Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
beneficii
Modificarile din ultimele decenii in cadrul economiei mondiale au
generat largi comentarii purtate indeosebi pe marginea cresterii explozive
a somajului, a ritmurilor necontrolate ale inflatiei, dobanzilor sufocante,
crizei datoriei externe, evolutiei contradictorii a procesului integrarii
economice, meandrelor comertului international, deficitelor bugetare,
uluitoarelor modificari tehnologice,intensificarii concurentei, degradarii
mediului inconjurator etc., toate, la un loc, alcatuind un pachet masiv de
probleme
caror
rezolvare
n-a
fost
considerata,
intotdeauna,
tehnologiei
industriale,
aparut
conceptul
de
economie
si prin faptul ca
investitiile straine
Termenul de globalizare este folosit pentru prima data de Theodore Levitt, in lucrarea
"Globalization and Markets".In anii 1980, termenul de globalizare avea in vedere progresele
tehnologice care au facut mai usoare si mai rapide tranzactiile internationale si de asemenea
se referea la extinderea dincolo de 848i89i granitele nationale ale acelorasi forte de piata care
au operat de secole la toate nivelele activitatii economice umane.
O alta definitie si totodata cea mai intalnita a globalizarii este cea a lui R. Robertson
care, in lucrarea sa "Globalization", subliniaza: "Globalizarea este procesul complex de
multiplicare a legaturilor si interconexiunilor dintre statele ce compun sistemul mondial".3[3]
In alte lucrari, globalizarea este privita drept o americanizare. In lucrarea "Lexus si
maslinul" Thomas Friedman scrie: "globalizarea inseamna de fapt americanizare; globalizarea
are urechile lui Mickey Mouse, bea Pepsi sau Coca cola, maninca Big Macs, lucreaza pe
laptopuri IBM . Multe societati din lume o vad ca pe ceva bun , dar altele o considera ca o
amenintare fundamentala" 4[4].
Evolutia globalizarii a fost una complexa.Ea a aparut si s-a dezvoltat cunoscand etape
diferite de evolutie, pana a atins pragul in care nu a mai putut fi explicata prin vechile metode
si a fost necesara elaborarea unui nou sistem conceptual al economiei politice in scopul
oglindirii cat mai clare a noilor realitati intervenite in relatiile economice internationale. Este
adevarat ca, o lunga perioada de timp, manifestarea acestor relatii de interdependenta
economica n-a pus cu atata acuitate problema gasirii unor definitii noi, menite sa refaca din
temelii vechea structura categoriala intrata in rutina. Din acest punct de vedere, globalizarea
poate fi considerata ca un concept nou, nascut pe fondul evolutiei vertiginoase a
evenimentelor economice, caracteristice ultimei parti a secolului XX si atingerii pragului
mediatizatului an 20005[5].
Utilizarea tot mai frecventa a notiunii de globalizare se face la sfarsitul secolului XX
si inceputul secolului XXI.
3
4
5
Printre acestea sunt avute in vedere aparitia primelor imperii, procesul de raspandire a
crestinismului in lume .
Inca de la inceputurile sale, globalizarea a fost privita ca fiind un concept care acopera
trei domenii ale vietii sociale: economic, politic si cultural. Evident, partea economicului
vizeaza toate fazele procesului de reproductie, adica productia, repartitia, schimbul si
consumul, reprezentand structura de rezistenta, coloana vertebrala a globalizarii, pe baza
careia apar si se dezvolta celelalte doua componente, reflectate de relatiile politice si
culturale. Daca tendinta de globalizare a economiei a fost evidenta inca din fazele sale
incipiente, celelalte doua laturi, derivate din prima, au starnit numeroase suspiciuni, deoarece
ele au fost interpretate ca o consecinta directa a expansiunii, mai intai a Europei, apoi a
intregii lumi occidentale asupra tuturor teritoriilor situate in afara asa-zisului 'perimetru
civilizator', in scopul consolidarii puterii politice a unor state si instaurarii mimetismului
cultural strain traditiilor locale6[6].
Insa aceste concepte au evoluat, astfel ca in lucrarea lor: "Globalizarea economiei",
Gh. Postelnicu si C. Postelnicu prezinta o ierarhizare a fazelor evolutive ale acestui proces, in
cadrul careia se regasesc elemente specifice tuturor celor trei arii de cuprindere ale sale. Ele
sunt prezentate in felul urmator:
faza germinala (Europa, 1400 - 1750), cand apar primele harti ale planetei, ca urmare a
noilor descoperiri geografice, omenirea incepand sa devina constienta ca locuieste pe o
planeta (glob) care nu este situata in centrul sistemului nostru solar (revolutionarea
astronomiei de catre Copernic), este adoptat calendarul universal si incep sa se contureze
hotarele viitoarelor puteri coloniale;
faza incipienta (Europa, 1750 - 1875), in cadrul careia apar statele-natiune, incep sa se
dezvolte relatiile dintre ele, apar primele conventii legale internationale, precum si primele
idei despre internationalism si universalism;
faza decolarii (take off), 1875 - 1925, cand se constientizeaza existenta unei singure
societati internationale si a unei singure umanitati, proces favorizat de amplificarea legaturilor
7
8
Razboiului Rece intre SUA si Uniunea Sovietica, toate acestea au modificat structura de
putere globala. In acelasi timp, s-a format o noua ordine politica mondiala, care avea la baza
ONU si principalele sale institutii si agentii.
La sfarsitul secolului XX,in urma imperiilor de altadata a aparut un nou sistem de
state-natiune acoperit de sisteme multilaterale, regionale si globale de reglementare si
guvernare.Statele natiune au devenit o necesitate si o realitate in economia contemporana si
sunt puternic dominate de fluxuri si interconexiuni. Caracterul aproape universal al statuluinatiune este un element determinant al globalizarii in conditiile in care niciun stat nu a fost
exclus din procesul de dezvoltare si modernizare mondiala.
In opinia lui Gh. Postelnicu :"globalizarea poate fi cel mai bine inteleasa ca un
fenomen spatial, avand doua extreme: la un capat comunitatile locale cu problemele lor
specifice, iar la celalalt societatea globala spre care tindem, dar nu stim deocamdata daca se
va realiza vreodata. In opinia noastra, dezradacinarea si migratia sunt aspecte negative ce le
depasesc, in multe cazuri, pe cele pozitive ce insotesc globalizarea.
Unele zone sarace au devenit si mai sarace, iar decalajele de ordin economic intre tari/
zone bogate si cele sarace s-au adancit." ( Gheorghe Postelnicu, C.Postelnicu,op. cit.,pag.
283).
"Aparitia, la nivel planetar, a unor miscari cetatenesti, in masura in care exprima
aspiratiile unei majoritati de a imparti mai bine beneficiile globalizarii intre tarile dezvoltate si
cele in dezvoltare, constituie un fenomen firesc, in conditiile dezvoltarii democratiei. Nu
acelasi lucru se poate spune insa despre acea minoritate care isi mascheaza huliganismul
printr-un asa zis protest politic. (.) Societatea globala va rasturna, probabil pasnic, tot ceea ce
astazi ne pare imuabil. Cetateanul umanitatii va depasi etapa de utopie. El va strabate teritorii
fara frontiere, din Alaska in Australia, bucurandu-se - gratie tehnologiilor - de avantajele
timpului si spatiului, de cunostinta universalitatii, dar si unicitatii sale, neingradit de epica
etnoteritoriala si de amintirea numeroaselor razboaie pe care le-au purtat stramosii lui ca sa
apere frontiere inevitabil vremelnice" 9[9], afirma dealtfel acelasi autor in lucrarea sa
evidentiind importanta globalizarii pentru omenire.
Globalizarea, dupa cum considera Martin Albrow, cuprinde procesele prin care popoarele
lumii devin o singura societate globala;
Globalizarea consta "in intensificarea relatiilor sociale in lumea intreaga, care leaga intr-o
asemenea masura localitati indepartate, incat evenimente care au loc pe plan local sunt privite
prin prisma altora similare, petrecute la multe mile departare, si invers." (Monica Iuliana
Condruz Bacescu, op. cit. ,pag. 34).
Dupa Emanuel Richter globalizarea este o retea care a adunat toate comunitatile planetei
intr-o unitate mondiala singulara;
Caracteristicile curentului globalizarii sunt: internationalizarea productiei, noua
diviziune internationala a muncii, noile miscari migratoare dinspre Sud spre Nord, noul mediu
competitiv care genereaza aceste procese, precum si internationalizarea statului, facand din
state agentii ale lumii globalizate.
In concluzie, globalizarea economica ar putea fi privita ca fiind procesul complex si
deosebit de dinamic al dezvoltarii interdependentelor dintre statele nationale, ca urmare a
extinderii legaturilor transnationale in cadrul sferelor vietii economice, politice, sociale si
culturale si avand drept consecinta internationalizarea problemelor nationale, fiind necesara
astfel o solutionare mai curand globala decat nationala a acestora.
2.2.2 Efectele globalizarii
Dintre efectele globalizarii cel mai des mentionate in literatura de specialitate amintim urmatoarele:
dificultatea deosebita a guvernarii economiei globalizate deoarece interdependenta tarilor ar conduce la aparitia unor
conflicte intre agentiile de reglementare, conflicte care ar slabi mai departe eficienta guvernarii publice la nivel global si
ar determina transformarea companiilor multinationale in companii transnationale.
Spre deosebire de companiile multinationale, companiile transnationale nu vor mai putea fi controlate sau chiar
constranse de politicile anumitor state nationale. Mai degraba se vor supune numai standardelor de reglementare
internationale, impuse si stabilite de comun acord. Guvernele nationale nu ar mai putea sa adopte nici un fel de
reglementare efectiva contra acestor standarde in detrimentul societatilor transnationale.
scaderea influentei politice si a puterii de negociere economica a fortei de munca organizate;
cresterea multipolaritatii in sistemul politic international: "O serie de organizatii de la agentiile non-profit internationale
pana la companiile transnationale vor dobandi mai multa putere in detrimentul guvernelor nationale si folosindu-se de
pietele globale si de media ar putea apela si obtine legitimitatea de la consumatori/cetateni de-a lungul granitelor
nationale.
In acest fel puterile disciplinare distincte ale statelor nationale vor scadea, chiar daca majoritatea cetatenilor lor,
mai ales in tarile avansate, vor ramane atasati national. Intr-o astfel de lume, puterea nationala militara ar fi mai putin
eficienta. Nu va mai putea fi folosita pentru a realiza obiective economice".
[11]
11
Bretton Woods aveau foarte clar in memorie criza economica mondiala din anii 1930, Fondul
Monetar International fiind insarcinat cu prevenirea izbucnirii unei alte asemenea crize. Acest
lucru urma sa se realizeze prin exercitarea de presiuni asupra tarilor care nu se achitau in mod
corespunzator de datoria de a contribui la mentinerea cererii agregate la scara globala la un
nivel constant. De asemenea un alt obiectiv al acestei institutii era asigurarea lichiditatii sub
forma de imprumuturi acordate tarilor care se confruntau cu un declin al economiei si care nu
erau capabile sa stimuleze cererea agregata apeland la resursele proprii.
In anii care au trecut de la crearea sa, FMI s-a schimbat foarte mult. Fondat pe
convingerea ca pietele functionau adeseori prost, el apara acum suprematia acestora.In
prezent FMI furnizeaza de regula fonduri numai daca statele adopta politici constand de
exemplu in reducerea deficitelor bugetare, cresterea impozitelor sau marirea ratelor
dobanzilor, care duc la restrangerea activitatii economice.13[13]
In relatiile cu o anumita tara, FMI a fost conceput sa se limiteze la problemele de
macroeconomie, la deficitul bugetului de stat, la politica monetara, la inflatie, la deficitul
comercial, la politica de contractare de credite din surse externe. Banca Mondiala a fost
conceputa sa se ocupe de problemele structurale - pe ce anume cheltuia banii guvernul tarii
respective, institutiile financiare ale acesteia, piata fortei de munca, politicile comerciale.
In lucrarea :"Globalizarea economica in confruntarile de idei contemporane", Monica
Iuliana Bacescu afirma:"Dupa parerea noastra, cele doua institutii ar fi putut furniza tarilor in
dezvoltare diferite unghiuri de abordare a unora dintre problemele specifice dezvoltarii si
tranzitiei, avand astfel posibilitatea sa contribuie la consolidarea proceselor democratice. Ele
se aflau insa la voia Grupului celor Sapte (al guvernelor celor mai importante sapte state
industrializate avansate: SUA, Japonia, Germania, Canada, Italia, Franta si Marea Britanie),
mai ales al ministrilor de finante si secretarilor trezoreriilor acestora.La o jumatatea de veac
de la fondarea sa, este clar ca FMI nu si-a indeplinit misiunea. Nu a facut ceea ce ar fi trebuit
sa faca - sa furnizeze fonduri tarilor confruntate cu declinul economiei, astfel incat aceasta sa
revina cat mai aprope de nivelul de ocupare completa"
activitatii FMI.
13
14
14
Efectele politicilor FMI sunt din ce in ce mai evidente pe masura ce saracii din
Indonezia, Maroc sau Papua-Noua Guinee beneficiaza de subventii mai mici pentru
combustibil si hrana, cei din Thailanda vad cum SIDA se raspandeste din cauza reducerii
impuse de FMI a cheltuielilor cu sanatatea, iar familiile din multe tari in curs de dezvoltare,
nevoite sa plateasca scolarizarea copiilor lor in cadrul asa-numitelor programe de "recuperare
a costurilor",aleg sa nu-si trimita copiii la scoala. 15[15] Rezultatele procesului de globalizare,
asa cum s-a desfasurat el pana acum, nu sunt cele asteptate deoarece s-a inregistrat mai
degraba un regres al economiilor nationale decat un fenomen de crestere economica.
Numerosi observatori considera ca globalizarea "este intretinuta in mod artificial tocmai de cei ce beneficiaza de
pe urma ei si mai putin de cei ce au inregistrat pierderi, sau au fost pur si simplu marginalizati. Cei de pe urma recunosc
ca globalizarea reprezinta in multe privinte un fenomen nou, dar care opereaza dupa reguli vechi. Datorita acestui fapt,
nu am avea de-a face cu o <noua economie>, ci cu un fel de< economie cazinou> (casino economy), in care un volum
enorm de bani este antrenat in operatiuni speculative. Mergand pe aceasta linie, unii adopta un ton si mai dur,
considerand ca am avea de-a face cu un fel de <colonialism corporatist> care vizeaza tarile cele mai sarace si pe
saracii din tarile bogate". ( Gh.Postelnicu, C. Postelnicu, op. cit.,pag. 301).
Importanta activitatii FMI este sustinuta prin urmatoarele argumente:
Prezenta FMI se resimte in momentul adoptarii de catre tari a unor politici de devalorizare
competitiva pentru a-si echilibra balanta comerciala.Efectele acestor devalorizari sunt
dezechilibrele monetare, care determina crizele la nivel regional si global ,ele fiind una dintre
cauzele pentru care FMI a fost creat: sa evite devalorizarile competitive in lant;
In prezent s-a accentuat mobilitatea capitalului si managementul ratei de schimb si al
rezervelor de lichiditati aceste fenomene fiind determinate de conditii de risc si
incertitudine.In acest context FMI reprezinta inca un element de baza in reducerea riscurilor si
esecurilor financiare, dar si in determinarea unor noi jucatori de a intra pe piata.
A spune ca FMI este indispensabil nu inseamna ca trebuie sa fie acceptata politica
prezenta adoptata de catre FMI si efectele acesteia. Ba din contra, un nou FMI ar trebui sa fie
gandit astfel incat sa reduca hazardul moral si sa aiba o eficenta ridicata in contextul adancirii
interdependentelor intre economiile lumii. Sistemul monetar international ar trebui sa aiba la
baza un sistem bancar sigur, bazat pe principii asemanatoare celor oferite de Comitetul de la
Basel, astfel incat bancile care acorda imprumuturi riscante trebuie sa suporte si ele efectele
crizei." Sistemul bancar ajunge in situatie de colaps din cauza riscului excesiv pe care si-l
15
asuma bancile cand acorda aceste imprumuturi. Acest lucru este permis de existenta "unor
plase de siguranta" care, in momentul aparitiei lor, au indepartat disciplina verificarilor din
comportamentul bancar . Bancile isi permit astfel sa acorde imprumuturi cu grad mare de risc,
stiind ca in caz de esec isi vor recupera banii din taxele platite de contribuabili. 16[16]
In vederea diminuarii problemelor legate de hazardul moral, este necesar ca FMI sa
practice rate ale dobanzii cel putin egale cu cele ale pietei, sa-si limiteze mai bine atributiile
fata de cele ale Bancii Mondiale, lasand acesteia rolul de banca pentru dezvoltare care sa
acorde imprumuturi pe termen mediu si lung.Astfel, Fondului i-ar ramane rolul de a
supraveghea sistemul financiar global si de a interveni pentru stabilizarea acestuia prin
imprumuturi pe termen scurt in cazul crizelor de lichiditati si numai tarilor solvabile. In acest
mod , complementaritatea celor doua institutii si colaborarea dintre ele ar conduce la cresterea
eficentei asistentei financiare internationale.
Reformarea FMI-ului este o necesitate reclamata de cresterea continua a
imprumuturilor acordate de FMI.Aceasta crestere a fost ampla pana in anul 1999, dupa care a
fost urmata de un regres in anul 2000, si au cunoscut o usoara revigorare in 2001.Aceasta
institutie a fost acuzata, adeseori de catre tarile beneficiare de conditii mult prea aspre impuse,
de neluarea in considerare a specificitatilor nationale - economice si sociale, proces alimentat
si de unele esecuri rasunatoare.In ultimii 3-4 ani FMI a introdus noi politici de modernizare si
adaptare a asistentei financiare si tehnice, corelate cu o noua viziune asupra conditionarilor
impuse.Aceasta reforma are in principal doua consecinte: repozitionarea FMI in ecuatia
responsabilitatilor impartite de FMI si guvernele tarilor beneficiare de asistenta sa financiara;
renuntarea la implementarea programelor de redresare macroeconomica unice sau mimetice.
Desigur, obstacolele in calea acestei intentii sunt inca numeroase. Cea mai dificila
problema ramane trasarea unei linii sigure intre masurile critice si cele adiacente asigurarii
succesului unui program sustinut de catre FMI.
"Unul dintre principalele obiective este crearea unui sistem financiar mult mai stabil,
care sa sustina cresterea economica globala. Intrebat inainte de criza asiatica unde crede ca va
izbucni un nou "Mexic", directorul de atunci al FMI, Michel Camdessus, a raspuns ca in mod
sigur viitoarea criza economica va incepe cu o criza bancara sau va fi intensificata de o
asemenea criza. Si asa s-a si intamplat. In multe tari, managementul bancar deficitar,
16
supravegherea firava si conditiile macroeconomice nefavorabile au lasat sistemul bancar intro situatie vulnerabila, chiar periculoasa. Mai mult, cand sistemul bancar este vulnerabil, tarile
deseori ezita sa inaspreasca politicile macroeconomice, atunci cand ar trebui sa o faca,
temandu-se sa nu declanseze criza in sistemul bancar. In aceste conditii, o criza bancara este
un accident susceptibil a aparea rapid. Trebuie sa se puna accent pe imbunatatirea
managementului intern al fiecarei banci si pe intarirea disciplinei pietei in privinta practicilor
bancare. Este nevoie, de asemenea, de o imbunatatire a reglementarilor si de supravegherea
bancilor." 41
FMI numara in prezent 183 de membri astfel ca este recunoscut drept institutie cu rol
intens la nivel mondial.Pentru a-si indeplini acest rol de sustinere financiara a tarilor in curs
de dezvoltare, el incearca sa dezvolte in prezent un sistem flexibil de mecanisme de creditare,
in continua adaptare la noile nevoi ale acestor tari. Aceste masuri urmaresc asigurarea
redresarii economice a tarii in cauza, precum si posibilitatea de restituire a creditului. In
aceste programe sunt cuprinsi indicatori cuantificabili, obiective indicative si criterii de
performanta prin care sunt urmarite atat aplicarea masurilor, cat si efectele lor.O alta restrictie
a derularii cu succes a creditelor contractate sau a sistarii lor este determinata de derularea
programelor FMI, la care se adauga conditionarea volumului creditelor de cota parte.