Sunteți pe pagina 1din 16

GLOBALIZAREA ECONOMICA-istoric, concept, costuri si

beneficii
Modificarile din ultimele decenii in cadrul economiei mondiale au
generat largi comentarii purtate indeosebi pe marginea cresterii explozive
a somajului, a ritmurilor necontrolate ale inflatiei, dobanzilor sufocante,
crizei datoriei externe, evolutiei contradictorii a procesului integrarii
economice, meandrelor comertului international, deficitelor bugetare,
uluitoarelor modificari tehnologice,intensificarii concurentei, degradarii
mediului inconjurator etc., toate, la un loc, alcatuind un pachet masiv de
probleme

caror

rezolvare

n-a

fost

considerata,

intotdeauna,

multumitoare.De aceea era necesara folosirea unor concepte economice


noi, capabile sa explice cu o mai mare acuratete transformarile enorme
aparute in ultima vreme in economia mondiala.Unul dintre aceste
concepte care a contribuit la intelegerea consecintelor si cauzelor acestor
schimbari a fost cel de globalizare economica.
Problematica globalizarii nu poate fi abordata fara a avea o
reprezentare relativ clara si riguroasa asupra felului in care ar arata o
economie globalizata, si a felului in care aceasta constituie o noua faza in
dezvoltarea economiei internationale si un mediu total diferit despre
actorii economici nationali. "Dupa parerea noastra, globalizarea ar trebui
sa insemne dezvoltarea unei noi structuri economice, si nu doar o
schimbare conjuncturala directionala

spre intensificarea comertului si a

investitiilor internationale, in cadrul unor relatii economicedeja existente.


Trebuie sa facem deosebire intre o noua economie globala si simplele
extinderi si intensificari ale relatiilor economice internationale. Cresterea
importantei comertului exterior si a fluxurilor internationale de capital nu
constituie dovada unui nou fenomen distinct, numit <<globalizare>>". 1[1]
Incepand cu anii 1860, odata cu dezvoltarea economiei moderne pe
baza

tehnologiei

industriale,

aparut

conceptul

de

economie

internationalizata drept etapa a economiei internationale.Acest tip de


1

economie,in societatea actuala, este caracterizata prin comert liber mult


mai extins si mai institutionalizat

si prin faptul ca

investitiile straine

difera in modalitati si in destinatii.


Economia globalizata reprezinta un model diferit de economia
internationala, dupa cum afirma Monica Iuliana Bacescu, in lucrarea
sa :"Globalizarea economica in confruntarile de idei contemporane", in
care afirma:" economiile nationale diferite sunt subsumate si rearticulate
in sistem prin procesele si tranzactiile internationale".(Monica CondruzBacescu,op. cit.,pag. 14)
Pentru intelegerea profunda a acestor realitati, trebuie luat in
seama un proces cu totul nou si deosebit de important si anume acela ca
economiile nationale au devenit tot mai interdependente, s-au format noi
piete de marfuri si capitaluri, s-au dezvoltat considerabil mijloacele de
comunicatie, s-a accentuat procesul de integrare a natiunilor. Pe scurt,
economia mondiala s-a constituit in sistem si o schimbare dintr-un
subsistem al acesteia are implicatii,unele nebanuite si greu de controlat, in
alte subsisteme2[2].Economia mondiala s-a transformat in mod treptat intrun sistem complex si astfel lumea a devenit interdependenta si s-au
accentuat contradictiile dintre principalele puteri.De asemenea s-au ivit
probleme noi de orientare si de coordonare a activitatii la nivel national si
mondial. "Se poate spune ca economiile nationale s-au constituit in
sisteme cibernetice deschise catre economie mondiala si care pentru a
functiona in conditii de echilibru general au nevoi de orientare, coordonare
si de reglare."( Monica Condruz-Bacescu,op. cit.,pag. 15)
Raspunsurile la aceste concepte si realitati se pot extrage astfel din
definirea si analiza fenomenului de globalizare la nivel mondial.

2.1. Radacinile istorice ale globalizarii-globalism,


globalitate, globalizare

Termenul de globalizare este folosit pentru prima data de Theodore Levitt, in lucrarea
"Globalization and Markets".In anii 1980, termenul de globalizare avea in vedere progresele
tehnologice care au facut mai usoare si mai rapide tranzactiile internationale si de asemenea
se referea la extinderea dincolo de 848i89i granitele nationale ale acelorasi forte de piata care
au operat de secole la toate nivelele activitatii economice umane.
O alta definitie si totodata cea mai intalnita a globalizarii este cea a lui R. Robertson
care, in lucrarea sa "Globalization", subliniaza: "Globalizarea este procesul complex de
multiplicare a legaturilor si interconexiunilor dintre statele ce compun sistemul mondial".3[3]
In alte lucrari, globalizarea este privita drept o americanizare. In lucrarea "Lexus si
maslinul" Thomas Friedman scrie: "globalizarea inseamna de fapt americanizare; globalizarea
are urechile lui Mickey Mouse, bea Pepsi sau Coca cola, maninca Big Macs, lucreaza pe
laptopuri IBM . Multe societati din lume o vad ca pe ceva bun , dar altele o considera ca o
amenintare fundamentala" 4[4].
Evolutia globalizarii a fost una complexa.Ea a aparut si s-a dezvoltat cunoscand etape
diferite de evolutie, pana a atins pragul in care nu a mai putut fi explicata prin vechile metode
si a fost necesara elaborarea unui nou sistem conceptual al economiei politice in scopul
oglindirii cat mai clare a noilor realitati intervenite in relatiile economice internationale. Este
adevarat ca, o lunga perioada de timp, manifestarea acestor relatii de interdependenta
economica n-a pus cu atata acuitate problema gasirii unor definitii noi, menite sa refaca din
temelii vechea structura categoriala intrata in rutina. Din acest punct de vedere, globalizarea
poate fi considerata ca un concept nou, nascut pe fondul evolutiei vertiginoase a
evenimentelor economice, caracteristice ultimei parti a secolului XX si atingerii pragului
mediatizatului an 20005[5].
Utilizarea tot mai frecventa a notiunii de globalizare se face la sfarsitul secolului XX
si inceputul secolului XXI.

3
4
5

De multe ori intalnim o utilizare a notiunilor de globalizare, globalism si globalitate,


fara a consemna o distinctie de sens intre acestea. O distinctie neta o realizeaza Monica
Iuliana Bacescu in lucrarea sa astfel:"Globalismul presupune distributia puterilor in sensul ca
o parte domina celelalte parti ale globului ca intreg. Deci globalismul este vazut ca o formula
de forta girata de principiul adversitatii si deviata in cele din urma de ambitiile
mondialismului si hegemonismului."( Monica Iuliana Condruz Bacescu, op. cit.,pag.20).
Globalitatea reda cel mai bine limitele ordonarii si reordonarii lumii dupa principiul
adversitatii, in sensul ca lumea structurata pe acest principiu al concurentei, are o multitudine
de neputinte si promoveaza exploatarea sub cele mai terifiante forme ideologice. Globalitatea
are ca metoda de lucru cooperarea interguvernamentala si accepta doar solutii care conserva
suveranitatea statala.
Globalizarea presupune o noua ordine economica si politica in lume, a carui principiu
ordonator nu mai este principiul adversitatii.
Fara indoiala, una din problemele teoretice pe larg dezbatuta in legatura cu fenomenul
globalizarii vizeaza momentul declansarii lui, cu alte cuvinte al inceputului sau. Ca de obicei,
cercetatorii n-au ajuns, inca, la un punct de vedere comun. Facand abstractie de o serie de
detalii istorice, se poate spune ca, pana la urma, s-au conturat trei puncte de vedere si anume:
unii considera ca despre globalizare se poate vorbi chiar din timpuri stravechi, efectele
acestui proces resimtindu-se mai mult sau mai putin in timp, pana in momentul cand a
cunoscut o accentuare deosebita;
dupa altii, dimpotriva, globalizarea este un fenomen contemporan, caracteristic
modernizarii si dezvoltarii capitalismului, cu mentiunea ca in ultimele decenii a evoluat intrun ritm accelerat;
in fine, intalnim si punctul de vedere potrivit caruia globalizarea constituie un proces recent,
asociat, insa, cu alte evenimente economice si sociale cunoscute deja sub denumirea de
postindustrializare, postindustrialism sau reorganizarea capitalismului pe alte baze .
Desigur, acest fenomen poate fi plasat la inceputurile istoriei, insa aceasta afirmatie
este mai putin plauzibila, pare a fi o exagerare, in ciuda unor argumente care, pe alocuri, par
pertinente.

Printre acestea sunt avute in vedere aparitia primelor imperii, procesul de raspandire a
crestinismului in lume .
Inca de la inceputurile sale, globalizarea a fost privita ca fiind un concept care acopera
trei domenii ale vietii sociale: economic, politic si cultural. Evident, partea economicului
vizeaza toate fazele procesului de reproductie, adica productia, repartitia, schimbul si
consumul, reprezentand structura de rezistenta, coloana vertebrala a globalizarii, pe baza
careia apar si se dezvolta celelalte doua componente, reflectate de relatiile politice si
culturale. Daca tendinta de globalizare a economiei a fost evidenta inca din fazele sale
incipiente, celelalte doua laturi, derivate din prima, au starnit numeroase suspiciuni, deoarece
ele au fost interpretate ca o consecinta directa a expansiunii, mai intai a Europei, apoi a
intregii lumi occidentale asupra tuturor teritoriilor situate in afara asa-zisului 'perimetru
civilizator', in scopul consolidarii puterii politice a unor state si instaurarii mimetismului
cultural strain traditiilor locale6[6].
Insa aceste concepte au evoluat, astfel ca in lucrarea lor: "Globalizarea economiei",
Gh. Postelnicu si C. Postelnicu prezinta o ierarhizare a fazelor evolutive ale acestui proces, in
cadrul careia se regasesc elemente specifice tuturor celor trei arii de cuprindere ale sale. Ele
sunt prezentate in felul urmator:
faza germinala (Europa, 1400 - 1750), cand apar primele harti ale planetei, ca urmare a
noilor descoperiri geografice, omenirea incepand sa devina constienta ca locuieste pe o
planeta (glob) care nu este situata in centrul sistemului nostru solar (revolutionarea
astronomiei de catre Copernic), este adoptat calendarul universal si incep sa se contureze
hotarele viitoarelor puteri coloniale;
faza incipienta (Europa, 1750 - 1875), in cadrul careia apar statele-natiune, incep sa se
dezvolte relatiile dintre ele, apar primele conventii legale internationale, precum si primele
idei despre internationalism si universalism;
faza decolarii (take off), 1875 - 1925, cand se constientizeaza existenta unei singure
societati internationale si a unei singure umanitati, proces favorizat de amplificarea legaturilor

comerciale dintre natiuni independente, extinderea comunicatiilor, aparitia unor migratii de


masa (indeosebi dinspre Europa spre America); 7[7]
faza disputelor pentru hegemonia mondiala (1925 - 1969), declansata de primul razboi
mondial si apoi reafirmata de cel de-al doilea razboi mondial, temperate, intr-o oarecare
masura, de infiintarea Ligii Natiunilor si, dupa aceea, a Organizatiei Natiunilor Unite, care a
implementat conceptele de crime de razboi si crime impotriva umanitatii si a atras atentia,
prin intermediul unor organisme specializate ale sale, asupra pericolelor ce decurg din
ignorarea unor probleme cu caracter global (poluarea, explozia demografica, epuizarea
resurselor naturale, malnutritia, subdezvoltarea economica s.a.);
in final, in ultimele decenii ale secolului XX, cand s-au facut progrese uriase in explorarea
spatiului cosmic si in telecomunicatii, au aparut diferite forme de integrare regionala, pe
fondul adancirii fara precedent a diviziunii internationale a muncii.
De asemenea, David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt si Jonathan Perraton in
cartea "Transformari globale. Politica, economie si cultura" prezinta 4 forme istorice ale
globalizarii, respectiv patru faze istorice delimitate prin caracteristici spatio-temporale si
organizationale. 8[8]Astfel ei analizeaza urmatoarele forme istorice ale globalizarii:
globalizarea premoderna, care incepe cu formarea de centre distincte si separate ale
civilizatiei agrare sedentare in Eurasia, Africa si cele doua Americi, cu aproximativ 9.00011.000 de ani in urma. Aceasta epoca este omogenizata partial de limitele globalizarii in toate
formele sale multiple, intrucat, desi existau importante inovatii sociale si de infrastructura in
multe domenii - in special in transport si comunicatii -posibilitatile dezvoltarii unor
interactiuni globale durabile erau influentate intr-o masura foarte mare de tehnologia
disponibila. Mai mult, a fost o epoca in care globalizarea era caracterizata, in primul rand, de
intalniri intre regiuni sau intre civilizatiile din cadrul Eurasiei; Oceania si cele doua Americi
au ramas civilizatii autonome, in timp ce legatura intre laturile de vest (Europa atlantica), de
est (Asia de Sud-Est si Japonia) si de sud (Africa de Sud) ale teritoriului afro-eurasiatic se
facea prin retele sau fluxuri neglijabile, chiar daca erau directe sau regularizate.

7
8

globalizarea moderna timpurie (1500-1850).La inceputul secolului al XVI-lea a inceput


ascensiunea Occidentului si astfel au aparut institutii importante in societate, s-au achizitionat
tehnologii si resurse de putere. Globalizarea a fost determinata in aceasta perioada de fluxuri
demografice, ecologice si epidemiologice intre Europa, Americi si Oceania.S-au dezvoltat
relatiile politice si militare si s-au format imperiile europene globale. Noi forme de
globalizare economica au inceput sa ia amploare, asa cum au fost cele initiate de marile
companii comerciale. La mijocul secolului al XIX-lea au fost infiintate avanposturi slab
populate pe coasta de vest a Africii si in Africa de Sud. Prezenta britanica in India devenea si
mai pregnanta, in timp ce, mai spre est se simtea si influenta europeana in insulele Asiei de
Sud-Est: spaniolii in Filipine, olandezii in Java, portughezii in Macao si Timor. De-a lungul
vastelor campii ale Asiei Centrale si Siberiei, prezenta si puterea rusa sporeau constant,
atingand coasta Pacificului.
globalizarea moderna (1850-1945). In conditiile in care s-au extins expansiunile politice si
militare, aceasta epoca a fost martora unor modele de globalizare economica foarte extinse,
intense si semnificative din punct de vedere social -comertul si investitiile globale au luat
avant.In urma decaderii comertului cu sclavi lucratori cu contracte de ucenicie au parasit Asia
in cautarea unui loc de munca in America de Nord si de Sud si in coloniile Europene din
Oceania, Asia, Africa si Caraibe. Epoca a fost marcata de inceputurile unui nou val de
interconexiuni internationale in plan ecologic, pe masura ce in Europa a aparut poluarea
transfrontaliera pe scara restransa, defrisarea tropicala organizata sub deciziile imperiale a luat
amploare, iar raspandirea globala a industrialismului si a utilizarii combustibilului fosil au
inceput sa trasforme, fara a se sti la acea vreme, compozitia atmosferei. Aceasta epoca a
globalizarii avea sa fie intrerupta rapid si abrupt de primul razboi mondial.
globalizarea contemporana. Dupa 1945 s-a produs un nou val de fluxuri si interconexiuni
globale. Epoca postbelica a fost considerata o forma istorica distincta de globalizare intrucat
s-au simtit puternic influentele celui de-al doilea razboi mondial precum si ale evenimentelor
ce i-au urmat.In epoca contemporana s-au remarcat diferite forme de globalizare: in domeniul
politic, al dreptului si guvernarii, in domeniul militar si cultural.Mai mult, aceasta epoca a
experimentat inovatii extraordinare in infrastructurile de transport si comunicatii si o
dezvoltare incomparabila de institutii de guvernare si reglementare globala. Globalizarea
contemporana a fost profund conturata de consecintele structurale ale celui de-al doilea razboi
mondial: infrangerea puterilor Axei, epuizarea fostelor puteri imperiale europene si izbucnirea

Razboiului Rece intre SUA si Uniunea Sovietica, toate acestea au modificat structura de
putere globala. In acelasi timp, s-a format o noua ordine politica mondiala, care avea la baza
ONU si principalele sale institutii si agentii.
La sfarsitul secolului XX,in urma imperiilor de altadata a aparut un nou sistem de
state-natiune acoperit de sisteme multilaterale, regionale si globale de reglementare si
guvernare.Statele natiune au devenit o necesitate si o realitate in economia contemporana si
sunt puternic dominate de fluxuri si interconexiuni. Caracterul aproape universal al statuluinatiune este un element determinant al globalizarii in conditiile in care niciun stat nu a fost
exclus din procesul de dezvoltare si modernizare mondiala.
In opinia lui Gh. Postelnicu :"globalizarea poate fi cel mai bine inteleasa ca un
fenomen spatial, avand doua extreme: la un capat comunitatile locale cu problemele lor
specifice, iar la celalalt societatea globala spre care tindem, dar nu stim deocamdata daca se
va realiza vreodata. In opinia noastra, dezradacinarea si migratia sunt aspecte negative ce le
depasesc, in multe cazuri, pe cele pozitive ce insotesc globalizarea.
Unele zone sarace au devenit si mai sarace, iar decalajele de ordin economic intre tari/
zone bogate si cele sarace s-au adancit." ( Gheorghe Postelnicu, C.Postelnicu,op. cit.,pag.
283).
"Aparitia, la nivel planetar, a unor miscari cetatenesti, in masura in care exprima
aspiratiile unei majoritati de a imparti mai bine beneficiile globalizarii intre tarile dezvoltate si
cele in dezvoltare, constituie un fenomen firesc, in conditiile dezvoltarii democratiei. Nu
acelasi lucru se poate spune insa despre acea minoritate care isi mascheaza huliganismul
printr-un asa zis protest politic. (.) Societatea globala va rasturna, probabil pasnic, tot ceea ce
astazi ne pare imuabil. Cetateanul umanitatii va depasi etapa de utopie. El va strabate teritorii
fara frontiere, din Alaska in Australia, bucurandu-se - gratie tehnologiilor - de avantajele
timpului si spatiului, de cunostinta universalitatii, dar si unicitatii sale, neingradit de epica
etnoteritoriala si de amintirea numeroaselor razboaie pe care le-au purtat stramosii lui ca sa
apere frontiere inevitabil vremelnice" 9[9], afirma dealtfel acelasi autor in lucrarea sa
evidentiind importanta globalizarii pentru omenire.

2.2. Cauze ale globalizarii si efectele acesteia


9

2.2.1. Cauze si elemente definitorii ale globalizarii


Globalizarea a fost cunoscuta initial prin sintagma "satul planetar" si desi este
prezentata ca un fenomen specific sfarsitului de mileniu, ea a cunoscut o istorie ampla. Sub
acest aspect din urma, globalizarea reprezinta consecinta aproape naturala a cursului tot mai
accelerat imprimat istoriei, daca nu de Renastere, atunci cel putin de prima Revolutie
industriala. Ceea ce deosebeste fenomenul contemporan al globalizarii de precedentele
procese integrationiste sunt scara (anterior regionala, actual mondiala), ritmul schimbarilor
(este suficient sa luam in considerare rata anuala a "universalizarii' internetului) si sprijinirea
intr-o mare masura decat oricand inainte pe progresul tehnologic cu impact imediat asupra
conditiilor vietii cotidiene.
Una dintre cele mai uzitate definitii ale conceptului de globalizare este faptul ca
"globalizarea apare astazi tot mai mult ca un proces prin care distanta geografica devine un
element mai putin important in stabilirea si evolutia relatiilor transfrontaliere de natura
economica, politica si socioculturala. Retelele de relatii si dependentele dobandesc un
potential tot mai mare de a deveni internationale si mondiale."10[10]
In aceasta acceptiune sunt cuprinse atat aspectele obiective, cat si cele subiective pe
care le implica acest concept. Pe de o parte, geografia isi pierde din importanta datorita noilor
tehnologii, noilor strategii ale agentilor economici, precum si politicilor acestora, atat de ordin
national, cat si international. Pe de alta parte, globalizarea devine din ce in ce mai puternica
datorita faptului ca oamenii au inceput sa simta tot mai clar noile conditii pe care dezvoltarea
le ofera de utilizare a tehnologiilor noi, precum si de punerea in practica a noilor strategii si
politici. Atunci cand se actioneaza in concordanta cu dinamica globalizarii are loc exact
impulsionarea desfasurarii procesului de globalizare.
Globalizarea are trei cauze principale: tehnologica, politica si economica.Ea a devenit
un factor de integrare a omului in comunitatea mondiala si a determinat disparitia barierelor
determinate de distanta geografica in stabilirea si sustinerea legaturilor transfrontaliere, a
relatiilor economice, politice si socioculturale internationale care determina dealtfel
globalizarea.
Avand in vedere cele de mai sus, se pot formula cel putin trei concluzii:
10

Globalizarea, dupa cum considera Martin Albrow, cuprinde procesele prin care popoarele
lumii devin o singura societate globala;
Globalizarea consta "in intensificarea relatiilor sociale in lumea intreaga, care leaga intr-o
asemenea masura localitati indepartate, incat evenimente care au loc pe plan local sunt privite
prin prisma altora similare, petrecute la multe mile departare, si invers." (Monica Iuliana
Condruz Bacescu, op. cit. ,pag. 34).
Dupa Emanuel Richter globalizarea este o retea care a adunat toate comunitatile planetei
intr-o unitate mondiala singulara;
Caracteristicile curentului globalizarii sunt: internationalizarea productiei, noua
diviziune internationala a muncii, noile miscari migratoare dinspre Sud spre Nord, noul mediu
competitiv care genereaza aceste procese, precum si internationalizarea statului, facand din
state agentii ale lumii globalizate.
In concluzie, globalizarea economica ar putea fi privita ca fiind procesul complex si
deosebit de dinamic al dezvoltarii interdependentelor dintre statele nationale, ca urmare a
extinderii legaturilor transnationale in cadrul sferelor vietii economice, politice, sociale si
culturale si avand drept consecinta internationalizarea problemelor nationale, fiind necesara
astfel o solutionare mai curand globala decat nationala a acestora.
2.2.2 Efectele globalizarii
Dintre efectele globalizarii cel mai des mentionate in literatura de specialitate amintim urmatoarele:
dificultatea deosebita a guvernarii economiei globalizate deoarece interdependenta tarilor ar conduce la aparitia unor
conflicte intre agentiile de reglementare, conflicte care ar slabi mai departe eficienta guvernarii publice la nivel global si
ar determina transformarea companiilor multinationale in companii transnationale.
Spre deosebire de companiile multinationale, companiile transnationale nu vor mai putea fi controlate sau chiar
constranse de politicile anumitor state nationale. Mai degraba se vor supune numai standardelor de reglementare
internationale, impuse si stabilite de comun acord. Guvernele nationale nu ar mai putea sa adopte nici un fel de
reglementare efectiva contra acestor standarde in detrimentul societatilor transnationale.
scaderea influentei politice si a puterii de negociere economica a fortei de munca organizate;
cresterea multipolaritatii in sistemul politic international: "O serie de organizatii de la agentiile non-profit internationale
pana la companiile transnationale vor dobandi mai multa putere in detrimentul guvernelor nationale si folosindu-se de
pietele globale si de media ar putea apela si obtine legitimitatea de la consumatori/cetateni de-a lungul granitelor
nationale.

In acest fel puterile disciplinare distincte ale statelor nationale vor scadea, chiar daca majoritatea cetatenilor lor,
mai ales in tarile avansate, vor ramane atasati national. Intr-o astfel de lume, puterea nationala militara ar fi mai putin
eficienta. Nu va mai putea fi folosita pentru a realiza obiective economice".

[11]

11

2.3. Costurile si beneficiile globalizarii


2.3.1. Costurile si beneficiile gestionarii globalizarii economice de
catre institutiile economice internationale
Rolul si functiile FMI, Bancii Mondiale si OMC in gestionarea
Globalizarii
La inceput de secol XXI nu se mai pune problema daca globalizarea
este buna ori rea: ea este o forta care unora le-a adus numeroase
beneficii. Insa din cauza faptului ca a fost gresit gestionata, milioane de
oameni nu s-au bucurat de beneficiile aduse de ea, iar situatia altor
milioane de oameni chiar s-a inrautatit. "Problema care se pune in prezent
este legata de reforma globalizarii, de ce anume trebuie facut pentru ca ea
sa serveasca nu numai bogatilor si tarilor industrializate dezvoltate, ci si
saracilor si tarilor mai putin dezvoltate." 12[12]
In vederea unei mai bune intelegeri a gestionarii fenomenului
globalizarii este foarte importanta analiza influentei celor trei institutii
implicate in procesul globalizarii: FMI, Banca Mondiala si OMC.
FMI si Banca Mondiala s-au aflat in centrul problemelor economice majore ale
ultimelor doua decenii, amintind aici inclusiv crizele financiare si tranzitia fostelor state
comuniste la economia de piata. FMI si Banca Mondiala sunt rezultatul Conferintei Monetare
Financiare de la Bretton Woods, statul New Hampshire, din iulie 1944, si reprezinta un factor
al misiunii de reconstructie a Europei dupa distrugerile provocate de razboi si de prevenire in
viitor a crizelor economice mondiale. Denumirea oficiala a Bancii Mondiale- Banca
Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare- reflecta misiunea initiala a acesteia; ultimul
cuvant "dezvoltare", a fost adaugat aproape ca o completare. Sarcina mai grea a asigurarii
stabilitatii economice la scara globala a fost incredintata FMI. Participantii la reuniunea de la
11
12

Bretton Woods aveau foarte clar in memorie criza economica mondiala din anii 1930, Fondul
Monetar International fiind insarcinat cu prevenirea izbucnirii unei alte asemenea crize. Acest
lucru urma sa se realizeze prin exercitarea de presiuni asupra tarilor care nu se achitau in mod
corespunzator de datoria de a contribui la mentinerea cererii agregate la scara globala la un
nivel constant. De asemenea un alt obiectiv al acestei institutii era asigurarea lichiditatii sub
forma de imprumuturi acordate tarilor care se confruntau cu un declin al economiei si care nu
erau capabile sa stimuleze cererea agregata apeland la resursele proprii.
In anii care au trecut de la crearea sa, FMI s-a schimbat foarte mult. Fondat pe
convingerea ca pietele functionau adeseori prost, el apara acum suprematia acestora.In
prezent FMI furnizeaza de regula fonduri numai daca statele adopta politici constand de
exemplu in reducerea deficitelor bugetare, cresterea impozitelor sau marirea ratelor
dobanzilor, care duc la restrangerea activitatii economice.13[13]
In relatiile cu o anumita tara, FMI a fost conceput sa se limiteze la problemele de
macroeconomie, la deficitul bugetului de stat, la politica monetara, la inflatie, la deficitul
comercial, la politica de contractare de credite din surse externe. Banca Mondiala a fost
conceputa sa se ocupe de problemele structurale - pe ce anume cheltuia banii guvernul tarii
respective, institutiile financiare ale acesteia, piata fortei de munca, politicile comerciale.
In lucrarea :"Globalizarea economica in confruntarile de idei contemporane", Monica
Iuliana Bacescu afirma:"Dupa parerea noastra, cele doua institutii ar fi putut furniza tarilor in
dezvoltare diferite unghiuri de abordare a unora dintre problemele specifice dezvoltarii si
tranzitiei, avand astfel posibilitatea sa contribuie la consolidarea proceselor democratice. Ele
se aflau insa la voia Grupului celor Sapte (al guvernelor celor mai importante sapte state
industrializate avansate: SUA, Japonia, Germania, Canada, Italia, Franta si Marea Britanie),
mai ales al ministrilor de finante si secretarilor trezoreriilor acestora.La o jumatatea de veac
de la fondarea sa, este clar ca FMI nu si-a indeplinit misiunea. Nu a facut ceea ce ar fi trebuit
sa faca - sa furnizeze fonduri tarilor confruntate cu declinul economiei, astfel incat aceasta sa
revina cat mai aprope de nivelul de ocupare completa"
activitatii FMI.
13
14

14

[14], sustinand ideea ineficientei

2.3.2 Politicile economice promovate de institutiile economice


internationale si universalitatea lor
Politicile economice elaborate la Washington de institutiile economice internationale
si aplicate in tarile in dezvoltare nu au adus prea multe avantaje sau beneficii tarilor in
dezvoltare intrucat acestea au fost obligate sa-si deschida pietele pentru produsele de import si
astfel determinand o stagnare a

celor realizate de unele ramuri ale economiei sale

nationale.Consecintele acestui fapt au fost dezastruoase in plan social si economic.


Majoritatea tarilor industrializate avansate - inclusiv SUA si Japonia - si-au creat economii
solide protejandu-si in mod intelept si selectiv unele ramuri de activitate pana cand acestea au
fost suficent de puternice ca sa faca fata concurentei companiilor straine. Desi adesea
protectionismul total nu a dat rezultate in tarile care l-au incercat , acelasi lucru se poate spune
si despre liberalizarea accelerata a comertului.
Astfel ca in urma deciziilor adoptate de catre FMI ca tarile in curs de dezvoltare sa
aplice in mod continuu politici monetare restrictive, locurile de munca au disparut in mod
sistematic, agricultorii saraci din tarile in curs de dezvoltare pur si simplu nu au putut face
fata concurentei produselor puternic subventionate din Europa din SUA, inainte ca industria si
agricultura acestor tari sa poata sa se dezvolte si sa creeze noi locuri de munca.De asemenea
ratele dobanzilor au atins niveluri care au facut imposibila crearea de locuri de munca chiar si
in conditiile cele mai favorabile. Iar pentru ca liberalizarea comertului s-a realizat mai inainte
de a se lua masurile de protectie sociala necesare, cei care si-au pierdut locul de munca au
saracit. Astfel principala consecinta a liberalizarii a fost accentuarea saraciei si a
subdezvoltarii.
In multe tari, modul de aplicare a reformelor FMI a dus la cresterea somajului si a
saraciei. Din aceasta cauza numeroase guverne ale tarilor in curs de dezvoltare au facut critici
la adresa FMI, la adresa programelor de ajustare structurala, si chiar analiza efectuata de FMI
asupra acestora a scos in evidenta numeroasele lor neajunsuri. Analiza respectiva contine trei
parti: analiza interna, efectuata de personalul FMI , analiza externa, efectuata de catre
specialisti independenti, si raportul intocmit de personalul FMI catre consiliul director al FMI,
care rezuma concluziile celor doua analize.

Efectele politicilor FMI sunt din ce in ce mai evidente pe masura ce saracii din
Indonezia, Maroc sau Papua-Noua Guinee beneficiaza de subventii mai mici pentru
combustibil si hrana, cei din Thailanda vad cum SIDA se raspandeste din cauza reducerii
impuse de FMI a cheltuielilor cu sanatatea, iar familiile din multe tari in curs de dezvoltare,
nevoite sa plateasca scolarizarea copiilor lor in cadrul asa-numitelor programe de "recuperare
a costurilor",aleg sa nu-si trimita copiii la scoala. 15[15] Rezultatele procesului de globalizare,
asa cum s-a desfasurat el pana acum, nu sunt cele asteptate deoarece s-a inregistrat mai
degraba un regres al economiilor nationale decat un fenomen de crestere economica.
Numerosi observatori considera ca globalizarea "este intretinuta in mod artificial tocmai de cei ce beneficiaza de
pe urma ei si mai putin de cei ce au inregistrat pierderi, sau au fost pur si simplu marginalizati. Cei de pe urma recunosc
ca globalizarea reprezinta in multe privinte un fenomen nou, dar care opereaza dupa reguli vechi. Datorita acestui fapt,
nu am avea de-a face cu o <noua economie>, ci cu un fel de< economie cazinou> (casino economy), in care un volum
enorm de bani este antrenat in operatiuni speculative. Mergand pe aceasta linie, unii adopta un ton si mai dur,
considerand ca am avea de-a face cu un fel de <colonialism corporatist> care vizeaza tarile cele mai sarace si pe
saracii din tarile bogate". ( Gh.Postelnicu, C. Postelnicu, op. cit.,pag. 301).
Importanta activitatii FMI este sustinuta prin urmatoarele argumente:

Prezenta FMI se resimte in momentul adoptarii de catre tari a unor politici de devalorizare
competitiva pentru a-si echilibra balanta comerciala.Efectele acestor devalorizari sunt
dezechilibrele monetare, care determina crizele la nivel regional si global ,ele fiind una dintre
cauzele pentru care FMI a fost creat: sa evite devalorizarile competitive in lant;
In prezent s-a accentuat mobilitatea capitalului si managementul ratei de schimb si al
rezervelor de lichiditati aceste fenomene fiind determinate de conditii de risc si
incertitudine.In acest context FMI reprezinta inca un element de baza in reducerea riscurilor si
esecurilor financiare, dar si in determinarea unor noi jucatori de a intra pe piata.
A spune ca FMI este indispensabil nu inseamna ca trebuie sa fie acceptata politica
prezenta adoptata de catre FMI si efectele acesteia. Ba din contra, un nou FMI ar trebui sa fie
gandit astfel incat sa reduca hazardul moral si sa aiba o eficenta ridicata in contextul adancirii
interdependentelor intre economiile lumii. Sistemul monetar international ar trebui sa aiba la
baza un sistem bancar sigur, bazat pe principii asemanatoare celor oferite de Comitetul de la
Basel, astfel incat bancile care acorda imprumuturi riscante trebuie sa suporte si ele efectele
crizei." Sistemul bancar ajunge in situatie de colaps din cauza riscului excesiv pe care si-l
15

asuma bancile cand acorda aceste imprumuturi. Acest lucru este permis de existenta "unor
plase de siguranta" care, in momentul aparitiei lor, au indepartat disciplina verificarilor din
comportamentul bancar . Bancile isi permit astfel sa acorde imprumuturi cu grad mare de risc,
stiind ca in caz de esec isi vor recupera banii din taxele platite de contribuabili. 16[16]
In vederea diminuarii problemelor legate de hazardul moral, este necesar ca FMI sa
practice rate ale dobanzii cel putin egale cu cele ale pietei, sa-si limiteze mai bine atributiile
fata de cele ale Bancii Mondiale, lasand acesteia rolul de banca pentru dezvoltare care sa
acorde imprumuturi pe termen mediu si lung.Astfel, Fondului i-ar ramane rolul de a
supraveghea sistemul financiar global si de a interveni pentru stabilizarea acestuia prin
imprumuturi pe termen scurt in cazul crizelor de lichiditati si numai tarilor solvabile. In acest
mod , complementaritatea celor doua institutii si colaborarea dintre ele ar conduce la cresterea
eficentei asistentei financiare internationale.
Reformarea FMI-ului este o necesitate reclamata de cresterea continua a
imprumuturilor acordate de FMI.Aceasta crestere a fost ampla pana in anul 1999, dupa care a
fost urmata de un regres in anul 2000, si au cunoscut o usoara revigorare in 2001.Aceasta
institutie a fost acuzata, adeseori de catre tarile beneficiare de conditii mult prea aspre impuse,
de neluarea in considerare a specificitatilor nationale - economice si sociale, proces alimentat
si de unele esecuri rasunatoare.In ultimii 3-4 ani FMI a introdus noi politici de modernizare si
adaptare a asistentei financiare si tehnice, corelate cu o noua viziune asupra conditionarilor
impuse.Aceasta reforma are in principal doua consecinte: repozitionarea FMI in ecuatia
responsabilitatilor impartite de FMI si guvernele tarilor beneficiare de asistenta sa financiara;
renuntarea la implementarea programelor de redresare macroeconomica unice sau mimetice.
Desigur, obstacolele in calea acestei intentii sunt inca numeroase. Cea mai dificila
problema ramane trasarea unei linii sigure intre masurile critice si cele adiacente asigurarii
succesului unui program sustinut de catre FMI.
"Unul dintre principalele obiective este crearea unui sistem financiar mult mai stabil,
care sa sustina cresterea economica globala. Intrebat inainte de criza asiatica unde crede ca va
izbucni un nou "Mexic", directorul de atunci al FMI, Michel Camdessus, a raspuns ca in mod
sigur viitoarea criza economica va incepe cu o criza bancara sau va fi intensificata de o
asemenea criza. Si asa s-a si intamplat. In multe tari, managementul bancar deficitar,
16

supravegherea firava si conditiile macroeconomice nefavorabile au lasat sistemul bancar intro situatie vulnerabila, chiar periculoasa. Mai mult, cand sistemul bancar este vulnerabil, tarile
deseori ezita sa inaspreasca politicile macroeconomice, atunci cand ar trebui sa o faca,
temandu-se sa nu declanseze criza in sistemul bancar. In aceste conditii, o criza bancara este
un accident susceptibil a aparea rapid. Trebuie sa se puna accent pe imbunatatirea
managementului intern al fiecarei banci si pe intarirea disciplinei pietei in privinta practicilor
bancare. Este nevoie, de asemenea, de o imbunatatire a reglementarilor si de supravegherea
bancilor." 41
FMI numara in prezent 183 de membri astfel ca este recunoscut drept institutie cu rol
intens la nivel mondial.Pentru a-si indeplini acest rol de sustinere financiara a tarilor in curs
de dezvoltare, el incearca sa dezvolte in prezent un sistem flexibil de mecanisme de creditare,
in continua adaptare la noile nevoi ale acestor tari. Aceste masuri urmaresc asigurarea
redresarii economice a tarii in cauza, precum si posibilitatea de restituire a creditului. In
aceste programe sunt cuprinsi indicatori cuantificabili, obiective indicative si criterii de
performanta prin care sunt urmarite atat aplicarea masurilor, cat si efectele lor.O alta restrictie
a derularii cu succes a creditelor contractate sau a sistarii lor este determinata de derularea
programelor FMI, la care se adauga conditionarea volumului creditelor de cota parte.

S-ar putea să vă placă și