EREDITATEA

CITOPLASMATICA
Patachia Alexandru
Grupa 2103

Ereditatea citoplasmatic este o ereditate atipic, proprie multor

caractere fenotipice importante care nu depind de factori cu localizare
nuclear; pentru ele nu sunt valabile regulile stabilite de Mendel, cu
completrile aduse de T.H. Morgan (mendelism, morganism). n afar de
comportarea nemendelian (Gorrens), ereditatea citoplasmatic se
manifest i prin diferene ntre hibrizii reciproci (nu este indiferent dac
purttorul unor anumite nsuiri ereditare este matern sau patern). n
oogamie (care este modul de reproducere obinuit al organismelor
superioare), i, n general, n anizogamie (= cnd grneii sunt inegali ca
mrime), citoplasm zigotului provine predominant sau exclusiv de la
genitorul matern, fapt care explic de ce caracterele ce depind de factori
citoplasmatici se motenesc mai pregnant de la mam la descendeni.
O alt manifestare legat de ereditatea citoplasmatic este sortarea
determinanilor citoplasmici n ontogenie. Acetia, n cursul diviziunilor
celulare succesive, nu se mpart la celulele-fiice cu rigurozitatea cu care
se mpart cromozomii, astfel c pot aprea grupe celulare n care factorii
sunt prezeni i grupe celulare n care acetia sunt abseni. Pentru

totalitatea factorilor ereditari citoplasmatici s-a propus termenul de

plasmon (Wettstein, 1926), genele din citoplasm fiind numite
plasmagene. n cazul particular al factorilor legai de plastide
(plastogene, Imai, 1937), ansamblul lor formeaz un plastidom sau
plastom (Renner, 1934).

Tot n categoria ereditii citoplasmatice (necromozomiale) intr cazurile

de simbioz intracelular. Simbionii, integrai stabil n organismul
gazdelor, sunt transmii de la o generaie la alta. Exemple sunt, printre
altele, sensibilitatea crescut la CO2 a unor linii de Drosophila, produs
de un virus; caracterul de uciga (killer) la Paramaecium aurelia,
datorit unor particule (Kappa) de tipul bacteriilor. Dup teoria simbiozei,
unele organite celulare ar avea o origine simbiotic (mitocondriile - din
bacterii aerobe; plastidele - din algele albastre); un argument n favoarea
acestei teorii este tocmai existena sistemelor genetice proprii ale
organitelor, cu ADN local (nenuclear).

Una dintre cele mai vechi i mai cunoscute exemple de ereditate

citoplasmatica este cea descoperita de Correns ntr-o varietate de
plante pestrite ca de ex: Mirabilis Jalapa. Plantele pestrie au
unele ramuri care transporta frunze verzi normale, unele ramuri
cu frunze pestrie (mozaic de culori verzi i albe) i unele ramuri
care au toate frunzele albe.
Correns a descoperit c seminele produse de florile de pe
ramurile verzi au date de descendeni care au fost toti verzi,
nefacand o diferen dac fenotipul generatiei care a avut flori
folosite pentru polen a fost verde, alb sau pestri. Seminele luate
din ramuri albe au dat, de asemenea, toi descendenii albi,

indiferent de fenotipul polenului donator. Acestea, desigur, a murit

n faza de rsad.
Semintele de flori de pe ramurile pestrie au dat trei tipuri de
descendeni, proporiile verde, alb i pestri, fiind diferite, din nou,
indiferent de fenotipul polenului donator. Fenotipul descendenilor
semna ntotdeauna cu printele feminin i masculinul nu a fcut nici o
contribuie la caractere.

Explicaia acestui model neobinuit de motenire este ca genele

respective sunt localizate n cloroplastul din citoplasm , nu n
nucleu , i , prin urmare, sunt transmise doar prin printele
feminin . n organisme eucariote zigotul primete n mod normal
cea mai mare parte a citoplasmei de la celula ou i gametii de sex
masculin contribuie cu puin mai mult dect un nucleu .
Prin urmare, orice gene coninute n organitele celulare din
citoplasma vor arata motenire matern . Variatia frunzelor se
datoreaza a doua tipuri de cloroplaste : cele verzi normale i cele
lipsite de pigmentul clorofilian.
Cloroplaste sunt autonome genetic i au propriul lor sistem de
ereditate , sub form de cromozomi . Acestea sunt mici molecule
circulare de ADN goale care transporta genele ce controleaza
unele aspecte ale structurii cloroplastice i funcia .
O mutaie ntr- una dintre aceste gene , care afecteaz sinteza clorofilei
ca n Mirabilis , prin urmare, va urma cloroplastul n transmiterea
acestuia i nu vor fi motenite n acelai mod ca o gen nuclear.

Merogonia

Reprezinta obtinerea unor organisme cu caractere materne prin

fecundarea unui ovul fara nucleu de catre un spermatozoid
normal, obtinandu-se astfel descendenti haploizi care, pe langa
caracterele specifice paterne, afiseaza si anumite caractere
materne, fiind transmise de catre citoplasma gametului femel iar
caracterele paterne fiind transmise de nucleu spermatozoid.
Existenta diferentelor intre hibrizii reciproci pot fi explicate prin:
cantitatea mai mare de citoplasma deci si de organite
citoplasmatice purtatoare de material genetic
la animale, in special mamifere, organismul matern influeteaza
dezvoltarea hibridului, in perioada vietii intrauterina, prin
intermediul mediului intrauterin cu care vine in contact, ajutandu-i
dezvoltarea.
Androsterilitatea

Este fenomenul intalnit la plante, fiind insusirea plantelor de a nu

produce polen sau de a produce polen steril. Acest fenomen
apare la plantele alogame supuse hibridarii indepartate, fiind
determinata de factori de natura nucleara, de factori de natura
citoplasmatica sau de actiunea combinata a celor doua categorii
de facori, in functie de facorul determinat poate fi: nucleara,
citoplasmatica si citoplasmatica - nucleara.
Cauzele aestui fenomen sunt date de anomalii cromozomale, de
actiunea unor factori ereditari sau de unele insusiri ale
citoplasmei, acestea pot determina dezvoltarea asincrona a
gametilor, incompatibilitatea dintre gameti, sau unele anomalii in
formarea gametilor.
Modul de actiune a acestor factori:
Androsterilitatea nucleara: determinata de factori nucleari,
comportandu-se in general ca un caracter recesiv, dand nastere
la plante fara polen. Acest tip de androsterilitate se transmite de
indivizii heterozigoti sau homozigoti recesivi. Androsterilitatea
nucleara nu prezinta o importanta practica deoarece efectiul

factorului recesiv care o determina poate fi inhibat de factorul

dominant, nefiind utilizata la producerea de samanta hibrida.
Androsterilitatea citoplasmatica: acest tip de androsterilitate
este determinata de factori citoplasmatici si se comporta ca un
caracter dominant fata de plantele care au aceeasi formula
genotipica si care contin in citoplasma factorul de fertilitate. Prin
polenizarea plantelor androsterile cu polen de la plante fertile, in
genetaria F1 vor rezulta numai plante androsterile deoarece
citoplasma provine in intregime din gametul femel.
Sterilitatea mascula citoplasmatica poate fi transmisa prin
incrucisari repetate de la un soi de planta la altul, folosindu-se ca
soi patern acela ce necesita transformare. Considerand
avantajele acestui tip de androsterilitate, utilizarea practica a
acestui tip este limitata, in acelasi timp, cunoasterea incompleta a
mecanismelor sale de determinare, o limiteaza la folosirea doar in
unele plante ornamentale cu inflorire mai indelungata si la unele
la care se folosesc organele vegetative.
Androsterilitatea citoplasmatica - nucleara: determinata de
factori ereditari localizati in citoplasma si in nucleu. Plantele ce
contin factorii acestui tip de androsterilitate au posibilitatea de a
manifesta atat fenomenul de androsterilitate cat si cel de
restaurare al fertilitatii. Fiind determinata de factori citoplasmatici,
aceasta se manifesta doar in prezenta factorilor nuclari in stare
recesiva.
6

Acest tip de androsterilitate se poate metine la descendenti avand

importanta practica in crearea de linii consangvinizate care sa fie
utilizate la incrucisarea in vederea producerii hibrizilor, fenomenul
fiind utilizat cu deosebit succes in producerea semintelor hibride
de porumb, grau etc.
Un exemplu il poate reprezenta porumbul care se cultiva doar sub
forma hibrida, samanta necesara obtinandu-se din linii
consangvinizate care se seamana alternativ, fiind necesara
castrarea plantelor materne inainte de inflorire.
Prin indepartarea inflorescentei mascule, forma materna va fi
polenizata exclusiv cu polen de la genitorul patern, nu cu polen de
la inflorescenta mascula de pe aceeasi planta. Folosirea ca
genitor matern a unor linii cu plante androsterile elimina operatia
de castrare, determinand o crestere a eficientei economice.