Organe de Masini

Petre Lucian SEICIU
Stefan STANCIU
ORGANE
DE MASINI
TRANSMISII
MECANICE
CUPRINS
1. Transmisii mecanice cu roti dintate ..
1.1 Generalitati privind transmisiile mecanice .
1.2 Generalitati privind angrenajele .
1.3 Clasificarea angrenajelor
1.4 Procesul angrenarii .
1.5 Legea fundamentala a angrenarii
1.6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor. Evolventa .
1.7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti ...............................
1.8 Deplasarea danturii .
1.9 Subtaierea si intreferenta. Gradul de acoperire ...
1.10 Unghiul de angrenare, distanta dintre axe si jocul la picior
al angrenajelor cu dantura deplasata .........................................................................
1.11 Alunecarea flancurilor ..
1.12 Modificarea danturii .
1.13 Scopurile deplasarii danturii. Limitele deplasarii de profil ..
1.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura nclinata
1.15 Angrenaje conice ..
1.16 Modurile si cauzele distrugerii danturii
1.16.1 Ruperea statica ...
1.16.2 Ruperea prin oboseala
1.16.3 Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pitting) ...
1.16.4 Griparea .................................................................................................................
1.16.5 Uzarea abraziva..
1.17 Materiale. Tratamente termochimice. Elemente de tehnologie
1.18 Fortele nominale n angrenaje ..
1.18.1 Angrenaje cilindrice cu dantura dreapta
1.18.2 Angrenaje cilindrice cu dantura nclinata ..
1.18.3 Angrenaje conice cu dantura dreapta .
1.19 Fortele dinamice exterioare ..
1.20 Fortele de frecare ..
1.21 Repartitia neuniforma a ncarcarii pe lungimea dintilor ...
1.22 Repartitia frontala a ncarcarii nominale ..
1.23 Angrenajul sistem dinamic. Fortele dinamice interioare ...
1.24 Calculul solicitarii la piciorul dintelui ..
1.25 Calculul la oboseala de contact a flancurilor ............................................................
1.26 Angrenaje melcate ....................................................................................................
1.26.1 Caracteristici generale ...........................................................................................
1.26.2 Elemente geometrice principale ............................................................................
1.26.3 Pierderile de putere. Randamentul .........................................................................
1.26.4 Fortele n angrenajul melcat cilindric ....
1.26.5 Moduri de deteriorare. Materiale. Precizia angrenajelor melcate ..
1.26.6 Calculul la solicitarea de contact prin oboseala a flancurilor
1.26.7 Calculul la ncovoiere prin oboseala la piciorul dintelui ...
1.26.8 Calculul termic al angrenajului melcat ..
9
9
10
11
12
13
16
19
20
22
26
29
30
31
33
39
43
43
44
44
45
45
45
46
46
47
48
48
49
51
53
54
56
58
61
61
62
66
67
68
68
69
69
Organe de masini. Transmisii mecanice

1.27 Ungerea angrenajelor
1.28 Calculul la gripare pentru angrenajele cilindrice si conice cu dinti drepti ...............
1.29 Bibliografie ...
2. Transmisii prin frecare ..
2.1 Transmisii prin tractiune elastohidrodinamica .......
2.1.1 Avantajele transmisiilor EHD ..
2.1.2 Particularitati cinematice .........................................................................................
2.1.3 Capacitatea portanta .
2.1.4 Randamentul
2.2 Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscata
2.2.1 Roti cilindrice cu periferia neteda ............................................................................
2.2.2 Transmisii cu roti cilindrice canelate .......................................................................
2.2.3 Transmisii cu roti conice .
2.2.4 Variatoare de turatie cu roti de frictiune ..
2.2.4.1 Variator cu roti frontale cu caracteristica liniara de reglaj ...
2.2.4.2 Variator cu roti frontale cu caracteristica neliniara de reglaj ...
2.2.4.3 Variator dublu ...
2.2.4.4 Variator conic ...
2.2.4.5 Alte variatoare ..
2.3 Bibliografie .
3. Transmisii prin curele ...
3.1 Aspecte generale .
3.2 Clasificarea transmisiilor prin curele ..
3.3 Transmisii prin curele late ..
3.3.1 Calculul curelelor late ..
3.3.1.1 Geometrie, forte si eforturi unitare n curele late .
3.3.1.1.1 Aspecte rezultate din geometria transmisiei cu curele ..
3.3.1.1.2 Forte si eforturi ..
3.3.2 Procesul de alunecare si patinare .
3.3.3 Viteza de uzare si grosimea stratului uzat ...
3.3.4 Fiabilitatea transmisiilor prin curele
3.4 Transmisii prin curele trapezoidale
3.4.1 Aspecte generale ..
3.4.2 Consideratii practice
3.4.3 Calculul curelelor trapezoidale
3.4.4 Rotile transmisiei prin curele ...
3.4.4.1 Rotile pentru curele late
3.4.4.2 Rotile pentru curele trapezoidale ..
3.4.5 Forta de apasare pe arbore la transmisiile prin curele .
3.5 Bibliografie .
4. Lagare cu rostogolire
4.1 Generalitati .
4.1.1 Prezentare generala ..
4.1.2 Tipurile de rulmenti. Clasificare ..
4.1.3 Materiale. Tehnologii de executie ...
4.1.4 Simbolizarea rulmentilor .
4.2 Deformatii si forta maxima .
4.3 Uzarea rulmentilor ..
4.4 Regimul EHD la rulmenti ...
4.5 Ungerea si etansarea rulmentilor
4.6 Frecarea n rulmenti
6
70
73
74
75
75
76
76
78
78
78
80
81
83
85
85
86
87
88
88
90
91
91
91
93
94
94
94
94
98
100
100
101
101
102
103
104
104
105
105
105
107
107
107
108
109
109
110
111
112
113
114
Cuprins
4.7 Fiabilitatea rulmentilor ...
4.7.1 Factori de influenta ..
4.7.2 Fiabilitatea functionala globala a rulmentilor ..
4.8 Elemente de proiectare a lagarelor cu rulmenti ..
4.8.1 Aspecte constructive
4.8.2 Limitele practice de utilizare a rulmentilor.
4.9 Baze pentru calculul rulmentilor radiali si radiali-axiali rotitori
4.10 Montarea rulmentilor (lagaruirea)
4.10.1 Lagaruirea flotanta .
4.10.2 Lagaruirea cu rulment conducator .
4.10.3 Lagaruirea cu rulmenti radiali axiali ..
4.11 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali cu bile pe un singur rnd
n varianta rulment conducator rulment liber ........................................................
4.12 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali-axiali cu bile
sau cu role tronconice ...............................................................................................
5. Cuplaje mecanice ..
5.1 Generalitati .................................................................................................................
5.2 Sarcina si suprasarcina cuplajelor ...
5.3 Cuplaje permanente fixe rigide ...
5.3.1 Cuplaje cu manson ...
5.3.2 Cuplaje cu flanse ..
5.3.3 Cuplaje cu dinti frontali ...........................................................................................
5.4 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide
5.4.1 Cuplaje cu mobilitate axiala ....................................................................................
5.4.2 Cuplaje cu mobilitate radiala ...................................................................................
5.4.3 Cuplaje cu mobilitate unghiulara .............................................................................
5.4.4 Cuplaje cu mobilitate combinata .
5.5 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice ..
5.5.1 Generalitati ..
5.5.2 Caracteristica statica a cuplajelor
5.5.3 Cuplaje cu arcuri elicolidale cilindrice dispuse tangential ..
5.5.4 Cuplaje cu arcuri lamelare dreptunghiulare montate radial .
5.5.5 Cuplaje dintat cu arcuri serpuite ..
5.5.6 Cuplaje cu elemente elastice de tip bara de torsiune ...............................................
5.5.7 Cuplajul cu element elastic toroidal ........................................................................
5.5.8 Cuplajul elastic cu bolturi ........................................................................................
5.6 Cuplaje intermitente rigide .
5.6.1 Ambreiaje cu craboti (cuplaje intermitente cu dantura frontala) .
5.6.2 Cuplajele intermitente cu dantura radiala
5.7 Cuplaje intermitente cu frictiune (ambreiaje) .
5.7.1 Schema ambreiajului cu frictiune
5.7.2 Cerinte impuse ambreiajelor cu frictiune
5.7.3 Cupluri de materiale
5.7.4 Probleme constructive .
5.7.5 Bazele teoretice ale procesului de ambreiere ...........................................................
5.7.6 Energia disipata n timpul ambreierii ......................................................................
5.7.7 Calculul ambreiajului cu discuri plane cu o singura interfata de frecare ................
5.7.8 Calculul ambreiajului multidisc ...
5.7.9 Calculul ambreiajului conic .
5.8 Cuplaje intermitente automate
7
115
115
116
116
116
117
118
120
120
121
122
122
125
128
129
129
130
132
132
135
136
137
137
138
140
141
142
142
142
143
144
145
146
147
148
149
150
150
151
151
152
152
153
155
159
160
162
163
164

5.8.1 Cuplaje unisens (de cursa libera) .............................................................................
5.8.2 Cuplaje centrifugale .
5.9 Cuplaje de siguranta ....
6. Etansari .
6.1 Generalitati ..................................................................................................................
6.1.1 Proprietatile etansarilor
6.1.2 Clasificarea etansarilor .
6.1.3 Alegerea etansarilor .
6.2 Materiale pentru etansari .
6.3 Etansari fixe cu contact ...............................................................................................
6.3.1 Etansari cu contact direct .........................................................................................
6.3.2 Etansari cu garnitura ................................................................................................
6.3.2.1 Etansari cu garnituri plate .....................................................................................
6.3.2.2 Etansari cu garnituri profilate ...............................................................................
6.3.3 Etansarile mbinarilor de conducte ..........................................................................
6.3.4 Etansari prin inele O ................................................................................................
6.4 Etansari mobile cu contact ..........................................................................................
6.4.1 Etansari cu forta de etansare interioara
6.4.2 Etansari cu forta de etansare exterioara ...
6.4.2.1 Etansari prin garnituri manseta .............................................................................
6.4.2.2 Etansari cu inele profilate .....................................................................................
6.4.2.3 Etansari prin memb rane si burdufuri ....................................................................
6.4.2.4 Etansari cu segmenti metalici ...............................................................................
6.4.2.5 Etansari frontale ....................................................................................................
6.5 Etansari de protectie ....................................................................................................
6.5.1 Etansari cu inele de psla .........................................................................................
6.5.2 Etansari cu mansete de rotatie ..................................................................................
6.6 Etansari fara contact ....................................................................................................
6.7 Etansari cu ferofluide ..................................................................................................
6.8 Etansari fara contact de protectie pentru rulmenti ......................................................
6.9 Bibliografie .
164
166
167
168
169
169
169
170
170
172
174
174
176
176
177
179
180
182
182
184
184
186
186
187
189
195
195
196
197
200
201
202
1. TRANSMISII MECANICE CU ROTI DINTATE

1.1 Generalitati privind transmisiile mecanice
Legatura dintre masina motoare MM si masina de lucru ML (figura1.1 a si b),
efectuata n scopul transmiterii momentului de torsiune, adica a miscarii si a puterii, se poate
realiza direct, prin cuplajul C (figura 1.1.a) sau indirect, printr-o transmisie mecanica TM
(figura1.1.b).
MM
n1
MM
ML
TM
ML
C
n2
C
Figura 1.1.a
Figura 1.1.b
Utilizarea cuplajului este posibila atunci cnd arborele masinii motoare si cel al
masinii de lucru pot fi asezati n prelungire (exceptnd cazul cuplajului cardanic la care
arborii pot face un anume unghi) si cnd nu este necesara modificarea turatiei masinii motoare
ca marime sau/si ca sens de rotatie. De obicei se impune nsa modificarea cantitativa a
miscarii, pentru ca masinile motoare au turatii nalte iar cele de lucru (cu rol tehnologic) au
turatii reduse. Utilizarea transmisiilor mecanice este impusa si de faptul ca masinile motoare
au caracteristici de putere si de moment de torsiune cvasiconstante, iar masinile de lucru au,
de regula, caracteristici variabile n timp, n functie de procesul tehnologic. Apare deci
necesitatea utilizarii transmisiilor mecanice pentru a ndeplini rolul de transformator de turatie
si de moment de torsiune (cuplu). n figurile 1.2.a si 1.2.b sunt reprezentate caracteristicile
unor masini de lucru (masina-unelta - curba a, turbocompresor curba b) respectiv a unei
masini motoare ideale (curba c).
Mt
Mt
Figura 1.2.a
Principalii parametri ai unei transmisii mecanice sunt:

turatia la intrarea n TM, n1 nMM;
- turatia la iesirea din TM, n2 nML;
Figura 1.2.b

- puterea la intrarea n TM, P1 PMM;
- puterea la iesirea din TM, P2 PML:
- sensurile de miscare la intrarea n TM si la iesirea din TM;
- tipul miscarii (rotatie copleta, rotatie alternanta, translatie).
Parametri derivati:
- raportul de transmitere i1-2 = n1 / n2 sau, dupa caz, i1-2 = v1 / v2 ;
- raportul de transmitere total, cnd se utilizeaza transmisii mecanice nseriate:
i total =
-
j= n 1;k = n
i jk
j =1; k = 2
randamentul transmisiei mecanice = P2 / P1 sau = PML / PMM;

randamentul total, cnd se utilizeaza transmisii mecanice nseriate:
i =n
? total = ? i
i =1
Clasificarea transmisiilor mecanice poate fi facuta dupa mai multe criterii:

a) dupa raportul de transmitere:
- reductoare de turatie (i1-2 = ct.; i1-2 > 1)
- multiplicatoare de turatie (i1-2 = ct.; i1-2 < 1)
- variatoare de turatie (i1-2 ct.). Modificarea turatiei poate fi continua sau n trepte;
b) dupa modul de transmitere a momentului de torsiune:
- prin forma (roti dintate conjugate = angrenaje, lant, curea dintata)
- prin forta de frecare (curea lata, curea trapezoidala, roti de frictiune conjugate)
c) dupa felul contactului dintre elementele componente
- prin contact direct (angrenaje, roti de frictiune conjugate)
- prin contact indirect (curele, lanturi)
d) dupa numarul gradelor de mobilitate:
- mecanisme desmodroame M = 1
- mecanisme diferentiale M = 2.
Pe lnga transmisiile mecanice exista si transmisii electrice, hidraulice si pneumatice
care fac obiectul altor discipline. Transmisiile mecanice sunt cele mai fiabile.
1.2 Generalitati privind angrenajele
Angrenajul este un mecanism elementar format din doua roti dintate, fiecare rotitoare
n jurul propriei axe, cu pozitie relativa fixa sau mobila, una din roti antren nd-o n miscare pe
cealalta, prin intermediul dintilor aflati succesiv n contact. Transmiterea miscarii se face
direct si fortat, cu schimbarea caracteristicilor de miscare si de cuplu.
Avantajele transmisiilor prin roti dintate sunt:
- raport de transmitere riguros constant;
- gabarit redus;
- randament ridicat (70% - 99%, n functie de tipul angrenajului);
- durabilitate ridicata, uneori practic nelimitata;
- exploatare simpla.
Dezavantajele transmisiilor prin roti dintate sunt:
- pret de cost ridicat (pentru realizare sunt neceare masini si scule speciale);
- angrenajele induc n sistem zgomote si vibratii;
10
Transmisii mecanice cu roti dintate

-
imposibilitatea preluarii suprasarcinilor;

imposibilitatea modificarii continue a turatiei (la cutiile de viteza turatia poate fi
modificata numai n trepte).
Performantele angrenajelor:
- puterea maxima transmisa este de 100.000 kW;
- raportul maxim de transmitere este 8 (la reductoare cu o singura pereche de roti
dintate cilindrice sau conice) si de ordinul zecilor sau sutelor, la reductoare
melcate;
- raportul minim de transmitere este 1/8 (la multiplicatoare de turatie cu o singura
pereche de roti dintate cilindrice sau conice);
- angrenajul ofera cea mai ridicata precizie cinematica dintre toate transmisiile
mecanice.
n figura 1.3.a este reprezentarea partiala a unui angrenaj cu roti dintate cilindrice cu
dinti drepti iar n figura 1.3.b un angrenaj de tip roata dintata cu dinti drepti / cremaliera.
O1
Mt1
Mt
n
n1
Fn
n2
Mt2
F
O2
Figura 1.3.a
CREMALIERA
(roata cu numar infinit de dinti)
Figura 1.3.b
1.3 Clasificarea angrenajelor

Considernd axa instantanee de rotatie (AIR) ca generatoare comuna a rotilor dintate,
n functie de pozitia acesteia fata de axa geometrica de rotatie se disting categoriile: angrenaj
cilindric exterior cu dinti drepti (figura 1.4.a), angrenaj cilindric interior cu dinti drepti
(figura 1.4.b) si angrenaj conic cu dinti drepti (figura 1.4.c).
r
?1
(AIR)
r
?1
r
?2
(AIR)
r
?1
r
?2
(AIR)
Figura 1.4.a
Figura 1.4.b
11
r
?2
Figura 1.4.c

n cazul angrenajelor cilindrice si conice, AIR contine toate punctele cu viteza relativa
nula; cele doua suprafete cilindrice, respectiv conice fictive au rostogolire pura, fara
alunecare.
La angrenajele cu axe ncrucisate, AIR contine toate punctele care au viteza relativa
nula dupa normala la axa. n acest caz, ntre suprafetele de rostogolire (hiperboloizi) nu exista
o miscare de rostogolire pura dect ntr-un singur punct (figura 1.5).
Angrenajul I este hiperboloidal central; practic, acesta se poate simplificat, obtinnduse un angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dantura nclinata (figura1.6.a). Angrenajul II este
hiperboloidal oarecare; acesta poate fi simplificat, devenind un angrenaj cu roti dintate conice
cu dantura curba (figura1.6.c). Din angrenajul hiperboloidal central I se obtine si angrenajul
cilindric ncrucisat, cazul particular al acestuia fiind angrenajul cu melc cilindric (figura1.6.b).
r
?1
r
?2
(AIR)
I
I
II
II
ROTI
ELICOIDALE
ROTI
HIPOIDE
Figura 1.5
Figura 1.6.a
Figura 1.6.b
Figura 1.6.c
1.4 Procesul angrenarii

Procesul angrenarii este continuu, datorita faptului ca fiecare roata dintata are o
familie de flancuri, respectiv n plan - curbe de profil, omoloage; pentru inversarea miscarii
exista o a doua familie de flancuri, respectiv n plan - curbe de profil, antiomoloage.
Contactul a doua flancuri (curbe de profil) se constituie ntr-o cupla cinematica superioara de
clasa a IV-a. Elementele geometrice de baza ale angrenajului si ale unui dinte sunt prezentate
n figura 1.7.a respectiv figura 1.7.b.
12

Dintele este delimitat de o curba omoloaga C1 si de una antiomoloaga ?1 ; aceste
curbe constituie profilul dintelui. Pentru angrenajul spatial, curbele C1 si C2 devin suprafete
reciproc nfasurate. Rotile dintate corespunzatoare se numesc roti conjugate.
Se defineste suprafata de divizare ca fiind aceea pentru care grosimea dintelui este
egala cu arcul corespunzator golului dintre dinti. Cercul de divizare se obtine prin sectionarea
suprafetei de divizare cu un plan normal. Cercul de divizare este asociat fiecarei roti dintate,
fara ca acesta sa fie obligatoriu n angrenare. Cercul de rostogolire este cel care, conform
denumirii, se rostogoleste fara alunecare pe cercul de rostogolire conjugat; cele doua cercuri
de rostogolire au o tangenta comuna. Mentionam ca cercul de divizare nu coincide totdeauna
cu cercul de rostogo lire.
Capul
dintelui
1 c1
n1
c2
n2
rw2
1c
O1
O2
rw1
Linia
flancului
c 2
flanc
Profilul dintelui
Flancul dintelui
Piciorul dintelui
rw1,2 razele cercurilor de rostogolire

Figura 1.7.a
Figura 1.7.b
1.5 Legea fundamentala a angrenarii

Presupunnd ca angrenajul nu are erori si ca rotile sunt perfect rigide, se pot stabili
conditiile pe care trebuie sa le ndeplinesca profilurile flancurilor pentru ca raportul de
transmitere al angrenajului sa ramna constant. n figura 1.8 este prezentat contactul
flancurilor conjugate ntr- un punct oarecare Q n care profilurile conjugate C1 si C2 au
r
r
vitezele v Q1 si v Q2. Este evident ca vQ1 = R 1 1 si vQ2 = R2 2 care au componente dupa
directia normala la ambele flancuri N N si dupa directia tangentiala comuna la ambele
flancuri T T.
Pentru continuitatea angrenarii, prin reducere la absurd, rezulta ca absolut necesara
conditia vQ1n = vQ2n , adica vQ1 cos1 = vQ2 cos2 . De aici rezulta R 1 1 cos1 = R2 2
cos2 . Dar, R 1 cos1 = O1 K1 si R 1 cos2 = O2 K2 , adica 1 O1 K1 = 2 O2 K2 . Pentru ca
raportul 1 / 2 sa fie constant, apare necesar ca O2 K2 / O1K1 = ct. Din triunghiurile asemenea
O1K1C si O2 K2C obtinem relatia O1 K1 / O2 K2 = O1 C / O2C. Deci, pentru ca 1 / 2 sa fie
constant, trebuie ca O2 C / O1C = ct. Putem conchide ca, pentru ca raportul de transmitere i1 -2
sa fie constant, punctul C, numit polul angrenarii, nu trebuie sa-si schimbe pozitia pe linia
centrelor O1 O2 . Punctul C se mai numeste si centrul instantaneu de rotatie relativ al rotilor
(CIR). Cercurile care trec prin C se numesc cercuri de rostogolire, au razele rw1 si rw2 si
proprietatea ca nu au alunecare relativa ci doar rostogolire pura. n C, viteza de alunecare este
nula; n oricare alt punct vQ1t - vQ2t 0. Cu vQ1t si vQ2t au fost notate componentele
tangentiale ale vitezelor absolute ale punctului Q. Se poate formula acum legea fundamentala
a angrenarii dupa cum urmeaza. Pentru a se transmite miscarea n mod continuu, cu raport de
transmitere constant, este necesar ca profilurile dintilor sa fie construite din astfel de curbe
13

nct normala comuna n oricare punct de contact al lor sa intersecteze linia centrelor n
acelasi punct C adica n polul angrenarii.
Observatii si consecinte:
1. Rotilor dintate li se asociaza cercuri de rostogolire fictive care au o tangenta
comuna si care satisfac relatia 1 rw1 = 2 rw2 De aici rezulta r w2 / rw1 = constant, respectiv
rw2 + rw1 = O1 O2 .
2. Doua roti angreneaza ntre ele cnd normala comuna la profilurile dintilor n
punctul de contact curent trece prin polul angrenarii.
3. Cubele de profil se rostogolesc reciproc. Curba 2 (figura1.9) este nfasuratoarea
pozitiilor succesive ale curbei 1. Rezulta ca profilurile dintilor sunt curbe reciproc
nfasuratoare. Pe aceasta proprietate se bazeaza generarea dintilor: scula taietoare (cu muchie
dreapta) are pozitii relative succesive (prin rostogolire fara alunecare) a caror nfasuratoare
este profilul dintelui. n timpul rostogolirii sculei pe viitorul profil, se realizeaza si miscarea
alternativa perpendiculara pe planul profilului, pentru a se realiza aschierea. n acest mod se
asigura interschimbabilitatea rotilor. Cu aceeasi scula se pot realiza roti cu numere diferite de
dinti.
O2
2
vQn 1 = v nQ2
T
R2
r2
2
K2
2
K1
(C1 )
1 v Q2
v tQ2
v tQ1
v Q1
(C2 )
N
T
r1
R1
1
N-N
T-T
Normala comuna a flancurilor

Tangenta comuna la flancuri
O1
Figura 1.8
4. Se defineste linia de angrenare ca fiind locul geometric al punctelor de contact a
doua flancuri conjugate. Dreapta care uneste un punct oarecare Q al liniei de angrenare cu
polul angrenarii este normala comuna a flancurilor n punctul de contact Q.
5. Procesul angrenarii poate fi acum mai concret studiat (figura 1.10). Angrenarea
ncepe n punctul A, cnd piciorul dintelui rotii cond ucatoare ia primul contact cu vrful
dintelui rotii conduse. Punctul cojugat (dublu) de pe linia de angrenare se deplaseaza n
acelasi timp cu punctele corespunzatoare de pe cercurile de rostogolire ale fiecarei roti.
Segmentul AE se numeste segment de angrenare.
14
r1
C1
(1)
(2)
C1
A
B
C
D
E
Figura 1.9
r2
Figura 1.10
Transmiterea miscarii are loc continuu, daca exista n angrenare cel putin o pereche de
dinti. Cum distanta dintre doi dinti consecutivi este pw, adica pasul masurat ca arc pe cercul de
rostogolire, este necesar ca raportul dintre arcul C1 CC1 si pw sa fie supraunitar. Notat cu ,
acest raport se numeste grad de acoperire. Daca > 1 exista simultan n angrenare mai multe
perechi de dinti.
6. Pe linia de angrenare (figura 1.11) se disting segmentele: AB - pe care se afla n
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n - 1, BD - pe care se afla n angrenare perechea
de dinti cu numarul n care a intrat n angrenare n punctul A si DE - pe care se afla n
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n + 1.
n E perechea de dinti n si-a ncheiat serviciul. Perechea de dinti cu numarul n se afla
deci n serviciu pe lungimea segmentului AE.
Pe segmentul AB angrenarea este bipara, aceasta nsemnnd ca doua perechi de dinti
se afla simultan n angrenare; pe segmentul BD angrenarea singulara a perechii n este
cunoscuta sub numele de angrenare unipara. De-a lungul segmentului DE angrenarea este, de
asemenea, bipara, la fel ca pe segmentul AB.
A
(n)
(n-1)
(n+1)
angrenare
bipara
angrenare
unipara
angrenare
bipara
Figura 1.11
7. Pentru ca rotile dintate sa fie interschimbabile trebuie ca:
- sa aiba acelasi pas;
- liniile de angrenare sa fie simetrice fata de polul angrenarii;
- naltimea piciorului unui dinte sa fie mai mare dect capul dintelui conjugat,
pentru ca sa existe un joc functional.
15

1.6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor. Evolventa
Cerintele pentru curbele de profil sunt:
- sa fie respectata legea fundamentala a angrenarii, inclusiv n cazul unor mici
variatii a distantei ntre axe datorate erorilor de executie sau de montaj;
- realizarea profilurilor dintilor sa se faca prin procedee tehnologice simple;
- marimea si directia fortei care actioneaza asupra dintelui sa nu se modifice;
- curbura flancurilor sa fie redusa, pentru ca tensiunile hertziene de contact sa fie ct
mai mici;
- vitezele de alunecare relativa a flancurilor sa fie reduse, pentru ca angrenajul sa
aiba randament ridicat.
Cerintele de mai sus sunt satisfacute total sau partial de curbele ciclice (cicloida,
epicicloida, hipocicloida si evolventa).
Geometria evolventei poate fi prezentata cu ajutorul notatiilor din figura 1.12.
Evolventa este descrisa de un punct al unei drepte care se rostogoleste fara alunecare peste un
cerc fix numit cerc de baza a carui raza este rb.
Dreapta trasata cu linie ntrerupta se numeste ruleta (cerc de raza infinita); aceasta se
rostogoleste fara alunecare pe cercul de baza.
T
X
x
T
rx
X0
ruleta
x
T
x
rb
O
N
Figura 1.12
n figura, ruleta este reprezentata n doua pozitii: tangenta la cercul de baza n punctul
Xo si tangenta la cercul de baza n punctul T.
16

n coordonate polare, un punct oarecare X al evolventei este definit prin raza vectoare
rx si prin unghiul de pozitie x . Relatia de definitie a razei vectoare este:
rx =
rb
cos a x
(1.1)
Din definitia evolventei rezulta ca arcul (X0 T) este egal cu segmentul XT. Rezulta:
rb (? x + a x ) = rb tga x
? x = tg a x a x
(1.2)
(1.3)
Relatia (1.3) se mai poate scrie si altfel, utiliznd notatia inv, de la functia numita
involuta:
inv a x = tg a x a x
(1.4)
Relatiile (1.1) si (1.4) se numesc ecuatiile parametrice ale evolventei.

Ruleta este normala la evolventa n oricare punct al acesteia si este simultan tangenta
la cercul de baza.
Cu x se noteaza unghiul de presiune care este format de tangenta la profil TT si raza
vectoare rx (figura 1.12). n figura 1.13, N N este normala comuna la flancurile conjugate.
px
t
r1
rx
Fn
N
r2
pb
rb
t
Figura 1.13
Figura 1.14
n cazul angrenajului, unghiul de presiune corespunzator polului angrenarii devine

unghi de angrenare, notat cu w.
Se remarca faptul ca unghiul dintre directia fortei pe dinte si directia vitezei
instantanee t t este variabil. Daca unghiul de presiune corespunzator se apropie de 90,
angrenajul se blocheaza. Se observa, de asemenea, ca raza de curbura a evolventei, adica TX,
este variabila:
? x = TX = rb tg a x
(1.5)
Cu ct unghiul de presiune creste, cu att scade curbura evolventei si, deci, scad
tensiunilor hertziene de contact; ca urmare, se recomanda folosirea arcelor de evolventa mai
departate de cercul de baza. Distanta dintre doua evolvente consecutive masurata pe normala
comuna (figura 1.14) este egala cu pasul masurat ca arc pe cercul de baza.
17

Din (1.1) se poate scrie:
px =
pb
cos a x
(1.6)
Caracteristicile angrenarii n evolventa determinate si cu ajutorul reprezentarii din

figura 1.15 sunt urmatoarele:
O1
N
r1
rb1
K1
X
K2
rb2
r2
O2
Figura 1.15
a) Fie doi dinti cu profiluri evolventice n contact n punctul X. Normala comuna a

evolventelor trebuie sa fie tangenta att la un cerc de baza ct si la celalalt; rezulta ca aceasta
coincide cu tangenta interioara comuna la cercurile de baza avnd deci o directie unica, iar
unghiul de angrenare este constant. Avantajul este acela ca solicitarea dintelui se face pe
aceeasi directie.
b) Oricare ar fi punctul de contact al celor doua flancuri n timpul angrenarii, el se
situeaza pe normala comuna, respectiv pe tangenta interioara comuna la cercurile de baza.
Rezulta ca locul geometric al punctelor succesive de contact dintre cele doua flancuri n
timpul angrenarii se confunda cu normala comuna N N. Ca urmare, linia de angrenare este o
dreapta; segmentul K1 K2 se numeste segment de angrenare.
c) Profilurile n evolventa satisfac legea fundamentala a angrenarii, deoarece normala
comuna n punctul de contact este unica si intersecteaza linia centrelor ntr-un punct fix.
e) Raportul de transmitere este constant, relatiile de calcul ale acestuia fiind:
i 12 =
? 1 r w 2 rb 2
=
=
= ct .
? 2 rw1 rb1
(1.7)
Pe de alta parte,
cos a w =
rb1 rb 2
=
rw1 rw 2
(1.8)
Rezulta ca, la schimbarea distantei dintre axe (datorita erorilor de executie, montajului
gresit al arborilor sau uzarii lagarelor) raportul de transmitere nu se modifica; se schimba nsa
unghiul de angrenare.
18

1.7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti
Principalele elemente geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti sunt
reprezentate n figura1.16. Se definesc marimile geometrice:
- pasul unghiular corespunzator unui dinte cu golul alaturat = 2 / z;
- z numarul de dinti;
- po pasul masurat pe cercul de divizare;
- m modulul danturii.
hoa
pO
ho
hof
df
d
da
Figura 1.16
Modulul m poate fi obtinut din relatiile po z = d, respectiv m = p / si m = d /z.
Valorile modulului sunt standardizate prin STAS 822 82. Modulul standardizat permite
reducerea numarului sculelor de danturat si asigura interschimbabilitatea rotilor dintate.
La roti dintate cilindrice cu dantura dreapta si la cele cu dantura nclinata, modulul
standardizat se regaseste ntr-un plan normal pe dinte.
La roti conice, modulul standardizat este modulul maxim.
La angrenaje melcate, modulul axial este cel care se standardizeaza.
Avnd aceasta marime se mai pot calcula:
- diametrul de divizare d = m z;
- diametrul de cap da = d + 2 hoa;
- diametrul de picior df = d - 2 hof;
- naltimea capului dintelui hoa = hoa* m;
- naltimea piciorului dintelui hof = hof* m;
- naltimea dintelui ho = hoa + hof;
- naltimea de referinta a capului dintelui hoa* = 1;
- naltimea piciorului dintelui hof* = 1,25.
Cercul de divizare este un cerc de rostogolire la prelucrare.
Elementele geometrice ale danturii drepte sunt definite de profilul standardizat numit
cremaliera de referinta (STAS 821 82). Negativul acestui profil se numeste cremaliera
generatoare care se materializeaza prin taisul activ, drept, al sculelor de danturat. Ambele
cremaliere sunt reprezentate n figura 1.17.
19

n figura 1.17 identificam urmatoarele elemente geometrice importante:
po
po /2 po /2
o
linia de referinta
hof
ho
hoa
cremaliera
generatoare
ro
co
cremaliera
de referinta
Figura 1.17
- unghiul profilului de referinta o = 20;

- pasul de referinta po = m;
- naltimea capului de referinta hoa = hoa* m;
- naltimea piciorului de referinta = hof* m;
- jocul de referinta la cap co = co * m;
- naltimea dintelui de referinta ho = hoa + hof,
n care: hoa* = 1; hof* = 1,25; co * = 0,25. Se remarca faptul ca muchiile sculelor aschietoare
sunt drepte, ceea ce nseamna ca sunt cele mai ieftine cu putinta.
1.8 Deplasarea danturii
n procesul de prelucrare a danturii unei roti dintate, linia de referinta a cremalierei
generatoare se pozitioneza ca tangenta la cercul de divizare. Pe acest cerc, grosimea dintelui
(ca arc) va fi egala cu arcul deschiderii golului dintre dinti, ca si la cremaliera generatoare.
Dantura astfel obtinuta se numeste dantura nedeplasata sau dantura zero.
Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este retrasa spre exterior
fata de pozitia anterioara, adica fata de cercul de divizare, se obtine dantura plus deplasata sau
dantura cu deplasare pozitiva de profil.
Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este pozitionata prin
apropierea de cercul de baza, sectionnd cercul de divizare, se obtine dantura minus deplasata
sau dantura cu deplasare negativa de profil.
Deplasarea se face deci cu marimea x m, n care x este deplasarea specifica de
profil, caracteristica geometrica a fiecarei roti. Daca x1 = x2 , se obtine angrenajul zero; daca
x1 = x2 , este vorba de angrenajul zero deplasat; daca x1 + x2 0, angrenajul este deplasat.
n figura 1.18 sunt prezentate, comparativ, elementele geometrice care definesc
dantura zero si danturile cu deplasare de profil.
Pentru dantura plus deplasata, pentru dantura zero si pentru dantura minus deplasata
formulele de calcul ale elementelor geometrice sunt prezentate, comparativ n Tabelul 1.1.
Se observa ca dintele plus are o grosime la baza mai mare dect la celelalte variante
constructive, avnd deci rezistenta maxima la ncovoiere. n acelasi timp, dintele plus este mai
ascutit la vrf ceea ce face mai vulnerabila ruperea acestuia.
Dintele minus are cea mai slaba rezistenta la ncovoire, dar prezinta avantajul unei
elasticitati mai ridicate cu efecte favorabile pentru dinamica angrenajului.
20
d +a
h +a
d oa
+ xm
- xm
d a
h +f
h oa
h a
h of
Linia de referinta
a cremalierei generatoare
h f
db
d
d of f
df
Figura 1.18
Curbura dintelui plus este mai mica, astfel nct tensiunile hertziene de contact sunt
mai reduse n comparatie cu celelalte variante constructive prezentate.
Fata de elementele prezentate n Tabelul 1.1 se mai pot calcula, pentru variantele
constructive studiate si grosimea s a dintelui (ca arc) si arcul e corespunzator deschiderii
dintre doi dinti. Astfel, pentru dintele zero, pentru dintele plus, respectiv pentru dintele minus,
marimile mentionate sunt:
s0 = m
p
2
s = s 0 2 x m tga 0 ;
+
s = s 0 + 2 x m tg a 0 ;
e0 = m
(1.9)
p
s = m 2 x tg a 0
2
+
s = m + 2 x tga 0
2
(1.10)
(1.11)
p
2
e = e 0 + 2 x m tga 0 ;
+
e = e 0 2 x m tga 0 ;
(1.12)
p
e = m + 2 x tga 0
2
+
e = m 2 x tg a 0
2
(1.13)
(1.14)
Tabelul 1.1
DANTURA PLUS
DANTURA ZERO
DANTURA MINUS
ha+ = m (hoa* + x)
hf+ = m (hof* - x)
hoa = m hoa* = m
hof = m hoa* = 1,25 m
ha- = m (hoa* - x)
hf- = m (hof* + x)
h+ = ha+ + hf+ =2,25m
ho = m (hoa* + hof* ) =2,25m
h- = ha- + hf- =2,25m
d=m z
dw+ = d cos o / cos w
da+ = d + 2 ha+
df+ = d - 2 hf+
d=m z
dw = d
da = d + 2 hoa
df = d - 2 hof
d=m z
dw- = d cos o / cos w
da- = d + 2 hadf- = d - 2 hf-
Asa cum s-a aratat, hoa* = 1 si hof* = 1,25.

21

1.9 Subtaierea si intreferenta. Gradul de acoperire
Pentru ca ntreg flancul dintelui sa fie evolventic este necesar ca dintele sculei sa
ncepa aschierea n interiorul segmentului de angrenare K1 K2 (figura 1.19 a).
hoa
C
o
F
K1
o
r1 =
d1
2
rb1
O1
Figura 1.19.a
Aceasta nseamna ca primul punct de contact al dintelui cremalierei generatoare cu
dreapta de angrenare trebuie sa fie n interiorul segmentului CK1 iar la limita chiar n K1 .
Deci, segmentul O1 K1 va reprezenta raza minima a cercului de baza al rotii dintate care se
poate prelucra fara subtaiere, adica fara a se decupa din materialul de la baza dintelui, asa cum
s-a ntmplat la dintele prezentat n figura1.19.b la care s-a produs subtaierea.
Din triunghiul CK1 F rezulta:
a 20
a2
= m z1 min sin 0
2
2
*
h
h
2
2
= 2 0a sin a 0 = 2 0a 2 =
m
sin a 0 sin a 20
h 0a = CK1 sin a 0 = d1 sin
(1.15)
z 1min
(1.16)
Pentru unghiul de referinta o = 20 standardizat, se obtine numarul minim teoretic de

dinti al unei roti care se poate prelucra fara subtaiere si anume:
z 1min 17 dinti
(1.17)
Practic:
z 1min practic =
5
z 1min 14 dinti
6
(1.18)
Dintii cu subtaiere au flancurile evolventice incomplete, conducnd la diminuarea

segmentului de angrenare si a gradului de acoperire. Dintele cu subtaiere are rezistenta redusa
la ncovoiere.
22
evolventa
nonevolventa
Dinte subtaiat
Figura 1.19.b
Interferenta este fenomenul care apare n functionare atunci cnd intrarea n angrenare
are loc n afara segmentului teoretic optim K1 K2 . Acest lucru face imposibila functionarea
angrenajului sau conduce la functionare fortata, n timpul careia vrful dintelui rotii conduse 2
sapa la baza dintelui conducator 1.
Cu notatiile din figura 1.20 se pot stabili razele punctelor de intrare si de iesire din
angrenare dA1, respectiv dE2.
O1
w
d b1
2
K1
dA2
2
d
dE 1
A1,2
C
E1,2
dE2
2
K2
dA2
2
d b2
2
O2
Figura 1.20
23

Astfel, conform figurii 1.20 si relatiei (1.1) rezulta:
d b1
cos a A1
db2
=
cos a E 2
d A1 =
(1.19)
d E2
(1.20)
n care:
tga A1 = 2 p
tga E 2
(e a e 2 )
(1.21)
z1
(e e 2 )
= 2 p a
z2
(1.22)
Referitor la gradul de acoperire total care caracterizeaza angrenajul cilindric cu

dinti drepti, facem precizarea ca:
e a = e1 + e 2 e a
(1.23)
n care:
(d
d 2b1 2
e1 =
2 p m cos a 0
(d
2
a1
(1.24)
d 2b 2 2
e2 =
2 p m cos a 0
sin a 0
ea = a
p m cos a 0
2
a2
(1.25)
(1.26)
unde a este distanta dintre axele rotilor.

Pentru asigurarea continuitatii angrenarii este necesar ca 1,1 pentru angrenajele
precise apartinnd claselor 5, 6 si 7.
Pornind de rezultatele obtinute mai sus, suntem n masura sa nregistram diametrele
nceputului profilului evolventic; aceste marimi depind de procedeul tehnologic folosit la
executia danturii.
Pentru cazul utilizarii frezei melcate care, ca scula, are profilul cremalierei
generatoare, relatiile de calcul pentru diametrele nceputului profilului evolventic sunt:

(1 x1,2 )
d l1, 2 = d b1,2 1 + tg a 0 2
z1, 2 cos a 0 sin a 0

1
2 2
(1.27)
Pentru evitarea interferentei danturii se pun conditiile:

dA1 dl 1
(1.28)
24

dE2 dl 2
(1.29)
Ilustrarea celor prezentate mai sus, succint, fara demonstratii, poate fi urmarita n
figura 1.21.a si b. Linia punctata din figura1.21.b reprezinta curba dupa care se produce, prin
interferenta, uzarea dintelui conducator.
Pentru evitarea interferentei pot fi adoptate urmatoarele masuri:
- construirea profilului dintilor rotii mici (conducatoare) dupa traiectoria descrisa de
vrful dintilor rotii mari (ca efect secundar nefavorabil fiind acela ca scade rezistenta la
ncovoiere);
- modificarea profilului dintilor rotii mari (conduse), pentru a nu se interfera cu
profilul dintilor rotii conducatoare (procedeu scump);
- utilizarea unor scule cu unghiul o marit (scule nestandardizate deci mai scumpe),
ceea ce ar conduce la efectul secundar al maririi fortelor din angrenaj, respectiv din lagare;
- scurtarea capului dintilor rotii mari (fapt care are ca efect micsorarea segmentului de
angrenare si scaderea gradului de acoperire);
- realizarea dintilor rotii conducatoare cu deplasare pozitiva de profil (procedeu uzual
si ieftin) cu valoarea:
x nec =
(z min z )
z min
z < z min
si
z min = 17
(1.30)
O1
rl1
K1
rA1
A
E
K2
rE2
r12
curba dupa care se
produce uzarea daca
exista interferenta
O2
Figura 1.21.a
Figura 1.21.b
Se remarca faptul ca fenomenul interferentei se poate produce la angrenajele cu z1

foarte mic, numar ales astfel pentru cresterea raportului de transmitere, adica pentru obtinerea
unui ansamblu cu gabarit minim. La angrenarea fara interferenta, capul dintelui rotii conduse
trebuie sa nceapa angrenarea cu piciorul dintelui rotii conducatoare ntr-un punct situat pe
profilul evolventic al acestuia; n caz contrar, nu vor exista n angrenare curbe reciproc
nfasuratoare, se va produce uzarea piciorului dintelui conducator si eventual ruperea acestuia.
25

1.10 Unghiul de angrenare, distanta dintre axe si jocul la picior al
angrenajelor cu dantura deplasata
Cu ajutorul notatiilor din figura1.22 poate determina arcul sx corespunzator grosimii
unui dinte la raza rx . Au fost facute notatiile: rv raza cercului de vrf; ra - raza cercului de cap;
r w - raza cercului de rostogolire; r raza cercului de divizare si rb - raza cercului de baza.
(coarda) gx
s sw
sx
cerc de vrf
cerc de cap
oarecare
cerc de
rostogolire
cerc de
G
divizare
cerc de
baza
sa
E
F
x
sb
v
a
x
rb
rw
rx
ra
rv
inv v
inv x
Figura 1.22
Arcul EF este egal cu diferenta dintre arcele EG si FG; n acelasi timp, arcul EF este
egal cu arcul sx / 2; se poate deci scrie succesiv:
sx
= rx inv a v rx inv a x
2
s d = 2 r (inv a v inv a 0 )
(1.31)
(1.32)
Cunoscnd ca: rx = rb / cos x , r = rb / cos o si rw = rb / cos w, rezulta:
cos a 0
cos a w
cos a 0
rx = r
cos a x
rw = r
(1.33)
(1.34)
Pentru fiecare dinte generat cu deplasare pozitiva, se vor reproduce pe cercul de

divizare arcele plinului, respectiv golului dintre dinti cu valori inegale; astfel, arcul plinului
dintelui (grosimea) are expresia de calcul:
+
sd = s =
p0
p
+ 2 x m tg a 0 = m + 2 x tg a 0
2
2
26
(1.35)

Avnd n vedere (1.32) si punnd conditia sd+ = sd , rezulta:
p
2 r (inv a v inv a 0 ) = m + 2 x tg a 0
2
(1.36)
Cum r = m z / 2, se obtine expresia:

inv a v =
1 p
+ 2 x tg a 0 + inv a 0
z 2
(1.37)
Cu aceasta determinare, expresia generala pentru sx devine:

p
+ 2 x tg a 0
s x = 2 rx
+ inv a 0 inv a x
z
(1.38)
n care, dupa ce se face se face substitutia 2 rx = 2 r cos o / cos x = m z cos o / cos x ,

obtinem relatia generala pentru calculul arcului grosimii dintelui cu o deplasare oarecare de
profil. Relatiile prezentate pentru deplasare pozitiva de profil sunt aplicabile si n cazul
deplasarii negative de profil daca n loc de (+ x) se va nlocui (- x):
p
2 + 2 x tga 0
+ inv a inv a
0
x
z
s x = m z cos a 0
cos a x
(1.39)
Pentru particularizare, cu rx = ra si ra = r cos o / cos a , din (1.39) va rezulta sa.

Pentru controlul fabricatiei rotii este necesara cunoasterea marimii corzii gx :
g x = 2 r x sin d x = 2 rb
sin (inv a v inv a x )

cos a x
(1.40)
Fie doua roti dintate generate de o aceeasi cremaliera a carei linie de referinta este
deplasata pentru fiecare roata n parte fata de cercul de divizare corespunzator. Cele doua roti
au acelasi modul si acelasi unghi masurat pe cercul de divizare corespunzator d = o ; aceasta
nseamna ca unghiul de presiune este egal cu unghiul de referinta. Montarea rotilor pentru
angrenare se face astfel nct grosimea dintelui masurata ca arc pe cercul de rostogolire al
unei roti sa fie egala cu deschiderea golului masurata ca arc de pe cercul de rostogolire al
celeilalte roti, tangent la primul, adica sw1 = ew2 sau, sw2 = ew1. Cum pasii pe cercurile de
rostogolire sunt egali, iar unghiul de angrenare w este acelasi la ambele roti, se poate scrie
succesiv:
p w1 = p w 2 = p w = p 0
cos a 0
cos a 0
= p m
cos a w
cos a w
27
(1.41)
s w1
+ 2 x1 tg a 0
1
2
= m z1 cos a 0
+ inv a 0 inv a w
z1
cos a w
e w2
2 x 2 tga 0
1
2
= m z 2 cos a 0
inv a 0 + inv a w
z2
cos a w
(1.42)
(1.43)
Egalnd sw1 cu e w2, rezulta n final relatia de calcul pentru suma deplasarilor de profil:
x1 + x 2 = (z1 + z 2 )
(inv a w inv a 0 )
2
tga 0
(1.44)
Daca suma (x1 + x2 ) este cunoscuta, se poate calcula unghiul de angrenare w.

Se poate calcula mai departe distanta dintre axele rotilor fara deplasare de profil
conjugate (ao ), respectiv cu deplasare de profil conjugate (a) astfel:
a 0 = r1 + r2 = m
(z1 + z 2 )
a = rw1 + rw 2 = m
(1.45)
( z1 + z 2 )
2
cos a 0
cos a w
(1.46)
Jocul la picior c se determina pe baza reprentarii din figura 1.23, astfel:

c = a (ra1 rf 2 )
c = a (ra 2 rf 1 )
sau
(1.47)
Cu notatiile deja utilizate se obtin apoi relatiile:
cos a 0
c = a 0
1 + c 0 m (x1 + x 2 )
cos a w
(1.48)
Daca w = o si x1 + x2 = 0, atunci c = co ; daca x1 + x2 > 0, jocul la picior scade. Pe de

alta parte, daca c 0,1 m, angrenajul functioneaza fara riscul de a se bloca. n situatia n care
c < 0,1 m, angrenajul se poate bloca; situatia poate fi evitata doar prin scurtarea
corespunzatoare a capetelor dintilor. S-a mai facut deja observatia ca nu este totdeauna
recomandata scurtarea dintilor pentru ca acasta conduce la scaderea gradului de acoperire.
1
2
Figura 1.23
28

1.11 Alunecarea flancurilor
n figura 1.24 segmentul K1 K2 face parte din normala la flancurile dintilor aflati n
contact n punctul oarecare Q si n toate punctele succesive de angrenare aflate ntre A si E.
ra1
rw1
O1
rf1
rb1
v Q1
vQ2
t
v tQ 2 v Q1
1
A
K1
E
v nQ1 = v nQ2
K2
v Q1 O1Q
rw2
ra2
rf2
v Q2 O 2 Q
rb2
q
2
asin
O2
(v )
t
Q 2 max
v tC1
(v )
t
Q1 max
v tC 2
Figura 1.24
Vitezele absolute ale punctului Q sunt: vQ1 = O1 Q 1 si vQ2 = O2Q 2 . Pentru ca
angrenarea sa fie corecta este necesar ca proiectiile pe normala ale vitezelor sa fie egale, adica
vQ1n = vQ2n . Dar componentele tangentiale ale acelorasi viteze nu sunt egale (vQ1t vQ2t ) astfel
nct apare alunecarea relativa a flancurilor. Componentele tangentiale ale vitezelor sunt:
v tQ1 = K 1Q ? 1 = ? 1 ? 1
(1.49)
v tQ2 = K 2Q ? 2 = ? 2 ? 2
(1.50)
n punctele K1 si K2 , componentele vitezelor tangentiale au valori maxime, de o parte

si de alta a polului angrenarii. n polul angrenarii, punctul C, vQ1t = vQ2t , ceea ce nseamna ca
29

alunecarea relativa este nula. n toate celelalte puncte ale segmentului de angrenare, diferenta
dintre componentele tangentiale ale vitezelor vQ1 si vQ2 conduce la viteza de alunecare va :
v a = v Qt 1 v tQ2 ;
va = ?1 ? 1 ? 2 ?
(1.51)
Stiind ca 1 = K1 C + CQ si 2 = K2C CQ si ca K1C 1 = K2 C 2 , rezula expresia

finala pentru calculul vitezei de alunecare:
va = q (1 + 2 )
(1.52)
n care q = CQ. Semnul arata ca de o parte si de alta a polului angrenarii viteza de alunecare
are sensuri diferite. La capetele segmentului de angrenare la care viteza de alunecare are cele
mai mari valori, apare pericolul uzarii prin gripaj. Fortele de frecare sunt ndreptate de la
cercul de rostogolire spre vrf, respectiv spre picior, de-o parte si de alta a punctului C, la
dintele rotii conducatoare si de la picior, respectiv de la vrf, de-o parte si de alta a punctului
C, la dintele rotii conduse; n polul angrenarii forta de frecare si schimba sensul pentru ambii
dinti aflati n angrenare.
1.12 Modificarea danturii
Modificarea danturii consta n schimbarea geometriei acesteia n scopul maririi unor
performante functiona le fata de geometria standard obtinuta cu linia de referinta a cremalierei
generatoare (scula de danturat) tangenta la cercul de divizare.
Modalitatile de a modifica dantura sunt:
- schimbarea pozitiei liniei de referinta a cremalierei generatoare fata de cercul de
divizare prin deplasare spre centrul acestuia (deplasare negativa) sau n exteriorul acestuia
(deplasare pozitiva);
- scurtarea capetelor dintilor;
- utilizarea unor scule nestandardizate caracterizate prin o 20, hoa* 1 si/sau
co 0,25. Daca o < 20, rezulta dinti elastici si nivel redus al zgomotului angrenajului; daca
o > 20, creste portanta si scade numarul de dinti la care apare subtaierea. Cresterea lui o
are ca efect si cresterea fortelor din angrenaj. Daca dintele este scurtat, creste rezistenta
acestuia la ncovoiere, dar scade gradul de acoperire.
hf
ha
dA
Figura 1.25.a
Figura1.25.b
Figura 1.26
- prelucrarea danturii n lungul acestora, operatie numita flancare. Aceasta prelucrare

are ca scop atenuarea socurilor la intrarea n angrenare datorate abaterilor de pas si
deformatiilor dintilor sub sarcina. n figura 1.25.a si b sunt schematizate posibilele variante de
flancare a danturii, respectiv flancarea capului si flancarea piciorului. Curbele de flancare
sunt, de obicei, evolventice de la vrf pna la punctul de pe flanc corespunzator nceperii
30

angrenarii singulare, punctul D. Adncimea de flancare este egala cu deformatia dintelui sub
sarcina.
- bombarea dintelui (figura 1.26) are ca scop marirea capacitatii de ncarcare a danturii
prin eliminarea concentratorilor de tensiune care se formeaza la capetele dintilor sub sarcina
ca urmare a erorilor de directie a dintelui, a celor de montaj sau a deformarii arborilor.
1.13 Scopurile deplasarii danturii. Limitele deplasarii de profil
1. Realizarea unei roti dintate cu numar de dinti z inferior numarului zmin , fara a se
produce fenomenul de subtaiere. Deplasarea necesara pentru realizarea acestui scop este data
de relatia:
x min =
z min z
z min
(1.53)
unde zmin = 17 dinti.

2. Realizarea distantei dintre axe impuse (standardizate), pentru care este necesara
executia rotilor care sa ndeplineasca conditia:
x1 + x 2 = (z1 + z 2 )
(inv a w inv a 0 )
(1.54)
2 tga 0
n care w se deduce din relatia:
cos a w =
a 0 cos a 0
a
(1.55)
Distanta dintre axe a0 = m (z1 + z2 ) / 2 este o distanta de obicei nestandardizata, iar a

este o valoare indicata de STAS 6055 82.
3. Marirea capacitatii portante a flancurilor prin deplasari pozitive ale profilului,
utilizndu-se arce de evolventa mai ndepartate de cercul de baza (figura 1.27) deci cu raza de
curbura mai mare.
n acest fel, solicitarea de contact se reduce. Deplasarea de profil pozitiva este nsa
limitata de necesitatea unei anumite grosimi a vrfului dintelui:
a) sa min = 0,4 m, pentru dantura dreapta, respectiv sa min = 0,4 mn , pentru dantura
nclinata, daca dantura este realizata din oteluri durificate;
b) sa min = 0,25 m, pentru dantura dreapta, respectiv sa min = 0,25 mn , pentru dantura
nclinata, daca dantura este realizata din oteluri de mbunatatire.
Prin aceste masuri se evita ruperea vrfurilor dintilor. n unele cazuri, se poate accepta
o mai mare deplasare a profilului danturii, simultan cu scurtarea capetelor dintilor, pentru ca
sa poata fi respectate conditiile de mai sus. Scurtarea capetelor dintilor conduce la
obligativitatea verificarii gradului de acoperire care scade prin deplasarea pozitiva a
profilului; gradul de acoperire trebuie sa ndeplinesca conditia min = 1,11,3.
Nerespectarea acestei conditii are ca efect cresterea segmentului de angrenare unipara BD.
Este evident faptul ca, pe perioada angrenarii unipare, forta din angrenaj revine unei singure
perechi de dinti.
4. Prin deplasari pozitive de profil se mareste capacitatea portanta si prin faptul ca
acestea conduc la cresterea grosimii piciorului dintelui si, implicit, la cresterea rezistentei la
ncovoiere.
31

5. Diminuarea pericolului de gripare a angrenajului, reducerea uzarii flancurilor si
cresterea randamentului se obtin, de asemenea, prin deplasari pozitive de profil. Se poate
demonstra ca prin deplasarea pozitiva a profilului danturii vitezele relative de alunecare de la
capetele segmentului de angrenare scad. Deplasarile pozitive de profil au ca urmare si
scaderea jocului la picior c. Este necesar ca sa fie ndeplinita totusi conditia c 0,1 m.
(sa)min
>
rb
Figura 1.27
6. Cresterea gradului de acoperire se poate obtine prin deplasari negative de profil.
O astfel de realizare constructiva are nsa si efecte nedorite: scaderea grosimii piciorului
dintelui si aparitia pericolului de rupere a acestuia si cresterea tensiunilor hertziene de contact,
datorita faptului ca din profilul evolventic se utilizeaza arce mai apropiate de cercul de baza
cu raze de curbura mai mici.
Trebuie facuta precizarea ca depla sarea profilului este o operatiune curenta, realizata
pe baza proiectarii, prin care se obtine dantura. Deplasarea danturii nu este o operatiune care
se face dupa danturare ci este chiar danturarea nsasi.
Limitele deplasarii de profil sunt date de:
- evitarea subtaierii la generare;
- evitarea ascutirii excesive a vrfului dintelui;
- evitarea scaderii gradului de acoperire sub limita admisa;
- evitarea aparitiei fenomenului de interferenta n timpul angrenarii;
- evitarea scaderii excesive a jocului la piciorul dintelui.
Recomandarile general acceptate pentru suma deplasarile de profil sunt:
a) pentru danturi cu viteze de alunecare relativa egalizate la ambele capete ale
segmentului de angrenare x1 + x2 = 00,6;
b) pentru danturi de mare portanta x1 + x2 = 0,61,2;
c) pentru obtinerea unui grad de acoperire ridicat x1 + x2 = - 0,40.
d) n general, x1 + x2 1 si x1 > 0. Aceasta recomandare este cvasiobligatorie, avnd
n vedere ca dintele pinionului trebuie sa aiba o rezistenta mecanica superioara
dintelui rotii conduse ntru-ct are o frecventa de rotatie mai mare, n cazul
reductoarelor de turatie.
Repartizarea sumei (x1 + x2 ) pentru pinionul cu z1 dinti (roata conducatoare) si pentru
roata condusa (cu z2 dinti) se face dupa diferite criterii.
32

n exemplul prezentat n figura 1.28 repartitia sumei deplasarilor de profil se face dupa
criteriul capacitatii portante maxime.
x,
x1 + x2
2
2
x2
xm
portanta creste
x1
creste
10
z1
zm
z, ze
z1 + z 2
2
z2
-1
Figura 1.28
1.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura nclinata
Angrenajul provine dintr-un angrenaj hiperboloidal central (figura1.29), prin
simplificare; rotile dintate sunt cilindrice si au dantura nclinata. nclinarea danturii w
(figura1.30) este aceeasi pentru ambele roti conjugate; axele rotilor sunt paralele. Spre
deosebire de angrenajul cilindric cu dantura dreapta, rotile acestui angrenaj intra progresiv n
angrenare, ceea ce aduce dupa sine urmatoarele avantaje:
- n angrenare exista simultan un numar mai mare de dinti, angrenajul prezentnd un
grad de acoperire mai mare;
d w2
d w1
w1
w1= w1= w
w2
Figura 1.29
Figura 1.30
- functionarea este mai silentioasa, iar solicitarea dinamica a dintilor mai redusa. Ca
urmare, angrenajele cu dantura nclinata sunt recomandate pentru turatii mari;
- rigiditatea perechii de dinti aflati simultan n angrenare are o mai mica variatie de-a
lungul segmentului de angrenare, angrenajul avnd o comportare dinamica mai favorabila;
33

- lungimea fsiei de contact este mai mare fata de dantura dreapta, la aceeasi latime de
roata, ceea ce conduce la tensiuni de ncovoiere si la tensiuni hertziene de contact ma i mici
(figura 1.31).
l=B/cos w
w1
B
Figura 1.31
Prelucrarea danturii nclinate se face cu aceleasi scule si pe aceleasi masini ca si
dantura dreapta, prin simpla pozitionare a sculei fata de semifabricat, fara costuri
suplimentare.
Dezavantajul danturii nclinate este acela ca, n comparatie cu dantura dreapta, forta
normala pe dinte are, pe lnga componentele tangentiala si radiala si o componenta axiala care
duce la solicitarea suplimentara a lagarelor pe care se sprijina arborii. Ca urmare unghiul w
este maxim 24; pentru un unghi w sub 8, avantajele danturii nclinate sunt neglijabile.
Elementele geometrice ale danturii nclinate sunt definite n planul normal pe dinte,
plan n care se regasesc elementele cremalierei de referinta. Profilul normal al cremalierei
generatoare face unghiul 0 (la dantura nedeplasata), unghi corespunzator cercului de
divizare, cu planul frontal t t al rotii. n planul normal pe directia dintelui se reproduc
elementele standard ale cremalierei, inclusiv modulul normal mn . n planul normal n n se
distinge pasul normal pn , iar n planul frontal pasul frontal pt (figura1.32.a si b).
Cu notatiile din figura1.32 se deduc relatiile:
pn
cos 0
mn
mt =
cos 0
pt =
h 0n = h 0t =
tga 0t =
(1.56)
(1.57)
pn
p
tg a 0n = t cos 0 tga 0 n ;
2
2
a 0 n = a 0 = 20
(1.58)
tg a 0n
cos 0
(1.59)
o
hon
B
pn
on = 20
t
pt
B/tg o
pn /2
Figura 1.32.a
Figura 1.32.b
34

Se mai fac precizarile:
h 0a = h *0 a m n ;
h *0a = 1 pentru x = 0
(1.60)
h 0f = h *0f m n ;
h 0 = h 0a + h 0f
h *0f = 1,25 pentru x = 0
(1.61)
(1.62)
Prin sectionarea unei roti dintate reale cu un plan n n, perpendicular pe directia

dintilor, se obtine o elipsa cu dantura dreapta n care se regasesc elementele geometrice ale
cremalierei de referinta (figura 1.33). Modulul danturii rotii eliptice este mn . Raza de curbura
a elipsei este . Considernd o roata dintata cilindrica cu dinti drepti, echivalenta de raza , se
poate afla numarul de dinti zech corespunzator acesteia, astfel:
b2
d
=
;
a
2 cos 2 0
z ech
? = mn
2 cos 3 0
z
z ech =
cos 3 0
?=
? = mt
(1.63)
2 cos 2 0
(1.64)
(1.65)
Rezulta ca numarul minim de dinti la care nu se produce subtaierea este

zmin = 17 cos3 0 . Aceasta proprietate conduce la un alt avantaj important al rotilor dintate cu
dantura nclinata, comparativ cu dantura dreapta.
Roata dintata echivalenta rotii cu dantura nclinata permite, prin elementele sale,
definite mai sus, ca ntreg calculul de rezistenta sa se faca cu aceleasi relatii ca pentru dantura
dreapta; la roata echivalenta vor fi adoptate pentru calculul de rezistenta modulul normal,
elementele cremalierei de referinta, numarul de dinti zech si deplasarea specifica de profil xn .
n
elipsa
d/2
cerc
n
d
1
=b
2 cos 0
d
=a
2
Figura 1.33
Relatiile pe care le prezentam mai jos caracterizeaza complet geometria si
functionalitatea cinematica pentru angrenajele cilindrice cu dantura nclinata cu deplasare de
profil nula, pozitiva sau negativa. Relatiile sunt scrise pentru deplasare pozitiva de profil.
Pentru deplasare negativa de profil semnul (+) din fata termenilor care l contin pe x se va
35

nlocui cu semnul (-) sau dupa caz, semnul (-) din fata termenilor care l contin pe x se va
nlocui cu semnul (+). Pentru dantura nclinata nedeplasata x = 0. Pentru dantura dreapta
0 = 0. Ca urmare, formulele care urmeaza sunt valabile pentru toate tipurile de angrenaje
cilindrice.
Date de intrare pentru calculul angrenajului: z1 si z2 ; mn (standardizat, dupa ce a
fost predimensionat din calculul la obosela prin ncovoiere la piciorul dintelui); 0 ; aw
(valoare impusa prin standardizare, dupa predimensionarea la solicitarea de oboseala
superficiala de contact); h0a* =1; c0* = 0,25; 0 n = 20.
Marimi calculate:
Distanta de referinta dintre axe pentru angrenajul fara deplasare de profil:
a = mn
(z1 + z 2 )
(1.66)
2 cos 0
Unghiul de presiune de referinta n plan frontal:
a t = arctg
tg a n
cos 0
(1.67)
Unghiul real de angrenare n plan frontal, cu respectarea distantei impuse dintre axe
(aw), necesitnd deplasarea danturii:
a w t = arccos
a cos a t
aw
(1.68)
Numerele de dinti ale rotilor echivalente:
z n1,2 =
z1, 2
(1.69)
cos 3 0
Suma coeficientilor deplasarilor de profil n plan normal:
) 2z1 tg+ az 2
x n1 + x n 2 = inv a w t inv a t
(1.70)
Coeficientii minimi ai deplasarilor de profil n plan normal, pentru evitarea

subtaierii:
x n1 min =
(17 z n1 )
17
si
x n 2 min =
(17 z n 2 )
17
(1.71)
cu verificarile:
xn 1 xn 1 min , respectiv xn 2 min xn 2.
(1.72)
Diametrele cercurilor de divizare:

d1,2 = mn z1 ,2
(1.73)
36

Diametrele cercurilor de baza:
db 1,2 = d1,2 cost
(1.74)
Diametrele cercurilor de rostogolire:

d w 1, 2 = d1, 2
cos a t
cos a w t
(1.75)
Diametrele cercurilor de picior:
z1, 2
d f 1,2 = m n
2 h *0 a + c *0 x n1,2
cos 0
(1.76)
Diametrele cercurilor de cap:
z1, 2
d a 1,2 = m n
+ 2 h *0 a + x n 1,2
cos 0
(1.77)
Arcul dintelui pe cercul de divizare n plan normal si n plan frontal:

sn 1,2 = mn (0,5 + 2 xn 1,2 tg n )
st 1,2 = sn 1,2 / cos 0
(1.78)
(1.79)
Unghiul de presiune al profilului pe cercurile de cap n plan frontal:
cos a t
a a t 1, 2 = arccos d1,2
d a1,2
(1.80)
Unghiul de nclinare a danturii pe cilindrii de cap:
tg 0
a 1, 2 = arctg d a 1, 2
d 1,2
(1.81)
Arcul dintelui pe cercul de cap n plan normal si n plan frontal:
s a n1, 2
s a n1, 2
p 2 x tg a
1, 2
n
2
= d a 1, 2
(inv a t inv a n )
z 1,2
s a t 1, 2
=
cos a 1,2
(1.82)
(1.83)
Pentru a nu se produce ruperea vrfurilor dintilor este necesar ca:

s an1,2 s an min
(1.84)
37

n care sa n min = 0,25 mn , pentru oteluri de mbunatatire si sa n min = 0,4 mn , pentru oteluri
durificate.
Verificarea gradului de acoperire:
[(
) (
] 2 p cos
m cos a
e a = d 2a 1 d 2b 1 + d a2 2 d 2b 2 2 a w sin a wt
e = B
(1.85)
t
sin 0
p mn
(1.86)
e ? = ea + e
1,11,3
(1.87)
(1.88)
Latimea rotii conduse si a rotii conducatoare:

B2 = d d1
B1 = B2 + (5mm30mm)
(1.89)
(1.90)
Diametrul nceputului evolventic:

1
d l1, 2 = d b1,2
2
(
1 x n1,2 )
1 + tga t 2
z sin a cos a
1
,
2
t
t

(1.91)
Diametrul nceputului angrenarii si diametrul sfrsitului angrenarii:

d A1 =
d b1
cos a A1
n care: tga A1 = 2 p
tga E 2 = 2 p
ea =
e1 =
e2 =
dE 2 =
si
(e a e 2 )
(e a e1 )
db2
cos a E 2
(1.93)
z1
(1.94)
z2
a w sin a w t
(1.95)
p m t cos a t
d a21
(1.92)
1
2 2
d b1
(1.96)
2 p m t cos a t
d 2a 2
1
2 2
db 2
(1.97)
2 p m t cos a t
Cu aceste precizari, verificarea interferentei devine:

dA 1 dl 1
dE 2 dl 2
dl 1,2 0
(1.98)
(1.99)
(1.100)
38

Verificarea jocului la picior:
c1, 2 = a
(d f 1(2) + d a 2 (1) )
c1,2 0,1 mn
(1.101)
(1.102)
1.15 Angrenaje conice

Angrenajele conice servesc la transmiterea miscarii ntre doi arbori cu axe concurente.
Suprafetele de rostogolire sunt doua conuri cu vrful comun n punctul de intersectie al axelor
rotilor. Cel mai frecvent angrenaj este cel ortogonal ( = 90), dar pot fi realizate si variante
constructive diferite (figura 1.34). Dantura poate fi dreapta sau curba. Rotile cu dantura
dreapta se executa mai usor, dar pot fi utilizate numai pna la viteze de maximum 5 m/s.
Dantura dreapta a rotilor conice induce n angrenaj zgomote si vibratii; orice eroare de
executie sau de montaj a rotilor conice cu dantura dreapta poate conduce la ruperea danturii,
dat fiind faptul ca, n aceste cazuri, repartitia ncarcarii nu este uniforma de-a lungul dintelui.
Dantura curba se realizeaza pe masini complicate constructiv; aceasta are nsa
avantajul ca prezinta o foarte mare capacitate portanta. Dantura curba asigura un grad mare de
acoperire.
n figura 1.35 sunt prezentate variantele constructive: a) dantura dreapta, b) dantura
curba paloida sau n evolventa - Klingelnberg, c) dantura curba eloida (hipocicloida sau
epicicloida) erlikon si d) dantura n arc de cerc Gleason.
Calculul danturii curbe depinde de procedeul de executie care se desfasoara sub
licenta de firma.
conuri de
rostogolire
1
2
= 90
axa instantanee
de rotatie
> 90
< 90
Figura 1.34
Dantura dreapta
Dantura eloida
(hipocicloida
sau epicicloida)
Dantura paloida
(n evolventa)
KLINGELNBE
Figura 1.35
39
Dantura n
arc de crec
GLEASON

Angrenajele conice se realizeaza fara deplasare de profil sau sunt zero deplasate. n
ambele cazuri, conurile de rostogolire sunt si conuri de divizare.
Geometria danturii conice drepte este definita prin elementele rotii plane de referinta
STAS 6844 80. Negativul rotii plane de referinta este roata plana generatoare care defineste
geometria sculei. n figura 1.36 roata plana generatoare este materializata prin doua scule
aschietoare care au miscare alternativa, simultan cu rostogolirea cinematica relativa.
conul de baza
(roata de prelucrat)
roata prelucrata
roata plana
generatoare
Figura 1.36
n procesul de generare a danturii conice are loc rostogolirea planului de divizare
(rostogolire) de referinta al rotii plane generatoare pe conul de baza al rotii de executat, astfel
nct vrful conului ramne n centrul rotii plane generatoare.
Deci, un punct oarecare al rotii plane generatoare (tais al sculei) va genera pe roata
conica flancurile dintilor cu profil de evolventa sferica.
Realizarea unui angrenaj conic cu profilul danturii de tip evolventa sferica atrage dupa
sine avantajele oferite de angrenajele cilindrice evolventice.
Aceasta presupune nsa realizarea profilului dintilor rotii plane de referinta si a rotii
plane generatoare dupa o curba cu punct de inflexiune n polul angrenarii. Pentru simplificare,
se nlocuieste roata plana generatoare cu doua taisuri drepte care, prin rostogolirea pe conul de
baza, va realiza tot o evolventa sferica; n acest caz, linia de angrenare este o octoida.
Rotile dintate conice octoide angreneaza corect, daca liniile lor de angrenare se vor
suprapune; acest lucru se realizeaza daca conurile de divizare coincid cu cele de rostogolire.
Referitor la forma dintilor sunt ntlnite cazurile (figura 1.37): a) dinti cu naltime
constanta cu joc constant la picior; b) dinti cu naltime decrescatoare si joc la picior
descrescator si c) dinti cu naltime decrescatoare si joc la picior constant.
a)
b)
c)
Figura 1.37
Geometria angrenajului conic cu dantura dreapta este prezentata n figura 1.38. Pe
latimea rotii, dantura se defineste nu pe sfere, ci pe conuri frontale (interior indice i, median
indice m si exterior indice e) tangente la sferele respective.
Pe conul frontal exterior se reproduc elementele standardizate ale profilului de
referinta ale rotii plane generatoare si modulul standardizat.
40

Fortele care actioneza asupra dintelui se calculeaza cu elementele geometrice de pe
conul median. Pe conul exterior, geometria dintelui este definita prin relatiile:
h 0a = h *0an m;
h *0an = 1
(1.103)
h 0f = h *0fn m;
h *0fn = 1, 25
h 0 = h 0a + h 0f = 2,25
(1.104)
(1.105)
1
f1
Ri2
Rm2
a1
dm1
f2
a2
a2
con frontal
exterior
con frontal
median
con frontal
interior
f2
B
df1
d1
dm2
da1
h0a
h0
h0f
df2
d2
da2
Figura 1.38
Diametrele de divizare pe conurile frontale exterioare sunt:
d1,2 = m z1,2
(1.106)
Diametrele de divizare pe conurile frontale mediane sunt:

dm1,2 = mm z1,2
(1.107)
Cu notatiile Rm = B / Rm si R = B / R se deduc succesiv formulele care leaga

elementele geometrice de pe conul frontal exterior cu cele de pe conul frontal median:
dm = d B sin 1
B
dm = d 1 R
2
(1.108)
(1.109)
41

De regula, B / R = 1 / 3, astfel nct:
1
d m = d 1
6
m
mm = 5
6
(1. 110)
(1.111)
Diametrele de cap si de picior, generatoarele de divizare exterioara, mediana si

interioara si unghiul capului si al piciorului se calculeaza cu formulele:
d a1, 2 = d1,2 + 2 h 0a cos d1, 2
d f 1,2 = d1,2 + 2 h 0f cos d1,2
R 1, 2 =
R 1, 2
d 1,2
(1.112)
(1.113)
sin d1,2 ; R1 = R 2 = R; R m1, 2 =
2
= R1,2 B1,2 ;
d m1, 2
B1 = B2 = B
sin d1,2
(1.114)
(1.115)
tg? a1, 2 =
h 0a
R1,2
(1.116)
tg? f 1, 2 =
h 0f
R1, 2
(1.117)
Raportul de transmitere al angrenajului poate fi exprimat n mai multe moduri, astfel:

i1,2 =
n1 d1 z 2 2 R 2 sin d 2
sin d 2
=
=
=
=
n2 d 2 z1
2 R 1 sin d 1 sin d1
(1.118)
Pentru 1 + 2 = 90:
i1,2 =
1
= tg d 2
tgd1
(1.119)
R
2
OV
OV
rV1
OV
rV2
OV
Figura 1.39
42

Deoarece studiul geometriei si cinematicii angrenajului conic integrat pe o sfera este
dificil, Tredgold a introdus aproximatia ca sfera sa fie nlocuita cu suprafata conurilor
suplimentare tangente la sfera de raza R. Prin desfasurarea acestor conuri suplimenntare se
obtin sectoare circulare plane pe periferia carora dantura este dreapta de egal modul cu al
rotilor conice. Rotile cilindrice cu dantura dreapta avnd razele de divizare egale cu
generatoarele conurilor frontale suplimentare si avnd modulul egal cu al rotilor conice se
numesc roti de nlocuire.
Angrenajul nlocuitor cilindric cu dinti drepti, astfel obtinut este fictiv. Utilizarea
angrenajului nlocuitor este avantajoasa, pentru ca permite folosirea relatiilor pentru calculele
de rezistenta ale angrenajului cilindric cu dinti drepti. Rotile de nlocuire (figura 1.39) au
razele si numerele de dinti:
r1,2
r v1, 2 =
(1.120)
cos d1,2
z v1,2 =
z1,2
(1.121)
cos d1, 2
1.16 Modurile si cauzele distrugerii danturii

1.16.1 Ruperea statica
Fenomenul se produce la socuri si la suprasarcini, ca efect al blocarii angrenajului din
cauze exterioare. Alte cauze care pot conduce la ruperea statica pot fi: neparalelismul axelor
rotilor, erori de executie la danturare (n special eroarea la directia dintelui) sau la executia
arborilor, erori de montaj etc.
Se considera ca, n general, ruperea statica se datoreaza erorilor de montaj, proiectarii
inadecvate, executiei neconforme cu cerintele sau montajul deficitar.
Ruperea statica a dintilor poate fi fragila, daca rotile sunt confectionate din oteluri si
alte aliaje dure (HB > 3500 MPa) sau prin deformare plastica, daca rotile sunt confectionate
din aliaje de mica duritate. n figura 1.40 este prezentata ruperea coltului unui dinte al unei
roti cu dantura nclinata; ruperea s-a produs datorita faptului ca ncarcarea dintelui nu s-a
produs uniform, pe toata lungimea acestuia. Ruperea statica poate fi evitata prin utilizarea
limitatoarelor de suprasarcina, prin proiectare, executie si montaj corespunzatoare.
Linie de
contact teoretic
Linie reala
de contact
Rupere de colt
statica
Figura 1.40
Fisura
Dizlocare prin oboseala
(daca dintele este drept)
Figura 1.41
Figura 1.42
Racordarea adecvata a piciorului dintelui conduce la ndepartarea pericolului ruperii.

43

1.16.2 Ruperea prin oboseala
Ruperea prin oboseala apare la danturi cu flancuri durificate superficial (HRC > 45).
Dintele este supus la oboseala printr-o solicitare pulsatorie. Dupa un timp ndelungat de
solicitare, la baza dintelui (acolo unde tensiunea de ncovoiere este maxima si concentratorul
de tensiune este nsasi racordarea) apare o fisura superficiala care se propaga ulterior n
profunzime. Cauza primara a fisurii este, pe fondul solicitarii prin oboseala, o incluziune, o
zgrietura sau o particula dura (figura 1.41). Rezistenta la rupere prin oboseala la piciorul
dintelui se poate mari prin: realizarea danturii cu modul mare, deplasarea pozitiva de profil
(ambele solutii conducnd la cresterea grosimii piciorului dintelui), racordare maxima la
piciorul dintelui, reducerea naltimii dintelui (ceea ce conduce la scaderea tensiunii de
ncovoiere) si lustruirea racordarii de la piciorul dintelui (micsorarea concentratorului de
tensiune).
1.16.3 Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pitting)
Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pittingul) este principala cauza de
distrugere a angrenajelor, n special daca rotile dintate sunt confectionate din materiale cu
duritate mica sau mijlocie (HB < 4500 MPa). Distrugerea se manifesta prin aparitia pe
flancurile active a unor gropite (ciupituri), dupa cel putin 104 cicluri de functionare, fapt care
determina cresterea nivelului de zgomot. Fenomenul fiind evolutiv, angrenajul va iesi din uz
prin micsorarea, nesemnificativa procentual, a suprafetei active a flancurilor. Ca aspect,
flancul distrus prin oboseala superficiala de contact arata ca n figura 1. 42.
Alunecare
Ulei
Rostogolire
Figura 1.43.a
Figura 1.43.b
Figura 1.44
Exista numerosi factori care conduc la aparitia pittingului. Este evident ca flancul are
solicitari hertziene de contact (H) pe directia normalei care se produc dupa un ciclu pulsator.
Simultan, n stratul superficial al flancului dintelui, se manifesta, dupa acelasi ciclu,
solicitarea tangentiala H care, mpreuna cu tensiunea H, conduce la aparitia microfisurilor n
substrat si a celor superficiale. Sub actiunea de pana a uleiului dintre flancuri, presat de
flancul conjugat, microfisurile superficiale se adncesc (figura 1.43.a), se unesc si se ajunge la
microdizlocari de material metalic. Procesul este favorizat de alunecarea flancurilor (ntr-un
sens si n altul fata de polul angrenarii figura 1.43.b).
Ciupiturile nu apar niciodata la vrful dintelui si nici n prezenta uleiurilor foarte
vscoase. Fenomenul poate fi atenuat prin: durificarea si lustruirea flancurilor, utilizarea
uleiurilor vscoase, realizarea danturii cu deplasari pozitive de profil, cresterea preciziei de
executie, eliminarea tensiunilor interne si cresterea gradului de acoperire, ceea ce conduce la
scaderea ncarcarii dintelui.
44

1.16.4 Griparea
Datorita ncarcarilor foarte mari si a vitezelor de alunecare ridicate se diminueaza
vscozitatea uleiului care este, ulterior, expulzat; se trece de la regimul elastohidrodinamic
(EHD) la regimul EHD partial apoi la regimurile de frecare: mixt, la limita si tehnic uscat.
Contactul metalic al flancurilor este direct. Chiar daca lubrifiantul este aditivat cu aditivi de
extrema presiune (EP), ungerea devine complet ineficienta.
Giparea termica apare la transmisii de mare turatie. Dupa expulzarea uleiului dintre
flancuri se produc microsuduri ale acestora care, forfecndu-se, conduc la dizlocari de
material si la zgrieturi; la nceput aceste deteriorari se produc doar pe distante atomice dar,
ulterior, fenomenul se extinde pe zone mai largi.
Flancul se brazdeaza (figura 1.44); faza finala este aceea a blocarii angrenajului. Este
posibila si producerea griparii atermice, la temperaturi joase, care nu conduce nsa la
modificari ale structurii materialului n stratul superficial al flancurilor.
Initial se produce gripajul de rodaj, pe vrfurile asperitatilor; fenomenul dispare nsa
dupa netezirea acestora. Urmeaza apoi gripajul progresiv descris anterior, n cadrul caruia
flancurile capata un aspect poros, cu denivelari de pna la 3 m.
Un aspect intermediar, nselator, este acela al lustruirii flancurilor, dupa ncheierea
rodajului. Utilizatorul poate avea, n acest stadiu, impresia ca angrenajul functioneaza normal.
Gripajul se poate limita si uneori de poate evita prin utilizarea unui cuplu de materiale
cu duritate diferita; astfel, la angrenajele melcate, se folosesc frecvent cupluri de materiale
antifrictiune de tip otel durificat si rectificat / bronz.
Alte masuri recomandate pentru evitarea gripajului: durificarea si rectificarea
flancurilor danturilor din otel, executie precisa, utilizarea danturii cu modul mic (ceea ce
conduce la scaderea vitezelo r de alunecare), flancarea danturii si aditivarea uleiurilor cu
aditivi de extrema presiune (EP).
1.16.5 Uzarea abraziva
Fenomenul apare la angrenaje care functioneaza n mediu deschis (fara a fi protejat de
carcasa) dar si la angrenaje nchise, n perioada rodajului. n primul caz, pariculele dure de
praf zgrie flancurile, neexistnd posibilitatea de a le proteja.
Singurul mod de a evita distrugerea angrenajului este supradimensionarea acestuia.
n cel de-al doilea caz este vorba de dizlocarea naturala a vrfurilor asperitatilor care,
caznd n baia de ulei se autocalesc; ajungnd, cu ajutorul uleiului care le vehiculeaza, din
nou ntre flancuri produc zgrierea acestora.
Ca urmare a fenomenului se impune schimbarea uleiului puternic aditivat cu care s-a
facut rodajul, spalarea angrenajului si a carcasei acestuia dupa care se introduce, pentru
ungere n exploatarea de lunga durata, un ulei mai putin aditivat.
Se poate ajunge la uzarea abraziva si n cazul utilizarii unor etansari neperformante.
1.17 Materiale. Tratamente termochimice. Elemente de tehnologie
Conditiile puse materialelor pentru rotile dintate sunt: rezistenta ridicata la solicitarea
prin oboseala supeficiala de contact, rezistenta la oboseala prin ncovoiere, proprietati de
antigripare si prelucrabilitate cu costuri minime.
Desigur, materialele trebuie sa fie si relativ ieftine.
Uzual sunt folosite otelurile aliate (40C10, 41MoC11, 50VC11, 34MoCN15,
20MoN35), otelurile carbon de calitate (OLC15, OLC 45, OLC 60), otelurile carbon (OL 50,
OL 60), fontele (Fgn 700-2, Fmp 600-2), bronzul fosforos, alamele, textolitul, poliamidele s.a.
45

Otelurile folosite la fabricarea rotilor dintate pot fi de mbunatatire - cu duritatea
flancurilor HB 3500 MPa. Dupa tratamentul termic de mbunatatire urmeaza strunjirea rotii
apoi danturarea si, uneori, rectificarea.
Otelurile durificate supeficial, mai des folosite, trec prin fazele tehnologice: tratament
termic de mbunatatire, strunjire, danturare, durificare (cementare + calire, iononitrurare sau
calire prin curenti de nalta frecventa), rectificare si, uneori, lepuire. Duritatea flancurilor
atinge HB > 3500 MPa. Portanta maxima se obtine prin tratamentul termochimic de
cementare si de calire; n acest caz nsa, deformatiile flancurilor sunt importante, astfel nct
este necesara rectificarea acestora.
Prin cementare si calire se mareste rezistenta flancurilor, fata de dantura din material
de mbunatatire, cu 250% - 300% si cu 150% n ceea ce priveste rezistenta la ncovoiere.
Rotile de mari dimensiuni sunt supuse tratamentului de mbunatatire, dupa care se durifica
superficial prin curenti de nalta frecventa.
Danturarea se poate face prin:
a) turnare, sinterizare, rulare sau matritare - cazuri n care productivitatea este ridicata
dar precizia dimensionala este scazuta;
b) frezare, prin metoda rularii, adica prin angrenarea fortata a sculei (freza melc
numita si freza modul) cu semifabricatul;
c) frezarea cu freza disc profilata sau cu freza deget profilata, pas cu pas;
productivitatea si precizia sunt scazute;
d) mortezarea cu roata scula sau cu cutit pieptene; prima metoda este unica de altfel
prin care se pot obtine roti dintate cu dantura interioara.
Precizia rotilor dintate este dependenta de:
a) treapta de precizie (ntre 5 si 12) care se alege n functie de turatie si de tehnologia
adoptata;
b) jocul dintre flancuri (exemple de ajustaje: A, B cel mai folosit pentru ca asigura
jocul normal dintre flancuri chiar n conditii de regim termic ridicat, evitndu-se
blocarea angrenajului, C, D, E si H) care se alege n functie de destinatia
angrenajului, de viteza periferica si de temperatura de exploatare;
c) rugozitatea flancurilor.
Standardele care se refera la precizia danturii sunt: 6273-81, 7395-80, 6460-81 si
6461-81.
1.18 Fortele nominale n angrenaje
1.18.1 Angrenaje cilindrice cu dantura dreapta
Unica forta care apare ca urmare a transmiterii momentului de torsiune Mt 1,2 este forta
normala Fn 1,2.
Componentele acesteia (figura 1.45) sunt:
- forta tangentiala Ft 1,2:
Fr1, 2 = 2
M t1, 2
(1.122)
d w1,2
- forta radiala Fr 1,2:

Fr1, 2 = Ft 1,2 tga w
(1.123)
46

Daca dantura este nedeplasata, d w 1,2 devine d1,2 iar tg w devine tg 0 . Evident, din
relatiile de mai sus, se poate exprima ncarcarea totala Fn 1,2 :
Fn1, 2 =
Ft 1,2
cos a w
, respectiv Fn1, 2 =
Ft1, 2
(1.124)
cos a 0
Mt1
rw1
(r1 )
w
( 0 )
Fn
Fr
Ft
rw2
(r2 )
Mt2
Figura 1.45
1.18.2 Angrenaje cilindrice cu dantura nclinata
Pe baza datelor din figura 1.46 se pot deduce expresiile componentelor: tangentiala
Ft1,2 , radiala Fr1,2 si axiala Fa1,2 - aceasta conducnd la ncarcarea suplimentara a lagarelor,
respectiv a fortei normale Fn1,2:
Ft1,2 = 2
M t1, 2
(1.125)
d w1,2
tg a 0 n
= Ft1,2 tg a t , n care a 0n = a 0 = 20
cos 0
tg 0
Fr1, 2 = Ft1, 2
(1.126)
Fa1, 2 = Ft1,2
(1.127)
Fn1, 2 =
Ft1, 2
cos 0
cos a 0n
(1.128)
Pentru dantura nedeplasata, d w 1,2 devine d1,2 si 0 n = .
47

Pentru limitarea componentei axiale Fa1,2, unghiul 0 se limiteaza superior la 10,
pentru oteluri durificate, respectiv la 24, pentru oteluri de mbunatatire.
Fr
d
0
Ft
Fte
0
Fn
Fte
Fa
re
Figura 1.46
1.18.3 Angrenaje conice cu dantura dreapta

Pe baza datelor din figura 1.47 se pot deduce componentele fortei normale Fn 1,2 si
aceasta nsasi:
Ft1,2 = 2
M t1, 2
(1.129)
d m1,2
Fr1 = Fa 2 = Ft 1,2 tg a 0 cos d1
(1.130)
Fa1 = Fr 2 = Ft1,2 tg a 0 sin d1
(1.131)
Fn1, 2 =
Ft1,2
(1.132)
cos a 0
1.19 Fortele dinamice exterioare

Suprasarcinile exterioare sistematice sau aleatoare datorate neconcordantei dintre
caracteristica functionala a masinii de lucru (conduse) cu cea a masini motoare sunt luate n
considerare prin factorul sarcinii dinamice exterioare KA.
Factorul sarcinii dinamice exterioare amplifica efectul fortelor nominale prezentate n
paragrafele de mai sus.
Cteva exemple sunt prezentate n Tabelul 1.2.
48
Tabelul 1.2
Caracteristica masinii conduse
Soc moderat
Uniforma
(transportor cu banda
(agitator de lichid,
cu sarcina variata
ventilator centrifugal) moderat, malaxor,
masina- unealta)
Caracteristica
masinii
motoare
Uniforma (motor
electric, turbina)
Soc moderat (motor
cu ardere inerna cu
4 6 cilindrii)
Soc puternic (motor
cu ardere inerna cu
1 3 cilindrii)
Soc puternic
(presa mecanica,
concasor, compresor
cu un cilindru)
1,25
> 1,75
1,25
1,5
>2
1,5
1,75
> 2,25
Fr1
1
2
Fr2
Fa1
Ft
Fn
on
F
Fa2
Ft
Figura 1. 47
1.20 Fortele de frecare

Pentru calculul de verificare la gripare, pentru angrenaje deosebit de importante, se iau
n considerare si fortele de frecare, desi marimea acestora este redusa. Este cunoscut faptul ca,
n timpul angrenarii, ntre flancurile conjugate exista simultan si miscare de rostogolire si
miscare de alunecare. Frecarea de alunecare depinde de ncarcarea normala care se modifica
n timpul angrenarii. Alunecarea are sensuri diferite pe capul, respectiv pe piciorul dintelui;
forta de frecare se modifica n timpul angrenarii asa cum este sugerat n figura 1.48.
49

Pentru a putea fi reprezentate, fortele de frecare apar ca normale la flanc; n realitate,
acestea sunt, evident, tangente la flancul dintelui.
0,5Fn
Fn
Fn
0,5Fn
Figura 1.48
Puterea pierduta prin frecarea de alunecare a flancurilor ntr-un punct oarecare X poate
fi exprimata cu aproximatie:
Pf = Ff v a = Fn CX (? 1 + ? 2 )
Cum CX
mediu
(1.133)
(CE + CA) = e a p b , rezulta:
Pf = Fn e a p b
(? 1 + ? 2 )
(1.134)
Momentul de frecare la roata motoare este:
M f1
?2
1 +
? 1
Pf
=
= Fn e a p b
?1
4
(1.135)
Notnd cu A = Mf 1 / Mt 1 pierderea de putere specifica si avnd: Mt 1 = Ft 1 d1 / 2, d1

= m z1 , pb z1 = db 1 , db 1 = d1 cos0n , se obtine:
p
ea
2
1
1
+
z1 z2
(1.136)
Pe aceasta baza, se poate exprima, succesiv, randamentul angrenajului:
? =1? A
? =1
p
ea
2
(1.137)
1
1
+
z1 z 2
(1.138)
50

Au fost determinati experimental coeficientii medii de frecare (), dupa cum este
prezentat n Tabelul 1.3
Tabelul 1.3
Tipul angrenajului
Coeficientul mediu de frecare
Angrenaje uzuale din oteluri de mbunatatire

Angrenaje din oteluri durificate cu dantura rectificata
unse cu uleiuri aditivate
Angrenaje care functioneaza n medii deschise
0,080,10
0,040,07
0,120,16
1.21 Repartitia neuniforma a ncarcarii pe lungimea dintilor

Repartitie uniforma a sarcinii pe lungimea danturii exista doar n cazul prelucrarii
ideale a rotilor dintate, arborilor si carcaselor. Se presupune ca, n acelasi scop, piesele
componente ale ansamblului sunt infinit rigide.
n cazurile reale, se nregistreaza repartitii neuniforme a ncarcarii pe lungimea dintilor
din cauza erorilor de executie a danturii (ndeosebi eroarea de directie), erorilor de executie a
carcasei (ndeosebi eroarea de coaxialitate la alezajele prevazute pentru lagarele arborilor
purtatori de roti dintate) si erorilor de executie a arborilor. Pe de alta parte, carcasa, arborii,
rotile dintate si dantura nsasi se deformeaza elastic, sub sarcina. Este importanta si pozitia
rotilor dintate n raport cu lagarele.
n figura 1.49.a sunt reprezentate doua roti dintate cu axe neparalele. Pentru acest
montaj, n figura 1.49.b apar ntr-o vedere de sus, doi dinti fara ncarcare. Sub sarcina,
distributia neuniforma este mai mult sau mai putin diferita de cea preconizata (figura 1.49.c).
Erorile enumerate mai sus se cumuleaza sintetic n indicatorul numit pata de contact.
Pata ideala de contact, corespunzatoare sarcinii specifice uniform distribuite wmed = Fn /B = ct.
este reprezentata n figura 1.50.a. n figura 1.50.b se nregistreaza o ncarcare neuniforma, cu
vrful de sarcina specifica wmax > wmed.
Distributie reala de sarcina
Distributie
Z2
Fn medie de sarcina
Z1
Fn
Arbori purtatori
necoplanari
Figura 1.49.a
B
Dinti conjugati
fara ncarcare
Figura 1.49.b
Dinti conjugati
sub sarcina
Figura 1.49.c
Raportul dintre sarcina specifica maxima wmax si sarcina specifica medie wmed
defineste factorul de repartitie longitudinala a sarcinii KF , pentru calculul de rezistenta la
ncovoiere la piciorul dintelui, respectiv KH , pentru calculul de rezistenta la solicitarea de
contact.
51
wmax
wm
Pata ideala de contact
Pata reala de contact
Figura 1.50 a
Figura 1.50 b
Generic:
KF
sau H
w max
>1
w med
(1.139)
Pentru exemplificare, prezentam n figura 1.51 functia KH = f( d), pentru un otel cu

duritatea HB > 3500 MPa. Dreapta 1 corespunde unei roti n consola executata n treaptele
inferioare de precizie 9-10; dreapta 2 roata n consola, treptele de precizie 7-8 sau roata
montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 9-10; dreapta 3 roata n consola,
treptele de precizie 5-6, roata montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 7-8 sau
roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6; dreapta 4 - roata montata
asimetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6 sau roata montata simetric fata de lagare,
treptele de precizie 7-8; dreapta 5 - roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie
5-6. Variabila d reprezinta raportul dintre latimea rotii B si diametrul de divizare al
pinionului d1.
KH
HB > 3500 MPa
2
3
1,5
4
5
d =
0,5
B
d1
Figura 1.51
La angrenaje cu roti din materiale cu HB < 3500 MPa, datorita rodarii, se va lua
KH = (1 + KH1 ) / 2 unde KH1 corespunde rotii din materialul cel mai dur al perechii de dinti
conjugati.
Stabilirea factorului de distributie longitudinala a sarcinii nominale se face n functie
de: duritatea flancurilor (n functie de care este sau nu este posibila corectarea erorilor de
executie prin rodaj), lungimea dintilor (prin raportul d), treapta de precizie si pozitia rotii n
52

raport cu lagarele. Se recomanda ca d maxim 1, pentru dantura durificata si d maxim 2,
pentru dantura cu pasuire selectiva pentru materiale de mbunatatire. n general, d se alege n
functie de treapta de precizie si de pozitia rotii pe arbore. De exemplu, pentru treptele 7 si 8
de precizie, valorile recomandate pentru d sunt prezentate n Tabelul 1.4.
Tabelul 1.4
Duritatea
Pozitia rotii fata de lagare

Pinion rezemat simetric
Pinion rezemat asimetric
Pinion n consola
Pinion rezemat simetric
Pinion rezemat asimetric
Pinion n consola
HB < 3500 MPa
HB > 3500 MPa
1,01,3
0,70,9
0,50,6
0,5
0,4
0,3
Pentru dantura rotilor conice se recomanda valorile B / R 1 / 5, n cazul n care nu se

face bombarea danturii, respectiv B / R 1 / 3, pentru dantura la care se realizeaza bombarea.
Bombarea este o prelucrare suplimentara a danturii (figura1.52) realizata pentru a se
elimina concentratorul de tensiune care este nsasi muchia dintelui. De obicei, simultan cu
bombarea se realizeaza si flancarea danturii.
b
cb
Figura 1.52
1.22 Repartitia frontala a ncarcarii nominale
La angrenajele precise cu dantura dreapta, cnd vrful dintelui ncepe angrenarea, sunt
cel putin doua perechi de dinti aflate simultan n angrenare (angrenare unipara), ceea ce
nseamna ca sarcina pe dinte este, n acel moment Fn / 2. Evolutia ncarcarii dintelui este
sugerata de figura 1.53. Aceasta distributie este influentata de erorile de executie, ndeosebi
de abaterea pasului de baza. Ca urmare, sarcina nominala Fn trebuie corectata cu factorul de
repartitie frontala K n punctul de intrare A si n punctul de iesire din angrenare E, astfel:
FnA = FnE = K Fn
(1.140)
Factorul K depinde de si de calitatea materialelor rotilor dintate si de gradul de

acoperire, ndeosebi la dantura nclinata. Este evident ca, ntre punctele B si D, K = 1. La
angrenaje precise, la intrarea si la iesirea din angrenare K = 0,5; la angrenaje imprecise se
adopta, acoperitor, K = 1.
53

1.23 Angrenajul sistem dinamic. Fortele dinamice interioare
Sistemul dinamic al perechii de dinti (figura1.54) are drept surse de excitatie
urmatoarele: erorile de executie, erorile de montaj, deformatiile dintilor sub sarcina, variatia
rigiditatii perechii de dinti n timpul angrenarii si jocul dintre flancuri. Functia c(t) sugereaza
variatia rigiditatii perechii de dinti n procesul angrenarii, j reprezinta jocul dintre flancurile
conjugate, f(t) reprezinta erorile de profil, iar K sugereaza efectul amortizarii date de pelicula
de lubrifiant.
c(t)
E
j
D
C
Fn
f(t)
Fn
B
A
0,5Fn
Figura 1.53
Figura 1.54
Variatia rigiditatii dintilor n timpul angrenarii, amplificata de existenta surselor de

excitatie, conduce la vibratia dintilor si la zgomot. Se defineste rigiditatea unui dinte cz, ca
fiind rapotrul dintre ncarcarea specifica Fn / B si sageata nregistrata sub sarcina f:
Fn
cz = B
f
(1.141)
Pentru o pereche de dinti rigiditatea echivalenta este:

1
1
1
=
+
c z c z1 c z 2
(1.142)
n figura 1.55.a este reprezentata variatia rigiditatii n timpul angrenarii pentru dintele
1 al rotii motoare; n figura 1. 55.b apare, n plus, att variatia rigiditatii n timpul angrenarii
pentru dintele 2 al rotii conduse ct si variatia perechii de dinti 1-2 cu numarul n. nsumnd
variatiile rigiditatilor perechilor de dinti n-1, n si n + 1 (figura 1.55.c) pe toata lungimea
segmentului de angrenare AE, se obtine o functie care, singura, poate conduce la o
comportare puternic dinamica a perechilor de dinti aflati n angrenare. Daca la aceasta se
adauga si variatia ncarcarii normale (figura 1.56.a) ce revine danturii pe segmentul de
angrenare AE, obtinem un tablou dinamic impresionant. Este adevarat ca, tinnd cont de
efectul dat de amortizarea lubrifiantului, functia prezentata n figura 1.55.c se modifica,
favorabil (figura 1.55.d). Datorita deformarii diferite a dintilor conjugati sub sarcina, roata 1
se roteste cu un arc mai mare dect cel teoretic, ceea ce face ca perechea urmatoare de dinti sa
nu intre n angrenare pe traiectoriile si la timpii preconizati.
54
cz1 cz2
cz1
B C
cz n, n-1 cz n, n+1
cz real
E A
Variatia rigiditatii
unui dinte
cz
B C D
cz n
B C D
E A
E A
unei perechi de dinti perechilor succesive
de dinti
Figura 1.55.a
Figura 1.55.b
Figura 1.55.c
B C
tinnd cont de
amortizarea uleiului
Figura 1.55.d
Din acest motiv rezulta socuri care pot fi atenuate prin flancarea danturii adica prin
prelucrarea suplimentara a capului dintelui pinionului cu cota a, pe naltimea ha sau/si prin
prelucrarea suplimentara a piciorului dintelui rotii conduse cu cota f (figura 1.25.a si b).
n figura 1.56.b este reprezentata sageata unui dinte al perechii n, iar n figura 1.56.c
variatia rigiditatii perechilor de dinti care participa la angrenare pe segmentul AE.
n figura 1.56, cu linie continua sunt reprezentate functiile pentru dantura neflancata
iar cu linie ntrerupta aceleasi functii, pentru dantura flancata. Avantajul adus de flancare
este deosebit pentru ameliorarea dinamicii angrenarii.
a)
b)
c)
a) variatia ncarcarii pe dinte

b) variatia sagetii dintelui
c) variatia rigiditatii danturii
dantura neflancata
dantura flancata
Figura 1.56
Se defineste factorul dinamic interior:
K v =1 +
Mt
dinamic
Mt
no min al
(1.143)
care depinde de treapta de precizie, de directia dintilor si de viteza periferica v.
55

Spre exemplificare, n figura 1.57.a este reprezentata functia KV = f(v), n care v este
viteza periferica a rotii; dependenta de turatie (figura 1.57.b) scoate n evidenta importanta
flancarii danturii.
KV
dinti drepti, 9-10, drepti

treapta 11-12 11-12, nclinati
7-8, drepti
9-10, nclinati
5-6, drepti
7-8, nclinati
dantura nclinata,
treapta 5-6
KV
dinti neflancati,
cu erori de executie
dinti neflancati,
fara erori de executie
0,85ncr ncr 1ncr
Figura 1.57 a
dinti flancati,
fara erori
n
Figura 1.57 b
1.24 Calculul solicitarii la piciorul dintelui

Calculul se efectueaza pentru dintele rotii conducatoare (pinion) la care frecventa
solicitarii este mai mare. Dintele este considerat ca o grinda ncastrata n discul rotii. Se
considera ca forta normala care actioneaza asupra dintelui este aceea de la iesirea din
angrenare, corespunzatoare punctului E (figura1.58):
FnECalcul = FnEC = Fn C = Fn K A K a K V K F
(1.144)
Sectiunea periculoasa se considera la baza dintelui (a carui lungime este B) care se

defineste geometric prin trasarea a doua tangente la razele de racordare nclinate cu 30 fata
de verticala. n punctul E actioneaza forte care conduc la solicitarea principala de ncovoiere
si la solicitarile de compresiune si de forfecare. Se demonstreaza ca efectul forfecarii este
compensat partial prin solicitarea de forfecare, astfel nct se va lua n considerare doar
solicitarea de ncovoiere. Tensiunea de ncovoiere poate fi exprimata prin:
sF =
sF
(F
E
tC
hF
S 2F
B
cos a E h F

= FtCC
2
cos a 0 B S F
6
(1.145)
(1.146)
Exponentul C se refera la faptul ca forta actioneaza n punctul C. Notnd cu YF

factorul de forma dat de expresia:
cos a E
h
YF = 6 F
m SF 2
cos a 0
m
(1.147)
56

si avnd Ft C = Ft 1,2 se obtine relatia de verificare la solicitarea de ncovoiere de la piciorul
dintelui unei roti dintate cu dinti drepti, astfel:
sF =
Ft 1, 2 K A K a K V K F YF
Bm
s F p1, 2
(1.148)
n care F p este rezistenta admisibila pentru solicitarea de ncovoiere la oboseala la piciorul

dintelui:
s Fp =
s Flim K F N YF x YS
(1.149)
sF
F lim este rezistenta limita pentru solicitarea la oboseala prin ncovoiere la piciorul
dintelui, aceasta reprezinta valoarea maxima a tensiunii de ncovoiere pentru un ciclu pulsator
pe care dintele o poate suporta 107 cicluri de functionare fara a se produce ruperea; YS este
coeficientul concentratorului de tensiune de la baza dintelui, dependent de marimea razei de
racordare si de gradul de lustruire a racordarii de la piciorul dintelui (figura 1.59).
FrCE
FnC
E
Ft C
Ft CE
FrCC
hF
30 30
FnC
SF
F
indicelec=calcul
+
Figura 1.58
Pentru /mn = 0,25 coeficientul YS este egal cu 1. S-a notat cu KF N factorul numarului
de cicluri. Pentru un numar de cicluri de ncarcare N 107 , K F n = 1. Pentru N (103 107 )
cicluri de ncarcare, factorul numarului de cicluri devine KF n = (107 / Nred)1/ 9 (figura 1.60).
YS
KFNF lim
1,1
1
0,9
F lim
N
/mn
0
0,1 0,2 0,3
Nred 107
Figura 1.59
Figura 1.60
57

Factorul dimensional YF x tine seama de reducerea rezistentei dintelui, n conditii de
solicitare variabila, pe masura cresterii modulului. YF x = 1, pentru m 5 mm; YF x < 1, pentru
m > 5 mm. Cu sF a fost notat factorul de siguranta a carui valoare minima este 1,5.
Pentru dimensionare se pleaca de la relatia (1.148), obtinndu-se valoarea preliminara
a modului pentru dantura dreapta:
m M t 1 (i 1, 2 + 1)
K A K a K V K F YF
s
2 F lim
? a a
sF
YS K F N YF x
(1.150)
n care a este raportul (B / a), a fiind distanta dintre axele rotilor dintate.
Pentru dantura nclinata relatiile de verificare, respectiv de dimensionare sunt:
sF =
Ft 1, 2 K A K a K V K F YF
B mn
m n M t1 (i 1, 2 + 1)
s F p 1, 2
(1.151)
K A K a K V K F YF Y
s
2 F lim
? a a
sF
YS K F N YF x
(1.152)
Fata de dantura dreapta apare factorul unghiului de nclinare Y = 1 - 0 / 120,

pentru 0 < 0 24 si Y = 0,8, pentru 0 > 24. n relatiile (1.151) si (1.152), factorii KV si
YF se determina pentru dantura echivalenta.
Pentru dantura dreapta a rotilor conice relatiile de verificare, respectiv de
dimensionare sunt:
sF =
Ft 1,2 K A K a K V K F YF
mm 4
B mm
s F p1, 2
M t 1 K A K a K V K F Y F sin d1
s Flim
2
? Rm d m1
sF
(1.153)
(1.154)
YS K F n YF x
1.25 Calculul la oboseala de contact a flancurilor

Oboseala superficiala de contact a flancurilor poate fi modelata prin determinarea
tensiunii hertziene, utiliznd ipotezele: flancurile dintilor sunt asemenea a doi cilindrii de raze
1 si 2 egale cu razele de curbura ale flancurilor n punctul de contact, cilindrii sunt din
materiale omogene si izotrope, fiind caracterizati prin modulele de elasticitate longitudinala
E1 si E2 si prin coeficientii Poisson 1 = 2 = 0,3.
Se considera ca ntre flancuri nu exista lubrifiant.
Schema de ncarcare prezentata n figura 1.61 are drept corespondent modelul din
figura 1.62.
Dintii aflati n angrenare n punctul de rostogolire C sunt asimilati cu doi cilindrii cu
razele de curbura ale evolventelor n contact.
Pornind de la expresia tensiunii hertziene de contact:
58

1
sH
Fn C E 2
= 0,175
(1.155)
n care modulul de elasticitate echivalent E este definit prin expresia: 2 / E = 1 / E1 + 1 / E2 ,

iar raza de curbura echivalenta este data de formula 1 / = 1 / 1 + 1 / 2 .
O1
rw1
FnC
B
E1
w K1
1C
Fn C
K2
2 C
H
FnC
rw2
K1
E2
O2
K2
Figura 1.61
Figura 1.62
Facnd nlocuirile:
sin a w
tga w
= d 1 cos a 0
cos a w
2
sin a w
tg a w
= r2 cos a 0
= d 2 cos a 0
cos a w
2
? 1C = r w1 sin a w = r1 cos a 0
(1.156)
? 2 C = rw 2 sin a w
(1.157)
rezulta raza de curbura echivalenta:
(i1, 2 + 1)
1
= 2
?
d1 i 1, 2 cos a 0 tg a w
(1.158)
nlocuind n (1.155) rezulta tensiunea hertziana de contact n punctul C:

1
s H1, 2
Ft 1, 2 K A K a K V K H (i1, 2 + 1) 2
= Z M1, 2 Z H
s H p1, 2
B d 1,2 i1, 2
59
(1.159)

S-au facut notatiile:
- factorul de material ZM 1,2 = (0,35 E)1/2 ;
- factorul punctului de rostogolire; pentru polul angrenarii ZH C = 1 / (cos2 0 tg w)1/2 ;
- factorul repartitiei longitudinale a sarcinii nominale pentru oboseala de contact KH ;
s H lim 1, 2 K H n Z R Z W
- rezistenta admisibila de contact la oboseala: s H p1,2 =
.
sH
Rezistenta limita de contact la oboseala H lim 1,2 reprezinta tensiunea de contact pe
care o pot suporta flancurile dintilor pinionului un numar de cicluri de functionare egal cu
5107 , astfel nct sa nu se produca prin pitting ciupituri pe mai mult de 2% din suprafata
totala activa a flancurilor dintilor - pentru materiale cu duritatea HB 3500 MPa, respectiv de
maximum 1,5% - pentru materiale cu duritatea HB > 3500 MPa.
Factorul numarului de cicluri KHN este 1, daca N 5107 cicluri de ncarcare, respectiv
KHN>1, daca N<5107 cicluri de ncarcare. ZR este factorul de rugozitate a flancurilor.
Factorul duritatii flancurilor este ZW ; este avantajoasa angrenarea unui dinte durificat
cu un dinte din otel de mbunatatire. Factorul de siguranta sH are valori cuprinse n intervalul
1,15 1,75.
Pornind de la relatia de verificare (1.159) si utiliznd relatiile deja cunoscute:
Ft 1, 2 = 2
M t1
d1
a = d1
(i1,2 + 1);
2
B = ? a a
se obtine formula de dimensionare cu ajutorul careia se determina distanta dintre axele rotilor
cilindrice cu dantura dreapta:
a min (i1,2 + 1)
M t1 K A K a K V K H Z2M Z 2H s 2H
2
(1.160)
2 ? a i 1,2 s H lim K HN Z R Z W
Pentru rotile dintate cilindrice cu dantura nclinata, relatiile de verificare, respectiv de

dimensionare sunt asemanatoare:
1
s H1, 2 = Z M
Ft 1, 2 K A K a K V K H (i1,2 + 1) 2
Z HC Z e
s H p1,2
B d1, 2 i 1,2
a min (i1,2 + 1) 3
M t1 K A K a K V K H Z 2M Z 2e s 2H
2
2 ? a i1, 2 s H lim K HN Z R Z W
(1.161)
(1.162)
Apar, n plus, notatiile: Z - factorul lungimii de contact, dependent de gradul de acoperire; ZH

2
1/2
C = (cos / cos t tg w t ) . Factorul KV se determina pentru elementele geometrice ale rotii
echivalente.
Pentru rotile dintate conice cu dantura dreapta, relatiile de verificare la ncovoiere si
de dimensionare la tensiune de contact sunt:
s H1, 2 = Z M
(
i
+
1
)
2
t 1, 2
A
V
H
v
Z Hv
B d m v1 i v
60
s H p1,2
(1.163)

1
d m1
M t1 K A K V K H Z2M Z2Hv 3
4
i1, 2 ? Rm s 2H p
(1.164)
n care: iv = zv 2 / zv 1 = i1,22 ; d m v 1 = dm 1 / cos1 . Factorii ZH v si KV se determina pentru

angrenajul de nlocuire.
Se poate concluziona ca din solicitarea de contact a flancurilor se dimensioneaza
distanta dintre axe la angrenajele cilindrice, respectiv diametrul mediu de divizare la
angrenajele conice cu dinti drepti, iar din solicitarea de ncovoiere se determina modulul
rotilor.
Dupa predimensionare se standardizeaza distanta dintre axe si modulul, urmnd apoi
verificarile pentru tensiunea reala de contact, respectiv pentru tensiunea reala de ncovoiere.
1.26 Angrenaje melcate
1.26.1 Caracteristici generale
Angrenajul melcat este un angrenaj cu axe ncrucisate, necoplanare. De obicei,
proiectia unei axe pe planul care contine cealalta axa este de 90. Angrenajul melcat este
alcatuit dintr-o roata cilindrica conducatoare cu numar mic de dinti (z1 = 14) numita melc.
Roata condusa poarta numele de roata melcata.
Angrenajul melcat are la origine angrenajul cilindric ncrucisat la care ambele roti sunt
cilindrice. Contactul dintre flancuri se realizeaza doar ntr- un singur punct, ceea ce face ca
momentul capabil sa fie minor (figura1.63). Provenind dintr-o roata dintata cu dantura
nclinata, prin cresterea unghiului de nclinare 0 , s-a putut ajunge la z1 = 1, ceea ce condus la
cresterea considerabila a raportului de transmitere 1i ,2. Din relatia cunoscuta din paragraful
privind dantura nclinata z1 = 17 cos3 0 rezulta datele din Tabelul 1.5.
Tabelul 1.5
0
45
50
75
86
z1
Marirea portantei se poate realiza nlocuind contactul punctual cu unul liniar; pentru
aceasta s-a realizat o roata globoidala care angreneaza cu un melc cilindric (figura 1.64).
roata
condusa
cilindrica
roata
globoidala
melcata
melc
cilindric
melc
cilindric
Figura 1.63
Figura 1.64
61

Cresterea mai pronuntata a portantei se obtine prin marirea gradului de acoperire al
angrenajului; acest fapt se obtine utiliznd un melc globoidal, conjugat cu o roata melcata
globoidala (figura 1.65).
Melcul este deci o roata cilindrica cu unghiul de nclinare al danturii apropiat de 90;
se obtine astfel z1 = 14. De altfel, n acest caz, nu se mai poate vorbi de numar de dinti ci de
numar de nceputuri.
Diametrul melcului fiind mic, nceputurile (asemanatoare spirelor unui surub) se
nfasoara de mai multe ori pe suprafata cilindrica a melcului (figura 1.66). n figura s-a notat
cu 1 unghiul de nclinare a dintelui si cu 1 unghiul de nfasurare a elicei. Evident ca exista
relatia 1 = 90 - 1 .
roata
melcata
globoidala
melc
globoidal
1
Figura 1.65
Figura 1.66
Avantajele angrenajelor melcate, comparativ cu angrenajele cilindrice si cu

angrenajele conice sunt:
- realizarea rapoartelor mari de transmitere cu o singura pereche de roti (de
exemplu: i1,2 = 6100 la reductoare de turatie, i1,2 = 615 la multiplicatoare de
turatie si i1,2 1000 la transmisii cinematice);
- portanta ridicata (la angrenajul melcat globoidal);
- functionare silentioasa;
- posibilitatea realizarii autofrnarii.
Dezavantajele angrenajelor melcate:
- cu cresterea raportului de transmitere i1,2 scade randamentul transmisiei;
- de-a lungul dintelui vitezele de alunecare sunt ridicate, ceea ce conduce la aparitia
pericolului de gripare;
- tehnologia de executie si montajul sunt pretentioase.
1.26.2 Elemente geometrice principale
Melcul de referinta, schematizat n figura 1.67, defineste elementele geometrice
esentiale (STAS 6845-75).
Melcul generator, ident ic cu freza cu care se va prelucra roata melcata, are aceeasi
forma si aceleasi dimensiuni cu cele ale melcului de referinta; exceptie o face diametrul
cilindrului de cap care este marit, pentru a se realiza n angrenare jocul la piciorul dintilor.
Melcul real are forma si dimensiunile identice cu ale melcului de referinta, cu exceptia
grosimii dintelui (mai subtiat, n scopul realizarii n angrenare a jocului dintre flancuri).
62

Pentru angrenare corecta, melcul real si roata melcata trebuie sa aiba aceeasi distanta
dintre axe ca si cea realizata n timpul danturarii rotii melcate. Ca urmare, diametrul de
divizare al melcului d1 coincide cu diametrul de rostogolire dw 1 al acestuia.
Melcul cu deplasare nula de profil este caractrizat prin modulul axial standardizat
(STAS 822-82) mx , prin modulul normal mn si prin modulul frontal mt . ntre acestea exista
relatiile: mx 1 = mt 2 = m si mn 1 = mn 2 .
h0a
h0f
px
01
h0
df
d0
Cilindru de referinta
Figura 1.67
d01
z1 px
01
z1 pn
d0
01
Figura 1.68
63
da

Cu notatiile din figura1.68 se pot scrie succesiv relatiile:
p n = p x cos ? 01
(1.165)
m n = m x cos ? 01
(1.166)
ctg ? 01 = tg 0 = p
ctg ? 01 = p
d 01
p x1 z1
(1.167)
d 01
p m x1 z1
(1.168)
d 01 = m x1 z1 ctg? 01
(1.169)
d 01 = m q
(1.170)
n care prin q s-a notat coeficientul diametral (STAS 6845-75):

q = z1 ctg? 01 = z1 tg 0
(1.171)
Adoptarea unui sir de valori pentru coeficientul diametral permite limitarea numarului
frezelor melc necesare danturarii. Adoptarea coficientului q este o problema de optimizare
sugerata de datele din Tabelul 1.6. Din tabel se observa ca, daca q are valori scazute, exista
pericolul ca melcul sa se rupa, datorita faptului ca diametrul de divizare d0 scade de
asemenea; totodata, scade si latinea B a rotii melcate, ceea ce nseamna o economisire a
materialului din care se confectioneaza aceasta, dar si o crestere a ncarcarii care revine
danturii.
Ca avantaj al reducerii coeficientului diametral este si cresterea randamentului . n
consecinta, adoptarea unui coeficient diametral mai mare sau mai mic este o optiune care
depinde de scopul utilizarii angrenajului.
Tabelul 1.6
Q
0 1
d0
0 1
d0
Elementele geometrice care caracterizeaza geometria dintelui sunt:

h0a = h0ax* m = m
(1.172)
h0f = h0fx* m = 1,25 m sau h0f = h0fx * m = 1,20 m
(1.173)
h0 = (h0ax* + h0fx * ) m = 2,25 m sau h0 = (h0ax* + h0fx* ) m = 2,20 m
(1.174)
64

Pe baza notatiilor din figura 1.69 se pot prezenta principalele elemente geometrice ale
unui angrenaj globoidal:
(1.175)
Diametrul de cap al melcului: da1 = d01 + 2 h0a = m (q + 2)
(1.176)
Diametrul de picior al melcului: df1 = d01 - 2 h0f = m (q 2,5)
(1.177)
Diametrul de divizare rostogolire al melcului:d w1 = d1 = d01 = m q
(1.178)
df2
d2
da 2 max
da2
ad
df1
d01
da1
Diametrul de referinta al melcului: d01 = m q
Figura 1.69
Lungimea melcului:
L = (11 + 0,06 z2 ) m , pentru z1 = 1 sau z1 = 2
(1.179)
L = (12,5 + 0,09 z2 ) m , pentru z1 = 3 sau z1 = 4
(1.180)
Diametrul de rostogolire si de divizare a rotii melcate:dw2 = d2 = d02 = m z2
(1.181)
Diametrele de cap si de picior ale rotii melcate:

da2 = d02 + 2 h0a = m (z2 + 2)
(1.182)
d f 2 = d 02 2 h 0f = m (z 2 2,5 )
sau
d f 2 = d 02 2 h 0f = m (z 2 2,4)
(1.183)
da2 max da2 + 2 m, pentru z1 = 1
(1.184)
65

da2 max d a2 + 1,5 m, pentru z1 = 2 sau z1 = 3
(1.185)
da2 max da2 + m, pentru z1 = 4
(1.186)
Raza de curbura a suprafetei de vrf este: r E 2 =
d 01
m
2
(1.187)
Latimea rotii melcate:

B 0,75 da1, pentru z1 3
(1.188)
B 0,67 da1, pentru z1 = 4
(1.189)
Semiunghiul coroanei melcate: sin ? =
B
d a1 + 0,5 m
(1.190)
Unghiul de nclinare al danturii rotii melcate 02 = 01
(1.191)
Distanta dintre axe ad = (d1 + d2 ) / 2 = 0,5 (q + z2 ) m
(1.192)
Elementele de referinta ale melcului sunt aceleasi, indiferent de procedeul de executie

al melcului real; difera nsa forma flancurilor melcului. n STAS 6845-75 sunt indicate
tipurile principale de melci utilizati (Tabelul 1.7).
Se mai utilizeaza melcul cu profil axial concav, profilul dintelui rotii melcate fiind
convex (angrenajul CAVEX).
Deplasarea danturii se poate realiza numai la roata melcata, daca este imperios
necesar, melcul ramnnd fara deplasare de profil.
Tabelul 1.7
Clasa
Simbolul melcului
Melci riglati
Melci neriglati
ZE
ZA
ZN1
ZN2
ZK1
ZK2
Caracterizare
Melc n evolventa
Melc arhimedic
Melc cu profil rectiliniu n plan normal pe dinte
Melc cu prifil rectiliniu n plan normal pe gol
Melc generat cu freza disc dublu conica
Melc generat cu freza deget conica
1.26.3 Pierderile de putere. Randamentul

Randamentul unui reductor melcat poate fi exprimat prin componentele sale:
= a u l v
(1.193)
66

n care: a reprezinta randamentul angrenajului, u este randamentul corespunzator barbotarii
uleiului, l este randamentul lagarelor iar v este randamentul ventilatorului necesar racirii
reductorului.
Valorile uzuale pentru randamentul angrenajelor melcate sunt:
a = 0,700,75, pentru z1 = 1;
a = 0,750,82, pentru z1 = 2;
a = 0,820,92, pentru z1 = 3 sau z1 = 4.
Pierderile maxime de putere sunt datorate alunecarii flancurilor. Randamentul global
al angrenajului poate fi calculat, cu aproximatie, ca la sistemul surub-piulita:
?a =
tg? 01
tg ( ? 01 + f )
(1.194)
n care = arctg a , a fiind coeficientul de frecare.

1.26.4 Fortele n angrenajul melcat cilindric
Cu notatiile din figura 1.70 se demonstreaza relatiile de calcul pentru componentele
tangentiala, radiala si axiala ale fortei normale Fn 1,2, incluznd si fortele de frecare pentru
melc si pentru roata melcata:
2 M t1
Ft 1 = Fa 2 =
Ft 2 = Fa 1 =
Fr 1 = Fr 2 =
(1.195)
d 01
Ft 1
(1.196)
tg (? 01 + f )
Ft 1 cos f tg? 01
Fn 1 = Fn 2 =
tg ? 01 + f
(1.197)
Ft1
(1.198)
sin ? 01 cos a 0 n
Fr 2
Fr 2
Fa 1
Ft 2
Fa 2
Fr 1
Ft 1
Fr 1
Figura 1.70
67

1.26.5 Moduri de deteriorare. Materiale. Precizia angrenajelor melcate
Datorita alunecarii flancurilor, la angrenajul melcat apare pronuntat pericolul uzarii si
griparii flancurilor. Ca urmare, materialele din care sunt confectionate melcul si roata melcata
trebuie sa formeze un culpu antifrictiune. Deteriorarea danturii se poate produce si prin:
rupere prin oboseala la ncovoiere, rupere statica, oboseala superficiala a flancurilor, uzare
adeziva si uzare abraziva.
Melcul se poate confectiona din:
- oteluri aliate de cementare cu duritatea superficiala HRC = 5662, rectificate si
lustruite dupa danturare;
- oteluri aliate de mbunatatire cu duritatea superficiala HRC = 4555, flancurile
fiind calite.
Roata melcata se poate confectiona din:
- bronz de staniu (scump), pentru angrenaje foarte intens solicitate;
- bronz de aluminiu (mijloc de economisire a staniului);
- aliaje de aluminiu zinc;
- fonte antifrictiune;
- fonte cenusii;
- materiale plastice.
De regula, numai coroana se executa din bronz, butucul si discul fiind confectionate
din fonta; asamblarea coroane i cu discul se face prin fretare.
Precizia de executie pentru angrenajele melcate este reglementata prin STAS 6461-81.
1.26.6 Calculul la solicitarea de contact prin oboseala a flancurilor
Relatia generala pentru calculul tensiunii herziene maxime este:
1
sH
Fn C E 2
= 0,175
?
min
n2
(1.199)
si se aplica pentru materialul rotii melcate care este mai putin rezistent dect materialul
melcului.
Sectiunea n care se determina razele de curbura ale dintilor n contact este aceea
pentru care flancurile melcului sunt drepte ( ).
Astfel:
cos 2
1
1
=
= 2
? ? 2n
d w 2 sin a w
Fn c 2 = Fn 2 K A K V K H = Ft 2
Fn c 2 = Ft 2
(1.200)
KA K V K H
cos a o n cos ? 01
K A KV KH
(1.201)
(1.202)
cos a o n cos 2
Lungimea de lucru desfasurata a dintelui este:

l = dw 1
(1.203)
68

iar lungimea minima, obtinuta prin nsumarea tuturor liniilor de contact este:
l min =
0,75 l e
cos 2
(1.204)
Pentru gradul de acoperire =2, lungimea minima poate fi aproximata prin relatia:
l min =
1,3 d w1
cos 2
(1.205)
Cu notatiile de mai sus, relatia de verificare pentru tensiunea hertziana devine:

1
s H = ZM ZHv
Ft 2 K A K V K H 2
s
1
,
3
d
w1
w2
(1.206)
H p2
Pentru predimensionare se utilizeaza relatia:

1
3
M t 2 K A K V K H (Z M Z H )
a min (z 2 + q )
5,2 s 2H p2 z 22 q
(1.207)
1.26.7 Calculul la ncovoiere prin oboseala la piciorul dintelui

Asemanator cu relatiile stabilite pentru rotile dintate cilindrice cu dantura nclinata,
lund n considerare elementele rotii melcate, rezulta formula de verificare:
s F2 = Ft 2 K A K V K H K a YF2n s Fp
(1.208)
respectiv de dimensionare:
m n 2 0,86
M t 2 K A K V K H K a YF 2 n (z 2 + q ) 2
s F p2 a 2 q z 2
(1.209)
1.26.8 Calculul termic al angrenajului melcat

Ecuatia generala de bilant termic are forma:
103 P1 (1 - ) = K S (tu t0 )
(1.210)
n care:
- P1 este puterea transmisa (kW);
- K este coeficientul global de transfer de caldura [W / m2 grad] (pentru circulatie
slaba a aerului K = 810, iar pentru circulatie intensa a aerului k = 1416);
- tu este temperatura medie a uleiului la functionarea angrenajului.
Din (1.210) rezulta realatia de verificare a temperaturii de functionare:
69
t u = t 0 + 103
P1 (1 ? )
t ua
K S
(1.211)
Temperatura admisibila a uleiului (t u a) se recomanda a fi luata ntre limitele 8590.

Daca se adopta tua, se poate obtine puterea limita admisibila pentru reductorul racit cu
aer:
P1T =
K S tua t0
10 3 (1 ? )
P1
(1.212)
Daca P1T < P1 , este necesara nervurarea carcasei (solutie neeconomicoasa), ventilarea
carcasei (modelul de calcul este nsa diferit), sau se adopta solutia recircularii fortate a
uleiului.
Pentru angrenaje stationare, fara ventilator, cu carcasa nervurata, distanta dintre axele
rotilor angrenajului se predimensioneaza cu formula:
1
a min
P (1 ? ) 1, 7
= 12,076 1
K (t ua t 0 )
(1.213)
Daca exista si ventilator, factorul K se dubleaza; daca melcul este dispus deasupra
rotii, se va lua n calcul (0,8 K), n loc de K. n cazul solutiei cu racire fortata, modelul de
calcul a disiparii caldurii trebuie adaptat, lund n considerare ntreg sistemul de
racire-recirculare.
1.27 Ungerea angrenajelor
Angrenajul, cupla cinematica superioara de clasa a IV-a, prezinta o miscare de
translatie dupa directia tangentei comune la flancurile conjugate si o miscare de rostogolire
relativa. Datorita puternicei ncarcari date de forta K Fn , cupla este expusa fenomenului de
frecare- uzare, ceea ce impune o ungere adecvata.
Pentru stabilirea regimului de ungere dintre dintii aflati n angrenare se pot prezenta
cazurile reprezentative (figura 1.71).
Angrenajul melcat
Dantura dreapta
(roti conice)
Dantura nclinata
Dantura dreapta
(roti cilindrice)
ulei
va
va
Fn
va
va
Fn
va
va
va
va
va
a)
b)
Figura 1.71
70
c)
d)

n figura 1.71.a este vorba de roti cilindrice cu dantura dreapta; ntre flancuri se
formeaza o pana de ulei adica un interstitiu convergent care, alimentat cu lubrifiant si
beneficiind de o viteza de translatie relativ ridicata - n special la nceputul si la sfrsitul
angrenarii perechii de dinti, conduce, teoretic, la stabilirea regimului de ungere
hidrodinamica.
De acest regim nu beneficiaza polul angrenarii, n care viteza de alunecare este nula.
La rotile dintate conice cu dinti drepti (figura 1.71.b), viteza tangentiala de alunecare
va este, ca si n primul caz, perpendiculara pe linia de contact a flancurilor dintilor conjugati;
exista deci conditiile teoretice realizarii ungerii hidrodinamice.
La rotile dintate cu dantura nclinata (figura 1.71.c) nu exista dect partial conditiile
ungerii hidrodinamice, datorita faptului ca viteza de alunecare va nu este perpendiculara pe
linia de contact dintre flancuri.
Cazul cel mai dezavantajos este cel al angrenajelor melcate (figura 1.71.d) la care, n
perioada de nceput a angrenarii, viteza de alunecare va este orientata n lungul liniei de
contact dintre flancuri, nefiind astfel ndeplinite conditiile ungerii hidrodinamice. Spre
sfrsitul angrenarii, viteza de alunecare are o directie perpendiculara pe linia de contact dintre
flancuri, fiind ntrunite conditiile minime pentru ungerea hidrodinamica. Chiar n primul
moment al nceperii angrenarii, contactul dintre flancuri se realizeaza ntr-un punct, conditiile
ungerii fiind cele mai dezavantajoase; n acest caz, se stabileste ntre flancuri regimul de
ungere mixt sau regimul limita.
Fata de cazul lagarelor hidrodinamice la care interstitiul convergent este asigurat
permane nt, la angrenaje pelicula portanta are geometrie variabila. Acceptarea regimului
hidrodinamic n cazul unor angrenaje a condus, prin calcul, la grosimi de film de ordinul
zecimilor de microni; aceste grosimi sunt nsa mai mici dect naltimea asperitatilor
flancurilor dintilor. Acest rezultat teoretic, n dezacord cu realitatea, conduce la necesitatea
luarii n evidenta a ncarcarilor extrem de mari care revin unor suprafete extrem de nguste. Se
ajunge astfel la considerarea regimului de ungere elastohidrodinamic (EHD).
Sub ncarcarea Fn , flancurile se deformeaza elastic, iar uleiului i creste vscozitatea.
Modelul de calcul pentru regimul de ungere EHD a condus la valori ale grosimii filmului de
ordinul unui micron, de acelasi ordin de marime cu rugozitatea flancurilor. Se poate exprima
empiric, n microni, grosimea filmului astfel stabilit cu formula:
h min = 0,035 ? 0 v ?
(1.214)
n care:
- 0 este vscozitatea dinamica a uleiului la intrarea n angrenare exprimata n Poise;
- v = vt 1 + vt 2 cu vt 1 = r1 sin 0 1 si vt 2 = r1 sin 0 2 si
- este raza de curbura echivalenta data de relatia 1 / = 1 2 / 1 + 2 .
Grosimea minima calculata se compara cu rugozitatea obtinuta dupa rodaj
R a = R 2a 1 + R 2a 2 n care Ra1,2 sunt rugozitatile flancurilor conjugate.

Se noteaza cu = hmin / Ra parametrul grosimii filmului de lubrifiant.
Pe baza celor prezentate mai sus, n figura 1.72 sunt prezentate domeniile care
delimiteaza regimurile de ungere ntlnite la angrenaje; diagrama respectiva este de tip SKF.
Pentru 1, regimul de ungere este de tip la limita; acesta poate fi asigurat doar cu
uleiuri puternic aditivate cu clor si sulf, acesta fiind cazul angrenajelor melcate.
Pentru = 1,01,5, regimul de ungere este la limita, mixt sau EHD partial. Uzura
puternica poate provoca lustruiri si exfolieri. Regimurile mentionate necesita uleiuri aditivate
cu plumb si fosfor.
71

Pentru = 1,53,0, regimul are circa 80% zone cu ungere fluida EHD si 20% zone
cu ungere la limita. Este necesara folosirea uleiurilor de mare vscozitate cu aditivi pentru
onctuozitate.
Procentul filmului, h [%]
%
100
80
0,8 1 1,5
2
3
Parametrul filmului,
Figura 1.72
Daca > 3, ungerea fluida n regin hidrodinamic este asigurata pe aproape 100% din
ntreaga suprafata activa a flancurilor. n acest caz, se poate folosi ulei neaditivat, dar de mare
vscozitate, pentru a fi asigurate grosimi mari ale filmului de lubrifiant.
Dezavantajul utilizarii uleiurilor foarte vscoase este ca, la rece, pornirea masinii se
face cu dificultate.
Cerintele pe care trebuie sa le ndeplineasca uleiurile pentru angrenaje sunt: stabilitate
chimica ridicata, proprietati antifrictiune, antiuzare si antigripare.
Alegerea uleiurilor pentru angrenaje se face pe baza ncarcarii specifice (Ft / B m),
vitezei maxime de alunecare, materialului danturii si temperaturii de functionare. Limita
maxima de temperatura n functionarea angrenajului este 90 C.
Pentru ungerea angrenajelor se folosesc uleiuri minerale neaditivate, moderat aditivate
si, la angrenaje melcate, uleiuri minerale puternic aditivate. Se folosesc si uleiuri sintetice
(stabile chimic si cu o foarte mica variatie a vscozitatii cu temperatura) al caror cost este
nsa ridicat.
Uleiurile sintetice pot fi utilizate n gama de temperatura cuprinsa ntre minus 80 C si
plus 300 C, iar pentru scurte perioade de timp chiar pna la 500 C.
Ca unsori consistente se utilizeaza cele aditivate cu bisulfura de molibden sau cu
grafit. Uleiurile cele mai frecvent folosite sunt cele minerale moderat aditivate (EP 1) sau
puternic aditivate (EP 2). Uleiurile din prima clasa sunt destinate angrenajelor cilindrice si
angrenajelor conice, pentru conditii normale de functionare.
Uleiurile puternic aditivate sunt folosite la angrenaje hipoide (melcate) sau la
angrenaje conice puternic ncarcate si care au un regim termic de functionare sever. Ca regula,
sunt de preferat uleiurile mai vscoase la care pierderile prin barbotare sunt mai mari.
Exemple de uleiuri: TIN 25 EP ulei mineral moderat aditivat cu aditivi antioxidanti
si antispumanti, utilizabil pna la 80 C; T 80 EP 2 ulei mineral cu 7% aditivi
multifunctionali, inclusiv EP, deci puternic aditivat, utilizabil la motoarele auto pe timp de
iarna; T 90 EP 2 ulei mineral putenic aditivat, asemanator cu T 80 EP 2 dar mai vscos,
utilizabil la motoarele auto pe timp de vara.
72

1.28 Calculul la gripare pentru angrenajele cilindrice si conice cu dinti drepti
Este dificil de creat un model de calcul pentru conditiile care pot conduce la griparea
unui angrenaj.
Sunt cunoscute drept criterii pentru calculul de verificare la gripaj urmatoarele:
a) puterea limita transmisibila fara gripare;
b) b) temperatura instantanee limita t F ;
c) c) temperatura medie limita t med ;
d) d) tensiunea limita de contact H.
Conform teoriei lui Block, a temperaturii instantanee limita, gripajul apare n punctele
A si E n care temperaturile atinse de flanc sunt maxime, desi tensiunea maxima este atinsa n
punctele B si D.
Block considera ca nu apare gripajul daca temperatura maxima a dintilor nu depaseste
o valoare admisibila. Datorita ncarcarii puternice a flancurilor, pe acestea se produce o
temperatura totala, maxima t M = t med + t F n care t F este o temperatura instantanee, de vrf,
fulger. Se apreciaza ca t F = 200 C1000 C pe suprafete de ordinul a 10 3 mm2 , n timpi de
ordinul a 10 3 secunde.
Conform teoriei lui Block Kelley:
t M = t med +
265 Cf Fn K A K v K H v t 1 v t 2
B cos a 0 t
bH
v t1 + v t 2
5,5
5,5 R t
)t
Ma
(1.215)
n care:
- t med este temperatura medie a corpului rotii;
- C f este o constanta de material dependenta de conductibilitate, de greutatea specifica
si de caldura specifica a uleiului;
- este coeficientul conventional de frecare ntre flancuri (pentru flancuri durificate si
rectificate valoarea medie a lui este 0,06);
- vt1,2 = n1,2 1,2 / 30, n1,2 fiind turatiile rotilor iar 1,2 fiind razele de curbura ale
flancurilor conjugate;
- bH este semilatimea benzii de contact data de relatia :
b H = 0,021
Ft K A K v K H ? 1 ? 2
(? 1 + ? 2 ) B cos a t
(1.215)
- Rt este rugozitatea flancurilor dupa rodaj (1m2m - la flancuri foarte bine

rectificate, respectiv 2m3,5m la flancuri normal rectificate).
- Temperatura maxima admisibila poate fi calculata cu relatia:
tMa =
t M lim
(1.216)
1,2K 2(3)
unde coeficientul de siguranta depinde de importanta transmisiei.

Valorile orientative pentru tMa sunt date n Tabelul 1.8.
Nu ntotdeauna rezultatele calculate se verifica experimental; din aceasta cauza,
conditiile de exploatare se determina doar n urma rodajului si a ncercarilor de regim.
73

Tabelul 1.8
Tipul uleiului
tMa [C]
TIN 42 EP
150160
TIN 125 EP
250280
TIN 300 EP
330360
T 80 EP 2
330369
T 90 EP 2
360400
T 140 EP 2
> 400
1.29 Bibliografie
1. Gafitanu, M. s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura tehnica, Bucuresti, 1993.
2. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti, 1958.
3. Niemann, G., Machinenelemente, Vol. II. Getribe, Springer Verlag,
Berlin/Heidelberg/New York, 1972.
4. Chisiu, A. s.a., Organe de masini, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
1976.
5. Dudley, D.W., Gear Handbook, McGraw-Hill Book Company, New
York/Toronto/London/Sydney, 1962.
6. Henriot, G., Trait theorique et pratique des engrenages, Vol. II, Dunod, Paris,
1961.
7. Miloiu, Gh., s.a., Transmisii mecanice moderne, Editura tehnica, Bucuresti, 1980.
8. Pavelescu, D., Tribologie, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977.
9. Radulescu, Gh., Organe de masini. Angrenaje cilindrice, Vol. II, Institutul
Politehnic Bucureti, 1980.
10. Sauer, I. s.a., Angrenaje, Vol. I si II, Editura tehnica, Bucuresti, 1970.
11. Musat, M. si Stoica, G., ndrumar de proiectare pentru transmisii mecanice,
Printech, Bucuresti, 1998.
74
2. TRANSMISII PRIN FRECARE

2.1 Transmisii prin tractiune elastohidrodinamica
Transmisiile prin tractiune EHD realizeaza transferul puterii de la elementul
conducator la cel condus prin intermediul unei pelicule portante de lubrifiant.
p0
D1
h
pEHD
U1
T
D2
U2
2a
2b
x y
p = p0 1
b a
Figura 2.1
ntre elementele transmisiei EHD din figura 2.1 exista o solicitare de contact cu
rostogolire. Cu a s-a notat vscozitatea n conditii normale, iar cu s-a notat vscozitatea n
functie de presiune si temperatura.
Forta tangentiala T aparuta din necesitatea transmiterii puterii creeaza o solicitare de
forfecare n pelicula portanta de lubrifiant, cu deformatii complexe (elastice, plastice si
vscoase), ceea ce determina viteze diferite U1 si U2 pe cele doua elemente. Transmisia
functioneaza cu o alunecare U = U 1 U 2 , care, scrisa sub forma adimensionala, poarta
numele de alunecare specifica si se calculeaza cu:
?=
2( U1 U 2 )
2? U
=
U1 + U 2
U1 + U 2
(2.1)

T
se
numeste
F
coeficient de tractiune iar dependenta
= f ( ? ) este data mai jos n figura 2.2.
La valori foarte mici ale alunecarii
specifice dependenta este liniara.
La o anumita alunecare specifica,
coeficientul de tractiune devine maxim
(0,03 0,1).
Cresterea n continuare a lunecarii
determina scaderea coeficientului de
tractiune producndu-se fenomenul de
patinare.
Raportul:
max
n
opt
Figura 2.2
2.1.1 Avantajele transmisiilor EHD
-
nivel redus de zgomot si vibratii;

durabilitate ridicata;
gabarit si cost redus;
randament relativ ridicat (8595%);
exploatare simpla;
posibilitatea realizarii variatoarelor de turatie (i12 variabil). La variatoare se
pastreaza constanta puterea transmisa, n conditiile modificarii raportului de
transmitere.
Dezavantajul principal l constituie patinarea la ncarcare prin soc, ceea ce poate fi

nlaturat utiliznd ambreiaje limitatoare de sarcina.
Un alt dezavantaj l constituie ncarcarile mari ale arborilor si lagarelor.
Dezavantajul legat de patinare poate, n unele conditii, sa fie considerat un avantaj,
protejndu-se toate eleme netele transmisiei mpotriva distrugerii la suprasarcina.
2.1.2 Particularitati cinematice
ntre elementele de contact ale transmisiei apare o viteza de alunecare complexa,
provenind din nsumarea a 3 componente: alunecarea longitudinala, alunecarea laterala si
alunecarea datorata miscarii de sprijin.
Alunecarea pe directie longitudinala U apare ca rezultat al transmiterii fortei
tangentiale T ntre cele 2 elemente n contact. Sub forma adimensionala aceasta alunecare se
regaseste n expresia raportului de transmitere:
i12 =
? 1 D 2 U1 D 2 2 + ?
=
? 2 D1 U 2 D1 2 ?
(2.2)
Relatia (2.2) scoate n evidenta modificarea nedorita a raportului de transmitere la

modificarea sarcinii, ntruct depinde de . Transmisiile actuale EHD au dispozitive
automate care modifica forta de apasare F la schimbarea sarcinii, crescnd astfel durabilitatea.
Alunecarea laterala V, pe directie perpendiculara celei de rostogolire se produce ca
rezultat al dezaxarilor arborilor sau, la vadiatoare de turatie, n momentul schimbarii
raportului de transmitere (figura 2.3).
76
Transmisii prin frecare
Fig. 2.3
Miscarea de sprijin este o miscare de pivotare cu viteza , n jurul unui punct numit
pol de pivotare (de sprijin), miscare ce apare ca rezultat al nclinarii suprafetelor de contact n
raport cu axele de rotatie a elementelor (Fig. 2.4 a, b, c, d).
Miscarile de alunecare laterala si de spin provocnd solicitari de forfecare parazite n
filmul de lubrifiant, determina scaderea capacitatii portante si a randamentului.
2
S2
S1
1
S2
S1 =1
a)
b)
S1
S2
2
2
S2
S1
c)
d)
Figura 2.4
77

2.1.3 Capacitatea portanta
Parametrul principal care dicteaza capacitatea portanta a transmisiei este coeficientul
de tractiune. Pentru determinarea conditiilor producerii coeficientului de tractiune maxim se
fac (Johnson si Greenwood) ipotezele:
- dimensiunile si distributia de tensiuni n filmul EHD sunt cele date de teoria lui Hertz
pentru contactul corpurilor uscate, fara frecare, iar grosimea filmului se pastreaza
constanta pe pata de contact;
- lubrifiantul are o comportare nenewtoniana.
Se deduce astfel:
max
1,2
t
K ?a
T
=
= 0,87 a t 0 + 1,74 0 ln
p
F max
t 0 h (1 + 9,55)
(2.3)
n care 0 - tensiunea limita de forfecare a lubrifiantului nenewtonian, - coeficient care

caracterizeaza uleiul, p - presiunea medie, - coeficientul temperatura-vscozitate al
lubrifiantului, K conductibilitatea termica.
Se remarca faptul ca max depinde esential de 0 , acesta fiind maxim la uleiuri
sintetice. Acestea au si avantajul ca rezista la ncalzire, oxidare, ruginire si spumare. De
asemenea au capacitatea ungerii la limita.
Cresterea presiunii de contact p determina cresterea puterii transmise att direct, prin
cresterea valorii lui F ct si indirect, prin ridicarea valorii coeficientului de tractiune.
Cresterea presiunii de contact are o influenta negativa asupra durabilitatii si randamentului.
Daca viteza relativa de rostogolire scade sub o anumita valoare se ajunge la un regim EHD
partial sau mixt limita si se impune problema griparii cuplei.
Calitatea suprafetelor n contact trebuie sa fie Ra = 0,4 0,8 m.
2.1.4 Randamentul
Pierderile de putere care apar la transmisiile EHD se datoresc: fenomenelor de
histerezis elastic (ale materialeleor metalice n contact), de histerezis datorate forfecarilor
interne din lubrifiant, comportarii reologice a lubrifiantului, aparitiei miscarilor de spin si de
alunecare laterala. Randamentul transmisiei se calculeaza cu:
?=
Pu
T U2
=
Pu + Phe + Phl + Prl T U 2 + Phe + Phl + Frl U
(2.4)
unde: Pu puterea utila; Phe pierdere de putere datorata histerezisului elastic al materialului
rotilor; Phl pierdere de putere datorata histerezisului la forfecarea lubrifiantului; Prl
pierdere de putere datorata reologiei lubrifiantului; Frl forta de tip reologic; U = U1 + U 2
este viteza de rostogolire.
2.2 Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscata
Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscate realizeaza transferul
puterii de la elementul conducator la cel condus prin contactul direct dintre rotile de frictiune,
ca urmare a frecarii care apare ntre roata conducatoare si cea condusa. Suprafata de lucru a
rotilor de frictiune poate sa fie neteda sau canelata.
78

Avantajele acestor tipuri de transmisii sunt: constructie simpla, dimensiuni relativ
mici, functionare lina cu zgomot redus, protejeaza restul instalatiei prin posibilitatea patinarii
la soc sau suprasarcina.
Cele mai simple transmisii sunt construite cu roti de frictiune netede (Fig. 2.5).
F
F
1
D1
D1
D2
F
D2
B
Figura 2.5
Pentru cazul general al transmisiei cu frictiune (fig. 2.5), conditia de functionare este:
T < Ff = F;
(2.5)
unde este coeficientul de frecare si, considernd succesiv:
T < Ff = F;
2 M t1
< F;
D1
(2.6)
Obtinem n final conditia de functionare:
2 M t1
=F
D1
(2.7)
unde: > 1 coeficient de suprasarcina ( = 1,25 1,8).

Luarea n calcul a coeficientului confera siguranta la patinare.
n tabelul 2.1 sunt prezentate cteva valori uzuale pentru coeficientul de frecare.
Tabelul 2.1
Cuplul de materiale
Cu ungere
Fara ungere
0,05 ... 0,06
0,15 ... 0,18
Otel / fonta
0,15 ... 0,20
Textolit / otel; fonta cenusie
0,2 ... 0,25
Ferodo / otel
0,3 ... 0,35
Cauciuc / fonta cenusie, otel
0,45 ... 0,85
Otel calit / otel calit
79

n conditiile absentei ungerii, uzura este rapida, se schimba conditiile cinematice si ale
transmisiei de putere. Din aceste motive se limiteaza puterea transmisa la maximum 150 kW;
vitezele periferice maxime nu vor depasi 10 m/s.
2.2.1 Roti cilindrice cu periferia neteda
Pentru transmisia prezentata n fig. 2.5, vitezele periferice ale celor doua roti sunt:
v1 =
D1 n 1
;
60
v2 =
D2 n 2
60
(2.8)
Teoretic, raportul de transmitere al transmisiei este:
i 12 =
n1 D 2
=
n 2 D1
(2.9)
Datorita alunecarii elastice care apare ntre cele doua roti de frictiune, raportul de
transitere real este:
i12 ef =
n1
D
= ? 2
n2
D1
(2.10)
unde este coeficientul de alunecare; acesta poate lua valorile:

= 1,005 1,002 la roti metalice,
= 1,01 1,03 la roti nemetalice.
Pentru dimensionarea transmisiei se adopta:
D1 = (5 10)d1
(2.11)
unde d1 este diametrul arborelui.

Forta transmisa este F =
2 M t1
. Cu aceasta forta se face predimensionarea
D1
latimilor rotilor folosind formula:

B
F
qa
(2.12)
n care qa este o ncarcare specifica. Cteva valori ale ncarcarii specifice sunt prezentate n
tabelul 2.2:
Tabelul 2.2
Cuplul de materiale
qa [N/cm]
1500 2000
Otel / fonta cenusie
1000 1500
Textolit / otel; fonta cenusie
400 800
Lemn / otel, fonta cenusie
100 150
Lignofon / fonta cenusie, otel
400 600
80

Verificarea se face la tensiune hertziana:
s H max = 0,418
F E
B ?
(2.13)
unde E modulul de elasticitate (Young) redus si raza redusa se pot calcula cu:
1
1
2
E = E + E
1
2
1 = 2 + 2
? D1 D2
(2.14)
Conditia de verificare este:
s H max s H admisibil
(2.15)
unde s H admisibil este rezistenta hertziana admisibila. Cteva valori ale s H admisibil sunt
prezentate n tabelul 2.3
Tabelul 2.3
H admisibil
Cuplul de materiale
Otel necalit / otel necalit cu ungere
25 HB
Otel calit / otel calit cu ungere
30 HB
Textolit / otel neuns
50 80 MPa
2.2.2 Transmisii cu roti cilindrice canelate

Aceste transmisii sunt realizate cu roti de frictiune cilindrice cu suprafata canelata (cu
profil trapezoidal al canelurilor). n figura 2.6 este prezentata zona de contact a doua roti de
frictiune cu profil trapezoidal al canelurilor.
Aceasta solutie este superioara celei cu roti cilindrice netede pentru ca asigura aparitia
efectului de pana. Ca urmare, se produce o reducere de cteva ori a fortei totale de apasare
F = zF, unde z este numarul de caneluri. Se micsoreaza ncarcarea lagarelor si, de asemenea,
si gabaritul radial.
F' = Fn (sin a + cos a )
F = T = z F
n
n
(2.16)
Relatia de calcul a fortei de apasare normala F (2.16) este valabila la montaj. Cum,
uzual = 15, > (pentru evitarea blocarii), coeficientul de frecare fiind 0,15, rezulta:
F = 0,4F
(2.17)
81

unde F este forta normala de apasare n cazul rotilor canelate, iar F este forta normala de
apasare n cazul transmisiei cu roti netede; apare, evident, avantajul efectului de pana.
dm1
Fn
2
Fn
2
v2 max
v1 max
dm2
Figura 2.6
n timpul functionarii fota de apasare se calculeaza cu:
F = Fn sin a
(2.18)
iar n conditii uzuale, se obtine:

F = 0,26 F
(2.19)
Se observa ca si n functionare, forta de apasare necesara pentru transmisia data este

mai mica dect n cazul rotilor cilindrice netede.
naltimea canelurii se adopta constructiv: e = (0,005 0,1)dm 1
O prima verificare se face pentru ncarcarea specifica:
q=
Fn cos a
qa
2e
(2.20)
unde forta normala pe canelura este (fig. 2.6):

2 M t1
Fn =
d m1
(2.21)
82

Forta totala de apasare a rotilor este:
F = F'z = Fn sin a z
(2.22)
Considernd relatia (2.20) si nlocuind n relatia (2.22), obtinem succesiv, la limita:

2 e qa
sin a z
cos a
F = 2 q a e z tga
F=
(2.23)
(2.24)
Din (2.24) se obtine condita numarului minim necesar de caneluri:

z nec =
F
5...8
2 q a e tg a
(2.25)
Urmeaza verificarea la tensiune hertziana:
s Hmax = 0,418
Fn E red
s Hadm
2 B ? red
(2.26)
unde razele de curbura se determina cu relatia:

sin a =
d m 1,2 2
(2.27)
? 1, 2
Modulul de elasticitate redus Ered si raza de curbura redusa sunt date generic de (2.14).
2.2.3 Transmisii cu conice
Pentru transmiterea miscarii ntre arbori concurenti se folosesc rotile de frictiune
conice (fig.2.7). Fortele de apasare ale celor doua roti una fata de cealalta sunt F1 si F2 .
Raportul de transmisie teoretic este:
i12 =
n1 D m 2 sin d2
1
=
=
=
n 2 D m1 sin d1 tg d1
(2.28)
n realitate, datorita alunecarii, raportul efectiv de transmitere este:
i12 ef =
1 D m2
;
? D m1
? = 0,95...0,99
(2.29)
unde coeficientul de alunecare este

? = 0,95...0,99 .
La montaj, fortele de apasare ale celor doua roti , F1 si F2 , sunt:
F1 = Fn (sin d1 + cos d1 )
F2 = Fn (sin d 2 + cos d 2
(2.30)
83
Dm1
F1
1
2
Fn
Dm2
Fn
F2
Figura 2.7
n exploatare, fortele de apasare ale celor doua roti , F1 si F2 , devin:
F1 = Fn sin d1
F2 = Fn sin d2
F1 < F2 !
(2.31)
De aici rezulta necesitatea realizarii dispozitivelor active de mpingere la roata 1.

La predimensionare se determina latimea de contact minima necesara:
B
Fn
2 M t1
=
q a Dm1 q a
(2.32)
n care q este dat n Tabelul 2.2. Verificarea la tensiune hertziana :
s Hmax = 0, 418
Fn E red
s Had
B ? red
(2.33)
unde razele de curbura sunt date de relatia:
?1 =
D m1 2
;
sin d1
?2 =
Dm 2 2
sin d 2
(2.34)
Modulul de elasticitate redus Ered si raza de curbura redusa sunt date de (2.14).
84

2.2.4 Variatoare de turatie cu roti de frictiune
2.2.4.1 Variator cu roti frontale cu caracteristica liniara de reglaj
Variatorul de turatie prezentat n figura 2.8 are roata conducatoare (cu raza R1 ) fixa pe
arborele de turatie constanta n1 . Roata condusa (de raza R2 ) se poate deplasa axial, cu ajutorul
dispozitivului de comutare 3 pe fata frontala a rotii conducatoare ntre doua pozitii limita.
R1
n2
F1
n1
R1x
arbore canelat
F
arbore canelat
3
F2
R2
Figura 2.8
n2 x
n2 max
n2 min
R1 x
B
R1
2
B
2
Caracteristica liniara de reglaj

Figura 2.9
Rezulta astfel o variatie a turatiei n2 , prezentata n fig. 2.9, dupa legea:
n 2x = n 1
R1 x
(2.35)
R2
Se observa ca turatia arborelui condus are o variatie liniara.

Turatiile limita ale arborelui condus sunt:
85
n 2 max = n 1
n 2 min
( R 1 B 2)
R2
(2.36)
B2
= n1
R2
Se defineste gama de reglare G:
G=
n 2 max 2 R 1 B 2 R1
=
=
1
n 2 min
B
B
(2.37)
Se recomanda G = 3 4.
Cresterea valorii gamei de reglare se poate obtine prin:
- scaderea latimii de contact;
- cresterea razei R1 rotii conducatoare.
Prima varianta prezinta dezavantajul cresterii solicitarii de contact H si, deci, aparitia
distrugerilor specifice acestei solicitari.
A doua varianta genereaza mai multe dezavantaje:
- cresterea solicitarii de ncovoiere a arborelui;
- cresterea uzurii rotii 2;
- scaderea randamentului.
2.2.4.2 Variator cu roti frontale cu caracteristica neliniara de reglaj
Variatorul de turatie prezentat n figura 2.10 are roata condusa (cu raza R2 ) fixa pe
arborele de turatie constanta n1 . Roata conducatoare (de raza R1 ) se poate deplasa axial pe fata
frontala a rotii conducatoare ntre doua pozitii limita.
R2
n1
n2
R2x
n2 x
R2 x
Caracteristica
neliniara de reglaj
R1
Figura 2.10
Figura 2.11
86

Rezulta astfel o variatie a turatiei n2 , prezentata n fig. 2.11, dupa legea:
R2
R1 x
n 2x = n 1
(2.38)
Se observa ca turatia arborelui condus are o variatie hiperbolica (neliniara).

Aceste variatoare au gama de reglare G = 34.
2.2.4.3 Variator dublu
n fig. 2.12 este prezentat un variator cu roti cilindrice frontale cu doua raze variabile.
Se observa ca att roata conducatoare ct si cea condusa sunt fixe pe arborii lor, n timp ce
roata intermediara se poate deplasa axial.
Consideram rapoartele de transmisie intermediare:
n1
r
=
n3
R 1x
(2.39)
n3
R
= 2x
n 2x
r
n2 x
R
R2 x
n2 x
r
n3
R2 x
R
R1 x
B
B
2
n1
Figura 2.12
R
2
Figura 2.13
Din relatia (2.39) si, considernd R 1x + R 2 x = R , rezulta:
n 2 x = n1
R R 2x
= n1
1
R 2x
R 2x
(2.40)
87

Se observa ca pentru R2x = 0 avem n 2 x si pentru R2 x = R avem n2 x = 0.
Valoarea maxima a lui R2
este nsa R 2 x = R
B
, careia i corespunde turatia
2
2 R
maxima n 2 x = n1
1 .
B
Gama de reglaj a acestor variatoare este:

2
2 R
G=
1 = 7...8
B
(2.41)
2.2.4.4 Variator conic

Exista doua variante de variatoare cu contact direct, prezentate n fig. 2.14 si 2.15.
Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig. 2.14) este:
n 2 x = n1
R1
R 2x
(2.42)
n2x
n1
R2
R2x
R1x
R1
n1
Figura 2.14
n2x
Figura 2.15
Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig. 2.14) este:
n 2 x = n1
R 2x
R1
(2.43)
2.2.4.5 Alte variatoare

Figura 2.16 prezinta schema unui variator conic tip Kopp K. Se observa ca roata
conducatoare si cea condusa sunt fixe. Schimbarea raportului de transmisie se face prin
deplasarea axiala a elementului conic intermediar.
88
n1
n2x
n1
n2x
Figura 2.16
Figura 2.17
Figura 2.16 prezinta schema unui variator sferic tip Kopp B. Roata conducatoare si cea
condusa sunt fixe. Modificarea raportului de transmisie se face prin deplasarea a elementului
sferic intermediar.
Problema variatoarelor este data n primul rnd de alunecarea relativa:
a) elastica, data de deformabilitatea pieselor n contact (fig. 2.18); de exemplu,
coeficientul de alunecare este = 0,002 pentru otel si = 0,01 pentru textolit;
b) patinarea, atunci cnd T > Ff;
c) alunecarea geometrica data de distributia vitezelor n zona de contact, ntlnita la
variatoarele cu roti cilindrice (fig. 2.29) sau conice.
Alunecarea geometrica relativa este:
geometric =
v alunec. max
v0
(2.44)
R2
R1
v1 min
2
A
vmax
v0
rmax
n1
1
r0
v1 max
v2
O1
n2
Figura 2.18
Figura 2.19
89

2.3 Bibliografie
1. Pavelescu, D., Musat, M., Tudor, A.,Tribologie Editura didactica si pedagogica,

Bucuresti, 1977.
2. Radulescu, Gh., Miloiu, Gh., Visa, F., Ionescu, N., Popovici, V., Dobre, G., Raseev,
M., ndrumar de proiectare n constructia de masini, Vol. III, Editura tehnica,
Bucuresti, 1986.
3. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D.,
Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed.
Tehnica, 1983.
4. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Editura
didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972.
5. Pavelescu, D., Tribotehnica, Editura tehnica, Bucuresti, 1983.
6. Chisiu, Al., Matiesan, D. Madarasan, T., Pop, D., Organe de masini, Editura didactica
si pedagogica, Bucuresti, 1981.
7. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. I, Editura tehnica, Bucuresti, 1970.
8. Miloiu, Gh., Dudita, Fl., Diaconescu, V. D., Transmisii mecanice moderne, Editura
tehnica, Bucuresti, 1980.
9. ***, Organe de masini, Vol. 1, Colectia de standarde, Editura tehnica, Bucuresti,
1968.
90
3. TRANSMISII PRIN CURELE

3.1 Aspecte generale
n practica industriala sunt situatii n care exista o anumita distanta ntre arborele
motor si arborele condus, uneori aceasta distanta fiind chiar foarte mare. ntr-o astfel de
situatie, transmiterea energiei nu se poate realiza dect prin intermediul unui element
intermediar flexibil, fara capat, denumit curea. Sectiunea curelei poate fi lata, trapezoidala sau
rotunda. Puterea (implicit miscarea) se transmite ntre curea si roata de curea prin frecare.
Exista solutii n care acest element intermediar elastic este dintat sau lant cu role, n anumite
cazuri miscarea transmitndu-se prin forma.
Avantajele transmisiilor prin curele sunt evidente: transmiterea la distanta a miscarii
de rotatie si a puterii, amortizarea socurilor, protectia contra suprasarcinilor prin patinare,
posibilitatea de functionare la turatii mari, functionarea lina si fara zgomot.
Dezavantaje: gabarit mare, n comparatie cu rotile dintate, raport de transmitere
variabil (cureaua putnd sa alunece pe roti), ncarcarea arborilor cu forte radiale necesare
functionarii, necesitatea unor dispozitive de ntindere a curelei, necesitatea de a mentine o
anumita ntindere a curelei, datorita variatiei n timp a deformatiei curelei, posibilitatea de
ncarcare electrostatica a curelelor.
n figura 3.1 este schitata o astfel de transmisie prin curele late, la care ne vom referi.
Forta de frecare amintita este realizata de fapt prin tensionarea initiala a curelei. n momentul
punerii n miscare a rotii motoare, ramura 2 a curelei se va tensiona mai mult n sensul
miscarii iar n ramura 1 tensiunea reducndu-se, va rezulta o anumita destindere [1-5].
Domeniile de utilizare la transmisia prin
curele sunt variate:
1
a) puteri pna la 2000 kW prin curele late, cu
2
1
viteze ntre 40-60 m/s si la distante A < 12

D2
D
1
m, cu rapoarte i = 110 si randamente =
O2
0,930,94;
O1
R2 -R1
b) puteri sub 1200 kW la curele trapezoidale,
viteze sub 40 m/s, i = 18, = 0,920,96
[1,2].
2
A 12
n Romnia, principala scoala de cercetari
pentru transmisiile cu curele este la Institutul
Figura 3.1
Politehnic din Timisoara.
3.2 Clasificarea transmisiilor prin curele
Cerintele multiple impuse de conditiile concrete de exploatare au dus la aparitia unei
mari varietati de transmisii cu curele.
Criteriile de clasificare sunt si ele variate. De aceea vom face o prezentare sintetica a
tipurilor de transmisii prin curele folosind Tabelul 3.1 si Figura 3.2.
Prezentarea nu este exhaustiva, dar acopera cea mai mare parte a cazurilor ntlnite n
cazurile curente.

Tabelul 3.1
Criteriul de clasificare
Numarul rotilor de curea
Forma sectiunii transversale a
curelei
Materialul curelei
Dispozitia axelor
Modul de ntindere a curelei
Tipul transmisiei
Doua roti (figura 3.1)
Roti multiple (figura 3.2.a, d, f)
Curele late
Curele trapezoidale
Curele dintate
Curele rotunde
Piele
Materiale textile
Materiale textile cauciucate
Otel
Materiale plastice
Axe
Cu ramuri deschise (figura 3.1)
paralele
Cu ramuri ncrucisate (figura 3.2.b, d)
n trepte (figura 3.3)
Axe
Cu ramuri semincrucisate (figura
ncrucisate 3.2.c)
n unghi cu role (figura 3.2.e)
Fara organe de ntindere (figura 3.1 si 3.2.a)
Cu organe de ntindere (figura 3.2.f)
c)
b)
a)
d)
e)
f)
Figura 3.2
Clasificarea transmisiilor prin curele se face avndu-se n vedere [1,2,4,5]:

pozitia arborilor;
materialul, forma si modul de confectionare a curelelor;
modul de ntindere.
92
Transmisii prin curele

Dupa pozitia arborilor, exista transmisii cu curele cu arbori paraleli (figura 3.1, 3.2.a,
d, f) sau ncrucisati (figura 3.2.b, c, e).
Dupa forma sectiunii curelei, exista curele late, trapezoidale sau rotunde, ultimele
doua fiind utilzate mai frecvent n ultima vreme.
Dupa modul de ntindere se deosebesc transmisii prin curele fara role de ntindere sau
cu una sau mai multe role de ntindere.
Remarcam ca pot fi solutii complexe: mai multe roti conduse, transmisii n trepte, cu
roti etajate, roti conice [4].
O schita a unei transmisii cu curele n trepte este prezentata n figura 3.3.
Pentru a se realiza ntinderea curele i se mai pot utiliza, pe lnga rolele de ntindere, si
alte solutii: deplasarea motorului, nclinarea suportului acestuia, utilizarea unor
contragreutatii, a unor role alunecatoare si contragreutati sau a arcurilor etc.
Dupa materialul curelei sunt mai multe grupe si tipuri:
- curele obisnuite din piele, destinate sa lucreze la o temperatura de pna 55 o C, cu o
viteza periferica de maximum 30 m/s. Dupa forma lor sunt: curele simple si duble (grosimi 37 mm); curele pe muchie (grosimi 12-31 mm), rotunde (= 5,6 sau 7 mm); curele rasucite
(diametre ntre 8-20 mm);
- curele din pnza cauciucata (tesatura textila cauciucata si vulcanizata la presa) cu sau
fara nvelis de protectie din cauciuc, pe suprafata exterioara;
- curele din alte materiale (cnepa, in, PVC, tesatura de par de camila, benzi metalice),
acestea fiind de dimensiuni mai reduse.
Curelele late compound (aparute relativ recent) constau din una sau mai multe folii sau
snururi din material plastic de nalta rezistenta si sunt captusite n interior, prin lipire, cu un
strat de piele sintetica (Figura 3.4).
Figura 3.3
Figura 3.4
Materialul pentru curele trebuie sa ndeplineasca (n exploatare) urmatoarele cerinte de

baza:
-
sa fie rezistent la sarcini variabile si la uzare;

sa fie suficient de flexibil, pentru a avea pierderi ct mai mici;
sa fie elastic, pentru a realiza functionarea cu ntindere permanenta;
cureaua sa fie aderenta la periferia rotii, pentru a transmite forte ct mai mari;
coeficientul de frecare dintre roti si curea sa fie ct mai mare, pentru a micsora
apasarea pe arbori si lagare.
3.3 Transmisii prin curele late
Transmisiile prin curele late sunt folosite n domenii variate (diverse masini, utilaj
chimic, aparate, autovehicule etc.), la puteri ce variaza ntre 0,2 kW si 200kW (uneori pna la
1000 kW) si viteze de pna la 75 m/s.
Spre deosebire de celelalte tipuri (curele trapezoidale, rotunde, dintate), curelele late
au mai multe avantaje:
93

- transmiterea miscarii la distante mijlocii (8-10 m) si mari (50 m);
- transmiterea miscarii la distante nestandardizate;
- constructie simpla, montare si ntretinere usoara;
- pret redus.
Transmisiile prin curele late au si cteva dezavantaje fata de celelalte:
- dimensiuni mari de gabarit (diametre si latimi mari ale rotilor de curea);
- forte mari pe arbori si n lagare, datorita ntinderii curelei;
- slabirea ntinderii n timp, datorita relaxarii;
- raportul de transmitere nu este riguros constant, datorita alunecarii.
Capetele curelelor late trebuie mbinate, ceea ce constituie o problema importanta.
mbinarea capetelor se face prin lipire, cusatura sau cu ajutorul unor dispozitive mecanice.
Astfel, pentru curele late care lucreaza la viteze mari (v > 20 m/s) se recomanda lipirea sau
coaserea capetelor.
Se utilizeaza si mbinari cu dispozitive metalice; acestea nu pot fi nsa utilizate la
instalatii care necesita o functionare linistita sau la viteze prea mari, pentru ca produc socuri la
trecerea peste rotile de curea.
3.3.1 Calculul curelelor late
n primul rnd, este necesara alegerea curelei. Aceasta se face lund n cosideratie
conditiile de mai sus. n diferite lucrari sunt prezentate tabele comparative, n care se prezinta
tipuri, materialele respective, caracteristicile de rezistenta, dimensiuni uzuale, coeficientii de
frecare, domenii de utilizare [1,6].
3.3.1.1 Geometrie, forte si eforturi unitare n curele late
3.3.1.1.1 Aspecte rezultate din geometria transmisiei cu curele
Ne vom raporta la figura 3.1 si vom admite ipoteza curelei perfect ntinse, neelastice si
cu grosime foarte mica. n aceasta situatie se poate admite ca viteza fiecarui punct al curelei
este aceeasi.
Daca sunt notate cu D1 si D2 (mm) diametrele rotii motoare si respectiv conduse si cu
n1 , n2 turatiile respective, viteza v a acestei curele va fi:
v=
p D1 n 1 p D 2 n 2
=
60 1000
60 1000
(3.1)
si
i 12 =
n1 D 2
=
n 2 D1
(3.2)
i12 fiind desigur raportul de transmitere.

De regula, distanta axiala A, lungimea L a curelei, unghiurile de nfasurare a curelei pe
cele doua roti ( 1 si 2 ) sunt tabelate [1,2].
3.3.1.1.2 Forte si eforturi
Pentru determinarea fortelor si calculul eforturilor vom folosi figurile 3.5.a, b, c.
Datorita ntinderii initiale n cele doua ramuri apare o forta F0 , forta de
predimensionare fiind aproximativ 2F0 pentru rapoarte i12 apropiate de unitate. Ea da
94

apasarea normala N ntre curea si roata si va asigura, prin frecare, transmiterea unei forte
periferice F u :
Fu =
2 M t1
P
= 10 3 1 [ N ]
D1
v
(3.3)
unde: Mt1 momentul de torsiune transmis [Nm], iar P1 puterea transmisa [kW].
n figura 3.5.a sunt notate cele doua viteze unghiulare 1 si 2 , fortele F1 , F2 (att n
ramura pasiva, ct si n cea activa), apoi forta elementara dN, forta elementara de frecare
dN, elementul de curea cu deschiderea unghiulara d. Asupra elementului de curea cu
unghiul la centru d vor actiona fortele dN si dN. Astfel, pe un arc de cerc, suma acestor
forte elementare va fi egala cu forta periferica utila:
Fu = dN
dN
dN
(3.4)
F1 (F0)
dQ
Ramura pasiva
2
F1
F
F1
dQ
d
1
d
dQ
d
F2 (F0)
F2
F2
F+dF
Ramura activa
F+dF
a)
b)
Fc
dFc
Fc
d
dFc
h
d
Fc
Fc
c)
Figura 3.5
Datorita frecarii se produc modificari ale fortelor; astfel, n ramura activa, F0 se
transforma n F2 iar n ramura pasiva F0 devine F1 .
Conditia de echilibru a momentelor fata de axa rotii motoare este:
(Fu + F1 )
D1
D
= F2 1
2
2
sau
Fu = F2 F1
(3.5)
Amintim ca materialul curelei respecta legea lui Hooke, deci se poate scrie [1,2]:
F2 = F0 +
Fu
F
F + F2
; F1 = F0 u si F0 = 1
2
2
2
95
(3.6)

Trebuie precizat ca trecerea de la forta F1 la F2 se face treptat, prin nsumarea la forta
F1 a fortelor de frecare elementare dN (figura 3.4.b), iar rezultanta fortelor F si (F + dF) va fi
dQ, care, av nd o directie radiala, apasa cureaua pe roata:
dQ = F sin
da
da
+ (F + dF) sin
2
2
(3.7)
da
da da
se poate neglija iar sin
, atunci:
2
2
2
dQ = F da
iar, daca dF sin
(3.8)
Daca ne referim la figura 3.4.c, iar elementul de curea are sectiunea bxh si lungimea
Rd, asupra acestuia va aparea o forta centrifuga elementara dFc care va cauta sa ndeparteze
cureaua de pe roata. Aceasta forta elemantara va fi:
dFc =
?
b h v 2 da
g
(3.9)
unde - greutatea specifica a materialului iar viteza curelelor v = R.

Componentele Fc rezultate vor provoca o solicitare suplimentara de ntindere. n mod
similar relatiei (3.8) se poate scrie:
dFc = Fc d a
(3.10)
Va rezulta valoarea fortei centrifuge Fc si ale efortului unitar dat de aceasta:

Fc =
F
?
? v2
b h v 2 si s c = c =
g
bh
2
(3.11)
Conditia ca sa nu apara alunecare ntre curea si roata este:

dN dF sau
(F Fc ) d dF;
(3.12)
dF
d
F Fc
(3.13)
Ecuatia diferentiala (3.13) se poate integra pentru variind ntre 0 si 1 (2 ), forta F

variind ntre F1 si F2 si va rezulta:
F2 Fc
= e
F1 Fc
(3.14)
Din (3.4) si (3.12) rezulta relatiile fortelor din cele doua ramuri ale curelei:
F1 Fu
1
e
+ Fc
(3.15)
96

e
F2 Fu
+ Fc
e 1
(3.16)
n portiunea de curea nfasurata pe cele doua roti apare o solicitare suplimentara de

ncovoiere.
Se considera ca materialul curelei respecta legea lui Hooke si, n aceste conditii, se
poate calcula alungirea fibrelor extreme ale curelei fata de fibra medie nedeformata.
Din figura 3.6 se poate calcula lungimea unui element de curea corespunzator
unghiului d :
h
D
D h
? L = + h da + da = da
2
2
2 2
(3.17)
Alungirea specifica este data de relatia:
?L
=
L
h da
h
h
=
D +h D
D+ h
2
da
2
(3.18)
t2
t1
t2 t2-tc

h
L
tc
e=
t1-tc

Figura 3.7
t1
Figura 3.6
Efortul unitar de ncovoiere este:
s i = E e = E
h
D
(3.19)
unde E este modulul de elasticitate al materialului curelei.

Efortul unitar total din curea se calculeaza cu relatiile:
n ramura pasiva:
s tot 1 = s t1 + s i =
F1
h
+ E
b h
D1
n ramura motoare: s tot 2 = s t 2 + s i =

s tot 1 =
Fu
b h e
F2
h
+E
bh
D2
su
h
? v2
h
+
+ E
=
+
+ E
D1 e 1
g
D1
1 b h
Fc
97
(3.20)
(3.21)
(3.22)
s tot 2 =
Fu
b h e 1
Fc
b h
+E
h
e
? v2
h
=su
+
+E
D2
g
D2
e 1
(3.23)
Fu
este efortul unitar util.
b h
Din relatia (3.20) si din verificarea de rezistenta rezulta
unde s u =
su
e 1
? v2
h
=
s
a
i
g
e
D
(3.24)
sau, notnd e = m , se obtine:

su
m 1
? v2
h
=
E
s a i
m
g
D
(3.25)
Repartizarea eforturilor unitare de-a lungul curelei este prezentata n figura 3.7.
3.3.2 Procesul de alunecare si patinare
n timpul functionarii, forta de ntindere din curea variaza de la valoarea F1 n ramura
pasiva la valoarea F2 (F2 >F1 ) n ramura activa (motoare). De aici rezulta ca pe ramura motoare
cureaua va avea o deformatie axiala elastica mai mare dect pe ramura pasiva. Datorita
acestor diferente ale deformatiei curelei (scurtari alternate cu alungiri) n timpul nfasurarii ei
pe roti, apare un fenomen de alunecare elastica. Acest fenomen apare ntre curea si roata de
curea, ntr-o zona aflata spre iesirea din contact si nu poate fi evitat la transmisiile prin curele.
Astfel, pe roata motoare se va produce o alunecare a curelei, aceasta ramnnd n
urma rotii. La iesirea din contact cureaua va avea viteza v2 . n timpul nfasurarii curelei pe
roata condusa se va produce un fenomen invers, astfel ca spre iesire cureaua va aluneca
nainte pe roata, iar la iesire va avea viteza v1 >v2 . Aceasta alunecare elastica se poate exprima
prin coeficientul de alunecare [1,2,3,4] elastica:
?=
v1 v 2 v al
=
v1
v1
(3.26)
La curele late din piele = 0,015, la cele din textile cauciucate = 0,01, iar curelele
trapezoidale au = 0,02.
Daca avem n vedere acest fenomen real, relatiile (3.1, 3.2) se pot scrie:
v 2 = v1 (1 ? )
D 2 n 2 = (1 ? ) D1 n 1
(3.27)
rezultnd:
D 2 = (1 ? ) i 12 D 1
i 12 =
si
(3.28)
? 1 D2
1
=
?2
D1 1 ?
98

Diametrul rotii conduse trebuie calculat cu relatia (3.26), pentru a fi mentinut un raport
de transmitere constant.
Daca tinem seama ca, de fapt, deformatiile elastice din ramurile curelei sunt diferite,
datorita fortelor diferite, coeficientul de alunecare se mai poate defini [7] si prin:
? = e 2 e1 =
F2 F1 v a
=
El A
v1
(3.29)
unde 1,2 sunt alunecarile specifice pe cele doua ramuri, El este modulul de elasticitate
longitudinal, A este aria sectiunii transversale (bh) si val este viteza de alunecare a curelelor
pe roata (ca mai sus).
Alunecarile si patinarile pot fi puse n corelatie cu fortele din transmisie prin
intermediul coeficientului de tractiune:
Fu
F F1 e 1
= 2
=
sau
2 F0 F1 + F2 e + 1
F
s
f = u = u
2 F0 2 s 0
f =
(3.30)
Aspectele pe care le prezinta figura 3.8, au fost obtinute experimental [2,5]; astfel s-a
putut determina dependenta dintre coeficientul de alunecare si coeficientul de tractiune .
Curbele = f() din figura 3.8 se
numesc curbe de alunecare sau caracteristici de
Zona
tractiune.
patinarii
Astfel, la punctul = 0 transmisia max

Patinare
merge n gol. ntre 0 si optim forta periferica Fa
totala
creste pna la valoarea optima Fu opt si cureaua
are numai alunecare elastica. Marind n
Zona
continuare Fu va aparea patinarea, iar
pat
alunecarii
coeficientul creste brusc pna la patinarea
elastice
totala [1-5].
opt
al el
n acelasi timp, curba randamentului

indica o scadere brusca, dupa depasirea
opt
punctului opt , adica n apropierea domeniului
crt
de patinare totala.
Se estimeaza valoarea maxima a
Figura 3.8
randamentului ca fiind 0,950,96.
Deci, o transmisie cu curea este
exploatata optim n zona = opt .
S-ar mai putea spune ca si valoarea optima u 0 se poate obtine din opt :
s u 0 = 2f
0pt
s 0
(3.31)
Coeficientul de tractiune optim se poate determina si cu relatia

f
opt
h
= A B
D
(3.32)
99

unde coeficientii A si B au valori tabelare [1].
Valorile uzuale ale coeficientului de tractiune sunt opt = 0,47 pentru curele din
bumbac tesute, opt = 0,59 pentru curele din piele, opt = 0.62 pentru curele cauciucate. Aceste
h
1
valori sunt deduse experimental pentru
=
.
D 37
3.3.3 Viteza de uzare si grosimea stratului uzat
Se cunoaste ca intensitatea liniara de uzare Iuh este dependenta de presiunea de contact
si de caracteristicile materialului, dupa formula [3,4]
I uh = k p m
(3.33)
Presiunea de contact din formula este n MPa, iar coeficientii sunt functie de
materialul curelei; de exemplu, pentru curele din textile cauciucate m 1,31,7, iar
coeficientul k = (0,75 K1,25) 10 9 .
Din lucrarea [3] rezulta ca, n cazul functionarii n zona alunecarii elastice grosimea
stratului uzat are o expresie complexa care s-ar putea aduce la forma simpla:
h uz = v u t h
(3.34)
n zona de patinare, o alta expresie complexa se poate reduce tot la huz = vu th , dar de
aceasta data vu are o alta expresie. Remarcam ca forta de ntindere initiala F0 a curelei va
influenta semnificativ viteza de uzare. Astfel, pentru tensiuni initiale mici si momente de
transmisie mari, viteza de uzura este mare. De asemenea, coeficientul de frecare din (3.28)
are o componenta de adeziune care se poate calcula [3]:
f 0 = c1 + c 2 v a
(3.35)
constantele c1 si c2 , fiind prezentate tabelar n functie de tipul si materialul curelei.

3.3.4 Fiabilitatea transmisiilor prin curele
n lucrarea [3] sunt prezentate si diferite aspecte privind fiabilitatea curelelor la
patinare si uzare.
Functia de fiabilitate din punct de vedere al uzarii este data de:
R uz = 1
auz
f z uz (t )dt
(3.36)
unde a uz este un parametru statistic de siguranta la distrugerea prin uzare. Pentru cazul
particular cnd densitatea de probabilitate a variatei vitezei de uzare fz uz variaza dupa o lege
normala Gauss, va rezulta:
R uz = F (a uz ) =
? uz
100
(3.37)
100

Se apreciaza ca fiabilitatea curelei la uzare (uz) este ridicata, daca pentru un timp de
functionare th = 15002000 ore, uz > 85%. Pent ru valori uz < 75%, fiabilitatea este scazuta.
Dar curelele se rup si prin oboseala, datorita tensiunilor de ncovoiere ce apar la
trecerea curelei pe roti:
s i 1,2 = 0,7
Ei h
D1, 2
(3.38)
unde Ei este modulul de elasticitate la ncovoiere iar h este grosimea curelei. Exista si expresii
privind tensiunea limita la rupere prin oboseala (lim ), precum si pentru parametrul statistic de
siguranta la aceasta forma de rupere (ar) [3].
Prin experimentare s-a dovedit ca ruperea are loc dupa o lege apropiata de legea
normala Gauss, functia de fiabilitate fiind:
R r = F (a r ) =
?r
100
(3.39)
unde r este fiabilitatea procentuala exprimata tabelar.

Pe lnga fenomenul de oboseala mai apar, asa cum s-a constatat, si alunecari;
probabilitatea totala a defectarii Rc rezulta din nmultirea probabilitatilor partiale:
R c = R uz R r
(3.40)
Pentru Rc = 0,80-0,90 fiabilitatea se considera ridicata, iar pentru Rc < 0,80 se

considera ca fiabilitatea este scazuta. Determinarea fiabilitatii globale este importanta, pentru
ca de ea depinde durabilitatea curelei.
3.4 Transmisii prin curele trapezoidale
3.4.1 Aspecte generale
Curelele trapezoidale se deosebesc esential de curelele late, nu numai prin geometrie si
structura ci si prin mod de actiune. Astfel, fetele de lucru sunt flancurile laterale ale sectiunii
curelei, portanta realizata este mai mare, aderenta la rotile de curea n santurile respective este
mai buna si, astfel, rezultnd un coeficient de frecare mai mare, avnd ca rezultat o ncarcare
mai mica a arborilor si lagarelor. Se poate asigura o transmitere ntre doi arbori a miscarii de
rotatie cu un raport de transmitere i1,2 mare, chiar si atunci cnd arborii sunt apropiati. Un
exemplu bine cunoscut l constituie utilizarea lor n sistemul de racire a motoarelor cu ardere
interna. Aparute mai trziu, au capatat o larga utilizare.
Curelele trapezoidale nu au capete, deci au avantajul ca nu trebuie mbinate, dar
prezinta dezavantajul ca nu se pot realiza transmisii pentru orice distanta dintre axe.
Un alt dezavantaj rezulta din durabilitatea mai mica dect la curelele late, datorita unui
raport h/D mult mai mare dect al curelelor late. Acest dezavantaj poate fi compensat prin
folosirea mai multor curele pentru aceeasi transmisie.
Ca si la curelele late, se folosesc transmisii cu doi sau mai multi arbori,
semincrucisate sau ncrucisate. n cazul transmisiilor cu mai multe roti conduse, acestea pot fi
dispuse pe ambele parti ale conturului nfasurat, folosindu-se n acest caz curele trapezoidale
duble.
ntinderea necesara se realizeaza de obicei prin deplasarea rotii- motoare.
101

3.4.2 Consideratii practice
Sectiunea curelelor trapezoidale este standardizata n STAS 1164-71 pentru curele
clasice si n STAS 7192 65 pentru cele nguste. Se fabrica 7 tipuri de curele clasice (notate
Y, Z, A, E) si 5 tipuri de curele trapezoidale nguste (notate SPZ, 16X15, SPA, SPB, SPC)
[1,2,4,5,7].
Cureaua trapezoidala este compusa din urmatoarele elemente (figura 3.9): 1- nvelis
din tesatura de bumbac cauciucat; 2a fire de cord (retea); 2b miez de fire de cord (snur),
nvelit n cauciuc; 3a strat de cauciuc (strat de compresiune); 3b tesatura de bumbac
cauciucata [4].
Sunt si alte profiluri ca n schitele din figura 3.10.
a
2a
2b
3a
3b
b)
a)
Figura 3.9
za
bmax
h
lp
a)
bmax
a
2h1
h2
b)
c)
Figura 3.10
Dimensiunea caracteristica a curelelor

Foarte
Bine
Rau
trapezoidale este lp (figura 3.10) care indica
rau
latimea profilului n dreptul fibrelor primitive si
anume acelea care la trecerea pe roata nici nu se
comprima si nici nu se ntind.
Daca rezulta din calcul, se pot folosi mai
multe curele n paralel sau una compusa (figura
3.10.c). Distanta minima ntre arbori trebuie sa
fie Amin = 5(DP2 + B), Dp fiind diametrul primitiv
al rotii mari de curea (corespunzator cotei lp ) si B
a)
b)
c)
latimea rotilor.
Se pot utiliza curele trapezoidale si la
transmisii semincrucisate si ncrucisate; atunci
Figura 3.11
nsa distantele Amin sunt mai mari.
Pentru arborii paraleli rapoartele de transmitere sunt i12 << 10, iar pentru arborii
ncrucisati, i12 2.5.
Este importanta asezarea corecta a curelei n canalul rotii, pentru a se evita uzarea sau
netransmiterea corecta a puterii. n schita din figura 3.11.a se arata pozitia corecta.
102

3.4.3 Calculul curelelor trapezoidale
Parametrii cunoscuti sunt: puterea Pc (kW), turatiile n1 , n2 (rot/min) si regimul de lucru
(tipul masinii de lucru, tipul actionarii motorului etc.).
Profilul curelei se alege din nomogramele standardizate, n functie de puterea
transmisa. Profilul se caracterizeaza prin naltime si latime la baza mare. n standarde se
indica pentru fiecare profil puterea nominala Po (kW) pe care poate sa o transmita cureaua
(avnd n vedere diametrul rotii mici, raportul de transmitere i1,2, turatia n1 si viteza periferica
v n m/s).
Diametrul primitiv Dp1 (al rotii mici) se alege conform STAS 1162-7 [7] din
nomograma, dupa care se determina diametrul rotii conduse Dp2 = i1,2 Dp1 .
Se calculeaza preliminar [4] distanta dintre axe A, care trebuie sa se ncadreze n
intervalul 0,75 (Dp1 + Dp2 )<A 2(Dp2 + Dp1 ).
Unghiul dintre ramurile curelei trapezoidale se obtine din:
? = 2 arc sin
D p 2 D p1
(3.41)
2 A
iar 1 unghiul de nfasurare la roata mica: 1 = 180

Cu aproximatie, se determina lungimea primitiva a curelei din:
) (
D p 2 D p1
p
L p = 2 A + D p 2 + D p1 +
2
4 A
)2
(3.42)
cu precizarea ca lungimea Lp este standardizata (Lp = 40016000 mm). Se alege Lp si se

recalculeaza la A.
p D p1 n1
Viteza periferica v =
m / s , admitndu-se v 30 m/s.
60 1000
Pentru rezistenta la oboseala, se face si verificarea la frecventa ncovoierilor:
v
f = x
10 3 40 Hz pentru cureaua cu insertie retea (figura 3.9.b) si f 80 Hz , pentru
Lp
curele cu insertie snur (figura 3.9.b), x fiind numarul rotilor transmisiei, inclusiv roata de
ntindere.
Numarul de curele trapezoidale, pentru transmiterea puterii Pc, se calculeaza cu
z=
c d Pc
c L c P0
(3.43)
cd = 11,8 coeficient de serviciu care se alege n functie de regimul de lucru (numarul de

masini antrenate sau de schimburi); cL = 0,81,25 coeficientul de lungime (se da n acelasi
STAS), se alege n functie de profilul si lungimea curelei, c = 10,68 coeficient de
nfasurare, se alege n raport cu unghiul 1 .
Fata periferica ce poate fi transmisa
Fu = 100
Pc
v
(3.44)
103

3.4.4 Rotile transmisiei prin curele
Rotile au trei parti componente comune:
- butuc care se asambleaza cu pene sau caneluri pe arbore;
- obada, partea periferica pe care se nfasoara cureaua;
- brate sau disc intermediar ntre butuc si obada.
Dupa profilul obezii sunt si urmatoarele tipuri de roti de transmisie:
- roti pentru curele late;
- roti pentru curele trapezoidale;
- roti pentru curele rotunde.
Pentru mai multe trepte de turatie sunt roti n trepte ca n figura 3.3 numite si conuri de
viteze.
n functie de sarcinile respective se folosesc pentru roti materiale adecvate: fonta, otel
turnat, aliaj de aluminiu, roata sudata din tabla si otel, materiale plastice (pentru dimensiuni
mici).
3.4.4.1 Rotile pentru curele late
Pentru o mai buna centrare si aderenta a curelei, se prefera obada cu periferie
bombata. Tot asa, pentru o mai mare siguranta, rotile cu D > 300 mm se construiesc cu doua
rnduri de brate (spite).
Precizam ca toate datele care urmeaza pot fi luate dintr-un ndrumar de proiectare sau
din alte lucrari, ca de exemplu [1-6, 8].
Diametrul rotii motoare fiind standardizat, se alege dupa o determinare preliminara cu
relatia [4,7].
D = 1000K1200 3
P
n1
(3.45)
unde P puterea transmisa de roata motoare n CP; n1 turatia rotii motoare n rot/min.
Numarul de brate se determina cu relatia:
1 1
z b = K D min
7 6
(3.46)
care se rotunjeste la un numar ntreg.

Mai sunt si alte elemente ale rotilor pentru curele late, din otel sau din fonta, cum sunt:
- latimea rotii: B = 1,1b + (1015) mm, b fiind latimea curelei;
D
- grosimea obadei cu periferia bombata s 0 =
+ s 0 + 3 [mm], n care
300
1
1
s 0 =
K B + 1 [mm] este naltimea suprafetei bombate.
100 60
h
1
Pentru a se evita solicitarile la ncovoierea curelei pe roata se va verifica daca
,h
D 40
fiind grosimea curelei.
Obada se verifica si ea la ntindere sub actiunea fortelor centrifugale.
Diametrul butucului: D0 = (1,82)b, iar lungimea butucului L0 = ,21,5)d.
Bratele (spitele) se verifica la solicitarea de ncovoiere, admitnd ca numai o treime
din numarul bratelor preia forta totala de apasare F.
104

Acest brat are o sectiune transversala rotunda sau eliptica care creste n marime de la
obada la butuc. Sectiunea mijlocie a unui brat se verifica la ncovoiere.
De altfel, dimensiunile principale ale rotii se aleg constructiv din standarde si
cataloage n functie de diametrul D si de material.
3.4.4.2 Rotile pentru curele trapezoidale
Desigur ca obada are caneluri corespunzatoare profilului trapezoidal curelei.
Diametrul acestor roti se alege constructiv din standarde [7] n functie de tipul curelei.
La aceste roti latimea este B = (z 1) p + 2 e , unde: p distanta ntre doua caneluri n
sectiunea mijlocie; e distanta fata de partile laterale ale rotii de la mijlocul canelurilor
extreme (vezi figura 3.10); z numarul de curele. Cu ct diametrul D al rotii este mai mare n
raport cu grosimea curelei h se obtine o durata mai mare n functionare. Pentru grosimi ale
h
1
curelei mai mici de 612 mm se iau
, iar pentru grosimi mai mari h = (1020) mm,

D 10
h
1
cu mai multe straturi, se admite
.
D 30
Se admite, de asemenea, o frecventa a ncovoierilor pna la valori de 50000 ndoituri /
ora pentru h = 810 mm si D = 10h.
3.4.5 Forta de apasare pe arbore la transmisiile prin curele
Aceasta forta este deosebit de importanta, deoarece solicita arborele (la ncovoiere),
lagarele si bratele rotilor la compresiune.
La curelele late, pentru = 180o si i1,2 = 1, aproximnd e = 2, se ajunge la rezultanta
R (figura 3.5.a):
R = F1 + F2 = Fu
e
e
+ Fu
1
e
3 Fu
(3.47)
Practic, pentru alte cazuri, apasarea pe arbore este R = (2,53) Fu. n stare de rapaus
R = 2 s t 0 h b cos ? n care efortul unitar de ntindere initial se alege uzual
to = (1,6K 2 ) MPa .
La curelele trapezoidale se admite R Fu.
3.5 Bibliografie
Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed. Tehnica,
1983.
2. Chisiu, A., Matiesan, D., Madarasan, T., Pop, D., Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed.
Didactica si Pedagogica, 1981.
3. Tudor, A. s.a. Durabilitatea si fiabilitatea transmisiilor mecanice, Bucuresti, Ed. Tehnica,
1988.
4. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Bucuresti,
Ed. Didactica si Pedagogica, 1972.
5. Pavelescu, D., Radulescu, Gh., Gafitanu, M., Crudu, I., Gherghiu, N., Organe de masini,
Vol. II, Bucuresti, Ed. tehnica, 1985.
6. Pavelescu, D. Tribotehnica, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1983.
105

7. Colectie de standarde n vigoare.
8. Gheorghiu, S.N. Transmisii prin curele trapezoidale, contributii la Studiul teoretic si
experimental al capacitatii de tractiune, teza de doctorat, I.P. Timisoara, 1970.
9. Radulescu, Gh., Miloiu, Gh., Visa, F., Ionescu, N., Popovici, V., Dobre, G., Raseev, M.,
ndrumar de proiectare n constructia de masini, Vol. III, Editura tehnica, Bucuresti, 1986.
106
4. LAGARE CU ROSTOGOLIRE
4.1 Generalitati
4.1.1 Prezentare generala
Momentul de frecare [Nm]
Lagarele cu rostogolire, cunoscute si sub numele de rulmenti, sunt organe de masini

complexe care asigura rezemarea si rotirea elementelor mobile: arbori, osii, tije de comanda
rotitoare etc. Rulmentii functioneaza n regim de frecare ungere elasohidrodinamic (EHD),
iar miscarea corpurilor intermediare (bile sau role) este de rostogolire.
Rulmentul este un lagar cu rostogolire complex, pentru ca este astfel conceput nct sa
preia miscarea de rotatie relativa si sarcina de la un fus (capat de arbore) prin intermediul unui
inel fixat pe acesta si de a le transmite unor corpuri intermediare (bile sau role) care se
rostogolesc pe un al doilea inel care face corp comun cu batiul sau carcasa masinii. n cazul
unei osii fixe, de exemplu, rotitor este inelul exterior si fix este inelul solidar cu osia. Altfel
1 spus, rulmentul poate avea n rotatie fie inelul exterior, fie inelul
interior, fie ambele inele. Pentru ca aceste corpuri de rostogolire sa
2 pastreze o distanta egala ntre ele (pentru a nu se aglomera ntr-o
anumita zona a rulmentului), acestea sunt pozitionate prin
3 intermediul unei piese circulare denumite colivie. n figura 4.1 s-au
4 notat cu: 1 inel exterior; 2 corp de rostogolire; 3 colivie; 4
inel interior. Pe cele doua inele se remarca caile de rulare. Acest tip
de lagare a cunoscut o larga raspndire n constructia de masini
datorita mai multor avantaje comparativ cu lagarele cu alunecare, si
anume: se pote realiza n productie de serie mare; prezinta un gabarit
Figura 4.1
axial mai redus; asigura precizia de rotire a arborilor prin
pretensionare; ungere mai simpla; ntreruperea accidentala a ungerii
un timp limitat nu conduce de regula la consecinte grave; adoptarea sprijinirii arborilor pe
rulmenti permite solutii mult mai simple pentru preluarea sarcinilor radiale si/sau axiale;
permite standardizarea.
O comparatie ntre variatia coeficientului
2,3
de frecare la un lagar cu rulmenti este prezentata
in fig. 4.2, din care rezulta clar avantajul
lagarului cu rulmenti n cazul opririlor si
1,7
R
pornirilor dese, anume o frecare aproape
18000 N constanta la pornire si la oprire. Diagramele sunt
1,15
trasate pentru un rulment R si un lagar
LHD
R
hidrodinamic LHD, solicitate la doua ncarcari
0,8
2260 N
obisnuite si la un regim de turatii uzual pentru
constructia de masini.
3
Dintre
dezavantaje
lagarelor
de
0
2
4
6
8
1010
rostogolire se pot enumera: gabarit radial mai
Turatia n [rot/min]
mare dect al lagarelor radiale hidrodinamice, se
Figura 4.2
monteaza numai pe la capetele arborilor (osiilor),
prezinta sensibilitate la jocuri si impuritati, sunt mai putin silentioase, nu pot fi folosite la
viteze foarte mari.
Problemele specifice rulmentilor se refera la alegerea tipului si marimii rulmentului,
preluarea sarcinii, ungerea si fiabilitatea. O tratare completa a tuturor acestor aspecte nu este
posibila ntr-un curs general, dar se poate gasi n tratate, lucrari monografice, cursuri mai
ample [1,2,4] sau, partial, n anumite lucrari [3,57].
Asa cum n cazul lagarelor cu alunecare principala scoala de cercetare este la
Universitatea Politehnica din Bucuresti, n cazul rulmentilor acesta este la universitatile din
Iasi si Suceava. n tara avem fabrici de rulmenti la Brasov, Brlad, Alexandria, Suceava. Una
din cele mai mari firme pe plan mondial este SKF.
4.1.2 Tipurile de rulmenti. Clasificare
Exista o mare varietate de rulmenti, deci se impune clasificarea lor. Clasificarea
rulmentilor se face dupa diferite criterii: directia de actiune a sarcinii principale (rulmenti
radiali, axiali, radial axiali, axial radiali), forma corpurilor de rostogolire (cu bile, cu role
cilindrice, conice sau butoi, cu ace), numarul rndurilor corpurilor de rostogolire (rulmenti cu
i
Figura 4.3
un rnd, cu doua rnduri etc.), posibilitatea de preluare a rotirilor (rulmenti oscilanti si

neoscilanti). De asemenea, exista rulmenti speciali cum ar fi cei de marimi reduse (utilizati n
mecanica fina) sau de marimi speciale (rulmenti de mare gabarit, foarte scumpi).
Cteva tipuri de rulmenti mai des utilizati sunt: rulment radial cu bile cu cale de rulare
adnca (figura 4.1), rulment cu bile cu patru puncte de contact (fig. 4.3.a si 4.3.b), rulment
radial cu role cilindrice (fig. 4.3.c, 4.3.d, 4.3.e), rulment radial oscilant cu role butoi (fig.
4.3.f.), rulment radial axial cu bile (fig. 4.3.g), rulment radial axial cu role conice (fig.
4.3.h), rulment cu ace (fig. 4.3.i), rulment axial cu bile (fig. 4.3.j). O varietate mai mare de
tipuri se gaseste n lucrarea [1] sau n cataloagele diferitelor firme producatoare. Din motive
tehnico economice, n tara noastra rulmentii sunt ncadrati n anumite clase de utilizare [8].
4.1.3 Materiale. Tehnologii de executie
Datorita solicitarilor hertziene mari la care sunt supuse caile de rulare si elementele de
rostogolire, s-a impus elaborarea si utilizarea unor oteluri speciale pentru constructia
rulmentilor. Inelele si corpurile de rostogolire se executa din otel cu crom pentru rulmenti
marca RUL 1 pentru rulmentii mici si RUL 2 pentru rulmentii mari. Al doilea tip de otel are
un continut de mangan mai ridicat. Duritatea inelelor de rulmenti dupa tratament se
ncadreaza n limitele 62 3 HRC. Rulmentii executati din aceste materiale pot functiona
pna la temperatura de 120 C. La depasirea acestei temperaturi se produc modificari
structurale n materiale, care duc la modificari dimensionale.
Tehnologiile de executie sunt pretentioase si variate, datorita cerintelor functionale si a
formelor constructive diverse.
Inelele rulmentilor cu diametru mai mare de 20 mm se executa prin forjare, strunjire si
rectificare. Pentru inelele rulmentilor cu diametre mai mici de 20 mm se foloseste numai
strunjirea si rectificarea. Tratamentele termice sunt: calirea la 800 C urmata de racirea n
ulei, revenirea la 170 C si racire n ulei. Pentru obtinerea stabilitatii dimensionale se face
mbatrnirea la 160 C.
Bilele de rulmenti se executa prin presare, rectificare grosiera, tratament termic de
calire si revenire, rectificare, lepuire, control si sortare pe loturi. Rolele se debiteaza din bare,
operatie urmata de presare, tratament termic, rectificare, superfinisare, spalare si sortare.
Coliviile rulmentilor de uz general se executa din tabla de otel carbon OL 34 sau
OL 37 decupata, ambutisata si gaurita. Coliviile din doua parti se monteaza prin nituire cu
nituri din otel carbon. Coliviile rulmentilor mari se fac prin turnare sau ambutisare. Coliviile
masive se executa din alama prin turnare centrifugala.
Montajul rulmentilor se face pe masini automate care masoara dimensiunile cailor de
rulare si aleg sortul de corpuri intermediare corespunzator.
4.1.4 Simbolizarea rulmentilor
Simbolizarea rulmentilor este stabilita n tara noastra n STAS 1679-75. Conform
acestui standard simbolul unui rulment cuprinde simbolul de baza si simbolurile auxiliare
(prefixe si sufixe) (fig. 4.4).
Simbolul de baza cuprinde simbolul seriei si simbolul alezajului. Simbolul seriei de
rulmenti caracterizeaza tipul si seria de dimensiuni a rulmentului si este format fie din litere,
fie din litere si cifre, fie numai din cifre.
Simbolul alezajului constituie, n general, ultimele cifre ale simbolului de baza. Pentru
diametre ale alezajelor cuprinse ntre 0,6 si 9 mm simbolul alezajului cuprinde chiar valoarea
alezajului. Daca simbolul seriei este format din mai mult de doua cifre, sau daca alezajul este
un numar zecimal, simbolul alezajului se separa printr-o linie oblica de simbolul seriei. Pentru
diametrele cuprinse ntre 10 si 17 mm simbolul alezajului se noteaza cu: 00 pentru diametrul
de 10 mm; 01 pentru diametrul de 12 mm; 02 pentru diametrul de 15 mm; 03 pentru diametrul

de 17 mm. Pentru diametrele alezajelor cuprinse ntre 20 si 480 mm simbolul se exprima
printr-un numar egal cu 1/5
Simbol
Simbol
din valoarea diametrului. Daca
auxiliar
Simbol de baza
auxiliar acest numar are o singura
cifra, prima cifra a simbolului
va fi 0. Pentru diametre mai
Simbolul
Simbolul
Prefixe
Sufixe
mari de 500 mm, simbolul va
seriei
alezajului
fi chiar acest numar separat cu
o linie oblica de simbolul
Figura 4.4
seriei.
Simbolurile pentru prefixe sunt formate din litere si fie ca reprezinta faptul ca anumite
parti ale rulmentului sunt executate din alte materiale, fie semnaleaza prezenta unor piese
suplimentare n componenta rulmentului.
Simbolurile pentru sufixe sunt mpartite n patru grupe cu semnificatii referitoare la
particularitati legate de constructie, materiale, clase de precizie, etc.
4.2 Deformatii si forta maxima
n figura 4.5 sunt aratate deformatiile si distributia fortelor pe elementele de
rostogolire ale unui rulment.
Pe baza datelor experimentale, deformatia de contact dintre elementele de rostogolire
si inel este de forma [1]:
= C Fn
unde: este deformatia de contact hertzian a

elementului de rostogolire, C este un factor ce tine
cont de geometria contactului, iar n = 2/3 pentru
rulmenti cu bile si n = 0,99 pentru rulmenti cu role.
Rezulta prin similitudine ca, pentru un
rulment cu bile:
Fr
F2
1
F1
F0
(4.1)
F1
Figura 4.5
F2
d 0 = C F 2 3 ;
0
d1 = C F 2 3 ;
1
23
d n = C Fn
(4.2)
sau:
d1 F1
=
d0 F0
23
F
d
; 2 = 2
d0 F0
23
De asemenea, considernd ca
(4.3)
d1
= cos ? din (4.3) rezulta:
d2
F1 cos ? = F0 (cos ? )5 2 ; F2 cos 2? = F0 (cos 2 ? )5 2 K Fn cos n? = F0 (cos n? )5 2
(4.4)
Scriind suma proiectiilor functiilor pe directia sarcinei exterioare, preluate de corpurile

de rulare, se obtine:
Fr = F0 + 2 F1 cos ? + 2 F2 cos 2? + .... + 2 Fn cos n?
(4.5)
nlocuind (4.3) n (4.4), rezulta:

n
5 2
Fr = F0 1 + 2 (cos i ? )
i=1
(4.6)
sau
F0 =
Fr
n
1 + 2 (cos i ? )5 2
K b Fr
z
(4.7)
i=1
Pentru nu marul de bile z = 10; 15; 20, unghiul este 36o ; 24o ; 18o , la care corespunde
respectiv Kb = 4,38; 4,37; 4,36.
La rulmentul prezentat n figura 4.5, repartitia sarcinii este influentata si de jocul
radial, care face ca sarcina sa creasca cu 1520 % si, deci, Kb = 5.
Sarcina maxima pe bila devine:
F0 =
5 Fr
z
(4.8)
La rulmentii oscilanti cu bile, tinnd cont de repartitia puternic neuniforma a sarcinii

pe bile: Kb = 6, iar la cei cu role Kb = 4.
La rulmentii cu doua rnduri de role cilindrice
Fa
Fa
Q
Fr
Fr
F0 =
5,2 Fr
z
(4.9)
La rulmentii radial-axiali, forta radiala care

actioneaza pe fus produce si o ncarcare axiala
suplimentara Fa = Fr tg (fig. 4.6).
n acest caz, forta normala pe bila sau rola este
(daca tinem seama si de forta axiala):
Figura 4.6
Q=
Fa Fa
z sin
(4.10)
4.3 Uzarea rulmentilor

Exceptnd deteriorarile accidentale prin socuri repetate, prestrngere nejustificata,
ncalzire prin suprasarcini sau ungere defectuoasa, eventual abraziune din lipsa de etansare,
aparitia pittingului pe corpurile de rulare sau pe caile de rulare constituie, principala cauza de
limitare a durabilitatii, masurata n milioane de rotatii (L) care sta la baza relatiei:
C
L=
P
(4.11)
dintre capacitatea de ncarcare dinamica C (determinata statistic) si sarcina dinamica

echivalenta P. Pentru rulmentii cu bile p = 3, iar pentru cei cu role p = 10/3 [3].
Anumite cercetari au aratat ca rulmentii care functioneaza n mediu cu suspensii
abrazive (praf, nisip etc.), chiar daca sunt dublu etansati, ies din functiune ca urmare a
cresterii jocului; aceasta provine din efectele de abraziune ale particulelor respective, din
suspensie sau din lubrifiant [4].
n acest caz, intensitatea de uzare poate fi obtinuta cu relatia [4]:
I uh = 3,5 10 10
AK
M
(4.12)
Factorii A, M, K, privind abraziunea, materialele rulmentilor sau cinematica

respectiva sunt indicati n [1,2]. Astfel, se poate deduce cresterea jocului de lucru huz (m) n
functie de timpul de lucru (th [h]), caracteristicile particulelor abrazive, rezistenta la rupere
a [MPa] si duritatile HB [MPa], diametrul corpurilor de rostogolire D [mm], razele de
curbura ale cailor de rulare interioara si exterioara Ri, Re [mm], viteza unghiulara relativa a
celor doua inele = i e etc.
Uzura la oboseala de contact va fi tratata la capitolul de fiabilitatea rulmentilor.
Desigur ca mai pot aparea si alte forme de deteriorare: coroziune datorata mediului
lubrifiant, brinelare datorata depasirii capacitatii statice etc.
4.4 Regimul EHD la rulmenti
n cazul unui rulment cu bile sau cu role, corpul de rulare de raza R1 are contact
simultan pe cele doua cai de rulare ale inelelor de raze diferite (R2 si R3 ) ca n figura 4.7.
n aceasta situatie apar
regimuri EHD diferite (de contact
O
O
punctiform sau respectiv liniar, n
functie de forma corpurilor de
R2
R2
2 3
2
rulare), iar calculul trebuie sa
determine situatia cu valoarea cea
mai mica a grosimii h0 a filmului
de lubrifiant.
R3
R3
R1 1
R1 1
S-a constatat ca, de regula,
aceasta situatie revine contactului
cu inelul rotitor (de raza R2 mai
mica).
3
Razele echivalente n cele
doua situatii (Rint, Rext ) se obtin cu
Figura 4.7
relatiile:
R int =
R1 R2
R (R + 2 R 1 )
; R ext = 1 2
R1 + R 2
R1 + R 2
(4.13)
Vitezele unghiulare corespunzatoare vor fi:
?1 =
R 2 (R 2 + 2 R1 )
? ; ?
2 R1 (R 1 + R 2 ) 2
n
rad / sec
30
(4.14)
La un rulment radial, ncarcarea bilelor ncepe de la nivelul diametrului orizontal;

asadar, situatia contactului de ncarcare maxima revine bilei sau rolei care ocupa pozitia de
trecere cea mai de jos. Pentru determinarea grosimii minime de lubrifiant h0 pot fi utilizate
mai multe relatii de calcul EHD.
Parametrul filmului h poate fi obtinut si cu relatia lui T.A. Harris:
? h = K d m (? 0 a n )
0, 73
C 0 0,09
(4.15)
n care: K este un coeficient de natura constructiva [3]; dm = 0,5(D+d), diametrul mediu; 0

[Pas], vscozitatea dinamica; [Pa-1 ], coeficientul de piezovscozitate; n [rot/min], turatia;
C0 [10N], capacitatea statica. Pentru rulmentii radiali cu bile, oscilanti cu bile si radial
axiali cu role K = 18, pentru rulmentii cu role K = 19, pentru rulmentii axiali cu bile K = 16.
Din relatia (4.15) se poate obtine vscozitatea lubrifiantului pentru h optim :
?0 =a
1,37
C00,123
? h optim
K dm
(4.16)
n cazul 1,5 h < 4 (conform curbei SKF) exista o valoare optima, optim , care
conduce la durabilitatea maxima [3]. n lucrarea [3] (pag. 196) se dau si alte indicatii pentru
corectarea relatiei clasice (ISO) a durabilitatii rulmentilor.
Pentru contactele liniare (rulmentii cu role) se poate determina valoarea efortului
Hertzian maxim cu formula:
s H max = 0,418
Fr E r
l
1
1

R 1 R 2,3
(4.17)
unde l este lungimea contactului (generatoarea rolei), Er este modulul de elasticitate redus asa
cum a fost definit n capitolul 2, semnul + se refera la contactul rolei cu inelul interior (de raza
R2 ) si semnul se refera la contactul rolei cu inelul exterior (de raza R3 ). Se poate demonstra
ca efortul cel mai mare apare la contactul dintre rola si inelul interior.
4.5 Ungerea si etansarea rulmentilor
Ungerea rulmentilor se face n scopul asigurarii straturilor de lubrifiant care separa
corpurile de rostogolire de caile de rulare ale inelelor interior si, respectiv, exterior. Ca
urmare, se doreste reducerea fenomenelor de uzura prin oboseala de contact, abraziva sau de
gripare. Ungerea se face si pentru micsorarea frecarilor de alunecare, evitarea fenomenelor de
coroziune, evacuarea caldurii, mpiedicarea patrunderii impuritatilor, reducerea zgomotului si
a efectelor dinamice.
Lubrifiantii utilizati pot fi lichizi, plastici (unsori consistente) sau solizi.
Alegerea lubrifiantului se face n functie de factorii: dimensiunile rulmentului, sarcina,

turatie, temperatura de functionare si sistem de etansare. De exemplu, trebuie tinut cont ca
uleiurile au o stabilitate chimica si mecanica mai mare, n timp ce unsorile consistente au o
tendinta de curgere mai mica si necesita etansari mai simple si, deci, mai eficiente. De
asemenea, trebuie tinut cont daca lagaruirea se face cu lagar independent (cu ungere separata)
sau direct n carcasa instalatiei (cu un lubrifiant comun). n cazul ungerii cu ulei, variantele de
ungere sunt: ungere n baie de ulei, ungere prin injectie de ulei, ungere prin stropire, ungere
prin antrenare centrifugala sau efecte de pompare, ungere prin picurare, ungere prin ceata de
ulei.
Este evident ca o ungere corespunzatoare mareste durabilitatea, binenteles daca si
celelalte conditii sunt respectate (montaj si exploatare). Spre exemplu, aditivarea uleiurilor cu
1,5 % M0 S2 mareste durabilitatea, ridicnd si limita de rezistenta la pitting; pna la 2-5 %
M0 S2 acest efect se face simtit si la ungerea cu unsoare.
Unsorile cu sapunuri de sodiu sau de calciu-sodiu, sunt de preferat fata de cele de
calciu. n functie de temperatura (maxima sau minima), turatie, sarcina, n lucrari de referinta
[14] se dau tabele preferentiale cu uleiuri si unsori pentru rulmenti.
Etansarile uzuale pentru protejarea rulmentilor sunt cu contact (cu inele de psla sau
cu manseta de rotatie cu buza de etansare), fara contact sau ncorporate n rulment.
Etansarile cu inele de psla (standardizate) se folosesc la viteze periferice mai mici de
7 m/s si arbori cu rugozitati mici. Etansarea se realizeaza prin apasarea radiala pe arbore, ca
urmare a presarii inelului de sectiune dreptunghiulara ntr- un canal de sectiune trapezoidala.
Etansarile cu mansete de rotatie cu buza de rotatie (standardizate) se folosesc la viteze
periferice de pna la 25 m/s si rugozitati ale arborelui de pna la 1,6 m. Ele sunt eficiente n
cazul cnd n spatiul etansat apare o mica suprapresiune (de obicei datorita ncalzirii) si n
acest caz montajul se face cu partea concava spre incinta cu suprapresiune. Pentru o buna
functionare, etansarile cu contact necesita existenta unor batai radiale ct mai mici a arborelui
n zona etansarii.
Etansarile fara contact se realizeaza prin realizarea unor spatii de diverse forme ntre
arbore si o piesa fixa, astfel nct sa se determine oprirea curgerii uleiului spre exterior prin
efecte de laminare, de labirint, de sicana sau centrifugare. Cele mai uzuale sunt: etansari
simple cu fanta, cu canale circulare, cu disc de retinere, cu labirint (axial sau radia l).
Avantajele acestui tip de etansari sunt date de nlaturarea frecarii (prezenta n cazul etansarilor
cu contact) si a ncalzirii, precum si de disparitia limitarilor date de viteza periferica.
Dezavantajul lor principal este dat de faptul ca sunt mai scumpe, datorita necesitatii realizarii
unor jocuri mici ntre piese sau a unor cavitati complicate.
Etansarile montate n rulment (standardizate) se folosesc n cazuri n care este dificil
de realizat o ungere periodica. Se folosesc n acest caz rulmenti simbolizati cu litera Z n cazul
cnd etansarea este fara contact sau simbolizati cu RS daca etansarea este cu contact. Daca se
face etansare pe ambele fete laterale ale rulmentului, se simbolizeaza cu 2Z, respectiv cu 2RS.
Acest tip de etansare se recomanda pentru simplitatea constructiva si simplificarea ungerii (la
montaj se introduce n rulment unsoarea necesara ntregii durate de viata a rulmentului).
4.6 Frecarea n rulmenti
Desi rulmentii sunt folositi pentru a nlocui miscarea de alunecare cu una de
rostogolire (urmarindu-se astfel reducerea frecarii), rostogolirea pura n rulmenti exista numai
teoretic. Frecarea din rulmenti este un fenomen complex care conduce la pierderi de energie,
cresterea temperaturii si la frnarea miscarii. Sursele frecarii sunt date de pierderi de energie
datorita deformatiilor de contact, pierderi de energie datorita microalunecarilor dintre
corpurile de rulare si caile de rulare, pierderi de energie datorita frecarilor din lubrifiant,
frecari ntre corpurile de rostogolire si colivie si frecarea din etansari.
Pierderile de energie apar datorita deformatiilor de contact care provin din histerezisul
elastic al lubrifiantului (frecari interne) si necesitatii nvingerii rezistentei la rostogolire
datorita deformatiilor locale de contact ale corpurilor si cailor de rulare.
Pierderile de energie datorita alunecarilor sunt datorate faptului ca miscarea relativa
dintre corpul de rulare si calea de rostogolire este compusa dintr-o rostogolire pura si o
miscare de spin a corpului de rulare n jurul unui punct instantaneu de rotatie. Numai n acest
punct exista miscare de rostogolire pura, pe restul suprafetei de contact coexistnd mai multe
rotatii pe diverse directii.
Momentul total de frecare Mt poate fi estimat pe baza unor relatii deduse
experimental:
Mt = MF + ML
(4.18)
unde Ml este momentul datorat frecarii fluide a elementelor mobile ale rulmentului n contact
cu lubrifiantul. Pentru un rulment radial, momentul rezistent datorat ncarcarii MF se poate
calcula cu [1]:
M F = f1 Fr d m
(4.19)
unde Fr este sarcina radiala, dm este diametrul mediu si f1 este un factor constructiv cu valori
cuprinse n general ntre 0,00025 si 0,0005, n functie de particularitatile constructive ale
rulmentilor.
Pentru calculul momentului frecarii fluide se poate aplica una din formulele
experimentale ale lui A. Palmgren:
M L = 10 3 f 0 ( ? n )2 3 d 3m [Nm] pentru n > 210-3 ;
M L = 24,1 f 0 d m [Nm] pentru n 210-4 .
(4.20)
n care este vscozitatea cinematica a lubrifiantului la temperatura de regim, n m2 /s; n este

turatia n rot /min; dm este diametrul mediu al rulmentului, n m; f0 este un factor ce depinde
de tipul rulmentului si de natura ungerii.
4.7 Fiabilitatea rulmentilor
4.7.1 Factori de influenta
Ca si n alte cazuri, si la rulmenti fiabilitatea depinde de mai multi factori, printre care:
materialele, tehnologia de executie, montajul si conditiile de exploatare. Desigur ca un factor
important este si rugozitatea care influenteaza, asa cum se cunoaste din Tribologie, grosimea
filmului prin parametrul h [1], [2].
Fenomenele principale de deteriorare a unui rulment sunt uzura de oboseala de contact
si uzura de abraziune. Se mai ntlnesc si deteriorari ca urmare a uzurii de adeziune (la
suprancalzire), a brinelarii, oxidarii, coroziunii, pierderii lubrifiantului etc.
n lucrarea [4] sunt prezentate detaliat fiabilitatea functionala la oboseala de contact,
dupa N cicluri de solicitare (dupa experientele lui Lundberg si Palmgren), precum si
fiabilitatea functionala n medii cu particule abrazive.
Pentru primul caz (al uzurii prin oboseala), n cataloage si n standardele de rulmenti
sunt indicate valorile calculate ale capacitatii dinamice de ncarcare C, astfel nct se poate
calcula durabilitatea (L10 n milioane de rotatii sau Lh n ore) pentru o functie de fiabilitate cu
valoarea R = 0,90. Astfel:
10 6 C
C
L10 = ; L h =

60 n P
P
(4.21)
cu notatiile mentionate mai sus.

Fortele care solicita rulmentii transmisiilor mecanice n exploatare sunt variabile,
deterministe sau aleatoare, n cele mai multe situatii. n lucrarea [4] (p.174) sunt tratate
aspectele mentionate.
Uzarea prin abraziune ar putea fi uneori decisiva, asa nct nu se mai ajunge la
deteriorarea prin oboseala.
Pentru un rulment dat, grosimea stratului uzat huz [m] se modifica cu timpul efectiv
de functionare th , astfel:
h uz = v uz t h
(4.22)
unde viteza de uzare vuz este data cu o relatie complexa [4], dar care poate fi mult
simplificata:
v uz = K r m e 2a 3 R1a 5 s 2a,5 ?
n care constanta de material K r m = 7,68 103
(4.23)
e 0t K r
HB 2,5
iar a, Ra, a, sunt variabile
aleatoare tipice [4].

Mentionam ca se poate impune o grosime limita hu lim pentru a preciza scoaterea din uz
a rulmentului, precum si timpul de functionare th ; aceasta grosime limita conduce la stabilirea
durabilitatii si fiabilitatii rulmentului respectiv, n functie de un joc initial cunoscut.
4.7.2 Fiabilitatea functionala globala a rulmentilor
Studiind fenomenele de uzura, rezulta ca att cresterea jocului radial, n prezenta
particulelor abrazive, ct si oboseala de contact conduc la scoaterea din functiune a
rulmentilor. Astfel, fiabilitatea functionala globala Rr poate fi considerata ca produs al celor
doua fiabilitati:
R r = R uz R abr
(4.24)
Facem precizarea ca, daca Rr > 0,90, se considera ca este vorba de rulmenti cu
fiabilitate ridicata, pentru timpul de functionare th ; daca Rr > 0,98 este vorba de fiabilitate
foarte ridicata, iar daca Rr < 0,80, atunci fiabilitatea este scazuta.
4.8 Elemente de proiectare a lagarelor cu rulmenti
4.8.1 Aspecte constructive
Problemele care se pun la alcatuirea lagarelor cu rulmenti si amplasarea ntr-o carcasa
adecvata sunt urmatoarele:
alegerea tipului rulmentilor;
asigurarea rigiditatii;
asigurarea coaxialitatii alezajelor carcasei;
pozitionarea axiala a rulmentilor;

alegerea tipului de lagaruire: sistem cu rulmentul (lagarul) conducator si
rulmentlagar (liber) sau lagaruire flotanta, montaj n X sau montaj n O etc.;
limitele practice de utilizare a rulmentului.
Desigur, se adauga si problema ajustajelor de montaj, a etansarii rulmentilor, a
montarii si demontarii rulmentilor. Toate aceste elemente se regasesc n ndrumare de
proiectare si carti de specialitate [1], [2].
4.8.2 Limitele practice de utilizare a rulmentilor
n timpul functionarii (sub sarcina), ntr- un rulment apar urmatoarele tipuri de frecare:
frecarea ntre suprafetele de contact ale corpurilor de rulare;
frecarea pe suprafetele de alunecare ale coliviilor;
frecarea ntre suprafetele laterale ale corpurilor de rulare si umerii de ghidare ai
inelelor la rulmentii cu role;
frecarea interna a lubrifiantului.
Rezulta ca utilizarea rationala a rulmentului este influentata de viteza, sarcina si de
mentinerea calitatii suprafetei de rulare.
Firma SKF a stabilit prin experiment diagrama de limitare pentru viteza pentru
rulmentii radiali, radiali- axiali si axiali. Astfel, la o anumita viteza, frecarea devine
hotartoare pentru colivie, ca urmare a cresterii intensitatii uzarii. A doua limita practica
revine sarcinii sub aspectul marimii si directiei, avnd efecte asupra capacitatilor de ncarcare
dinamice C si statice C0 [1].
Pentru calculul turatiei limita se pot folosi relatii de orientare [1] care dau relatii
apropiate de valorile date de cataloagele de rulmenti. Astfel pentru diametrul exterior al
rulmentului D 30 mm:
n lim =
Kn
D 10
[rot / min ]
(4.25)
[rot / min ]
(4.26)
iar pentru D < 30:

n lim =
3 Kn
D + 30
unde Kn se gaseste tabelat (K n = 630000 pentru rulmenti radiali si radiali-axiali cu bile pe un

rnd, radiali oscilanti cu bile si radiali cu role cilindrice; Kn = 400000 pentru rulmenti radialiaxiali cu role conice; Kn = 280000 pentru rulmenti oscilanti cu role butoi pe un rnd; Kn =
200000 pentru rulmenti axiali cu bile).
Pentru a se lua n consideratie comportamentul n conditii reale se adopta o formula
modificata
n lim = n lim f n 1 f n 2 f n 3 f n 4
(4.27)
unde factorii de corectie tin cont de: fn 1 influenta ungerii cu unsoare (fn 1=0,8 pentru
rulmenti radiali si radiali-axiali si fn 1 =0,70,75 pentru rulmenti axiali; fn 1 =1 pentru ungerea
cu ulei), fn 2 influenta sarcinilor combinate radiale si axiale (fn2 =0,91 pentru rulmenti
radiali axiali cu bile; fn2 =0,50,95 pentru rulmenti radiali axiali cu role conice;
fn2 =0,80,98 pentru rulmenti radiali cu bile), fn3 tine cont de influenta preciziei de executie,
a coliviei, a ungerii si a racirii (cu valori cuprinse ntre 1,63), fn3 factorul de corectie
utilizat pentru cazurile cu durabilitati Lh < 1500000 de ore pentru care se foloseste diagrama
trasata n figura 4.8.
fn 4
0,9
L10 = 75000
0,8
35000
0,7
15000
0,6
0,5
7500
0,4
0,3
3000
0,2
dm = 0,5(d+D)
0,1
100
500
1000
dm [mm]
Figura 4.8
4.9 Baze pentru calculul rulmentilor radiali si radiali-axiali rotitori
Calculul rulmentilor rotitori se face pornind de la solicitarea superficiala de contact
(hertziana) care apare la corpurile si la caile de rulare. Pe de alta parte, calculul ia n
considerare determinarile experimentale legate de durabilitatea unor mari loturi de rulmenti.
Ca urmare, calculul rulmentilor are caracter statistic probabilistic, conducnd la date ct mai
reale asupra durabilitatii si fiabilitatii acestora.
Determinarile experimentale au prezentat o mare dispersie a durabilitatilor individuale
ale rulmentilor ncercati n aceleasi conditii de ncarcare, turatie, ungere si temperatura de
regim. Dispersia se datoreaza neuniformitatii repartitiei incluziunilor metalice din corpurile de
rulare si din inele.
Durabilitatea de grup a rulmentilor Ln n milioane de rotatii este durabilitatea a
100 n [%] rulmenti din numarul celor ncercati. Daca numarul de rulmenti este destul de
mare, atunci n este probabilitatea de distrugere, iar 100 n este fiabilitatea. De regula, se
adopta n = 10, rezultnd durabilitatea nominala - L10 , ceea ce corespunde unei fiabilitati de
90%. n mod curent, se foloseste notatia L = L10 . Asa cum s-a precizat anterior, durabilitatea
n ore de functionare - Lh , este direct proportionala cu L, astfel
Lh =
10 6 L
60 n
(4.28)
n care n este turatia n rot/min.

Conform STAS 7160 - 82, se defineste sarcina dinamica de baza sau capacitatea de
ncarcare dinamica C, ca fiind forta radiala constanta ca marime, care da o durabilitate de grup
de 1 milion de rotatii (cu inelul interior rotitor, la o temperatura de functionare de 120C).
Valoarea capacitatii de ncarcare este data, pentru fiecare tip si marime de rulment, n
cataloage specializate.
Determinari experimentale au permis identificarea legaturii dintre durabilitatea de
grup L n milioane de rotatii, ncarcarea exterioara echivalenta - P si capacitatea dinamica
de baza - C, astfel:
C
L =
(4.29)
Valoarea exponentului p arata ca un rulment cu role are, la aceeasi ncarcare radiala, o

durabilitate mult mai mare dect un rulment cu bile.
Pentru a tine cont ca un rulment poate fi solicitat simultan si de catre o forta radiala Fr
si de una axiala Fa se opereaza cu sarcina dinamica echivalenta P; aceasta este forta radiala
care da aceeasi durabilitate ca si fortele reale mentionate.
Locul geometric al vrfurilor fortei P este curba pentru care durabilitatea rulmentului
are aceeasi valoare.
Pentru simplificarea calculului se nlocuieste curba (c) din fig. 4.9 cu dreaptele (a) si
(b). Dreapta (a) are ecuatia P = Fr, iar dreapta (b) are ecuatia P = VXFr + YFr. Dreptele (a) si
(b) se intersecteaza n punctul B corespunzator unghiului 1 .
Fa
1
(b)
P = XF r+YF a
Fr
A
B
(a)
P = Fr
Curba (c) - locul

geometric al fortelor
combinate care
confera rulmentului
aceeasi durabilitate
P
Figura 4.9
Notnd:
tg1 = e
(4.30)
se poate face urmatoarea delimitare aproximativa:

- daca rulmentul este ncarcat cu o forta F, pentru care unghiul = 1 , adica tg = e,
atunci sarcina dinamica echivalenta se determina cu relatia:
P = Fr
(4.31)
- daca rulmentul este este ncarcat cu o forta F pentru care unghiul > 1 , adica
adica tg > e se considera ca efectul componentei axiale Fa nu mai poate fi neglijat, iar forta
dinamica echivalenta se calculeaza cu formula:
P = V X Fr + Y Fa
(4.32)
Valorile coeficientilor e, X si Z sunt date n cataloagele de rulmenti, n functie de tipul

rulmentului. Factorul V = 1, daca inelul interior este rotitor si V = 1,2, daca inelul interior este
fix.
Pe lnga calculul durabilitatii, se verifica daca rulmentul nu este ncarcat static cu o
forta mai mare dect cea pe care o poate prelua n repaus sau la turatie foarte redusa. Pentru
aceasta, se defineste sarcina statica de baza (capacitatea de ncarcare statica) C0 ca fiind
sarcina radiala (pentru rulmentii radiali si radiali-axiali) care provoaca o deformatie
remanenta de 10 - 4 Dw, n care Dw estre diametrul corpului de rulare (rola sau bila). Nu se va
produce brinelarea cailor de rulare, daca sarcina reala Fr este mai mica dect C0 . Prin brinelare
se ntelege forma de distrugere a cailor de rulare care apare atunci cnd ncarcarea statica este
att de mare nct lasa amprente n aceasta. Dupa brinelare rulmentul nu mai poate fi utilizat,
geometria caii de rulare fiind compromisa.
4.10 Montarea rulmentilor (lagaruirea)
Complexitatea amplasarii si montarii lagarelor depinde de sistemul mecanic respectiv,
de solicitarile radiale, axiale sau radial-axiale din sistem, tinndu-se seama de principiul
caracteristic al rulmentilor si anume acela mentionat ca montarea nu se poate face dect pe la
capetele arborelui.
Exista o mare varietate de modalitati de lagaruire, n functie de marimea arborelui,
prezenta sau absenta concomitenta a fortelor radiale si axiale.
4.10.1 Lagaruirea flotanta
Lagaruirea flotanta se adopta n cazurile cnd arborele este scurt (deci are deformatii
termice mici) si forta radiala este mai mare dect forta axiala.
b)
a)
c)
Figura 4.10
n figura 4.10 sunt date trei exemple de lagaruire flotanta. n aceste cazuri sarcina
axiala este preluata numai de unul din rulmenti n functie de sensul ei. Se folosesc rulmenti
radiali cu bile pe un rnd (figura 4.10.a), rulmenti radiali-axiali (figura 4.10.b), rulmenti cu
role cilindrice (figura 4.10.c). n functie de marimea rulmentului si de influenta temperaturii,
se poate stabili un joc axial de 0,51 mm. Jocul se obtine din tolerantele pentru lungimi ale
pieselor conjugate. Tolerantele trebuie alese astfel nct rulmentii sa nu lucreze pretensionati,
nici chiar n cele mai defavorabile conditii.
4.10.2 Lagaruirea cu rulment conducator
Acest tip de lagaruire se foloseste pentru arborii lungi la care exista pericolul unor
dilatari termice mari.
a)
d)
b)
e)
c)
f)
Figura 4.11
Lagarul conducator are rolul de a sprijini n directie radiala si de a prelua forta axiala n
ambele sensuri. Rulmentul din lagarul conducator trebuie fixat att pe arbore ct si n carcasa.
n figura 4.11 sunt date mai multe exemple pentru acest caz. Rulmentul conducator
este notat cu A, iar cel liber este notat cu B. Ca regula generala, rulmentul cu sarcina
radiala mai mica se alege drept lagar conducator. Pentru lagarul din A se pot folosi: rulmenti
radiali cu bile (figura 4.11.a), rulmenti radiali-axiali cu bile (figura 4.11.b), rulmenti radialiaxiali cu role conice (figura 4.11.c), rulmenti radiali cu role (figura 4.11.c), rulmenti cu role n
patru puncte (figura 4.11.d), rulmenti cu bile n patru puncte (figura 4.11.e) sau combinatii
(figura 4.11.f).
Lagarul liber are rolul de a sprijini numai radial. Rulmentul trebuie sa fie deplasabil n
directie axiala pentru evitarea pretensionarii reciproce a rulmentilor, ca urmare a dilatarii
termice a arborelui. Posibilitatea de deplasare axiala se poate realiza fie n interiorul
rulmentului (n cazul rulmentilor radiali cu role cilindrice sau cu ace), fie prin deplasarea
unuia dintre inelele rulmentului nedemontabil n alezajul carcasei sau pe fusul arborelui.
4.10.3 Lagaruirea cu rulmenti radiali axiali
La acest tip de lagaruire trebuie tinut cont de faptul ca exista doua posibilitati de a o
realiza: montajul n O (fig. 4.12.a) si montajul n X (fig. 4.12.b).
B
A
B
A
a
a
a
a
Fa
S
H
FrA
Fa
FrB
FrA
a)
Figura 4.12
FrB
b)
n aceste doua figuri s-au notat: a distanta de la centrul de presiune S la suprafata

laterala a inelului exterior, FrA,B sarcina radiala din lagarul A, respectiv B, Fa forta axiala,
H distanta dintre centrele de presiune S.
4.11 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali cu bile pe un singur
rnd n varianta rulment conducator rulment liber
Schema montajului este prezentata n figura 4.13, n care rulmentul din A este numit
conducator, pentru ca poate prelua sarcina axiala la care este supus sistemul roata - arbore
rulment carcasa, indiferent de sensul acesteia.
Rulmentul din B se numeste liber, pentru ca are posibilitatea sa se deplaseze axial sub
efectul variatiei temperaturii exterioare (dilatare sau contractie); ca urmare, rulmentul liber nu
poate prelua si transmite carcasei dect reactiunea radiala RB care- i revine.
Rulmentul conducator va prelua att reactiunea radiala RA ct si forta axiala produsa
n angrenaj.
Ca urmare, rulmentului conducator i va reveni o forta echivalenta PB care include att
efectul ncarcarii radiale ct si efectul sarcinii axiale.
Fa
Ft
Fr
RA
RB
Figura 4. 13
Etapele calculului rulmentilor radiali

1.
Proiectarea constructiva a arborelui inclusiv alegerea preliminara a diametrului

de asezare a rulmentilor (d).
2. Calculul reactiunilor radiale pentru cele doua reazeme: RA si RB.
3. nscrierea ntr-un tabel, dupa modelul de mai jos (Tabelul 4.1), a datelor de
catalog privitoare la caracteristicile rulmentilor posibil a fi utilizati. n tabel este
prezentat exemplul unui rulment cu aleza jul de 35 mm.
Tabelul 4.1
Simbolul
6007
6207
6307
6407
rulmentului
(exemplu)
(exemplu)
(exemplu)
(exemplu)
Diametrul alezajului
35
35
35
35
d (mm)
Diametrul exterior
62
72
80
100
al rulmentului
D (mm)
Latimea rulmentului
14
17
21
25
B (mm)
Capacitatea de
ncarcare statica
8,65
14,0
18,3
31,9
C0 [kN]
Capacitatea dinamica
de baza
C [kN]
Factorul X
12,5
20,0
26,0
43,6
0,6
0,6
0,6
0,6
Factorul Y
0,5
0,5
0,5
0,5
Factorul V
V=1
daca se roteste
inelul interior
V=1
V=1
daca se roteste daca se roteste
inelul interior inelul interior
V=1
daca se roteste
inelul interior
(se determina (se determina (se determina (se determina

prin
prin
prin
prin
interpolare din interpolare din interpolare din interpolare din
catalogul de
catalogul de
catalogul de
catalogul de
rulmenti, n
rulmenti, n
rulmenti, n
rulmenti, n
functie de
functie de
functie de
functie de
raportul
raportul
raportul
raportul
Fa / C0 )
Fa / C0 )
Fa / C0 )
Fa / C0 )
4.
Calculul ncarcarilor echivalente si a durabilitatilor

Tabelul 4.2
Simbolul rulmentului
Rulmentul liber
ncarcarea echivalenta
PA
6007
(exemplu)
6207
(exemplu)
6307
(exemplu)
6407
(exemplu)
PA = RA
PA = RA
PA = RA
PA = RA
PB = RB,
daca
Fa/RB = e
Rulmentul conducator
sau
ncarcarea echivalenta P = VXR
B
B
PB
+ YFa,
daca Fa/RB > e
Se nscrie
ncarcarea echivalenta valoarea cea
mai mare
maxima
dintre
P
A si PB,
P max
adica Pmax
Durabilitatea n
milioane de rotatii
L =
P
max
PB = RB,
PB = RB,
daca
daca
Fa/RB = e
Fa/RB = e
sau
sau
PB = VXRB
PB = VXRB
+ YFa,
+ YFa,
daca Fa/RB > e daca Fa/RB > e
Se nscrie
Se nscrie
valoarea cea
valoarea cea
mai mare
mai mare
dintre
dintre
PA si PB,
PA si PB,
adica Pmax
adica Pmax
L =
P
max
L =
P
max
PB = RB,
daca
Fa/RB = e
sau
PB = VXRB
+ YFa,
daca Fa/RB > e
Se nscrie
valoarea cea
mai mare
dintre
PA si PB,
adica Pmax
L =
P
max
L
Durabilitatea n ore de
functionare
Lh =
L 106
60 n
Lh =
L 106
60 n
Lh =
L 106
60 n
Lh =
L 106
60 n
Lh
5. Alegerea finala a rulmentilor
Dintre rulmentii calculati n tabel, se alege marimea care satisface conditia:
L h L h admisibil
(4.33)
Pentru rulmentii reductoarelor de turatie de uz general, de exemplu, durabilitatea

minima admisibila este de ordinul a 15.000 de ore.
Din tabelul de mai sus se alege cel mai mic dintre rulmentii care satisface conditia
impusa.
Trebuie facuta precizarea ca arborele va fi rezemat cu rulmenti identici la ambele
capete, pentru ca jocurile din punctele de rezemare sa aiba acelasi ordin de marime. Ca
urmare, rulmentul caruia i revine ncarcarea Pmax va avea o durabilitate mai mica dect
perechea lui mai putin ncarcata.
Desi rulmentul mai putin ncarcat are, statistic, o durabilitate mai mare, se recomanda
ca la expirarea rulmentului mai greu ncarcat sa fie schimbati ambii rulmenti.
4.12 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali-axiali cu bile sau cu role

tronconice
Schema montajului n X este prezentata n figura 4.14. Acest aranjament este
recomandat n cazul arborilor lungi.
Pentru arbori scurti, la care punctele de aplicare a reactiunilor trebuie sa fie ct mai
ndepartate, se recomanda utilizarea montajului n O prezentat n figura 4.15.
Fiecare dintre rulmenti va prelua reactiunea radiala corespunzatoare, adica RA,
respectiv RB. Prin montarea capacelor care fixeaza axial rulmentii, n acestia apar ncarcarile
A si Fax
B . Montajul rulmentilor din figura 4.15 este
axiale de prestrngere notate cu Fax
executat ntr-o caseta de reglaj al rotii conice.
Fa
Ft
Fr
RA
RB
A
Fax
B
Fax
Figura 4.14
Fr
A
Ft
Fa
RA
RB
A
Fax
B
Fax
Figura 4.15
Formulele de calcul ale fortelor axiale de prestrngere sunt:

A , B = 0 ,5
Fax
R A ,B
YA,B
(4.34)
Evident, pe lnga acestea, ansamblul trebuie sa preia si forta axiala Fa care revine
arborelui din partea rotii dintate.
Etapele calculului rulmentilor radiali - axiali

1. Proiectarea constructiva a arborelui inclusiv alegerea preliminara a diametrului
de asezare a rulmentilor (d).
2. Calculul reactiunilor radiale pentru cele doua reazeme: RA si RB.
3. nscrierea ntr- un tabel, dupa modelul de mai jos (Tabelul 4.3), a datelor de catalog
privitoare la caracteristicile rulmentilor posibil a fi utilizati. n tabel este prezentat
exemplul unui rulment cu alezajul de 45 mm.
Tabelul 4.3
Simbolul
rulmentului
32009 X
(exemplu)
33109
(exemplu)
33209
(exemplu)
30309 A
(exemplu)
Diametrul alezajului
d (mm)
45
45
45
45
Diametrul exterior
al rulmentului
D (mm)
75
80
85
100
Latimea rulmentului
B (mm)
20
26
32
25
Capacitatea dinamica
de baza
C [N]
44
71
91,5
Factorul X
0,67
0,67
0,67
0,67
Factorul Y
1,5
1,6
1,5
1,7
Factorul V
V = 1,
daca se roteste
inelul interior
0,4
V = 1,
V = 1,
daca se roteste daca se roteste
inelul interior inelul interior
0,37
0,4
V = 1,
daca se roteste
inelul interior
0,35
4. Calculul ncarcarilor axiale totale

Pe baza schemei de calcul din Tabelul 4.4 se determina ncarcarile axiale totale care
revin rulmentilor, lund n considerare att forta axiala Fa ct si ncarcarile axiale de
prestrngere notate cu Fax A si Fax B. Rezultatele se nscriu n Tabelul 4.5, dupa care urmeaza
determinarea sarcinilor dinamice echivalente PA si PB.
5. Alegerea finala a rulmentilor
Dintre rulmentii calculati n tabel, se alege marimea care satisface conditia:
L h L h admisibil
(4.35)
Tabelul 4.4
Conditii de ncarcare
Forta axiala totala de calcul

Rulmentul A
Rulmentul B
RB
total
Fax
A = Fa + 0,5
YB
RA RB
YA YB
RA RB
YA YB
R
R
Fa 0,5 A B
YA YB
RA RB
YA YB
R
R
Fa 0,5 A B
YA YB
Simbolul
rulmentului
Rulmentul din
A
ncarcarea
echivalenta PA
Rulmentul din
B
ncarcarea
echivalenta PB
ncarcarea
echivalenta
maxima
Pmax
Durabilitatea n
milioane de
rotatii, L
Durabilitatea n
ore de
functionare, Lh
+ 0,5
RB
YB
total
Fax
B = Fa 0,5
32009 X
(exemplu)
PA = RA,
daca
total
F ax A / RA > e
sau
PA = VXRA +
Y Ftotalax A
daca
total
F ax A / RA > e
PB = RB,
daca
Ftotalax B / RB = e
sau
PA = VXRB +
+ YFtotalax B,
daca
total
F ax B / RB > e
Se nscrie
valoarea cea
mai mare dintre
PA si PB,
adica Pmax
L =
Pmax
Lh =
total
ax A = Fa
L 106
60 n
33109
(exemplu)
PA = RA,
daca
total
F ax A / RA > e
sau
PA = VXRA +
Y Ftotalax A
daca
total
F ax A / RA > e
PB = RB,
daca
Ftotalax B / RB = e
sau
PB = V X RB
+ Y Ftotal ax B,
daca
Ftotalax B / RB > e
Se nscrie
valoarea cea
mai mare dintre
PA si PB,
adica Pmax
L =
Pmax
Lh =
L 106
60 n
33209
(exemplu)
PA = RA,
daca
total
F ax A / RA > e
sau
PA = VXRA +
Y Ftotalax A
daca
total
F ax A / RA > e
PB = RB,
daca
Ftotalax B / RB = e
sau
PB = V X RB
+ Y Ftotal ax B,
daca
Ftotalax B / RB > e
Se nscrie
valoarea cea
mai mare dintre
PA si PB,
adica Pmax
L =
Pmax
Lh =
L 106
60 n
RB
YB
Tabelul 4.5
30309 A
(exemplu)
PA = RA,
daca
total
F ax A / RA > e
sau
PA = VXRA +
Y Ftotalax A
daca
total
F ax A / RA > e
PB = RB,
daca
Ftotalax B / RB = e
sau
PB = V X RB
+ Y Ftotal ax B,
daca
Ftotalax B / RB > e
Se nscrie
valoarea cea
mai mare dintre
PA si PB,
adica Pmax
L =
Pmax
Lh =
L 106
60 n
Pentru rulmentii reductoarelor de turatie de uz general, de exemplu, durabilitatea

minima admisibila este de ordinul a 15.000 de ore.
Din tabelul 4.5 se alege cel mai mic dintre rulmentii care satisface conditia impusa.
Trebuie facuta precizarea ca arborele va fi rezemat cu rulmenti identici la ambele
capete, pentru ca jocurile din punctele de rezemare sa aiba acelasi ordin de marime. Ca
urmare, rulmentul caruia i revine ncarcarea Pmax va avea o durabilitate mai mica dect
perechea lui mai putin ncarcata. Desi rulmentul mai putin ncarcat are, statistic, o durabilitate
mai mare, se recomanda ca la expirarea rulmentului mai greu ncarcat sa fie schimbati ambii
rulmenti. n Tabelul 4.4 este data schema de calcul a sarcinii axiale introduse.
Se observa ca distanta H (dintre centrele de presiune) este mai mare la montajul n O
dect la montajul n X. Din acest motiv, pentru momente de rasturnare mai mari, este mai
avantajos montajul n O, chiar n cazul unei distante H mici.
Jocul axial trebuie reglat la montarea rulmentilor radiali-axiali cu role conice, n
conformitate cu diferitele cerinte functionale.
Daca unul din lagare este solicitat la sarcini axiale mari n ambele sensuri si la sarcini
radiale mai mici, se poate utiliza un montaj n care se poate combina, de exemplu, un rulment
radial cu bile cu un rulment axial cu bile cu dublu efect.
4.13 Bibliografie
1. Gafitanu, M. s.a. Rulmenti Vol.I si II, Ed.Tehnica, Bucuresti, 1984-85
2. Chisiu, Alexandru, Matiasan, Dorina s.a. Organe de Masini, ed. a-II-a, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1981
3. Pavelescu, D. Tribotehnica, Bucuresti, Ed.Tehnica, 1983
4. Tudor, A s.a. Durabilitatea si fiabilitatea transmisiilor mecanice, Ed.Tehnica, Bucuresti,
1988
5. Gafitanu, M. s.a. Cercetari experimentale privind dependenta ntre rugozitatea suprafetelor
portante si durabilitatea rulmentilor cu role cilindrice, Tribotehnica 80, Vol. I, I.P.B.,
Bucuresti, 1980, p.24-34
6. Pavelescu, D., Musat, M., Tudor, A., Tribologie, Editura Tehnica, Bucuresti, 1983
7. Gafitanu, M. s.a. Organe de msini Vol. II, Bucuresti, Ed.Tehnica, Bucuresti, 1984-85.
8. Demian, T., Pascu, A., Lagare si ghidaje pentru aparate, Editura Academiei Romniei,
1980.
9. xxx, Organe de Masini. Standarde, Bucuresti, Ed.Tehnica, 1968.
Filipoiu, I. D., Raseev, M., Voica, I., Organe de masini, Vol.1, Universitatea Politehnica
Bucuresti, 1994.
5. CUPLAJE MECANICE
5.1 Generalitati
Cuplajele sunt organe de masini care realizeaza legatura dintre doi arbori teoretic
coaxiali, n scopul transmiterii momentului de torsiune si miscarii de rotatie, fara modificarea
legii de miscare. n figura 5.1 este prezentata clasificarea tipologica a cuplajelor, n
conformitate cu STAS 7082 77.
CUPLAJE
MECANICE
Permanente
Fixe
HIDRAULICE
ELECTROMAGNETICE
(cu inductie)
Intermitente
Mobile
Rigide
Comandate
Automate
Elastice
Compensare
combinata
Compensare
unghiulara
Compensare
radiala
Compensare
axiala
Cu element
elastic metalic
Unisens
Cu element
elastic nemetalic
De siguranta
Comanda
mecanica
Centrifugale
Comanda
hidrostatica
Comanda
pneumatica
Comanda
electromagnetica
Figura 5.1
5.2 Sarcina si suprasarcina cuplajelor

Momentul de torsiune Mt transmis de un cuplaj variaza, de regula, n timp. Sarcina
care revine cuplajului cu cea mai mare probabilitate se numeste moment de torsiune nominal.
Pentru a tine cont de variatia n timp a momentului de torsiune se adopta si se opereaza cu
notiunea de moment de torsiune de calcul; aceasta marime tine cont de suprasarcinile care pot
fi preluate de cuplaj, prin coeficientul de functionare (coeficient de suprasarcina exterioara)
ks, precum si de importanta transmisiei n care este ncorporat cuplajul, prin coeficientul de
imortanta ki. Ca urmare, momentrul de calcul are forma
M t calcul = k i k s M t
(5.1)
Coeficientul ks se alege n functie de natura masinii motoare si de natura masinii de

lucru. De exemplu, pentru cuplaje permanente, coeficientul de functionare poate avea valori
cuprinse ntre 1 si 5, conform Tabelului 5.1 [1]; pe de alta parte, coeficientul de importanta
poate lua valori ntre 1 si 2.
Tabelul 5.1
Tipul masinii antrenate
ks
Generatoare electrice
12
Ventilatoare
1,25 - 2
Pompe centrifuge si cu piston; compresoare cu piston
1,75 3,5
Masini- unelte
1,25 2,5
Masini- unelte pentru lemn; transportoare cu banda si cu lant

Transportoare cu role
1,5 - 2
4
Masini de ridicat; elevatoare
35
Pentru a pune n evidenta faptul ca un cuplaj trebuie sa faca fata unui regim dinamic
sever, prezentam caracteristica unei masini de lucru la care intrarea n sarcina este brusca (la
un tramvai, de exemplu) figura 5.2.a. Daca se utilizeaza un motor electric de curent
alternativ, acesta trebuie sa fie supradimensionat, pentru acoperirea cererii de cuplu motor din
faza demarajului (figua 5.2.b); n plus, cuplajul va suferi suprasarcina data de diferenta dintre
valorile instantanee ale momentului de torsiune al motorului si al masinii de lucru.
Mt
Moment
Moment necesar accelerarii
total
maselor n rotatie la
nceputul miscarii
Moment
rezistent (util)
timp
accelerarea
transmisiei
regim de exploatare
Figura 5.2.a
Mt
Caracteristica
motorului de curent
alternativ
timp
Caracteristica
Caracteristica
masinii antrenate cu
masinii antrenate cu
cuplare n gol
cuplare n sarcina
Figura 5.2.b
Daca se utilizeaza un motor electric de curent continuu (figura 5.2.c), se constata o

buna conformitate a caracteristicii acestuia cu a masinii de lucru, ceea ce face ca sistemul de
cuplare sa aiba un regim dinamic mai putin sever.
n lucrarea [1] sunt prezentate valorile coeficientului de importanta ks pentru diferite
regimuri de functionare ale unei transmisii precum si pentru diferite tipuri de cuplaje.
De altfel, n curs sunt prezentate numai tipurile
reprezentative de cuplaje dintre cele mai frecvent
Mt
Caracteristica
motorului de curent utilizate.
Daca executia si montajul arborilor cuplati,
continuu
precum si a cuplajelor ar fi perfecte, atunci calculul
transmisiei cu Mt calcul ar fi acoperitor.
Dupa cum se va demonstra mai jos, chiar daca
momentul de torsiune al masinii motoare si cel al
timp
masinii de lucru nu ar varia n timp, existenta jocurilor
Caracteristica masinii
dintre arbori si semicuplaje sau din cuplajul nsusi
antrenate
conduce la o suprasarcina suplimentara (interioara),
adica la un moment de torsiune suplimentar Ms. Figura
Figura 5.2.c
5.3.a prezinta schema bloc a transmisiei compusa din
masina motoare - MM avnd viteza unghiulara ? 1 , cuplajul - C cu viteza unghiulara
instantanee ? c si masina de lucru - ML avnd viteza unghiulara ? 2 . n figura 5.3.b sunt
reprezentate caracteristicile momentului de torsiune pentru masina motoare, pentru cuplajul
cu erori de constructie sau de montaj mai precis jocuri, respectiv pentru masina de lucru.
C
MM
ML
? MM
?C
? ML
Figura 5.3.a
MMM
Mc
MML
Figura 5.3.b
Pe baza legii conservarii impulsului (5.2) si a expresiei variatiei energiei cinetice
preluate de cuplaj (5.3) se poate calcula viteza unghiulara instantanee a cuplajului ? c (5.4):
J1 1 + J 2 2 ( J1 + J 2 ) C = 0
(5.2)
J 1 ? 12 J 2 ? 22 ( J1 + J 2 ) ? 2C
+
2
2
2
J1 ? 1 + J 2 ? 2
=
J1 + J 2
? Ec =
(5.3)
(5.4)
n care J1 si J2 sunt momentele de inertie ale rotoarelor masinii motoare, respectiv masinii de
lucru. nlocuind ? C din (5.3) n (5.4) rezulta
? Ec =
J1 J 2
(? 1 ?
2 ( J1 + J 2 )
)2 =
J1 J 2
(? ? )2
2 (J 1 + J 2 )
(5.5)
Pe de alta parte, se poate scrie ca variatia energiei cinetice preluate de cuplaj - ? Ec este
egala cu semiprodusul dintre momentul de torsiune care solicita suplimentar cuplajul Ms si
unghiul de rasucire suplimentar al arborilor cuplati f
?Ec =
1
Ms f
2
(5.6)
Evident, momentul de torsiune suplimentar Ms poate fi exprimat si n functie de

rigiditatea torsionala a arborilor cuplati - ct - astfel:
M s = ct f
(5.7)
Ca urmare, din relatiile (5.5), (5.6) si (5.7) rezulta expresia momentului de torsiune
suplimentar
M s = 2 (? ? ) c t
J1
J
1+ 1
J2
(5.8)
Este evident ca valoarea acestui moment creste odata cu descresterea relativa a

momentului de inertie J1 , respectiv cu cresterea relativa a momentului de inertie J2 , a
rigiditatii torsionale ct si a variatiei vitezei unghiulare ??. Existenta jocurilor n montaj si/sau
n cuplaj face ca ?? sa aiba valori importante care conduc la aparitia momentului de torsiune
suplimentar, n special la pornire si la schimbarea regimului de lucru. Este dificil de evaluat
marimea factorului ? ? , asa ca este greu de calculat Ms. Pentru a surmonta acest neajuns, se
recomanda ca executia si montajul sa fie realizate cu cea mai mare acuratete, pentru ca
jocurile nedorite sa fie neglijabile.
5.3 Cuplaje permanente fixe rigide
5.3.1 Cuplaje cu manson
Cuplajele manson permit cuplarea arborilor care prezinta, la montaj, abateri de
coaxialitate cuprinse n intervalul 2-50 m; depasirea acestor valori duce la suprasolicitarea
arborilor si lagarelor. Variantele constructive uzuale sunt prezentate n figura 5.4 a, b, c, d si e
pentru mansonul dintr-o bucata, respectiv n figura 5.5 pentru mansonul din doua bucati.
Cuplajele prezentate n figura 5.4 au caracteristicile functionale si constructive

mentionate n Tabelul 5.2.
Tabelul 5.2
Denumirea Figura
Cuplaj cu
manson
monobloc
5.4 a
5.4 b
Cuplaj cu
manson din
doua bucati
Caracteristici si elemente constructive

Momentul de torsiune se transmite prin intermediul stifturilor.
Turatii acceptate: 200 ... 250 rot/min.
Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse ntre 5 si 500 mm.
Momentul de torsiune se transmite prin intermediul penelor sau
canelurilor.
Turatii acceptate: 200 ... 250 rot/min.
5.4 c
Momentul de torsiune se transmite prin frictiune, cu ajutorul

strngerii exercitate de asamblarile pe con si prin pene paralele.
Transmit momente de torsiune de 500 ... 1700 Nm.
5.4 d
Momentul de torsiune se transmite prin fric tiune, cu ajutorul

strngerii exercitate de asamblarile pe con.
Transmit momente de torsiune de 500 ... 1700 Nm.
5.4 e
Momentul de torsiune se transmite prin frictiune, cu ajutorul

strngerii exercitate de asamblarea pe con cu ulei sub presiune.
Asamblarea semimansoanelor se face cu suruburi, n vederea
transmiterii momentului de torsiune prin frictiune.
Pentru siguranta se utilizeaza si pene paralele.
Pentru arbori verticali, penele paralele sunt prevazute cu ciocuri la
ambele capete.
5.5
Coeficientul de suprasarcina exterioara este cuprins ntre 2,5 si 3, pentru toate

variantele constructive din figura 5.4. De asemenea, pentru toate acestea se recomanda (vezi
figura 5.4 a):
D = (1,4 1,8)d; L = (2 4)d; d1 = (0,25 ... 0,4)d.
Calculul cuplajelor cu manson dintr-o bucata consta n verificarea bucselor la torsiune,
cu relatia simpla:
tt =
Mc
p ( D4 d 4 )
16 D
t ta
(5.9)
n care Mc este momentul de torsiune de calcul, iar D si d sunt elementele date de

figura 5.4 a. Celelalte elemente ale cuplajelor (pene, caneluri, asamblare pe con, suruburi,
asamblari filetate etc.) se calculeaza cu formule specifice.
D
d
d1
d1
a)
b)
c)
d)
e)
Figura 5.4
D
Figura 5.5
5.3.2 Cuplaje cu flanse

Cuplajele cu flanse (STAS 796 - 73) pot fi realizate n doua variate constructive:
pentru cuplarea directa a capatelor de arbori orizontali (figura 5.6 a), respectiv pentru cuplarea
directa a capetelor arborilor verticali (figura 5.6 b). Asamblarea semicuplajelor se realizeaza
cu suruburi ajustate (pasuite, adica montate fara joc). Toate elementele geometrice si
constructive ale cuplajului se determina, n functie de marimea acestuia care, la rndul ei, se
alege din STAS n functie de marimea mumentului de torsiune care trebuie transmis.
d2
D1
L2
D1
d
l1
lc min
D
d
L1
a)
b)
Figura 5.6
Notnd cu Mt momentul de torsiune transmis de cuplaj se poate determina momentul

de torsiune de calcul:
M t calcul = M t cs
(5.10)
n care cs este coeficientul de serviciu (de suprasarcina).

Forta tangentiala pe un surub se determina n functie de momentul de torsiune de
calcul, cu formula de mai jos n care D1 este diametrul de asezare a suruburilor, iar ns
numarul de suruburi:
F1 =
2 M t calcul
(5.11)
D1 n s
Suruburile se verifica la strivire pe suprafata cu lungimea de contact minima, astfel:

ss =
F1
s s a = 80...120 MPa
d 2 l c min
(5.12)
n care lc min = (1/2 2/3)l1.

Pe de alta parte, suruburile pot fi verificate si la forfecare cu relatia:
tf =
4 F1
p d 22
tf
= 50...80 MPa
(5.13)
n care d2 este diametrul de pasuire a tijei surubului egal cu diametrul alezajului din
semicuplaj.
5.3.3 Cuplaje cu dinti frontali
Variantele constructive cele mai uzuale sunt prezentate n figura 5.7 [1]. Aceste
cuplaje transmit momente de torsiune mari si asigura o foarte buna coaxialitate pentru arborii
cuplati. Sunt, de asemenea, caracterizate prin simplitatea montarii si demontarii, prin gabaritul
radial redus si prin faptul ca transmit miscarea n ambele sensuri de rotatie.
a)
b)
A-A
B
a1
am
hm
b
B-B
60
j
Dm
a2
H
A
Mt
c)
Figura 5.7
Dantura poate fi simetrica sau asimetrica. Numarul dintilor z se alege n functie de

diametrul arborelui conform datelor din Tabelul 5.3.
Tabelul 5.3
Diametrul arborelui - d
d = 30 mm
30 ... 60 mm
60 ... 120 mm
d > 120 mm
Numarul de dinti - z
12
24 sau 36
36 sau 48
72 sau 96
Dintii sunt solicitati la strivire pe flancurile active si, de asemenea la ncovoiere si la

forfecare. Dimensionarea dintelui se face din conditia de rezistenta la ncovoiere si se verifica
la tensiune de contact [1]:
si =
6 M tc h m
D m z b a 2m
s ai
(5.14)
ss =
2 M tc
s as
D m b z hm
(5.15)
Mansonul cuplajului se verifica la torsiune, iar suruburile la ntindere la forta axiala

data de relatia:
Fa =
4 tg a M tc
Dm
(5.16)
5.4 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide
a)
?l
c)
b)
d)
?l
e
e)
Cuplaje permanente mobile cu elemente

intermediare rigide asigura transmiterea miscarii
ntre arbori care prezinta abateri semnificative de
coaxialitate, abateri unghiulare, abateri axiale de
pozitionare sau abateri mixte.
Aceste cuplaje permit arborilor sa se
deplaseze, n regim de sarcina, axial, radial sau
unghiular, pentru a compensa abaterile de executie
sau de montaj mentionate, fara solicitarea
suplimentara a arborilor sau a lagarelor.
n figura 5.8 b, c, d si e sunt reprezentate
posibilele abateri ale arborilor de la pozitia ideala
(figura 5.8 a).
Ca urmare a mobilitatii pe care cuplajele le-o
confera arborilor, acestea sunt numite cuplaje
compensatoare (sau mobile) axiale, radiale,
unghiulare sau combinate, n functie de varianta
constructiva concreta.
Figura 5.8
5.4.1 Cuplaje cu mobilitate axiala

Aceste cuplaje pemit arborilor sa aiba mici deplasari axiale functionale sau deplasari
cauzate de dilatare.
Cuplajele din figura 5.9 [1] sunt destinate transmiterii momentelor mici de torsiune,
pentru diametre de arbori de maxim 30 mm; caractertistica lor este simplitatea constructiva si
usurinta montajului.
Cele mai des utilizate cuplaje axiale sunt cuplajele cu gheare (figura 5.10), pentru ca
pot transmite momente mari de torsiune, pentru arbori de 30 ... 140 mm.
Pe baza cotelor din figura, se pot face recomandarile constructive: De = (2,5 3)d;
Lmax = (3,5 ... 5)d; l = (1,6 ... 1,9); ?l = (16 ... 24) mm.
Ghearele cuplajului se verifica la strivire si la ncovoiere, cu relatiile:
si =
ss =
6 M tc h m
s ai
(5.17)
2 M tc
s as
D m b z hm
(5.18)
D m z b a 2m
d1 =0,3d
d/3
?l
?l
a)
?l
b)
c)
d)
Figura 5.9
Pentru ca deplasarea axiala sa fie libera, este necesar ca executia semicuplajelor sa fie
deosebit de buna. La aceasta varianta constructiva, nici o deplasare radiala sau unghiulara nu
este posibil de realizat; din acest motiv, utilizarea cuplajelor cu mobilitate axiala este posibila
numai la arbori coliniari si lungi.
A
b
De
Di
A-A
Dm
dm
?l
A
l
L
Figura 5.10
5.4.2 Cuplaje cu mobilitate radiala
Cuplajele cu mobilitate radiala permit legarea arborilor ale caror axe sunt strict
paralele, fara abateri de pozitie relativa unghiulare. Excentricitatea arborilor poate fi variabila
sau poate fi permanenta, ca rezultat al executiei, montajului sau conditiilor de functionare.
Prin constructie, cuplajele radiale permit si mobilitati axiale, astfel nct utilizarea lor este
frecventa. Numeroase variante constructive sunt utilizate, cele mai frecvente fiind cuplajul
Oldham si cuplajul cu element prismatic (figura 5.11.b si c).
Problemele pe care le ridica aceste cuplaje sunt:
1. Miscarea plana a elementului intermediar se face, sub sarcina, cu frecventa ridicata,
ceea ce creaza conditiile pentru producerea gripajului, pentru ca frecarea pe flancurile
canalelor de ghidare se produce n regim mixt, la limita sau chiar uscat. Uneori, aceste cuplaje
functioneaza imersate n ulei, dar conditiile de ungere nu sunt mult mbunatatite. Varianta cu
element prismatic poate avea, pentru evitarea gripajului, un regim de ungere mai favorabil,
daca n interiorul acestuia este prevazuta o camera cu unsoare consistenta care alimenteaza
prin centrifugare intersitiile dintre elementele conjugate. La aceasta ultima varianta, corpul
prismatic poate fi realizat din textolit, pentru puteri mici, evitndu-se pericolul griparii.
2. Cuplajul este echilibrat dinamic, n urma montajului, dar ramne dezechilibrat
static, daca arborii nu sunt coaxiali.
Figura 5.11
Randamentul cuplajelor cu element intermediar este de ordinul 93 ... 96% si poate fi
estimat cu relatia:
? = (1L5,3) e (D + d)
(5.19)
n care este coeficientul de frecare dintre flancurile conjugate cu valori cuprinse n intervalul
0,12 ... 0,25, iar e este excentricitatea dintre semicuple.
Pentru cuplajul cu element intermediar cilindric (figura 5.11.c), sunt recomandate
urmatoarele valori constructive:
D = (2,5 3)d; j = (1 2,5) mm; L = (3,5 4)d; e = 0,04D; l1 = (0,3 0,45)d;
h = l1 j.
j
3
(semicupla)
l1
L
1
(semicupla)
2
(disc intermediar)
Figura 5.11.c)
Tensiunea de strivire a flancurilor cuplajului cu element intermediar cilindric se
determina cu relatia:
ss =
12 M t
s as
h ( 2 D + d e) ( D d 2e)
(5.20)
5.4.3 Cuplaje cu mobilitate unghiulara

Cel mai cunoscut cuplaj care permite arborilor sa aiba o miscare relativa unghiulara de
pna la 20 ... 25 (sau chiar pna la 45 - la puteri si la turatii reduse) este cuplajul cardanic
cunoscut si sub numele de articulatia Hooke.
Dintre numeroasele variantele constructive, cea mai simpla este cea prezentata n
figura 5.12.
Figura 5.12
Constructiv, cuplajul se compune dintr-o cruce (cardanica) masiva cu patru brate de
care se leaga furcile solidare cu arborii.
Articulatiile dintre furci si cruce sunt prevazute cu rulmenti cu ace capsulati - cu
unsoare consistenta.
Randamentul cuplajelor cardanice are valori cuprinse n intervalul 0,98 0,99.
Domeniul n care sunt utilizate, cu precadere cuplajele cardanice este acela al
transmisiilor autovehicolelor grele, asigurnd legatura dintre cutia de viteze si diferentialul
puntii motoare.
Caracteristic cuplajelor cardanice simple este faptul ca nu sunt sincrone adica, chiar
daca arborele conducator are viteza unghiulara constanta (? 1 = ct.), viteza unghiulara a
arborelui condus variaza dupa legea:
?
tg f 1 sin a da
cos a
?
=
+
cos 2 a tg 2 f dt cos 2 f cos 2 a + sin 2 f 1
1
1
1
(5.21)
n care f 1 si f 2 sunt unghiurile de rotire ale celor doi arbori, iar este unghiul dintre axele
arborilor. Pentru unghiul a = ct., relatia (5.21) devine:
?
cos a
cos f 1 cos 2 a + sin 2 f 1
2
? 1
(5.22)
?1
, iar pentru f 1 = 90, ? 2 = ? 2 min = ? 1 cos a .
cos a
Consecinta acestui fapt este si aceea ca, la putere P1 constanta, momentul de torsiune
transmis de arborele condus este variabil, pentru ca P2 = ? 2 Mt2 .
Pentru ca sincronismul sa fie asigurat, se utilizeaza n exclusivitate varianta cu doua
cuplaje cardanice ca n figura 5.13.
Pentru f 1 = 0, ?
= ? 2 max =
a
A
B
a)
C
a
A
B
b)
C
A
B
c)
a
Figura 5.13
5.4.4 Cuplaje cu mobilitate combinata
Cel mai cunoscut cuplaj care permite mobilitatea relativa a arborilor pe directie
radiala, axiala si unghiulara, simultan, este cuplajul dintat reprezentat n figura 5.14.
Cuplajele de acest tip sunt standardizate (STAS 6589-81) n mai multe variante
constructive simple sau duble.
Cuplarea se realizeaza prin cojugarea dintilor evolventici ai unei semicuple (prevazuta
cu dantura exterioara) cu spatiile dintre dintii evolventici ai celeilalte semicuple (prevazuta cu
dantura interioara). Diametrele de divizare ale celor doua danturi sunt identice. Mobilitatea
unghiulara este posibila, deoarece dantura exterioara este bombata.
Figura 5.14
Carcasa cuplajului fiind etansa, ungerea este asigurata de uleiul cuprins n interior.
Cuplajele dintate permit transmiterea momentelor de torsiune foarte mari, si, pentru ca sunt
echilibrate dinamic, pot fi utilizate la turatii ridicate. Deplasarile unghiulare sunt limitate la
maxim 1, iar deplasarile axiale nu pot fi mai mari de 2 ... 3 mm.
5.5 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice
5.5.1 Generalitati
Cuplajele elastice ndeplinesc urmatoarele roluri:
1. Atenueaza socurile de torsiune datorate masinilor motoare sau masinilor de lucru,
prin rasucirea elastica relativa a celor doua semicuplaje si prin revenirea treptata a elementelor
elastice la forma si pozitia initiala, cu pierdere de energie; energia cinetica a socului, partial
absorbita, se transforma n caldura si n energie potentiala de deformare.
2. Evita zona de rezonanta la oscilatiile de torsiune care iau nastere datorita
neuniformitatii miscarii de rotatie, prin deplasarea frecventelor proprii ale sistemului masina
motoare cuplaj masina de lucru.
3. Compensarea abaterilor produse la montajul arborilor care urmeaza a fi cuplati.
Elementele elastice ale cuplajelor carora le lipseste frecarea interioara sau exterioara
si reiau forma initiala, dupa ndepartarea ncarcarii, rednd integral lucrul mecanic pe care lau nmagazinat la ncarcare. Daca solicitarile provocate de ncarcarea exterioara depasesc
limita de elasticitate, atunci elementele intermediare ale cuplajului sunt supuse unor
deformatii care se mentin partial si dupa descarcarea completa a arcului, lucrul mecanic
nemaifiind recuperat n ntregime; aceeasi observatie este valabila si pentru arcurile ale caror
elemente au frecare interioara sau exterioara.
Proprietatile de elasticitate si de amortizare ale cuplajelor elastice se obtin att prin
ntrebuintarea unor materiale (metalice sau nemetalice) adecvate, ct si printr-o forma
corespunzatoare scopului urmarit.
Elementele metalice ale cuplajelor elastice sunt de fapt arcuri de diferite forme:
lamelare, bara de torsiune, disc, elicoidale cilindrice etc.
Elementele elastice nemetalice sunt folosite datorita elasticitatii foarte mari; n plus,
acestea au si proprietatile (avantajele) urmatoare: capacitate de amortizare ridicata, forma
constructiva simpla, capacitate a de preluare a socurilor la torsiune. Ca materiale se folosesc:
cauciucul natural vulcanizat, cauciucul sintetic, materiale plastice din clasa elastomerilor etc.
5.5.2 Caracteristica statica a cuplajelor
Rigiditatea statica la torsiune a unui cuplaj elastic este definita ca variatia momentului
de torsiune Mt n functie de unghiul de rotire relativa a semiculajelor f .
Aceasta marime da o indicatie asupra capacitatii de preluare a socurilor si de izolare a
vibratiilor torsionale; daca rigiditatea statica este ridicata, capacitatea de absortie a socurilor
este si ea ridicata.
Cuplajele elastice pot avea caracteristica liniara (figura 5.15 a) sau neliniara (figura
5.15 b si c).
Caracteristica din figura 5.15 b este regresiva (moale), iar caracteristica din figura 5.15
c este progresiva (tare).
Pentru cuplajele care au caracteristica liniara, rigiditatea statica se defineste ca fiind
raportul:
C=
Mt
f
(5.23)
iar pentru cuplajele care au caracteristica neliniara rigiditatea statica se defineste ca fiind
derivata momentului de torsiune n functie de unghiul de rotire relativa:
C=
dM t
df
(5.24)
Mt
b
a
c
f
Figura 5.15
Opernd cu aproximarea cubica pentru caracteristicile tari si moi, expresiile
momentului de torsiune sunt de forma:
M t = k f + ? f
(5.25)
n care k si ? sunt constante determinate experimental si au dimensinile unei rigiditati.

5.5.3 Cuplaje cu arcuri elicolidale cilindrice dispuse tangential
Pe baza figura 5.16, la acest cuplaj caracteristica elastica este determinata de starea de
pretensionare a arcurilor.
2
3
1
4
Figura 5.16
Figura 5.17
Scriind relatia de echilibru pent ru semicuplajul conducator se obtine momentul de

torsiune transmis de cuplaj:
M t = z Ft R 0
(5.26)
n care z este numarul bolturilor unui semicuplaj, R0 raza cercului de asezare a bolturilor, iar
Ft forta tangentiala care actioneaza asupra arcului elicoidal n boltul de prindere (figura
5.17). Aceasta marime se determina cu relatia:
Ft =
F cos( a f )
2
(5.27)
Sub actiunea fortei F, arcul elicoidal se comprima cu sageta:

f =
8 D3 n F
Gd4
(5.28)
n care: D este diametrul mediu al spirelor, d diametrul srmei arcului, n numarul spirelor,
iar G modulul de elasticitate transversal.
Geometric, relatia dintre sageata fiecarui arc si unghiul de rotire relativa a
semicuplajelor f are forma:
f = 2 R 0 sin
f
(a f )
2 R 0 sin
2
2
(5.29)
Prin eliminarea parametrilor Ft , F si f din relatiile (5.26))...(5.29) se obtine

caracteristica cuplajului [2]:
M t (f ) =
z G d 4 R 02
4 D n
3
(sin
a
af
af
sin
) cos
2
2
2
(5.30)
5.5.4 Cuplaje cu arcuri lamelare dreptunghiulare montate radial

Reprezentarea din figura 5.18 ne permite sa observam ca acest cuplaj prezinta doua
puncte de discontinuitate a caracteristicii (figura 5.19) [2], n functie de marimea unghiului de
rotire relativa a semicuplajelor (figura 5.20).
Pentru unghiuri de rotire reduse f, expresia momentul transmis poate fi calculat cu
relatia:
M(f ) =
3 E I (r + l ) 2
l3
n care I este momentul de inertie al unui pachet de arcuri lamelare.
(5.31)
A-A
3
B-B
7
8
1
5
6
A
B
Figura 5.18
Mt
R
l
F
x a)
1
a b)
F
c)
Figura 5.19
d)
Figura 5.20
5.5.5 Cuplaje dintat cu arcuri serpuite

n functie de forma dintilor semicuplajelor (figura 5.21.a si b), caracteristica
functionala a cuplajului poate fi liniara sau neliniara.
Astfel, pentru geometria din figura 5.21.a, caracteristica este liniara, pentru ca distanta
dintre punctele de sprijin ale arcurilor pe dintii semicuplajului ramne constanta, iar
rigiditatea nu depinde de marimea momentului de torsiune.
Pentru varianta constructiva din figura 5.21.b, caracteristica este neliniara, pentru ca
dantura este curba.
Avantajul acestei variante este acela ca, la cresterea momentului de torsiune, are loc
deplasarea punctului de nceput al contactului dintelui cu arcul.
a)
b)
Figura 5.21
Figura 5.22
Figura 5.23
n figura 5.22 este prezentat un cuplaj cu arc serpuit amplasat ntr- un plan normal pe
arborele cuplat, iar n figura 5.23 este desenul cuplajulului cu arcuri serpuite dispuse pe
suprafata laterala.
Problemele legate de caracteristica cuplajelor prezentate sunt tratate n lucrarea [2].
5.5.6 Cuplaje cu elemente elastice de tip bara de torsiune
Cuplajele de acest tip pot fi realizate cu un singur sau cu doua rnduri de bare. n
figura 5.24 apar elementele constructive principale: 1 element motor; 2 arc bara; 3
element condus.
Sub actiunea momentului de torsiune, caracteristica cuplajului este liniara, pna cnd
curbura axei arcului devine egala cu curbura profilului dintelui (figura 5.25).
Dependenta momentului de torsiune de unghiul de rotire relativa a semicuplajelor
pentru portiunea liniara a caracteristicii se determina cu relatia [2]
Mt =
3 z E I D 20
8s3
(5.32)
unde: z este numarul de arcuri bara; I momentul de inertie la ncovoiere al arcului bara; D0
diametrul de asezare a arcurilor bara; E modulul de elasticitate longitudinala a materialului
arcurilor; s cota prezentata n figura 5.25.
Figura 5.24
Figura 5.25
Dupa ce curburile devin egale, dependenta momentului de torsiune de unghiul de

rotire relativa a semicuplajelor se determina cu relatia:
Mt =
3 z E I D 20
8a3
2 (s 2 a 2 )
(f
)
? D0
(5.33)
5.5.7 Cuplajul cu element elastic toroidal

Acest cuplaj poate avea caracteristica liniara sau neliniara, n functie de natura
cauciucului sau elastomerului din care este confectionata mantaua periferica.
3
2
l1
R
R
D
R4
4
l1
L
Figura 5.26
L
C
l3
R3
d
D
d2
d1
D1
Cuplajele cu element elastic toroidal (figura 5.26) au gabarit radial mare, si, ca urmare,
au capacitatea de a prelua o mare cantitate de energie mecanica, prin momentele de torsiune
aplicate prin soc sau ntr- un alt regim dinamic sever.
Cuplarea arborilor este mult usurata de faptul ca deplasarile axiale, unghiulare, radiale
sau mixte pot fi preluate de deformarea elementului elastic. Unghiul de rotire relativa a
semicuplajelor poate ajunge la valori mari cuprinse ntre 12 ... 35, n mod exceptional 40.
Caracteristica elastica a cuplajului este data de relatia:
M t (f ) = K c G D 3 f
(5.34)
n care: D este diametrul exterior al elementului elastic toroidal; G modulul de elasticitate

transversal al materialului elementului elastic; Kc = coeficient geometric, dependent de
rapoartele a = B / D, = d / D, n care B este latimea mansonului de cauciuc, iar d grosimea
acestuia (figura 5.27).
Kc
0,12
a = 0,15 0,2 0,25 0,30 0,35
0,08
0,04
0
0,01 0,03 0,05 0,07
Figura 5.27
5.5.8 Cuplajul elastic cu bolturi
Reprezentarea din figura 5.28 se refera la varianta constructiva cel mai des ntlnita
(STAS 5982/6 -81). Indiferent de varianta, trebuie sa existe posibilitatea deformarii libere a
elementelor elastice; n caz contrar, cuplajul se rigidizeaza, fara a mai avea capacitatea de
atenuare a socurilor torsionale. Sub efectul momentului de torsiune, fiecare bolt este solicitat
la ncovoiere de catre forta tangenta la cercul cu diametrul D0 (figura 5.29).
L
D
db
D0
l2
l1
b
Figura 5.28
Figura 5.29
Aceeasi forta solicita la strivire mansonul de cauciuc care mbraca boltul.

Relatia din care se deduce forta pe un bolt este:
F=
2 Mt
z D0
(5.35)
unde z reprezinta numarul de bolturi.

Legatura dintre forta F si sageata f (figura 5.29), produsa de aceasta, este data de
relatia:
F = cf a
(5.36)
n care c este un coeficent de elasticitate, iar a - un exponent care tine seama de forma
elementului elastic si de materialul din care este facut; pentru materiale indigene a = 1,5.
Geometric, ntre unghiul de rotire relativa a semicuplajelor f si sageata exista realatia :
f =
D0
f
2
(5.37)
Ca urmare, se poate exprima caracteristica functionala a cuplajului:

D
M t (f ) = z c 0
2
a +1
f a
(5.38)
Verificarea bolturilor la ncovoiere, respectiv a mansoanelor de cauciuc la strivire se

face cu relatia
si =
Mi
F l2
=
s a i = 60...80 MPa
Wi p d 3b
32
(5.39)
(n care F1 este forta care revine unui bolt din momentul de torsiune), respectiv cu relatia:
ss =
F
s s a = 5...7 MPa
d b (l 1 j )
(5.40)
5.6 Cuplaje intermitente rigide

Cuplajele intermitente rigide permit transmiterea momentului de torsiune prin
intermediul danturii frontale sau radiale dispuse pe cele doua semicuplaje conjugate.
Fata de ambreiajele cu frictiune, la aceste cuplaje apar avantajele: gabarit radial mult
mai mic, rigiditate sporita si cost redus; n plus, cuplajele cu dinti frontali nu necesita reglaje
n timpul functionarii.
Pentru a nu se produce ruperea danturii este necesar ca arborii sa nu aiba abateri de
coaxialitate.
Daca cuplarea arborilor se face n sarcina, iar vitezele periferice ale celor doua
semicuplaje sunt diferite caz uzual, dantura este solicitata prin soc, ceea ce limiteaza puterea
care poate fi transmisa. Utilizarea unor dispozitive de sincronizarea a vitezei periferice

permite largirea domeniului de utilizare.
5.6.1 Ambreiaje cu craboti (cuplaje intermitente cu dantura frontala)
H7 / f7
Acest cuplaj realizeaza cuplarea si decuplarea

prin deplasarea comandata a reperului 2 semicuplaj
antrenat (figura 5.30).
Formele pe care le pot avea crabotii (dintii
frontali) sunt prezentate n figura 5.31. Semicuplajele
se executa din oteluri de calitate sau aliate cu duritatea
superficiala cuprinsa n intervalul 56 ... 62 HRC. n
functie de marimea momentului care trebuie transmis,
numarul dintilor frontali este cuprins ntre 3 si 60.
Figura 5.30
a)
b)
f)
c)
d)
g)
e)
h)
i)
Figura 5.31
Calculul de rezistenta a danturii se face la strivire, ncovoiere si forfecare. Cea mai
importanta solicitare este cea de contact (strivire) pentru care tensiunile admisibile se aleg n
functie de conditiile de functionare, astfel:
- s a = 90 ... 120 MPa, pentru cuplarea sincrona;
- s a = 50 70 MPa, pentru cuplare la viteze relative scazute;
- s a = 35 .... 45 MPa, pentru cuplare la viteze relative ridicate.
5.6.2 Cuplajele intermitente cu dantura radiala
Constructiv aceste cuplaje se aseamana cu sistemele numite cuplaje permanente
mobile dintate.
Schema unui astfel de cuplaj este prezentata n figura 5.32 n care:
1 - arbore condus cu coroana dintata exterioara;
2 - sincronizator;
3 - element de cuplare cu coroana dintata interioara;
4 - arbore condus cu coroana dintata exterioara;
5 - arbore motor.
Pentru micsorarea socurilor de cuplare, ambreiajul este prevazut cu sincronizatorul 2,
realizat sub forma unui ambreiaj dublu conic cu frictiune, ceea ce permite egalizarea turatiei
reperului 4 cu turatia reperului 5.
Figura 5.32
5.7 Cuplaje intermitente cu frictiune (ambreiaje)
La cuplajele intermitente, legatura dintre arbori poate fi stabilita sau ntrerupta la o
comanda exterioara sau n mod automat, att n sarcina ct si la mers n gol, cu posibilitatea
rotirii relative a arborilor (motor si condus). Acest avantaj functional este utilizat n
urmatoarele situatii:
a. la decuplarea transmisiei mecanice de motor (la oprirea temporara a unui
autovehicul cu motorul n functiune, la pornirea lenta a unui autovehicul - pentru asigurarea
unei ncarcari progresive a elementelor transmisiei, la schimbarea fara socuri a treptelor de
viteza la autovehicule rutiere si la masini- unelte etc.);
b. la frnarea usoara a unui autovehicul, pentru scurt timp, fara schimbarea treptei de
viteza;
c. pentru limitarea momentului de torsiune transmis, la suprasarcina, ambreiajul
avnd si rol de cuplaj de siguranta.
Ca urmare, ambreiajele sunt utilizate la constructia: autovehiculelor, masinilor-unelte,
masinilor de ridicat si transportat, instalatiilor de foraj si de pompare, concasoarelor,
malaxoarelor etc.
5.7.1 Schema ambreiajului cu frictiune
Schema din figura 5.33 corespunde variantei constructive cu discuri plane, cu o
singura interfata de frecare (ambreiaj plan).
Ambreiere
(automata)
Masina
motoare
(MM)
Debreiere
(comandata)
Masina
de lucru
(ML)
Q
Caneluri
Discuri de frictiune
Figura 5.33
Antrenarea arborelui condus al masinii de lucru de catre arborele conducator al

masinii motoare se realizeaza prin frecarea care apare ntre discurile solidare cu acestia;
frecarea dintre discurile care transmit miscarea si puterea se obtine prin apasarea lor cu forta
axiala Q.
Pentru ca forta de ambreiere Q sa fie ct mai redusa, se realizeaza ambreiaje cu discuri
conice si ambreiaje plane multidisc. Acestea din urma sunt capabile sa transmita momente de
torsiune extrem de ridicate.
Dupa modul de realizare a fortei de ambreiere, ambreiajele cu frictiune pot avea
comanda:
a. mecanica (cu prghii si arcuri);
b. hidrostatica;
c. pneumostatica;
d. electromagnetica.
5.7.2 Cerinte impuse ambreiajelor cu frictiune
Pentru asigurarea functionarii ambreiajelor cu frictiune n conditii de fiabilitate
ridicata, acestea trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii:
a. schimbarea turatiei arborelui condus sa se realizeze fara socuri;
b. n functionare, n stare cuplata, n regim nominal de ncarcare, discurile nu trebuie
sa patineze;
c. durabilitate ridicata, pentru a nu fi necesara nlocuirea frecventa a discurilor de
frictiune;
d. asigurarea unui bun transfer de caldura spre exterior, pentru mentinerea
echilibrului termic n limitele admise de natura materialelor de frictiune, ceea ce se obtine prin
ventilarea carcasei ambreiajului (la ambreiaje uscate de mari dimensiuni), prin circulatia
fortata a uleiului de ungere si racire (la ambreiaje cu ulei) si prin marirea suprafetei de racire a
carcasei ambreiajului, adica prin nervurarea acesteia;
e. durata procesului de ambreiere sa fie scurta, pentru ca uzura si pierderile de putere
sa fie ct mai mici;
f. comanda ambreiajului sa nu necesite forte prea mari de actionare;
g. coeficientul de frecare dintre discuri sa fie stabilizat si de valoare ridicata, pentru a
conduce la un gabarit radial minim.
5.7.3 Cupluri de materiale
Cele mai des utilizate cupluri de materiale sunt prezentate n Tabelul 5.4.
Tabelul 5.4
Regimul de frecare
cu ungere
Textolit / otel
fara ungere
-
Fc / Fc sau Fc / otel calit

Bronz sinterizat / otel rectificat
Tesatura de bumbac impregnata cu rasini sintetice / otel sau Fc
Tesatura de azbest impregnata cu rasini sintetice / otel sau Fc
Azbest presat cu rasini sintetice cu aschii de cupru sau de alama (ferodo) / otel sau Fc
Cauciuc cu insertie metalica / otel sau Fc
Materiale metalo-ceramice / otel calit
Materiale din pulberi metalice / otel calit
5.7.4 Probleme constructive
De
Ambreiere
Debreiere
Di
Arbore
condus
Figura 5.34
n figura 5.34 este prezentata schita de principiu pentru un ambreiaj cu o singura
interfata de frecare cu discuri plane, asa-zisul ambreiaj plan, iar n figura 5.35 se gaseste
schema ambreiajului cu mai multe interfete de frecare, adica ambreiajul multidisc.
1
Arbore
conducator
Arbore condus
Figura 5.35
Componentele ansamblului din figura 5.35 sunt:
1. semicupla solidara cu arborele conducator;
2. semicupla solidara cu arborele condus;
3. discuri de otel calit si rectificat prevazute cu caneluri la exterior n contact cu
semicupla motoare 1;
4. discuri de otel calit si rectificat prevazute cu caneluri la interior n contact cu
semicupla condusa 2;
5. arcuri elicoidale cilindrice pentru aplicarea elastica a fortei de ambreiere Q;
6. piston pentru ambreiere;
7. cilindru hidraulic solidar cu semicupla 2.
Discurile din otel calit si rectificat 3 si 4 au grosimi n intervalul 1 2 mm.
Rectificarea discurilor este necesara, pentru ca forta de ambreiere Q sa se propage
nediminuata n tot pachetul de discuri si sa aiba astfel valori ct mai reduse.
Elementele geometrice principale ale discurilor de ambreiaj din otel calit si rectificat
sunt prezentate n figura 5.36.
b
Di
De
Figura 5.36
Daca garnitura de frictiune este din tesatura de bumbac impregnata sau din azbest
impregnat, respectiv din materiale metalo-ceramine, aceasta se monteaza pe discul suport de
otel prin lipire, respectiv prin nituire asa cum este reprezentat n figura 5.37 si 5.38.
n cazul n care garniturile de frictiune sunt lipite (figura 5.37), grosimea pachetului
este mai mica, iar reutilizarea discului de otel, dupa uzare, nu mai este posibila.
Daca asamblarea garniturilor de ferodo, de exemplu, se realizeaza prin nituire, atunci
dupa pierderea prin uzura a stratului de grosime sa este posibila ndepartarea niturilor vechi,
schimbarea garniturilor si aplicare noilor nituri (figura 5.38). Materialele recomandate pentru
nituri sunt alama, unele aliaje de aluminiu si cuprul. Grosimea s a garniturilor de frictiune
este de ordinul 1 ... 4 mm, n functie de solutia constructiva aleasa. Adncimea admisa pentru
uzare este sa = 0,5 ... 2 mm.
lipire
sa
disc otel
disc otel
Figura 5.37
Figura 5.38
n cazul discurilor din otel durificat si rectificat se adopta solutia realizarii canalelelor
radiale, elicoidale sau oblice, cu adncimea de ordinul 0,5 mm (figura 5.39) pentru a favoriza
ventilarea si racirea acestora, att la ambreiajele uscate, ct si la ambreiajele unse. n canalele
respective se aduna treptat particulele de uzura care se elimina n exterior prin centrifugare.
Figura 5.39
Apasarea discurilor de frictiune se realizeaza cu arcuri elicoidale (dispuse central sau

pe periferie) sau cu arcuri disc.
ntre elementul care realizeza apasarea axiala si arcuri exista un rulment, numit de
presiune care permite debreierea fara oprirea transmisiei mecanice.
5.7.5 Bazele teoretice ale procesului de ambreiere
n figura 5.40 este reprezentata schema ansamblului masina motoare ambreiaj
masina de lucru, n care notatiile sunt:
J1 si J2 momentele de inertie reduse ale rotorului masinii motoare, respectiv masinii
de lucru;
Mm momentul de torsiune din arborele motor;
Mf momentul de frecare din ambreiaj;
Mr - momentul de torsiune din arborele condus;
f 1,2 - unghiurile de rotire ale arborilor conducator 1 si condus 2;
? 1,2 vitezele unghiulare ale arborilor 1 si 2.
- coeficient de frecare
Mm
Mr
Q
J1
MM
J2
Mf
? 1,f1
ML
? 2,f2
Figura 5.40
Diagramele caracteristice pentru cuplarea n sarcina sunt reprezentate n figura 5.41,
astfel: n fig 5.41 a este prezentata variatia momentului de frecare din ambreiaj, iar n figura
5.41 b este prezentata variatia vitezei unghiulare pentru arborele motor, respectiv pentru
arborele condus.
Ma
M a
Mfc
Mr
t1
b)
O2
t1
tp
?1
t2
?2
Patinare
? 1 = ? 2 = 1
Demaraj
?
O1
Cuplare
a)
T
T
Figura 5.41
Caracteristicile diagramelor sunt:

t1 perioada de cuplare;
tp perioada de patinare;
t2 perioada de demaraj;
T durata procesului de ambreiere;
T durata ambreierii si demararii.
n intervalul de timp 0 ... t1 momentul de frecare creste pna la valoarea momentului
rezistent (util) care se manifesta n arborele condus. Ca urmare, se produce o ncetinire a
vitezei arborelui conducator, fara sa se produca si accelerarea arborelui condus. n acest
interval patinarea discurilor este intensa.
n intervalul t1 tp se realizeaza accelerarea arborelui condus, cresterea momentului de
frecare din abmbreiaj si scaderea turatiei arborelui conducator. Notatia Ma se refera la
momentul necesar accelerarii maselor aflate pe arborele condus caracterizate prin momentul
de inertie J2 .
Ambreierea se ncheie n intervalul tp t2 cnd are loc cresterea, n continuare, a
momentului de frecare, realizndu-se accelerarea suplimentara a rotorului J2 , pentru
acoperirea diferentei de momente de accelerare (Ma Ma). n plus, se produce si accelerarea
arborelui conducator, frnat n intervalul anterior si care, astfel, ajunge la turatia initiala O1 .
La sfrsitul ambreierii, rotorul condus atinge, si el, turatia arborelui conducator O1 cu care
este, n final, sincron. Din diagrama se observa ca arborele condus a trecut, n timpul
ambreierii, de la turatia initiala O2 la turatia de sincronism O1 .
M
M
Mf
Mr
Mf = Ma + Mr = ct.
Ma
Mr
T
O
tp
O1
? 1 = 1
? rel
t1
?2
?
O1
? 1 (t)
O2
? 2 (t)
t1
O2 = 0
e
tp
t
e2
a)
T
b)
Figura 5.42
Ambreierea propriu- zisa se face n intervalul t1 + t2 . Se observa ca forta de ambreiere
Q nu se aplica instantaneu, ci pe intervalul 0 t1 ; variatia fortei de apasare Q este aceeasi, ca
alura, cu a momentului de frecare.
Diagramele prezentate mai sus pot fi schematizate, considernd ca forta Q se poate

aplica brusc; n plus, coeficientul de frecare se considera a fi constant n timpul ambreierii.
Ca urmare, rezulta un set de diagrame mai usor de interpretat (figura 5.42.a).
Pentru cazul ambreierii n gol, adica n absenta sarcinii, diagramele caracteristice
ambreierii sunt simple (figura 5.42.b) si permit determinarea timpului de ambreiere
corespunzator T. Cu e2 s-a notat acceleratia unghiulara pentru arborele condus.
Ecuatiile diferentiale de echilibru dinamic pentru sistemul motor ambreiaj, respectiv
ambreiaj masina de lucru sunt:
J 1 &f&1 + M f = M m
J 2 &f& 2 + M r = M f
(5.41)
Integrnd, obtinem:
df 1 M m M f
=
t + O1
dt
J1
df
M Mr
? 2 (t) = 2 = f
t + O2
dt
J2
? 1 (t ) =
(5.42)
(5.43)
Viteza unghiulara relativa este diferenta dintre vitezele unghiulare instantanee ale
celor doi arbori:
? r (t ) = ? 1 (t ) ? 2 (t )
(5.44)
adica, pe baza relatiilor de mai sus:
J + J2
M
M
? r ( t ) = O1 O 2 1
M f m + r t
J1
J2
J 1J 2
(5.45)
Timpul de patinare se obtine punnd conditia ? r(t) = 0, de unde rezulta:

tp =
O1 O 2
J1 + J 2
M
M
Mf m r
J 1J 2
J1
J2
(5.46)
Daca se face aproximarea ? r (t) = ct. = O1 , atunci:
M Mr
? r ( t ) = O1 f
t + O 2
J2
(5.47)
de unde rezulta:
tp =
O1 O 2
J
Mf M r 2
(5.48)
Daca se considera cazul ambreierii n gol, (Mr = 0 si Mf = Ma) si daca se pleaca de la

O2 = 0, atunci timpul de ambreiere se poate calcula cu o relatie simpla, de forma:
tp =
O1 J 2
Mf
(5.49)
O relatie cu totul aproximativa a momentului de frecare si anume:
Mf = Q
Dm
2
(5.50)
permite analiza vaiabilelor de care depinde timpul de ambreiere care trebuie sa aiba valori ct
mai reduse, pentru a nu se produce uzarea prematura a ganiturilor de frictiune. Cu
aproximarile facute rezulta:
tp = T =
2 O1 J 2
Q Dm
(5.51)
Este evident ca, pentru a obtine un timp de ambreiere ct mai mic trebuie ndeplinite
conditiile prezentate n Tabelul 5.5.
Tabelul 5.5
Reducerea timpului de
ambreiere se obtine daca
Conditiile din coloana stnga

atrag si efecte negative, astfel:
- viteza unghiuara O1 este

ct mai redusa
- reducerea vitezei unghiulare O1 conduce la cresterea

gabaritului masinii motoare
- momentul de inertie redus

J2 are valori ct mai
scazute
- reducerea momentului de inertie J2 benefica, din punct de

vedere al gabaritului, conduce la dificultati n proiectarea
masinii de lucru care trebuie sa fie ct mai compacta
- coeficientul de frecare
este mare
- forta de ambreiere Q este

foarte mare
- diametrul mediu Dm este
mare, asadar si diametrul
exterior este mare
- cerinta alaturata poate fi respectata optnd pentru un regim

de frecare la limita sau pentru unul cu frecare uscata, dar
uzura garniturilor de frictiune este intensa si durabilitatea
ambreiajului este modesta
- consecinta secundara a cerintei este supradimensionarea
sistemului care asigura realizarea fortei de ambreiere Q
(arcuri, rulment de presiune etc.) si, n plus, duce la
solicitarea prin soc axial a ntregului ansamblu
- consecinta cerintei alaturate este cresterea gabaritului radial
al ansamblului
Analiza datelor din Tabelul 5.5 conduce la concluzia ca este dificil de optimizat
geometric si functional un ambreiaj.
5.7.6 Energia disipata n timpul ambreierii

Puterea pierduta prin frecare n timpul ambreierii are forma generala:
Pf ( t ) = M f ? r ( t )
(5.52)
iar energia disipata este:

tp
Wf = Pf ( t ) dt = M f
0
( O1 O 2 ) 2 J 1 J 2
2 [M f ( J 1 + J 2 ) M m J 2 M r J1 ]
(5.53)
Din relatiile (5.52) si (5.53), pentru ? 1 (t) = ct. = O1 , rezulta:
(O1 O 2 ) 2
Wf = M f
J
2 (M f M r ) 2
(5.54)
Stiind ca energia furnizata de arborele motor este:

Wm = M m O 1 t p
(5.55)
se poate cacula randametul transferului de energie de la masina motoare la masina de lucru:
? =1
WF
Wm
(5.56)
Pentru cazul particular ? 1 (t) = ct. = O1 , rezulta succesiv:

Wm = M m O 1
O O2
Mf M r
1 M O O2
? =1 f 1
2 Mm
O1
J2
(5.57)
(5.58)
Se poate constata ca, pentru situatia particulara data, randamentul este mai mic de
50%, pentru ca Mf < Mm. Evident, ca la ambreierea n sarcina randamentul este, cu att mai
mult, mai mic dect 50%, ceea ce da masura uzurii care se produce n intervalul de timp
studiat. Ca urmare a procesului de ambreiere, dar si la debreiere, n aceeasi masura, energia
disipata se regaseste n ncalzirea abreiajului si n uzarea garniturilor de frictiune.
La pornirea n gol, fara sarcina, randamentul se poate calcula cu relatia:
? =1
1 Mf
2 Mm
(5.59)
Cunoscnd marimea energiei pierdute prin frecare se poate exprima puterea pierduta
prin frecare pentru un ambreiaj la care ambreierea se produce cu frecventa de z ambreieri pe
ora, astfel:
Pf =
Wf z
3600
[W ]
(5.60)
5.7.7 Calculul ambreiajului cu discuri plane cu o singura interfata de frecare

Se adopta, mai nti, valorile coeficientului de serviciu cs si al celui de importanta a
transmisiei ci, pentru a determina momentul de frecare Mf :
M f = M r ci cs
(5.61)
Pentru cs si ci sunt recomandate valorile preze ntate n Tabelul 5.6.

Tabelul 5.6
ci
1,0
1,2
1,6
2,0
cs
daca avarierea ambreiajului conduce

la oprirea masinii
la avarierea masinii
la avarierea mai multor masini
daca avarierea ambreiajului poate
conduce la pierderi de vieti omenesti
1,0
1,0 ... 1,6
1,6 ... 2,5
daca masina de lucru are un mers

uniform
neuniform
puternic neuniform
Cunoscnd expresia momentului de frecare dintre discurile de frictiune, a fortei de

ambreiere Q n raport cu presiunea de contact dintre discurile respective si alegnd raportul
D
k = i = 0,5...0,7 , se poate face dimensionarea geometrica, adica aflarea diametrului
De
exterior De si, implicit a diametrului interior Di, cu respectarea presiunii de contact
admisibile pa.
Mf =
Q=
1
D 3 D 3i
Q e2
3
D e D i2
p
p ( D e2 D i2 )
4
(5.62)
(5.63)
1
12 M f
3
De
3
p a (1 k )
(5.64)
Dupa stabilirea diametrelor De si Di se poate calcula forta necesara la ambreiere:

Q=
p
p a ( D 2e D 2i )
4
(5.65)
cu care se va dimensiona, ulterior, sistemul de realizare a fortei (arcurile) si rulmentul de

presiune.
Datele geometrice fiind stabilite, se poate trece la aflarea energiei consumate prin
frecare Wf relatiile (5.53) sau (5.54) si a puterii de frecare Pf relatia (5.60).
Se poate considera ca ntreaga putere pierduta prin frecare se regaseste n fluxul de

caldura evacuat prin radiatie si convectie prin suprafata carcasei ambreiajului Ac, ceea ce
permite aflarea temperaturii medii a discurilor de frictiune, astfel:
t mediu = t 0 +
Pf
t admisibil
k A c
(5.66)
n relatia (5.66), factorul k este coeficientul global de transfer de caldura 2

,
m grad
dependent de viteza curentului de aer care spala carcasa ambreiajului, exprimata n m/s.
k = 12,7 + 2,8 v aer
(5.67)
Valori orientative pentru presiunea admisibila de contact pa, pentru coeficientul de

frecare si pentru temperatura admisibila tadmisibil sunt date n Tabelul 5.7 corespunzator
ambreiajelor cu o singura interfata de frecare.
Tabelul 5.7
Cuplul
de materiale
pa
Coeficientul de frecare
Temperatura admisibila
tadmisibil [C]
[MPa]
cu
ungere
fara
ungere
1 ... 1,8
0,15 ... 0,25
0,02 ... 0,1
0,05 ... 1,2
0,4 ... 0,65
0,1 ... 0,2
100
150
0,35 ... 0,7
0,2 ... 0,4
0,1 ... 0,2
200
300
Bronz
sinterizat/
otel sau Fc
0,2 ... 1
0,15 ... 0,25
0,09
Ferodo /
otel sau Fc
0,2 ... 0,8
0,2 ... 0,4
0,1 ... 0,5
180
400
Cauciuc cu
insertie /
otel sau Fc
0,5 ... 0,8
0,4 ... 0,65
0,1 ... 0,2
250
300
Fc / Fc
Tesatura de
bumbac cu
rasini sintetice/
otel sau Fc
Tesatura de
azbest cu rasini
sintetice/
otel sau Fc
regim
permanent
regim
intermitent
300
180
La ambreiajele multidisc, pentru presiunea admisibila se vor adopta valori cu 40% mai
mici dect cele prezentate n tabel, pentru a tine cont de conditiile de racire mai dificile.
Cu privire la temperatura admisibila, mentionam ca depasirea acesteia are ca urmare:
exfolierea sau fisurarea garniturilor, ondularea suprafetelor active si, n cazul discurilor din
otel, gripajul. Pentru a nu fi depasita temperatura admisibila se impune racirea suplimentara a
carcasei ambreiajului prin nervurare, ventilare sau racire fortata cu ulei n circuit nchis.
Durabilitatea ambreiajului (h, n ore de functionare efectiva) se determina n functie de
uzura specifica determinata experimental si adoptata n calcule cu notatia qa [mm3 /W.s],
astfel:
p
( D 2e D 2i ) s a
h= 4
Pf q a
mm 3
W h
(5.68)
n care produsul de la numarator reprezinta volumul de material admis a fi ndepartat prin

uzarea garniturilor de frictiune; cota sa este grosimea stratului de material care poate fi
pierduta prin uzura (a se vedea, de exemplu, figura 5.38).
Pentru materiale de tip ferodo uzura specifica este qa = 20 ... 60 mm3 / Ws, iar pentru
otel calit / otel calit qa = 5 mm3 / Ws.
Calculul ambreiajului continua cu determinarea timpului de ambreiere.
5.7.8 Calculul ambreiajului multidisc
Pe baza elementelor geometrice din figura 5.43 si notnd cu i numarul interfetelor de
frecare:
i = m+ c 1
(5.69)
n care m este numarul discurilor solidare cu semicupla motoare, iar c este numarul discurilor
solidare cu semicupla condusa. Solidarizarea discurilor motoare, respectiv conduse se face
prin intermadiul canelurilor exterioare, respectiv interioare.
Avantajul ne t fata de ambreiajele cu o singura intefata de frecare este acela ca la
aceeasi forta de apasare Q se produc i forte de frecare interdisc, ceea ce nseamna momente de
frecare de i ori mai mari, daca planeitatea discurilor este perfecta.
Momentul de frecare total are, deci, forma:
Mf =
1
D 3 D 3i
Q i 2e
3
D e D 2i
de regula, se admit valori k =
Di
= 0,5...0,7 ; pe de alta parte, aplicnd formulele:
De
p
(D 2e D 2i )
4
M f = c i c s M t no min al
Q = pa
(5.70)
(5.71)
12 M f
Rezulta diametrul exterior de frecare D e
. Se recomanda ca
p a (1 k 3 ) i
numarul interfetelor de frecare sa fie i = 10, daca ambreiajul este uscat si i = 50, daca
ambreiajul este uns.
z0
z0-1 4
Fz0
F2
Fz0
Fz0-1
F3
Fz0-1
F3
Disc B
F0
F1
Disc A
r1
Di
De
r2
Figura 5.43
Calculul ambreiajului multidisc continua cu cel prezentat la ambreiajul cu doua discuri plane
cu o singura interfata de frecare de mai sus, cu exceptia formulei durabilitatii care devine:
p
( D2e D 2i ) i s a
h= 4
Pf q a
(5.72)
5.7.9 Calculul ambreiajului conic

Pentru a micsora gabaritul radial si marimea fortei de ambreiere Q se utilizeaza, n
locul ambreiajului cu discuri plane, ambreiajul cu o singura interfata de frecare dispusa pe un
trunchi de con, asa cum sugereaza schita din figura 5.44.
Cu notatiile deja prezentate se poate expima forta axiala de apasare Q:
Q = N (sin a + cos a )
(5.73)
Pe de alta parte, se poate scrie relatia de calcul a apasarii normale pe suprafata activa
N, n functie de momentul de frecare Mf , respectiv de presiunea admisibila:
N=
2 Mf
Dm
N = pa D m b
(5.74)
(5.75)
Ca urmare se poate determina valoarea latimii de contact b, astfel:

b
N
Dm p a
(5.76)
a
Q
Figura 5.44
Evident, semiunghiul conului a trebuie sa fie mai mare dect unghiul de frecare f ,
pentru a nu se produce autofrnarea la debreiere. De regula, a > 10, iar uzual a = 15.
5.8 Cuplaje intermitente automate
Cuplajele intermitente automate asigura cuplarea si decuplarea automata, n functie de
marimea turatiei, de sensul de rotatie sau de valoarea momentului de torsiune transmis. Pentru
asigurarea acestor cerinte, cuplajele pot fi:
- limitatoare de sens (cuplaje unisens)
- limitatoare de turatie (cuplaje centrifugale)
- limitatoare de moment (cuplaje de siguranta).
5.8.1 Cuplaje unisens (de cursa libera)
Schema din figura 5.45 sugereaza ca rolele cilindrice care sunt interpuse ntre
semicupla motoare 1 si semicupla condusa 2 pemit transmiterea puterii si momentului de
torsiune ntr- un singur sens de miscare si nu permit antrenarea n celalalt sens. La rotirea
reperului 1 n sensul acelor de ceasornic rolele se mpaneaza si asigura transmiterea miscarii;
la rotirea lui n celalalt sens, rolele se deblocheaza.
Figura 5.45
Pastilele dure dintre role si elementul motor nu permit producerea brinelarii, asigurnd
pastrarea geometriei suprafetelor active.
Constructiv, exista numeroase variante constructive, una dintrea acestea fiind
cunoscuta de la transmisia bicicletelor sub numele de torpedou.
1
Fn1
R1
B
2 Fn2
1 Fn1
D
R2
a/2
O2
Fn2
2
O1
Figura 5.46
n figura 5.46 este prezentata schema de calcul. Pentru ca rola sa ramna blocata (n
echilibru), trebuie ca rezultantele R1 si R2 sa aiba aceeasi directie si sensuri diferite.
Elementele functionale si constructive principale sunt:
- coeficientii de frecare pentru contactul rola element motor, respectiv rola
element condus 1 = 2 = ;
- unghiurile de frecare f 1 = f 2 = f = a / 2, n care a = f 1 + f 2 ;
- uzual, a = 4 10;
- numarul rolelor z = 3 6.
Din conditia geometrica (a se vedea triunghiul O1 O2 A):
D d
a+d
cos a =
2
2
Rezulta diametrul d, daca se adopta valori pentru D, a si a.
(5.77)
Solicitarea rolelor si suprafetelor conjugate este tensiunea de contact hertziana la care

se face verificarea sau dimensionarea.
5.8.2 Cuplaje centrifugale
n figura 5.47.a este prezentata schema de principiu a cuplajului centrifugal;
elementele componente principale sunt:
1 platoul solidar cu semicupla motoare;
2 tamburul sau camasa semicuplei conduse;
3 sabotii;
4 arcurile de readucere.
Daca platoul 1 se roteste n sens orar, la atingerea unei anumite viteze unghiulare ?,
forta de centrifugare Fcf devine suficient de mare pentru a pune n miscare, prin frecare,
camasa semicuplei 2 pe care este normala. Schema din figura 5.47.b permite calculul fortelor
din sistem.
Fcf
2
R
Fcf
Fn
O2
O
Fn
b
O1
F0
F0
O1
4
a1
3
Fcf
a2
Figura 5.47.a
Figura 5.47.b
Ecuatia de echilibru de momente pentru un sabot, n raport cu punctul O1 este:

F0 (a 1 + a 2 ) Fcf b + Fn e + Fn c = 0
(5.78)
Punnd conditia de transmitere a momentului de torsiune:

Mf = Mt
calcul
unde:
(5.79)
M f = z Fn R
(5.80)
n care z este numarul de saboti si tinnd cont ca forta centrifuga este de forma:
Fcf = m r ?
(5.81)
se poate rescrie prima relatie, astfel:

m r ? 2 b F0 (a 1 + a 2 ) =
M t calcul
z R
(c + e)
(5.82)
n care r este raza centrului de greutate a sabotului, n raport cu centrul O.

Cnd sabotul ncepe sa atinga tamburul 2, Fn 0, iar viteza unghiulara atinge valoarea
? 0 . Ca urmare relatia 5.82 devine:
m r ? 20 b F0 ( a 1 + a 2 ) = 0
(5.83)
Din formula de mai sus se poate afla valoarea fortei F0 . Eliminnd apoi F0 ntre
relatiile (5. 82) si (5.83) se gaseste expresia din care se poate calcula masa sabotului, astfel:
m=
M t calcul (c + e)
(5.84)
z r R b ( ? 2 ? 20 )
n general, ? 0 = 0,8 ?.
n figura 5.48 este schematizat un cuplaj centrifugal la care elementele intemediare
sunt bile de otel; pentru ca frecarea dintre bile sa fie ct mai mica, n incinta se adauga si ulei.
Figura 5.48
5.9 Cuplaje de siguranta
Rolul acestor cuplaje este acela de a ntrerupe transmiterea miscarii, atunci cnd
momentul de torsiune este mai mare dect cel pentru care s-a facut dimensionarea transmisiei.
Ca urmare, aceste sisteme pot fi numite si cuplaje de suprasarcina. n figura 5.49 este
prezentata o singura varianta constructiva, si anume cuplajul de siguranta cu bile.
2
4 5
H7
f7
Decuplat
Cuplat
Figura 5.49
Bilele 3 sunt introduse n locasuri speciale, practicate n semicuplajele 1 si 2, forta de
apasare fiind asigurata de arcul elicoidal cilindric 4.
5.10 Bibliografie
Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed.
Tehnica, 1983.
2. Brsan, I. si Jscanu, M., Dinamica cuplajelor elastice, Editura Tehnica, Bucuresti,
1988.
3. Draghici, I. s.a., Calculul si constructia cuplajelor, Editura Tehnica, Bucuresti,
1978.
4. Nieman, G., Maschinenelemente, Vol. I, Springer-Verlag, 1975, Berlin.
Tudor, A. s.a., Ambreiaje si cuplaje de siguranta cu frictiune, Institutul Politehnic Bucuresti,
1985.
6. ETANSARI
6.1 Generalitati
Etansarile sunt organe de masini care realizeaza izolarea ct mai ermetica a unui
spatiu continnd un mediu sub presiune, separarea a doua spatii care contin medii aflate sub
presiune si, uneori, cu temperaturi diferite sau realizeaza protectia etansa a unor spatii
continnd diverse lichide, mpotriva pierderii acestora sau a patrunderii unor corpuri straine.
Cu termenul de etansare este denumit si procedeul de izolare a doua spatii.
Etansarile sunt prezente n toate domeniile vietii, de aceea a aparut o foarte mare
diversitate de tipuri de etansari. Toate trebuie sa indeplineasca anumite cerinte comune si, de
aici, rezulta ca ele trebuie sa aiba anumite proprietati.
6.1.1 Proprietatile etansarilor
n functie de tipul de aplicatie, etansarile trebuie sa aiba anumite proprietati care, de
multe ori sunt complementare, alteori fiind contradictorii.
Etanseitatea este principala proprietate necesara pentru evitarea:
- pierderilor din mediul etansat (pierderi care implica de multe ori modificari de
presiune si temperatura);
- amestecului de medii diferite;
- patrunderii corpurilor straine, n vederea reducerii uzurii.
n general, pierderea etansarii duce la pierderi accentuate ale fluidului etansat si/sau
patrunderea impuritatilor n mediul etansat. Rezultatele acestui fenomen sunt scurgeri de
fluid, distrugerea etansarii, uzura accentuata, toate acestea cu influente negative asupra
functionarii instalatiei si a mediului ambiant.
Rezistenta mecanica este o proprietate importanta att n timpul functionarii ct si la
montaj si demontaj.
Fiabilitatea este proprietatea de a functiona un timp dat n limita parametrilor stabiliti
si n conditii precise de utilizare. Fiabilitatea etansarii trebuie corelata cu importanta
instalalatiei n care aceasta functioneaza. Astfel, siguranta n functionare trebuie sa fie
maxima, daca instalatia este valoroasa sau daca oprirea si/sau deteriorarea ei pot duce la
pagube mari materiale sau umane.
Durabilitatea etansarii trebuie apreciata n raport cu solicitarile (mecanice, chimice,
termice) induse de mediul etansat sau din conditiile de exploatare. Durabilitatea etansarii mai
trebuie evaluata si n functie de capacitatea ei de a suporta demontari repetate.
Pierderile de putere pot apare datorita pierderilor de fluid prin etansare (pentru unele
tipuri de etansari acestea fiind normale) si datorita frecarilor din etansare.
Accesibilitatea este foarte importanta pentru montare si demontare.
Eficienta economica se apreciaza att prin pretul etansarii, ct si prin cheltuielile de
ntretinere care duc la reducerea costului total de exploatare.
Compatibilitatea cu mediile etansate asigura evitarea atacarii termo-chimice a
materialelor pieselor etansarii de catre mediile izolate.
Dispozitivele de etansare sunt denumite generic "etansari", termen folosit si n lucrarea de fata.

Conductibilitatea termica trebuie luata n calcul n functie de tipul instalatiei, al
etansarii si al modul sau de functionare. n unele aplicatii este dorita o buna conductibilitate,
n timp ce alte instalatii impun o izolare termica ridicata.
Rezistenta si nepermeabilitatea la gaze sunt doua proprietati importante ale etansarilor
folosite la instalatiile cu gaze.
6.1.2 Clasificarea etansarilor
Clasificarea etansarilor poate fi facuta dupa diferite criterii.
n figura 6.1 este prezentata o clasificare a etansarilor.
ETANSARI
Fixe
Cu contact direct
Mobile
Cu garnitura
Cu contact
Cu forta de
etansare interioara
Cu forta de
etansare exterioara
Fara contact
De protectie
Figura 6.1
Din punct de vedere al miscarii dintre pieselor, exista etansari pentru miscari de rotatie
si etansari pentru miscari de translatie.
Dupa forma suprafetelor piselor active, deosebim etansari plane, etansari cilindrice,
etansari conice, etansari sferice.
Dupa pozitia suprafetelor pieselor care partcipa la etansare, exista etansari radiale si
etansari axiale.
6.1.3 Alegerea etansarilor
Alegerea tipului constructiv de etansare este un proces complex, dificil. Principalul
factor care influenteaza alegerea este caracterul miscarii relative a pieselor ansamblului.
Trebuie considerate proprietatile generale ale etansarilor, enumerate anterior, dar si cele
specifice instalatei pe care ele functioneaza.
n cazul etansarilor organelor de masini cu miscare relativa este foarte importanta
limitarea sau eliminarea completa a scurgerilor mediului etansat prin jocurile pieselor aflate n
miscare relativa. Tot la aceste etansari apare problema micsorarii frecarii si a urmarilor
acesteia (caldura, putere pierduta).
Etansarile fara contact nu ridica problema frecarii, eficienta lor nu depinde
semnificativ de variatia temperaturii si a vitezei, scurgerile fiind limitate, dar, n anumite
cazuri, acestea nu sunt neglijabile.
170
Etansari
Conditiile de functionare ale instalatiei si cunoasterea lor influenteaza alegerea tipului
de etansare. Anumiti parametri pot fi cunoscuti cu precizie: sarcina, viteza, caracteristicile
mediului etansat.
Alti parametri pot fi calculati: deformatiile pieselor, jocurile dintre piese. Acesti
parametri pot sa varieze n timpul functionarii.
n figura 6.2 este prezentata o diagrama [3] pentru alegerea orientativa a tipului de
etansare.
0
v = 5 m/s
d, mm
10
15
20
15
25
20
30
35
40
25
30
50
60
70
80
50
100
100
150
200
200
300
400
500
600
800
1000
1500
2000
3000
5000
7000
10000
15000
n, rot/min
Figura 6.2
171

Unii parametri sunt greu de determinat: de exemplu, o multitud ine de probleme sunt
legate de determinarea exacta a temperaturii n zona de contact, modul sau de generare si
eficacitatea disiparii termice, conditiile de ungere etc.
O serie de parametri sunt necunoscuti n momentul alegerii etansarii. De exemplu,
viteza limita admisibila (care este un parametru de alegere al tipului de etansare) depinde de
presiunea activa a mediului etansat, de temperatura locala, de calitatea si microgeometria
reala a suprafetelor de contact, acestea din urma determinnd, n final, cantitatea de lubrifiant
care ajunge efectiv la etansare.
La alegerea tipului de etansare trebuie considerate si influentele altor factori: tipul
lubrifiantului, gradul de impuritate admisibil pentru buna functionare a sistemului, limitarile
de gabarit si temperatura, spatiul destinat etansarii.
Tabelul 6.1 prezinta cteva indicatii generale pentru alegerea tipului de etansare.
Tabelul 6.1
Caracteristica Domeniul de
functionala
functionare
Viteza
Nelimitata
[m/s]
< 14
< 23
<1
Temperatura Nelimitata
[C]
< 12001400
Medie
< 40
Presiunea
< 500600
[MPa]
< 2040
320
0,53
0,30,5
Etansarea
Perfecta
Satisfacatoare
Slaba
Uzura
Redusa
Moderata
Ridicata
Tipul de etansare recomandat

Labirint, etansare axiala
Etansare cu segmenti, presetupa cu inele metalice
Interstitiu, presetupa cu garnitura moale
Inele manseta, inele profilate
Labirint
Segmenti, presetupa cu inele metalice, etansare axiala
Segmenti, presetupa cu inele de azbest
Segmenti, presetupa cu garnitura moale
Inele manseta, etansare axiala
Segmenti, presetupa metalica, inele manseta
Labirint, segmenti, presetupa metalica, inele manseta
Labirint, segmenti, presetupa moale, inele manseta
Labirint, segmenti, presetupa metalica, inele manseta
Inele manseta, etansari fixe
Presetupa cu garnitura moale, segmenti, etansare axiala
Labirint
Labirint, etansare cu interstitiu
Segmenti, presetupa cu inele metalice, etansare axiala
Inele manseta, presetupa cu garnitura moale
6.2 Materiale pentru etansari

Materialele folosite pentru etansari trebuie sa prezinte proprietati multiple, adesea
contradictorii, fapt care ngreuneaza alegerea lor. Astfel, materialele de etansare trebuie sa fie
deformabile, sa aiba rezistenta la comprimare si, n stare presata, sa prezinte o permeabilitate
redusa fata de mediul etansat cu care trebuie sa fie compatibile. Materialele pentru etansarile
mobile trebuie sa aiba frecare de alunecare redusa si rezistenta ridicata la uzura.
Pielea este, cronologic, primul material folosit la etansari. n general, pie lea se
foloseste n stare tabacita si/sau impregnata. Pielea este un material moale, cu rezistenta
ridicata (n stare tabacita), cu flexibilitate si duritate ridicate si cu rezistenta la abraziune. Alte
avantaje ale pielii sunt: etansare buna fata de lichide, coeficient de frecare redus, frecare buna
cu suprafetele rugoase, absoarbe si retine bine lubrifiantii.
Principalul dezavantaj este porozitatea, n special fata de gaze, combatuta prin
impregnare cu ceara, rasini, emulsii acrilice, parafina, poliesteri etc.
172
Etansari
Psla este un material textil obtinut din fire de lna netesute sau tricotate. Psla are o
capacitate mare de absorbtie a lichidelor, un coeficient de frecare redus si o elasicitate care se
conserva timp ndelungat.
Hrtia si cartonul sunt materiale ieftine, folosite la etansarile fixe. Au o buna
impregnabilitate utila la etansarile pentru gaze, dar au dezavantajul distrugerii la demontare.
Pluta se foloseste la etansari fixe. Garniturile se executa din placi obtinute din 70 %
pluta granulata amestecata cu 30 % liant. Pluta este practic impermeabila fata de lichide la
presiune joasa, dar, n stare uscata, este permeabila fata de gaze. Pluta are un coeficient de
frecare mare, conductivitate termica redusa si se farmiteaza la folosire repetata. Nu rezista la
acizi si baze si oxideaza aliajele de Al, Mg si, uneori, otelurile inoxidabile.
Fibrele textile sunt cnepa, bumbacul, iuta, inul; acestea se folosesc n special sub
forma de garnituri moi si ca insertii pentru garnituri manseta de cauciuc.
Azbestul se foloseste la garnituri moi, are rezistenta termica ridicata, dar este folosit
putin n ultima vreme, datorita efectelor nocive.
Clingheritul se obtine din fibre de azbest cu un liant de cauciuc. El reuneste
avantajele, dar si dezavantajele ambelo r materiale din care este obtinut.
Elastomerii sunt principalele materiale folosite pentru garnituri omogene sau cu
insertie, dar si pentru impregnarea altor materiale de etansare. Elastomerii se obtin prin o
tehnologie specifica: prepararea amestecurilor, obtinerea semifabricatelor prin calandrare,
extrudare si/sau depunere n bai de solutii de amestecuri de cauciuc urmate, n final, de
vulcanizare.
Cauciucul natural cauciucul etilen-propilen si cauciucul butilic nu sunt rezistenti la
uleiuri. Elastomerii rezistenti la uleiuri sunt: cauciucul nitrilic, cauciucul poliacrilic, cauciucul
fluorocarbonic, cauciucul siliconic, cauciucul uretanic, cauciucul cloroprenic, cauciucul
polisulfidic etc.
Plastomerii sunt materiale sintetice termoplastice. Se pot durifica superficial, au
coeficient de frecare redus, necesita o usoara ungere la presiuni mici. Principalii plastomeri
folositi sunt poliamidele, polimerii cu flor si policlorura de vinil.
Poliamidele (relon, perlon, capron, ultramid, duretan etc.) sunt produse sub forma de
fire sau granule. Ele sunt foarte higroscopice, ceea ce duce la modificari dimensionale care se
pot combate prin fierbere n ulei mineral. Dupa cum reiese din tabelul 6.2, poliamidele au un
coeficient de frecare redus.
Tabelul 6.2
Tipul ungerii
Static
Cinematic
Frecare uscata
0,30,4
0,150,3
Ungere cu ulei
0,10,08
0,08
Ungere cu apa
0,23
0,19
Poliamida cu 5 % grafit coloidal
0,070,15
0,060,1
Poliamida bloc se poate prelucra prin aschiere.
Polimerii cu fluor, cei mai folositi pentru etansari sunt: politetrafluoretilena (PTFE,
teflon) si politrifluorcloretilena (hostaflon). Aceste materiale au rezistenta chimica foarte
buna, nu sunt higroscopice, au coeficient de frecare redus, au duritate mare, elastcitate redusa
si se deformeaza sub sarcina n timp. La temperaturi mai mari de 350 C, unele tipuri degaja
vapori otravitori. Teflon este folosit la presetupe, mansete, garnituri plane, segmenti, garnituri
pentru ventile. Tabelul 6.3 prezinta comportarea la frecare a teflonului.
173

Tabelul 6.3
Cuplul de materiale
Teflon/teflon
0,090,19
Teflon/otel fara ungere
0,070,11
Teflon/teflon cu ungere cu ulei

Teflon/otel cu ungere cu ulei
0,040,07
0,020,06
Coeficientul de frecare al teflonului scade cu cresterea sarcinii si creste odata cu

cresterea vitezei.
Policlorura de vinil este un termoplast obtinut prin plastifiere cu esteri. Este rezistenta
la acizi, hidrocarburi si uleiuri. Are bune proprietati mecanice, are o buna rezistenta la uzura
si este usor sudabila. Policlorura de vinil are un coeficient de frecare redus, dar mai mare
dect teflonul, nsa este mai ieftina dect acesta.
Metalele moi sunt utilizate ca materiale de etansare sub forma de garnituri si inele de
alunecare sau pent ru nvelirea garniturilor din materiale elastoplastice. Cel mai des folosite
metale sunt: plumbul, aluminiul, cuprul, bronzul, alama, otelul, monelul (6365 % Ni aliat cu
2830 % Cu), fonta cenusie, argint, aur, platina.
6.3 Etansari fixe cu contact
Etansarile fixe cu contact se utilizeaza n aplicatiile n care piesele nu au miscare
relativa. Existan doua mari categorii de astfel de etansari: etansari cu contact direct (fara
garnitura) si etansari cu garnitura.
6.3.1 Etansari cu contact direct
Etansarea fara element intermediar este o solutie des ntlnita n constructia de masini.
Ea se realizeza prin presarea (uneori pna n domeniul plastic) reciproca a doua suprafete
apartinnd piselor de etansare. Printre avantaje se pot mentiona: etansare buna concomitent cu
centrarea pieselor, simplitate constructiva, montare si demontare usoare, nu exista pericolul
distrugerii bruste a garniturii. Dezavantajele sunt: forte mari de montaj, executie pretentioasa
a suprafetelor de contact si, n unele cazuri, etansarea se distruge la demontare.
Etansarea se realizeaza prin ntrepatrunderea si deformarea (elastica sau plastica) a
vrfurilor asperitatilor suprafetelor de contact. Teoretic, conditia de etanseitate este ca
grosimea interstitiului ramas ntre cele doua suprafete sa ndeplineasca conditia [1]:
h 3a
(6.1)
unde a este diametrul moleculei de fluid. De exemplu pentru apa a = 2,88 10 7 mm , deci:
h 10 6 mm
(6.2)
Nu toate lichidele sunt aderente la suprafetele metalice. Se cunoaste ca proprietatile de

udare cresc cu micsorarea tensiunii superficiale. Forta produsa de pelicula ntinsa a
meniscului se poate calcula cu formula:
F=
2 s s Ac
rc
(6.3)
174
Etansari
unde s este tensiunea superficiala, Ac este aria sectiunii capilare si rc este raza capilarei.
Pentru apa la 18C se admit: rc = 5 10 5 mm ; s = 7,3 10 3 N / mm , valori cu care se poate
calcula presiunea limita de etansare:
p=
2 s s
F
=
= 2,92 MPa
Ac
rc
(6.4)
n cazul aderentei fluidului la suprafetele metalice, presiunea limita creste. Pna la o

anumita presiune limita, etansarea se poate realiza fara garnitura, dar trebuie ca cele doua
suprafete sa aiba un contact ct mai bun. Aceasta conditie se ndeplineste daca se aplica o
presiune ridicata si daca se realizeaza suprafete ct mai fine obtinute prin rectificare fina,
lepuire, honuire etc. Rugozitatea trebuie sa fie n domeniul Ra = 0,050,5 m.
Suprafetele de etansare pot fi plane (fig. 6.3.a) sau conice (fig. 6.3.b) [2].
F
d1
d2
d1
d2
b=
d1 d 2
2
Suprafata
de etansare
b
p
a)
b=
d1 d 2
2 sin f
b)
Figura 6.3
Forta de apasare se realizeaza din exterior si depinde de presiunea care trebuie

realizata. Presiunea de etansare necesara este:
p e = (p 0 + c p )
0,05
b
(6.5)
unde pe presiunea de etansare; p0 presiunea initiala (de exemplu p0 este 3 MPa pentru apa
si 5 MPa pentru abur), c = 1,21,5 coeficient de suprapresiune, b suprafata de etansare
calculata ca n fig. 6.3.
Pentru ventile se foloseste o formula similara:
p e = (p 0 + c p )
0,01
b
(6.6)
n care valorile p0 , c si ale presiunii de etansare admisibile pe a sunt date n tabelul 6.4 [2].
175

Tabelul 6.4
Materialul
p0 [MPa]
pe a [MPa]
Cauciuc moale
0,3
0,4
Cauciuc dur, piele, material plastic
0,5
0,5
48
30 100
3,5
150 250
Bronz cu Sn, alama cu Sn sau Mn, fonta

Otel, aliaje dure
Forta de apasare F se calculeaza cu:
F = p b pe
(d1 + d 2 )
(6.7)
n figura 6.4 sunt prezentate cteva variante constructive de etansari pe suprafete

conice.
Figura 6.4
6.3.2 Etansari cu garnitura
6.3.2.1 Etansari cu garnituri plate
Etansarea cu garnitura este, probabil, cel mai des ntlnit tip de etansare. Avantajele
sunt deosebite: suprafete de contact plane cu rugozitate obisnuita, montare si demontare
usoare, garniturile deteriorate se nlocuiesc rapid.
Dupa forma geometrica, garniturile inelare (figura 6.5.b,c,d,e,f) sau speciale (figura
6.5.a).
Dupa modul de montare, exista garnituri montate liber (figura 6.5.a si 6.5.b)sau n
canale speciale (figura 6.5.c,d,e,f).
Dupa proprietatile materialelor, deosebim garnituri elastice si garnituri plastice.
Forta critica de presare trebuie determinata din conditia de functionare fara scapari
(etansare totala), dar fara depasirea limitelor de solicitare admise pentru materialul garniturii.
Pentru garniturile din materiale dure, forta critica de presare [1]:
Fa 0 = p d m k 0 k g
(6.8)
unde d m = d + b este diametrul mediu (figura 6.5), k0 este coeficientul strngerii intiale
(k0 = 0,8b la etansarea lichidelor si k0 = b la etansarea gazelor si a aburului), k g este rezistenta
la deformare cu valori n tabelul 6.5.
176
Etansari
b
a)
b)
d
h
c)
d)
e)
Figura 6.5
f)
Pentru garniturile din materiale moi se recurge la valori obtinute experimental pentru
produsul k0 kg, deoarece ar fi neeconomic daca s-ar dimensiona suruburile si flansele pe baza
presiunii critice. Se foloseste formula (6.8), cu valorile din tabelul 6.5.
Materiale dure
Tabelul 6.5
k0 kg
Kg
Materiale moi
Aluminiu moale
10
Carton impregnat
2b
Cupru
20
Cauciuc
0,1b
Otel laminat cu r > 370 MPa
35
Teflon
2b
OL 37
40
Clingherit
1,5b
13CrMo44
45
Otel austenitic
50
Pentru un calcul exact, se poate folosi sursa bibliografica [1].

6.3.2.2 Etansari cu garnituri profilate
Garniturile profilate sunt executate din materiale moi sau dure.
Garniturile din materiale dure, datorita rezistentei la deformare ridicate, se executa sub
forma profilata. n functionare, contactul liniar initial se transforma n contact pe suprafata.
De asemenea, pentru o mai buna etansare, garniturile se executa cu doua sau mai multe linii
de contact. n figura 6.6 sunt prezentate mai multe tipuri de profiluri folosite la aceste
garnituri.
177
Figura 6.6
Figura 6.7
178
Etansari
Dupa tipul de deformatie al garniturii n functionare, deosebim garnituri elastice si
garnituri plastice. n general, garniturile din prima categorie au o singura linie de contact.
Garniturile profilate din materiale moi sunt realizate, n general, sub forma de snururi
profilate de forme foarte diferite.
Snururile profilate se obtin prin presare si extrudare, din material nevulcanizat, la
lungimi finite si apoi, vulcanizate. Uneori snururile se mbina la capete.
Exista o foarte mare diversitate de forme, unele fiind prezentate n figura 6.7 [1].
Profilurile deschise folosesc la etansari de usi, capace, ferestre si functioneza la
presiuni reduse sau n absenta presiunii.
Garniturile cu forme complicate se insereaza cu snururi de completare.
Forta de presare necesara se obtine la montare, prin deformarea elastica a garniturii.
Locasurile pentru garnituri trebuie sa asigure o deformare de 1025% a acestora, valorile mici
corespunznd garniturilor de dimensiuni mari.
6.3.3 Etansarile mbinarilor de conducte
La mbinarile sistemelor hidraulice sunt utilizate o mare varietate de mbinari. La
alegerea acestor etansari trebuie sa se tina cont, acolo unde este cazul, de presiunea mare din
conducte. Acesta presiune genereza o forta care tinde sa smulga conducta din sistemul de
etansare. Tipurile de etansari de conducte sunt: etansari cu mufe din corp, etansari cu filet,
etansari cu flanse.
Etansarile de conducte cu mufe din corp au un mod de functionare asemanator
presetupelor; elementul de etansare (elastic sau rigid) este presat la montare de alte doua piese
pentru realizarea etansarii. De obicei, una din piese este conducta.
Etansarile cu filet sunt cele mai sigure etansari de conducte. Acestea sunt de mai multe
feluri: etansari cu fitinguri filetate, etansari filetate pentru instalatii pneumatice, hidraulice sau
hidrostatice, etansari de tuburi flexibile.
Etansarile cu fitinguri folosesc filetul conic. Montajul se face prin filetarea capatului
de teava direct ntr-o piesa filetata interior.
Etansarile pentru instalatii folosesc fitinguri conice. n figura 6.8 este prezentata o
etansare pentru instalatii hidraulice. Mufa 1 este filetata la un cap n corpul instalatiei. La
celalalt cap, mufa se fileteaza n piulita 3 care, prin suprafata conica a fitingului 2, strnge
conducta 4 pe capul conic al mufei 1.
2
Dn
L1
L
Figura 6.8
Trebuie observat ca etansarile filetate pentru instalatii hidrostatice functioneaza la cele

mai mari presiuni (30 MPa sau chiar mai mari). De aceea acestea trebuie alese astfel nct sa
reziste fortelor mari.
179

Etansarile de conducte flexibile sunt specifice instalatiilor hidrostatice. Ele folosesc
furtunuri cu insertie speciale pentru presiuni mari.
Pentru asamblarea rapida a conductelor de foraj cu presiuni de 2035 MPa si
temperaturi de pna la 100C se folosesc asamblari specifice, cunoscute sub numele de
racorduri olandeze.
6.3.4 Etansari prin inele O
Etansarile cu inele O se folosesc n instalatiile hidraulice si pneumatice.
Avantajele acestor etansari sunt: simplitatea constructiva, volumul redus al etansarii,
montarea, demontarea si ntretinerea usoare, functionare sigura, etansare n ambele sensuri,
executie pentru o mare gama de dimensiuni, pret redus.
Principalul dezavantaj este dat de faptul ca nu se poate realiza o etansare completa. n
acest caz trebuie evaluate pierderile admisibile de fluid.
n figura 6.9 este prezentat schematic modul de etansare a inelului O. Inelul este
montat n locas cu o strngere initiala (figura 6.9.a), care genereaza presiunea de strngere pa.
La aparitia fluidului sub presiune (figura 6.9.b), inelul se deformeaza elastic pna la
patrunderea n interstitiu. Totodata, inelul se opune deformarii, astfel ca la cresterea presiunii
fluidului, inelul realizeaza o presiune mai mare asupra suprafetelor pieselor de etansare.
pa
pa
a)
b)
a)
Figura 6.9
b)
Figura 6.10
Pentru etansarea gazelor, la miscari de translatie, inelul O este ales cu un diametru

exterior mai mare dect alezajul (figura 6.10.a) si cu joc la fundul locasului, realiznd astfel
presiunea de strngere la montaj pa. La aparitia gazului sub presiune (figura 6.10.b), inelul se
deformeaza, realiznd etansarea.
n figura 6.11 sunt prezentate trei tipuri de montaj ale inelelor O: tip alezaj
(figura 6.11.a), tip arbore (figura 6.11.b), pe colt (figura 6.11c).
d
d
d
a)
b)
c)
Figura 6.11
Inelele O si locasurile pentru inele O sunt standardizate n functie de tipul de montaj,
diametrul de montaj si presiunea fluidului care trebuie etansat.
180
Etansari
Capacitatea de etansare a inelelor O este influentata de urmatoarele:
marimea interstitiului trebuie sa fie ct mai mica, pentru a compensa tendinta de
extrudare a inelului;
duritatea inelului trebuie marita, odata cu cresterea presiunii;
inelul nu trebuie deteriorat la montare, cel mai mic defect putnd duce la pierderea
etansarii;
locasul inelului trebuie marit, daca se prevede o umflare a inelului n contact cu
fluidul etansat;
sistemul de prindere al capacului nu trebuie sa permita refularea inelului, datorita
elasticitatii suruburilor de prindere; n acest sens montajul de colt (figura 6.11.c) nu
este recomandabil.
Daca se considera un montaj cu inele O, de tip frontal, n conditii de functionare
(fluidul are presiunea p), forta totala de etansare este [2]:
F = 1,2 Ff + Fe + Ft
(6.9)
unde Ff este forta data de presiunea fluidului, Fe este forta de etansare si Ft este forta
suplimentara data de efectele termice, daca temperatura este mai mare de 300C.
Fortele componente sunt date de relatiile:
p p D 2m
Ff =
2
Fe = p D m b ef m p
(6.10)
(6.11)
unde bef = 0,5b (figura 6.12) si coeficientul m = 0,751,25 [2], cu observatia ca pentru gaze
se adopta o valoare dubla.
b
bef
pef
p
d
Dm
Figura 6.12
Forta determinata de dilatarile termice este:
Ft =
? t et L a
b ef
L
+
Es As E e Ae
(6.12)
unde tet este diferenta de temperatura ntre zona inelului O si suruburile de strngere, n C;
L este lungimea de lucru a suruburilor, n m; este coeficientul de dilatare termica pentru
materialul suruburilor (pentru otel = 1,210-5 C-1 ); Es si Ee sunt modulele de elasticitate ale
suruburilor si inelului O, respectiv, n Pa; As si Ae sunt ariile sectiunii suruburilor, respectiv
inelului O, n m2 .
181

La montaj:
Fm = p D m b ef s s F
(6.13)
unde s =2,8 MPa [2].

n practica industriala sunt folosite si alte mijloace de etansare fixa.
Sudarea este utilizata ca mijloc de mbinare etansata a unor elemente de instalatii care
functioneaza sub presiune si temperaturi ridicate. Pintre avantaje sunt etansarea perfecta si
stabilitatea termica. Principalele dezavantaje sunt dificultatea controlului calitatii sudurii si
dificultatea prelucrarii pieselor ce urmeaza a fi sudate.
Asamblarea prin ajustaj cu strngere este realizata fie prin ncalzirea piesei
cuprinzatoare, fie prin racirea celei cuprinse. Avantajul principal este simplitatea constructiva.
Dezavantajele sunt: instalatii suplimentare de ncalzire sau racire, etansarea nu mai
functioneaza dupa demontare.
Etansarile mandrinate reprezinta asamblari nedemontabile a unei tevi prin presarea si
largirea ei n alezajul unei piese masive.
Etansari cu garnituri cu efect de pana sunt folosite n special n instalatii pentru
presiuni ridicate.
6.4 Etansari mobile cu contact
Etansarile mobile cu contact sunt folosite atunci cnd ntre elementele etansarii exista
miscare relativa de rotatie si/sau de translatie.
n principiu, etansarile mobile cu contact folosesc o garnitura presata pe piesa mobila.
Pentru micsorarea frecarii si a uzurii dintre garnitura si piesa mobila, este obligatoriu ca ntre
ele sa existe lubrifiant. Aceasta va da nastere unui film hidrodinamic care reduce foarte mult
frecarea si elimina practic uzarea.
Dezavantajul acestui fenomen este legat de aparitia unor pierderi de lubrifiant care
sunt acceptabile pna la un anumit nivel.
Dupa modul n care functioneaza, etansarile mobile cu contact se mpart n: etansari cu
forta de etansare interioara, etansari cu forta de etansare exterioara si etansari de protectie.
6.4.1 Etansari cu forta de etansare interioara
Aceste etansari realizeza nchiderea interstitiului dintre piese prin deformarea elastica
sau plastica a unei garnituri. Garniturile se executa din materiale moi, din materiale mixte sau
din materiale rigide.
Etansarea este realizata prin actiunea unei forte exterioare care actioneaza ntr-un
anasamblu denumita etansare cu presetupa sau etansare cu presgarnitura.
Garniturile din materiale moi se realizeaza din cnepa, bumbac, in, azbest, psla, piele,
cauciuc. Ele se prezinta sub forma de snur de sectiune patrata, dreptunghiulara sau rotunda,
obtinut prin rasucirea sau mpletirea fibrelor sau din tesaturi mpaturite.
Garniturile mixte sunt obtinute din material moale cu insertie metalica sub forma de
srma, lamele, inele sau folii nfasurate.
n figura 6.13 sunt prezentate doua tipuri de etansari cu presetupa. n figura 6.13.a
etansarea este realizata cu o singura garnitura, n figura 6.13.b etansarea realizndu-se cu mai
multe garnituri profilate.
Etansarea se realizeaza prin comprimarea garniturii din exterior, la strngerea
suruburilor. Forta de compresiune necesara nu se poate determina dect experimental.
Pentru proiectarea acestei etansari se pot folosi elementele geometrice indicate n
figura 6.14.
182
Etansari
a)
b)
Figura 6.13
a = 40K 60;
d 0 = d + (3K 5) d ;
h = d 0 ; h max (6 K8) s;
s max = (1,5K 2,5) d ;
d0
s = 3K30 mm ;
j max = 0,005 d 0,8 m.
Figura 6.14
Forta de strngere a garniturii Fs si forta de frecare Ff se calculeaza cu [2]:
p d 20 d 2 p s
4
d h ps
Ff
2
Fs =
(6.14)
(6.15)
unde ps = p, iar coeficientul are valori date n tabelul 6.6. Cu p s-a notat presiunea de
lucru al mediului care urmeaza a fi etansat.
Tabelul 6.6
p [MPa]
0,6
1,6
2,5
6,4
10
2,6
2,2
1,5
1,3
1,2
183
Pentru etansarile tijelor de robinete exista diferite norme straine care stabilesc
grosimea garniturii.
n figura 6.15 este prezentata tipizarea garniturilor n functie de diametrul tijei dupa
standardul DIN 3780. Valorile grosimii garniturii sunt date n tabelul 6.7, iar numarul
garniturilor, z, se poate alege din tabelul 6.8.
Figura 6.15
Tabelul 6.7
d
44,5
57
811
1218
2026
2,5
2836 3850
8
10
5375
80120
125125
12,5
16
20
Tabelul 6.8
p [MPa]
<0,6
616
1632
3250
5064
64100
>100
10
12
6.4.2 Etansari cu forta de etansare exterioara

Aceste etansari folosesc pentru etansare o forta de etansare exterioara.
Daca forta exterioara este data de presiunea fluidului, principalele tipuri sunt etansari
cu garnituri manseta, cu inele profilate si prin membrane.
Principalele etansarile cu forta exterioara de alta natura sunt: etansari cu segmenti
metalici si etansari frontale.
6.4.2.1 Etansari prin garnituri manseta
Garniturile manseta realizeaza etansarea datorita fortei provenite de la fluidul etansat,
dar si datorita unei prestrngeri realizate la montaj. Acest proces se numeste autoetansare.
Din punct de vedere al procesului de etansare, elementul caracteristic al mansetelor
este buza de etansare. La miscarea de translatie a elementului mobil ntr- un mediu cu
presiune, buza de etansare are un dublu rol: de razuire a fluidului si de creare a unui
interstitiu convergent ntre ea si elementul mobil. Acest interstitiu, plin cu fluid, creaza efectul
hidrodinamic necesar functionarii corecte a etansarii.
La miscarea n sens invers are loc un fenomen similar, dar cu o grosime mai mica a
filmului fluid, diferenta celor doua grosimi dnd n final pierderile de fluid.
Buza de etansare, plasata la interior trebuie sa aiba diametrul mai mic sau, respectiv,
mai mare dect al elementului mobil. Buza de etansare trebuie executata cu precizie ridicata,
trebuie sa fie neteda si sa fie lucioasa.
184
Etansari
De asemenea, suprafata piesei mobile trebuie sa aiba abateri geometrice reduse si
rugozitati mici: R a 0,4 .
n practica exista mai multe tipuri de mansete.
a)
b)
a)
Figura 6.16
b)
Figura 6.17
n figura 6.16 sunt prezentate garnituri manseta cu profil V, pentru presiune redusa
(figura 6.16.a) si pentru presiune ridicata (figura 6.16.b). Mansetele de acest tip se folosesc n
baterii de minimum trei, asamblate cu inel de presare si inel de reazem.
n figura 6.17 sunt prezentate garnituri manseta cu profil U, pentru presiune ridicata
(figura 6.17.a) si pentru presiune redusa (figura 6.17.b).
d
d
d
a)
b)
a)
Figura 6.18
b)
Figura 6.19
Garniturile manseta cu profil LI (pentru arbori) sunt rotunjite (figura 6.18.a) sau cu
muchie (figura 6.18.b).
Garniturile cu profil LE (figura 6.19) pentru alezaje sunt executate similar.
Eficienta etansarii este influentata de frecarea pe suprafetele de etansare care depinde
la rndul ei de numerosi factori.
Se apreciaza [2] ca frecarea statica este de 36 ori mai mare dect frecarea cinematica
si ca coeficientul de frecare depinde sensibil de presiunea fluidului etansat ( = 0,10,3
pentru p = 4 MPa si = 0,01 pentru p = 20 MPa).
Durabilitatea, n ore, a garniturilor cu manseta din materiale moi se apreciaza cu:
k

p
T=
n
(6.16)
unde k este un coeficient al profilului garniturii (pentru profilul U, k = 280106 ), p este

presiunea fluidului n MPa, n este numarul de curse duble pe minut.
185

6.4.2.2 Etansari cu inele profilate
Etansarile cu inele profilate au avantajul eliminarii pericolului de extrudare n
interstitiu la presiuni mari. De aceea ele sunt folosite n locul inelelor O la etansarile mobile.
a)
c)
b)
d)
e)
f)
Figura 6.20
Exista multe tipuri n functie de forma sectiunii: inele patrate sau dreptunghiulare
(figura 6.20.a) care rezista cel mai bine la extrudare dar au frecarea cea mai mare, inelele delta
sau triunghiulare (figura 6.20.b) sau alte forme (figura 6.20.c- f) care evita extrudarea dar au si
frecarea redusa.
Inelul cu patru lobi (quadring) acopera integral domeniul de folosire al inelelor O, evta
extrudarea si are frecarea redusa (figura 6.20.c,e).
Cu toate aceste avantaje, inelele profilate nu sunt folosite pe scara foarte mare
deoarece au un pret ridicat datorita tehnologiei pretentioase de fabricatie.
6.4.2.3 Etansari prin membrane si burdufuri
Membranele (diafragmele) sunt garnituri de etansare elastice care separa etans doua
medii diferite si care si modifica volumul n timpul functionarii. Presiunea fluidului se aplica
fie pe o parte a memranei, fie, alternativ, pe ambele parti.
Miscarea axiala a membranei, generata de presiune, se transmite unui piston sau unei
tije.
Exista si alte aplicatii, la care miscarea preluata pe cale mecanica este transmisa, prin
intermediul membranei, unui fluid sub forma de presiune sau serveste la pomparea fluidului.
Membranele se folosesc la aparate de masura, aparate hidraulice si pneumatice,
amortizoare, acumulatoare, pompe cu membrana etc.
Membranele se executa din diferite tipuri de cauciuc cu duritatea 4380ShA cu
insertii din fire textile (bumbac) sau sintetice (relon) pentru marirea rezistentei.
Dupa constructie, se pot deosebi:
membrane plane, realizate din material elasic (figura 6.21);
membrane ondulate (figura 6.22);
membrane profilate (n forma de oala), avnd sectiune de forma tronconica.
Forma constructiva a membranei este impusa de posibilitatea miscarii axiale. Astfel, la
o membrana plana nu sunt admise miscari axiale mai mari de 5% din diametrul liber al
acesteia. Membranele profilate permit curse mai mari.
186
Etansari
a)
b)
b)
c)
Figura 6.21
d)
e)
d)
c)
a)
Figura 6.22
Membranele se executa cu diametre variind de la 10 mm pna la 1000 mm.
6.4.2.4 Etansari cu segmenti metalici

Segmentii metalici asigura etansarea ntre piston si cilindru la
a)
motoare termice, precum si la alte masini care functioneaza cu alte medii:
apa, vapori, ulei, aer, gaze etc.
b)
n timpul functionarii, segmentul exercita o presiune pe suprafata
cilindrului. Aceasta presiune poate fi realizata prin elasticitatea proprie a
c)
segmentului, datorita unui alt element elastic sau chiar prin actiunea
fluidului sub presiune. Exista deci, segmenti cu arcuire proprie, segmenti
d)
cu arcuire suplimentara si segmenti cu arcuire exterioara.
Dupa constructie, segmentii pot fi simpli sau combinati din mai
e)
multe bucati.
Segmentii ndeplinesc si rolul de repartitie a lubrifiantului n
f)
cilindru, de reglare a debitului de lubrifiant. Din acest punct de vedere se
deosebesc segmenti de compresiune si segmenti de ungere.
g)
Dupa forma fantei se deosebesc segmenti cu fanta simpla dreapta
(figura 6.23.a) sau oblica (figura 6.23.b,c), cu acoperire dreapta (figura
6.23.d), cu acoperire oarecare (figura 6.23.e,f,g), cu eclisa (figura 6.23.h).
h
Datorita inaccesibilitatii n timpul functionarii, segmentii nu pot fi
Figura 6.23
supravegheati n mod direct.
Etansarile cu segmenti nu asigura o etanseitate perfecta; debitul de pierderi trebuie
redus pna la o valoare limita care, nsa, trebuie sa asigure ungerea corespunzatoare.
Segmentii se executa din fonta cenusie (Fc 200, Fc 250) uneori fonta cu adaos de
siliciu. La instalatii pneumatice se folosesc segmentii din bronz.
Calculul segmentilor presupune verificarea de rezistenta att la montaj ct si n timpul
functionarii.
187

La montare, n segment apare un efort maxim dat de [1]:
s = E
e2
(6.17)
D2
unde E este modulul de elasticitate (Young), n MPa, e este grosimea segmentului (figura
6.24), n mm si D este diametrul alezajului cindrului, n mm.
De aici rezulta grosimea necesara a segmentului:
e = D
s
E
(6.18)
Pentru un segment de grosime constanta, montat n locas si presat pe cilindru,

presiunea medie ntr-o sectiune (figura 6.24) este.
e2 s
p=
3 D 2 sin 2
(6.19)
f
2
A
A
R+R
h
R
O
M
Figura 6.24
Pentru f p si sin 2
p=
Figura 6.25
f
= 1 si admitnd acelasi efort unitar ca la montaj (6.17.)
2
s2
3 E
(6.20)
Segmentul ideal ar trebui sa aiba presare constanta n fiecare punct de contact cu

suprafata cilindrului.
Se recomanda ca presiunea pe cilindru sa fie [1] de 0,01-0,12 MPa, valorile mici fiind
adoptate pentru viteze mari.
Pentru segmentul din figura 6.25, R este raza circumferintei fibrei neutre, iar R+R
este raza exterioara.
Se considera zona AB ca un solid ncastrat n B, momentul ncovoietor fiind:
M = 2 p h R 2 sin 2
a
2
(6.21)
188
Etansari
Stiind ca momentul de inertie I este:
b e3
I=
si ca
12
1
1
?R
M
2 =
R R +?R R
E I
(6.22)
(6.23)
Obtinem grosimea segmentului:
e=
24 p R 4
a
sin 2
E? R
2
(6.24)
n mod evident, grosimea maxima a segmentului este.
e max = 3
24 p R 4
E ? R
(6.25)
Corespunzator, se obtine consecutiv:
s =
12 p R 2 sin 2
a
2
(6.26)
s max =
e
12 p R 2
e 2max
si n final
(6.27)
? R 24 p R 2
=
R
E e2
(6.28)
?R
e
1
1
= 0,03K0,08 si
= L .
R
R 30 20
Deschiderea inelului a poate fi calculata cu:
n literatura de specialitate se indica
a=
36 p p R 4
(6.29)
e2 E
Forta de frecare totala este data de.
Ff = p D h (z s m + 0,84 p )
(6.30)
unde z este numarul de segmenti si m este presiunea medie exercitata de segment pe cilindru
la montaj.
6.4.2.5 Etansari frontale
Etansarile frontale sunt etansari cu contact care au rolul de a nchide spatiile de iesire a
organelor de masini aflate n miscare de rotatie, spatii n care se afla fluide sub presiune.
Dispozitivele de etansare sunt folosite n toate domeniile tehnicii si, de aceea, nomenclatorul
acestora este foarte larg, iar cerintele si conditiile de exploatare sunt variate.
189

Conditiile cerute unei etansari frontale eficiente sunt: mentinerea presiunii la valoarea
prescrisa, fara pierderi de fluid; rezistenta mecanica, chimica si la uzare, precum si stabilitate
termica ridicata; ntretinere usoara; fiabilitate n functionare.
Etansarile frontale se folosesc n industria autovehiculelor, chimica, extractiva,
petroliera, a frigului, energetica, transporturi etc. Ele se folosesc la etansarea fluidelor
agresive chimic, curate sau cu particule abrazive. Presiunile de lucru pot varia ntre vidul
naintat si 100 bar, temperaturile ntre 200C si 1000C, la viteze relative de pna la 100 m/s.
1
SE
FH
Fi
bh
Farc
Ff
5
Figura 6.26
Avantajele etansarilor frontale sunt: fiabilitate ridicata n exploatare; pierderi (prin
scurgeri) reduse sau nule; nu produc uzarea arborelui; constructie simpla, ntretinere usoara.
Dezavantajele etansarilor frontale sunt: pret ridicat; precizie de executie ridicata;
materiale relativ scumpe.
Constructiv, o etansare axiala frontala are componentele specificate n figura 6.26 (1 si
2 inele de etansare; 3 etansare fixa cu inel; 4 carcasa; 5 arbore; SE suprafata de
etansare). La acestea, n functie de destinatie, pot fi adaugate elemente de protectie, de
compensare, de baraj etc.
Etansarile frontale pot fi cu racire sau fara racire.
Din punct de vedere constructiv etansarile frontale pot fi simple, duble sau multiple,
respectiv cu mai multe suprafete de etansare. Aceste ultime doua tipuri pot fi concepute cu
fluid de blocare sau fara fluid de blocare.
Etansarile simple se folosesc pentru fluide curate la presiuni mici si mijlocii si
temperaturi mari. Etansarile duble sau multiple se utilizeaza pentru fluide cu particule
abrazive, chimic agresive la presiuni mijlocii si mari si temperaturi mari (n special n varianta
constructiva cu fluid de blocare).
Pentru determinarea bunei functionari, se considera coeficientul ncarcarii etansarii.
K=
A H pH
=
Ai
pi
(6.31)
unde A aria suprafetei; p presiunea; H se refera la fluidul etansat; i se refera la suprafata

de etansare.
Din punct de vedere al ncarcarii etansarii, pot exista urmatoarele situatii:
K<1, etansare descarcata, avnd AH<Ai, debitul de scapari QS>0, regim de frecare
fluid, coeficient de frecare redus, temperatura scazuta si posibilitate de deschidere a
etansarii:
190
Etansari
K=0, etansare echilibrata, avnd debitul de scapari Q S=0, dar foarte greu de
controlat;
K>0, etansare ncarcata, avnd AH>AI, Q S=0, coeficient de frecare mare si
temperatura ridicata.
nchiderea etansarii este data de sistemul de forte care asigura contactul direct dintre
cele doua inele. Acestora li se cere sa ndeplineasca conditii deosebite ale suprafetei de
etansare: planeitate perfecta (de ordinul a 0,001 mm) si rugozitea Ra=(0,150,3) m.
Fortele care actioneaza ntr-o etansare frontala (figura 6.26) sunt: Farc este forta din arc
care nchide etansarea la pornire si oprire; FH este forta data de presiunea fluidului; Fi este
forta din interstitiu; Ff este forta de frecare. Rezulta ca forta totala Fa este.
Fa = Farc + FH Fi Ff
(6.32)
Aceasta forta este foarte greu de controlat, datorita variatiilor permanente ale presiunii,
ncarcarii si frecarii.
n timpul functionarii inelele sufera modificari. Acestea sunt dezechilibrari datorate
constructiei lor (tip grinda ncastrata), deformatiilor mecanice impuse de sistemul de forte si
deformatiilor termice datorate frecarii.
Rezulta ca n timpul functionarii suprafetele nu mai ramn paralele, astfel nct
contactul se produce fie pe fsia corespunzatoare diametrului interior, fie pe a celui exterior.
Aceste incoveniente pot fi remediate prin: alegerea unor materiale cu conductivitate
termica ridicata; buna cunoastere a cmpului de temperatura si proiectarea etansarii ca atare;
executarea inelelor cu latimi mici si grosimi mari; pastrarea regimului termic n limite
admisibile.
Regimul de ungere depinde de debitul de scapari, de geometria suprafetelor si de
regimul termic. Astfel Mayer si Seufert [4] au stabilit regimul de frecare n raport de
coeficientul ncarcarii etansarii K.
k
2
B
1
C
h
Figura 6.27
Astfel, n fig. 6.27 s-au notat cu A regimul uscat sau limita, cu B regimul mixt si cu C
regimul fluid de lubrificatie pentru o etansare frontala.
Calculul de rezistenta (rigiditate) se face pentru pastrarea deformatiilor mecanice n
limite admisibile. Inelele de etansare pot fi calculate cu relatiile cunoscute valabile pentru
tuburi cu pereti grosi, cu determinarea tensiunii echivalente.
n unele cazuri, datorita fragilitatii inelului de etansare (materiale ceramice), acesta se
monteaza cu strngere elastica ntr- un inel suport de otel. mbinarea cu strngere elastica,
realizata astfel, se calculeaza cu metoda cunoscuta, cu considerarea efectelor termice.
Probleme de rezistenta mecanica pot fi abordate si pentru alte componente ale etansarii (arc,
bucsa de antrenare etc.) cu metode cunoscute.
Calculul de lubrificatie al etansarilor frontale se face prin analogie cu lagarele axiale
hidrostatice, dar cu deosebirile: etansarile lucreaza cu fluide cu proprietati reduse de ungere;
191

fluidul de lucru se poate gasi la temperaturi nalte sau joase; debitul de scapari QS este foarte
mic si se considera nul.
Modelul fizic este cel al curgerii unui fluid printre doua placi plane paralele.
y
U1
p
p
a
-z
Fig 6.28
Modelul matematic este dat de ecuatia lui Reynolds, ecuatia energiei si ecuatia de
stare.
Cu notatiile din figura 6.28, aceste ecuatii sunt:
du
1 p
? T
=x
+??u +
dt
? x
3 x
dv
1 p
? T
= y + ? ? u +
dt
? y
3 y
dw
1 p
? T
= z + ? ? u +
dt
? z
3 z
T
T
T
?
u
+ v
+w
=
(? T ) + dL f
x
y
z ? c
?
+
(? u ) + (? v ) + (? w ) = 0
t x
y
z
p = p(x , y, z, t )
? = ? (p, T)
? = ? (T)
u v w
T=
+
+
x y z
(6.33)
Pentru rezolvarea acestui sistem se presupun urmatoarele ipoteze simplificatoare:

suprafetele sunt plane rigide; curgerea este laminara si permanenta, iar densitatea
lubrifiantului este constanta; fortele de inertie si de greutate sunt neglijabile n raport cu
distributia de presiuni; placile sunt de lungime infinita si, deci, variatiile vitezei n directiile
Ox si Oz sunt neglijabile n raport cu cea n directia Oy; temperatura, vscozitatea si
conductibilitatea lubrifiantului sunt constante; grosimea filmului de lubrifiant h este constanta
si suficient de mare pentru ca sa existe frecare fluida si debit de scapari.
Necunoscutele sistemului (6.33) sunt componentele vitezei u,v,w(x,y,z,t), presiunea
p(x,y,z,t) si temperatura T(x,y,z,t).
Rezultatele acestui model nu sunt n totalitate confirmate de realitate. De aceea se fac
urmatoarele corectii:
192
Etansari
- vscozitatea dinamica ? ct, considerndu-se o lege de variatie exponentiala, pentru
un calcul aproximativ, sau legea Roeland. Aceasta abordare duce la scaderea vscozitatii cu
crestera temperaturii si, concomitent, la crestera vscozitatii cu cresterea presiunii, caz
apropiat de realitate;
- Banerje arata ca grosimea lubrifiantului h ct, variatia datorndu-se deformatiilor
elastice determinate de presiune si deformatiilor termice;
- temperatura trebuie considerata variabila dupa o lege patratica, exponentiala sau
considerata inclusa n legea vscozitatii a lui Roeland.
Determinarea pierderilor de fluid se bazeaza, n primul rnd pe rezultatele unor
ncercari experimentale, cu att mai mult, cu ct regimul de frecare pe suprafetele de etansare
este cel mai adesea semifluid si numai exceptional fluid. Pe de alta parte, notiunea de pierderi
admisibile de fluid este nca insuficient clarificata; exista astfel recomandari cuprinse ntre
0,0042 si 0,17 cm3 /min, iar n literatura de specialitate se mai vorbeste si de pierderi nule, desi
aceste pierderi nule pot nsemna ctiva cm3 /ora, fara aparitia de picaturi.
Pierderile de fluid depind n primul rnd de realizarea ct mai perfecta a contactului pe
suprafetele de etansare, de marimea rugozitatilor, de distributia de presiuni n interfata, de
regimul de frecare si de viteza. Vscozitatea fluidului si latimea suprafetei de etansare nu
intervin ca influente ntr-o masura nsemnata.
Regim de frecare limita. Desi nu se constata existenta unei presiuni p si nici a unei
pelicule continue n interfata, unele debite reduse pot exista printre microsuprafetele n
contact, prin difuzie accentuata de efecte centrifuge.
Pe baza unor numeroase ncercari experimentale, pentru debitul de pierderi se
recomanda relatia:
Q=
p d a (p p 0 ) ?2 S
(6.34)
(K p )2
n care: da este diametrul de admisie a fluidului n interstitiu; p0 presiunea exterioara; S

h
factor de interfata [2]; parametrul de rugozitate, ? =
, h este grosimea
2
2
R a1 + R a 2
peliculei de lubrifiant si R a 1, 2 sunt rugozitatile inelelor.
Regim de frecare mixta. Pierderile de debit se apreciaza calitativ cu relatia.
Q
p d a (p p 0 ) h 2 v b
(6.35)
(K p) 2
unde v viteza medie pe suprafetele de etansare, n - turatia si b latimea suprafetei de

etansare.
Regim de frecare fluida. Pierderile de debit, n regim hidrodinamic, la grosimi de film
mai mari de 3 10 m se determina cu relatia aproximativa
Q p d a (p p0 )
? b v3
(6.36)
(K p )3
Fenomene de uzare. Uzarea poate sa aiba urmatoarele aspecte: uzare prin adeziune,
rezultat al fortelor intermoleculare n interfata; uzare prin adeziune, fie prin efecte directe ale
193

suprafetelor de etansare, fie prin efectul particulelor abrazive in interfata; uzare prin
coroziune; uzare superficiala cu fisuri termice sau de oboseala; uzarea prin jet eroziv de lichid
sau gaz cu viteza mare. Aprecierea evolutiei fenomenelor de uzare, care se pot ma nifesta
concomitent prin cteva din aspectele mentionate, este dificila.
Pierderi prin frecare. Pentru determinarea momentului global de frecare trebuie
considerate doua componente:
- componenta frecarilor pe suprafata de etansare;
- componenta frecarilor n fluid la rotatia garniturii sau a pieselor componente mobile,
importanta ndeosebi la viteze mari.
Calculul termic. Calculul termic al etansarilor frontale prezinta interes, n primul rnd,
pentru relizarea unui bilant termic convenabil pentru ansamblu. Caldura produsa prin frecare
la nivelul garniturii de etansare, mpreuna cu caldura rezultata din frecarea elementelor mobile
n fluid vscos trebuie transmise prin conductie, convectie si radiatie. La racirea naturala se
poate adauga o racire suplimentara cu circulatie de apa n corpul etansarii sau cu circulatie de
fluid la nivelul suprafetei de etansare. Calculul bilantului termic se efectueaza cu relatiile
cunoscute din termotehnica.
Material
Kel F
Nylon
Rasina
Fenolica
Rasina
sintetica
1
c
220560
5090
70210
10
32-40
1580
(0,3)
2,1
50
1,091,14
1,251,3
100140
49-75
50-56
18002800
5200700
(0,3)
0,25
25-60
0,0600,4
0,141,244
0,1160,233
Tabelul 6.9
Observatii
Politrifloretilena
Poliamida 6
Fara
ingrediente
Rasina
sintetica cu
praf de piatra
Rasina
acetalica
Cu amestec de
grafit
Politetrafloretilena
Impregnat cu
antimoniu
Impregnat cu
rasina sintetica
36% Ni; 3% C
100175
35-49
2100035000
(0,25)
1,751,25
19-26
0,4180,593
Delrin
70
3350
0,35
1,425
81
0,233
Cauciuc
durificat
100128
1050
(0,4)
54
0,29
PTFE
41
3501000
(0,5)
70
0,233
Carbon
III
310
49
180000
0,2
2,35
5,3
13,4
Grafit IV
100
10000
0,2
1,83
3,5
116.3
Invar
450
150000
0,3
8.0
0,9
11
Hastelloy
B
210
850
2140
(0,3)
9,24
10
11,3
62% Ni;
32% Mo
Oxid de
thoriu
1500
84
147000
0,36
0,69
9,2
10,5
ThO 2
Carbura
de
tungsten
4200
1200
560000
0,248
14,1
6,8
(58,1)
85% W C:
15% Co
Fonta cu
crom
1000
520
20300
0,28
7,25
10
46,5
1% Si; 12% C
194
1,31,82
2,12,3
Etansari
n Tabelul 6.9 sunt prezentate materiale folosite la etansarile frontale si caracteristicile
lor mecanice: c - rezistenta la compresiune, MPa; t - rezistenta la tractiune, MPa; coeficientul Poisson; - densitatea, g/cm3 ; Tmax temperatura maxima, o C; - coeficientul de
dilatare liniara, (o C)-1 ; - conductivitatea termica, W/m o C.
6.5 Etansari de protectie
6.5.1 Etansari cu inele de psla
Etansarile cu inele de psla sunt cele mai simple etansari. n general, inelele de psla
sunt folosite la etansarea capetelor de arbori.
Psla are mai multe proprietati: capilaritate (poate absori un volum de fluid de pna la
25 % din propriul volum); este un material filtrant, putnd retine impuritati de pna la 0,7
m; este un material neabraziv cu conditia ca arborele sa aiba o duritate superficiala mare.
Conditiile admisibile de functionare ale etansarilor cu inele de psla (din care rezulta
si dezavantajele lor) sunt prezentate succint n tabelul 6.10 n care d este diametrul arborelui,
n mm; n este turatia arborelui, n rot/min; Ra este rugozitatea arborelui.
Tabelul 6.10
Etansari cu
inele de psla
A
Conditii de
functionare
admisa
B
C
a)
Viteza
periferica
maxima [m/s]
7
5
Parametrul
Bataia radiala
Tip de
ungere
maxima [m]
Duritatea minima
a arborelui
[HRC]
0,08
Unsoare
45
0,1
Ulei
45
Pentru dn 100 000, Ra 6,3m
Pentru dn 150 000, Ra 1,6m
Temperatura t ( 15 CL + 90C)
b)
Figura 6.29
c)
n figura 6.29 sunt prezentate trei tipuri de etansari cu inele de psla. Montarea
inelelor n capace dintr-o bucata (figura 6.29.a) este dificila, neajuns ndepartat n cazul
montarii cu capac suplimentar (figura 6.29.b). Inelele se mai pot monta si n carcase (figura
6.29.b). Inelele de psla si locasurile lor sunt standardizate. Inelele se pot obtine prin decupare
din placi sau din snur cu capetele taiate la 30.
195

6.5.2 Etansari cu mansete de rotatie
Arc elicoidal inelar
Etansarile cu garnitura manseta de rotatie sunt destinate etansarii spatiilor dintre

piesele n miscare de rotatie. Ele nu sunt recomandate pentru miscarea transversala si
elicoidala. Exista o mare diversitate de mansete de rotatie (figura 6.30).
Armatura
Inel de rigidizare
a) Buza de b)
etansare
g)
Reazem
metalic
l)
q)
v)
c)
d)
h)
i)
m)
n)
r)
w)
e)
f)
Inel de rigidizare
Buza de
protectie
o)
s)
x)
Buza de
protectie
j)
k)
p)
t)
y)
u)
z)
Figura 6.30
Conditiile admisibile de functionare ale etansarilor cu inele de psla (din care rezulta
si dezavantajele lor) sunt prezentate succint n tabelul 6.11 n care d este diametrul arborelui,
n mm; n este turatia arborelui, n rot/min; Ra este rugozitatea arborelui.
196
Etansari
Viteza
periferica
maxima [m/s]
p maxim
[MPa]
Temperatura
10
0,1
30+250
Tabelul 6.11
Ra maxima [ m]
Duritatea
minima a
arborelui [HRC]
Arbore
Alezaj
45
1,6
12,5
Valorile din tabel sunt orientative, pentru o alegere ct mai potrivita trebuie consultata
literatura de specialitate. De exemplu, pentru o rugozitate a arborelui Ra = 0,8 m si pentru o
viteza limita v = 10 m/s se poate etansa o diferenta de presiune de 5,6 MPa, n timp ce pentru
aceesi rugozitate, dar la v = 0,4 m/s, se poate etansa o diferenta de presiune de 30 MPa.
Etansarea se realizeaza prin apasarea exercitata pe suprafata arborelui de catre arcul
mansetei. Forta de ntindere a arcurilor circumferentiale Fa este [2].
Fa = (0,01K 0,02 ) d h 10 6
(6.37)
unde h este latimea de contact n stare montata, n m; d este diametrul arborelui, n m.

Momentul de frecare pe suprafata de etansare este:
Mf =
p d 2 h pm
2
(6.38)
unde pm = p + p0 si p0 = (0,020,04)106 Pa, p fiind presiunea fluidului, n Pa.

La montaj, trebuie luate masurile necesare de protectie care se aplica tuturor
etansarilor cu materiale moi.
6.6 Etansari fara contact
Etansarile fara contact se folosesc n cazurile n care trebuie sa se evite contactul
dintre piesele care trebuie etansate. Lipsa contactului duce la aparitia unui intersttiu prin care
se va scurge un debit de fluid. Pentru micsorarea acestui debit se folosesc doua metode,
adeseori combinate: micsorarea interstitiului si adoptarea unui canal cu o forma potrivita
maririi rezistentei la naintare a fluidului.
Lipsa contactului direct duce la eliminarea frecarii, a uzurii si a necesitatii lubrifierii
etansarii. Ca urmare, se evita toate fenomenele negative ale etansarilor mobile cu contact:
frecarea, uzura, griparea, suprancalzirea si deformarea suprafetelor de contact, n cazul
vitezelor mari, fenomenele de stick-slip care nsotesc miscarea la viteze mici etc.
Dezavantajul major al etansarilor fara contact este dat de executia extrem de
pretentioasa pentru obtinerea jocurilor mici si/sau a canalelor specifice. Aceasta executie duce
la cresterea pretului acestor etansari.
Proprietatile etansarilor fara contact fac ca ele sa fie utilizate n constructia de
turbomasini (turbine cu abur, turbine cu gaz, turbosuflante, turbocompresoare, pompe,
ventilatoare), compresoare cu piston, tehnica nucleara, constructii aerospatiale.
n figura 6.31 sunt prezentate mai multe tipuri de etansari fara contact.
Etansarea cu sicana este caracterizata prin o dimensiune constanta a interstitiului. Ele
se pot clasifica n etansari cu sicana simpla radiala (figura 6.31.a), etansari cu sicana simpla
axiala (figura 6.31.b), etansare compusa (figura 6.31.c) sau etansari multiple (figura 6.31.d,e).
Etansarile cu sicane simple sau compuse se folosesc pentru fluidele incompresibile la
care diferenta de presiune ntre cele doua spatii de etansat este neglijabila (pompe centrifuge,
ventilatoare, turbosuflante, turbocompresoare centrifuge).
197
a)
d2
d1
c)
b)
2r
L1
L2
r
3r
L
Ln
d)
e)
Figura 6.31
Diametrul arborelui
d [mm]
1045
tmin
Tabelul 6.12
L
0,2
1,5
1,5
13,527
4580
0,3
1,5
1836
80110
0,4
2,5
1836
110180
0,5
2,5
2,5
22,545
Tabelul 6.12 prezinta cteva elemente geometrice ale diferitelor etansari fara contact.
n cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana axiala de sectiune constanta
(figura 6.31.a), daca se neglijeaza viteza de intrare n sicana, rezulta [4].
?p = ?
L v2
d
dh 2
(6.39)
unde p este caderea de presiune n sicana, este coeficientul de rezistenta al sicanei [1] care
se determina din diagrame n functie de numarul Reynolds Re si de tipul sectiunii de curgere
(pentru curgere laminara = 0,0350,35 si pentru curgere turbulenta = 0,020,035), dh
este diametrul hidraulic (dh 2), v este viteza medie si este densitatea fluidului.
198
Etansari
Viteza medie din sectiunea inelara este.
d2
?p
c=
12 ? L d
(6.40)
unde este vscozitatea cinematica.

Debitul prin sicana avnd aria sectiunii transversale An este.
Q = An v
(6.41)
unde este coeficientul de debit.

Teoretic, coeficientul de rezistenta se poate calcula cu:
96
, n care
Re
d v
Re = h
?
?=
(6.42)
(6.43)
Coeficientul de debit se poate calcula [1] cu relatia.
1
?L
+ 1,5
2 d
(6.44)
n cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana cu labirint (figura 6.31.d),
format din n sicane de lungimi L1 , L2 Ln , caderea de presiune va fi.
n
? p = ?
1
Li v2
1 v2
v2
v2
? + ? + ? + (n 1) ? c
?
dh 2
2 2
2
2
(6.45)
n care termenii din dreapta sunt, respectiv, caderea de presiune din cele n sicane, caderea de
presiune de la intrarea si de la iesirea din etansare si pierderea din camerele de turbionare.
nlocuind dh si notnd:
L = L1 + L 2 + L + L n , obtinem
(6.46)
? L
v2
?p =
+ (n 1) ? c + 1,5
?
2 d
2
(6.47)
Din aceasta formula rezulta viteza prin sicana:
v=
1
?L
+ (n 1) ? c + 1,5
2d
2? p
d
(6.48)
si debitul este Q = A v .
199

Coeficientul de pierderi al unei camere turbionare se citeste din diagrame, n functie
de raportul B/; pentru B/ = 025, = 00,7.
n cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana radiala de sectiune constanta
(figura 6.31.b), debitul va fi:
Q=
p d m d2 ? p
12 ? b
d
(6.49)
d1 + d2
este diametrul mediu.
2
Daca numarul Reynolds de paseste valoarea critica Re cr 4000, regimul de curgere
devine turbulent. De exemplu, la etansarile cu labirinti la presiuni ridicate, pentru gaze si
abur, debitul se poate calcula cu [2]:
unde d m =
Ai
d p12 p 22
0,85 p1
Q=
, pentru p 2
d
n p1
n + 1,5
(6.50)
Ai
d p1
0,85 p1
, pentru p 2
d
n + 1,5
n + 1,5
(6.51)
Q=
unde Ai este aria suprafetei unui interstitiu.

Cunstructia etansarii fara contact trebuie sa tina cont si de posibilitatile de dilatare
termica ce pot provoca uzuri sau pierderi mari de fluid.
6.7 Etansari cu ferofluide
Etansarea cu ferofluide foloseste un fluid cu proprietati magnetice mentinut ntre piese
cu ajutorul unui magnet permanent. n figura 6.32, inelele de fluid magnetic se formeaza prin
nchiderea fluxului magnetic generat de magnetul 2 prin piesele polare 1.
1
Inele de fluid
magnetic
Figura 6.32
Avantajele acestui tip de etansare sunt: pierderi nule de fluid; nu necesita ntretinere
timp ndelungat; functioneaza la turatii foarte mari (20000 30000 rot/min), respectiv la
viteze periferice mari (20 30 m/s).
200
Etansari
Pierderile prin frecare sunt reduse si se pot calcula cu [3] rela tia:
Pf = 3, 45 10 12 ? N n 2 d 3
(6.52)
unde Pf este pierderea prin frecare, n W; este vscozitatea dinamica a fluidului, n Ns/m2 ;
N este numarul de inele; n este turatia, n rot/min; d este diametrul arborelui, n mm.
Aceste etansari pot fi folosite la etansarea de suprapresiuni, vid naintat si pentru
gazele radioactive.
6.8 Etansari fara contact de protectie pentru rulmenti
Figura 6.33 prezinta cteva tipuri de etansari cu canale si combinate (labirinti, canale
elicoidale si canale circulare). Aceste etansari sunt destinate, n special, pentru rulmenti care
functioneaza cu unsoare, n medii murdare sau umede.
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
Figura 6.33
201

Figurile 6.34.a, b si d prezinta solutii de etansare cu labirinti din tabla. Figurile 6.34.c,
e, f si h sunt aratate diferite solutii de etansare centrifugala. Exemple de etansare cu
deflectoare (inele centrifugale) sunt prezentate n figura 6.34.h, i, j, k [3].
a)
b)
d)
h)
e)
c)
f)
i)
j)
g)
k)
Figura 6.34
6.9 Bibliografie
1. Cristea, V., Creta, G., Ivan, D., Ardeleanu P., Etansari, Editura Tehnica, Bucuresti,
1973.
2. Gafitanu, M., s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, 1983, Bucuresti.
3. Draghici, I., Bejan, C., Moldovean, Gh., Achiriloaie, I., Chitu, E., Petrescu, N.,
Ciobota, M., Lazar, D., Cernahoschi, M., Diaconescu, D. V., ndrumar de
proiectare n constructia de masini, Vol. 2, Editura Tehnica, Bucuresti, 1982.
4. Trutnovski, K., Berhrungsfreie Dichtungen, Dsseldorf, VDI Verlag, 1964.
202

Organe de Masini

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Organe de Masini

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Petre Lucian SEICIU

Organe de masini. Transmisii mecanice

Organe de masini. Transmisii mecanice

1. TRANSMISII MECANICE CU ROTI DINTATE

Principalii parametri ai unei transmisii mecanice sunt:

Organe de masini. Transmisii mecanice

randamentul transmisiei mecanice = P2 / P1 sau = PML / PMM;

Clasificarea transmisiilor mecanice poate fi facuta dupa mai multe criterii:

Transmisii mecanice cu roti dintate

imposibilitatea preluarii suprasarcinilor;

1.3 Clasificarea angrenajelor

Organe de masini. Transmisii mecanice

1.4 Procesul angrenarii

Transmisii mecanice cu roti dintate

rw1,2 razele cercurilor de rostogolire

1.5 Legea fundamentala a angrenarii

Organe de masini. Transmisii mecanice

Normala comuna a flancurilor

Transmisii mecanice cu roti dintate

Organe de masini. Transmisii mecanice

Transmisii mecanice cu roti dintate

Relatiile (1.1) si (1.4) se numesc ecuatiile parametrice ale evolventei.

n cazul angrenajului, unghiul de presiune corespunzator polului angrenarii devine

Organe de masini. Transmisii mecanice

Caracteristicile angrenarii n evolventa determinate si cu ajutorul reprezentarii din

a) Fie doi dinti cu profiluri evolventice n contact n punctul X. Normala comuna a

Transmisii mecanice cu roti dintate

Organe de masini. Transmisii mecanice

- unghiul profilului de referinta o = 20;

Transmisii mecanice cu roti dintate

h+ = ha+ + hf+ =2,25m

ho = m (hoa* + hof* ) =2,25m

h- = ha- + hf- =2,25m

Asa cum s-a aratat, hoa* = 1 si hof* = 1,25.

Organe de masini. Transmisii mecanice

h 0a = CK1 sin a 0 = d1 sin

Pentru unghiul de referinta o = 20 standardizat, se obtine numarul minim teoretic de

Dintii cu subtaiere au flancurile evolventice incomplete, conducnd la diminuarea

Transmisii mecanice cu roti dintate

Organe de masini. Transmisii mecanice

Referitor la gradul de acoperire total care caracterizeaza angrenajul cilindric cu

unde a este distanta dintre axele rotilor.

z1, 2 cos a 0 sin a 0

Pentru evitarea interferentei danturii se pun conditiile:

Transmisii mecanice cu roti dintate

Se remarca faptul ca fenomenul interferentei se poate produce la angrenajele cu z1

Organe de masini. Transmisii mecanice

Cunoscnd ca: rx = rb / cos x , r = rb / cos o si rw = rb / cos w, rezulta:

Pentru fiecare dinte generat cu deplasare pozitiva, se vor reproduce pe cercul de

Transmisii mecanice cu roti dintate

Cum r = m z / 2, se obtine expresia:

Cu aceasta determinare, expresia generala pentru sx devine:

n care, dupa ce se face se face substitutia 2 rx = 2 r cos o / cos x = m z cos o / cos x ,

Pentru particularizare, cu rx = ra si ra = r cos o / cos a , din (1.39) va rezulta sa.

sin (inv a v inv a x )

Organe de masini. Transmisii mecanice

Daca suma (x1 + x2 ) este cunoscuta, se poate calcula unghiul de angrenare w.

Jocul la picior c se determina pe baza reprentarii din figura 1.23, astfel:

Cu notatiile deja utilizate se obtin apoi relatiile:

Daca w = o si x1 + x2 = 0, atunci c = co ; daca x1 + x2 > 0, jocul la picior scade. Pe de

Transmisii mecanice cu roti dintate

n punctele K1 si K2 , componentele vitezelor tangentiale au valori maxime, de o parte

Organe de masini. Transmisii mecanice

Stiind ca 1 = K1 C + CQ si 2 = K2C CQ si ca K1C 1 = K2 C 2 , rezula expresia