Sunteți pe pagina 1din 4

Recuperarea functionala in traumatismele cotului

23.10.2013

C3

Articulatia cotului asigura prin mobilitatea sa transmiterea miscarilor dinspre proximal spre
distal, rezultatul fiind activarea mainii. Mobilitatea si forta musculara contribuie la
integrarea cotului in diferite scheme de miscare.
Stabilitatea articulatiei este asigurata printr-o buna congruenta articulara si mai putin din
aparatul tendo-musculo ligamentar de vecinatate. Orice traumatism aplicat direct sau
indirect poate declansa disfunctii grave in activitatea cotului. In plus tre amintite structurile
nervoase si vasculare care prin lezarea lor pot da un plus de gravitate atat leziunii in sine
cat si mai ales sechelelor.
Cele mai frecvente leziuni sunt: leziunile tesuturilor moi (contuzii, scalpuri, plagi,
arsuri), entorse, luxatii, fracturi si leziunile vasculo-nervoase amintite.
Sechelele cele mai frecvente sunt: retractii locale, artrita posttraumatica, cicatricea
retractila, calusuri vicioase, fragmente osoase intra-articular, atitudini vicioase (devieri in
valg, var si in hiper extensie), atrofii musculare, miozita calcara, leziunile nervoase
(afectarea unui nerv, a 2 sau mai multi nervi), leziuni vasculare ( cu ischiemii musculare de
tip volkmann) si leziuni la distanta ( edemul mainii, redoarea mainii si algoneurodistrofia
AND).
Obiectivele principale ale recuperarii cotului constau in refacerea mobilitatii si
cresterea fortei mulsculare, de asemenea sunt necesare combaterea diferitelor manifestari
locale precum: edemul, tulburarile trofice si vasculo-nervoase.
A) Recuperarea cotului in timpul imobilizarii: aceasta incepe chiar daca segmentul
articular a fost tratat ortopedic sau chirurgical, dupa care cotul a fost imobilizat cu diferite
forme de contentie; aparat gipsat, atela gipsata, extensie continua. Pt troficitatea locala se
recomanda diapulsul care reprezinta o emisie de unde de inalta fregventa pulsata care se
utilizeaza cu scop antialgic, antiedem, pt efectul de combatere a hematoamelor, pt efectul
de favorizare al cicatrizarii plagii si pt consolidarea fracturii. Se recomanda aplicarea de
diapuls zilnic cu fregvente de 400-600, penetratie 4-6 si durata de 20-30 min. Tot pt
troficitate se recomanda posturi antideclive, cu posturarea membrului superior, cu efect
antiedematos circulator. Se recomanda masajul cu sens centriped adica de jos in sus, de la
mana inspre umar, tot pt combaterea edemului si pt favorizarea circulatiei de intoarcere
venoasa. Angiomatul sau aparate similare lui se pot folosi pt combaterea edemului local.
Pt mobilitatea articulatiilor se recomanda mobilizarea precoce a art neafectate, pt ca sa se
evite aparitia unor complicatii si din partea lor: mana, degetele, umarul de partea afectata,
se mobilizeaza pasivo-activ si activ.
B) Recuperarea cotului dupa suspendarea imobilizarii:
a)- combaterea durerii- se relizeaza prin medicatie si terapie fizicala, daca nu exista
material de osteosinteza (metal) se poate utiliza electroterapie cu scop antialgic (tens,
trebert, diadinamici). Combaterea durerii se poate face si prin termoterapie daca
fenomenele inflamatorii au cedat (unde scurte, inflarosii, perna electrica, compresa calda,
parafina). Masajul se aplica si in scop antialgic putand sa urmeze aplicatiile calde si
kinetoterapia.
La cot masajul tre facut cu multa atentie pt ca in el in sine poate determina complicatii
respectiv dezvoltarea calcifierilor periarticulare.
b)- combaterea tulburarilor trofice si vasomotorii (edemul): posturi anti declive cu
MS ridicat, mobilizarea art sanatoase cu rol de pompas muscular, masajul manual
centriped, masajul pneumatic prin compresiile si decompresiile succesive ajuta intoarcerea
venolimfatica, electroterapia excitomotorie de joasa si medie fregventa determina

contractii ritmice musculare cu efect antiedem, crioterapia cu aplicare de calupuri de


gheata timp de 5-6 min, aplicarea fesilor elastice sau bandajul compresiv nu permit
refacerea edemului, hidroterapia din care se recomanda baile cu varftejuri.
c)- cresterea mobilitatii articulare: este obiectivul principal in programul de recuperare
al cotului, se urmareste atingerea valorilor unghiurilor utile, si nu valorile de lux; unghiurile
utile intre 80-120 grade sunt suficiente functional, si nu necesita reactii de compensare. In
general mobilizarile pasive si tractiunile sunt contra indicate pt ca pot produce rupturi mici
periarticulare, inflamatii, hematoame, depuneri calcare, care la randul lor provoaca
limitarea mobilitatii cotului.
Brahialul anterior este un sediu predilect pt dezvoltarea miozitelor calcare. Se recomanda
miscarile autopasive, cele active simple sau combinate. Ele se pot face cu sau fara
contrarezistenta. Exercitii de miscari active combinate: exercitii de lansare a unei greutati
se fac inainte ca la aruncarea cu pietre (cotul din flectat se destinde, kt poate sau nu opune
rezistenta), ex de lovire, care sunt miscari ca pt a lovi, ex de catarare, cele active analitice
se executa atat in apa cat si pe uscat. Se incearca in special recastigarea flexiei necesara
activitatii cotidiene, extensia fiind solicitata mai ales in activitatile profesionale. Daca
mobilizarea cotului se face in bazine, pozitiile de plutire se flotoarele sunt factori facilitatori
pt mobilizare.
d)-cresterea fortei musculare: recastigarea fortei flexorilor cotului, este mai importanta
decat a extensorilor, deoarece gravitatia poate cobora antebratul, se recomanda ex
izometrice si rezistive.
LEZIUNILE TESUTURILOR MOI : contuziile, plagile si arsurile.
Contuziile- se vindeca repede in general fara sechele, in general fara sechele
Plagile- sunt apartin sectorul de chirurgie, sechelele lor apartin recuperarii
Arsurile- nu fac obiectul acestui curs.
Entorsele de cot- sunt fregvente in practica, dar rar diagnosticate, fiind etichetate de
multe ori ca si contuzii; sunt luate in considerare cand se asociaza cu luxatia si sau
fractura, tratamentul fiind dictat de prezenta acestuia. Diagnosticul de entorsa pura de cot
este greu de stabilit clinic. Semnele clinice ( durerea, tumefierea, instabilitatea laterala) nu
sunt specifice. De obicei se rupe ligamentul colateral intern ceea ce duce la accentuarea
valgului cotului. Entorsele usoare de grad 1 si 2 (intinderi) necesita numai un tratament
fizioterapic local. Entorsele grave de grad 3 sau 4 (rupturi si dezinsertii) necesita
imobilizare gipsata 2-4 saptamani urmata de program de recuperare.
Luxatiile cotului: sunt cele mai fregvente in special la adulti.
Luxatiile propriuzise ale cotului sunt acelea in care antebratul se deplaseaza in raport cu
humerusul. Se subdivin in : posterioare, anterioare, laterale.
Luxatiile posterioare sunt cele mai fregvente, corpul se tumefiaza si antebratul se
pozitioneaza in pronatie si semiflexie de circa 120 grade. Olecranul si tendonul tricepsului
brahial se bombeaza posterior in timp ce paleta humerala se palpeaza usor sub plica
cotului. Se pot asocia cu fracturi de cap radial sau epitrohlee. In luxatiile incomplete se
rupe numai ligamentul colateral intern si in luxatiile complete cedeaza si cel extern si
muschiul anconeu. Luxatiile anterioare sunt rare in forma pura si sunt fregvente cand se
asociaza cu fractura de olecran (cot flectat 100grade, fosa olecraniana pare goala).
Luxatiile laterale- sunt destul de fregvente in special cele externe care se asociaza
uneori cu fractura capului radial, de epicondil si sau epitrohlee.
Exista si alte tipuri de luxatii ale radiusului sau cubitusului izolate fata de humerus sau
luxatii divergente intre ele ( intre capetele proximale ale celor 2 oase ale antebratului).
Subluxatia capului radial si fractura ulnara sunt uneori combinate in asa numita fractura
monteggia. Luxatiile necomplicate se trateaza nechirurgical prin metode ortopegice

respectiv reducere urmata de imobilizare 4 saptamani. Ligamentele instabile necesita


suturi. Subluxatiile vechi tre reduse chirurgical si tratate prin reparare chirurgicala a
ligamentelor. Fracturile simultane luxatiilor necesita operatii (atat fractura de olecran cat si
cea de apofiza coronoida se trateaza cel mai bine prin osteosinteza cu fixare interna cu
surub.
In luxatiile radio cubitale superioare capul radial se luxeaza de obicei in 2 circumstante, in
asociere cu fractura ulnei cand capul radial fuge anterior sau posterior (fractura
monteggia) si in mod izolat in special la copii. Luxatiile simple se trateaza ortopedic si cele
complicate chirurgical. In cazul celor din urma se recomanda imobilizarea cotului timp de 3
saptamani. Nu uitati nu promovati exercitiile pasive sau tractiunile.
FRACTURILE COTULUI - distale humerale: la adulti se produc printr-un mecanism direct
mai ales prin caderea pe cot si la copii printr-un traumatism indirect cum este caderea pe
mana cu cotul extins. Fracturile au forme variate, fracturi transverse care trec prin condili,
epicondili si fracturi multiple.
Diagnosticul se bazeaza clinic pe prezenta durerii, tumefierii, mobilitatii anormale a
aliniamentului osos compromis si este confirmat radiologic.
Tratament: in fracturile cu dislocari usoare pericondiliene, la pacientii tineri se trateaza
ortopedic cu imobilizarea in aparat gipsat 4 saptamani cu cotul flectat la 90 grade. La
pacientii varstnici, fracturile severe intra articulare sunt de asemenea tratate nechirurgical.
Aliniamentul osos tre sa fie corect pt a preveni afctaecrtilajului de crestere si aparitia
intarzierilor in dezvoltarea osoasa. La copii operatia se recomanda cand exista afectarea
cartilajului de crestere priin fractura, si operatia are ca obiectiv refacerea aliniamentului
osos corect prin fixari cu materiale de osteosinteza. Tot la copii dar si la adulti operatia este
indicata cand fractura este instabila multipla producand incongruenta articulara si leziuni
vasculo nervoasa. In cazul fracturilor de acest tip tre urmar unul de compresiune vasculara,
locala care poate produce aparitia ischemie musculara si retractura musculara.
De asemenea trebuie avut in vedere faptul ca miozita osificanta periarticulara este
fregventa la astfel de cazuri si tre semnalata. Complicatiile tardive pot fi in special
afectarea nervului radial datorita unui calus exuberan.
Fracturile olecranului: sunt determinate prin impact direct sau indirect prin cadere pe un
corp flectat. O tractiune puternica pe biceps poate profoca o dislocare pe fragment osos,
fracturile se pot trata ortopedic sau chirurgical.
Fracturile de cap radial: pot fi transversale sau cominutive sau fracturi chisel.
Complicatiile acestor fracturi sunt lezarea acestui nerv radial, paralizia muschilor extensori
si limitarea prono supinatiei.
Fracturile antebratului ( diafiza radiala si ulnara). O fractura de tip galeazzi este o
combinatie intre fractura diafizei radiale si subluxatia ulnei la pumn.
Fracturile distale ale antebratului: au fregvent fracturile radiusului.
Fracturile radiale sunt cele mai fregvente, cauza pe gatul mainii in extensie se numeste
fractura colles, fractura cu pumnul in flexie se num smith.
Fracturile distale ale radiusului se insotesc deseori de dislocari si fracturi ale distrimitatii
ulnare.
Complicatii: dislocarile, calusuri hipertrofice, sindromul de tunel carpian si sau rupturi ale
tendonului extensor a policelui.
Algoneuro distrofia a mainii.
Sechelele fracturilor cotului sunt:
- redoarea art, mai ales pt extensie si pronosupinatie,

osteomul sau miozita calcara cu sediu in brahialul anterior si in tricepsul brahial


(se pare ca masajul intempestiv si ex pasive sunt factori incontestabili in provocarea
lor).
retractura Formann, artrita traumatica.