Sunteți pe pagina 1din 9

Medierea penala in Romania.

Standarde
europene

Medierea penala in Romania este posibila in baza articolelor 67-70 din


Legea Medierii nr 192/2006, articole care compun Sectiunea a 2-a cap. 6 din
Lege, sectiune intitulata Dispozitii speciale privind medierea in cauzele penale.
Deasemeni art 16, 81 si 83 din Noul Cod de procedura Penala stipuleaza dreptul la
un mediator pentru inculpat si persoana vatamata, si efectele procesual penale ale
unui acord de mediere penala. DIRECTIVA 2012/29/UE a Parlamentului European
si a Consiliului reglementeaza cadrul medierii penale ca procedura de justitie
reparatorie stipuland cateva linii directoare pentru practicienii medierii penale, dar
si pentru state in ceea ce priveste incurajarea medierii penale si promovarea
politicilor pentru implementarea justitiei reparatorii, asa cum vom vedea in cele ce
urmeaza.
Odata cu intrarea in vigoare a Noului cod Penal si Noului cod de Procedura Penala
medierea penala capata o nota distincta si efectiva, atat prin largirea perspectivei
medierii penale aceasta putand fi posibila oriunde exista un prejudiciu cauzat
unei persoane fizice sau juridice, cat si prin stipularea in mod expres a efectelor
unui acord de mediere in aceste cazuri.
Privitor la confuzia impacarii cu medierea penala ca institutii procesual
penale, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat prin Decizia nr 9/2015 ca
medierea penala este o institutie procesual penala diferita de institutia impacarii,
avand conditii de desfasurare si proceduri distincte, asemanandu-se doar ca efect
procesual in unele cauze penale.
Ce urmareste medierea penala este cu prioritate rapararea prejudiciului ori
raului produs de o infractiune, in cele mai bune conditii. Prejudiciul ori raul produs
de o infractiune este suferit de persoana vatamata. Daca pe legislatiile penale
anterioare persoana vatamata nu avea un cuvant greu de spus, fiind doar cea care
sesiza fapta penala organelor judiciare, deseori fiind tinuta in umbra procesului

penal si nerecuperandu-si prejudiciile cauzate de faptele penale, in noua legislatie


persoana vatamata este in centrul procedurilor penale, prin istrumentul medierii
pus la dispozitia ei si a faptuitorului.
Persoana vatamata este repusa in drepturile ei procesuale prin medierea
penala. Ne referim la drepturile ei procesuale raportate la recuperarea prejudiciului
cauzat de fapta, singurul interes major al victimei. Desi unele persoana vatamate
doresc sa fie active si in procedurile penale pentru tragerea la raspundere penala a
fatuitorului ca interes principal, in practica marea majoritate a personalor
vatamate au ca interes principal recuperarea prejudicilor cauzate de faptele penale.
Cu alte cuvinte nu ma pot gandi ca inculpatul x va lua 7 ani de puscarie atata
vreme cat eu- persoana vatamata- am de recuperat 30.000 de euro de la el, bani cu
care am fost inselat. Vreau cu precadere banii inapoi. Orice persoana vatamata
gandeste asa, indiferent de situatia procesuala ori materiala a inculpatului. Daca
merge la inchisoare se prea poate sa nu aiba nimic pe numele lui si eu raman cu
prejudiciul nerecuperat, cu o sentinta definitiva si executorie, platesc onorarii
avocatiale, expertize, cheltuieli legate de executarea silita, si nu am ce executa (de
cele mai multe ori condamnatii nu au bunuri executabile care sa indestuleze
prejudiciul). Asadar costul cu durata procesului, costul cu bani pentru avocati ori
expertize, costul cu executarea, si toate costurile emotionale aferente aduc victima
in stadiul de neputinta. Spre deosebire de procesul penal costurile financiare ale
medierii penale pentru persoana vatamata sunt minimale deoarece plata medierii se
face cu precadere de catre inculpat.
Medierea penala focuseaza in principal aici in recuperarea prejudicilor
cauzate de infractiuni, in cele mai bune conditii si cu cele mai mici costuri.
Ce inseamna aceste bune conditii de reparare a prejudiciilor (includem aici si
prejudiciile materiale dar si daunele morale) cauzate de faptele penale? Cele mai
bune conditii de recuperare de catre persoana vatamata a prejudiciului s-ar raporta
la timpul si resursele afectate recuperarii prejudiciului. Cele mai bune conditii ar fi
acelea in care persoana vatamata sa isi recupereze cat mai repede si cu costuri
financiare si emotionale cat mai reduse prejudiciul cauzat, pentru a suferi cat mai
putin de pe urma faptei. Cele mai rele conditii ar fi ca persoana vatamata sa isi

recupereze cat mai tarziu de la data comiterii faptei prejudiciile cauzate, cu costuri
mari legate de timp, bani si stres, ori cea mai sumbra varianta, sa nu isi recupereze
n
iciodata prejudiciile. Din pacate sunt numeroase cazurile in care persoanele
vatamate isi recupereaza in rele conditii prejudiciile ori nu si le recupereaza
niciodata. Medierea penala vine sa schimbe aceasta paradigma.
Medierea penala vine si ofera un cadru de reparare a prejudiciului in cele
mai bune conditii. Acest lucru inseamna ca timpul in care se desfasoara medierea
penala este foarte scurt raportat la durata unui proces judiciar final (in care sentinta
penala este definitiva si executorie in privinta prejudiciului). Un proces de mediere
penala poate dura de la cateva ore pana la cateva saptamani/luni, depinzand de
vointa partilor din conflict (inculpat si persoana vatamata) dar si de complexitatea
conflictului.
Principiile medierii penale sunt: neutralitatea si impartialitatea mediatorului,
liberul consimtamant al inculpatului si persoanei vatamate pentru desfasurarea
discutiilor, principiul confidentialitatii procesului, si principiul independentei
mediatorului fata de procedurile judiciar penale. Medierea are loc in paralel cu
procesul judiciar, si procesul de mediere nu interfereaza cu procesul judiciar penal.
Doar la finalul medierii penale mediatorul este obligat in baza art 70 de in Legea
Medierii sa transmita organelor judiciare rezultatul medierii consemnat in Procesul
Verbal de finalizare (inchidere) a medierii, si Acordul de mediere in cazul in care
rezultatul medierii este o intelegere la conflict.
In medierea penala avem principii aplicabile mediatorului impartialitate,
neutralitate, confidentialitate, independenta in activitatea sa, si principii aplicabile
pozitiei partilor din mediere si anume confidentialitate si libera lor determinare in
desfasurarea procesului. Aceste principii se gasesc si in Directiva 29/2012 fiind in
interesul si spre protectia persoanei vatamate.
Autodeterminarea partilor pentru medierea penala este pilonul central al
procedurii. Fara determinarea partilor, benevola si liber consimtita, nu putem vorbi
de medierea penala. Art 67 alin (3) din Legea Medierii dispune ca : parile i
subiecii procesuali nu pot fi constrni sa accepte procedura medierii. Aceste
elemente se refera la aspectele volitive in faza de initiere a medierii dar si pe tot

parcursul medierii penale, partile putand oricand sa isi retraga consimtamantul de a


isi media problema, chiar nemotivat, mediatorul fiind obligat sa inchida procedura
de mediere la solicitarea ambelor parti sau doar a unei parti. Asadar daca inculpatul
sau persoana vatamata nu mai consimt in ceea ce priveste actul de mediere,
mediatorul finalizeaza procedura de mediere in acel moment, prin redactarea si
eliberarea unui Proces Verbal in care mentioneaza ca la data respectiva medierea sa inchis. Ulterior insa partile isi pot da consimtamantul pentru o noua mediere,
initiind din nou procedura, si stabilind din nou legatura comunicationala privind
repararea prejudiciului la acelasi mediator sau la un alt mediator. Renuntarea la
mediere, si ulterior initierea unei alte medieri, trebuie facuta de partile din conflict
inclupat si/sau persoana vatamata de asa natura incat sa nu intruneasca
elementele constitutive faptei de abuz de drept.
In ceea ce priveste standardele impuse de Directiva 29/2012 privind protectia
persoanelor vatamate si ajutorarea acestora, justitia reparatorie incluzand medierea
penala nu trebuie sa urmareasca tergiversarea procedurilor judiciare, sicanarea
persoanei vatamate ori revictimizarea acesteia. Medierea penala trebuie sa aiba ca
scop inlaturarea pe cat posibil a efectelor negative produse de fapta penala.
Articolul 12 din respectiva Directiva:
Dreptul la garantii in contextul serviciilor de justitie reparatorie
(1) Statele membre iau masuri care garanteaza protectia victimei impotriva
victimizarii secundare si repetate, precum si a intimidarii si razbunarii, care sa se
aplice atunci cnd se recurge la orice serviciu de justitie reparatorie. Astfel de
masuri garanteaza victimelor care opteaza sa participe in procesul de justitie
reparatorie ca beneficiaza, la cerere, de acces la servicii de justitie reparatorie
sigure si competente, cu respectarea cel putin a urmatoarelor conditii:
(a) se recurge la servicii de justitie reparatorie daca acestea sunt in interesul
victimei, in functie de consideratiile privind siguranta si cu acordul liber si in
cunostinta de cauza al acesteia, care poate fi retras in orice moment;

(b) inainte de a accepta sa participe in procesul de justitie reparatorie, victima


primeste informatii complete si obiective cu privire la proceduri si la eventualele
rezultatele ale acestora, precum si informatii cu privire la procedurile de
supraveghere a punerii in aplicare a oricarui acord;
(c) autorul infractiunii a recunoscut faptele de baza ale cauzei;
(d) orice acord este incheiat in mod voluntar si poate fi luat in considerare in cadrul
oricaror proceduri penale ulterioare;
(e) discutiile din cadrul procedurilor de justitie reparatorie care nu au loc in public
sunt confidentiale si nu sunt divulgate ulterior, cu exceptia cazului in care partile
isi dau acordul in acest sens sau daca acest lucru se prevede in dreptul intern,
avnd in vedere interesul public prevalent.
(2) Statele membre faciliteaza trimiterea cauzelor, daca este cazul catre serviciile
de justitie reparatorie, inclusiv prin stabilirea de proceduri sau orientari cu privire
la conditiile unei astfel de trimiteri.
Deasemeni Directiva prevede dreptul persoanei vatamate de a avea asistenta
juridica ori asistenta din partea unei persoane apropiate in cadrul medierii.
Legislatia din Romania este in perfect acord cu cerintele Directivei, creand in
sarcina mediatorului obligatia de a aduce la cunostinta inculpatului si a persoanei
vatamate dreptul de a fi asistati juridic pe parcursul medierii, dar si dreptul de a fi
asistati de persoane apropiate. Deseori in practica medierii penale, persoanele
vatamate sunt asistate ori de avocati ori de una din rude (sot, fiu, nepot, etc).
Mediatorul este obligat sa mentioneze in Procesul Verbal de inchidere a medierii
cele referitoare la asistarea persoanei vatamate ori a inculpatului in mediere,
stipuland exact faptul ca aceste persoane au fost sau nu au fost asistate de avocat
ori alte persoane, si numele si calitatea persoanei care a asistat la mediere, cu
respectarea legii (legitimarea persoanei respective si aducerea la cunostinta
acesteia a regulilor si principiilor medierii)
Cat priveste contactul persoanei vatamate cu inculpatul Directiva prevede ca in
anumite cauze avand in vedere nevoile specifice ale unor tipuri de victime se

va evita pe cat posibil o mediere directa sedinte comune de discutii ale


mediatorului cu persoana vatamata si inculpat. In medierea penala asa cum este
legiferata si practicata in Romania, contactul direct dintre aceste persoane este
evitat prin tertul neutru si impartial mediatorul, care devine o portavoce a
pozitiilor si sustinerilor fiecarei parti in fata celeilalte, procesul de mediere avand
loc la date/ore si locatii diferite pentru cei doi, ca acestia sa nu interfereze. Acest
lucru se intampla fie datorita unor motive obiective (de ex inculpatul este in arest
preventiv, ori este plecat in strainatate), fie datorita unor motive subiective la
solicitarea uneia dintre parti sau la initiativa mediatorului (persoana vatamata este
vulnerabila unui soc emotional, persoana vatamata nu vrea o intalnire cu
inculpatul, mediatorul sesizeaza dorinte ori intentii de sicanare din partea
inculpatului). Cu mentiunea ca este nevoie de o interventie legislativa in ceea ce
priveste momentul in care organele judiciare iau act de acordul de mediere. In
practica, in faza de judecata unele instante citeaza inculpatul si persoana vatamata
pentru a lua act de Acordul de Mediere si de consimtamantul acestora privind
medierea si intelegerea din acord, unele instante nu mai citeaza aceste persoane, si
dispun incetarea procesului penal fara a mai fi chemate aceste doua persoane, parti
in procedura de mediere incheiata. Citarea acestora pentru a li se lua din nou
consimtamantul in fata judecatorului, desi acest consimtamant a fost dat o data in
fata mediatorului, si aducerea persoanelor in acelasi timp, in aceeasi sala de
judecata nu respecta linia directoare a Directivei in discutie, existand posibilitatea
revictimizarii persoanei, retrairii sentimentelor infractiunii, crearii unei stari
emotionale negative la vederea inculpatului, ori alte manifestari care sa ii aduca
acesteia prejudicii morale. Mai mult decat atat persoana vatamata si-a recuperat
prejudiciul in timpul medierii si nu mai e interesata de nici o procedura si de nimic
legat de aceasta fapta. Consider ca interventia legislativa ar trebui sa vizeze o
practica unitara in sensul incetarii procesului penal fara citarea din nou a
persoanelor semnatare a acordului de mediere (devreme ce consimtamantul
persoanei vatamate si inculpatului a fost luat de catre mediator la semnarea
acordului de mediere acord care se mai citeste odata de catre mediator in fata
persoanelor din mediere chiar inainte de semnare). Cred ca prin lege ar putea sa i
se dea mediatorului dreptul de a redacta acordul de mediere cu atestarea identitatii
partilor, a continutului si a datei acestui acord de mediere. Acest lucru ar fi in acord

cu Directiva in materie, respectand drepturile si interesele persoanei vatamate de a


suferi cat mai putin de pe urma faptei penale, fara a fi purtata pe drumuri doar pe
considerente procedural-penale; acest lucru mai cu seama ca o medierea penala
poate avea loc la domiciliul persoanei vatamate, prin acest lucru creandu-se o
metoda confortabila pentru persoana vatamata in atingerea si satisfacerea
drepturilor sale incidente in procesul penal relative la recuperarea prejudicilor cu
ajutorul mediatorului.
In ceea ce priveste serviciile de interpretariat si traducere din Directiva medierea
penala din Romania respecta aceste prevederi, mediatorul avand obligatia de a
permite aceste servicii cand partile le solicita ori cand considera ca este necesar,
stipuland existenta acestor servicii pe durata medierii in Procesul Verbal de
inchidere a procedurii.
Un element explicit adus de Directiva 29/2012 este obligatia statelor de a stimula
ridicarea stadardelor in medierea penala prin instruirea si formarea continua a
practicienilor in domeniu. Instruirea si formarea ar trebui sa ia in considerare
modul de relationare cu persoanele vatamate, identificarea persoanelor vatamate cu
nevoi specifice (femei, batrani, copii), identificarea modului de buna adresare si
comunicare cu fiecare tip de victima, identificarea nevoilor imediate si mediate ale
victimelor. Astfel Cap 5 art 25 alin 4 al Directivei stipuleaza ca : Prin serviciile
publice sau prin finantarea organizatiilor de sprijinire a victimelor, statele membre
incurajeaza initiative prin care cei care furnizeaza servicii de sprijinire a victimelor
si de justitie reparatorie beneficiaza de formare corespunzatoare la un nivel adecvat
in ceea ce priveste contactul cu victimele si indeplinesc standardele profesionale
necesare pentru a garanta ca aceste servicii sunt furnizate intr-un mod respectuos,
impartial si profesionist.
Prin diverse campanii media publicul larg ar trebui informat cu privire la drepturile
persoanelor vatamate, inclusiv dreptul la medierea infractiunilor in care sunt sau
pot fi implicate, pentru a evita amplificarea efectelor negative ale faptei penale.
Astfel la cap 26 alin (2) se dispune ca: statele membre adopta masurile
corespunzatoare, inclusiv prin intermediul internetului, menite sa sensibilizeze
publicul larg cu privire la drepturile prevazute in prezenta directiva, sa reduca

riscul victimizarii si sa reduca la minimum impactul negativ al criminalitatii si


riscurile de victimizare secundara si repetata, de intimidare si razbunare, in special
prin orientarea catre grupuri vulnerabile precum copiii, victimele violentei bazate
pe gen si ale violentei in cadrul unor relatii apropiate. Astfel de masuri pot include
campanii de informare si sensibilizare, programe de cercetare si educare, daca este
cazul in cooperare cu organizatiile relevante ale societatii civile si cu alte parti
interesate.
Formarea continua a mediatorilor in ceea ce priveste medierea penala si
standardele acesteia ar trebui sa vizeze cursuri de victimologie, procedura medierii
penale, bune practici in medierea penala, modalitati de reparare a prejudiciului ori
raului produs, pozitia persoanei vatamate in mediere, consecintele medierii penale,
efectele medierii pentru inculpat si pentru persoana vatamata, reabilitarea
inculpatilor si recuperarea emotionala a victimei, etc.
Din cele de mai sus rezulta ca medierea penala in Romania in prezent se desfasoara
la cele mai bune standarde, fiind un instrument foarte eficient in recuperarea
prejudiciilor de catre victime cu ajutorul mediatorului. In primul an de la noua
legislatie penala care a introdus medierea penala in mod explicit si distinct, aceasta
a avut ca obiect preponderent infractiuni de furt si inselaciune, deci contra
patrimoniului, dar si infractiunii contra vietii private. Finalizarea acestor medieri
cu o intelegere la conflict (peste 80% din medierile din biroul nostru s-au incheiat
cu un acord de mediere, restul de 20% medieri finalizate fara acord de mdiere
avand ca obiect infractiuni sub forma tentativei ori fara prejudiciu material
signifiant), denota faptul ca recuperarea prejudicilor prin mediere este cel mai bun
mod de proteja victima si de a o ajuta in repararea raului produs de fapta penala, in
cel mai scurt timp si cu cele mai reduse costuri de bani, timp si stres, precum si in
depasirea mai cu usurinta a starii emotionale negative produsa de fapta.
Acesta este dezideratul Directivei si legislatiei privind medierea in Romaniarecuperarea prejudiciului cauzat , protectia victimei si protejarea drepturilor si
intereselor sale.