul se cade sa fie invatatorul si pastorul.
Ca nu este trebuinta si nici se cade numai cu un chip a face si a se purta cu cei ce
sunt sub stapanirea lui. De vreme ce nici doctorii nu invata sa foloseasca numai o
singura doctorie la toti cei bolnavi, nici carmaciul nu stie numai o singura cale in
lupta cu vanturile. Deci, se cade sa fie invatatorul strain si instrainat de marirea
desarta, departat de mandrie si sa nu primeasca mita si imbunari, nebiruindu-se
de pantece, nici de manie, cuprinzandu-se. Ci se cade sa fie indelung rabdator si
bland din toata puterea, smerit cugetator si milostiv, ales, daruitor si iubitor de
suflete, cinstit si invatator, neinaltat, apropiat, stapanitor, tuturor folositor,
neprimind plata, incercat si smerit, nerobit, vesel si lin, ca lesne sa lupte si sa
biruiasca. Iar de lipsa de masura a tuturor rautatilor, sa se fereasca si liber sa fie.
Nici intru asprime atatandu-se, nici in stare de rob cazand, ci spre cei buni smerit
se cuvine a fi, iar spre cei salbatici, stapan, de vreme ce unii socotesc ca blandetile
sunt o fapta buna, iar altii, barbatia cea aspra. Deci, spre aceia, de trebuinta este a
se purta cu smerenie, iar, spre acestia cu barbatie, pentru ca aceasta stinge
ingamfarea cea din slabaticie si foloseste tuturor, chemandu-i la smerita cugetare."
Acest lucru aratandu-l, marele Vasilie zice: "Fiindca inteleptul Solomon a zis, ca
este vreme pentru tot lucrul, apoi, se cade a sti, ca, este vreme si de smerenie si de
stapanire, si de mustrare si de mangaiere, si de crutare si de indraznire, si de
bunatate si de asprime, adica, pentru tot lucrul. Ca uneori se cade a arata smerenie
si a-i numi pe toti fii, intru smerenie, dupa glasul Domnului, iar alteori, cand ar
cere trebuinta, a lua si a arata stapanirea, pe care ai dat-o Domnul, spre zidire, iar
nu spre risipire. Si, in vremea mangaierii, se cade a arata bunatate, iar in vremea
asprimii, a arata ravna spre fiecare. Asemenea, i se cade a lua hotarare dreapta
dupa pravila."
Inca si de Dumnezeu purtatorul Isidor, ucenicul fericitului Ioan Gura de Aur,
zice: "Se cade carmuitorului sa fie si bun, dar si infricosator, ca cei ce fac bine sa
indrazneasca, iar cei ce gresesc sa nu se leneveasca. Pentru ca, una fara alta, mai
curand lipsa de stapanire, decat stapanire este. Ca de ar fi fost toti supusi si iubitori
de fapte bune, atunci numai de bunatate ar fi fost trebuinta. Sau de ar fi fost toti
iubitori de pacate atunci, numai frica le-ar fi trebuit. Iar de vreme ca asa, era
randuit, ca sa fie, intre cei pastoriti, si buni si rai, cu dreptate este, dar, ca pe
amandoua acestea sa le obisnuiasca invatatorul si inainte-statatorul. Ca bunatatea
sa intareasca pe cei buni si intregi la minte, iar frica sa taie, deodata, rautatea celor
ce gresesc. Deci, dar, acestea si cele asemenea cu acestea, necunoscandu-le
vrajmasii dumnezeiescului Ioan, dobitoceste si cu necunostinta il urau pe el, si-l
socoteau ca pe un om manios. Deci, de pofteste cineva episcopie, bun lucru
doreste, insa i se cade lui sa fie si bun si aspru, ca invatatura cea de la Sfinti parinti

sa nu se ocareasca, ci, mai mult, fara primejdie si laudata sa fie, Dumnezeului


nostru slava, acum si pururea!

2.
LUNA MARTIE IN 2 ZILE:
pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Teodot episcopul din Cirena
Ciprului (+320).
Acesta s-a nascut crestin in Galatia din Asia Mica si a trait in vremea paganului
imparat Licinius (307-324). Deprinzand din tinerete intelepciunea si faptele bune
crestinesti, Sfantul Teodot propovaduiacu multa insufletire cuvantul Domnului si
aducea pe multi la credinta. A mers pana si in insula Ciprului, unde, pentru marea
lui evlavie si pentru ravna cu care propovaduia credinta, a fost ales episcop in
Cirena Ciprului.
Si era atunci vreme de prigoana impotriva crestinilor si stapan in Cipru era
cruntul dregator Savin, iar Sfantul episcop Teodot mustra, cu indrazneala, pe
inchinatorii la idoli, propovaduind ca Hristos este adevaratul Dumnezeu. Si dorea
sufletul sau sa marturiseasca, patimind pentru Hristos. Deci, prins fiind si adus in
fata dregatorului, acesta il indemna sa lepede credinta in Hristos si sa se intoarca
la cinstirea idolilor. Dar Sfantul Teodot a marturisit temeinicia credintei
crestinilor si desertaciunea inchinarii la idoli.
Si a fost batut si, intins pe lemn, i s-a strujit trupul gol cu ghiare de fier, de curgea
sangele siroaie din el. Iar, la indemnul dregatorului, raspundea: "De-ar fi sa-mi
zdrobesti toate oasele, nu voi inceta sa marturisesc ca, numai credinta in Hristos
duce pe oameni la mantuire."
Deci, a fost intins pe un pat de fier inrosit in foc si, batandu-i cuie in talpi, l-au
silit sa alerge, dar Sfantul a ramas neclintit in credinta sa. Si, fiind tinut in temnita,
a ramas acolo, pana cand, venind marele Constantin la imparatie, acesta a dat
porunca sa inceteze prigonirea crestinilor. Deci, fiind eliberat, Sfantul s-a intors
la episcopia sa, pastorind, cu si mai aprinsa grija si vrednicie, pe credinciosii sai,
timp de inca doi ani de zile.
Si asa s-a mutat la cer, in ziua de 2 martie, Sfantul Teodot, purtand indoita cununa
de mucenic si de arhiereu al lui Hristos. Dumnezeului nostru slava!

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Isihie, omul imparatesc (+303305).
Acesta a trait pe vremea imparatului Maximilian (308-313), fiind cel dintai din
oamenii palatului. Deci, poruncind imparatul, ca, tuturor crestinilor, care se
gaseau in oaste, sa li se ia centurile, de nu se vor lepada de Hristos, si, asa, sa
petreaca fara de cinste, multi crestini au ales sa vietuiasca fara de cinste, decat,
prin cinstea de la oameni, sa-si piarda sufletele. Unul din acestia era si Sfantul
Isihie. De aceasta instiintandu-se, imparatul a poruncit sa fie dezbracat de hainele

de mare pret ce le purta si sa imbrace o haina de par, proasta si fara de maneci, si


sa petreaca cu randasii, spre necinstea si rusinea sa. Si, facandu-se aceasta,
chemandu-l pe el, imparatul il intreba daca nu se rusineaza, fiind pogorat din
cinstea magistratilor, la acea necinstita petrecere. Iar el, zicand ca cinstea cea de
fata este vremelnica, iar cinstea lui Hristos este vesnica si nesfarsita, imparatul a
poruncit sa i se lege de gat o piatra de moara si sa fie aruncat in mijlocul raului
Oronte, din Antiohia. Si asa si-a sfarsit viata.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre ava Agaton.


Se povesteste pentru ava Agaton ca se silea sa faca toate poruncile. Cand trecea
apa cu o corabie, el, cel dintai, apuca lopata. Si cand mergeau la dansul fratii,
imdata dupa rugaciune, el cu mana lui punea masa, ca era plin de dragostea lui
Dumnezeu. Avea si pazire mare in toate, si zicea: "Fara de mare pazire, nu paseste
omul la nici o fapta buna." Iar cand a fost sa se savarseasca, a ramas trei zile avand
ochii deschisi si nemiscandu-se. Si l-au clatinat fratii, zicand: "Ava Agaton, unde
esti?" Si le-a zis lor: "Inaintea Judecatii stau." Si i-au zis lui: "Dar si tu te temi,
parinte?" El le-a raspuns: "M-am silit, cu adevarat, dupa a mea putere, sa pazesc
poruncile lui Dumnezeu, dar om sunt, de unde pot sa stiu, daca a placut lucrul
meu lui Dumnezeu?" I-au zis lui fratii: "Dar nu nadajduiesti in lucrul tau, care este
dupa Dumnezeu?" A zis baranul: "Nu nadajduiesc, de nu voi intampina pe
Dumnezeu, ca alta este judecata lui Dumnezeu si alta a oamenilor." Iar, cand voiau
sa-l mai intrebe alt cuvant, le-a zis lor: "Va rog mult, nu mai graiti acum cu mine,
ca n-am vreme." Si indata s-a savarsit cu bucurie. Ca-l vedeau miscandu-se
precum se sfieste cineva, cand este primit cu cinste de prietenii sai cei iubiti.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Atanasie, ca sa nu osandim pe cei ce


gresesc.
Sa ne aducem aminte fratilor, de Domnul, Care zice: "Nu judecati, ca sa nu fiti
judecati !" Si iarasi, de Apostolul, care ne invata pe noi, zicand: "Cel ce pare ca
sta, sa se pazeasca, sa nu cada." Si iarasi: "Pazeste-te pe tine, ca nu cumva sa fii
ispitit si tu." Ca multi la aratare au gresit, dar in taina s-au pocait si iertare au
dobandit si pe Sfantul Duh L-au primit. Deci, cei ce ni se par noua ca sunt
pacatosi, la Dumnezeu, sunt dreptii, pentru ca pacatele lor le vedem, iar pocainta
lor n-o vedem. Ca si Filimon acela, mascariciul din Egipt, numai un lucru mare
de pocainta a facut si a ajuns la masura Sfantului Macarie, pustnicul. De aceea, de
am vedea chiar cu ochii nostri pe cei ce gresesc, sa nu-i osandim. Ca zece pasi
departandu-se cineva de la fata noastra, nu stim ce a facut, fata de Dumnezeu, sau
de este Dumnezeu cu dansul.
Ca Iuda vanzatorul, cand se lumina spre joi, impreuna cu Hristos era si cu
ucenicii lui, iar talharul era intre talhari si intre ucigasii de oameni. Iar, dupa ce a

venit ziua de vineri, Iuda s-a dus intru intunericul cel din afara, iar talharul,
impreuna cu Hristos, in Rai, s-a salasuit. Pentru aceea, nu se cade sa osandim pe
omul cel ce greseste, de vreme ce Domnul il va judeca pe el. Iar toata judecata,
Tatal a dat-o Fiului. Drept aceea, cela ce judeca pe cei ce gresesc isi risipeste
pentru sine dregatoria lui Hristos. Si unul ca acela este un antihrist, adica potrivnic
al lui Hristos.
Dar cine ar fi stiut milostivirea cea multa a lui Dumnezeu, de n-ar fi aratat-o El
singur oamenilor, primind pe pacatosii ce se pocaiesc, precum pe desfranata, pe
vamesul, sau pe Manasie cel spurcat, care, cincizeci si doi de ani, a slujit idolilor,
iar, dupa aceea, intr-un ceas, pocaindu-se, a dobandit iertare? Ca, fiind inchis intro cusca de arama in Babilon in inlauntru cantandu-si cantarea sa, ingerul
Domnului a spart arama si, indata, l-a scos si l-a dus in Ierusalim si cealalta vreme
a petrecut-o intr-o pocainta. Dumnezeului nostru slava!

Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Teodor Studitul,


despre post, despre nepatimire si despre curatie.
Fratilor si parintilor, zilele acestea ale postului, fata de cealalta vreme a anului,
se aseamana cu un liman lin, catre care, se aseamana cu un liman lin, catre care,
impreuna, alearga toti si in care afla linistea duhovniceasca nu numai calugarii, ci
si mirenii mici si mari, conducatori si supusi, imparati si preoti. Ca si neamului
intreg si la toata varsta oamenilor, vremea aceasta a postului este folositoare si
mantuitoare, in case, in orase si in sate, inceteaza vrajba si tulburarea, si prisosesc
slavosloviile, milosteniile si rugaciunile, prin care lin si milostiv Se face
Dumnezeul nostru si impaca sufletele noastre si ne da iertare de pacate. Si, cu
adevarat asa este, daca si noi ne vom intoarce catre El, din toata inima noastra, cu
frica si cu cutremur, cazand la El si fagaduind sa lasam fiecare tot raul obicei, care
ne stapaneste.
Drept aceea, crestinii cei din lume au invatatori, adica, pe arhiereii si pastorii lor,
pe cei ce ii povatuiesc si ii invata pe ei. Ca, precum cei care alearga si se lupta, au
trebuinta de indemnare, asa si cei ce postesc, au trebuinta de indemnul la intraznire
si de mangaierea invatatorilor. Iar eu, de vreme ce ma aflu in mijlocul dragostei
voastre, in loc de povatuitor si de eugumen, am datoria de a grai cateva cuvinte
despre acest hranitor de suflet post.
Deci, postul fratilor, este innoirea sufletului, ca graieste Apostolul: pe cat trupul
slabeste si se vestejeste cu osteneala postirii, cu atat sufletul se innoieste din zi in
zi si se face frumos si preastralucit, cu frumusetea pe care ne-a dat-o noua
Dumnezeu, dintru inceput. Si de se face curat si frumos, prin post si prin pocainta,
il iubeste si Dumnezeu pe el si locuieste intru el, precum graieste si Domnul: "Eu
si Parintele vom veni si lacas, in el, vom face. Deci, de vreme ce astfel este
vrednicia postului si atat de mare este darul lui, ca ne face pe noi sa fim lacas lui
Dumnezeu, cu dreptate este, ca si noi sa-l primim pe el cu multa bucurie si sa nu
ne intristam, pentru bucatele lui cele sarace si proaste, cunoscand ca Domnul

nostru Iisus Hristos, in pustie, pe cei cinci mii de oameni, cu paine si cu peste i-a
hranit, cand a binecuvantat El cele cinci paini si doi pesti. Ca de ar fi voit, putea
sa porunceasca sa se afle acolo tot felul de bucate. Dar, pentru ca sa ne dea noua
pilda de infranare, ca, numai pe cele de nevoie sa le cautam, pentru aceea asa a
lucrat.
Deci, de vreme ce, acum, la inceput, lucru greu se pare sa stiti ca, de vom arata
osardie, si Dumnezeu ajutand, ne va fi noua mai usor, din zi in zi. Dar, de voim
ca postul nostru sa se faca adevarat si primit lui Dumnezeu, precum postind de
bucate, asa sa ne pazim si de tot pacatul sufletesc si trupesc, cum ne invata pe noi
troparul, care graieste: "Postul nu este numai, ca sa facem departare de bucate, ci
este instrainarea de toata patima pacatului." Sa ne pazim de lenevire si trandavire
la slujba si la pravila noastra; mai presus de toate, de marirea cea desarta, de
uneltitoarea pizmuire, de pomenirea de rau si de vrajba, care sunt patimi ascunse,
dar care omoara sufletul. Sa ne pazim de pacatul cel rau al oranduirii de sine, adica
sa nu facem voile noastre. Ca altceva nu iubeste diavolul, decat sa afle pe omul
care nu intreaba pe altul, nici nu se sfatuieste cu cel ce poate sa-l povatuiasca pe
el, spre fapta buna, ca, atunci, vrajmasul lesne il inseala pe chivernisitorul de sine
si il vaneaza si in cele pe care le are bune. Sa luam aminte, mai ales, spre pofta
cea trupeasca ca si acum, cand postim, sarpele, diavolul cel cu multe fete, ne
ispiteste pe noi cu gandurile cele rele. Frumos a fost, la vedere, si bun, la mancare,
rodul pacatului, dar nici macar atat nu este. Ca, precum este o rodie, care pe din
afara se vede frumoasa si, dupa ce o tai pe ea, nu afli nimic inlauntrul ei, asa este
si pofta trupului, care, se pare, ca are dulceata, si dupa ce se face pacatul, se arata
mai amara decat fierea, ca o sabie cu doua ascutisuri.
Ceea ce a patimit stramosul Adam, fiind inselat de diavol si gustand din roada
neascultarii, ca, nadajduind sa afle viata, a aflat moartea, aceasta au patimit-o toti
cei care, de atunci si pana astazi, sunt inselati de catre sarpele cel vechi, cu poftele
cele rele ale patimilor trupesti. Ca, diavolul este intuneric si se schimba cu chipul
si se arata ca un inger luminos; asa si raul, il face bun, amarul, dulce, intunecatul,
ca luminat, uratul, frumos si moartea, ca viata. Si cu acestea inseala lumea si o
trudeste satana, descoperitorul rautatii. Dar noi, fratilor, sa luam aminte bine, sa
nu ne insele si pe noi, cu mestesugirile lui multe si viclene, si sa patimim ca
pasarile, care, pentru mancare, cad in lanturi si in curse. Ci, sa cercetam bine, cu
mintea noastra, amagirile rautatii si, dupa toata osteneala, vom cunoaste unde se
ascunde raul si ne vom pazi de el.
Pe deasupra acestora, sa fim, inca intru cantari si in slujbe sarguitori. Sa avem
bine mintea noastra la citire; ca, precum se hraneste trupul si creste cu hrana painii,
asa si sufletul se hraneste cu cuvintele cele dumnezeiesti. Sa facem plecarile
genunchilor dupa puterile fiecaruia, in tot ceasul, dupa masura ce i s-a dat. Sa
lucram si lucrarile mainilor noastre, pentru ca cel ce nu lucreaza nimic, nu este
vrednic nici sa manance, precum graieste Apostolul. Sa ne indreptam unul pe
altul, ca unul, adica, este neputincios, iar celalalt, in toata puterea. Si sa nu ne
invrajbim, numai ce este bun sa facem, sa fim dulci la vorba, pasnici, indurati si

milostivi, blanzi, buni ascultatori, plini de mila si de rodurile cele bune. Si pacea
lui Dumnezeu sa pazeasca inimile voastre si mintea si sa ne invredniceasca pe noi
Intru Imparatia Cerurilor, pentru Hristos, Domnul nostru, a Caruia este slava si
puterea, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.
3.
LUNA MARTIE IN 3 ZILE:
Pomenirea Sfintilor Mucenici: Eutropiu, Cleonic si Vasilisc (+304).
Acestia au trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian (284-305), rudenii
si impreuna ostasi cu Sfantul Teodor Tiron, iar cu neamul in Pontul Capadochiei,
Eutropiu si Cleonic erau frati intre ei, iar Vasilisc era nepot Sfantului Teodor. Si,
fiind ei crestini cu credinta, inca si propovaduitori ai credintei, au fost prinsi,
impreuna cu Sfantul Teodor, si au ramas in temnita multa vreme, dupa mucenicia
lui.
Deci, venind din Amasia Capadochiei un alt dregator, Asclepiodot cu numele,
acesta a luat seama celor inchisi in temnita de multi ani. Si, chemati fiind, cei trei
tineri ostasi crestini, s-au infatisat inaintea dregatorului, marturisindu-si credinta
lor in Hristos si bucuria de a patimi pentru El, batjocorind idolii si pe cei ce se
inchina lor. Deci, dovedindu-se zadarnice toate incercarile dregatorului de a-i
atrage cu vorba buna si cu fagaduinta inaltelor dregatorii, Asclepiodot a data
porunca aspra, sa fie supusi la grele chinuri. Drept aceea, Eutropiu, socotit
dascalul vrajitoriei, pentru puterea cu care apara credinta, a fost mai intai batut
peste gura si peste tot trupul, pana la desfacerea carnii de pe oase, apoi au turnat,
peste ei, galeti de smoala topita si, din nou, au fost aruncati in temnita.
Fiind dusi, apoi in capistea Artemidei ca, in fata poporului, sa aduca jertfa
idolilor, idolul a cazut la pamant si s-a sfaramat in bucati, la rugaciunea lor catre
Dumnezeu. Deci, fiind invinuiti de vrajitorie, Eutropiu si Cleonic si-au primit
sfarsitul, prin rastignire pe cruce, asemenea Mantuitorului. Cat despre Vasilisc,
care se ruga sa fie si el rastignit, o data cu prietenii sai, Asclepiodot, nevoind sa-i
dea aceasta mangaiere, l-a aruncat in temnita si, abia mai tarziu, s-a mutat la
Domnul, taindu-i-se capul cu sabia.

Intru aceasta zi, cuvant despre Teodor simbriasul.


Ne-a spus noua Ioan, pastorul oilor lui Hristos: "Am mers, zicea, la ava Nicolae
sihastrul si l-am aflat pe el sezand in pestera. Deci, venise la dansul un oarecare
mirean si ne-a vorbit noua parintele Nicolae despre mantuirea sufletului. Iar, dupa
aceasta, el a zis mireanului: Spune-ne noua vreun cuvant de folos. A raspuns
mireanul: Ce am eu, oare, a va spune voua de folos, parinte, om mirean fiind eu?
Eu, care nici mie insumi, nu-mi pot fi de folos? Zis-a lui staretul: Ceea ce ai, aceea
sa spui! Atunci, a zis mireanul: Cu rugaciunile tale, parinte, am douazeci si doi de
ani. Si, afara de sambata si Duminica, soarele nu m-a vazut pe mine mancand. Si
am fost si argat in sat, la un om bogat, nemilostiv si lacom; si, slujind la dansul
cincisprezece ani, lucrand ziua si noaptea, n-a voit sa-mi dea simbria mea pe nici

un an, ci toata vremea ma necajea mult. Iar eu am zis in sinea mea: Teodor, de vei
rabda la omul acesta, apoi, in locul simbriei si unor scarbe ca acestea, Imparatia
Cerurilor iti vor mijloci ele. Si mi-am pazit si trupul meu curat fata de femei, pana
in ziua de astazi."
Deci, acestea auzindu-le, mult ne-am folosit.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem, ca nu se cade a asculta pe cei ce


rau se jura.
Daca cineva s-ar apropia de tine, in taina, zicandu-ti: "Sa dam cuvant intre noi,
ca sa avem unul fata de altul dragoste si unire, ca orice ti-as zice tie, tu sa ma
asculti fara de nici o impotrivire; apoi, dupa juramantul acesta, de va voi acela sa
te razvrateasca la pacat, sa nu te pleci lui, chiar de ti-ar aduce ca marturie marimea
juramantului, chiar de s-ar intinde jos, rugandu-te spre lepadarea poruncii lui
Dumnezeu; sa nu cauti la fata oamenilor, impotriva sufletului tau. Ca stie diavolul
nu numai aceasta sa le faca, ci, si din Scriptura sa aduca dovezi, si stie si neputinta
trupului sa o puna inainte si alte multe sa nascoceasca, ca pe om, calcator de
poruncile lui Dumnezeu, sa-l faca, si sa aiba, cu ce sa se laude impotriva lui. Dar
noi, luand invatatura din sarguinta si din osteneala lui, ne vom arata tari in
socotirea evlaviei.
Deci, se cadea, mai intai, sa nu te juri nicidecum, pentru porunca Mantuitorului
nostru Dumnezeu. Si acum te-ai prins cu cuvantul; nu fi nebagator de seama, ca
ai venit in mainile celor rai, pentru prietenul tau. Sa nu dai somn ochilor tai, nici
odihna genelor tale, ca sa scapi, ca o caprioara din curse si ca o pasare din lat. Cu
toate acestea, nu cobori cu mintea, nici nu te tulbura, ca este indreptare, daca vei
avea, de acum, pe Domnul inaintea ochilor.
Deci, ia aminte la tine insuti: Nu esti vinovat de juramant, daca te vei departa pe
tine de la rau, ca Insusi Cel ce a propovaduit Evanghelia in lume, pentru
covarsitoarea Lui iubire de oameni, Insusi Domnul, a poruncit oamenilor sa se
pocaiasca si sa se departeze de la tot pacatul. Vezi, dar, ca nu cumva, vrand a
savarsi dulcetile noastre, sa punem pricina juramantul, ca unii care n-am putea sa
ne mai descurcam pe noi insine, din mrejele vrajmasului. Dumnezeu nu se
batjocoreste si celor ce voiesc a se mantui, le intinde mana. Deci, abate-te de la
rau si fa bine si intru aceasta ai pazit cuvantul celui ce a zis: "De la toata calea cea
rea mi-am oprit picioarele mele, ca sa pazesc cuvintele Tale" (Ps. 118, 101). Iar
de vrei ca mai desavarsit sa te incredintez pe tine, ca nu esti vinovat de cuvantul
dat, daca vei fugi de cele rele si vei face cele bune si te vei departa pe tine de toti
oamenii, care umbla fara de randuiala, asculta pilda, sau, ca sa zic mai bine, iata
o asemanare: Un om oarecare avea un fiu, iar fiul iubea mult pe tatal sau, intru
toate. Dar, un altul, biruindu-se de invidie pentru sporirea tanarului sau prieten,
apropiindu-se in taina, ia-s pus lui: Jura-te mie, pe tatal tau, ca ceea ce-ti voi zice,
aceea vei face si vei pazi fara de nici o impotrivire. Iar el, nefacand bine, s-a jurat.
Iar, dupa aceasta, a zis catre dansul: Ducandu-te acum, ocaraste pe tatal tau si

raneste-l pe el cu cutitul si sa nu te mai rusinezi de fata lui si toate cate-ti va


porunci el sa nu le faci, tu sa le faci fiindca te-ai jurat mie si nu vei putea sa nu
asculti de cele zise de mine.
Si acum te intreb: Oare va suferi fiul o nebunie ca aceasta sau, mai bine-zis,
asemenea paganie, si nu va defaima sfatuirea lui cea fara de lege, din dragoste fata
de parintele sau? Socotesc ca va raspunde si-i va zice: Te vad pe tine ca nu esti
om cu adevarat, ci vrajmas tatalui meu si sufletul meu pizmuitor. Dar, nu ma vei
insela pe mine, ca sarpele pe Eva, cu viclenia, nici nu ma vei inlantui pe mine in
paganatate, cu rautatea ta cea mult impletita, si nu ma va invinui pe mine tatal, ca
nu ma plec paganatatii tale. Deci, defaimez sfatuirea ta cea fara de lege, pentru
dragostea tatalui meu si pentru mantuirea sufletului meu, iar urechile mele le
pecetluiesc cu semnul crucii, ca sa nu mai intre veninul cuvintelor tale, in auzul
meu, si chiar de intalnirea cu tine voi fugi, pentru viclenia cea din tine.
Ne porunceste noua insusi Apostolul sa ne ferim de tot fratele, care umbla fara
randuiala, ca Dumnezeu nu Se cinsteste cu fapte rebele. Deci, nu te aduna, iubite,
cu barbati pacatosi, ca sa nu intarati pe Tatal tau, Cel din Ceruri, lucrand cele
potrivnice poruncilor Lui si ramanand fara raspuns in ziua Judecatii, ca prin
calcarea poruncilor Sfintei Evanghelii, superi pe Dumnezeu.
Ia aminte la tine insuti si invata sfarsitul cuvantului Proorocului, care zice:
"Juratu-m-am si m-am hotarat sa pazesc judecatile dreptatii Tale" (Ps. 118, 106).
Si iarasi zice: "Nedreptatea am urat si am dispretuit, iar legea Ta am iubit" (Ps.
118, 163). Si intru aceasta mila a lui Dumnezeu, vei scapa de mari ispite si
primejdii, iar, peste cel viclean, vor veni cele scrise. Intoarce-se-va durerea lui la
capul lui, iar peste crestetul lui se va pogora nedreptatea lui.
Drept aceea, castiga-ti dragostea si unirea, nu prin juraminte si momeli, ci prin
asezarea sufletului, dupa legea lui Dumnezeu, caci, intru aceasta, nimic nedrept
sau silit nu intra. Si va fi cu tine darul Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se
cuvine slava si puterea in veci. Amin.
4.
LUNA MARTIE IN 4 ZILE:
Viata Preacuviosului Parintelui nostru Gherasim, cel de la Iordan (+ 475).
Cuviosul Gherasim, slava pustnicilor, era de neam din partile Lichiei, si, din
tinerete, avand cuget dumnezeiesc, s-a ingradit pe sine cu frica lui Dumnezeu, si,
primind sfintitul chip cel monahicesc, s-a dus, mai intai, in cea mai adanca pustie
a Tebaidei, din Egipt. Si, dupa ce a vietuit acolo, o vreme oarecare, cu placere
dumnezeiasca, intru nevointe duhovnicesti s-a intors la Lichia, patria sa. A venit,
apoi, in Palestina, pe la sfarsitul imparatiei lui Teodosie cel Tanar, si s-a salasluit
in pustia Iordanului, intru care stralucea ca o stea luminoasa, cu razele faptelor
bune, si a facut o manastire langa raul Iordanului. Iar in zilele petrecerii lui in
Palestina, imparatind Marcian si Pulheria, s-a facut in Calcedon al patrulea Sinod
a toata lumea, al Sfintilor Parinti (451), impotriva rau credinciosului patriarh al
Alexandriei, Dioscor si Eutihie, arhimandritul, care ziceau ca, in Hristos, macar
ca El era Dumnezeu si om, este totusi numai o fire, impotriva dreptei credinte.
Drept aceea, i-au si afurisit Sfintii Parinti.

Deci, dupa Sinodul acela, s-au ridicat unii eretici, care defaimau Sinodul ce se
facuse, ca si cand printr-insul ar fi fost lepadate dogmele dreptei credinte. Unul
dintre acestia, a fost un oarecare Teodosie, cu chip de monah, dar cu obicei
viclean, tinand de reaua credinta a lui Eutihie, care, venind la Ierusalim, a tulburat
toata Palestina, amagind, nu numai pe cei simpli, ci si pe multi sfinti, si pe
imparateasa Eudochia, care fusese sotia imparatului Teodosie cel Tanar si care, in
acea vreme, locuia la Ierusalim. Cu ajutorul ei si cu a multimii de monahi
palestinieni inselati de el, au izgonit pe fericitul Iuvenalie, patriarhul
Ierusalimului, de pe scaun, iar Teodosie monahul a rapit, pentru sine insusi
scaunul patriarhal. Iar, cei ce erau neclintiti intru dreapta credinta, aceia, prin
nelinistea ce se facea de mincinosul patriarh Teodosie, s-au dus in pustietatile cele
mai adanci, care lucru l-a facut, la inceput si Cuviosul Eftimie cel Mare, iar, dupa
dansul, si ceilaiti sfinti.
Intru acea vreme, s-a amagit cu inselaciunea eretica si Cuviosul Gherasim, dar,
voind Dumnezeu, degraba s-a indreptat, precum scrie, despre aceasta, Chiril al
Ierusalimului, in viata Cuviosului Eftimie: "A fost atunci, in pustia Iordanului, un
sihastru, care nu demult venise din Lichia, anume Gherasim, care toate randuielile
vietii monahale le petrecuse si bine se nevoise asupra necuratelor duhuri. Acesta,
biruind si gonind pe diavolii cei nevazuti, a fost impiedicat si amagit de diavolii
cei vazuti, adica, de eretici, ca a cazut in eresul lui Eutihie. Si, auzind el de
Cuviosul Eftimie, de a carui slava a faptelor bune se dusese vestea la urechile
tuturor, a mers la el, fiind el atunci in pustia ce se numeste Ruva si, vazandu-l,
mult s-a folosit, salasuindu-se impreuna cu dansul multa vreme, ascultand
cuvintele cele folositoare ale limbii lui, cele izvoratoare de miere. Si,
indestulandu-se de invatatura lui, pentru dreapta credinta, a lepadat vatamarea cea
eretica si s-a intors la dreapta credinta, caindu-se foarte de inselaciunea sa de mai
inainte." Aceasta povesteste Chiril despre Cuviosul Gherasim.
Dupa aceasta, preasfintitul Iuvenalie, iarasi, si-a luat scaunul sau, ca
dreptcredinciosul imparat Marcian a trimis sa prinda pe acel mincinos patriarh
Teodosie, ca sa-si ia pedeapsa dupa faptele sale. Iar el, instiintandu-se, a fugit la
muntele Sinai si, ascunzandu-se, s-a facut nestiut. Si iarasi a rasarit la Ierusalim si
in toata Palestina dreapta credinta, incat multi, care fusesera amagiti cu eresul, sau intors la dreapta credinta, iar imparateasa Eudochia, cunoscand greseala ei in
credinta, s-a pocait mult, lipindu-se iarasi de Biserica ortodocsilor.
Manastirea Cuviosului Gherasim era departe de Sfanta cetate a Ierusalimului, ca
la 35 de stadii, iar de raul Iordanului, ca de o stadie. Acolo primea pe cei
incepatori, iar parintilor, celor mai inaintati, le da in pustie chilii sihastresti. Si
erau sub mana lui, in pustie, nu mai putin de saptezeci din acesti vietuitori, carora
le era data de Cuviosul Gherasim acest fel de randuiala a vietii: Cinci zile pe
saptamana fiecare sedea in pustniceasca chilie, singur, in tacere, avand lucru de
mana, manca putina paine uscata, pe care o aducea cu sine din manastire, apa si
curmale; iar a gusta o fiertura nu le era slobod, nici foc nu-i lasa sa aprinda in
chiliile lor, ca, nici cu cugetul, sa nu doreasca ceva, in acele cinci zile. Iar sambata

si Duminica, toti veneau in manastire si se adunau in biserica, la dumnezeiasca


Liturghie, si se impartaseau cu preacuratele si de viata-facatoarele Taine ale lui
Hristos. Dupa aceea, intrand in trapeze, mancau fiertura si beau putin vin, intru
slava lui Dumnezeu. Apoi, fiecare isi aducea lucru mainilor sale, pe care il lucrase
in cele cinci zile, si-l punea inaintea staretului, iar Duminica dupa amiaza, iarasi,
fiecare se ducea la pustniceasca chilie, luand putina paine si curmale si un vas cu
apa, cum si mladite de finic, pentru impletit cosnite. Si atat de mare le era saracia,
incat fiecare nu avea nimic altceva, decat numai o haina veche, ce-i acoperea
trupul, o rogojina, pe care se odihnea, si un vas de lut, cu apa. Si aveau porunca
de la parintele lor ca, iesind din chilie, sa nu-si inchida usa, ci sa lase chilia
deschisa, ca oricine ar fi voit sa intre si sa ia ce i-ar placea din acele lucruri, sa nu
fie oprit. Ei aveau, totusi, o inima si un suflet, desi, fiecare dintr-insii, zicea ca
nimic nu esle al sau, ci toate sunt de obste.
Inca se mai povesteste si aceasta, ca unii din parintii pustnici, venind la Cuviosul
Gherasim, il rugau ca sa le porunceasca sa aprinda uneori lumanare in sihastrestile
lor chilii, pentru citirea de noapte, iar uneori sa aprinda si foc, ca sa-si incalzeasca
apa, pentru trebuinta lor. Sfantul le raspundea: "De voiti sa aveti foc in pustie,
atunci veniti de petreceti in manastire, impreuna cu incepatorii, ca eu nu voi lasa
sa se faca foc in lacasurile pustnicesti, in toate zilele vietii mele". Auzind de o
viata asa de aspra a pustnicilor, care erau sub obladuirea Sfantului Gherasim, cei
din Ierihon si-au facut obicei, ca in toate sambetele si duminicile, sa vina la locasul
Sfantului Gherasim si sa aduca indestulare de toata hrana si vin, si toate cate erau
de trebuinta manastirii. Si atat era de postitor Cuviosul Gherasim, incat, in sfantul
si marele Post, nimic nu gusta, pana la luminata zi a Invierii lui Hristos, decat
numai isi intarea trupul si sufletul numai cu Sfanta Impartasanie.
Langa acest Cuvios povatuitor, a petrecut in singuratate si fericitul Chiriac,
precum se afla scris in viata lui, unde se zice: "Eftimie Cuviosul a primit cu
dragoste pe Chiriac, cand acesta a venit la dansul, vazand intr-insul, prin
proorocie, darurile lui Dumnezeu, care aveau sa fie la el; si degraba l-a imbracat
in schima cu mainile sale si l-a trimis la Iordan, la Sfantul Gherasim, fiindca,
marele Teoctist se dusese catre Domnul". Sfantul Gherasim, vazand pe Chiriac
tanar, i-a poruncit sa vietuiasca in manastirea de obste si sa slujeasca la ascultari,
iar el se arata gata la toate ostenelile; toata ziua se indeletnicea in slujbele
manastirii si toata noaptea sta la rugaciune, rar avand putin somn. Iar postul lui
era ca gusta la doua zile. paine si apa. Vazand o infranare ca aceea, la varsta lui
cea tanara, Sfantul Gherasim se minuna si il iubea. Si avea obicei Cuviosul, in
Postul cel mare, sa mearga in pustia cea mai adanca, ce se numea Ruva, in care se
salasluia cateodata si Cuviosul Eftimie. Deci, iubind pe Chiriac pentru infranarea
lui cea mare, il lua cu dansul si, acolo, Chiriac se impartasea in toate Duminicile
cu Sfintele Taine, din mainile lui Gherasim si petrecea in liniste pustniceasca,
pana la Duminica Stalparilor, apoi se intorcea in manastire, cu mult folos in suflet.
Iar dupa catava vreme, a murit Cuviosul Parintele nostru Eftimie, a carui mutare
Cuviosul Gherasim a cunoscut-o, pe cand sedea in chilia sa, ca a vazut pe ingerii

lui Dumnezeu inaltand la cer, cu bucurie, sufletul Cuviosului Eftimie. Si,


sculandu-se, a luat pe Chiriac si s-a dus in lavra lui Eftimie si l-a gasit adormit
intru Domnul. Si, ingropand cinstitul lui trup, s-a intors la chilia sa, impreuna cu
Chiriac, ucenicul sau iubit.
Acestui mare placut al lui Dumnezeu, Gherasim, i-a slujit si o fiara
necuvantatoare, ca un om cu pricepere, de care lucru fericitii parinti Ioan Evirat
si Sofronie carturarul scriu asa, in Limonar: "Am venit in lavra lui ava Gherasim,
care era departata de Iordan ca de o stadie si ne-au spus noua monahii care vietuiau
acolo, despre ava Gherasim, ca, umbland el prin pustia sfantului Iordan, l-a
intampinat un leu bolnav, care ii aratase piciorul, in care intrase un ghimpe mare,
de se umflase piciorul; si leul se uita spre staret cu ochii blanzi, desi nu spunea
Cuvinte, ca un necuvantator ce era, insa, cu chip smerit, ruga pe staret sa-l
vindece. Iar staretul, vazandu-l ca este intr-o nevoie ca aceea, a sezut si, luand
piciorul fiarei, a scos spinul si, curatindu-i rana bine, a invelit-o cu un petec si l-a
slobozit. Iar leul, dupa ce s-a vindecat, nu mai parasea pe staret, ci, ca un ucenic,
umbla dupa dansul, oriunde se ducea, incat se mira staretul de cunostinta cea buna
a fiarei si, de atunci, il hranea, dandu-i uneori paine, iar alteori linte.
Parintii aveau, insa, in lavra, un catar, cu care-si aduceau apa de la Iordan, pentru
trebuintele fratilor, si staretul a poruncit sa dea catarul in seama leului, sa umble
cu el si sa-l pasca pe langa apa Iordanului. Intr-una din zile, pazind leul pe catar,
s-a dus leul de langa el la o departare cam mare si a adormit la soare. Si, trecand
din Arabia, un om cu camile, a vazut catarul singur, fara pazitor, si l-a prins,
luandu-l cu dansul. Leul, desteptandu-se si cautand catarul, nu l-a gasit; apoi a
venit in lavra la ava Gherasim, trist si mahnit, ca pierduse catarul. Staretul,
gandind ca leul a mancat catarul, i-a zis: "Unde este catarul ?" Iar el, stand ca
omul, tacea, cautand in jos. Staretul i-a zis, iarasi: "Oare, l-ai mancat ? Bine este
cuvantat Domnul, ca nu te vei duce de aici si tot lucrul care il facea catarul, il vei
face tu, slujind la trebuintele manastirii". De atunci, din porunca staretului, au pus
asupra leului sarcina ce se punea pe catar, care era, sa care de la Iordan, cu un vas
mare, apa in manastire.
Intr-una din zile, a venit la staret un oarecare ostas, pentru rugaciuni, si, vazand
pe leu aducand apa si afland pricina, i-a fost mila de leu si a dat parintilor trei
galbeni, ca sa cumpere un catar, pentru trebuintele lor, iar pe leu sa-l elibereze de
o robie ca aceasta. Si, s-a facut asa, adica s-a cumparat alt catar, pentru slujbele
manastirii, iar pe leu l-au eliberat. Dupa putina vreme, negutatorul acela din
Arabia, care luase catarul, trecea iarasi cu camilele la Sfanta cetate a
Ierusalimului, sa vanda gra, avand cu el si catarul acela. Si, dupa ce a trecut
Iordanul, din intamplare, l-a intampinat leul, care, vazand pe catar mergand
impreuna cu camilele, l-a recunoscut si, racnind, s-a repezit deodata la el, iar
negutatorul si cei ce erau cu dansul, vazand leul, s-au inspaimantat si au fugit.
Deci, leul, prinzand pe catar de frau cu gura, cum era obiceiul lui mai inainte, l-a
dus, impreuna cu trei camile, legate una dupa alta, incarcate cu grau, bucuranduse foarte si mugind ca a aflat catarul pe care il pierduse; si l-a dus la staret.

Cuviosul, zambind, a zis catre frati: "In zadar am ocarat pe leu, crezand ca el a
mancat catarul". Si l-a numit pe leu cu numele de Iordan. De atunci, leul, adeseori
venind la staret si luand hrana de la dansul, nu s-a despartit de lavra, vreme de
cinci ani.
Iar, dupa ce Cuviosul Gherasim s-a dus catre Domnul si a fost ingropat de
parinti, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, leul nu s-a aflat atunci in lavra, si,
venind el dupa putina vreme, il cauta pe staret. Iar Savatie, ucenicul lui Gherasim,
vazand leul, a zis catre el: "Iordan, staretul nostru ne-a lasat sarmani si s-a dus
catre Domnul". Apoi i-a dat hrana, zicandu-i: "ia si mananca". Dar leul nu vroia
sa primeasca hrana, ci tot privea mereu incoace si incolo, cautand pe staretul sau,
adica pe Cuviosul Gherasim, si mahnindu-se, racnea foarte tare. Iar Savatie si
ceilaiti batrani incercau sa-l mangaie, zicandu-i: "S-a dus staretul catre Domnul,
lasandu-ne pe noi." Si, cu cat parintii socoteau a-l mangaia prin cuvinte, el cu atat
mai mult se tanguia si facea mai mare strigare, racnind si schimband glasuri, si,
cu fata si cu ochii, aratandu-si mahnirea pe care o avea. Atunci i-a zis parintele
Savatie: "Daca nu ne crezi, mergi cu noi si-ti vom arata locul in care zace staretul".
Si, luandu-l pe el, l-au dus la mormant, unde era Cuviosul Gherasim ingropat.
Mormantul era departe ca la cinci pasi de biserica si, stand la mormantul
Cuviosului, parintele Savatie a zis catre leu: "Iata, aici este ingropat staretul
nostru". Si, plecandu-si genunchii deasupra mormantului, parintele Savatie se
ruga, lacrimind. Iar leul, auzind acestea si vazand pe Savatie plangand, se batea si
el cu capul de pamant, racnind tare; dupa aceea, indata a murit pe mormantul
staretului.
Insa, aceasta s-a facut nu fiindca leul a avut suflet cuvantator, ci Dumnezeu a
voit sa preamareasca pe cela ce L-a marit pe El, adica pe Sfantul si Cuviosul
Gherasim, nu numai in viata aceasta, ci si dupa moarte si sa ne arate noua cata
ascultate aveau fiarele catre Adam in Rai, mai inainte de a lui neascultare si
cadere. Iar, de aci, se vede cat a fost de placut lui Dumnezeu Cuviosul Gherasim
cel Mare, care, din tinerete si pana la batranete, a slujit Domnului si, a trecut catre
El, spre viata cea neimbatranitoare, unde impreuna cu Sfintii salasluindu-se,
slaveste pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant, in veci. Amin.

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar.


A zis un oarecare staret: "Sa ma credeti pe mine, fiilor, ca mare slava si lauda
este pentru imparatul, care se leapada de imparatie si se face monah si rabda
pentru Domnul, de vreme ce mai cinstite sunt cele ceresti, decat cele pamantesti.
Si, iarasi, mare rusine si necinste este pentru un monah, care isi lasa randuiala lui
monahiceasca si se face imparat si nu-si pune nadejdea sa in Dumnezeu, Care
rasplateste fiecaruia, dupa faptele sale". Dumnezeului nostru slava, acum si
pururea si in vecii vecilor ! Amin.
5.
LUNA FEBRUARIE IN 5 ZILE:

Pomenirea Sfintei Mucenite Agata (+251)


Aceasta Sfanta a fost dintr-o cetate a Siciliei, ce se chema Palermo,
fecioara de neam ales si plina de averi pamantesti, si era stralucita cu frumusetea
trupului, iar dragostea lui Hristos era podoaba sufletului ei.
Deci, imparatind paganul Decius, iar Quintilian, fiind pus de dansul
conducator ai Siciliei, a iesit paganeasca porunca pentru prigonirea si uciderea
crestinilor. Si conducatorul auzind de aceasta fecioara, ca este crestina, cuprins de
ganduri necurate, a poruncit sa fie adusa la judecata lui, in cetatea Catania. Iar ea,
pe drum, intre ostasi, nu incela a-l ruga pe Hristos sa o intareasca, sa-si
marturiseasca credinta sa.
Deci, intrad in Catania, a poruncit dregatorul sa o duca in casa unei femei
necredincioase, anume Afrodizia, ca sa o desparta de credinta in Hristos si sa o
intoarca spre dragostea lumeasca. Dar ea, tinandu-se tare in credinta, dorea sa
moara mai bine, de muceniceasca moarte, decat sa se lepede de Hristos. Drept
aceea, a fost dusa inaintea lui Quintilian si, marturisind ea pe Hristos, dregatorul
porunci, dupa alte chinuri, sa i se taie amandoi sanii, cu toate ca il mustra Sfanta,
zicand: "Nu te sfiesti, calaule, a taia piept de femeie, pe care si ti l-ai supt la maica
ta ?" Dar a vindecat-o noaptea Dumnezeu, in temnita prin aratarea Sfantului
Apostol Petru. Deci, au scos-o, iarasi, la judecata si, ramanand statornica in
credinta, au tarat-o pe cioburi ascutite si au ars-o cu carbuni aprinsi.
Si asa, aruncata fiind in temnita, si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.


Sezand oarecand ava Arsenie in Canop, a venit de la Roma o fecioara de
la curtea imparateasca foarte bogata fiind si tematoare de Dumnezeu, vrand sa-l
vada pe el. Si a primit-o pe ea Teofil arhiepiscopul Alexandrinei si l-a rugat pe el,
sa-l induplece pe staret, sa o primeasca pe ea. Apoi, ducandu-se, arhiepiscopul a
rugat pe staret, graind: "A venit o fecioara din Roma, spunand ca este de neam de
la curte si voieste sa te vada". Iar staretul n-a voit s-o primeasca pe ea. Iar, dupa
ce i-a spus ei aceasta, indata a poruncit sa puna saua pe asina, zicand: "Cred lui
Dumnezeu ca-l voi vedea pe el, ca sunt si in cetatea noastra destui oameni, dar eu
prooroc am venit sa vad." Iar dupa ce a venit aproape de chilia staretului, dupa
purtarea de grija a lui Dumnezeu, acela era in afara chiliei si, vazandu-l, acea
fecioara a cazut la picioarele lui. Iar el a ridicat-o cu manie zicandu-i: "Daca
voiesti sa-mi vezi fata, vezi-o acum". Iar ea, de rusine, n-a cautat la fata lui. Si ia zis ei staretul: "Au n-ai auzit de faptele mele, inca mai voiesti sa le si vezi pe
acestea ? Si cum ai indraznit sa faci atata cale pe mare ? Au nu stii ca femeie esti
? Si nu ti se cade a iesi singura ? Sau, inca, dupa ce te vei duce la Roma, vei spune
si la altele ca ai vazut pe Arsenie, drum de femei facand pe mare, ca sa vina la
mine ?" Iar ea a zis: "De va voi Dumnezeu sa ma duc, nu voi indrepta pe nimeni
sa vie aici, ci te roaga pentru mine". Apoi el, raspunzand, i-a zis: "Ma voi ruga lui
Dumnezeu, ca sa piara si pomenirea ta din inima mea." Deci, auzind aceasta a

iesit scarbita si tulburata cu mintea. Iar, dupa ce a mers ea in cetate, indata, de


mare suparare, a cazut bolnava. Si i-a spus arhiepiscopului ca-i bolnava. Deci el,
venind la dansa, o ruga sa-i spuna care este boala ei. Iar ea i-a zis lui: "Bine era
de n-as mai fi venit eu aici. Ca am zis staretului: Pomeneste-ma, parinte. Iar el mia zis mi-e: Ma voi ruga lui Dumnezeu ca sa piara si pomenirea ta din inima mea
si, iata, eu mor de suparare". Deci, i-a zis ei arhiepiscopul: "Au nu stii ca femeie
esti, iar vrajmasul prin femei face razboi sfintilor ? Pentru aceasta, intr-acest chip
ti-a grait tie staretul insa, pentru suflelul tau se roaga pururea". Apoi asa i s-au
mangaiat gandurile sale si s-a dus cu mare bucurie la casa ei.

Intru aceasta zi, cuvant de invatatura al Sfantului Efrem, despre nevointa


calugareasca.
Fratilor, nevoiti-va ca niste ostasi imparatesti, pana ce aveti vreme, aceasta
stiind-o ca, pentru cununa cea nestricacioasa, ni s-a pus noua nevointa, spre
curatirea pacatelor si spre viata cea vesnica. Faceti-va, dar, curata mintea cea
intreaga, in toate faptele voastre, caci ea este maica ascultarii. Inca sa lepadati de
la voi imputinarea si molesirea sufletului si sa va imbracati cu credinta cea curata,
ca, vazand Domnul silinta sufletelor voastre, sa va intareasca pe voi cu toate
faptele cele bune. Sa urati, pentru Domnul, lenevirea cea rea, cu toata puterea,
precum si naravul cel rau si vrajba, asa precum ati lasat pe parintii vostri trupesti,
prietenii si averile, ca, daca, de la inceput va veti slabi cu gandul, apoi osteneala
veti avea si paguba.
De s-ar intampla noua ceva rau, sa nu cartim, pentru Domnul, ca, cela ce
carteste paguba isi face lui, caci, dupa asa intelegere lucreaza, si nu dupa scopul
duhovnicesc. Deci, tu, inlelept fiind, sa nu urasti pe fratii cei mai slabi, nici sa nu
ravnesti la cei ce vietuiesc fara de frica lui Dumnezeu. Si iarasi zic: Sa nu urasti
pe fratele tau, ca poate, vreo patima, pe care tu nu oi stii, l-a impresurat pe el, si,
pentru aceasta, a ajuns la neputinta. Ci, mai vartos se cade, a-l milui si a te ruga
pentru el, macar de te-a si suparat cu nemilostivirea sa, iar tu, te nevoiesti bine.
Cunoaste, iubitule, pe cele nestricacioase si aminteste-ti de vapaia cea
vesnica care va arde pe cei pacatosi. Sa plangi, ca ai gresit, inca si pentru mine,
pacatosul, sa plangi, pentru ca iertare de pacate sa ne daruiasca Domnul, a Caruia
este marirea, acum si pururea.
6.
LUNA FEBRUARIE IN 6 ZILE:
Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Vucol, episcopul Smirnei
(+100)
Acesta s-a nascut in partile Smirnei. Din copilarie s-a deprins a trai in
deplina curatie trupeasca si sufleteasca. Traind pe vremea cand Sfintii Apostoli
propovaduiau in toata lumea credinta cea noua in Iisus Hristos, Sfantul Vucol a
primit dreapta credinta si s-a facut el insusi vrednic vestitor al invataturii
crestinesti. Si, facandu-se vas iscusit al Duhului Sfant l-a aflat pe el Sfantul
Evanghelist Ioan, Apostolul cel iubit al lui Hristos, care, hirotonindu-l pe el

episcop, l-a asezat in marea cetate a Smirnei. Si aici a pastorit cu cinste, cu


intelepciune si cu dragoste, turma credinciosilor, vreme indelungata, aducand pe
multi la cunoasterea adevarului si botezandu-i in Hristos. Deci, mai inainte de
moartea sa, a lasat urmas in locul sau si pastor al oilor sale si dascal, pe fericitul
Policarp. Si asa s-a mutat la Domnul, din viata aceasta pamanteasca, in ziua de 6
februarie.

Intru aceasta zi, cuvant despre Pavel episcopul, care traia in Antiohia,
lucrand ca zidar.
Spunea un oarecare parinte despre acest episcop Pavel, care, lasandu-si
episcopia sa, a mers la Antiohia si se hranea, lucrand la zidarie, impreuna cu
zidarii. Intru aceasta vreme era acolo un conducator al Rasaritului, anume Efrem,
om evlavios si foarte milostiv. Acela se ingrijea acum de ridicarea cetatii, care era
cazuta de la cutremur. Odata, intr-o dupa amiaza, cand se odihneau lucratorii, a
vazut Efrem pe episcop odihnindu-se si, de la dansul pana la cer, ridicandu-se un
stalp de foc. Si, aceasta a vazut-o nu o data, nici de doua ori, ci de mai multe ori.
Iar Efrem indata s-a inspaimantat, pentru ca aceasta era ca un semn infricosator si
plin de mirare. Si gandea in sine ce poate insemna aceasta ? Si nu se dumirea, de
vreme ce nu stia ca lucratorul acela era episcop si il vedea pe dansul in niste
zdrente imbracat si acelea foarte murdarite si simplu se arata si omul, obosit de
multa foame si infranare si sfaramat de oboseala cea multa.
Deci, l-a chemat pe el Efrem, vrand sa afle de la el, ce fel de om este si din
ce tara ? Si a inceput, luandu-l deoparte, a-l intreba pe el: "De unde esti, tu, omule,
si cum te cheama pe tine ?" Iar el, raspunzand, a zis: "Eu unul din cei de rand sunt,
sarac al cetatii acesteia si nu cunosc vreun mestesug ca sa ma hranesc mai lesne
pentru aceea lucrez la zidaria aceasta si Dumnezeu ma hraneste pe mine cu
osteneala mea". Iar Efrem, de Dumnezeu fiind indemnat, i-a raspuns lui, zicand:
"Sa ma crezi, ca nu te voi lasa pe tine pana ce nu-mi vei spune adevarul despre
tine, ca nu poti sa ascunzi cele despre tine". Atunci a grait Pavel: "Sa-mi dai mie
fagaduinta, inaintea lui Dumnezeu, ca nu vei spune nimanui cele despre mine".
Atunci i s-a jurat lui fericitul Efrem, ca nu va spune nimanui, cat timp va voi
Dumnezeu ca sa fie ei in viata aceasta. Deci, el i-a spus lui, zicand: "Eu sunt
episcop, iar pentru Dumnezeu, lasandu-mi episcopia mea, am venit aici, pentru ca
pe aici nu ma cunoaste nimeni si cu aceasta nevointa lucrez si, din osteneala mea,
imi adun mie hrana, iar cealalta o dau la saraci milostenie, stiind ca, prin jertfe ca
acestea, se imblanzeste Dumnezeu. Iar tu poarta-ti grija de milostenia ta, pentru
ca in aceste zile, Dumnezeu te va ridica pe tine la scaunul acesta al arhiepiscopiei
si al cetatii lui Dumnezeu si al Bisericii, ca sa pastoresti pe poporul Sau, pe care,
cu al Sau sange l-a castigat Hristos, adevaratul Dumnezeul nostru". Care lucru sa si intamplat, dupa putine zile.

Deci, acestea auzindu-le, fericitul Efrem a proslavit pe Dumnezeu, zicand:


"O, cati tainuiti robi ai Sai are Dumnezeu si deci Lui, unuia stiuti !" Iar noi, acestea
auzindu-le, fratilor, sa ne nevoim pentru milostenie, sporind in dreapta credinta.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Teodor Studitul, despre dreapta


petrecere a calugarilor.
Parintilor si fratilor, datoria avand sa va graiesc cuvant de mangaiere, va
sfatuiesc sa faceti madularele voastre slujitoare dreptatii, spre sfintire, dupa cum
zice Apostolul. Sa castigati cu prisosinta dumnezeiasca intelepciune, ca sa puteti
patrunde tainele cinului nostru ingeresc, cu toate ca voi v-ati si daruit cu totul lui
Dumnezeu si cu smerenie, in toate zilele indurati patimire, atat pentru suflet cat si
pentru trup; caci si ostenelile sufletului, ca si cele ale trupului, in acelasi chip sunt
primite de Dumnezeu.
Pentru ca unul se nevoieste la citire, altul la rugaciune, unii stau inlauntru
si lucreaza cu mainile, altii au ascultari in afara, unul sapa via, altul ara pamantul,
iar altul ciopleste; nimeni nu sta fara de lucru si toti se ostenesc, dupa putinta lor.
Si dupa cum mi se pare, nici cel ce sta la usa, sa ia aminte la cei ce intra si la cei
ce ies, nici cel ce izgoneste pasarile de la roade, nu stau degeaba, fara lucru. Ca si
ei implinesc trebuinta cea de obste pentru intregul trup si, daca savarsesc un lucru
cat de mic, se socotesc, insa, ca picior sau deget al trupului. Asadar, daca ne
socotim toti un suflet si o voie, asa sa ne aratam totdeauna.
Sa nu va smintiti cu indaratnicia si sa luati parte la munca obsteasca numai
pentru a fi vazuti acolo, ci sa impliniti porunca cu bunavointa. Sfintiti-va mainile
cu slujba ce vi s-a dat, ca sa aduceti lui Dumnezeu jertfa bine primita. Caci, cu
adevarat, jertfa este fapta voastra! Oare, nu sunt hraniti cei pe care ii primim in
orice zi ? Nu saturam zilnic pe batrani ? Nu dam strainilor paine, legume, vin si
orice are manastirea ? Nu primiti pe prietenii care vin la voi. Si nu sunteti hraniti
si voi toti ? Toate acestea sunt prinosuri aduse lui Dumnezeu, ca El zice: "Mila
voiesc; nu jertfa". Adica, sa fim milostivi. Insa tot ce se da, nu dau numai eu, ci
dam toti, fie argint, fie vesminte, fie orice altceva, ca fiii mei sunteti voi si
impreuna impartasim si cele sufletesti si cele trupesti. Inima mea arde pentru voi
toti, macar ca pacatos sunt; pe fiecare il imbratisez cu dragoste duhvniceasca si pe
toti va tin la pieptul meu, dorind sa va feresc de orice ispita si sa va mangii in
orice clipa.
Asadar, nici unul sa nu se impotriveasca altuia si nimeni sa nu defaime.
Pentru aceea, traiti in pace si iubiti-va intre voi cu dragoste duhovniceasca,
cinstiti-va si ajutati-va unul pe altul. Cei mai mici sa cinsteasca pe intai-statatori
ca pe mine, dandu-le ascultare in toate. Iar, daca vreunul nu se supune cuvantului
meu, acela nu-mi este fiu.
Nevoiti-va sa dobanditi castiguri sufletesti, fiind cu privegherea la slujbe
si cu luare aminte la rugaciune. Nevoiti-va si trupeste, trudindu-va la lucru, ca sa
aveti indestulare de paine si de legume si putin vin, pentru cei bolnavi. Cei care

vor sa se infraneze, aceia sa posteasca, insa, in Saptamana luminata, m-au suparat


unii, care n-au voit in nici un chip sa bea vin. Am spus lor ca si infranarea se
porunceste sa fie cu socoteala. Acuma, insa, deobste poruncesc voua, ca, in
vremea cand se mananca de doua ori pe zi, sa aveti odihna si de la metaniile cu
genunchi la pamant; iar, daca vrea careva sa adauge la infranarea sa, sa se
indestuleze numai cu paine si cu apa, in afara de sambete si Duminici. Daca va
lua seama ca slabeste, sa bea putin vin, pentru intarire si sa manance de doua ori
pe zi. Cei neputinciosi, insa, totdeauna sa bea cate putin vin. Dar sa nu se
sminteasca nici cel care bea, socotindu-se osandit, nici cel care nu bea,
mandrindu-se, ca si cand ar face mare lucru. Ca pentru mancare si bautura, cand
se face cu socoteala si cu binecuvantare, nu ne osandim, nici nu ne indreptam
inaintea lui Dumnezeu, cand se face pentru intarirea firii. De folos este, insa, celor
tineri sa nu bea vin. Ca au poruncit atat dumnezeiescul si marele Vasilie, cat si
Sfantul Marcu si alti parinti, sa nu bem vin, in afara celor bolnavi si slabi. Cu toate
acestea, mai buna este infranarea. De aceea, cand este dezlegare la vin, sa va
multumiti cu un singur pahar, iar, daca unii doresc, se pot lipsi cu totul de vin.
Slava si cinstea cereasca sa va incununeze, mila, pacea si darul lui
Dumnezeu sa va ajute si rugaciunea Parintelui nostru Teodor, sa ne intareasca si
sa ne pastreze nevatamati. Dumnezeului nostru, slava !
7.
LUNA FEBRUARIE IN 7 ZILE:
pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Partenie, episcopul Lampsacului
(+318).
Acesta a trait pe vremea imparatiei marelui Constantin, ca fiu al lui
Hristofor, diaconul bisericii din Melitopolis. Dar, neinvatand carte la vreme,
Partenie ducea viata unui om de rand. Se indeletnicea, insa, cu toata lucrarea
faptelor bune. Deci, fiind pescar de meserie, se ostenea si pe vreme buna si pe
vreme rea, ca sa poata fi de folos si sa ajute, facand daruri, ca socotea mai de pret
binele si multumirea semenilor sai, decat binele si multumirea sa. Iar evlavia si
bunatatea cea ascunsa, pe care o luase in dar de la Dumnezeu, erau atat de mari,
ca se facuse vestit in tot tinutul sau.
Pe acesta aflandu-l fericitul Filip, episcopul Lampsacului, a poruncit unor
dascali de seama, sa-l invete citirea Sfintelor Scripturi si temeiurile credintei, apoi
l-a sfintit preot in cetate. Deci, facandu-se chip si pilda tuturor cu binefacerile sale
si invrednicindu-se si de darul facerii de minuni, Partenie, dupa moartea lui Filip,
a fost sfintit episcop al Lampsacului de catre Achile, mitropolitul Cizicului.
Si asa, pastorind cu intelepciune si cu daruire Biserica, sporind numarul
dreptcredinciosilor si pe multi pagani aducandu-i la credinta, la adanci batraneti
si incununat de fapte bune, Sfantul Partenie episcopul s-a mutat la Domnul.

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre o calugarita, care a fugit in
pustie, din pricina unui tanar.

Spunea Ioan Moabiteanul ca era o fecioara oarecare, anume Mastridia,


frumoasa la chip, care se nevoia in Ierusalim, postind si sporind mult in Domnul.
Deci, din uneltirea diavolului, s-a nascut un gand rau in inima unui tanar, asupra
fecioarei acesteia. Iar minunata fecioara, intelegand gandul cel rau si pierzator al
tanarului aceluia, luand bob muiat, l-a pus intr-un cos si s-a dus in pustietate, prin
departarea sa facand, astfel, odihna inimii tanarului, ca sa nu-l mai tulbure pe
dansul gandul cel rau.
Iar, dupa multi ani, a voit Dumnezeu a arata viata cea buna a acelei
fecioare, pline de barbatie. Un oarecare parinte, umbland prin pustia Iordanului, a
vazut pe fericita aceea si i-a zis ei: "Maica, ce faci in pustia aceasta?" Iar ea, vrand
sa se ascunda, a zis catre dansul: "Iarta-ma, ca am ratacit calea". Iar el, de la
Dumnezeu cunoscand lucrul ei, a zis: "Sa ma crezi pe mine, maica, nici nu te-ai
ratacit, nici nu cauti calea, ca minciuna este de la diavol. Ci, sa-mi spui mie
pricina, cu adevarat, pentru care ai venit aici." Atunci a zis fecioara: "Iarta-ma,
parinte, pricina este ca mintea unui tanar incepuse a se sminti asupra mea si, pentru
aceea, voind ca mai bine sa mor aici, decat aceluia sa-i fiu spre pierzare si spre
impiedicare, dupa cuvantul Apostolului". Deci, a zis, catre dansa, staretul: "Dar
de cati ani stai aici?" Iar ea a raspuns: "Cu darul lui Dumnezeu, petrec aici de
saptesprezece ani". Iarasi a zis ei staretul: "Intru atatia ani, cu ce te-ai hranit?" Iar
ea, luand cosul acela, in care avea boaba inmuiate, i-a zis lui: "Acest cos pe care
il vezi la mine, l-am scos din cetatea in care am fost. Si acest fel de purtare de
grija a avut Dumnezeu pentru mine, smerita, incat atatia ani am mancat din
boabele acestea, si nu s-au sfarsit, nici nu s-au invechit. Si sa stii, parinte, ca, asa
m-a acoperit binecuvantarea Domnului incat, in saptesprezece ani, nu m-a vazut
pe mine nici un om, fara numai tu unul, astazi". Iar staretul, auzind aceasta de la
dansa, s-a dus, slavind pe Dumnezeu, pe Cel ce i-a dat ei atata dar si rabdare.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre cum se
cade a sta in biserica.
Ce poate fi mai infricosator decat aceste lucruri. Ca biserica este cer si ca,
mai inainte, si casele erau biserici, iar acum biserica este mai defaimata chiar decat
o casa. Ca intr-o casa este randuiala si fiecare isi face slujba lui, iar in biserica este
mare tulburare si neincetata framantare de lume, ca intr-un targ. Si doar stiti ca
biserica nu este loc de petrecere, ci loc sfant si ingeresc este, imparatia lui
Dumnezeu si insusi cerul. Adu-ti aminte de Sfanta Masa aceasta, pentru ce pricina
este pusa si Cine se afla pe ea.
Stiu ca cel nebotezat nu cunoaste aceasta taina, dar tu stii ce sa intelegei,
cand auzi pe Proorocul, zicand: "Asa zice Domnul, departati-va de la pamant si
va suiti la cer". Ca biserica cer se numeste. Adu-ti aminte al cui Nume se cinsteste
in biserica!
Iar acum, voi faceti in biserica mai mult ras decat in targ. Ca, la adunarile
voastre lumesti, stati linistiti si nici o galceava, nici vorba, nici strigare, nu se face

intre voi. Iar aici, unde Dumnezeu din cer vorbeste sfinte si infricosatoare lucruri,
cei ce voiti sa vorbiti desertaciuni, va aflati ca la o petrecere. Au, doara, nu aveti
case? De biserica lui Dumnezeu nu tineti seama si vorbiti si cu cei ce voiesc sa
taca. De vorbiti de ale voastre treburi, nu va opresc, dar vorbiti acasa la voi, la
masa, la baie si la targ. Dar la biserica este loc al petrecerii ceresti, loc de
rugaciune si de invatatura, loc de mantuire. Iar voi faceti din biserica iarmaroc,
pravalie a schimbatorilor de bani, loc de impodobire a femeilor, unde ne umplem
ochii de desfranare, loc de vanzare si cumparare, loc unde se pun la cale casele,
oastea, judecatile; toate la biserica le poti vedea.
Noi, in toate zilele, ne intrebam si ne ingrijim, ca doar veti castiga ceva de
folos la biserica si, asa, sa va duceti acasa, iar voi, mai vartos, spre sminteala si
spre pacate va adunati, in loc sa va curatiti de ele. Deci, roaga-te ca sa ingelegi,
iar mai vartos se cade a tacea, ca linistea si tacerea ta, primind-o Dumnezeu sa te
faca pe tine intelept. Iar daca nu poti sa taci, iesi din biserica, ca sa nu fii altora
spre sminteala.
Un singur glas se cade sa fie in biserica; precum suntem un singur trup al
lui Hristos, asa si o singura lucrare este Sfanta Biserica, adica, sa stam cu frica, sa
ascultam, sa luam aminte si sa ne rugam. Ca si episcopul tacand, sta si slujitorii
una canta, iar noi, toti, raspundem intr-un singur glas.
Deci, sa nu lasam adevarul, alergand dupa umbre si naluci. Slobozi sa ne
facem de lucrurile vrajmasului si de rautatile ce se fac intre noi. Sa deprindem, in
loc de lacomie, milostenia, iar in loc de ura, iubirea de oameni. Si asa facand, ne
vom indulci de bunatatile cele de acum si de cele ce vor sa fie, prin Iisus Hristos,
Domnul nostru, a Caruia este slava in veci! Amin.
8.
LUNA FEBRUARIE IN 8 ZILE:
pomenirea Sfantului, slavitului marelui Mucenic Teodor Stratilat
(+320).
Acesta a trait pe vremea imparatului Licinius (308-321), tragandu-se cu neamul
din Evhaita. Si, fiind un general viteaz numele de Stratilat arata ca era un mare
conducator de oaste , imparatul ii incredintase carmuirea cetatii Heracleea, langa
Marea Neagra. Si intrecea Sfantul pe multi, cu podoaba sufletului, cu frumusetea
trupului si cu puterea cuvantului si multi cautau sa-l aiba prieten. Pana si Licinius
imparatul dorea sa-l intalneasca, macar ca auzise ca era crestin. Auzind insa ca
acest dregator al sau, nu numai ca s-a indepartat de cinstirea zeilor, dar dar se
ostenea si cu propovaduirea credintei in Hristos, si indeamna, pe toti, sa se lepede
de inchinarea idolilor, imparatul hotara sa-l cerceteze el insusi si, de nu se va
intoarce, cu infricosatoare moarte sa-l piarda.
A mers, deci, in Heracleea imparatul si, la cererea Sfantului Teodor, I-a dat
acestuia ingaduinta sa ia idolii de aur acasa la el, spre a-I cinsti, dupa datina. Dar,
ducandu-I acasa, Sfantul a sfaramat idolii in bucati si I-a impartit la saraci. Iar
daca s-a facut ziua, Maxentiu sultasul a spus imparatului, ca a vazut capul de aur
al zeitei celei mari, Artemida zeita care fusese data in ajun Sfantului Teodor ,
si ca acum era purtat de un sarac. Si acesta, fiind intrebat, a marturisit ca, de la

Teodor Stratilat l-a primit. Si imparatul, auzind, de o fapta ca aceasta, a ramas mut
de manie. Deci, poruncind slujitorilor, Sfantul a fost prins si adus inaintea sa. Si,
marturisind el ca toate cele spuse de sultas sunt adevarate, Sfantul a fost osandit
la chinuri grele. Si a indurat Sfantul Teodor, cu credinta si cu barbatie, toate
chinurile; si patimind, neincetat propovaduia credinta in Hristos. Deci, imparatul,
vazand ca nu poate sa-l intoarca la zadarnica cinstire a idolilor, a poruncit sa I se
taie capul si, astfel, s-a savarsit in ziua de 8 februarie. Iar sfintele lui moaste au
fost ingropate in cetatea de nastere, Evhaita, care mai apoi s-a numit Theodoropol,
in cinstea Sfantului.
Peste multa vreme, in anul 1260, ele au fost duse la Venetia, unde se afla si
astazi. Tot in Venetia se afla si o statuie a Sfantului Teodor, asezata pe un stalp,
din vestita piata a Sfantului Marcu.

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Prooroc Zaharia.


Numele Zaharia insemneaza pomenirea lui Dumnezeu, iar Proorocul Zaharia
era din neamul lui Israel, din tribul lui Levi, fiu al lui Varahia si s-a nascut in
robie. Nu-I unul si acelasi om cu Zaharia Proorocul-mucenic, de care vorbeste
Mantuitorul in Evanghelie (Matei 23, 35). El era preot cand a venit din Babilon,
in Tara sfanta si a propovaduit, impreuna cu Proorocul Agheu, imbarbatand
poporul la zidirea templului, pe vremea lui Darius I (520 i.Hr.) si a lui Zorobabel,
la saptesprezece ani de la intreruperea lucrarilor.
Cu acest gand de imbarbatare a poporului, a folosit Proorocul, in cuvantul sau,
amintiri din trecut, fapte din vremea sa si povestiri din viitor. El a proorocit, astfel,
ca Ierusalimul si templul vor fi cladite din nou si se vor umple de binecuvantari
ceresti; ca Zorobabel, chemat sa zideasca templul, este o preinchipuire a lui Mesia,
cel asteptat sa vie; ca Dumnezeu se va impaca cu Israel, numai daca aces popor
va pazi dreptatea, primind un duh de mila si de rugaciune, iar neamurile pagane
vor fi pedepsite si se vor intoarce la Dumnezeu, Care va fi singurul Dumnezeu
peste tot pamantul; ca Mesia va intra in Ierusalim biruitor si smerit, pentru o
vesnica domnie de pace, iar fericirea adusa de El va incepe de la Ierusalim.
Cartea lui este cea mai lunga din scrierile proorocilor mici.
Deci, proorocind el, inca, si multe altele, a adormit in Domnul cu pace, la adanci
batraneti.

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre intoarcerea la credinta a unui
pustnic eretic de catre patriarhul Efrem.
Antiohia, fiind daramata cu totul, Justin imparatul a trimis pe dregatorul Efrem
ca sa o faca la loc. Si, acest Efrem a fost un om cu viata sfanta si, mai tarziu, a
fost hirotonit patriarh al Antiohiei, dupa proorocirea episcopului Pavel zidarul. Si,
era atunci, in acele parti, un eretic din ceata lui Sever, care, in chipul Sfantului

Simeon Stalpnicul, petrecea pe un stalp si, de acolo, prin inselatoarea sa sfintenie,


amagea norodul, si pe multi I-a tras la eresul sau. Ca multimea mai mult cauta la
viata decat la Scriptura. Si, patriarhul, vazand ca turma lui piere, mancata de acel
eretic, a mers la dansul si l-a sfatuit sa se uneasca cu Biserica, si sa asculte de
Sinodul Calcedonului. Iar acela i-a raspuns: Eu de Sinod nu vreau sa stiu. A
raspuns Sfantul: Deci, atunci, pe unul ca tine cum sa te sfatuiesc, ca sa nu pieri
impreuna cu poporul? Iar stalpnicul, vrand a infricosa pe patriarh, a zis:
Preasfintite patriarh, sa aprindem un foc si cine, dintre noi, nu va arde, acela are
credinta cea buna. Si s-a minunat patriarhul de aceste cuvinte si i-a zis lui: Fiule,
tie ti se cuvine ca sfatuirea parintelui tau sa o primesti. Dar ceea ce voiesti tu
intrece a mea smerenie. Insa, pentru a ta mantuire si a poporului, nadajduind la
mila lui Dumnezeu, voi face si aceasta. Si a poruncit sa atate focul si cand s-au
aprins lemnele si se inalta para focului, a zis catre stalpnicul: Vino si sa intram
in foc, precum insuti ai judecat. Iar el, inspaimantandu-se de foc, nu voia sa se
pogoare. Dar patriarhul, dezbracand omoforul sau, l-a aruncat pe el in foc,
rugandu-se lui Dumnezeu si zicand: Doamne, Iisuse Hristoase, Care pentru noi
in pantecele Nascatoarei de Dumnezeu Te-ai intrupat, arata-ne noua adevarul. Si
trei ceasuri a fost omoforul in foc si nu s-a vatamat nicicum, ci intreg a ramas. Si,
vazand aceasta acel eretic, a blestemat pe Sever si eresul lui si, venindu-si intru
cunostinta, s-a unit cu soborniceasca Biserica. Si din mainile dumnezeiescului
Efrem a primit preacuratele Taine si a proslavit pe Dumnezeu. Intru acest fel este
biruinta Bisericii noastre; ca intareste cuvantul prin minuni si nu invata numai cu
cuvinte desarte, incurcate si goale. Dumnezeului nostru, slava! Amin.
9.
LUNA FEBRUARIE IN 9 ZILE:
Pomenirea Sfantului Mucenic Nichifor (+260)
Sfantul Nichifor era din Antiohia cea mare a Siriei si era, atunci, in cetate si un
preot, anume, Saprichie. Amandoi atat de mare prietesug si dragoste aveau intre
ei, incat multi ii socoteau pe ei ca sunt frati de o mama. Si, vietuind ei multa vreme
intr-o iubire si prietenie ca aceasta, au starnit invidia vrajmasilor si semanand intre
dansii neghina si ura, atata vrajba si cearta a fost intre ei, incat si pe drumuri de se
vedeau, se ocoleau unul pe altul. Iar, dupa multa vreme, in vrajba si in ura fiind
ei, trecand mania cea dintai, Nichifor a vazut ca gresise fata de prietenul si preotul
sau. Il cuprinse parerea de rau si, marturisindu-si vina, a rugat pe prieteni ca,
mergand la preotul Saprichie, sa-l roage pe el, sa ierte pe cel ce se pocaieste si sa
fie pace. Dar acesta, inca manios fiind, alunga cu vorbe aspre pe cei ce mijloceau.
Si, iarasi, Nichifor a trimis pe alti prieteni, cu rugaminte de impacare. Iar preotul
nici nu vrea sa-i asculte. Ci, invartosindu-si inima, a ramas neplecat, uitand
cuvintele Domnului, Care a zis: "Iertati si veti fi iertati" {Luca 6, 37). Si iarasi:
"Daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are
ceva impotriva ta, lasa-ti acolo darul tau, inaintea altarului si mergi intai si
impacate cu fralele tau" (Matei 5,23,24). De asemenea: "De nu iertati voi, nici
Tatal vostru cel din ceruri nu va ierta voua greselile voastre" (Marcu 11,26).

Deci, vazand Nichifor ca Saprichie preotul n-a primit pe mijlocitorii sai, a mers
el insusi la el si, cazand la picioarele lui, ii zicea: "Iarta-ma parinte, pentru
Domnul, iarta-ma". Iar Saprichie nici sa caute la dansul nu voia, el care dator era
ca pe fratele sau si mai inainte de rugaminte, sa-l ierte, ca unul ce era crestin si
preot. Si s-a dus de la dansul Nichifor, rusinat si necastigand iertare.
In acea vreme, s-a pornit in Antiohia, fara de veste, gonire mare asupra
crestinilor, ca era pe vremea imparatiei lui Valerian si a lui Galeriu. Si a fost prins
si Saprichie si l-au dus inaintea dregatorului si l-au intrebat acesta: "Cum iti este
numele tau ?" Iar el a raspuns: "Saprichie ma cheama". Zis-a dregatorul: "De ce
neam esti ?" Raspuns-a Saprichie:"Crestin sunt." Grait-a dregatorul: "Oare esti
cleric ?" Raspuns-a Saprichie: "Preot sunt". Zis-a dregatorul: "Imparatii nostri,
stapanii tarilor acestora si ai hotarelor Romei, Valerian si Galeriu, au poruncit ca
cei ce se numesc a fi crestini, sa aduca jertfa zeilor, celor fara de moarte. Iar daca
cineva defaimand, va lepada porunca imparateasca, sa stie unul ca acela ca, dupa
multe chinuri, osandit va fi la cea mai grea moarte." Iar Saprichie, stand inaintea
dregatorului, a zis: "Noi crestinii, stapane, pe Hristos il avem Dumnezeu, ca Acela
Unul este imparatul-Dumnezeu, Ziditorul cerului si al pamantului, al marii si al
celor ce sunt intr-insa, iar toti dumnezeii paganilor sunt draci, sortiti sa piara de
pe fata pamantului, fiind facuti de maini omenesti si neputand sa ajute nimanui".
Si a poruncit atunci dregatorul sa fie dat la chinuri, fara de mila. Si, mult fiind
chinuit, Saprichie, toate le-a rabdat cu barbatie. Si, vazandu-l pe el neplecat,
dregatorul a dat asupra lui porunca de moarte, zicand: "Saprichie preotul, cel ce a
defaimat imparatestile porunci, nevrand sa aduca jertfa zeilor fara de moarte, cu
sabia poruncim sa i se taie capul".
Si, auzind fericitul Nichifor, ca Saprichie este in drum spre taiere si spre cereasca
cununa, i-a iesit, alergand, in cale, si s-a aruncat la picioarele lui, zicand:
"Mucenice al lui Hristos, iarta-ma, ca ti-am gresit tie." Iar acela nu i-a raspuns,
fiind inima lui cuprinsa de draceasca rautate. Si Sfantul Nichifor, de mai multe ori
i-a iesit in cale, acelasi lucru rugandu-se. Iar Saprichie, de ura orbindu-se,
impietrit la inima petrecea, nevrand nicidecum sa-l ierte pe el, si nici un cuvant na zis catre fratele ce se ruga de el, cat si calaii se mirau de impietrirea lui. Si sosind
la locul unde avea sa fie taiat Saprichie, iarasi a zis catre dansul Sfantul Nichifor:
"Rogu-ma tie, mucenice al lui Hristos, iarta-ma de ce ti-am gresit tie, ca un om."
Acestea si altele asemenea, graind Nichifor, impietritul la inima Saprichie nu l-a
ascultat, ci si-a inchis urechile inimii sale, ca o aspida surda. Pentru aceea,
Dumnezeu, de vreme ce Saprichie n-a luat aminte la cuvintele Lui din Evanghelie:
"Iertati si veti fi iertati" (Luca 6, 37), a luat darul Sau de la Saprichie si indata
acela a cazut de la Dumnezeu si s-a lipsit de cununa cea impletita lui.
Deci, cand i-au zis lui slujitorii, pleaca-ti genunchii ca sa ti se taie capul,
Saprichie a zis catre dansii: "Pentru ce voiti sa ma taiati ?" Zis-au lui aceia: "Pentru
ca n-ai voit sa aduci jertfa zeilor si ai defaimat porunca imparatilor, pentru un om
ce se zice Hristos". Iar ticalosul Saprichie, a zis catre dansii: "Sa nu ma ucideti,

ca voi face ceea ce poruncesc imparatii." Asa l-a orbit ura, ca de la darul lui
Dumnezeu s-a departat.
Deci, auzind Nichifor aceste ticaloase cuvinte ale lui Saprichie, s-a rugat de el
cu lacrimi, zicand: "Sa nu faci aceasta, o, frate iubite, sa nu o faci, sa nu te lepezi
de Domnul nostru Iisus Hristos, nu pierde cununa cea cereasca. Iata, langa usa sta
stapanul Hristos, nu pierde rasplata pentru care atat te-ai ostenit". Iar Saprichie,
nicidecum nu voi a sa-l asculte, ci se sarguia spre pierzania cea vesnica, lepadand
viata cea nesfarsita. Si, cazand astfel Saprichie cu totul din sfanta credinta si de la
Hristos, adevaratul Dumnezeu, a inceput, Sfantul Nichifor a strigat cu mare glas
catre slujitori: "Eu sunt crestin, eu cred in Domnul nostru Iisus Hristos; deci, in
locul lui Saprichie, pe mine taiati-ma." Si n-au cutezat slujitorii sa-l ucida fara
porunca dregatorului. Deci, alergand unul si instiintandu-l, acesta a poruncit ca pe
Saprichie sa lase liber, iar pe Nichifor sa-l taie cu sabia. Si asa a fost taiat pentru
Hristos capul Sfantului Nichifor, in locul lui Saprichie, in noua zile, ale lui
februarie, luand cununa biruintei din dreapta Lui si stand inaintea Lui, in ceata
Sfintilor Mucenici, celor ce cinstesc pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, pe unul
din Treime Dumnezeu, Caruia se cuvine Cinstea si inchinaciunea, slava si
stapanirea in veci. Amin.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre faptul, ca nu se cuvine a cere de la
toti aceeasi nevointa, ci dupa viata dusa mai inainte si dupa puterea trupului.
Era un calugar ce vietuia in Schit, aproape de biserica si, care fusese om mare
in palatele imparatesti si avea si o sluga, venita dupa el, de-i slujea lui. Iar preotul
bisericii, vazand smerenia lui, se minuna, cum dintr-o odihna mare ca aceea, intru
atata saracie s-a smerit pe sine. Si din cele ce se aduceau la biserica ii trimitea si
lui. Deci, a petrecut douazeci si cinci de ani in Schit si s-a facut inainte-vazator si
vestit. Iar, auzind de dansul, un calugar din cei mai mari, egiptean, a venit ca sa-l
vada pe el, neasteptand sa vada la el vreo usurare trupeasca. Si, intrand, i s-a
inchinat lui si, facand rugaciune, s-a asezat. Deci, egipteanul vazandu-l pe el ca
poarta haine moi si ca avea asternut si o piele sub dansul si putin capatai si
picioarele curate si in papuci, acestea vazandu-le, s-a smintit, pentru ca la acel loc
nu era acest fel de petrecere, ci, dimpotriva, aspra vietuire. Si, mai inainte
vazatorul staret, cunoscand ca egipteanul s-a smintit, a zis ucenicul sau: "Sa ne
faci noua masa pentru parintele, astazi, fierband putine verdeturi". Si, la vreme,
au mancat. Tot asa, staretul mai avea si putin vin, pentru a sa neputinta, din care
au baut. Iar, dupa ce s-a inserat, au cantat cei doisprezece psalmi si s-au culcat.
Si, iarasi, mai inainte de Utrenie sculandu-se, s-au rugat pana la ziua. Si dimineata
facandu-se, egipteanul a zis: "Roaga-te pentru mine" si, facandu-i metanie, a iesit,
fara nici un folos. Iar dupa ce s-a departat putin, vrand sa-i fie de folos, staretul,
trimitand, l-a chemat pe el. Si, daca a venit, iarasi l-a primit pe el cu bucurie. Si la intrebat pe el staretul, zicand: "Din ce loc esti parinte ?" Iar el a zis: "Din Egipt".
"Si din care cetate ?" Raspunzand, a zis: "Eu nu sunt din cetate". Si i-a zis: "Dar

ce lucru ai avut in sat ?" Iar el a zis: "Padurar, de pazit padurea, am fost." Grait-a
staretul: "Unde dormeai si ce fel de asternut aveai ?" A raspuns: "Am dormit pe
pamant, iar asternut nu am avut". Si i-a zis lui: "Oare, avut-ai ceva avere in sat,
sau ceva vin baut-ai ?" Raspuns-a iarasi: "Au doara in buruieni puteam gasi bucate
sau vin ?" "Apoi, cum traiai ?" ii zise. Si a raspuns acesta: "Mancam paine uscata
sau, de aflam, putina pastrama si beam apa". Si, raspunzand, staretul a zis: "Mare
osteneala. Dar oare aveau baie in satul acela ca sa te speli ?" Iar acela a zis: "Ba
nu, numai in parau, cand voiam, ma spalam". Si dupa ce toate cele pentru dansul
le-a intrebat staretul, vrand sa-i fie lui de folos, a inceput a-i spune lui viata sa,
zicand: "Iata eu, nevrednicul, precum ma vezi, sunt din cetatea cea mare a Romei
si intaiul sfetnic al imparatului am fost". Si egipteanul auzind, inceputul acesta al
cuvintelor, s-a umilit si asculta cele ce se graiau catre dansul. Iar acela povestea
mai departe: "Am lasat lumea si bogatia si slava imparateasca si am venit in
pustiul acesta. Inca, am avut palate mari si multe averi si n-am bagat seama de
dansele, ci mi-am ales aceasta chiliuta saraca. Si aveam pat de aur si asternuturi
de mare pret. Iar in locul acelora, mi-a dat mie Domnul patul si pielea aceasta.
Aveam atunci, iarasi, haine scumpe, iar, in locul acelora, acum port aceasta haina
proasta. Tot asa si la masa mea, multe feluri de bucate se mancau si vin scump se
bea. Iar in locul tuturor acelora, aceste proaste verdeturi le mananc si acest mic
pahar de vin il beau. Inca aveam multe slugi, care-mi slujeau mie, iar, acum, in
locul acelora, a indemnat Dumnezeu pe batraul acesta, de-mi slujeste mie. Si in
loc de baie, cu putina apa imi stropesc picioarele mele, iar papucii ii port pentru
neputinta mea. Iar in loc de cantari armonioase din alaute, imi cant cei doisprezece
psalmi. Asemenea, si noaptea ma ostenesc, pentru pacatele pe care le-am facut,
slujind putin lui Dumnezeu. Deci, ma rog tie, parinte, sa nu te miri de neputinta
mea".
Si, suspinand de cele ce a auzit, egipteanul a zis: "O, amar mie, ca eu din
stramtoare si din necazul vietii mele celei dintai, acum am venit la odihna; ca cele
ce n-am avut atunci, acum le am. Iar tu, din cea multa odihna, ai venit la necaz si
din cea mai mare slava si bogatie, intru smerenie si saracie ai venit". Si, mult folos
primind, a plecat si s-a facut lui prieten si venea la dansul pentru folos. Ca staretul
era barbat cu dreapta socoteala si plin de buna mireasma a Sfantului Duh.

Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Ioan Gura de Aur.


Doua razboaie sunt: unul este cand dezbraci pe cel sarac, iar altul este cand nu
imbraci pe cel sarac, macar ca ai bogatie si aceasta este adevarata talharie. Deci,
sa-ti scrii in mintea ta, totdeauna, a doua venire a Domnului si taina aceea
infricosatoare, cand Judecatorul cel infricosator pe scaun va sta si cartile se vor
deschide, faptele cele ascunse, desfranarile, furtisagurile, jefuirile, lacomiile,
defaimarile, clevetirile, certurile, razboaiele, necinstirile, se vor arata. Pe acestea
toate sa le gandesti, iar pe langa acestea, ia aminte si la focul cel nestins, care
clocoteste, apoi, si la intunecimile de diavoli, stand imprejurul scaunului, precum

si la cercetarea neamului omenesc, dand raspuns fiecare dupa faptele ce a facut.


Gandeste-te, asemenea, si la despartirea pacatosilor de cei drepli, cand dintr-o
data, toate ale pacatosilor vor lua sfarsit. Apoi, priveste cu blandetea, dreptatea,
intelepciunea, milostenia si linistea, rabdarea cea in primejdii si celelalte fapte
bune, pe cei ce le au, ii vor duce in Cereasca Imparatie.
Iar radacina tuturor bunatatilor este postul, precum si calea tuturor rautatilor este
imbuibarea. Ca nu se cade a grai de rau pe cel drept, pentru ca cei ce clevetesc si
urasc pe robii lui Duninezeu, lui Hristos gresesc. Pentru ca suflelul, cel ce vrea sa
placa oamenilor si slava lor o doreste, nu va vedea Imparatia lui Dumnezeu, macar
de ar face toate bunatalile.
In trei chipuri se poate lipi de Dumnezeu, orice suflet cuvantator: ori prin
credinta cea fierbinte, ori prin frica lui Dumnezeu, ori prin invatatura si certarea
de la Domnul. Iar, smerenia este varf, fiindca rabda cu bucurie clevetirile cele
mincinoase si cuvintele cele napraznice. Ca cel ce este smerit cu adevarat, asuprit
fiind, nu se tulbura, nici nu zice ceva, jelandu-se, ca a fost asuprit. Ci, primeste
asupra sa clevetirea ca un adevar si nu se mai ingrijeste, certandu-se cu oamenii,
care l-au clevetit, ci iertaciune iti cere. Ba inca, unii si nume de defaimare si-au
facut, macar ca nu erau vrednici de defaimare.
Stiut lucru este ca intr-altfel se tamaduieste desfranatul, intr-alt chip ucigasul,
intr-altul, fermecatorul si intr-altul lacomul. Intr-alt chip se tamaduiesc hotii, intralt fel betivii. Pentru aceasta, de mult mestesug are trebuinta cel ce carmuieste oile
cele cuvantatoare, ca sa stie a lega la rani doctoriile cele potrivite si de folos.
Dumnezeului nostru, slava!
10.
LUNA FEBRUARIE IN 10 ZILE:
pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Haralambie (+202)
Sfantul Mucenic Haralambie a trait in vremea imparatiei lui Sever (193211) si s-a facut vestit cu puterea credintei sale si cu ravna in propovaduirea lui
Hristos. Si era acest episcop in Magnezia, din Asia, iar mai-marele cetatii era
Luchian dregatorul. Deci, acesta, nesuferind cuvintele si zelul propovaduirii
batranului episcop, a poruncit ostasilor sa fie prins si, dus fiind la judecata inaintea
lui Luchian, Sfantul a marturisit cu stralucire si fara frica, pe Hristos; drept aceea,
dregatorul a poruncit sa fie dezbracat de hainele sale si, dupa ce i-au jupuit tot
trupul, cu unghii de fier, i-au taiat fasii de piele de pe trup. Iar Sfantul Haralambie,
rau ranit, a zis: "Multumesc voua, fratilor, ca, strujind trupul meu cel vechi si
batran, m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor
pentru Hristos".
Si, vazand cei de fata rabdarea Mucenicului in atatea chinuri si neincetatele
lui rugaciuni pentru toti, multi din ei, barbati si femei, s-au lepadat de idoli si au
crezut in Hristos; iar dregatorul, cercetandu-i si chinuindu-i, fara mila pe acestia,
a poruncit sa li se taie capetele. Se zice ca insasi fata imparatului, Galina, auzind
de taria de suflet cu care Sfantul Haralambie a rabdat cele mai grele chinuri, a
crezut in Hristos si s-a botezat.

Deci, istovit de atatea cumplite chinuri pe care a trebuit sa le indure, a fost


osandit la moarte, prin sabie. Si Sfantul Haralambie s-a mutat la Domnul, dandusi sufletul in temnita, asteptand sa i se taie capul, si s-a numarat cu Sfintii.

Intru aceasta zi, cuvant despre ava Macarie, care a vazut pe dracul cu
tigve.
Ava Macarie petrecea singur in pustia cea mare si era o manastire, mai jos,
intr-o alta pustie, avand monahi multi. Deci, staretul, sezand langa cale, a vazut
oarecand pe diavolul, mergand in chip de om, purtand o haina mitoasa si de fiecare
fir de lana spanzurand cate o tigva omeneasca. Si i-a zis lui batranul: "Unde mergi,
raule?" Iar acela i-a raspuns: "Merg ca sa tulbur pe frati". Si l-a intrebat pe el
batranul: "Si ce sunt tigvele acestea, pe care le porti?" Raspuns-a diavolul:
"Gustari duc fratilor". Zis-a batranul: "In toate acestea sunt de-ale mancarii?" Iar
el a raspuns: "Asa, pentru ca, de nu-i va fi placuta cuiva una, ii dau alta, si pe toate
de-a randul, ca macar sa-si ia fiecare cate una". Aceasta zicand, s-a dus mai
departe. Iar batranul a ramas, pazind calea, pana se va intoarce. Si, vazandu-l pe
el intorcandu-se, i-a zis lui: "Ai umblat bine?" Iar el a raspuns: "Rau, chiar si undemi era bine mie". Zis-a batranul: "Pentru ce?" Raspuns-a acela: "Pentru ca toti
monahii mi s-au facut mie rai si potrivnici si nimeni nu m-a primit pe mine". Zisa batranul: "Dar nici unul dintre dansii nu ti-e prieten?" Raspuns-a diavolul:
"Numai pe un monah am, care ma asculta si, cand vin la dansul, se invarteste ca
vartelnita inaintea mea". Intrebatu-l-a batranul: "Care-i numele monahului
aceluia?" Zis-a diavolul: "Teopempt". Si, zicand aceasta, s-a dus.
Si, sculandu-se, ava Macarie s-a dus intru cea mai de jos pustie, la
manastirea aceea si, auzind, fratii i-au iesit cu ramuri intru intampinarea lui si
fiecare dintr-insii isi gatea chilia sa, socotind ca la dansul va sa salasuiasca
batranul. Iar el a intrebat: "Cine este Teopempt?" Si, vazandu-l pe el, a intrat la
dansul in chilie, iar el l-a primit pe parintele, bucurandu-se. Si cand au inceput a
vorbi in taina, i-a zis lui batranul: "Cum petreci, frate?" Raspuns-a acela: "Bine,
cu rugaciunile tale". Zis-a batranul: "Nu te supara pe tine vreun gand rau?"
Raspuns-a fratele: "Acum imi este bine", ca se rusina sa-si marturiseasca
gandurile sale cele pacatoase. Atunci i-a zis batranul: "Iata, de atatia ani petrec
postind si nevoindu-ma si toti ma cinstesc pe mine, ci inca si la acesti ani batrani,
ma supara necuratul duh al desfranarii". La aceasta a zis Teopempt: "Cu adevarat,
parinte, eu sunt foarte starnit de duhul desfranarii". Deci, batranul cauta si celelalte
ganduri pierzatoare de suflet, pana ce fratele pe toate i le-a spus lui. Dupa aceasta,
Cuviosul a intrebat pe fratele: "Cum postesti?" Raspuns-a: "Pana la al noualea
ceas". Grait-a Sfantul: "Sa postesti pana seara si sa flamanzesti si sa inveti pe de
rost din Evanghelie si din carti sfinte, ca sa te indeletnicesti totdeauna cu gandirea
la Dumnezeu. Si de-ti va veni tie gand rau, sa nu-l primesti pe el si niciodata sa
nu te pogori cu mintea jos, la cele rele, ci, totdeauna, sa iei aminte sus, la cele

bune, si-ti va ajuta tie Dumnezeu". Asa, intarind pe acel frate, batranul s-a dus la
pustia sa.
Si cand strajuia calea, a vazut iarasi pe acel diavol, mergand si i-a zis lui:
"Unde mergi?" Raspuns-a diavolul: "Ma dus sa tulbur pe frati". Si aceasta zicand,
a trecut mai departe. Iar cand, iarasi, s-a intors, i-a zis lui Sfantul: "Cum sunt
fratii?" Raspuns-a diavolul: "Toti mi s-au facut rai si acela pe care il aveam mai
inainte prieten si care ma asculta, si acela nu stiu de catre cine s-a razvratit
impotriva mea si nicidecum nu ma mai asculta. Ci, mai amar decat toti, mi s-a
facut si m-am jurat, ca sa nu mai merg acolo, decat dupa o lunga vreme". Aceasta
zicand, s-a dus, iar Sfantul s-a intors la chilia sa. Si asa a mantuit pe fratele
Teopempt, dand pe fata mestesugul cel rau al diavolului.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric despre plangere.


Un staret, oarecand, petrecea in lunca, aproape de fericitul Antonie, de
cealalta parte a raului. Si odata s-a dus la Egipt pentru o trebuinta a sa, luand pe
ucenicul sau, impreuna cu sine. Si, ducandu-se in cetatea ce se cheama Kunt, a
ramas acolo o staptamana. Si a vazut barbati si femei in toate diminetile, iesind la
morminte si plangandu-si mortii, pana la al treilea ceas din zi (ora 9), ca asa era
obiceiul acolo. Deci, a zis staretul catre ucenicul sau: "Vezi, fiule, ce fac acesti
oameni? Cum se scoala atat de dimineata si merg la morminte de plang, cu atata
tanguire, pe mortii lor? Sa ma crezi ca, de nu vom face si noi asa, in pierzare vom
merge." Iar dupa ce s-au intors la chilia lor, indata si-au zidit ei, departe unul de
altul, morminte pentru ei, si, in toate zilele sedeau de dimineata, plangandu-si
sufletul, ca pe un mort. Iar de ar fi adormit, cumva, putin, dimineata, ucenicul il
striga pe el staretul, zicand: "Frate, scoala, ca acum egiptenii plang la mormintele
lor." Iar fratele, de-a pururea, zicea: "Parinte, impietrit imi este sufletul meu si nu
pot sa plang". Iar staretul ii raspundea lui: "Sileste-te fiule, si osandeste-te, ca-ti
zic tie, daca Dumnezeu va rani odata inima spre plangere, apoi nu mai iese de la
dansa durerea, ci ramane intru durere pana la moarte. Si oriunde ar merge unul ca
acesta, cu dansul impreuna este, inlauntru, plangerea si durerea. Ca orice lucru ar
lucra, ori ar manca, ori ar bea, ori ar dormi, de-a pururea isi are sufletul lucrul sau,
adica plangerea."
Intru-una din zile, a vazut staretul pe fratele saturandu-se de bucate, ca
venisera niste oaspteti la dansul si i-a zis lui in taina: "Frate, au nu stii ca plangerea
este ca o faclie ce lumineaza? Si de nu o vei pazi pe ea bine, apoi se va stinge si
intunecata va fi. Asa si plangerea se stinge de bucatele cele multe si fuge din
pricina somnului celui mult. Asemenea si clevetirea o stinge pe ea si vorba cea
multa o pierde, iar odihna cea trupeasca o strica pe ea cu totul. Deci, se cade celui
ce iubeste pe Hristos, din toate lucrurile sa faca o parte si pentru Hristos."
Zis-a lui fratele: "Cum este cuvantul acesta, parinte?" Iar staretul i-a
raspuns: "Cand vei avea paine buna sa o cruti, pentru cei bolnavi, iar tu sa mananci
paine cu tarate, pentru Hristos. De vei bea vin, sa torni intr-insul putin otet si sa

zici: Pentru Hristos, Cel ce a primit otet. De vei manca orice fel de poame, sa nu
te saturi, ci sa lasi putin, zicand: Aceasta-i partea lui Hristos. De-ti vei avea
capataiul moale, sa-l lasi deoparte si piatra sa-ti pui, sub cap, pentru Hristos. Deti va fi tie frig, cand dormi, sa rabzi, zicand: "Unii nu dorm deloc. Daca te-ar vorbi
de rau cineva pe tine, sa taci, pentru Hristos, zicand intru tine: Si pe El, pentru
mine, L-au vorbit de rau. De-ti vei fierbe tie zeama, apoi sa o lasi nefiarta putin,
ca sa nu-ti fie dulce la mancare si sa zici: Altii, vrednici fiind, nici paine nu
mananca, cu atat mai mult, eu, nevrednicul, cum sa mananc zeama buna, vrednic
fiind a manca cenusa si tarana. Si, in toata mancarea ta, tu totdeauna putina cenusa
sa amesteci. Iar la lucru, cu osteneala si cu smerenie sa petreci, cugetand
totdeauna, cum au vietuit Sfintii. Iar cand va veni sfarsitul si ne va afla pe noi
intru smerenie si grija, atunci vom afla odihna. De-ti va zice tie gandul tau ca, in
zi de praznic, bucate mai bune sa faci, sa nu-l asculti pe el, ca nu trebuie sa
praznuiesti paganeste, ca bucatele monahului sunt plansul si lacrimile.
De vei auzi ca te uraste pe tine cineva si te cleveteste, sa-i trimiti lui si sai dai un mic dar, dupa puterea ta, incat, cu indrazneala sa poti zice in ziua
Judecatii: Iarta-ne noua, Stapane, greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor
nostri. De ar veni la tine cineva si il vei vedea pe el de departe, stai la rugaciune
si zi: Doamne, Iisuse Hristoase, izbaveste-ne pe noi de clevetiri si cu pace sa
slobozesti pe fratele acesta din acest loc. De te vei lenevi a te scula noaptea la
Utrenie, apoi sa nu dai mancare trupului tau, ca scris este: Cel ce nu lucraza, sa
nu manance, afara de boala si de osteneala mare. Dar si de la cel bolnav si ostenit,
cere Dumnezeu rugaciuni duhovnicesti, ca acelea si fara trup se pot aduce lui
Dumnezeu. De ai clevetit pe fratele tau si te mustra cugetul, mergi de te inchina
lui pana la pamant si zi: Iarta-ma, parinte, ma rog ca te-am clevetit, pentru ca
moartea sufletului este clevetirea. De-ti va aduce tie vreun frate, din dragoste, un
dar, si-l stii ca este mai sarac decat tine, sa-i dai mai mult decat darul acela, zicand:
Iarta-ma, pentru Domnul, frate, ca sunt mai sarac decat tine, insa Dumnezeu sa-ti
rasplateasca cu buna plata. de vei cerceta vietile Sfintilor Parinti, atunci sa incepi
si tu, chemand numele Domnului, ca sa te intareasca pe tine. Si de esti bun, atunci
sa suferi ostenelile pe care le-ai inceput, dand slava lui Dumnezeu, iar de nu le
savarsesti, atunci sa-ti ocarasti neputinta si sa-ti cunosti netrebnicia si sa-ti
smeresti gandul tau, ca un ticalos si lenes. Si neincetat sa-ti mustri sufletul tau
totdeauna, ca atatea a inceput si nu le-a sfarsit. Iar de ai facut pacate trupesti, sa
nu mai gandesti cum le-ai facut pe ele, ca se spurca sufletul tau, ci, mai vartos,
roaga pe Hristos, zicand: Doamne, Tu le stii pe ele si Tu de vei voi, le vei curati
pe ele, caci eu nu cutez nici a gandi la ele, Iar de cunosti ca te cerceteaza
Dumnezeu pe tine, atunci sa nu ti se inalte inima ta, ci, mai mult, sa zici: Pentru
neputinta si slabiciunea mea, Dumnezeu face mila cu mine, ca sa rabd si sa nu ma
slabesc. Ca de nu, apoi va lua Dumnezeu ajutorul Sau de la tine si vei pieri.
Daca razboiul desfranarii iti aprinde inima, sa cercetezi de unde este
inceputul acestei lupte launtrice si sa te indreptezi; fie ca va fi din multa mancare
sau bautura sau somn sau din mandria pe care o ai in tine, ca ai fi mai bun decat

multi altii si slujesti lui Dumnezeu sau de ai ostenit pe cineva ca a gresit, pentru
ca afara de aceste pricini, nu se incepe razboiul desfranarii intru oameni si de-ti
vei infrana pantecele si nu vei osandi pe nimeni de greseala si de nu vei avea in
tine ganduri ca, adica, bine vietuiesti si ca placut este lucrul tau lui Dumnezeu, de
te vei pazi de acestea, se va duce la tine razboiul desfranarii. De vei da cuiva vreun
ban cu dragoste, iar, mai pe urma, te vei mahni in gandul tau, zicand ca mult i-ai
dat lui, tu sa nu asculti gandurile tale, ca dracesti sunt. Si, pe cat poti, in saracie si
in lipsa sa petreci, ca mai vartos sa ai trebuinta sa fii de toti ajutat. Dumnezeului
nostru slava!
11.
LUNA FEBRUARIE IN 11 ZILE:
pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei
(+316).
Acesta a trait pe vremea imparatului Licinius (308-321) si era din Sevastia
Capadochiei. Puternic in credinta, fara prihana in viata sa si plin de fapte bune
fiind el, oamenii binecredinciosi ai cetatii s-au sarguit si l-au pus episcop si
conducea bine turma lui Hristos, cu intelepciune si cu bunatate si cu darul
tamaduirii, pe care il primise de la Dumnezeu.
Deci, Sfantul Vlasie, precum faceau pe atunci, multi sfinti, ca nu se dadeau la
osandire fara voia lui Dumnezeu, petrecea ascuns in una din pesterile unui munte,
numit Argheos, si imblanzise fiarele slabatice, de le prindea cu mainile. Si aici, in
post si in linistea cea desavarsita, inalta necontenit rugaciuni catre Dumnezeu.
Si, fiind descoperit de niste vanatori, a fost parat la dregatorul cetatii, Agricola,
care a poruncit ca sa fie prinsi toti crestinii ascunsi si sa-i aduca la el. Si,
marturisind Sfantul pe Hristos, inaintea dregatorului, a fost batut cumplit cu
toiege, intins pe stalp si strujit. Si, fiind aruncat in temnita, a gasit acolo sapte
femei crestine si doi copii, care, vazandu-l plin peste tot de sange, cu si mai multa
ravna slaveau pe Hristos. Deci, vazand taria lor in credinta, ca marturiseau pe
Hristos, Dumnezeu adevarat, desi indurau chinuri grele, dregatorul a poruncit sa
li se taie capetele si femeilor si copiilor si Sfantului episcop Vlasie. Si asa au
primit toti, de la Hristos, cununa muceniciei.

Intru aceasta zi, cuvant despre un om, ce dezgropa mortii si care, s-a mantuit,
apoi, prin pocainta.
Spunea Ioan, egumenul de la manastirea Gigant, care este in Ierusalim: A venit
la mine un oarecare tanar, zicand: Pentru Dumnezeu, primeste-ma pe mine, ca
vreau sa ma pocaiesc. Si aceasta o spunea cu multe lacrimi, iar eu, vazandu-l pe
el foarte umilit, i-am grait lui: Cum ai ajuns la atata smerenie? Spune-mi mie,
fiule, pricina; si Dumnezeu iti va ajuta tie. Iar acesta a zis: Cu adevarat, parinte,
sunt foarte pacatos. Iar eu am zis: Multe sunt, fiule, si in multe feluri, pacatele si,
asemenea, multe sunt si in multe chipuri, ajutorarile. Dar, de voiesti sa afli
vindecare, spune-mi mie, cu adevarat, marturisirea ta, ca si eu sa-ti dau tie

tamaduirea cea potrivita. Si, ca sa nu-ti spun tie mai multe numai aceasta sa stii,
ca, precum la bolile cele trupesti, multe feluri de tamaduiri sunt asa si la patimile
sufletului, multe sunt vindecarile. Iar el, suspinand mult, cu lacrimi se batea in
piept, topindu-se de supararea inimii, si nu putea sa graiasca nimic. Deci,
vazandu-l pe el intru asemenea umilinta i-am zis: Fiule, asculta-ma pe mine si-mi
spune ce ai facut, ca poate Dumnezeul nostru iti va da tie, prin mine, tamaduire,
ca El, prin multa Lui iubire de oameni, toate le-a facut pentru a noastra mantuire.
Cu vamesii, impreuna a locuit, si de la desfranati nu si-a intors fata, pe talhar l-a
primit si prieten pacatosilor s-a facut. Apoi, pe tine, acela ce te intorci la pocainta,
oare nu te va primi in bratele Sale? Ca nu vrea moartea pacatosului, ci ii asteapta
intoarcerea, ca sa fie viu.
Atunci, cuprins fiind de mare amaraciune, a inceput a-mi spune mie: Eu, parinte
sfinte, de toate pacatele sunt plin, nevrednic fiind in fata cerului si pamantului.
Ca, fiind eu in cetatea mea, am auzit ca a murit o fecioara, fiica a mai marelui
cetatii si a ingropat-o in haine de mult pret, in afara de cetate. Iar eu, auzind
aceasta, din obiceiul cel rau, m-am dus noaptea la mormant si, intrand intr-insul,
am inceput a o dezbraca pe ea. Si am dezbracat-o de toate, nici camasa ce de in
lasandu-i. Si voiam acum sa ies din groapa. Iar ea, ridicandu-se m-a apucat cu
stanga de mana mea cea dreapta si mi-a zis mie: Omule, dar in asa hal ti-a placut
tie a ma dezgoli pe mine? Dar nu te-ai temut de Dumnezeu? Nu te-ai infricosat de
dreapta judecata ce va sa fie si de rasplatirea cea dupa fapte? Nu ti-e rusine de
firea cea de obste? Si, crestin fiind tu, asa ai voit ca sa stau inaintea lui Hristos?
Au nu esti nascut din femeie? Au n-o ocarasti astfel si pe maica ta impreuna cu
tine? Si ce raspuns, ticalosule om, vei da, pentru mine, lui Dumnezeu, in ziua
judecatii, caci, cat am fost vie, om strain n-a vazut goliciunea mea, iar tu, moarta
si dupa ingropare fiind eu, m-ai dezbracat si tot trupul meu gol l-ai vazut? Om
nenorocit ce esti! Cu ce fel de inima si cu ce fel de maini vei primi Sfantul si de
viata facatorul Trup si cinstitul Sange al lui Hristos, Domnul?
Iar eu, daca am vazut si am auzit acestea, de spaima mare am fost cuprins, si
tremurand, abia i-am grait eu: Slobozeste-ma, ca dupa aceasta nu voi mai face asa.
Iar ea mi-a zis mie: Cu adevarat, nu va fi asa, ca ai intrat aici cum ai voit, dar nu
vei iesi de aici, asa cum ai voi, ci mormantul acesta, de obste, ne va fi noua. Si sa
nu socotesti ca degraba vei muri, ci in multe zile, muncindu-te, iti vei da sufletul
tau. Iar eu m-am rugat ei cu lacrimi si cu suspinuri amare ca sa ma slobozeasca si
m-am jurat ei, pe Atottiitorul Dumnezeu, ca nu voi mai face unele ca acestea,
lucruri fara de lege si, rugandu-ma, multe lacrimi am varsat. Deci, raspunzand,
mi-a zis mie: De voiesti sa scapi de primejdia aceasta si sa fii viu, sa-mi dai
fagaduinta ca, daca te voi slobozi, nu numai de aceste ticaloase pacate te vei
curata, ci si de lume inca te vei lepada si te vei face calugar si, pocaindu-te de cele
ce ai gresit, vei sluji lui Hristos. Iar eu m-am jurat, zicand: Asa ma jur, pe
Dumnezeu, Cel ce-mi va lua sufletul meu, ca din ceasul acesta nu ma voi duce la
casa mea, ci, de aici, ma voi duce la manastire. Atunci, mi-a zis mie fecioara:

Imbraca-ma pe mine, precum m-ai aflat. Si, imbracand-o eu, iarasi, culcandu-se,
a adormit.
Deci, eu acestea auzindu-le de la acel tanar si invatandu-l pe el cele despre
pocainta, l-am tuns pe el si l-am imbracat in chipul cel calugaresc. Si l-am incuiat
pe el intr-o pestera si, mult laudand pe Domnul Dumnezeu, se nevoia pentru
sufletul sau. Si, a luat adeverire si incredintare de la Dumnezeu, ca i s-au iertat
pacatele. Si, inbolnavindu-se, s-a mutat la Dumnezeu, intru viata vesnica.
Dumnezeului nostru, slava! Amin.
12.
LUNA FEBRUARIE IN 12 ZILE:
pomenirea celui intre Sfinti Parintelui nostru Meletie, arhiepiscopul
Antiohiei celei Mari (+381).
Acesta a fost de neam din Armenia si se tragea din parinti crestini, fiind
desavarsit in bunatate si foarte iubitor de invatatura. Pentru credinta lui curata si
intelepciunea sa, pentru dragostea lui infocata ce avea catre Dumnezeu si catre
aproapele, pentru blandetea si evlavia sa, silit a fost sa fie hirotonit episcop in
Sevastia Armeniei. Nu dupa multa vreme, insa, a fost mutat ca episcop in Veria,
din Siria.
A vietuit din vremea lui Constantiu (350-361) imparatul, fiul marelui
Constantin, pana la vremea lui Teodosie cel Mare (379-395), in timpul luptelor
celor mari ale Bisericii, impotriva uneltirilor ariene, in tot rasaritul crestin. Dar cu
deosebire, Biserica din Antiohia era intr-o stare de plans. De la surghiunul
Sfantului Eustatie (331), Antiohia nu avusese parte decat de episcopi arieni. Si
acum, prin mutarea lui Eudoxie, tot arian si el, de la Antiohia la Constantinopol,
arhiepiscopia Antiohiei ramasese fara pastor.
Pentru faima ce-si facuse, toti s-au invoit si au ales pe Sfantul Meletie. Si
a fost inscaunat cu mare cinste, bucurandu-se de multa dragoste in poporul
dreptcredincios. Lupta lui pentru intarirea credintei ortodoxe, impotriva arienilor,
a aprins insa mania acestora impotriva Sfantului si, uneltind pe langa imparatul
Constantiu, au izbutit, la numai o luna de la inscaunare, sa surghiuneasca pe
episcop in Armenia, alegand, pe un arian, arhiepiscop, in locul lui.
Venind la imparatie Iulian Apostatul si episcopii ortodocsi intorcandu-se
la locurile lor, a venit si Meletic la scaunul sau din Antiohia. El a gasit turma sa
dezbinata, multi ortodocsi nevoind sa-l mai recunoasca pe pastor. Pe deasupra, tot
acum, imparatul Iulian a inceput lupta contra crestinilor, pentru reinvierea
paganismului. Si Meletie a fost surghiunit a doua oara.
Venind la imparatie dreptcredinciosul imparat Iovian (363-364), Sfantul
Meletie s-a intors si a adunat un sinod cu episcopii sai, hotarand drumul pe care
sa-l urmeze Biserica. Murind, dupa numai opt luni de domnie, Iovian, i-a urmat
Valens, imparat arian, care, cautand sa-l atraga pe Sfantul Meletie de partea sa si
neizbutind, l-a surghiunit a treia oara. Dar cand a fost sa-l scoata din cetate,
Sfantul, in marea sa bunatate, a trebuit sa apere pe cei care-l surghiuneau, de
mania poporului infuriat, care-si iubea peste masura pastorul.

Nu s-a intors decat in anul 378, sub domnia imparatului ortodox Gratian
(375-383), cand, Sfantul s-a straduit sa intareasca dreapta oranduire ortodoxa,
osandind, intr-un sinod din anul 379, toate invataturile gresite ale vremii sale. In
zilele dreptcredinciosului imparat Teodosie cel Mare, Sfantul Meletie a luat parte,
incununandu-si viata, si la cel de al doilea Sinod ecumenic, tinut in anul 381, la
Constantinopol, conducand cu multa intelepciune lucrarile acestui Sinod.
Spre jalea tuturor care-l cunoscusera si pretuiau inalta lui intelepciune, el
s-a mutat la Domnul, la adanci batraneti, in Constantinopol, chiar in timpul
lucrarilor Sinodului, si a fost numarat cu Sfintii, pentru intreitele lui surghiuniri si
pentru luptele si suferintele lui in slujba dreptei credinte. Pe acest fericit,
dumnezeiescul Gura de Aur si Grigorie al Nyssei, l-au cinstit cu cuvinte de lauda.
Murind in pamant strain, la Constantinopol, sfintele lui moaste au fost aduse la
Antiohia si asezate in Biserica Sfantului Vavila.

Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul,


cu intrebari si raspunsuri.
Intrebare: Cum este hulit Dumnezeu; si ce cere Cela ce are toata cinstea
si stapanirea si este datator a toata sfintenia?
Raspuns: Zice, Dumnezeu, prin Proorocul: "Vai de cel prin care Numele
Meu este hulit intre neamuri"! Deci, ingrozirea aceasta se potriveste la cei ce
necinstesc chipul lui Dumnezeu. Dupa chipul Lui, Dumnezeu ne-a facut pe noi si
dupa asemanare; si dator este tot crestinul sa se pazeasca pe sine si sa se fereasca
si sa cinsteasca intru sine chipul lui Dumnezeu si sa-l sfinteasca prin lucrurile cele
bune, ca sa poata zice: "Sfinteasca-se intru mine numele Tau, Doamne". Sa
straluceasca lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada lucrurile voastre cele
bune si sa slaveasca pe Tatal vostru, Cel din ceruri. Vedeti cum este slavit
Dumnezeu, prin lucrurile cele bune? Si, precum prin lucrurile cele bune este
slavit, asa prin faptele cele rele este hulit si este necinstit. Ca cei necredinciosi si
neamurile, vazand pe crestini, ca si ei petrec ca paganii si ca cei necredinciosi, in
chefuri si in betii, nu zic numai ca cei credinciosi, crestinii, calca Legea si
poruncile lui Hristos, ci inca si hulesc, spunand ca, precum le-a dat si poruncit lor
Hristos, asa si pazesc, ca si cand ei nu pot sa calce cuvantul si porunca Dascalului
lor, ca si cand asa socotesc ca este invatatura si taina lui Hristos. Si asa este hulit
numele lui Dumnezeu prin noi. Si de aceea se implineste si la noi cuvantul cel
scris: "Vai, de acela prin care este hulit numele Meu intre neamuri"! Insa noi, fratii
mei, lasand acestea celor ce le iubesc, prin lucrurile cele bune sa sfintim Numele
lui Dumnezeu, Caruia se cuvine toata slava in vecii vecilor.
Intrebare: Ce inseamna ceea ce zice Apostolul: "Prin calcarea Legii,
necinstesc oamenii pe Dumnezeu?"
Raspuns: Precum, daca cel ce primeste scrisorile imparatului le citeste si
le va primi cu toata osardia si frica si sarguinta si le va cinsti si le va saruta si
degraba va face cele poruncite, acestea, la imparatul, cu cinste se socotesc, iar,

daca va lepada si va defaima scrisorile si pe aducatorul de scrisori il va ocara si il


va necinsti, la imparatul se urca ocara, asa si cei ce calca si defaima scrisorile
marelui Imparat, adica preacurata Evanghelia Lui, prin calcarea ei, pe Hristos, Cel
ce a poruncit-o, Il necinstesc. Asa si la iudei se cuvine a socoti. Ca, dupa ce au
primit ei Scripturile cele cu degetul lui Dumnezeu scrise, pe aducatorii de scrisori,
i-au ocarat si i-au batut si cu pietre i-au improscat si i-au omorat si, asa, au calcat
Legea lui Dumnezeu, ceea ce zice: "Pe cel drept si pe cel nevinovat nu il vei
ucide". Iar, pe Incepatorul vietii, cel sfant si drept, L-au ocarat si L-au palmuit si
au scuipat pe fata Lui cea sfanta si preacurata si infricosata, de care se cutremura
cerul si pamantul si marea si toate cele ce sunt intr-insele. Pentru aceea si zicea,
catre dansii, Mantuitorul: "Eu cinstesc pe Tatal si voi nu Ma cinstiti pe Mine"
(Ioan 8, 49), iar, mai pe urma, L-au si ucis. Ati auzit, deci, fiilor, cum prin calcarea
Legii, este necinstit Dumnezeu? Asadar si cei ce se numesc crestini si fara de
pazire vietuiesc, prin calcarea Evangheliei, il necinstesc pe Dumnezeu, cele
potrivnice Tainei Stapanului lucrand si poruncile Mantuitorului nostru Iisus
Hristos, barfeli socotindu-le, si de la adevar intorcandu-si auzul si catre basme
abatandu-se si luand aminte. Dupa cum si Apostolul mai inainte a propovaduit:
"Ca va veni o vreme, cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa" (II Timotei
4,3). Si, iata, cuvantul s-a implinit.
Ca cine primeste acum dumnezeiestile Scripturi? Cine ia aminte la
poruncile lui Hristos? Cine este intelept si va pazi acestea? Cine va dovedi ca nu
suntem calcatori de Lege? Multi sunt intelepti, dupa trup. Multi, de bun neam.
Multi, stiutori si carturari, legiuitori si imparati, dregatori si bogati, saraci si robi,
slobozi si dascali, monahi, feciorelnici si casatoriti. Cine, dintre acestia toti poate
sa dovedeasca sau sa arate ca se cade crestinului a trai dupa poftele firii
pamantesti? Ca faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: desfranarea,
destrabalarea, vrajitoria, cearta, invidia, dezbinarile, betiile, uciderile, sau cele
asemenea. Cine va dovedi ca acestea sunt ale crestinilor? Care Evanghelie? Care
carte a Apostolilor? Care Prooroc? Ca, iata, de la marginile lumii, pana la
marginile ei, dumnezeiasca Scriptura se citeste in biserici si nicaieri nu sta scris
ca se cade crestinilor sa faca acestea. Ci, cel ce s-a ratacit in calea sa si s-a abatut,
este calcator de Lege, iar prin calcarea Legii, Il necinsteste pe Dumnezeu.
Iata, ati auzit cum se necinsteste Dumnezeu. Deci, inceteaza crestine, a
calca Legea si a necinsti pe Dumnezeu. Inceteaza sa traiesti dupa obiceiurile
paganilor, pentru ca, dupa ce te vei duce dincolo, sa nu afli stramtorare si necinste.
Voiesti sa auzi cum a poruncit Stapanul sa umble si sa salte crestinul? Asculta:
"Fericiti cei ce plang, fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza". Acesta este intaiul
praznic al crestinilor. Si iarasi: "Nevoiti-va a intra pe calea ce stramta". Si iarasi:
"Amin zic voua, ca veti plange si va veti tangui, iara lumea se va bucura, iar voi
va veti intrista". Si iarasi zice: "Sa nu va inaltati, ca acestea toate neamurile
paganilor le fac, deci sa nu va asemanati lor". Voiesti sa auzi si faptele si saltarile
Proorocului David? Iata ce zice: "Plangand si inchinandu-ma, umblam si am
acoperit cu post sufletul meu si cu sac m-am imbracat si s-au facut mie lacrimile

mele, paine, ziua si noaptea. Si cenusa ca paine am mancat. Si bautura mea cu


plangere am amestecat". Si iarasi zice: "Spala-voi in toate noptile patul meu si
asternutul meu cu lacrimile mele il voi uda". Si iarasi: "Ochii mei totdeauna catre
Domnul". Si iarasi: "De la toata calea cea rea am oprit picioarele mele". Ai auzit
cum a dantuit David? Asadar si tu, crestine, dantuieste. Voiesti sa auzi si
praznicele si odihna si desfatarea fericitului Pavel? Veniti sa auzim, fratilor, cum
ne indeamna pe noi si ne roaga, zicand: "Urmatori mie faceti-va, fratilor", caci pe
multi aud zicand: Eu pe Apostol il ascult si, cum a invatat el, asa fac. Vezi ce zici,
sa nu minti. Ca, de vei grai adevarul, fericit vei fi si in veacul de acum si in cel ce
va sa fie. Insa, eu ma tem, ca nu cumva sa te afli mincinos, ca s-a imputinat
adevarul de la fiii oamenilor si toti s-au abatut.
Urmeaza pe Pavel, crestine, cela ce zici ca, toate cate spune Apostolul, le
primesti si le faci. Ca cei care sunt urmatori lui Pavel, se vor pleca lui, precum
zice cuvantatorul de Dumnezeu, Ioan: "Noi de la Dumnezeu suntem. Cela ce
cunoaste pe Dumnezeu ne asculta pe noi. Care nu este de la Dumnezeu, nu ne
asculta pe noi". Veniti dar, urmatorii lui Pavel si urmatorii lui Hristos, sa auzim
ce striga Pavel ca, iata ne indeamna, zicand: "Urmatori Mie faceti-va, fratilor,
precum si eu lui Hristos". Spune, fericite Pavele, in ce chip poate cineva sa se faca
urmator tie? Pune, aici, de fata, invatatura ta. Caci toti cunoastem ca tu fericit esti
si imparatzesti cu Hristos, in vecii cei nesfarsiti. Spune-ne noua, cum te-ai nevoit
si te-ai invrednicit slavei aceleia? Spune-ne noua, ca si noi sa urmam tie, ca sa ne
invrednicim impreuna cu tine, vesnicelor bunatati. De ai dantuit, sa dantuim si
noi, de ai plans, sa plangem si noi, de ai postit, sa postim si noi. Pe toate ale
credintei, cate ai lucrat, spune-ne, si le vom face. Spune-ne noua, Pavele, cum se
cade sa petreaca crestinii. Raspunde Pavel si zice: "Marturisesc intru Domnul sa
nu mai umblati voi, precum celelalte neamuri umbla, in desertaciunea mintilor,
intunecati cu mintea fiind, instrainati de slava lui Dumnezeu. Lepadand minciuna,
graiti adevarul. Soarele sa nu apuna in mania voastra, nici sa nu dati loc diavolului.
Cela ce fura, sa nu mai fure. Tot cuvantul putred sa nu iasa din gura voastra".
Auziti pe Pavel strigand: "Tot cuvantul putred sa nu iasa din gura voastra,
ci numai cuvantul cel bun, spre zidire". Toata amaraciunea si mania si iutimea si
strigarea si defaimarea sa se ridice de la voi, impreuna cu toata rautatea. Spune,
Pavele si cele mai mari. Faceti-va, zice Pavel, ca niste fii iubiti ai lui Dumnezeu.
Auziti si cutremurati-va, cei ce voiti a fi crestini si departati-va de la cele
paganesti. Faceti-va urmatori ai lui Dumnezeu. Iarasi, Pavel spune cu tarie: "Iar
desfranarea si toata necuratia sau lacomia nici sa se numeasca intre voi. Nu va
imbatati de vin, intru care este desfranarea. Urmatori mie faceti-va. Vedeti sa nu
rasplatiti cu rau cuiva, pentru rau. Dojeniti pe cei fara de randuiala. Mangaiati pe
cei deznadajduiti. Sprijiniti pe cei slabi. Fiti indelung rabdatori catre toti. Urmatori
mie faceti-va. Totdeauna va bucurati, neincetat va rugati. Sa lepadam paganatatea
si poftele cele lumesti. Urmatori mie faceti-va, fratilor. Iubirea de straini sa nu o
uitati. Cu iubire de frati unii pe altii iubiti-va, cu nadejdea bucurandu-va, intru
necazuri rabdand, intru rugaciune zabovind". Urmatori mie faceti-va, adica

urmatori fericitului Pavel. Ca impreuna cu Hristos sa imparatiti in vecii


nemarginiti.
Unde sunt cei ce zic, toate cate le zice Pavel, le facem. Si cine este mai
fericit decat tine, daca vei grai adevarul? Insa, vezi, sa nu te afli manios, zicand si
nu facand. Ca, iata, iarasi te indeamna pe tine Pavel: "Urmatori mie faceti-va".
Intru tot lucrul alcatuiti-va pe voi ca niste slujitori ai lui Dumnezeu; intru rabdare
multa, intru necazuri, intru nevoi, intru stramtorari, in batai, in temnite, in
osteneala, in privegheri, in posturi, in bunatate, intru Duhul Sfant, in dragoste
nefatarnica, in cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu. Urmatori mie facetiva, fratilor. Cine este atat de viteaz, ca lui Pavel sa-i urmeze si sa se faca vas de
alegere? Deci, de voiesti, crestine, sa urmezi lui Petru si lui Pavel si lui Ioan,
pazeste cuvintele lor. Pazeste invatatura lor, urmeaza nevointa lor. Sa nu iubesti
lumea, nici cele din lume. Sa nu ramai numai la veacul acesta. Sa nu dormi mult.
Nici numai in cele de desfatare sa te indeletnicesti. Urmeaza lui Pavel. Ca iarasi
voi zice: Invata-te crestine, cum se veselea Pavel, cum se desfata, cum serba si
praznuia el in lumea aceasta. Si urmeaza-l, nu numai cu cuvantul, ci si cu fapta.
Spune, Sfinte Pavele, povesteste-ne noua cum te-ai desfatat si cum te-ai
veselit in lumea aceasta. Raspunde Pavel: "Desfatarea mea aceasta este: Trei ani,
noaptea si ziua, nu am incetat cu lacrimi, sfatuind pe fiecare. Acesta este praznicul
meu. Intru osteneli, mai mult, in batai, in temnita, pe moarte de multe ori, de la
iudei, de cinci ori cate patruzeci de lovituri, fara una am luat, de trei ori cu toiege
am fost batut, o data cu pietre am fost improscat, de trei ori corabia cu mine s-a
spart, o noapte si o zi intru adanc am petrecut, in calatorii de multe ori, in
primejdie de rauri, si de la neamuri si de la talhari, cu primejdie in pustie si in
mare, in osteneala si in truda, in privegheri, de multe ori, in frig si in golatate".
Acestea sunt desfatarile lui Pavel. Urmatori mie faceti-va, fratilor, precum si eu
lui Hristos. Argintul sau aurul sau imbracamintea nimanui nu am poftit. Toate am
aratat voua. Urmatori mie faceti-va. Ca eu, nu numai a fi legat, ci si a muri, pentru
numele Domnului Iisus, sunt gata. Catre tinta gonesc, la darul chemarii celei de
sus a lui Dumnezeu. Asa alerg, nu ca si cum as bate vazduhul, ci imi trudesc trupul
meu si il robesc. Ca tot cela ce se nevoieste, de toate se infraneaza. Asa alergati
fratilor, ca sa ajungeti. Urmati Sfintilor si asa alergati, ca impreuna cu dansii sa
va incununati si impreuna sa imparatiti.
Deci, inceteaza crestine, cu lucrurile cele paganesti si elinesti, ca nu prin
calcarea Legii sa necinstesti pe Dumnezeu, ca sa nu-ti ingramadesti asupra-ti
urgie, in ziua urgiei si a dreptei judecati a lui Dumnezeu, cand va judeca
Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, dupa bunavestirea mea. Cand, si ingerii,
cu cutremur, vor sta inainte. Unde nu numai pentru fapte, ci si pentru gand si
cuvant desert vom fi osanditi. Sa gandim fratilor, ca omul este ca iarba, zilele lui,
ca floarea campului, asa va inflori. O clipa de vreme si toate vor inceta. Pentru ce,
in desert, te tulburi, o, omule? O noapte si se va vesteji carnea ta si picioarele tale
vor inceta sa mearga, ochii tai se vor topi si limba ta se va linisti si glasul tau va
lipsi si suspinul tau se va inmulti si lacrimile tale vor curge si nimeni nu va putea

sa-ti ajute. Si toti lasandu-te, se va duce fiecare intru ale sale, si nimeni nu va putea
sa-ti ajute. Si toti lasandu-te, se va duce fiecare intru ale sale, si nimeni nu va sta
langa tine. Iar ingerul cel nemilostiv, departe stand, va astepta porunca Stapanului,
ca, rapind ticalosul tau suflet, sa-l duca in locul cel gatit lui, ca sa secere ceea ce
a semanat, unde lucreaza si prisoseste plangerea si tanguirea si suspinul, necazul
si stramtorarea, scrasnirea dintilor si durerea.
Acolo se vor topi ochii betivilor. Acolo vor plange si cu dintii vor scrasni
desfranatii si preadesfranatii, furii, vrajitorii, otravitorii, fermecatorii,
descantatorii, toti cei care pe calea cea larga au umblat. Si, vai lor, ca acolo nu-i
loc de desfatare pentru ei, dupa cum zice Domnul: "Vai, celor ce radeti acum, ca
veti plange". Aratat este ca acolo nu este cu putinta, fratilor, ca uneori crestin sa
fii, iar alteori pagan sa te faca cineva. Ca, venind, Domnul a surpat toate cele ale
diavolului si, din mainile lui, izbavindu-ne pe noi, zice: Eu sunt pastorul cel bun,
veniti dupa Mine toti. Eu sunt viata, Eu sunt lumina lumii, veniti toti catre Mine.
Lepadati-va de satana, aruncati de la voi invataturile lui, dezbracati-va de omul ce
vechi si de toate faptele lui si intru cel nou imbracati-va. Cele vechi au trecut, iata,
toate s-au facut noi. Veniti catre Mine toti. Legea prin Moise s-a dat, Darul si
Adevarul prin Mine, Iisus Hristos s-a facut. Cati dupa Legea veche va indreptati,
ati cazut din dar. Veniti catre Mine toti, ca pe cel ce vine la Mine, nu il voi scoate
afara.
O, nemasurata bunatate a lui Dumnezeu, care pe toti ii cheama, caci El
voieste ca toti sa se mantuiasca. Slava iubirii lui de oameni! Sa nu ne mai
indreptam numai dupa Lege. Ca Hristos ne-a rascumparat pe noi din blestemul
Legii. Lui se cuvine slava in veci. Amin.
Intrebare: Care pacat este mai greu, afara de pacatul ereziei?
Raspuns: Precum, dintre toate faptele bune, mai inalta este iubirea, asa si,
decat toate pacatele, mai greu este a ura pe fratele tau. Ca cela ce uraste pe fratele
sau este ucigas de oameni, dupa cum a zis Apostolul. Cel ce uraste pe fratele sau,
pe Iisus, Insusi Dumnezeu, Il uraste. Cela ce uraste pe fratele sau, intru intuneric
este si intru intuneric umbla si nu stie unde merge, ca intunericul i-a orbit ochii
lui. Vezi de cate rele este pricinuitoare ura? Iar iubirea acopera multime de pacate.
Invidia cu anevoie de vindecat este. Pacat de moarte savarseste tot cel fara de
cainta. Insa stricatorii de parte barbateasca, vrajitorii, otravitorii, remecatorii, cei
ce opresc plata lucratorilor si cei ce urasc pe frati, in focul cel mai cumplit al
ucigasului s-au osandit. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii
vecilor! Amin.
13.
LUNA MARTIE N 13 ZILE:
aducerea moastelor, celui dintre Sfinti, Parintele nostru Nichifor, patriarhul
Constantinopolului.
Acest mare arhiereu, Sfantul Nichifor, patriarhul Constantinopolului, a fost
izgonit din scaunul sau, in insula Proconis, pentru cinstirea icoanelor, de rau
credinciosul imparat Leon Armeanul. Si, vietuind el in surghium, in lipsuri si in
stramtori, vreme de cincisprezece ani, Sfantul aparator al dreptei credinte a

raposat cu pace, in anul 828, si a fost ingropat in biserica Sfantului Teodor, din
acea insula, biserica de dansul zidita.
Si au trecut ani multi si au pierit multi rau credinciosi imparati: Leon
Armeanul, Mihail cel Gangav si fiul sau, Teofil. Iar dupa moartea imparatului
Teofil, binecredincioasa Teodora imparateasa si fiul ei Mihail cel foarte tanar, au
luat sceptrul imparatiei grecesti si au lepadat ratacirea imparatilor dinainte, care
luptasera impotriva Sfintelor icoane. Asemenea, au pierit de pe pamantul celor vii
si multi rau-credinciosi patriarhi. Iar acum era pe scaunul patriarhicesc din
Constantinopol, arhiereu, dupa pravila, Sfantul Metodie patriarhul: si s-a intors o
data cu el, si cinstirea Sfintelor icoane.
Deci, dupa ce s-a sarbatorit, cu multa stralucire, biruinta dreptei credinte
in Duminica Ortodoxiei, la anul 842, Sfanta Teodora imparateasa si fiul ei Mihail,
primind sfatul Sfantului Metodie patriarhul, au hotarat sa aduca in cetatea de
scaun si moastele Sfantului patriarh Nichifor, din locul lor de izgonire, spre
impacarea poporului credincios, dupa surghiunul nedrept, in care s-a stins cinstitul
Marturisitor al dreptei credinte.
Drept aceea, nezabovind, fericitul Metodie a luat cu sine mare sobor de
arhierei, de clerici si de monahi si multime de popor si, mergand in insula
Proconis, au aflat moastele Sfantului Nichifor. Si le-au asezat cu cinste si evlavie
in racla noua, de mare pret si, purtandu-le in alai sarbatoresc, le-au adus pana la
Constantinopol. Si au iesit, in intampinarea sfintelor moaste insusi imparatul cu
maica sa si mult popor, cu lumanari, cu cadiri si cu cantari, s-au inchinat lor cu
smerenie si negraita bucurie.
Au luat, apoi, sfanta racla si au dus-o, mai intai, in marea biserica a Sfintei
Sofii, de unde Sfantul Nichifor fusese izgonit. Si, a fost dat ca, in ziua in care
fusese izgonit, adica la 13 martie, in aceeasi zi, dupa 33 de ani, sa se si intoarca.
Iar, a doua zi, dupa aceasta prea frumoasa intampinare, a fost dusa racla cu sfintele
moaste, din Sfanta Sofia, in biserica Sfintilor Apostoli a fost asezata, acolo, ca un
dar de mare pret, la loc de cinste, randuindu-se in aceasta zi de praznuire in
Sinaxarul cel de peste an, intru pomenirea Sfantului Nichifor Marturisitorul, si
intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Celui slavit impreuna cu Tatal si cu
Duhul Sfant in veci. Amin.

Intru aceast zi, cuvant despre un preot, care slujea cu ingerii.


Spunea un oarecare staret, ca a fost un preot sfant si curat, iar, cand slujea
Liturghia, vedea ingeri de-a dreapta si de-a stanga sa. Dar, el deprinsese slujba
Liturghiei de la eretici, pentru ca era neinvatat si neiscusit la dumnezeiestile Taine
si la cuvinte. Deci, cand slujea Liturghia, in neiscusinta si nerautate zicea si ceea
ce era gresit si nu stia aceasta. Iar, dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, a venit
la dansul un oarecare diacon, care stia dumnezeiestile Scripturi. Deci, s-a

intamplat preotului acestuia, fiind diaconul de fata, de a facut Sfanta Liturghie. Si


a zis diaconul catre preot: "Acestea pe care le zici, nu sunt ale credintei celei
drepte, ci eretice sunt, adica ale potrivnicului lui Hristos." Insa preotul
nadajduindu-se ca vedea pe Sfintii ingeri cand slujea, nu lua aminte la cele zise
de diacon. Iar diaconul nu-l slabea pe el, zicandu-i: "Parinte, te ratacesti, pentru
ca Biserica ortodoxa a lui Dumnezeu nu primeste pe cei ce zic cuvintele acestea."
Deci, dupa ca a vazut preotul ca in acest chip este ocarat si mustrat de
diacon, pe cand slujea chiar Liturghia, si a vazut, dupa obicei, pe Sfintii ingeri in
preajma sa, atunci i-a intrebat pe ei, zicand: "De vreme ce diaconul acesta ma
ocaraste pe mine, ce trebuie sa fac?" Si i-au zis ingerii: "Sa te lasi, ca bine te
sfatuieste." Iar preotul a zis: "Dar voi, de ce nu mi-ati spus mie?" Zis-au lui ingerii:
"Dumnezeu a randuit ca oamenii, pe oameni sa-i indrepteze."

Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Simeon, facatorul de minuni, cel


din muntele minunat.
Iata, taina va spun voua, acum. Stiu pe un om in neamul acesta, care a luat
vestire ca putini sunt aceia, care isi dau sufletele lor in mainile ingerilor, la moarte.
Pentru ca s-au inmultit faradelegile si nedreptatile, ratacindu-se dragostea, si
dracii s-au facut primitorii sufletelor. Pentru aceasta, le fac lor vami fara de mila,
si despartirea lor de trup cu amara judecata se face. Si zice ca, de la Duhul Sfant
este, dintru o mie de suflete, abia un suflet, in vremile de acum, sa se afle in
mainile ingerilor, la vremea iesirii lor din trup.
Deci, pe unul ca acela, drept fiind si neintinat, cu sarguinta il primesc
ingerii, intru cantari, fericindu-l, si-l apara de puterea vrajmasului, dupa cum scrie,
si se inalta el mai presus de suirea vamilor acestuia. Iar sufletul cel pacatos este
oprit sa se suie la cele mai presus ale vazduhului, ca ii cere diavolul raspuns si
face judecata cu cei ce-l duc, pentru pacatele lui, fiindca vinovat este si nu are el
semn de fapte bune, ca sa treaca si sa scape. Ca de acesta, ca de un judecator, ce
sade, intru inaltime, graieste si dumnezeiescul Apostol Pavel, numindu-l domn si
stapanitor al vazduhului, care lucreaza in fiii cei nesupusi. Iar pe noi sa ne
izbaveasca Dumnezeu de aceasta, Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si
in vecii vecilor! Amin.
14.
LUNA MARTIE IN 14 ZILE:
pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Benedict (+543).
Cuviosul Benedict, care in limba noastra se talmaceste "Binecuvantat", era
din pamantul Italiei, din cetatea ce se chema Nursia, nu departe de Roma cea
veche, unde se nascuse, din parinti dreptcredinciosi si cu buna stare (480). Si era
pe vremea cand la Roma murise cel din urma imparat al romanilor (476), iar in
Italia stapanea o capetenie din popoarele navalitoare, Odoacru. Si avea Sfantul
Benedict si o sora ce se chema Scolastica, pomenita si ea in Sinaxarul sfintilor.

Setos de cunostinte, Sfantul Benedict, dupa invatatura din cetatea sa, a fost
trimis de parintii sai la scolile mai inalte de la Roma. Inspaimantat de viata plina
de patimi a tinerilor din vremea lui, care invatau carte, a parasit lumea si pe parintii
sai si s-a retras intr-o pestera, la Subiaco, unindu-se pe sine cu Dumnezeu, prin
fapta buna, rugaciune si nevointa. Si, petrecand acolo, l-a vazut pe el un monah,
anume Roman, de la o manastire apropiata, si l-a indrumat, facandu-l monah si,
la zile randuite, ii pogora de sus, painea, cu o funie cu clopotel, pana in dreptul
pesterii in care vietuia viteazul pustnic. Deci asa, petrecand vreme de trei ani,
Cuviosul Benedict n-a cunoscut pe nimeni, afara de fericitul Roman. Dar
Dumnezeu a purtat de grija, ca lumina cea mare a slujitorului Sau sa nu stea la
intuneric, ci sa fie pusa in sfesnic si sa lumineze toata lumea.
A fost descoperit, mai intai, de un preot din apropiere, printr-un vis, in ziua
Invierii Domnului. L-au mai aflat apoi si niste pastori, care l-au facut cunoscut,
ca pe un om al lui Dumnezeu. Si au inceput sa vina la dansul multime de tineri,
printre care, tinerii ucenici Maur si Placid. Ei ii aduceau cele de trebuinta pentru
trup, el le da cele duhovnicesti. Impreuna cu ei, Sfantul Benedict a infiintat
douasprezece manastiri, cu cate doisprezece calugari, in fiecare manastire. Si s-a
imbogatit Sfantul cu puteri de la Dumnezeu, cu darurile facerii de minuni, de
tamaduiri si da inainte vedere.
Dar si duhul cel rau a ridicat ura si vorbire de rau impotriva omului lui
Dumnezeu, mai intai, prin preotul Florentin. Cu darul lui Dumnezeu cel de
mantuire, Sfantul a biruit insa pe duhul cel ispititor. Altadata, cuprins fiind de
cumplite ispite trupesti si, fiind acolo, aproape, urzici si spini, Sfantul s-a
dezbracat si s-a aruncat intre ele si, tavalindu-se multa vreme si sangerandu-si tot
trupul si rabdand cu vitejie durerile, s-a izbavit, pentru totdeauna de acest gand;
si, de aici inainte, invaluindu-se inima lui de darul Duhului Sfant, a dat si mai
bogat rod de invatatura. Tot o ispita de la cel rau a fost si paharul cu bautura
otravita, ce i s-a dat si care s-a sfaramat prin semnul Sfintei Cruci, pe cand Sfantul
Benedict era egumen intr-o manastire straina, la Vicovaro.
In urma aceslor semne, el s-a mutat, de la Subiaco, in Campania italiana,
si s-a asezat la Monte Casino, cu ucenicii sai (529). Din ruinele templului lui
Apolo, ce se gaseau acolo, Sfantul a zidit o manastire si doua paraclise. Dar, in
singuratatea de la Monte Casino, Sfantul a scris Randuiala sa, pentru viata de
manastire, care a fost ca un testament ce vadeste trairea lui duhovniceasca si
iscusinta sa, in oranduirea vietii de obste. Pentru Sfantul Benedict, manastirea este
o scoala, unde se invata a sluji pe Dumnezeu in tacere, singuratate, smerenie si
ascultare, in munca si rugaciune, cu dreapta socotire impartite. Drept aceea,
pravila lui a ajuns randuiala care, mai tarziu, a fost primita si urmata, un timp, de
toti calugarii din partile Apusului. Traind dupa legile ei, nenumarati ucenici ai
Sfantului Benedict au lucrat, de-a lungul istoriei, cu osardire, la luminarea
popoarelor din Apus, iar ucenicii sai, calugarii benedictini, traiesc dupa randuiala
lui si astazi.

Despre alte ale lui preaslavite faceri de bine ne graieste, pe larg, istoria lui,
din care aflam ca a facut multe feluri de minuni: morti inviind, de cele viitoare
proorocind, pe oameni luminand si ajutand. Iar sfarsitul lui asa a fost: cu sase zile
inainte de cinstita lui adormire, a poruncit sa i se sape groapa si, indata, s-a
imbolnavit, cu fierbinteala mare, care ii ardea trupul. Iar cand a fost a sasea zi, a
cerut ucenicilor sai sa-l ridice si sa-l duca in biserica. Apoi, ducandu-l acolo, s-a
impartasit cu Sfintele Taine. Si, stand in mijlocul ucenicilor sai, tinut si rezemat,
si-a ridicat mainile la cer si, asa, cautand in sus si rugandu-se, si-a dat sfantul sau
suflet.
Era in varsta de 63 de ani si petrecuse paisprezece ani la Monte Casino,
cand fericitul Benedict, care este socotit Patriarhul calugarilor din tot Apusul s-a
mutat la Domnul. Dumnezeului nostru, slava !

Intru aceasta zi, povestire din viata Preacuviosului Parintelui nostru


Benedict, de la Grigorie Dialogul.
Intr-o zi, s-a dus Cuviosul la tarina, impreuna cu fratii, iar, un lucrator de
pamant, tinand in bratele sale trupul fiului sau care, atunci, cu putin mai inainte,
murise, a venit la manastire, plangand si pe luminatul parinte Benedict cautandul. Si, instiintandu-se ca este la tarina, impreuna cu fratii, si lucreaza si are sa
zaboveasca, a lasat trupul inaintea portii manastirii si a alergat la Cuviosul, in
ceasul acesta lasase lucrul si venea spre manastire cu fratii. Vazandu-l pe el, tatal
copilului a strigat cu lacrimi catre Cuviosul si a zis: "Da-mi pe fiul meu, da-mi pe
fiul meu". Iar Cuviosul, inspaimantandu-se de aceste cuvinte, s-a oprit si a zis
catre dansul: "Au doara, omule, am luat eu pe fiul tau ?" Zis-a acela: "A murit fiul
meu, cinstile parinte: ci, vino de-l invie pe el". Acestea auzindu-le, acel facator de
minuni parinte, tare intristandu-se, a zis: "Asemenea lucruri nu sunt in puterile
nostre, ci ale Sfintilor Apostoli. De ce voiti sa ne ingreunati cu sarcini, pe care nu
le putem ridica ?" Iar talal celui mort staruia si-l ruga, adeverind si jundu-se: "Nu
ma voi duce, daca nu vei invia pe fiul meu".
A intrebat, deci Cuviosul, zicand: "Unde este trupul copilului ?" "La-poarta
manastirii, cinstile parinte", a raspuns tatal. Atunci, venind acolo Sfantul, cu fratii,
si-au plecat genunchii la rugaciune, Cuviosul plecandu-si cinstitul cap peste trupul
copilului. Apoi, s-a sculat si si-a ridicat mainile catre cer si a zis: "Doamne
Dumnezeule, nu cauta la pacatele mele, ci la credinta omului acestuia, care se
roaga si cere sa i se invieze fiul lui, si intoarce in trupul acesta sufletul pe care Lai luat". Inca nu se sfarsise rugaciunea si a intrat sufletul in trup si s-a cutremurat
tot trupul copilului si, tremurand, pipaia cu mana. Si toti cei de fata acolo, vazand
o lucrare ca aceasta, facuta de Sfantul, s-au minunat, iar Sfantul apucandu-l de
mana, l-a dat viu tatalui sau.
Aceasta minune nu era in stapinirea lui, ci s-a rugat si a cerut ca sa o poata
face. Dar, sunt niste lucruri pe care cateodata le cer Sfintii de la Dumnezeu, si nu
le iau. Cine este intru aceasta viata mai sus decat Pavel ? Dar si acesta, pentru

neputinta trupului sau, de trei ori l-a rugat pe Domnul si nu l-a auzit, iar ceea ce
dorea, nu a putut dobandi. Si despre Sfantul Benedict vreau sa va povestesc, ca a
voit un lucru si nu l-a putut savarsi. Avea fericitul o sora, Scolastica numita, care,
prin bunavoirea Atotputemicului Dumnezeu, din tinerete, ducea viata sfanta.
Deci, aceasta, o data pe an, obisnuia a veni la fericitul sau frate. Iar Cuviosul, cu
ucenicii sai, se pogorau acolo, aproape, afara de poarta manastirii, la o casa, ce o
facuse anume pentru aceasta, si vorbeau. Deci, mergand intr-o zi, dupa obicei, in
casa aceea, au petrecut toata ziua in sfintitele cuvinte si in povestirile Scripturilor,
celor de Dumnezeu insuflate. Iar, dupa ce s-a facut seara si a innoptat, au stat si
au mancat. Si, mancand si vorbind din Sfintele Scripturi, au intarziat si a trecut
cea mai mare parte a noptii. Deci, acea preasfintita si cinstita fecioara si sora dupa
trup a Sfantului a cerut, zicand: "Te rog, pe tine, fratele meu, sa nu lasam noaptea
aceasta, si sa o petrecem ajungand la ziua, vorbind despre cereasca bucurie si
despre viata vesnica". Iar fericitul, i-a raspuns ei: "Ce zici, sora ? Afara din chilia
mea nu pot sa raman".
Si era o vreme asa de buna si senin, incat nu se vedea nici un nor. Iar acea
Preasfanta fecioara, vazand ca fratele sau nu s-a plecat la rugamintea ei, si-a
impreunat degetele manilor si si-a pus mainile sale pe masa si, plecandu-si capul
pe maini, ruga pe Atotputernicul Dumnezeu. Si, indata ce si-a ridicat capul de pe
masa, s-au facut atatea fulgere si tunete si atata ploaie s-a pogorat, incat nici fratele
sau, nici insotitorii lui, nu se puteau duce la manastire si nici macar sa iasa in
pragul usii. Iar aceasta s-a facut pentru rugaciunea surorii Sfantului si pentru
lacrimile ce le-a varsat, rezemandu-si capul pe masa. Iar Sfantul, vazand ca a se
duce la manastire, dupa cum voia si zicea, era cu neputinta, pentru involburarea
cea mare a fulgerelor si a tunetelor si pentru potopul ploii aceleia, s-a intristat si a
zis catre sora sa: "Sa te ierte pe tine, sora, Atotputernicul Dumnezeu, pentru ceea
ce ai facut". Iar ea, raspunzand, a zis: "Eu te-am rugat si nu m-ai ascultat. Am
rugat pe Dumnezeu si m-a ascullat pe mine. Acum iesi, de poti, si, lasandu-ma,
du-te la manastire". Deci, ramanand Sfantul, fara voia sa, au petrecut toata noaptea
aceea priveghind, intru cuvintele vietii vesnice si intru povestirile Sfintelor
Scripturi. Si aceasta am spus-o, ca sa arat ca Sfantul a voit sa faca un lucru si n-a
putut: ca, precum am spus, sunt lucruri pe care uneori Sfintii le cer de la
Dumnezeu si nu le dobandesc. Iar dimineata, cinstita fecioara s-a dus la chilia sa,
iar omul lui Dumnezeu, la manastire.
Si dupa trei zile, stand in chilia lui, si-a ridicat ochii in vazduh si a vazut
sfantul suflet al cuvioasei sale surori, ca iesise din trup, in chip de porumbel, si se
suia la cele ceresti. Si, impreuna bucurandu-se de atata slava a surorii sale,
Atotputernicului Dumnezeu i-a multumit, in laude si in cantari si sfarsitul ei l-a
aratat fratilor

Intru aceasta zi, cuvant al Cuviosului Parintelui nostru Palladie, despre


nevointi.

Zis-a Cuviosul, Parintele nostru. Palladie, catre fratii cei ce veneau la


dansul: Fiilor, vremea Sfantului post sa o pazim bine si cu rabdare. Sa ne nevoim
acum putin, ca in veci de bunatatile cele mari sa ne indulcim. Vedeti pe mucenici,
vedeti pe postitori, cum, cu neslabire, au rabdat, cum, barbateste, nevoindu-se, sau incununat. Ca ne minunam de rabdarea lor totdeauna, cum, mai presus de firea
omeneasca, au fost; unii, adica, cu ochi scosi, iar altii taierea mainilor si a
picioarelor au suferit, pe unii cu foc i-au ars, iar pe altii in mari si in rauri i-au
afundat de vii, si ca pe niste facatori de rele, i-au pierdut, iar pe altii, fiarelor
sangeroase i-au dat. Si, acestia toti, laudand pe Dumnezeu, au rabdat. Si pe cat de
multe munci asupra Sfintilor mucenici si postitori aducea diavolul, pe atat ei, mai
vartos, nevoindu-se, neputinta trupeasca, prin duhovniceasca barbatie, au biruit-o
si bunatatile cele nadajduite, asemenea ca si darurile, de la Dumnezeu le-au luat.
Ca nu fara de minte s-au ostenit, nici uitate sunt chinurile lor inaintea lui
Dumnezeu, ci i-a laudat in ceruri si i-a proslavit pe pamant si le-a daruit a savarsi
faceri de minuni, a lumina orbii, a curati leprosii, a izgoni dracii, a vindeca bolile.
Si, deschizandu-le usile ceresti, la vesnica viata i-a dus pe dansii, in Ierusalimul
cel de Sus, unde este vesnica veselie. Drept aceea, rogu-va pe voi, fratilor, sa nu
ne lenevim de a noastra mantuire, nici sa deznadajduim pentru pacatele noastre,
pentru ca Hristos este Cel ce curateste pacatele noastre; macar, de acum, sa
parasim toate lucrurile cele rele: minciuna, clevetire, mania, iutimea, imbuibarea,
betia, desfranarea, pomenirea de rau, nemilostivirea, furtisagul, razboaiele si de
toate, intru care este pieirea sufletului. Si de faptele cele bune, sa ne apucam cu
incetul, ca Insusi Domnul ne va ajuta noua.
Postul curat sa-l pazim, pace si dragoste intre voi sa aveti, de Dumnezeu
sa va temeti, pe saraci sa miluiti, de pacate sa va caiti. Ca aici, bine vietuind, sa
mosteniti viata ce va sa fie, impreuna cu toti Sfintii, cei ce i-au placut Lui, si
partasi sa fiti vesnicelor bunatatii. Amin.
15.
LUNA MARTIE IN 15 ZILE:
patimirea Sfintilor Mucenici: Agapie, Plisiu, Timolau, Romil, alti doi cu
numele Alexandru si, iarasi, alti doi cu numele Dionisie (303-305).
Acesti Sfinti, mult patimitori, au trait pe vremea imparatului Diocletian
(284-305). Agapie era de fel din Gaza, cetate asezata intre Mediterana si pustiul
Arabiei, si era barbat cinstit si incercat intre crestini si slavit pentru nevointa sa
cea purtatoare de chinuri, de vreme ce, inca mai inainte, de mai multe ori, aratase
mare indrazneala intru marturisirea numelui lui Hristos si multe feluri de chinuri
suferise. Deci, acest Agapie, ravnitor a se face urmas Apostolilor, a facut legamant
cu alti sapte tineri, sa nu inceteze a propovadui Evanghelia Domnului, gata fiind
sa indure orice primejdie. Iar ceilalti sapte tineri infocati vestitori ai Cuvantului
Scripturilor, erau: Timolau cel din Pont, Plisiu si doi barbati ce se chemau
Alexandru, de fel din Egipt, Romil, care era ipodiacon din Diospolis, si doi cu
numele Dionisie, unul fiind din Tripolisul Feniciei, iar celalalt din Egipt si slujitor
al lui Agapie.

Deci, dandu-se pagana porunca imparateasca, prin toate tarile si cetatile,


ca, adica, sa fie siliti crestinii la inchinarea la idoli si la spurcatele lor jertfe, toti
acesti tineri au patimit in Cezareea Palestinei, de la dregatorul Urban. Ca,
intocmindu-se, atunci, in Cezareea Palestinei, unde era dregatorul acesta, un mare
praznic paganesc si de Dumnezeu urat, s-a adunat la acest praznic popor fara
numar, din satele din jur, iar pricina praznicului era patimirea unor crestini, care,
de mai inainte, erau osanditi la moarte si tinuti in legaturi si temnita.
Vazand ca se savarsea o priveliste sangeroasa ca aceasta, cei opt viteji
tineri, pe care astazi ii cinstim ca mucenici, aprinzandu-se de ravna cea dupa
Hristos, au alergat si degraba au stat in mijlocul multimii si au strigat cu glas mare:
"Si noi suntem crestini." Deci, auzind aceasta neinfricata marturisire a credintei
celei noi, Urban dregatorul nu voia ca, indata, sa-i piarda, vazandu-i frumosi si
tineri cu trupul, ci a incercat sa-i amageasca cu daruri si fagaduinte de cinstiri,
dregatorii si averi si-i sfatuia sa nu se piarda singuri, intru o frumusete ca aceea a
tineretii lor fiind. Dar, Sfintii au ramas neclintiti in credinta lor. Atunci a poruncit
sa fie pusi in legaturi si aruncati in temnita. Si asa, mult fiind tinuti in legaturi si
de multe ori fiind ispititi si in felurite chipuri chinuiti, de vreme ce nu s-au lepadat
de Hristos si toate patimirile cu vitejie le-au rabdat, Urban a poruncit de li s-au
taiat capetele si toti, in aceeasi zi, si-au pus capetele lor pentru credinta cea noua
a Capului tuturor, Hristos Domnul, si cununile biruintei de la Dansul, si-au luat in
Biserica cea din ceruri.

Intru aceasta zi, cuvant despre mainainte-vazatorul Serghie pustnicul.


Ne spunea noua monahul Gheorghe din Armenia, zicand: "De multe ori,
ma silea pe mine ava Grigorie, egumenul Lavrei Faranului, ca sa-l duc pe el la
Serghie pustnicul, care era in partile Marii Moarte. Deci, o data, l-am dus pe el la
staret, iar acesta i s-a inchinat lui, cu dragoste, si a adus apa si i-a spalat picioarele
si toata ziua a vorbit cu dansul, de folosul sufletului, si a doua zi l-a slobozit pe
el. Iar dupa plecarea lui Grigore, am zis staretului: "Oare stii, parinte, ca m-am
tulburat, de vreme ce episcopi si preoti am adus la tine, insa nici unuia nu i-ai
spalat picioarele, in afara de cele ale lui Grigore?" Mi-a zis mie staretul: "Cine
este Grigore, fiule, eu nu-l stiu pe el. Insa stiu ca l-am primit pe el, ca pe Patriarh,
in pestera mea. Ca l-am vazut pe el cu omoforul la gat si Evanghelie in maini
avand. Ca noi nu cautam la fata, ci strabatem cu privirea cele dinlauntru ale
fiecaruia, precum Domnul ne-a daruit noua," Iar, dupa cinci ani, a invrednicit
Dumnezeu pe Grigore sa fie facut patriarh, in sfanta cetate a Antiohiei, precum a
poruncit staretul despre dansul.

Intru aceasta zi, cuvant despre semnul crestinului desavarsit.

Credinta cea dreapta si lucrarile cele cuvioase sunt semnele adevaratului


crestin. Crestinul este o adevarata casa a lui Hristos, alcatuita din faptele bune si
din invataturile cele sanatoase. Iar adevarata credinta, prin fapte se arata. Credinta
fara de fapte, este moarta, precum si faptele, fara de credinta. Drept aceea, se
cuvine ca cei curati sa se pazeasca cu toata puterea de faptele cele necurate, ca nu,
pentru noi, sa se zica acel cuvant: "Cu gura ei marturisesc, ca stiu pe Dumnezeu,
iar cu faptele se leapada de El." Pentru ca a zis Domnul: "Daca cineva Ma iubeste
pe Mine apoi pazeste si cuvantul Meu si Tatal Meu il va iubi pe el si la dansul
vom veni si locas intru el Ne vom face." De aici, sa cunoastem ca, din credinta
cea dreapta si din faptele cele bune, se zideste casa sufletului. Si asa, Dumnezeu
petrece intru noi, precum este scris: "Ma voi salasui intru dansii, zice, si cu ei voi
umbla." Aceasta aratand-o, si Apostolul zice: "Sau nu stiti ca Iisus Hristos este
intru voi, fara numai de sunteti neiscusiti si neluatori in seama."
Deci, diavolul nu stie de este, sau nu, Stapanul Hristos in mintea ta. Dar,
de te vede pe tine maniindu-te, sau sfadindu-te, sau graind cuvinte necurate, sau
jurandu-te, sau clevetind, sau urand pe cineva, sau trufindu-te, sau razand mult,
sau glumind, sau nerugandu-te adeseori, nici aducandu-ti aminte de moarte, atunci
el cunoaste ca nu este in sufletul tau Cela ce te pazeste pe tine. Si asa, ca un talhar,
intra diavolul cel viclean, fiindca nu este luminarea lui Dumnezeu in inima ta, siti fura casa sufletului tau. Si se fac cele mai de pe urma, mai rele decat cele dintai.
De acestea sa ne izbaveasca pe noi Domnul, cu darul Sau si cu iubirea Lui de
oameni.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Teodor Studitul, despre cum sa


petrecem zilele postului.
Fratilor si parintilor, bun este postul, numai de va avea si pe insotitoarele
lui, pe cele care i se cuvin lui, care sune: pacea, buna voire, buna ascultare,
blandetea, milostivirea si toate celelalte, cate sunt in indreptarile bunatatii. Ci
diavolul, ca un vrajmas si tulburator al mantuirii noastre ce este, ce mestesugeste
si ce iscodeste? Toate cele potrivnice pune in postitori si ii face pe ei sa fie
obraznici si sa intoarca vorba, aspri, maniosi, iuti, mareti in zadar, pizmuitori,
graitori de cele urate. Si in ce chip? Pricinuindu-le celor ce postesc, mai multa
vatamare si paguba din patimile acestea, decat folosinta prin postirea lor. Ci noi
sa cunoastem intelegerile si mestesugirile lui si sa petrecem aceste cuvinte si,
totdeauna, cu pace, cu blandete si cu liniste, suferind fiecare pe cei multi, cu
dragoste, cunoscand ca, o postire ca aceasta, este placuta si bine primita la
Dumnezeu. Iar daca ne vor lipsi acestea, orisicata osteneala vom face, ca va fi
zadarnica si ne alegem numai cu greaua patimire a postului.
De trebuinta este, dar, sa postim, pentru ca postul vestejeste trupul, iar
sufletul il imputerniceste, il innoieste. Ca pe cat omul nostru, cel din afara,
slabeste, pe atat cel dinlauntru, se innoieste, din zi in zi precum graieste Apostolul.
Si usurinta cea de un ceas a necazului, ne pregateste noua multa multime a slavei

celei vesnice, in ceruri. Deci, socotind si aducandu-ne aminte de rasplatirea cea


viitoare, sa rabdam ostenelile bunatatii, cu indelunga-rabdare, multumind lui
Dumnezeu, Tatal, ca ne-a invrednicit pe noi sa avem parte cu Sfintii, intru lumina,
si ne-a izbavit pe noi din stapanirea intunericului si ne-a mutat intru imparatia.
Au nu ne impartasim in toate zilele din preacuratul Sau Trup si Sange? Si
ce altceva ar fi mai dulce decat Sfanta Impartasire, care daruieste viata vesnica,
celor ce se impartasesc cu constiinta curata? Au nu vorbim in toate zilele si noptile
impreuna cu dumnezeiescul David si cu ceilalti Sfinti Parinti si luminatori si
Sfintei noastre Biserici? Ce alta mangaiere a sufletului, mai mare decat aceasta,
este? Au nu ne-am despartit si am iesit din prietesugul lumii celei mincinoase si
din rudeniile noastre cele dupa trup, pentru Domnul? Ce alta viata, iarasi, ar fi mai
fericita sau mai inalta decat aceasta, ca vietuirea noastra este in ceruri, de unde
asteptam Mantuitor, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Care va schimba trupul
smereniei noastre, spre a se face el asemenea cu Trupul maririi Lui, prin lucrarea
care I-a supus Lui toate? Deci, fratilor, sa avem bucurie si veselie, defaimand si
calcand tot felul de pofte rele ale trupului. Pentru ca tot trupul este ca iarba si toata
slava omului, ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba si floarea ei a cazut, iar lucrul
bunatatii ramane in veac.
De patimeste rau cineva dintre noi, sa se roage, precum graieste Scriptura.
Daca, altul este voios, sa cante. Altul este ispitit de patima cea rea a pacatului, de
vreme ce si diavolul nu conteneste niciodata lupta cu noi, sa rabde, auzind pe cela
ce graieste: "Fericit este acela care rabda ispita, ca, iscusit facandu-se, va lua
cununa vietii, pe care a fagaduit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El." Daca pe
acestea le cunoasteti, a zis Domnul, fericiti sunteti de le veti face. Acestuia slava
in veci. Amin.
16.
LUNA MARTIE IN 16 ZILE:
pomenirea Sfantului Mucenic Sabin Egipteanul (+287).
Patria Sfantului Sabin a fost Egiptul si cetatea Ermopolis si era barbat
slavit, avand dregatorie mare in cetatea sa. Pe vremea imparatiei lui Diocletian
(284-305), tulburandu-se tot Egiptul, din pricina prigonirii celei cumplite ce se
pornise, multi crestini fiind prinsi, chinuiti si ucisi, Sabin si-a lasat casa, averea si
prietenii si, iesind pe ascuns din cetatea sa, s-a adapostit intr-un sat indepartat, in
care erau ascunsi si alti crestini. Si, acolo, nestiut, intr-o casa mica si saracacioasa,
petrecea in post si rugaciune, ziua si noaptea. Dar, slujitorii de idoli il cautau
neincetat pe Sabin, cel de bun neam, din Ermopolis, ca sa-l prinda spre chinuire,
si negasindu-l, erau mahniti de multa vreme.
S-a gasit insa un vanzator care, ca si Iuda s-a dus la slujitorii de idoli si a
zis: "Ce-mi dati, ca sa va arat unde este Sabin, pe care il cautati ?" Iar ei i-au dat
doi galbeni. Au mers, apoi, dupa dansul, pana in satul acela si, vazand casa, au
inconjurat-o si au batut in usa. Si erau cu Sfantul Sabin, in casa aceea, sase crestini
care, crezand ca a venit la dansii cineva din fratii credinciosi, pentru vreo
trebuinta, au deschis usa. Deci, slujitorii de idoli, intrand inlauntru, cu mare ura,
i-au prins si i-au legat pe toti, insa pe Sfantul Sabin l-au legat deosebit, cu lanturi

mai grele, si l-au dus la dregatorul locului aceluia, care se numea Avian. Si, dus
fiind la paganeasca judecata si, silit sa jertfeasca idolilor, nu s-a lepadat de Hristos.
Drept aceea, l-au chinuit cumplit, cu unghii de fier zgaraindu-l si cu foc arzandul, iar, mai pe urma, l-au inecat intr-un rau. Si asa s-a sfarsit nevointa muceniciei
si la Hristos s-a dus, ca sa-si ia cununa biruintei. Asemenea si ceilalti sase crestini,
prinsi impreuna cu dansul, chinuiti fiind, si-au dat duhul castigand aceeasi slava,
de la Hristos, in ceruri.

Intru aceasta zi, cuvant de invatatura al Sfantului Efrem Sirul pentru


bogati.
Auziti, bogatilor, si luati aminte, ascultati cei ce tineti case, sa nu va
mandriti intru averea voastra cea stricacioasa, laudandu-va. Ca numai Dumnezeu
este bogat, El care are bogatie nestricacioasa si din destul si da tuturor, celor ce
cer. Iar fiinta bogatiei noastre este praful. Si, pana ce este liniste, va veseliti cu ea
si o stapaniti, si vin la voi mici si mari, slaviti si fara slava, bogati si saraci,
aducandu-va voua cinste si daruri si la picioare cazandu-va; si, de aceea, bine este
sa multumiti lui Dumnezeu. Dar sa va paziti, ca nu cumva, bogatia sa fie adunata
cu pacat, cum ar fi de pilda, sa iei mita de la vreunul care ar voi a birui pe vreun
potrivnic al sau si tu, atunci, cu nedreptate, sa osandesti pe omul cel facut dupa
chipul lui Dumnezeu, pentru care Hristos si-a varsat sangele.
Destul sa-ti fie tie si casei tale ceea ce ti se cuvine, cu dreptate, iar nu intrascuns. Iar de vei lua pe deasupra, atunci, iei ca o bautura tulbure si sa cunosti ca
esti bolnav cu sufletul. Pazeste-te cu intelepciune si-ti curata sufletul tau cu frica
lui Dumnezeu. Sa nu aduni lucruri spurcate si nedrepte in viata aceasta, fiindca
averea aceea naste in sufletul tau boala netamaduita. Deci, precum mai inainte tiam zis, strecoara-ti toate, ca sa nu fie in casa ta nedreptate, nici spurcaciune, ci
toate curate si drepte. Toate, ca si printr-o strecuratoare sa le strecori, si sa le speli,
cu dreptate si cu vrednicie, ca sa fie curate si nespurcate de-a pururea, ca o apa
curgatoare. Zis-a inteleptul ca se cade sa ne spalam si sa ne curatim sufletul nostru
de rusinea si de insasi spurcaciunea lui, adica, sa-l pazim de bogatia cea nedreapta.
Sa primesti si sa aduci in casa ta pe cel strain si pe cel sarac si sa-i hranesti si sa-i
incalzesti, iar Dumnezeu iti va rasplati tie insutit, pentru ca El insusi a fagaduit
asa, si nemincinos este.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, ca pe cel, pe care
il iubeste Domnul, il si cearta.
De vei vedea pe vreun om nedrept si rau, intru indestulare petrecand si
intru sanatate, sa nu te minunezi de el, pentru ca a facut si el putin bine, inaintea
iui Dumnezeu, si, pentru aceasta, isi ia plata sa aici, iar acolo, va auzi, ca si
bogatul: "Tu ti-ai luat cele bune in viata ta, pentru acel bine facut de tine". Iar de

vei vedea pe cela ce in dreptate vietuieste, suferind chiar multe primejdii si


necazuri, sa-l fericesti pe el, si, ca el, sa ravnesti a fi, pentru ca, aici unul ca acela,
se curateste de pacate, iar, acolo, la multa bucurie merge, ca, pe cel pe care il
iubeste Dumnezeu, il si cearta.
Pentru ce te tulburi, omule, vazand pe sfinti, in viata, cu necazuri ? Ca acei
ce rabda aici necazurile, aceia, intru Cereasca Imparatie, se vor salasui, cu bucurie.
Iar, pentru cei ce sunt rai, lacomi, talhari, rapitori, clevetitori si intru indestulare
petrec, pentru unii ca aceia, vesnicile osande in foc li se gatesc; precum si bogatul
acela, care in vapaie fiind, ruga pe Avraam, iar Avraam i-a zis: "Tu, fiule, ti-ai
luat cele bune in viata ta, iar Lazar, pe cele rele: si pentru aceea, el, aici se
mangaie, iar tu te chinuiesti, in vapaie arzandu-te".
Ascultati, insa, ce fel de bine a luat bogatul: bogatie, sanatate, hrana,
bauturi multe, vin scump, stapanire, slava si cinste de la toti. Dar Lazar, oare nu a
gresit si el ceva ? Cu adevarat, avea si el putine greseli. Asadar, cand bogatul si-a
luat cele bune in viata, pentru putinul bine pe care l-a facut, si Lazar asemenea,
si-a luat cele rele, pentru putinele lui greseli; de aceea, acum, se desfata, iar
bogatul se chinuieste. Drept aceea, fratilor, de veti vedea pe vreun drept suferind,
aici, boli si primejdii, sa-l fericiti pe unul ca acela, pentru ca aici, de pacate
slobozindu-se, va merge curat acolo, la Dumnezeu. Si, chiar de i se vor si
indelunga lui primejdiile, inca, mai mult, i se va inmuiti lui rasplata dreptatii. Ca
si dreptul Iov, care fara si prihana a pazit poruncile lui Dumnezeu, cate chinuri na luat in trupul lui, aici ! Si pentru ce altceva patimea, fara numai ca, acolo, mai
mare cinste sa primeasca ? Iar la altii, rai fiind, chiar daca numai in sanatate ar
petrece si nici o primejdie nu le-ar veni, la unii ca acestia, fratilor, si la slava lor
de oameni pacatosi, nimeni sa nu ravneasca, ci mai mult, sa planga pentru dansii,
ca sabia judecatii se gateste asupra lor.
Drept aceea, nu cela ce incepe bine si face rau pe urma este drept, ci, de va
avea cineva sfarsit bun, acela este drept. Ca unii gresesc la aratare, iar in taina
mult se pocaiesc si noua ni se pare ca sunt pacatosi, iar, la Dumnezeu, se afla
dreptii. Pentru aceea, nu se cade a osandi pe nimeni. Dumnezeului nostru slava,
acum si pururea !
17.
LUNA MARTIE IN 17 ZILE:
pomenirea Cuviosului Alexie, omul lui Dumnezeu (+411).
In vremea dreptcredinciosului imparat Honorius (395-423), a fost la Roma cea
veche un barbat credincios, anume Eufimian, mare dregator la carma imparatiei,
cu multa avere, mii de slugi si multe palate, iar femeia lui, Agaida cu numele, era
credincioasa si cu frica lui Dumnezeu: dar nu avea copii. Si erau oameni buni si
darnici, ca, iubind pe Dumnezeu, iubeau si pe saraci si, in fiecare zi, puneau trei
mese in casa lor, sarmanilor, vaduvelor, strainilor si bolnavilor. Si, adesea el se
smerea inaintea lor, zicand: Nu sunt vrednic sa calc pe pamantul lui Dumnezeu."
Deci, aducandu-si Dumnezeu aminte de el, le-a daruit rod pantecelui lor si au
nascut fiu si, veselindu-se, l-au botezat si i-au pus numele Alexie. Iar cand s-a
facut mare, l-au dat pe el la invatatura cartii si tanarul s-a facut preaintelept. Si cu

cat inainta in viata, cu atat crestea in sufletul lui si dorinta nemurii si a vietii
vesnice. De multe ori, se simtea rapit in alta lume, numai la gandul vesniciei
fericiri. Toate bunatatile pamantesti i se pareau lucruri de nimic, puse alaturi de
bucuria acestei dulci nadajduiri. Drept aceea, si-a pus in mintea sa sa se lepede de
toate bunatatile, cele de putina vreme si trecatoare ale vietii de aici, si, asa, cu
sufletul liber de ispite, sa mostenasca viata cea vesnica, dulcea desfatare a
credintei in Hristos. Deci, a inceput a se infrana, purtand, in taina, pe trupul sau,
o haina de par, aspra.
Asemenea, ca sa nu-si supere familia, a primit sa se casatoreasca, dar chiar in
noaptea nuntii, a fugit, in taina, imbracat in haine saracacioase, luand insa din ale
sale, aur si pietre scumpe din destul.
Deci, a tocmit o corabie si, plecand, s-a ascuns departe, in partile din rasarit ale
imparatiei, tocmai in cetatea Edesa, din Mesopotamia. Iar, daca s-a inchinat
chipului celui nefacut de mana, trimis de Domnul Iisus lui Avgar, regele din
Edesa, si-a petrecut cealalta parte a vietii, necunoscut si in saracie, vreme de
saptesprezece ani, locuind langa biserica Nascatoarei de Dumnezeu, din cetate.
Si-a vandut, apoi, toate lucrurile de pret, ce luase de acasa, si, impartind la saraci
aurul ce castigase, s-a imbracat in haine si mai sarace si s-a facut pe sine ca unul
din cei care milostenie, totdeauna postind, putina paine si apa gustand si
impartasindu-se in toate duminicile, cu dumnezeiestile Taine ale lui Hristos. Iar,
de lua vreo milostenie de la crestini, o impartea cu ceilalti saraci, mai batrani. Si
avea totdeauna fata lui plecata, iar mintea lui era sus, intru dumnezeiesti ganduri
indeletnicindu-se, si atat i se uscase trupul, de atata infranare, incat i se vestejise
frumusetea fetei lui, vederea i se intunecase, ochii i se adancisera, numai pielea si
oasele i se vedeau si ajunsese de nerecunoscut.
Deci, fiind el iubit de Dumnezeu, s-a facut descoperire, despre dansul, printr-un
vis; si un glas il numea pe Alexie, "Omul lui Dumnezeu", aratand ca, precum ca
capul imparatului sta coroana, asa Duhul Sfant odihneste peste dansul si ca
rugaciunea lui, ca o tamaie cu bun miros, de-a pururea urca inaintea lui
Dumnezeu.
Si s-a stiut atunci, de multi, viata lui cea sfanta si au inceput a-l cinsti. Iar Sfantul,
fugind de slava omeneasca, a plecat din Edesa, nestiind nimeni si, afland o corabie
la malul marii, care mergea in Cilicia, s-a urcat intr-insa, gandind sa petreaca in
cetatea Sfantului Pavel, unde nu-l stia nimeni, in Tarsul Ciliciei. Dar, fara de veste,
din voia lui Dumnezeu, s-a facut apriga furtuna pe mare si corabia, purtandu-se
de valuri, a ajuns la Roma.
Hotarat sa petreaca in casa parintilor sai, ca un necunoscut, Sfantul a iesit in
intampinarea tatalui sau, celui iubitor de saraci si de straini. Si, fara sa fie
recunoscut, sub infatisarea unui calator sarac, a capatat invoirea de la dansul sa i
se faca o coliba, chiar la portile palatului, si, in amintirea fiului sau instrainat, tatal
a poruncit slugilor sa aiba grija a-i da hrana de la masa stapanilor. Si a petrecut
Sfantul aici multa vreme, alti saptesprezece ani, batocorit si umilit de slugile

tatalui sau, dar iubit de sarmanii din cetate, care gaseau la el un cuvant bun, un
sfat intelept si un brat oricand gata sa-i ajute sa-si poarte povara saraciei lor.
Deci, cu voia lui Dumnezeu, i s-a descoperit Sfantului, mai dinainte, si ziua
mortii sale si si-a scris atunci Sfantul toata viata sa, pastrand scrisoarea la san. Iar,
trecand pe acolo, ca din intamplare, chiar in ziua cand Sfantul Alexie si-a dat
sfarsitul, imparatul Honorius a intrebat cine este saracul cel mort in ulita. Si,
cautand printre zdrentele Sfantului, slujitorii imparatesti au aflat in sanul lui
scrisoarea, pe care au dat-o imparatului sa o citeasca. Si s-au minunat toti, afland
viata inalta si ascunsa a "Omului lui Dumnezeu" si vazand cat de multe cai de
sfintenie are Dumnezeu in lumea celor care asculta de chemarile Duhului Sau.
Si s-a mutat la ceruri Sfantul Alexie la 17 martie, imparatind in Roma Honorius,
in vremea lui Inochentie papa, iar la Constantinopol tinand imparatia Teodosie cel
Tanar, iar peste toti, stapanind Domnul nostru Iisus Hristos, impreuna cu Tatal si
cu Duhul Sfant, Caruia se cuvine slava in veci. Amin.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.


Ne-a spus noua ava Ioan sihastrul, ca auzise pe parintele Stefan, spunand asa:
"Cand eram, in viata de obste a marelui Parinte Teodosie, incepatorul vietii de
obste, se aflau acolo doi frati, care isi facusera legamant, ca nici in viata lor, nici
dupa moarte, nu se vor desparti unul de altul. Deci, cat au fost in manastire, la toti
le erau de folos. Iar unul dintr-insii a inceput a fi mult ispitit de demonul
desfranarii si, neputand suferi razboiul, a zis fratelui sau: Slobozeste-ma pe mine,
frate, ca ma supara rau desfranarea si ma voi duce in lume. Iar fratele a inceput al ruga pe el, zicand: Nu frate, sa nu-ti pierzi ostenelile tale. Dar el i-a zis lui: Sa
mergem impreuna in lume, ca sa-mi implinesc pofta mea, sau lasa-ma sa ma duc
singur. Iar fratele, nevoind sa-l lase, s-a dus cu dansul in cetate. Deci, fratele cel
cu razboiul a intrat intr-o casa de desfrau, iar celalalt, stand afara, a luat tarana si
si-a presarat-o pe capul sau, cu lacrimi udandu-se pe sine si muncindu-se.
Iar dupa ce a iesit din casa aceea, cel ce se desfranase, i-a zis lui celalalt frate: cu
ce te-ai folosit, frate, din desfranare? Vezi ce paguba ai primit; sa mergem macar,
de acum, incolo, iarasi la manastirea noastra. Iar el i-a raspuns lui: Nu mai pot, de
acum, sa merg in pustietate, dar tu, de voiesti, du-te, ca eu in lume vreau sa petrec.
Si, mult rugandu-l pe el, fratele n-a putut sa-l plece ca sa mearga cu dansul in
pustie. Deci, a inceput si acela a petrece cu dansul in lume si se invoiau cu oamenii
la lucru, ca sa se hraneasca..
Intr-acea vreme insa, un parinte, Avramie, care era bland si foarte bun si care,
mai pe urma, a fost facut episcop in Efes, zidea o manastire, dupa ce mai zidise
alta in Constantinopol, care se numea manastirea lui Avramie.
Deci, mergand acolo amandoi fratii, s-au tocmit la lucru si isi luau plata lor ce
hotarata. Si fratele acela, mergea in fiecare seara in cetate, cheltuindu-si, in
desfranari, castigul sau. Iar celalalt frate, in fiecare zi, postea in tacere, nevorbin
cu nimeni. Iar lucratorii, vazandu-l pe el in toate zilele, nici mancand, nici vorbin

cu cineva, ci luand aminte la sine, cu toata tacerea si smerenia, au spus fericitului


Avramie despre dansul si despre viata lui. Atunci, fericitul Avramie l-a chemat pe
el si i-a zis: De unde esti, frate? Si care-i lucrul tau? Iar el, pe toate, pe rand, i lea spus lui. Pentru fratele, a zis el, toate le rabd, ca sa-mi vada Dumnezeu necazul
meu si sa mantuiasca pe fratele meu.
Acestea auzindu-le, fericitul Avramie, i-a zis lui: Domnul ti-a daruit tie sufletul
fratelui tau. Si, dupa ce a slobozit parintele Avramie pe fratele, indata, iesind din
chilie, iata si fratele cel ratacit a venit si i-a zis lui: Frate iubite, du-ma pe mine in
pustie, ca sa ma mantuiesc. Deci, indata, luandu-l pe dansul, l-a dus in pestera cea
aproape de raul Iordan si l-a inchis pe el acolo si, acela, dupa putina vreme, mult
sporind dupa Dumnezeu, a raposat intru Domnul. Apoi, fratele sau a petrecut,
dupa moartea celui care se pocaise, intru aceeasi pestera, dupa fagaduinta, ca si el
sa se sfarseasca tot acolo.
Insa, la acest frate, a venit un oarecare batran, din Lavra Sfantului Gherasim, si
i-a zis lui: Spune-mi mie, frate, intru atata vreme a linistii tale si a postirii, ce ai
izbandit? Si i-a raspuns lui fratele: Sa mergi acum la chilia ta, parinte, iar dupa
zece zile sa vii si-ti voi spune tie. Deci, batranul, dupa cele zece zile venind, a
aflat pe fratele raposat, iar deasupra lui a gasit scris asa: Iarta-ma ava, dar
niciodata, facandu-mi pravila, nu mi-am lasat pe pamant mintea mea."
Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
18.
LUNA MARTIE IN 18 ZILE:
pomenirea celui dintre Sfinti Parintelui nostru Chiril, arhiepiscopul
Ierusalimului (+ 386).
Acesta a fost din partile Ierusalimului, nascut pe vremea imparatiei marelui
Constantin, din parinii dreptcredinciosi. Avea doisprezece ani, cand se tinea
Sinodul de la Niceea (325) si, ca unul ce primise de la Hristos indemnarea si darul
propovaduirii tainelor lui Dumnezeu, a fost crestin.
Era pe vremea cand sapaturile, poruncite de imparatul Constantin,
descopereau la Ierusalim, locul Golgotei, mormantul Domnului si lemnul Crucii
sfinte, a mantuirii noastre. Era vremea cand imparatul ridica marea biserica a
Sfantului Mormant si biserica Invierii, vremea cand Ierusalimul, paganizat de
romani, incepea sa fie dm nou Maica credintei crestine. In aceasta biserica a
Invierii, a slujit, ca preot in tineretea sa, Sfantul Chiril, si tot aici, cu
binecuvantarea episcopului sau Maxim, a rostit el vestitele Cateheze (Cuvantari),
ce ne-au ramas de la el, pregatind pentru botez pe cei ce doreau sa se increstineze,
in fiecare an, la Pasti.
Catre anul 350, mutandu-se la vesnica viata, Maxim, episcopul
Ierusalimului, a fost inaltat fericitul Chiril la episcopia Cetatii Sfinte, invoindu-se
la aceasta si mitropolitul sau, Acachie, din Cezareea Palestinei.
In anul urmator, la 7 mai 351, a avut loc aratarea unui semn luminos pe
cerul Ierusalimului, in chipul Sfintei Cruci, despre care lucru episcopul a instiintat
amanuntit pe Imparatul Constantin, dar, dupa aceasta, au inceput zile grele pentru
dreapta credinta. Imparatii arieni Constantin si Valens, impreuna cu episcopii

arieni, indeosebi cu mitropolitul arian Acachie, au izbutit sa-l scoata de doua ori
din scaun pe Sfantul Chiril, aparatorul dogmelor apostolesti.
Dupa mai bine de saisprezece ani de surghiun, spre sfarsitul vietii, Sfantul
Chiril s-a intors la episcopia sa. Om iubitor de pace, el cauta sa vindece ranile
dezbinarilor din episcopia sa, cu duhul cald si intelegator al adevaratilor parinti ai
Bisericii. Indemnurile lui sunt pline de masura. Adevarata pocainta, dupa el, e
schimbarea vietii si a obiceiurilor si viata crestinului este o astfel de necurmata
schimbare, ca sa-l faca pe om sa simta in el indemnul Duhului Sfant. Incercarile
vietii l-au invatat ca, fara iubire, adevarul este orb.
Si asa, pastorindu-si cu dragoste turma sa si cu placere slujind lui
Dumnezeu si pe semeni si lasand Bisericii zestrea pretioasa a celor 24 de cateheze
si pilda vietii lui crestine, a raposat intru fericire, la anul 386, dupa ce luase parte
la Sinodul al doilea a toata lumea, din Constantinopol, la anul 381, pe vremea
imparatiei lui Teodosie cel Mare.

Intru aceasta zi, cuvant despre Daniil Monahul, clevetit, pe nedrept, de


desfranare.
Ne spunea noua un oarecare parinte, despre Daniil Egipteanul, zicand: Ava
Daniil s-a suit odata la targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor sale. Iar un tanar ruga
pe staret, zicand: "Pentru Dumnezeu parinte, sa mergi la casa mea si sa faci femeii
mele o rugaciune, ca este stearpa". Deci, staretul, silit fiind de acel tanar, a mers
la casa lui si, facand rugaciune femeii lui, cu voia lui Dumnezeu, a zamislit femeia
in pantece. Iar unii oameni, netemandu-se de Dumnezeu, au inceput a cleveti pe
staret, zicand ca, tanarul sterp fiind, femeia lui a fost ingreunata de ava Daniil.
Deci, a venit aceasta la auzul staretului, iar staretul a zis barbatului: "Dupa ce va
naste femeia ta, sa-mi spui mie". Si, dupa ce a nascut, a spus tanarul staretului in
Schit, zicand: "Pentru rugaciunile tale, parinte, cu voia lui Dumnezeu, ni s-a
nascut noua pruncul."
Atunci, ava Daniil, venind, a zis tanarului: "Cand vei boteza pruncul si vei
face masa si cumetria botezului, sa ma chemi si pe mine si rudeniile si prietenii
tai." Iar el a facut asa. Si, cand se ospatau, luand staretul pe prune in mainile sale,
inaintea tuturor, a poruncit sa vorbeasca pruncul si l-a intrebat pe el: "Cine este
tatal tau ?" Si a zis pruncul: "Acesta este", intinzand mana sa si aratand cu degetul
spre acel tanar. Si era pruncul numai de douasprezece zile. Si toti cei ce au vazut,
au proslavit pe Dumnezeu. Drept aceea, nimeni sa nu osandeasca, din auzire
numai, ca sa nu cadem in pacatul osandirii. Dumnezeului nostru, slava!

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre voia libera
a omului.

Pricina pentru care a fost facut omul stapan pe sine, este ca, asa ne-a iubit
Stapanul Hristos, sa fim liberi; ca, adica, numai cu voia noastra sa-L iubim si voia
Lui sa o facem, iar nu siliti. Ca, si tu nu primesti cu bucurie sa-ti fie sluga cineva,
atunci cand il stii pe el legat in obezi, ci cand el, dupa a sa voie, te slujeste si te
iubeste pe tine. Apoi, cu atat mai mult, Dumnezeu nu voieste si-i pare rau de
rautatile noastre si nu inceteaza, invatandu-ne pe noi, prin Sfintele Scripturi si prin
prooroci. Asa si Unul Nascut, Fiul lui Dumnezeu, intrupandu-Se, ar fi putut, adica,
sa piarda pe toti cei ce gresesc si se abat de la Dansul; dar nu aceasta iubeste El,
ci ca, de voia sa, fiecare din noi sa ne lipim de Dansul. Pentru aceasta, si osanda
a randuit-o, dar si Imparatia a fagaduit-o. Ca, adica, singuri sa ne alegem noua
insine ori Raiul, ori osanda, fiindca suntem facuti de Dumnezeu, de sine statatori,
ca, ori de mantuim, ori de pierim, cu voia noastra sa fie.
Multi zic ca, adica, din firea noastra, suntem maniosi sau desfranati si de
aceea, nu putem noi sa ne pazim de acestea. Daca-i asa, atunci spune-mi mie: De
te-ai afla furand, sau desfranandu-te undeva si ai vedea pe cineva trecand alaturi,
oare ai zice ca de nevoie si din fire faci asa ? Nu, ci indata ai fugi si ai inceta de a
face raul acela. Si daca frica omeneasca a putut schimba ceea ce se facea, apoi, cu
atat mat mult, nu o va schimba frica de Dumnezeu, Care va sa judece viii si mortii
? Spune-mi mie, dar, cand asupra slugii sale se manie stapanul si-l bate, si ii spune
cuvinte rele, pentru ce sluga aceea rabda si nu se razbuna ? Acela rabda, stiinduse vinovat in fata omului, ci lui Dumnezeu vinovati suntem; pentru aceea, dar,
rabda, frate, invinuirile si ocarile si nu te razbuna.
Deci, de credeti in Dumnezeu, fratilor, sarguiti-va sa faceti cele placute
Lui. Pentru ca, daca mintea fiecaruia va sta inaintea lui Dumnezeu, atunci rob ii
va fi ei trupul. Iar daca cineva isi iubeste trupul, unuia ca acela toate voile lui i se
fac si nu va mosteni Imparatia Cerului si nu se va putea mantui. Iar pe noi,
invredniceasca-ne Dumnezeu, ca sa facem toate faptele cele bune si sa castigam
mila de la Dansul. Ca a Lui este slava in veci, Amin.

Intru aceasta zi, cuvant despre Gheorghe, egumenul muntelui Sinai.


A fost un egumen la muntele Sinai, anume Gheorghe, foarte mare pustnic
si foarte infranat. Deci, acesta, in Sambata cea mare, sezand in chilia sa, se gandea
asa, zicand: "As fi voit sa fac ziua Sfintei Invieri in cetatea Ierusalimului si sa ma
impartasesc cu Sfintele Taine in biserica Sfintei Invieri a lui Hristos, Dumnezeul
nostru". Si a petrecut staretul toata ziua cu gandul acela. Apoi, dupa ce a inserat,
a venit ucenicul lui, zicand: "Porunceste-mi mie sa am grija Impartasirii". Iar
staretul i-a zis lui: "Cand va fi vremea de impartasire, sa-mi spui mie ca sa viu,
atunci, sa ma impartasesc si eu". Si asa a petrecut staretul in chilia sa. Iar cand a
fost vremea impartasirii in sfanta biserica, atunci s-a aflat staretul in Ierusalim, in
biserica Sfintei Invieri si fericitul patriarh Petru i-a dat preotilor sai, Sfanta
Impartasanie. Si, vazandu-l patriarhul a zis catre epitropul sau: "Cand a venit
egumenul de la muntele Sinai ?" A raspuns epitropul, zicand: "Asa ma jur, ca nu

l-am vazut pe el mai inainte, fara numai acum." Iar patriarhul i-a zis lui: "Spunei sa nu plece, ca voiesc, impreuna cu mine, sa manance bucate". Si spunand
epitropul staretului, acesta a zis: "Voia Domnului sa fie !"
Apoi, dupa ce s-a sfarsit Sfanta Liturghie, sarutand staretul Sfantul
Mormant, indata s-a aflat in chilia sa. Si, iata, ucenicul lui a batut la usa, zicand:
"Parinte, sa mergi sa te impartasesti". Deci, staretul, mergand, s-a impartasit iarasi
si intru aceasta biserica. Iar patriarhul Petru, al Sfintei cetati, mult s-a intristat,
pentru ducerea si neascultarea lui.
Iar, dupa praznic, a trimis epistola catre episcopul Faranilor, Fontin si catre
parintii Sinaiului, ca sa-l aduca pe egumen. Si, venind, trimisul a dat scrisoarea.
Si a trimis si ava Gheorghe, egumenul, la patriarh, trei preoti: pe ava Stefan
Capadochianul, pe marele parinte Zosima si pe ava Docletie. Si a scris patriarhul
in acest fel: "Sa nu fie mie stapane, ca sa trec cu vederea pe fericirea ta,
nicidecum." Si ceea ce i s-a intamplat lui a scris. Si, a adaugat si aceasta, zicand:
"Sa stie fericirea ta, stapane, ca dupa sase luni, amandoi, impreuna, vom intampina
pe Stapanul Hristos, Dumnezeul nostru, si atunci ne vom vedea". Iar aceia,
mergand, au dat cartea patriarhului si au spus: "Saptezeci de ani are staretul, de
cand n-a iesit din muntele Sinai". Iar Sfantul Petru a adus martori episcopi si
clerici, care vazusera atunci pe staret, si aceia au zis: "Noi toti l-am sarutat pe el".
Iar, dupa sase luni, a raposat staretul si patriarhul, cum proorocise staretul.
Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.
19.
LUNA MARTIE IN 19 ZILE:
pomenirea Sfintilor Mucenici Hrisant si Daria (+ 283).
Sfantul Hrisant era fiul unui barbat vestit din Alexandria Egiptului, anume
Polemon, om de neam domnesc, insa pagan cu credinta, care, cinstit fiind de
imparatul Numerian (283-284) cu dregatoria de senator, in sfatul tarii, s-a mutat
din Egipt la Roma, impreuna cu fiul sau. Si se straduia Polemon sa dea fiului sau
toata invatatura paganeasca, cea mai inalta a vremii sale, foarte bogat fiind. Iar
Hrisant, multa indemmare spre indeletnicirea carturareasca aratand, in scurta
vreme a ajuns a cunoaste toata filozofia pagana. Dar, afland si de dumnezeiasca
intelepciune cuprinsa in Sfintele Scripturi, cu infocata ravna si cu multa luare
aminte, cerceta cartile Evangheliei si ale Apostolilor, adancindu-le pe ele. Si zicea
catre sine: "ti se cadea tie, Hrisant, sa citesti scripturile neamurilor, cata vreme nu
cunosteai lumina adevarului, iar acum, ca ai aflat-o, pazeste-o pe ea. Ca roadele
ostenelilor se dau celor ce le cer, precum ai citit: Cauta si vei afla. Ai aflat aur, ai
aflat argint, ai aflat pietre scumpe, dar le-ai aflat, ca sa si urmezi ceea ce ai aflat.
Deci, fereste-te sa nu-ti pierzi comoara !"
Si-a ales, drept aceea, ca dascal pe Carpofor preotul, care era iscusit in
dumnezeiestile Scripturi, traind ascuns intr-o pestera din munti. Si a auzit de la
dansul Cuvantul lui Dumnezeu si taina credintei crestinesti si, povatuindu-se de
dansul, in scurta vreme a primit si Sfantul Botez. Si atat s-a intarit in sfanta
credinta si in dragostea lui Hristos, incat, la sapte zile dupa Botezul sau, Hrisant a
si inceput a propovadui, la aratare, in popor, pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Mahnire mare a cuprins pe tatal sau, Polemon, cand a vazut inflacararea


fiului sau, pe calea credintei si defaimarea zeilor si, maniindu-se, l-a certat si l-a
inchis in casa. Dar, cu toate mustrarile, Hrisant nu s-a lepadat de credinta sa. Deci,
neputand el nicidecum sa-l intoarca, l-a insurat cu o fecioara frumoasa, insa
pagana, pe nume Daria, din Atena, cu chip ca, aceea sa-l faca pe Hrisant sa-si lase
credinta lui cea crestineasca, pentru dragostea ei. Dar, in loc sa-l intoarca pe el, ea
insasi a primit credinta in Hristos, si, lepadandu-se de paganatate, a primit Sfantul
Botez. Si doreau impreuna, cu atata inflacarare, a sluji lui Hrisios, incat au facut
legamant amandoi sa traiasca in deplina feciorie. Si isi imparteau multele lor
avutii saracilor si intorceau pe multi la credinta lui Hristos, sfatuindu-i pe tineri la
viata fecioreasca. Si le zideau acestora case deosebite, ca niste manastiri, case de
tineri cu viata curata si case de fecioare, miresele lui Hristos. Si s-a facut fara de
veste tulburare in Roma, ca, acestea vazandu-le, paganii au mers la eparhul cetatii,
Celerin, si s-au plans de straina lucrare a lui Hrisant si a Dariei. Si indata, acela a
poruncit sa-i prinda pe amandoi. Deci, i-a dat, la intrebari, in seama unui tribun,
anume Claudiu, si a ostasilor lui, si i-au supus la chinuri, silindu-i sa lepede
marturisirea lui Hristos. Dar atat de mare a fost si taria cu care Sfintii au indurat
chinurile, precum si intelepciunea cu care ei au raspuns mestesugitelor intrebari
ce li se puneau, incat insusi Claudiu tribunul si ostasii lui au cunoscut dreapta
credinta si, lepadandu-se de idoli, au crezut in Hristos. Dar, ajungand vestea pana
la imparat, acesta a dat porunca sa fie ucisi. Si s-a sfarsit Claudiu fiind intecat in
apa, iar ostasii lui au fost ucisi, taindu-li-se capetele.
Deci, Hrisant si Daria au primit si ei moarte de mucenici, ca, fiind aruncati
intr-o groapa, au fost inmormantati de vii, marturisind pe Hristos pana la capat, la
19 martie, anul 283; iar moastele lor au fost puse, pe vremea imparatiei marelui
Constantin, in catacombele de pe calea Salaria din Roma.

Intru aceasta zi, Sfantul Mucenic Panharie.


Cand imparateau Diocletian si Maximian in Roma cea veche, toata lumea
era plina de inselaciunea idoleasca si tot cel ce se marturisea crestin, se lipsea nu
numai de toata averea sa, ci, inca, si de viata, dupa ce, mai intai, suferea tot felul
de chinuri. Deci, era atunci un oarecare, Panharie cu numele, din partile Uzanilor,
din Cetatea Vilapati, crestin din stramosii sai, barbat inalt de statura si frumos. Si,
ducandu-se la Roma, s-a imprietenit cu Diocletian, datorita caruia a ajuns cel
dintai barbat la curte si foarte mult era iubit de imparat, incat, pentru multa
dragoste ce aveau intre ei, Panharie - vai, noua -, s-a lepadat de credinta lui Hristos
si s-a facut de un cuget cu imparatul. Si a poruncit imparatul sa ia Panharie in
fiecare an, de la imparatie, multe venituri, unele cu hrisoave, iar altele numai din
porunca imparateasca, ca, prin acestea, sa aiba tot castigul si odihna.
Si, instiintandu-se de aceasta, fericita sa maica si sora lui, prin scrisoare, il
sfatuiau pe el sa aiba, in pomenirea sa, frica de Dumnezeu, apoi, infricosata
Judecata, si-i adevereau lui ca sa cunoasca ce fel de fagaduinta le-a dat Hristos,

celor ce L-au cunoscut pe El si L-au marturisit, cu indrazneala, inaintea


imparatilor si a domnilor, precum si, dimpotriva, ce fel de osanda au luat cei ce
au tagaduit si s-au lepadat de dumnezeirea Lui, ca sa nu-i fie necunoscute aceste
lucruri. Pe langa aceasta, i-au scris si cuvantul Domnului, ce zice: "Omul de va
dobandi toata lumea si-si va pierde sufletul sau, nu va afla rasplata, deopotriva,
cu paguba sufletului sau".
Acest fel de scrisoare primind de la maica sa si citind-o Panharie, venindusi in sine, a inceput a plange si aruncandu-se la pamant, striga: "Miluieste-ma,
Doamne, Atottiitorule, si nu ma rusina pe mine, robul tau, inaintea ingerilor si a
oamenilor. Ci, fie-Ti mila de mine, pentru mare indurarea Ta". Deci, vazandu-l pe
el cineva din palat, plangmd si rostind unele ca acestea, a vestit pe imparat. Si,
mergand el de fata i-a zis imparatul: "Spune-mi prea iubitule Panharie au doar
nazarinean esti ?" Zis-a Sfantul: "Nazarinean sunt, o imparate, si crestin". Si
imparatul i-a zis: "Leapada-te de numirea aceasta, pentru dragostea mea cea catre
tine. Ca stiut sa-ti fie, nu voi hotari asupra ta moarte grabnica, pana ce nu te voi
topi mai intai cu felurite chinuri." Iar Sfantul i-a zis: "Eu, imparate, pentru ca mam facut de un cuget cu tine pana acum, ma cutremur si ma tem, ca nu cumva
venind foc din cer, sa ma arda. Ci, de acum inainte, sa nu-mi fie mie a ma lepada
de Hristosul meu, chiar daca astazi, sau dupa multi ani, cu multe chinuri, precum
zici tu, vei topi trupul meu".
Atunci, fiind dezbracat Sfantul, l-au batut cu vine de bou si, toata curtea
fiind de fata, a zis imparatul: "Stiti ca Panharie, marele dregator al imparatiei, a
cazut in credinta galileenilor. Deci, spuneti-mi mie, ce ii voi face lui ?" Iar ei au
zis lui: "Porunceste, imparate, ca el sa fie batut in piata, gol fiind, apoi sa fie trimis
la stapanitorul din Nicomidia, spre a fi pedepsit acolo, de acela. Ca sa nu ne facem
si noi partasi la sangele lui, iubit tie fiindu-ti". Deci, a placut sfatul acesta
imparatului, ca mult il iubea pe el si nu voia sa vada moartea lui. Si, aducandu-l
pe el in piata, l-au batut cumplit, apoi, dandu-l ostasilor, imparatul a poruncit sa
se faca scrisorile catre stapanitorul din Nicomidia, in multe chipuri indreptatind
moartea Sfantului. Si, mergand Sfantul la Nicomidia si infatisandu-se inaintea
stapanitorului, fiindca era silit de acela la raspunsuri, a zis: "Iata, din imparateasca
porunca, ai inteles cine sunt; deci, dar, fa cele ce socotesti, cu osardie si fara frica".
Si stapanitorul a zis: "Cum iti este numele ?" Si mucenicul a raspuns: "Panharie
imi este numele. Crestin am fost din stramosi si, amagindu-ma de inselaciunea
imparatului, m-am facut de un cuget cu el, rau socotind. Dar, indreptmdu-ma, cu
ajutorul lui Dumnezeu, de maica si de sora mea, m-am apropiat de Hristosul si
Dumnezeul meu si, acum, ma grabesc sa mor pentru El, ca sa sterg lepadarea de
El, pe care am savarsit-o". Iar stapanitorul i-a zis: "Lasa acestea, ce zici, si fa
porunca imparatului; nu vreau ca pomenirea unui astfel de om, bine incuviintat si
frumos ca tine, sa se piarda de pe pamant". Iar Sfantul i-a zis lui: "Aceasta
pierzare, ce zici, este vremelnica, dar pricinuitoare de vesnica viata, celor ce au
ales-o pe ea, pentru Hristos".

Deci, vazand neinduplecarea lui, stapanitorul a dat hotararea si, dupa ce sia facut rugaciunea, i s-a taiat capul mucenicului lui Hristos, Panharie, in 19 zile
ale lui martie, in Nicomidia. Si asa a luat fericitul cununa muceniciei.

Intru aceasta zi, cuvant despre o femeie, ce si-a junghiat doi copii ai sai.
Ne spunea monahul Paladie, zicand: Am auzit de la un corabier, care
spunea asa: Plutind pe mare, zicea, odata, aveam in corabie barbati si femei. Si,
daca am ajuns in larg, pe cand alte corabii calatoreau bine, unele spre
Constantinopol, altele spre Alexandria, altele aiurea, vantul fiindu-le bun, corabia
noastra nu putea merge mai departe. Si asa am petrecut trei zile, corabia
nemiscandu-se din loc, iar eu, intru necaz fiind si intru nedumerire, ma intrebam
ce putea fi aceasta. Si, fiind necajit pentru corabie, ca un carmaci ce eram, am
inceput a ruga pe Dumnezeu; si toti, cei ce erau cu mine, au facut asemenea. Iar
odata, mi-a venit un glas, graindu-mi mie: Arunca pe Maria intru adanc si cu bine
vei pluti. Iar eu, nedumerindu-ma, am grait: Ce oare va sa fie aceasta ? Si cine
este Maria ? Si aceasta spunand, iarasi mi-a venit glasul, graindu-mi mie: Am zis
tie, arunca pe Maria jos si veti fi mantuiti. Atunci, asa socotind, indata am strigat:
Maria! Iar aceea dormea pe asternutul ei si mi-a raspuns, graind: Ce poruncesti
stapane ? Si am zis ei: Te rog sa vii aici. Si, sculandu-se, indata a venit si, venind,
am luat-o pe dansa singura si i-am zis: Vezi, sora Maria, ce fel de pacate am eu,
incat pentru mine, toti veti pieri. Iar aceea, mult suspinand, a zis: Cu adevarat,
domnule carmaci, eu sunt pacatoasa. Si am zis catre dansa: Ce pacate ai ? Iar ea
mi-a zis: Cumplite pentru mine, vai mie ! Ca nu este pacat, pe care eu nu l-am
facut, si pentru pacatele mele, toti veti pieri.
Atunci mi-a marturisit toate pe rand, graind: Cu adevarat, domnule
carmaci, eu, pacatoasa si foarte ticaloasa, am avut barbat si doi copii, si cand unul
era de noua ani, iar altul de cinci ani, a murit barbatul meu si am ramas vaduva.
Si vietuia aproape de mine un oarecare ostas si am vrut a ma marita cu dansul. Si
am trimis pe cineva la el, iar acela a zis: Nu voi lua femeie ce are copii de la alt
barbat, iar eu ticaloasa, auzind ca nu vrea sa ma ia pe mine, pentru copii, si
aprinzandu-ma mult cu dragostea catre dansul, am injunghiat pe amandoi copiii
mei si am trimis catre dansul veste: Iata, acum nu mai am nici un copil. Iar ostasul,
auzind ceea ce am facut copiilor mei, a zis: Viu este Domnul, Cel ce in ceruri
locuieste, ca nu o voi lua pe ea. Aceasta auzind, eu, ticaloasa, m-am temut ca nu
dupa Lege sa fiu chinuita si ucisa si am fugit.
Acestea auzind de la femeia aceea, nici asa nu am vrut a o arunca pe ea
intru adanc, ci am zis ei: Iata, eu voi intra in barca si, sa stii, femeie, ca, de va
merge corabia cea mare, apoi numai pacatele mele au tinut-o pe ea. Si, daca mam pogorat in barca, nu s-au miscat din locul lor nici corabia cea mare, nici barca.
Atunci, am intrat eu in corabia cea mare si am grait femeii: Pogoara-te tu in barca.
Iar aceea s-a pogorat si, indata, barca, putin departandu-se, s-a scufundat in adanc,

iar corabia cea mare a mers asa de bine, incat, in trei zile, am strabatut, plutind,
cat aveam sa mergem in cinci zile.

Intru aceasta zi, cuvant al lui Atanasie, egumenul Sinaiului, despre


aducerea aminte a raului.
Mult poate rugaciunea dreptului, care se ajutoreaza cu fapta. Dar se
ajutoreaza, daca cel ce se caieste va incepe a se osteni si roade de pocainta a face.
Iar, daca de o parte zideste, iar pe alta risipesti, apoi ce folos va fi ? Fara numai
greutate isi dobandeste lui. Ca mare rautate este ca, adica, sa mearga cineva la
biserica, avand invidie asupra altcuiva: caci, cum o sa se roage cu o minciuna,
zicand la rugaciune: "Tatal nostru, iarta-ne noua greselile noastre, precum si noi
iertam gresitilor nostri ?" O, omule, care graiesti si fara de minte te ostenesti la
rugaciune, purtand in inima ta veninul vrajmasului, cum strigi, cu minciuna, la
Dumnezeu: "Iarta-mi mie, precum si eu am iertat ?" Oare sa te rogi ai venit, sau
ca sa minti ? Oare sa castigi darul, sau manie sa primesti ? Mantuire voiesti sa iei,
sau osanda ? Au nu auzi ce spune preotul, in vremea dumnezeiestei Liturghii: "Sa
ne iubim unii pe altii", adica sa lepadam toate nedreptatile si asprimile inimii ? Ce
faci, omule ? Ingerii slujind, heruvimii cei cu ochi multi acopar Trupul lui Hristos
pe Sfanta Masa si serafimii, cei cu sase aripi, canta cantarea intreit sfanta si cu
multa frica stau inainte, iar preotul, pentru tot poporul rugandu-se, Duhul Sfant se
pogoara si ingerii scriu numele celor ce fara rautate intra in biserica; cum, oare,
iubitule, de nu te inspaimantezi ? Sau cum ceri iertaciune, iar tu nu ierti. Ca de nu
vei ierta, pe cei ce ti-au gresit tie, nici Domnul nu te va ierta pe tine. Iar de vei
ierta, iertat vei fi; si de vei milui, miluit vei fi.
Sa nu zici: "De multe ori am iertat pe fratele meu si iarasi rau ma ocaraste
si multe rautati aduce asupra mea si nu pot sa-l mai iert pe el". Nu, iubitule, sa nu
zici acestea, ci sa te asemeni cu Stefan si cu Iacov, ruda Domnului, si sa te rogi
pentru cei ce-ti fac tie rau. Si Stapanului tau, Celui ce a primit moarte pentru noi,
sa te asemeni; sa rabzi rautatea si ocara de la prietenul tau, ca sa ti se ierte pacatele
cele multe. Sa fugim, fratilor, de pacatul cel amar al aducerii aminte de rau, pentru
ca tot pacatul, in scurta vreme, se savarseste si degraba trece, dar pomenirea de
rau este o patima cumplita infocata. Ca, cineva, ori umbland, ori sezand, ori
sculandu-se, veninul balaurului in inima sa il poarta. Cel ce se lasa cuprins de
aceasta patima, nu va mosteni Imparatia lui Dumnezeu si iertarii nu se va
invrednici. Ca, pentru acela, nici o fapta buna nu se foloseste, nici postul, nici
milostenia; ca pomenirea de rau pe toate le pierde. Deci, de-ti vei aduce darul tau
la altar si acolo iti vei aminti de rautate, mergi, mai intai, de te impaca, si, asa, sati aduci darul si primit va fi. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii
vecilor ! Amin.
20.
LUNA MARTIE IN 20 ZILE:

pomenirea Sfintilor, Cuviosilor Parinti: Ioan, Serghie, Patrichie si cei


dimpreuna cu dansii, ucisi de arabi, in manastirea Sfantului Sava Sfintitul
Acesti parinti au trait pe la anul 800, pe cand la Constantinopol imparateau
Constantin si maica sa Irina (790-802), pe vremea cand Sfanta cetate a
Ierusalimului era sub stapanirea arabilor si in zilele preafericitului Ilie, patriarhul
Ierusalimului. Adunati din mai multe locuri, parintii, astazi pomeniti, vietuiau in
vestita manastire a Sfantului Sava, pe cand staretea minunatul egumen Vasile,
slujind cu totii lui Dumnezeu, ziua si noaptea, dupa randuiala monahiceasca, cu
multa nevointa si imbunatatita petrecere. Pacea lor era, insa, adeseori, tulburata
de navala paganilor arabi, care, gandind ca vor gasi averi, jefuiau sfintele locasuri
de toate odoarele lor.
Asa s-a intamplat si in anul pe care-l pomenim astazi; ca, la vremea
Postului mare, in saptamana dinaintea Stalparilor, cand monahii se aflau la
rugaciune, fara veste, a navalit peste ei o ceata de saizeci de jefuitori, inarmati cu
sulite, arcuri si sabii si au facut cumplit macel in manastire. Au dat foc chiliilor,
pradand saracaciosul avut al smeritilor calugari. Dar, cand a fost sa dea foc si
manastirii, li s-a parut ca vine o oaste in ajutor si au fugit.
In Joia cea mare, din saptamana Patimilor Domnului, facand razboi arabii
intre ei, in Palestina, jefuitorii au navalit din nou in sfanta manastire si au ucis pe
cei ce mai ramasesera in viata, semanand urgie in urma lor. Ca, daca au mers si
n-au gasit nimic, i-au omorat, unora taindu-le capetele, pe altii facandu-i bucati,
pe altii junghiindu-i si varsandu-le sangele, iar, pe altii, in tot felul de grozavii,
chinuindu-i. O seama de parinti s-au ascuns intr-o pestera din munte, cu odoarele
manastirii si, nevoind sa le dea, paganii au pus foc la gura pesterii si au pierit toti
cei dinauntru, inabusiti de fum.
Si asa au primit cununa muceniciei parintii Ioan, Serghie si Patrichie si toti
care se aflau atunci, impreuna cu ei in manastirea Sfantului Sava, ostasi ai
Domnului Hristos, care nu aveau arme si zale, ci numai arme dohovnicesti:
platosa nadejdii, pavaza credintei si coiful mantuirii. Iar Sfintii, multimind, si-au
dat sufletul in mana lui Dumnezeu, dobandind fericita si vesnica viata si Imparatia
Cerurilor. Ca, pentru Hristos, truda pustniciei purtand, de la Hristos au luat si
cununa credintei. Dumnezeului nostru, slava !

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Anastasie, egumenul din Sinai,


pentru a nu osandi.
Sa nu osanditi, zice Domnul, ca sa nu fiti osanditi. Iata ca, pe multi am
auzit, zicand: Amarnic mie, cum pot sa ma mantuiesc ? A posti nu pot, chiar daca
nu dorm, nu sunt treaz cu mintea, a-mi pazi curatia nu pot, a ma desparti de lume
nu rabd, milostenie nu am; deci, nu stiu cum ma voi mantui". Insa eu iti spun tie:
"Lasa, si ti se va lasa tie. Iarta, si iertat vei fi. Nu osandi, ca sa nu fii osandit, si,
cu acestea, te vei putea mantui. Daca avere aici nu ai, nici trupul nu voiesti sa-ti
ostenesti, nu osandi, dar, macar si, cu ochii tai, de vei vedea pe cineva gresind.

Singur Judecator este Dumnezeu, Care va rasplati fiecaruia, dupa faptele lui.
Pentru ca cela ce judeca pacate straine, potrivnic lui Hristos este si antihrist se
numeste, pentru ca rapeste judecata lui Hristos. Sa nu judecam, fratilor, pe nici
unul care greseste, ca sa luam de la Dumnezeu iertare de pacatele noastre. Macar
de ai si vedea pe cineva gresind, sa nu osandesti, pentru ca nu stii cum trece viata
aceasta. Talharul acela, care a fost rastignit impreuna cu Hristos, ucigas de oameni
era, iar Iuda era Apostol al lui Hristos. Insa talharul a intrat in Imparatie, iar
ucenicul in gheena.
Macar de ai si vedea pe cineva gresind, sa nu osandesti, ca tu nu stii si fapta
lui cea buna. Ca multi au gresit la aratare, iar in taina s-au pocait. Iar noi pacatele
lor le-am vazut, dar pocainta lor nu o stim. Drept aceea, fratilor, pe nimeni sa nu
osandim, ca sa nu fim osanditi. Dar, mai ales, pe preot sa nu-l osandim, macar de
l-ai si vedea pe el gresind ceva; sa nu-i zici lui ca pacatos esti si cu nevrednicie
slujesti. Ci, sa te apropii de curata incredere si sa te impartasesti din
dumnezeiestile Taine, ca sa dobandesti sfintenia. Pentru ca macar si inger de ar fi
acela ce ar aduce Jertfa cea fara de sange, daca te-ai apropia tu cu nevrednicie,
chiar ingerul nu te va curati nicidecum pe tine de pacate. Ca, iata, cu adevarat se
marturiseste despre Iuda, ca din insesi preacuratele maini ale Stapanului Hristos
a primit Painea cea preasfanta, dar, pentru nevrednicia lui, indata, a intrat intrinsul satana. Aceasta spre dovada, sa va fie voua ca, de nu va osandi cineva,
neosandit va fi. Si pentru aceasta multi marturisesc. Inca si un barbat oarecare, in
randuiala monahiceasca fiind, isi cheltuia zilele sale intru toata nepurtarea de
grija. Si, intru lenevire, viata petrecandu-si, de sfarsit s-a apropiat. Si, dupa ce s-a
imbolnavit, cu durere de moarte a ajuns la cea de pe urma rasuflare, nicidecum nu
se temea de moartea sa ci de trup, se despartea cu toata multumirea, vesel si
zambind. Iar fratii si parintii ce sedeau langa el, impreuna cu egumenul, i-au zis
lui: "Noi te-am vazut pe tine frate, ca intru nebagare de seama ti-ai petrecut viata
ta, de unde iti este tie in ceasul acesta infricosator o astfel de nemahnire si dulce
zambire ? Nu stim ! Insa, cu puterea lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru,
intarindu-te, scoala-te de ne spune noua, ca toti sa stim sa proslavim maririle lui
Dumnezeu". Iar fratele, ridicandu-se putin de pe pat, a zis catre dansii: "Cu
adevarat, cinstiti parinti, intru toata nebagarea de seama mi-am petrecut viata mea
si acum s-au adus inaintea mea, scrise, toate lucrurile mele cele rele si s-au citit.
Si mi-au zis mie ingerii lui Dumnezeu: Le sti acestea ? Iar eu am raspuns catre
dansii: Adevarat, cu incredintare, le stiu, insa, de cand m-am lepadat de lume si
m-am calugarit, n-am osandit om, nici rautate asupra cuiva n-am tinut si ma rog
ca sa se implineasca cu mine, cuvantul lui Hristos: nu osanditi, ca sa nu fiti
osanditi, iertati si vi se va ierta voua. Pe acestea, daca le-ar fi grait, indata, sfintii
ingeri au rupt zapisul pacatelor mele, si pentru aceasta, cu bucurie si fara mahnire
ma duc catre Dumnezeu". Aceasta zicand, fratele acela si-a dat cu pace sufletul
sau Domnului, mult folos facand la toti.

Deci, aceasta auzind-o, fratilor sa ne sarguim a nu osandi, nici a avea


pomenire de rau, ca Domnul Dumnezeu sa nu ne osandeasca pe noi, nici sa
pomeneasca pacatele noastre.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre doi frati ce erau in vrajba
In vremile prigoanelor, cand erau chinuiti si ucisi crestinii, pentru credinta
intru Hristos, au fost prinsi, atunci, si doi frati calugari si au fost aruncati in
temnita urmand ca, a doua zi, sa-i scoata, sa-i chinuie si sa-i omoare. Si acesti doi
frati aveau vrajba si pizma unul cu altul. Deci, fiind ei in temnita, unul din ei,
umilindu-se in inima sa, a zis celuilalt: "Frate, iata, mainile ne vor scoate pe noi
la judecata lor si ne vor chinui si ne vor omora si vom merge catre Domnul. Pentru
aceea, de vrajba si pizma ce a fost intre noi, si acum mai este, se cade sa o lasam
si sa i impacam si sa ne iertam unul pe altul, acum, mai inainte de moartea noastra,
ca sa luam curati fiind, chinurile si moartea pentru credinta si dragostea lui Hristos
si, asa, ne vom invrednici sa luam cununile mucenicesti, din mainile lui Hristos,
si vom fi primiti in ceata mucenicilor". Si acestea zicand, i-a facut lui metanie,
dupa obiceiul calugaresc, zicand: "Iarta-ma, frate, si sa fii si tu iertat de mine si
de Dumnezeu". Iar acela, fiind biruit de vrajmaseasca pizma, n-a vrut nicidecum
sa-l ierte.
Iar a doua zi, daca s-a facut ziua, i-au scos pe ei din temnita la judecata.
Deci, acela care n-a vrut nicidecum sa se impace si sa ierte pe fratele lui, vazand
ca vor sa-l taie, inspaimantandu-se, s-a lepadat de Hristos. Iar pe fratele sau, care
credea in numele Domnului, l-au taiat. Iar pe cel ce s-a lepadat de Hristos, l-a
intrebat dregatorul, zicand: "Pentru ce ieri nu te-ai lepadat de Hristos, ca sa nu te
fi chinuit ?" Raspuns-a lui acela: "Cand am lasat eu pe Dumnezeui meu si nu mam impacat cu fratele meu, atunci si ajutorul Lui m-a lasat si m-a parasit pe mine
si, ramanand gol de dansul, m-am lepadat de Hristos".
Deci, aceasta stiind-o fratilor, impacati-va si intru dragoste sa petreceti, ca
aici cu placere dumnezeiasca vietuind, vesnicelor bunatati partasi sa ne facem.
Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.
21.
LUNA MARTIE IN 21 ZILE:
pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Iacob, episcopul,
Marturisitorul (sec. VIII)
Acest marturisitor Iacob, iubind viata cea pustniceasca, s-a facut monah
din tinerete, infranandu-se pe sine cu postiri, cu privegheri, si alte aspre nevointe
si a trait in zilele imparatiei lui Copronim (741-775). Si se indeletnicea cu scrierea
dumnezeiestilor carti, curatandu-si mintea mai intai cu rugaciunea cea din inima
curata. Iar, invrednicindu-se si de treapta episcopiei, mult a suferit pe vremea
prigonirii lui Copronim, silit fiind sa lepede inchinaciunea cinstitelor icoane. Deci,
neprimind el a marturisi ca sfintele icoane sunt idoli, a fost osandit sa indure multe
chinuri, izgoniri, inchisori, foame si sete si multe stramtori, dar nimic nu a slabit

taria dreptei lui credinte. Si asa, intru acele chinuri, si-a dat fericitul sau suflet in
mainile lui Dumnezeu, pe Care, pana la moarte L-a marturisit si de la Dansul a
luat Imparatia Cerurilor, in veci bucurandu-se.

Intru aceasta zi, cuvant de folos al presbiterului Cosma.


Multi ies din lumea aceasta si intra in manastire; insa, neputand sa rabde
oboselile si ostenelile de acolo, fug si se intorc, in viata lumeasca, iar altii, in
deznadajduire cazand, mai rau decat inainte gresesc, unii prin cetati petrecand,
fara de minte, se tulbura, in zadar mancand paine straina, nefolositi fiind de
amandoua ostenelile, traindu-si rau zilele lor si, pandind unde se fac ospete, robi
se fac pantecelui, iar nu lui Dumnezeu. Si le sunt lor cele de pe urma, mai rele
decat cele dintai. Drept aceea, fratilor, daca suntem in lume si intru bogatie
traitori, ascultati ce zice fericitul Pavel Apostolul, catre Timotei: "Celor bogati in
veacul cel de acum porunceste-le sa nu se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea in
bogatia cea nestatornica ci, in Dumnezeul cel viu, Care ne da din belsug toate,
spre indulcirea noastra, sa faca ce e bine, sa inavuteasca in fapte bune, sa fie
darnici, sa fie cu inima larga, agonisindu-si lor buna temelie in veacul viitor". (I
Tim. 6,17-18).
Vazut-ati, oare, ca nu este rea bogatia, daca o randuim pe ea bine ? Dar
daca cineva, fugind de saracie, neputand sa se ingrijeasca de femeie si de copii,
se duce la manastire, apoi, acela nu dragostea lui Dumnezeu o cauta, nici pentru
a se osteni iese din lume, ci pofteste a se odihni si pantecului a sluji. Cela ce face
asa se leapada de-a pururea de credinta. Unul ca acesta este mai rau decat bogatul,
precum a zis Apostolul. Inca se face si pricina de mult blestem. Caci, "copiii
saracului, de foame pierind si de frig chinuindu-se, apoi, intru multa plangere" il
blesteama pe el, zicand: "De ce ne-au mai nascut tata si maica noastra, ca ne-au
parasit pe not intru atata ticalosie si in toata nenorocirea". Caci, daca pe cei straini
si saraci, ni s-a poruncit noua a-i hrani, apoi, cu cat mai mult sa nu-i lasam sa
piara, pe ai nostri.
Dar, in orice stare am fi, ne primeste pe noi Domnul, de vom vietui drept,
dupa Legea Lui. Ca nu ne mantuiesc pe noi hainele cele negre, nici nu ne pierd
cele albe, daca facem lucruri placute lui Dumnezeu. Drept aceea, de esti bogat,
atunci cu milostenia si cu rugaciunea, sa te mantuiesti si sa citesti, adeseori,
sfintele carti, ca sa faci cele poruncite de ele. Iar de esti sarac, apoi, cu mainile
tale sa-ti castigi painea, pe care o mananci si pe ai tai sa-i hranesti. Fereste-te de
furtisag si de tot raul. Inca, sa lauzi pe Dumnezeu si de aceasta, ca, adica, in
saracie, si nu intru bogatie, te ostenesti lui Dumnezeu, in viata ta, intru curatie si
intru celelalte faceri de bine, ca mai multa plata sa iei, precum a zis Domnul:
"Caruia i s-a dat mult, mult se va cere de la dansul". Drept aceea, faramitura ta
data saracului intrece cu multe darurile cele mari, care se dau de cei bogati. Ca sa zis: "Gol am fost si nu M-ati imbracat; strain am fost si nu M-ati adus in casele
voastre; bolnav si in temnita si nu M-ati cercetat". Si iarasi a zis: "De postesti,

unge-ti capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci numai


lui Dumnezeu". Drept aceea si noi fratilor, sa ungem capul sufletelui, cu
untdelemnul iubirii de saraci, spalandu-ne fata noastra cu lacrimi in taina. Pentru
ca vedem pe unii sarguindu-se cu cresterea parului si cu neingrijirea trupului, care
se aseamana cu cei fatarnici, care, dupa cuvantul Domnului, isi pierd plata lor. Ci,
inca, sunt si graitori impotriva, neascultand pe cei care ii invata pe dansii. Si,
asemanmdu-se pe ei cu luminatorii cei mari, zic: "Cum a facut Antonie, cum Sava
si alti Parinti, de au scapat de desertaciunile lumii ?" insa, de voiesti sa incepi
lucrul cel bun, sa socotesti, daca, incepand, putea-vei sa suferi si chinurile acelora
? Pentru ca aceia nu au avut un ceas de odihna si multe patimiri au luat de la dracii
cei vicleni. Apoi, inca, infranarile lor cele pustnicesti au fost mari, si setea de apa
si foame si alte patimiri ale lor cine le va spune ? Insa, de vreme ce tu asa te
bizuiesti ca vei patimi, ispiteste-te, frate, mai intai, in casa ta sezand, macar trei
ani, invatandu-ti sufletul a rabda patimile, pe care Domnul Iisus Hristos, pentru
noi, le-a suferit. Iar, de te graieste cineva de rau, sa nu lasi sa iasa din gura ta
cuvinte de manie. Sau, de-ti face tie cineva vreun rau, sa nu cartesti asupra lui,
nici sa fii impotriva lui. Ci, sa te rogi lui Dumnezeu pentru dansul, ca sa-l impace
cu tine. Insa, sa postesti cu postul cel duhovnicesc, mai mult decat trupesc. Sa nu
te bucuri cand patimeste vrajmasul tau, nici sa te mahnesti vazand ca se
imbogateste fratele tau. In tot ceasul Numele Domnului sa izbucneasca din inima
ta; fie mancand, fie band, ori altceva, facand, sa zici: Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !" Si, acestea toate, in taina, sa se faca. .
Si, daca te vei vedea pe tine intru toate desavarsit, pazeste-te bine de
vicleanul drac al mandriei, sa nu-ti semene tie in inima pierzarea: ca, adica, sa ti
se para ca esti om mare, ori iti va zice tie gandul ca esti placut lui Dumnezeu.
Atunci sa gandesti la pacatele tale, cele dintai, si sa zici: "Macar ca m-a iertat pe
mine de pacate milostivul Dumnezeu, pentru Imparalia Lui cea fara de sfarsit, dar,
inca, tot mi se cade mie a fi osandit". Iar, de-ti pui tie, in minte, multimea
pacatelor, ce s-au facut de tine in tinerete, zicand intru tine: "Mult am gresit si nu
voi fi iertat" sa nu asculti de acel gand, nici sa nu deznadajduiesti, ci sa zici:
"Domnul meu Iisus Hristos pe cei pacatosi a venit sa-i mantuiasca".
Deci, daca te va vedea pe tine ca poti suferi toate patimile, atunci, sa te
duci la manastire si sa te supui egumenului, ca lui Dumnezeu, pentru Hristos,
lepadandu-ti toata voia ta, iar voia lui sa o pazesti, pana la moartea ta. Sa cinstesti
pe egumen, ca pe Dumnezeu, iar pe frati, ca pe ingeri. Si sa nu dai voie inimii tale
sa caute Roma si Ierusalimul. Ci, rugaciunile tale, cele date tie de egumen, sa le
faci, petrecand in chilia ta. Si, acolo fiind tu, insusi Domnul Iisus Hristos,
impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, va veni, aducand cu sine pe Petru si pe Pavel
si pe alti Sfinti, pe care voiesti a-i cauta; si, nu numai in chilia ta ii vei afla pe ei,
ci, inca, si in inima ta vei vedea ce sunt, de vreme ce insusi Domnul a fagaduit ca,
impreuna cu Tatal Sau, va veni intre unii ca acestia si lacas intru dansii Isi va face.
Iar, de ti s-ar intampla tie stramutare din loc, din pricina napadirii
vrajmasilor, sau din oarecare alta pricina, apoi, in orice parte te va scoate Domnul

si unde Insusi iti va arata tie loc, acolo sa petreci, de cea dintai lucrare tinandu-te.
Ca nu va omori Domnul, cu foamea, sufletele dreptilor. Antonie cel Mare a zis:
Precum pestele, afara din apa, asa si calugarul, despartindu-se de manastire, piere.
Si precum gaina, sculandu-se, adeseori, de pe cuibul sau, face ouale sterpe, asa si
calugarul, iesind din manastire, adeseori si de a sa voie, isi uita slujba cea data lui.
Iar acestea toate le-au scris Sfintii Parinti, spre mantuirea celor ce le
asculta.

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.


De vom voi sa graim si sa aratam toate despre acest mare staret (Antonie)
intru multime multa se vor intinde cele scrise, pentru ca multe altele si
infricosatoare povestiri sunt despre darurile si feluritele lui nevointe, dintre care
spunem si pe aceasta: "Mergand eu, candva, pe cale, era impreuna cu mine, un
calugar. Si, mergand noi mai inauntru, la un loc foarte ascuns, in muntele cel mai
des, am aflat un locas zidit si inauntru calugari. Deci, dupa ce am intrat am gasit
acolo calugari cu desavarsire tacuti. Si nici mie, ca unui strain, nu mi-au grait
vreun cuvant. Inca, era si un izvor in mijiocul locasului. Si am vazut pe unul dintrinsii, aratand cu mana sa si zicandu-mi: "Acestia sunt robii lui Dumnezeu". Iar
altceva, mai mult, nici un cuvant, nici mic, nici mare, n-am auzit acolo.
Deci, am iesit si m-am tulburat. Si, ducandu-ma de la locul acela, la o
oarecare departare, am aflat niste pastori, pascand oile si graiam eu cu dansii,
ocarand pe calugarii aceia. Iar acei pastori mi-au zis mie: "De multi ani suntem
nascuti si crescuti si traim in locul acesta, insa n-am vazut aici manastire, nici
calugari, precum graiesti tu".
Acestea auzindu-le, marele staret, a cunoscut ca locul "acela era ascuns si
Dumnezeu, cu judecatile care le stie, l-a aratat pe el numitului staret. Asemenea,
cu aceasta se arata, si in patericul monembasilor, despre aceeasi manastire
ascunsa, unde, dupa porunca lui Dumnez