Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Organe de Masini
Organe de Masini
Stefan STANCIU
ORGANE
DE MASINI
TRANSMISII
MECANICE
CUPRINS
1. Transmisii mecanice cu roti dintate ..
1.1 Generalitati privind transmisiile mecanice .
1.2 Generalitati privind angrenajele .
1.3 Clasificarea angrenajelor
1.4 Procesul angrenarii .
1.5 Legea fundamentala a angrenarii
1.6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor. Evolventa .
1.7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti ...............................
1.8 Deplasarea danturii .
1.9 Subtaierea si intreferenta. Gradul de acoperire ...
1.10 Unghiul de angrenare, distanta dintre axe si jocul la picior
al angrenajelor cu dantura deplasata .........................................................................
1.11 Alunecarea flancurilor ..
1.12 Modificarea danturii .
1.13 Scopurile deplasarii danturii. Limitele deplasarii de profil ..
1.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura nclinata
1.15 Angrenaje conice ..
1.16 Modurile si cauzele distrugerii danturii
1.16.1 Ruperea statica ...
1.16.2 Ruperea prin oboseala
1.16.3 Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pitting) ...
1.16.4 Griparea .................................................................................................................
1.16.5 Uzarea abraziva..
1.17 Materiale. Tratamente termochimice. Elemente de tehnologie
1.18 Fortele nominale n angrenaje ..
1.18.1 Angrenaje cilindrice cu dantura dreapta
1.18.2 Angrenaje cilindrice cu dantura nclinata ..
1.18.3 Angrenaje conice cu dantura dreapta .
1.19 Fortele dinamice exterioare ..
1.20 Fortele de frecare ..
1.21 Repartitia neuniforma a ncarcarii pe lungimea dintilor ...
1.22 Repartitia frontala a ncarcarii nominale ..
1.23 Angrenajul sistem dinamic. Fortele dinamice interioare ...
1.24 Calculul solicitarii la piciorul dintelui ..
1.25 Calculul la oboseala de contact a flancurilor ............................................................
1.26 Angrenaje melcate ....................................................................................................
1.26.1 Caracteristici generale ...........................................................................................
1.26.2 Elemente geometrice principale ............................................................................
1.26.3 Pierderile de putere. Randamentul .........................................................................
1.26.4 Fortele n angrenajul melcat cilindric ....
1.26.5 Moduri de deteriorare. Materiale. Precizia angrenajelor melcate ..
1.26.6 Calculul la solicitarea de contact prin oboseala a flancurilor
1.26.7 Calculul la ncovoiere prin oboseala la piciorul dintelui ...
1.26.8 Calculul termic al angrenajului melcat ..
9
9
10
11
12
13
16
19
20
22
26
29
30
31
33
39
43
43
44
44
45
45
45
46
46
47
48
48
49
51
53
54
56
58
61
61
62
66
67
68
68
69
69
70
73
74
75
75
76
76
78
78
78
80
81
83
85
85
86
87
88
88
90
91
91
91
93
94
94
94
94
98
100
100
101
101
102
103
104
104
105
105
105
107
107
107
108
109
109
110
111
112
113
114
Cuprins
4.7 Fiabilitatea rulmentilor ...
4.7.1 Factori de influenta ..
4.7.2 Fiabilitatea functionala globala a rulmentilor ..
4.8 Elemente de proiectare a lagarelor cu rulmenti ..
4.8.1 Aspecte constructive
4.8.2 Limitele practice de utilizare a rulmentilor.
4.9 Baze pentru calculul rulmentilor radiali si radiali-axiali rotitori
4.10 Montarea rulmentilor (lagaruirea)
4.10.1 Lagaruirea flotanta .
4.10.2 Lagaruirea cu rulment conducator .
4.10.3 Lagaruirea cu rulmenti radiali axiali ..
4.11 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali cu bile pe un singur rnd
n varianta rulment conducator rulment liber ........................................................
4.12 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali-axiali cu bile
sau cu role tronconice ...............................................................................................
4.13 Bibliografie ...
5. Cuplaje mecanice ..
5.1 Generalitati .................................................................................................................
5.2 Sarcina si suprasarcina cuplajelor ...
5.3 Cuplaje permanente fixe rigide ...
5.3.1 Cuplaje cu manson ...
5.3.2 Cuplaje cu flanse ..
5.3.3 Cuplaje cu dinti frontali ...........................................................................................
5.4 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide
5.4.1 Cuplaje cu mobilitate axiala ....................................................................................
5.4.2 Cuplaje cu mobilitate radiala ...................................................................................
5.4.3 Cuplaje cu mobilitate unghiulara .............................................................................
5.4.4 Cuplaje cu mobilitate combinata .
5.5 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice ..
5.5.1 Generalitati ..
5.5.2 Caracteristica statica a cuplajelor
5.5.3 Cuplaje cu arcuri elicolidale cilindrice dispuse tangential ..
5.5.4 Cuplaje cu arcuri lamelare dreptunghiulare montate radial .
5.5.5 Cuplaje dintat cu arcuri serpuite ..
5.5.6 Cuplaje cu elemente elastice de tip bara de torsiune ...............................................
5.5.7 Cuplajul cu element elastic toroidal ........................................................................
5.5.8 Cuplajul elastic cu bolturi ........................................................................................
5.6 Cuplaje intermitente rigide .
5.6.1 Ambreiaje cu craboti (cuplaje intermitente cu dantura frontala) .
5.6.2 Cuplajele intermitente cu dantura radiala
5.7 Cuplaje intermitente cu frictiune (ambreiaje) .
5.7.1 Schema ambreiajului cu frictiune
5.7.2 Cerinte impuse ambreiajelor cu frictiune
5.7.3 Cupluri de materiale
5.7.4 Probleme constructive .
5.7.5 Bazele teoretice ale procesului de ambreiere ...........................................................
5.7.6 Energia disipata n timpul ambreierii ......................................................................
5.7.7 Calculul ambreiajului cu discuri plane cu o singura interfata de frecare ................
5.7.8 Calculul ambreiajului multidisc ...
5.7.9 Calculul ambreiajului conic .
5.8 Cuplaje intermitente automate
7
115
115
116
116
116
117
118
120
120
121
122
122
125
128
129
129
130
132
132
135
136
137
137
138
140
141
142
142
142
143
144
145
146
147
148
149
150
150
151
151
152
152
153
155
159
160
162
163
164
164
166
167
168
169
169
169
170
170
172
174
174
176
176
177
179
180
182
182
184
184
186
186
187
189
195
195
196
197
200
201
202
MM
n1
MM
ML
TM
ML
C
n2
C
Figura 1.1.a
Figura 1.1.b
Utilizarea cuplajului este posibila atunci cnd arborele masinii motoare si cel al
masinii de lucru pot fi asezati n prelungire (exceptnd cazul cuplajului cardanic la care
arborii pot face un anume unghi) si cnd nu este necesara modificarea turatiei masinii motoare
ca marime sau/si ca sens de rotatie. De obicei se impune nsa modificarea cantitativa a
miscarii, pentru ca masinile motoare au turatii nalte iar cele de lucru (cu rol tehnologic) au
turatii reduse. Utilizarea transmisiilor mecanice este impusa si de faptul ca masinile motoare
au caracteristici de putere si de moment de torsiune cvasiconstante, iar masinile de lucru au,
de regula, caracteristici variabile n timp, n functie de procesul tehnologic. Apare deci
necesitatea utilizarii transmisiilor mecanice pentru a ndeplini rolul de transformator de turatie
si de moment de torsiune (cuplu). n figurile 1.2.a si 1.2.b sunt reprezentate caracteristicile
unor masini de lucru (masina-unelta - curba a, turbocompresor curba b) respectiv a unei
masini motoare ideale (curba c).
Mt
Mt
Figura 1.2.a
Figura 1.2.b
i total =
-
j= n 1;k = n
i jk
j =1; k = 2
? total = ? i
i =1
O1
Mt1
Mt
n
n1
Fn
n2
Mt2
F
O2
Figura 1.3.a
CREMALIERA
(roata cu numar infinit de dinti)
Figura 1.3.b
r
?1
(AIR)
r
?1
r
?2
(AIR)
r
?1
r
?2
(AIR)
Figura 1.4.a
Figura 1.4.b
11
r
?2
Figura 1.4.c
r
?1
r
?2
(AIR)
I
I
II
II
ROTI
ELICOIDALE
ROTI
HIPOIDE
Figura 1.5
Figura 1.6.a
Figura 1.6.b
Figura 1.6.c
12
1 c1
n1
c2
n2
rw2
1c
O1
O2
rw1
Linia
flancului
c 2
flanc
Profilul dintelui
Flancul dintelui
Piciorul dintelui
Figura 1.7.b
vQn 1 = v nQ2
T
R2
r2
2
K2
2
K1
(C1 )
1 v Q2
v tQ2
v tQ1
v Q1
(C2 )
N
T
r1
R1
1
N-N
T-T
O1
Figura 1.8
4. Se defineste linia de angrenare ca fiind locul geometric al punctelor de contact a
doua flancuri conjugate. Dreapta care uneste un punct oarecare Q al liniei de angrenare cu
polul angrenarii este normala comuna a flancurilor n punctul de contact Q.
5. Procesul angrenarii poate fi acum mai concret studiat (figura 1.10). Angrenarea
ncepe n punctul A, cnd piciorul dintelui rotii cond ucatoare ia primul contact cu vrful
dintelui rotii conduse. Punctul cojugat (dublu) de pe linia de angrenare se deplaseaza n
acelasi timp cu punctele corespunzatoare de pe cercurile de rostogolire ale fiecarei roti.
Segmentul AE se numeste segment de angrenare.
14
r1
C1
(1)
(2)
C1
A
B
C
D
E
Figura 1.9
r2
Figura 1.10
Transmiterea miscarii are loc continuu, daca exista n angrenare cel putin o pereche de
dinti. Cum distanta dintre doi dinti consecutivi este pw, adica pasul masurat ca arc pe cercul de
rostogolire, este necesar ca raportul dintre arcul C1 CC1 si pw sa fie supraunitar. Notat cu ,
acest raport se numeste grad de acoperire. Daca > 1 exista simultan n angrenare mai multe
perechi de dinti.
6. Pe linia de angrenare (figura 1.11) se disting segmentele: AB - pe care se afla n
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n - 1, BD - pe care se afla n angrenare perechea
de dinti cu numarul n care a intrat n angrenare n punctul A si DE - pe care se afla n
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n + 1.
n E perechea de dinti n si-a ncheiat serviciul. Perechea de dinti cu numarul n se afla
deci n serviciu pe lungimea segmentului AE.
Pe segmentul AB angrenarea este bipara, aceasta nsemnnd ca doua perechi de dinti
se afla simultan n angrenare; pe segmentul BD angrenarea singulara a perechii n este
cunoscuta sub numele de angrenare unipara. De-a lungul segmentului DE angrenarea este, de
asemenea, bipara, la fel ca pe segmentul AB.
A
(n)
(n-1)
(n+1)
angrenare
bipara
angrenare
unipara
angrenare
bipara
Figura 1.11
7. Pentru ca rotile dintate sa fie interschimbabile trebuie ca:
- sa aiba acelasi pas;
- liniile de angrenare sa fie simetrice fata de polul angrenarii;
- naltimea piciorului unui dinte sa fie mai mare dect capul dintelui conjugat,
pentru ca sa existe un joc functional.
15
X
x
T
rx
X0
ruleta
x
T
x
rb
O
N
Figura 1.12
n figura, ruleta este reprezentata n doua pozitii: tangenta la cercul de baza n punctul
Xo si tangenta la cercul de baza n punctul T.
16
rx =
rb
cos a x
(1.1)
Din definitia evolventei rezulta ca arcul (X0 T) este egal cu segmentul XT. Rezulta:
rb (? x + a x ) = rb tga x
? x = tg a x a x
(1.2)
(1.3)
Relatia (1.3) se mai poate scrie si altfel, utiliznd notatia inv, de la functia numita
involuta:
inv a x = tg a x a x
(1.4)
rx
Fn
N
r2
pb
rb
t
Figura 1.13
Figura 1.14
(1.5)
Cu ct unghiul de presiune creste, cu att scade curbura evolventei si, deci, scad
tensiunilor hertziene de contact; ca urmare, se recomanda folosirea arcelor de evolventa mai
departate de cercul de baza. Distanta dintre doua evolvente consecutive masurata pe normala
comuna (figura 1.14) este egala cu pasul masurat ca arc pe cercul de baza.
17
px =
pb
cos a x
(1.6)
K1
X
K2
rb2
r2
O2
Figura 1.15
i 12 =
? 1 r w 2 rb 2
=
=
= ct .
? 2 rw1 rb1
(1.7)
Pe de alta parte,
cos a w =
rb1 rb 2
=
rw1 rw 2
(1.8)
Rezulta ca, la schimbarea distantei dintre axe (datorita erorilor de executie, montajului
gresit al arborilor sau uzarii lagarelor) raportul de transmitere nu se modifica; se schimba nsa
unghiul de angrenare.
18
hoa
pO
ho
hof
df
d
da
Figura 1.16
Modulul m poate fi obtinut din relatiile po z = d, respectiv m = p / si m = d /z.
Valorile modulului sunt standardizate prin STAS 822 82. Modulul standardizat permite
reducerea numarului sculelor de danturat si asigura interschimbabilitatea rotilor dintate.
La roti dintate cilindrice cu dantura dreapta si la cele cu dantura nclinata, modulul
standardizat se regaseste ntr-un plan normal pe dinte.
La roti conice, modulul standardizat este modulul maxim.
La angrenaje melcate, modulul axial este cel care se standardizeaza.
Avnd aceasta marime se mai pot calcula:
- diametrul de divizare d = m z;
- diametrul de cap da = d + 2 hoa;
- diametrul de picior df = d - 2 hof;
- naltimea capului dintelui hoa = hoa* m;
- naltimea piciorului dintelui hof = hof* m;
- naltimea dintelui ho = hoa + hof;
- naltimea de referinta a capului dintelui hoa* = 1;
- naltimea piciorului dintelui hof* = 1,25.
Cercul de divizare este un cerc de rostogolire la prelucrare.
Elementele geometrice ale danturii drepte sunt definite de profilul standardizat numit
cremaliera de referinta (STAS 821 82). Negativul acestui profil se numeste cremaliera
generatoare care se materializeaza prin taisul activ, drept, al sculelor de danturat. Ambele
cremaliere sunt reprezentate n figura 1.17.
19
linia de referinta
hof
ho
hoa
cremaliera
generatoare
ro
co
cremaliera
de referinta
Figura 1.17
d +a
h +a
d oa
+ xm
- xm
d a
h +f
h oa
h a
h of
Linia de referinta
a cremalierei generatoare
h f
db
d
d of f
df
Figura 1.18
Curbura dintelui plus este mai mica, astfel nct tensiunile hertziene de contact sunt
mai reduse n comparatie cu celelalte variante constructive prezentate.
Fata de elementele prezentate n Tabelul 1.1 se mai pot calcula, pentru variantele
constructive studiate si grosimea s a dintelui (ca arc) si arcul e corespunzator deschiderii
dintre doi dinti. Astfel, pentru dintele zero, pentru dintele plus, respectiv pentru dintele minus,
marimile mentionate sunt:
s0 = m
p
2
s = s 0 2 x m tga 0 ;
+
s = s 0 + 2 x m tg a 0 ;
e0 = m
(1.9)
p
s = m 2 x tg a 0
2
+
s = m + 2 x tga 0
2
(1.10)
(1.11)
p
2
e = e 0 + 2 x m tga 0 ;
+
e = e 0 2 x m tga 0 ;
(1.12)
p
e = m + 2 x tga 0
2
+
e = m 2 x tg a 0
2
(1.13)
(1.14)
Tabelul 1.1
DANTURA PLUS
DANTURA ZERO
DANTURA MINUS
ha+ = m (hoa* + x)
hf+ = m (hof* - x)
hoa = m hoa* = m
hof = m hoa* = 1,25 m
ha- = m (hoa* - x)
hf- = m (hof* + x)
d=m z
dw+ = d cos o / cos w
da+ = d + 2 ha+
df+ = d - 2 hf+
d=m z
dw = d
da = d + 2 hoa
df = d - 2 hof
d=m z
dw- = d cos o / cos w
da- = d + 2 hadf- = d - 2 hf-
hoa
C
o
F
K1
o
r1 =
d1
2
rb1
O1
Figura 1.19.a
Aceasta nseamna ca primul punct de contact al dintelui cremalierei generatoare cu
dreapta de angrenare trebuie sa fie n interiorul segmentului CK1 iar la limita chiar n K1 .
Deci, segmentul O1 K1 va reprezenta raza minima a cercului de baza al rotii dintate care se
poate prelucra fara subtaiere, adica fara a se decupa din materialul de la baza dintelui, asa cum
s-a ntmplat la dintele prezentat n figura1.19.b la care s-a produs subtaierea.
Din triunghiul CK1 F rezulta:
a 20
a2
= m z1 min sin 0
2
2
*
h
h
2
2
= 2 0a sin a 0 = 2 0a 2 =
m
sin a 0 sin a 20
(1.15)
z 1min
(1.16)
z 1min 17 dinti
(1.17)
Practic:
z 1min practic =
5
z 1min 14 dinti
6
(1.18)
evolventa
nonevolventa
Dinte subtaiat
Figura 1.19.b
Interferenta este fenomenul care apare n functionare atunci cnd intrarea n angrenare
are loc n afara segmentului teoretic optim K1 K2 . Acest lucru face imposibila functionarea
angrenajului sau conduce la functionare fortata, n timpul careia vrful dintelui rotii conduse 2
sapa la baza dintelui conducator 1.
Cu notatiile din figura 1.20 se pot stabili razele punctelor de intrare si de iesire din
angrenare dA1, respectiv dE2.
O1
w
d b1
2
K1
dA2
2
d
dE 1
A1,2
C
E1,2
dE2
2
K2
dA2
2
d b2
2
O2
Figura 1.20
23
d b1
cos a A1
db2
=
cos a E 2
d A1 =
(1.19)
d E2
(1.20)
n care:
tga A1 = 2 p
tga E 2
(e a e 2 )
(1.21)
z1
(e e 2 )
= 2 p a
z2
(1.22)
(1.23)
n care:
(d
d 2b1 2
e1 =
2 p m cos a 0
(d
2
a1
(1.24)
d 2b 2 2
e2 =
2 p m cos a 0
sin a 0
ea = a
p m cos a 0
2
a2
(1.25)
(1.26)
1
2 2
(1.27)
(1.28)
24
(1.29)
Ilustrarea celor prezentate mai sus, succint, fara demonstratii, poate fi urmarita n
figura 1.21.a si b. Linia punctata din figura1.21.b reprezinta curba dupa care se produce, prin
interferenta, uzarea dintelui conducator.
Pentru evitarea interferentei pot fi adoptate urmatoarele masuri:
- construirea profilului dintilor rotii mici (conducatoare) dupa traiectoria descrisa de
vrful dintilor rotii mari (ca efect secundar nefavorabil fiind acela ca scade rezistenta la
ncovoiere);
- modificarea profilului dintilor rotii mari (conduse), pentru a nu se interfera cu
profilul dintilor rotii conducatoare (procedeu scump);
- utilizarea unor scule cu unghiul o marit (scule nestandardizate deci mai scumpe),
ceea ce ar conduce la efectul secundar al maririi fortelor din angrenaj, respectiv din lagare;
- scurtarea capului dintilor rotii mari (fapt care are ca efect micsorarea segmentului de
angrenare si scaderea gradului de acoperire);
- realizarea dintilor rotii conducatoare cu deplasare pozitiva de profil (procedeu uzual
si ieftin) cu valoarea:
x nec =
(z min z )
z min
z < z min
si
z min = 17
(1.30)
O1
rl1
K1
rA1
A
E
K2
rE2
r12
curba dupa care se
produce uzarea daca
exista interferenta
O2
Figura 1.21.a
Figura 1.21.b
sx
cerc de vrf
cerc de cap
oarecare
cerc de
rostogolire
cerc de
G
divizare
cerc de
baza
sa
E
F
x
sb
v
a
x
rb
rw
rx
ra
rv
inv v
inv x
Figura 1.22
Arcul EF este egal cu diferenta dintre arcele EG si FG; n acelasi timp, arcul EF este
egal cu arcul sx / 2; se poate deci scrie succesiv:
sx
= rx inv a v rx inv a x
2
s d = 2 r (inv a v inv a 0 )
(1.31)
(1.32)
cos a 0
cos a w
cos a 0
rx = r
cos a x
rw = r
(1.33)
(1.34)
sd = s =
p0
p
+ 2 x m tg a 0 = m + 2 x tg a 0
2
2
26
(1.35)
2 r (inv a v inv a 0 ) = m + 2 x tg a 0
2
(1.36)
1 p
+ 2 x tg a 0 + inv a 0
z 2
(1.37)
+ 2 x tg a 0
s x = 2 rx
+ inv a 0 inv a x
z
(1.38)
2 + 2 x tga 0
+ inv a inv a
0
x
z
s x = m z cos a 0
cos a x
(1.39)
g x = 2 r x sin d x = 2 rb
(1.40)
Fie doua roti dintate generate de o aceeasi cremaliera a carei linie de referinta este
deplasata pentru fiecare roata n parte fata de cercul de divizare corespunzator. Cele doua roti
au acelasi modul si acelasi unghi masurat pe cercul de divizare corespunzator d = o ; aceasta
nseamna ca unghiul de presiune este egal cu unghiul de referinta. Montarea rotilor pentru
angrenare se face astfel nct grosimea dintelui masurata ca arc pe cercul de rostogolire al
unei roti sa fie egala cu deschiderea golului masurata ca arc de pe cercul de rostogolire al
celeilalte roti, tangent la primul, adica sw1 = ew2 sau, sw2 = ew1. Cum pasii pe cercurile de
rostogolire sunt egali, iar unghiul de angrenare w este acelasi la ambele roti, se poate scrie
succesiv:
p w1 = p w 2 = p w = p 0
cos a 0
cos a 0
= p m
cos a w
cos a w
27
(1.41)
s w1
+ 2 x1 tg a 0
1
2
= m z1 cos a 0
+ inv a 0 inv a w
z1
cos a w
e w2
2 x 2 tga 0
1
2
= m z 2 cos a 0
inv a 0 + inv a w
z2
cos a w
(1.42)
(1.43)
Egalnd sw1 cu e w2, rezulta n final relatia de calcul pentru suma deplasarilor de profil:
x1 + x 2 = (z1 + z 2 )
(inv a w inv a 0 )
2
tga 0
(1.44)
a 0 = r1 + r2 = m
(z1 + z 2 )
a = rw1 + rw 2 = m
(1.45)
( z1 + z 2 )
2
cos a 0
cos a w
(1.46)
c = a (ra 2 rf 1 )
sau
(1.47)
cos a 0
c = a 0
1 + c 0 m (x1 + x 2 )
cos a w
(1.48)
1
2
Figura 1.23
28
O1
rf1
rb1
v Q1
vQ2
t
v tQ 2 v Q1
1
A
K1
E
v nQ1 = v nQ2
K2
v Q1 O1Q
rw2
ra2
rf2
v Q2 O 2 Q
rb2
q
2
asin
O2
(v )
t
Q 2 max
v tC1
(v )
t
Q1 max
v tC 2
Figura 1.24
Vitezele absolute ale punctului Q sunt: vQ1 = O1 Q 1 si vQ2 = O2Q 2 . Pentru ca
angrenarea sa fie corecta este necesar ca proiectiile pe normala ale vitezelor sa fie egale, adica
vQ1n = vQ2n . Dar componentele tangentiale ale acelorasi viteze nu sunt egale (vQ1t vQ2t ) astfel
nct apare alunecarea relativa a flancurilor. Componentele tangentiale ale vitezelor sunt:
v tQ1 = K 1Q ? 1 = ? 1 ? 1
(1.49)
v tQ2 = K 2Q ? 2 = ? 2 ? 2
(1.50)
va = ?1 ? 1 ? 2 ?
(1.51)
(1.52)
n care q = CQ. Semnul arata ca de o parte si de alta a polului angrenarii viteza de alunecare
are sensuri diferite. La capetele segmentului de angrenare la care viteza de alunecare are cele
mai mari valori, apare pericolul uzarii prin gripaj. Fortele de frecare sunt ndreptate de la
cercul de rostogolire spre vrf, respectiv spre picior, de-o parte si de alta a punctului C, la
dintele rotii conducatoare si de la picior, respectiv de la vrf, de-o parte si de alta a punctului
C, la dintele rotii conduse; n polul angrenarii forta de frecare si schimba sensul pentru ambii
dinti aflati n angrenare.
1.12 Modificarea danturii
Modificarea danturii consta n schimbarea geometriei acesteia n scopul maririi unor
performante functiona le fata de geometria standard obtinuta cu linia de referinta a cremalierei
generatoare (scula de danturat) tangenta la cercul de divizare.
Modalitatile de a modifica dantura sunt:
- schimbarea pozitiei liniei de referinta a cremalierei generatoare fata de cercul de
divizare prin deplasare spre centrul acestuia (deplasare negativa) sau n exteriorul acestuia
(deplasare pozitiva);
- scurtarea capetelor dintilor;
- utilizarea unor scule nestandardizate caracterizate prin o 20, hoa* 1 si/sau
co 0,25. Daca o < 20, rezulta dinti elastici si nivel redus al zgomotului angrenajului; daca
o > 20, creste portanta si scade numarul de dinti la care apare subtaierea. Cresterea lui o
are ca efect si cresterea fortelor din angrenaj. Daca dintele este scurtat, creste rezistenta
acestuia la ncovoiere, dar scade gradul de acoperire.
hf
ha
dA
Figura 1.25.a
Figura1.25.b
Figura 1.26
x min =
z min z
z min
(1.53)
x1 + x 2 = (z1 + z 2 )
(inv a w inv a 0 )
(1.54)
2 tga 0
cos a w =
a 0 cos a 0
a
(1.55)
>
rb
Figura 1.27
6. Cresterea gradului de acoperire se poate obtine prin deplasari negative de profil.
O astfel de realizare constructiva are nsa si efecte nedorite: scaderea grosimii piciorului
dintelui si aparitia pericolului de rupere a acestuia si cresterea tensiunilor hertziene de contact,
datorita faptului ca din profilul evolventic se utilizeaza arce mai apropiate de cercul de baza
cu raze de curbura mai mici.
Trebuie facuta precizarea ca depla sarea profilului este o operatiune curenta, realizata
pe baza proiectarii, prin care se obtine dantura. Deplasarea danturii nu este o operatiune care
se face dupa danturare ci este chiar danturarea nsasi.
Limitele deplasarii de profil sunt date de:
- evitarea subtaierii la generare;
- evitarea ascutirii excesive a vrfului dintelui;
- evitarea scaderii gradului de acoperire sub limita admisa;
- evitarea aparitiei fenomenului de interferenta n timpul angrenarii;
- evitarea scaderii excesive a jocului la piciorul dintelui.
Recomandarile general acceptate pentru suma deplasarile de profil sunt:
a) pentru danturi cu viteze de alunecare relativa egalizate la ambele capete ale
segmentului de angrenare x1 + x2 = 00,6;
b) pentru danturi de mare portanta x1 + x2 = 0,61,2;
c) pentru obtinerea unui grad de acoperire ridicat x1 + x2 = - 0,40.
d) n general, x1 + x2 1 si x1 > 0. Aceasta recomandare este cvasiobligatorie, avnd
n vedere ca dintele pinionului trebuie sa aiba o rezistenta mecanica superioara
dintelui rotii conduse ntru-ct are o frecventa de rotatie mai mare, n cazul
reductoarelor de turatie.
Repartizarea sumei (x1 + x2 ) pentru pinionul cu z1 dinti (roata conducatoare) si pentru
roata condusa (cu z2 dinti) se face dupa diferite criterii.
32
portanta creste
x1
creste
10
z1
zm
z, ze
z1 + z 2
2
z2
-1
Figura 1.28
1.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura nclinata
Angrenajul provine dintr-un angrenaj hiperboloidal central (figura1.29), prin
simplificare; rotile dintate sunt cilindrice si au dantura nclinata. nclinarea danturii w
(figura1.30) este aceeasi pentru ambele roti conjugate; axele rotilor sunt paralele. Spre
deosebire de angrenajul cilindric cu dantura dreapta, rotile acestui angrenaj intra progresiv n
angrenare, ceea ce aduce dupa sine urmatoarele avantaje:
- n angrenare exista simultan un numar mai mare de dinti, angrenajul prezentnd un
grad de acoperire mai mare;
d w2
d w1
w1
w1= w1= w
w2
Figura 1.29
Figura 1.30
- functionarea este mai silentioasa, iar solicitarea dinamica a dintilor mai redusa. Ca
urmare, angrenajele cu dantura nclinata sunt recomandate pentru turatii mari;
- rigiditatea perechii de dinti aflati simultan n angrenare are o mai mica variatie de-a
lungul segmentului de angrenare, angrenajul avnd o comportare dinamica mai favorabila;
33
Figura 1.31
Prelucrarea danturii nclinate se face cu aceleasi scule si pe aceleasi masini ca si
dantura dreapta, prin simpla pozitionare a sculei fata de semifabricat, fara costuri
suplimentare.
Dezavantajul danturii nclinate este acela ca, n comparatie cu dantura dreapta, forta
normala pe dinte are, pe lnga componentele tangentiala si radiala si o componenta axiala care
duce la solicitarea suplimentara a lagarelor pe care se sprijina arborii. Ca urmare unghiul w
este maxim 24; pentru un unghi w sub 8, avantajele danturii nclinate sunt neglijabile.
Elementele geometrice ale danturii nclinate sunt definite n planul normal pe dinte,
plan n care se regasesc elementele cremalierei de referinta. Profilul normal al cremalierei
generatoare face unghiul 0 (la dantura nedeplasata), unghi corespunzator cercului de
divizare, cu planul frontal t t al rotii. n planul normal pe directia dintelui se reproduc
elementele standard ale cremalierei, inclusiv modulul normal mn . n planul normal n n se
distinge pasul normal pn , iar n planul frontal pasul frontal pt (figura1.32.a si b).
Cu notatiile din figura1.32 se deduc relatiile:
pn
cos 0
mn
mt =
cos 0
pt =
h 0n = h 0t =
tga 0t =
(1.56)
(1.57)
pn
p
tg a 0n = t cos 0 tga 0 n ;
2
2
a 0 n = a 0 = 20
(1.58)
tg a 0n
cos 0
(1.59)
o
hon
B
pn
on = 20
t
pt
B/tg o
pn /2
Figura 1.32.a
Figura 1.32.b
34
h *0a = 1 pentru x = 0
(1.60)
h 0f = h *0f m n ;
h 0 = h 0a + h 0f
(1.61)
(1.62)
? = mt
(1.63)
2 cos 2 0
(1.64)
(1.65)
elipsa
d/2
cerc
n
d
1
=b
2 cos 0
d
=a
2
Figura 1.33
Relatiile pe care le prezentam mai jos caracterizeaza complet geometria si
functionalitatea cinematica pentru angrenajele cilindrice cu dantura nclinata cu deplasare de
profil nula, pozitiva sau negativa. Relatiile sunt scrise pentru deplasare pozitiva de profil.
Pentru deplasare negativa de profil semnul (+) din fata termenilor care l contin pe x se va
35
a = mn
(z1 + z 2 )
(1.66)
2 cos 0
a t = arctg
tg a n
cos 0
(1.67)
Unghiul real de angrenare n plan frontal, cu respectarea distantei impuse dintre axe
(aw), necesitnd deplasarea danturii:
a w t = arccos
a cos a t
aw
(1.68)
z n1,2 =
z1, 2
(1.69)
cos 3 0
) 2z1 tg+ az 2
x n1 + x n 2 = inv a w t inv a t
(1.70)
x n1 min =
(17 z n1 )
17
si
x n 2 min =
(17 z n 2 )
17
(1.71)
cu verificarile:
xn 1 xn 1 min , respectiv xn 2 min xn 2.
(1.72)
(1.73)
36
(1.74)
cos a t
cos a w t
(1.75)
z1, 2
d f 1,2 = m n
2 h *0 a + c *0 x n1,2
cos 0
(1.76)
z1, 2
d a 1,2 = m n
+ 2 h *0 a + x n 1,2
cos 0
(1.77)
(1.78)
(1.79)
cos a t
a a t 1, 2 = arccos d1,2
d a1,2
(1.80)
tg 0
a 1, 2 = arctg d a 1, 2
d 1,2
(1.81)
s a n1, 2
s a n1, 2
p 2 x tg a
1, 2
n
2
= d a 1, 2
(inv a t inv a n )
z 1,2
s a t 1, 2
=
cos a 1,2
(1.82)
(1.83)
(1.84)
37
[(
) (
] 2 p cos
m cos a
e a = d 2a 1 d 2b 1 + d a2 2 d 2b 2 2 a w sin a wt
e = B
(1.85)
t
sin 0
p mn
(1.86)
e ? = ea + e
1,11,3
(1.87)
(1.88)
(1.89)
(1.90)
d l1, 2 = d b1,2
2
(
1 x n1,2 )
1 + tga t 2
z sin a cos a
1
,
2
t
t
(1.91)
d b1
cos a A1
n care: tga A1 = 2 p
tga E 2 = 2 p
ea =
e1 =
e2 =
dE 2 =
si
(e a e 2 )
(e a e1 )
db2
cos a E 2
(1.93)
z1
(1.94)
z2
a w sin a w t
(1.95)
p m t cos a t
d a21
(1.92)
1
2 2
d b1
(1.96)
2 p m t cos a t
d 2a 2
1
2 2
db 2
(1.97)
2 p m t cos a t
(1.98)
(1.99)
(1.100)
38
(d f 1(2) + d a 2 (1) )
c1,2 0,1 mn
(1.101)
(1.102)
1
2
= 90
axa instantanee
de rotatie
> 90
< 90
Figura 1.34
Dantura dreapta
Dantura eloida
(hipocicloida
sau epicicloida)
Dantura paloida
(n evolventa)
KLINGELNBE
Figura 1.35
39
Dantura n
arc de crec
GLEASON
conul de baza
(roata de prelucrat)
roata prelucrata
roata plana
generatoare
Figura 1.36
n procesul de generare a danturii conice are loc rostogolirea planului de divizare
(rostogolire) de referinta al rotii plane generatoare pe conul de baza al rotii de executat, astfel
nct vrful conului ramne n centrul rotii plane generatoare.
Deci, un punct oarecare al rotii plane generatoare (tais al sculei) va genera pe roata
conica flancurile dintilor cu profil de evolventa sferica.
Realizarea unui angrenaj conic cu profilul danturii de tip evolventa sferica atrage dupa
sine avantajele oferite de angrenajele cilindrice evolventice.
Aceasta presupune nsa realizarea profilului dintilor rotii plane de referinta si a rotii
plane generatoare dupa o curba cu punct de inflexiune n polul angrenarii. Pentru simplificare,
se nlocuieste roata plana generatoare cu doua taisuri drepte care, prin rostogolirea pe conul de
baza, va realiza tot o evolventa sferica; n acest caz, linia de angrenare este o octoida.
Rotile dintate conice octoide angreneaza corect, daca liniile lor de angrenare se vor
suprapune; acest lucru se realizeaza daca conurile de divizare coincid cu cele de rostogolire.
Referitor la forma dintilor sunt ntlnite cazurile (figura 1.37): a) dinti cu naltime
constanta cu joc constant la picior; b) dinti cu naltime decrescatoare si joc la picior
descrescator si c) dinti cu naltime decrescatoare si joc la picior constant.
a)
b)
c)
Figura 1.37
Geometria angrenajului conic cu dantura dreapta este prezentata n figura 1.38. Pe
latimea rotii, dantura se defineste nu pe sfere, ci pe conuri frontale (interior indice i, median
indice m si exterior indice e) tangente la sferele respective.
Pe conul frontal exterior se reproduc elementele standardizate ale profilului de
referinta ale rotii plane generatoare si modulul standardizat.
40
h *0an = 1
(1.103)
h 0f = h *0fn m;
h *0fn = 1, 25
h 0 = h 0a + h 0f = 2,25
(1.104)
(1.105)
1
f1
Ri2
Rm2
a1
dm1
f2
a2
a2
con frontal
exterior
con frontal
median
con frontal
interior
f2
B
df1
d1
dm2
da1
h0a
h0
h0f
df2
d2
da2
Figura 1.38
Diametrele de divizare pe conurile frontale exterioare sunt:
d1,2 = m z1,2
(1.106)
(1.107)
dm = d 1 R
2
(1.108)
(1.109)
41
(1. 110)
(1.111)
R 1, 2 =
R 1, 2
d 1,2
(1.112)
(1.113)
2
= R1,2 B1,2 ;
d m1, 2
B1 = B2 = B
sin d1,2
(1.114)
(1.115)
tg? a1, 2 =
h 0a
R1,2
(1.116)
tg? f 1, 2 =
h 0f
R1, 2
(1.117)
n1 d1 z 2 2 R 2 sin d 2
sin d 2
=
=
=
=
n2 d 2 z1
2 R 1 sin d 1 sin d1
(1.118)
Pentru 1 + 2 = 90:
i1,2 =
1
= tg d 2
tgd1
(1.119)
R
2
OV
OV
rV1
OV
rV2
OV
Figura 1.39
42
r v1, 2 =
(1.120)
cos d1,2
z v1,2 =
z1,2
(1.121)
cos d1, 2
Linie reala
de contact
Rupere de colt
statica
Figura 1.40
Fisura
Dizlocare prin oboseala
(daca dintele este drept)
Figura 1.41
Figura 1.42
Alunecare
Ulei
Rostogolire
Figura 1.43.a
Figura 1.43.b
Figura 1.44
Exista numerosi factori care conduc la aparitia pittingului. Este evident ca flancul are
solicitari hertziene de contact (H) pe directia normalei care se produc dupa un ciclu pulsator.
Simultan, n stratul superficial al flancului dintelui, se manifesta, dupa acelasi ciclu,
solicitarea tangentiala H care, mpreuna cu tensiunea H, conduce la aparitia microfisurilor n
substrat si a celor superficiale. Sub actiunea de pana a uleiului dintre flancuri, presat de
flancul conjugat, microfisurile superficiale se adncesc (figura 1.43.a), se unesc si se ajunge la
microdizlocari de material metalic. Procesul este favorizat de alunecarea flancurilor (ntr-un
sens si n altul fata de polul angrenarii figura 1.43.b).
Ciupiturile nu apar niciodata la vrful dintelui si nici n prezenta uleiurilor foarte
vscoase. Fenomenul poate fi atenuat prin: durificarea si lustruirea flancurilor, utilizarea
uleiurilor vscoase, realizarea danturii cu deplasari pozitive de profil, cresterea preciziei de
executie, eliminarea tensiunilor interne si cresterea gradului de acoperire, ceea ce conduce la
scaderea ncarcarii dintelui.
44
45
M t1, 2
(1.122)
d w1,2
(1.123)
46
Ft 1,2
cos a w
, respectiv Fn1, 2 =
Ft1, 2
(1.124)
cos a 0
Mt1
rw1
(r1 )
w
( 0 )
Fn
Fr
Ft
rw2
(r2 )
Mt2
Figura 1.45
1.18.2 Angrenaje cilindrice cu dantura nclinata
Pe baza datelor din figura 1.46 se pot deduce expresiile componentelor: tangentiala
Ft1,2 , radiala Fr1,2 si axiala Fa1,2 - aceasta conducnd la ncarcarea suplimentara a lagarelor,
respectiv a fortei normale Fn1,2:
Ft1,2 = 2
M t1, 2
(1.125)
d w1,2
tg a 0 n
= Ft1,2 tg a t , n care a 0n = a 0 = 20
cos 0
tg 0
Fr1, 2 = Ft1, 2
(1.126)
Fa1, 2 = Ft1,2
(1.127)
Fn1, 2 =
Ft1, 2
cos 0
cos a 0n
(1.128)
47
Fr
d
0
Ft
Fte
0
Fn
Fte
Fa
re
Figura 1.46
M t1, 2
(1.129)
d m1,2
(1.130)
(1.131)
Fn1, 2 =
Ft1,2
(1.132)
cos a 0
48
Tabelul 1.2
Caracteristica masinii conduse
Soc moderat
Uniforma
(transportor cu banda
(agitator de lichid,
cu sarcina variata
ventilator centrifugal) moderat, malaxor,
masina- unealta)
Caracteristica
masinii
motoare
Uniforma (motor
electric, turbina)
Soc moderat (motor
cu ardere inerna cu
4 6 cilindrii)
Soc puternic (motor
cu ardere inerna cu
1 3 cilindrii)
Soc puternic
(presa mecanica,
concasor, compresor
cu un cilindru)
1,25
> 1,75
1,25
1,5
>2
1,5
1,75
> 2,25
Fr1
1
2
Fr2
Fa1
Ft
Fn
on
F
Fa2
Ft
Figura 1. 47
49
Fn
Fn
0,5Fn
Figura 1.48
Puterea pierduta prin frecarea de alunecare a flancurilor ntr-un punct oarecare X poate
fi exprimata cu aproximatie:
Pf = Ff v a = Fn CX (? 1 + ? 2 )
Cum CX
mediu
(1.133)
Pf = Fn e a p b
(? 1 + ? 2 )
(1.134)
M f1
?2
1 +
? 1
Pf
=
= Fn e a p b
?1
4
(1.135)
p
ea
2
1
1
+
z1 z2
(1.136)
? =1? A
? =1
p
ea
2
(1.137)
1
1
+
z1 z 2
(1.138)
50
0,080,10
0,040,07
0,120,16
Fn
Arbori purtatori
necoplanari
Figura 1.49.a
B
Dinti conjugati
fara ncarcare
Figura 1.49.b
Dinti conjugati
sub sarcina
Figura 1.49.c
Raportul dintre sarcina specifica maxima wmax si sarcina specifica medie wmed
defineste factorul de repartitie longitudinala a sarcinii KF , pentru calculul de rezistenta la
ncovoiere la piciorul dintelui, respectiv KH , pentru calculul de rezistenta la solicitarea de
contact.
51
wmax
wm
Figura 1.50 a
Figura 1.50 b
Generic:
KF
sau H
w max
>1
w med
(1.139)
2
3
1,5
4
5
d =
0,5
B
d1
Figura 1.51
La angrenaje cu roti din materiale cu HB < 3500 MPa, datorita rodarii, se va lua
KH = (1 + KH1 ) / 2 unde KH1 corespunde rotii din materialul cel mai dur al perechii de dinti
conjugati.
Stabilirea factorului de distributie longitudinala a sarcinii nominale se face n functie
de: duritatea flancurilor (n functie de care este sau nu este posibila corectarea erorilor de
executie prin rodaj), lungimea dintilor (prin raportul d), treapta de precizie si pozitia rotii n
52
1,01,3
0,70,9
0,50,6
0,5
0,4
0,3
cb
Figura 1.52
1.22 Repartitia frontala a ncarcarii nominale
La angrenajele precise cu dantura dreapta, cnd vrful dintelui ncepe angrenarea, sunt
cel putin doua perechi de dinti aflate simultan n angrenare (angrenare unipara), ceea ce
nseamna ca sarcina pe dinte este, n acel moment Fn / 2. Evolutia ncarcarii dintelui este
sugerata de figura 1.53. Aceasta distributie este influentata de erorile de executie, ndeosebi
de abaterea pasului de baza. Ca urmare, sarcina nominala Fn trebuie corectata cu factorul de
repartitie frontala K n punctul de intrare A si n punctul de iesire din angrenare E, astfel:
FnA = FnE = K Fn
(1.140)
c(t)
E
j
D
C
Fn
f(t)
Fn
B
A
0,5Fn
Figura 1.53
Figura 1.54
(1.141)
(1.142)
n figura 1.55.a este reprezentata variatia rigiditatii n timpul angrenarii pentru dintele
1 al rotii motoare; n figura 1. 55.b apare, n plus, att variatia rigiditatii n timpul angrenarii
pentru dintele 2 al rotii conduse ct si variatia perechii de dinti 1-2 cu numarul n. nsumnd
variatiile rigiditatilor perechilor de dinti n-1, n si n + 1 (figura 1.55.c) pe toata lungimea
segmentului de angrenare AE, se obtine o functie care, singura, poate conduce la o
comportare puternic dinamica a perechilor de dinti aflati n angrenare. Daca la aceasta se
adauga si variatia ncarcarii normale (figura 1.56.a) ce revine danturii pe segmentul de
angrenare AE, obtinem un tablou dinamic impresionant. Este adevarat ca, tinnd cont de
efectul dat de amortizarea lubrifiantului, functia prezentata n figura 1.55.c se modifica,
favorabil (figura 1.55.d). Datorita deformarii diferite a dintilor conjugati sub sarcina, roata 1
se roteste cu un arc mai mare dect cel teoretic, ceea ce face ca perechea urmatoare de dinti sa
nu intre n angrenare pe traiectoriile si la timpii preconizati.
54
cz1 cz2
cz1
B C
cz n, n-1 cz n, n+1
cz real
E A
Variatia rigiditatii
unui dinte
cz
B C D
cz n
B C D
E A
E A
Variatia rigiditatii
Variatia rigiditatii
unei perechi de dinti perechilor succesive
de dinti
Figura 1.55.a
Figura 1.55.b
Figura 1.55.c
B C
Variatia rigiditatii
tinnd cont de
amortizarea uleiului
Figura 1.55.d
Din acest motiv rezulta socuri care pot fi atenuate prin flancarea danturii adica prin
prelucrarea suplimentara a capului dintelui pinionului cu cota a, pe naltimea ha sau/si prin
prelucrarea suplimentara a piciorului dintelui rotii conduse cu cota f (figura 1.25.a si b).
n figura 1.56.b este reprezentata sageata unui dinte al perechii n, iar n figura 1.56.c
variatia rigiditatii perechilor de dinti care participa la angrenare pe segmentul AE.
n figura 1.56, cu linie continua sunt reprezentate functiile pentru dantura neflancata
iar cu linie ntrerupta aceleasi functii, pentru dantura flancata. Avantajul adus de flancare
este deosebit pentru ameliorarea dinamicii angrenarii.
a)
b)
c)
Figura 1.56
Se defineste factorul dinamic interior:
K v =1 +
Mt
dinamic
Mt
no min al
(1.143)
55
KV
dinti neflancati,
cu erori de executie
dinti neflancati,
fara erori de executie
Figura 1.57 a
dinti flancati,
fara erori
n
Figura 1.57 b
FnECalcul = FnEC = Fn C = Fn K A K a K V K F
(1.144)
sF
(F
E
tC
hF
S 2F
B
cos a E h F
= FtCC
2
cos a 0 B S F
6
(1.145)
(1.146)
cos a E
h
YF = 6 F
m SF 2
cos a 0
m
(1.147)
56
Ft 1, 2 K A K a K V K F YF
Bm
s F p1, 2
(1.148)
s Flim K F N YF x YS
(1.149)
sF
F lim este rezistenta limita pentru solicitarea la oboseala prin ncovoiere la piciorul
dintelui, aceasta reprezinta valoarea maxima a tensiunii de ncovoiere pentru un ciclu pulsator
pe care dintele o poate suporta 107 cicluri de functionare fara a se produce ruperea; YS este
coeficientul concentratorului de tensiune de la baza dintelui, dependent de marimea razei de
racordare si de gradul de lustruire a racordarii de la piciorul dintelui (figura 1.59).
FrCE
FnC
E
Ft C
Ft CE
FrCC
hF
30 30
FnC
SF
F
indicelec=calcul
+
Figura 1.58
Pentru /mn = 0,25 coeficientul YS este egal cu 1. S-a notat cu KF N factorul numarului
de cicluri. Pentru un numar de cicluri de ncarcare N 107 , K F n = 1. Pentru N (103 107 )
cicluri de ncarcare, factorul numarului de cicluri devine KF n = (107 / Nred)1/ 9 (figura 1.60).
YS
KFNF lim
1,1
1
0,9
F lim
N
/mn
0
Nred 107
Figura 1.59
Figura 1.60
57
K A K a K V K F YF
s
2 F lim
? a a
sF
YS K F N YF x
(1.150)
n care a este raportul (B / a), a fiind distanta dintre axele rotilor dintate.
Pentru dantura nclinata relatiile de verificare, respectiv de dimensionare sunt:
sF =
Ft 1, 2 K A K a K V K F YF
B mn
m n M t1 (i 1, 2 + 1)
s F p 1, 2
(1.151)
K A K a K V K F YF Y
s
2 F lim
? a a
sF
YS K F N YF x
(1.152)
Ft 1,2 K A K a K V K F YF
mm 4
B mm
s F p1, 2
M t 1 K A K a K V K F Y F sin d1
s Flim
2
? Rm d m1
sF
(1.153)
(1.154)
YS K F n YF x
58
sH
Fn C E 2
= 0,175
(1.155)
rw1
FnC
B
E1
w K1
1C
Fn C
K2
2 C
H
FnC
rw2
K1
E2
O2
K2
Figura 1.61
Figura 1.62
Facnd nlocuirile:
sin a w
tga w
= d 1 cos a 0
cos a w
2
sin a w
tg a w
= r2 cos a 0
= d 2 cos a 0
cos a w
2
? 1C = r w1 sin a w = r1 cos a 0
(1.156)
? 2 C = rw 2 sin a w
(1.157)
(i1, 2 + 1)
1
= 2
?
d1 i 1, 2 cos a 0 tg a w
(1.158)
s H1, 2
Ft 1, 2 K A K a K V K H (i1, 2 + 1) 2
= Z M1, 2 Z H
s H p1, 2
B d 1,2 i1, 2
59
(1.159)
M t1
d1
a = d1
(i1,2 + 1);
2
B = ? a a
se obtine formula de dimensionare cu ajutorul careia se determina distanta dintre axele rotilor
cilindrice cu dantura dreapta:
a min (i1,2 + 1)
M t1 K A K a K V K H Z2M Z 2H s 2H
2
(1.160)
2 ? a i 1,2 s H lim K HN Z R Z W
s H1, 2 = Z M
Ft 1, 2 K A K a K V K H (i1,2 + 1) 2
Z HC Z e
s H p1,2
B d1, 2 i 1,2
a min (i1,2 + 1) 3
M t1 K A K a K V K H Z 2M Z 2e s 2H
2
2 ? a i1, 2 s H lim K HN Z R Z W
(1.161)
(1.162)
s H1, 2 = Z M
(
i
+
1
)
2
t 1, 2
A
V
H
v
Z Hv
B d m v1 i v
60
s H p1,2
(1.163)
d m1
M t1 K A K V K H Z2M Z2Hv 3
4
i1, 2 ? Rm s 2H p
(1.164)
45
50
75
86
z1
Marirea portantei se poate realiza nlocuind contactul punctual cu unul liniar; pentru
aceasta s-a realizat o roata globoidala care angreneaza cu un melc cilindric (figura 1.64).
roata
condusa
cilindrica
roata
globoidala
melcata
melc
cilindric
melc
cilindric
Figura 1.63
Figura 1.64
61
melc
globoidal
1
Figura 1.65
Figura 1.66
px
01
h0
df
d0
Cilindru de referinta
Figura 1.67
d01
z1 px
01
z1 pn
d0
01
Figura 1.68
63
da
(1.165)
m n = m x cos ? 01
(1.166)
ctg ? 01 = tg 0 = p
ctg ? 01 = p
d 01
p x1 z1
(1.167)
d 01
p m x1 z1
(1.168)
d 01 = m x1 z1 ctg? 01
(1.169)
d 01 = m q
(1.170)
(1.171)
Adoptarea unui sir de valori pentru coeficientul diametral permite limitarea numarului
frezelor melc necesare danturarii. Adoptarea coficientului q este o problema de optimizare
sugerata de datele din Tabelul 1.6. Din tabel se observa ca, daca q are valori scazute, exista
pericolul ca melcul sa se rupa, datorita faptului ca diametrul de divizare d0 scade de
asemenea; totodata, scade si latinea B a rotii melcate, ceea ce nseamna o economisire a
materialului din care se confectioneaza aceasta, dar si o crestere a ncarcarii care revine
danturii.
Ca avantaj al reducerii coeficientului diametral este si cresterea randamentului . n
consecinta, adoptarea unui coeficient diametral mai mare sau mai mic este o optiune care
depinde de scopul utilizarii angrenajului.
Tabelul 1.6
Q
0 1
d0
0 1
d0
(1.172)
(1.173)
(1.174)
64
(1.176)
(1.177)
(1.178)
df2
d2
da 2 max
da2
ad
df1
d01
da1
Figura 1.69
Lungimea melcului:
L = (11 + 0,06 z2 ) m , pentru z1 = 1 sau z1 = 2
(1.179)
(1.180)
(1.181)
(1.182)
d f 2 = d 02 2 h 0f = m (z 2 2,5 )
sau
d f 2 = d 02 2 h 0f = m (z 2 2,4)
(1.183)
(1.184)
65
(1.185)
(1.186)
d 01
m
2
(1.187)
(1.188)
(1.189)
B
d a1 + 0,5 m
(1.190)
(1.191)
(1.192)
Simbolul melcului
Melci riglati
Melci neriglati
ZE
ZA
ZN1
ZN2
ZK1
ZK2
Caracterizare
Melc n evolventa
Melc arhimedic
Melc cu profil rectiliniu n plan normal pe dinte
Melc cu prifil rectiliniu n plan normal pe gol
Melc generat cu freza disc dublu conica
Melc generat cu freza deget conica
(1.193)
66
?a =
tg? 01
tg ( ? 01 + f )
(1.194)
Ft 1 = Fa 2 =
Ft 2 = Fa 1 =
Fr 1 = Fr 2 =
(1.195)
d 01
Ft 1
(1.196)
tg (? 01 + f )
Ft 1 cos f tg? 01
Fn 1 = Fn 2 =
tg ? 01 + f
(1.197)
Ft1
(1.198)
sin ? 01 cos a 0 n
Fr 2
Fr 2
Fa 1
Ft 2
Fa 2
Fr 1
Ft 1
Fr 1
Figura 1.70
67
sH
Fn C E 2
= 0,175
?
min
n2
(1.199)
si se aplica pentru materialul rotii melcate care este mai putin rezistent dect materialul
melcului.
Sectiunea n care se determina razele de curbura ale dintilor n contact este aceea
pentru care flancurile melcului sunt drepte ( ).
Astfel:
cos 2
1
1
=
= 2
? ? 2n
d w 2 sin a w
Fn c 2 = Fn 2 K A K V K H = Ft 2
Fn c 2 = Ft 2
(1.200)
KA K V K H
cos a o n cos ? 01
K A KV KH
(1.201)
(1.202)
cos a o n cos 2
(1.203)
68
0,75 l e
cos 2
(1.204)
Pentru gradul de acoperire =2, lungimea minima poate fi aproximata prin relatia:
l min =
1,3 d w1
cos 2
(1.205)
s H = ZM ZHv
Ft 2 K A K V K H 2
s
1
,
3
d
w1
w2
(1.206)
H p2
M t 2 K A K V K H (Z M Z H )
a min (z 2 + q )
5,2 s 2H p2 z 22 q
(1.207)
s F2 = Ft 2 K A K V K H K a YF2n s Fp
(1.208)
respectiv de dimensionare:
m n 2 0,86
M t 2 K A K V K H K a YF 2 n (z 2 + q ) 2
s F p2 a 2 q z 2
(1.209)
(1.210)
n care:
- P1 este puterea transmisa (kW);
- K este coeficientul global de transfer de caldura [W / m2 grad] (pentru circulatie
slaba a aerului K = 810, iar pentru circulatie intensa a aerului k = 1416);
- tu este temperatura medie a uleiului la functionarea angrenajului.
Din (1.210) rezulta realatia de verificare a temperaturii de functionare:
69
t u = t 0 + 103
P1 (1 ? )
t ua
K S
(1.211)
P1T =
K S tua t0
10 3 (1 ? )
P1
(1.212)
Daca P1T < P1 , este necesara nervurarea carcasei (solutie neeconomicoasa), ventilarea
carcasei (modelul de calcul este nsa diferit), sau se adopta solutia recircularii fortate a
uleiului.
Pentru angrenaje stationare, fara ventilator, cu carcasa nervurata, distanta dintre axele
rotilor angrenajului se predimensioneaza cu formula:
1
a min
P (1 ? ) 1, 7
= 12,076 1
K (t ua t 0 )
(1.213)
Daca exista si ventilator, factorul K se dubleaza; daca melcul este dispus deasupra
rotii, se va lua n calcul (0,8 K), n loc de K. n cazul solutiei cu racire fortata, modelul de
calcul a disiparii caldurii trebuie adaptat, lund n considerare ntreg sistemul de
racire-recirculare.
1.27 Ungerea angrenajelor
Angrenajul, cupla cinematica superioara de clasa a IV-a, prezinta o miscare de
translatie dupa directia tangentei comune la flancurile conjugate si o miscare de rostogolire
relativa. Datorita puternicei ncarcari date de forta K Fn , cupla este expusa fenomenului de
frecare- uzare, ceea ce impune o ungere adecvata.
Pentru stabilirea regimului de ungere dintre dintii aflati n angrenare se pot prezenta
cazurile reprezentative (figura 1.71).
Angrenajul melcat
Dantura dreapta
(roti conice)
Dantura nclinata
Dantura dreapta
(roti cilindrice)
ulei
va
va
Fn
va
va
Fn
va
va
va
va
va
a)
b)
Figura 1.71
70
c)
d)
(1.214)
n care:
- 0 este vscozitatea dinamica a uleiului la intrarea n angrenare exprimata n Poise;
- v = vt 1 + vt 2 cu vt 1 = r1 sin 0 1 si vt 2 = r1 sin 0 2 si
- este raza de curbura echivalenta data de relatia 1 / = 1 2 / 1 + 2 .
Grosimea minima calculata se compara cu rugozitatea obtinuta dupa rodaj
71
%
100
80
0,8 1 1,5
2
3
Parametrul filmului,
Figura 1.72
Daca > 3, ungerea fluida n regin hidrodinamic este asigurata pe aproape 100% din
ntreaga suprafata activa a flancurilor. n acest caz, se poate folosi ulei neaditivat, dar de mare
vscozitate, pentru a fi asigurate grosimi mari ale filmului de lubrifiant.
Dezavantajul utilizarii uleiurilor foarte vscoase este ca, la rece, pornirea masinii se
face cu dificultate.
Cerintele pe care trebuie sa le ndeplineasca uleiurile pentru angrenaje sunt: stabilitate
chimica ridicata, proprietati antifrictiune, antiuzare si antigripare.
Alegerea uleiurilor pentru angrenaje se face pe baza ncarcarii specifice (Ft / B m),
vitezei maxime de alunecare, materialului danturii si temperaturii de functionare. Limita
maxima de temperatura n functionarea angrenajului este 90 C.
Pentru ungerea angrenajelor se folosesc uleiuri minerale neaditivate, moderat aditivate
si, la angrenaje melcate, uleiuri minerale puternic aditivate. Se folosesc si uleiuri sintetice
(stabile chimic si cu o foarte mica variatie a vscozitatii cu temperatura) al caror cost este
nsa ridicat.
Uleiurile sintetice pot fi utilizate n gama de temperatura cuprinsa ntre minus 80 C si
plus 300 C, iar pentru scurte perioade de timp chiar pna la 500 C.
Ca unsori consistente se utilizeaza cele aditivate cu bisulfura de molibden sau cu
grafit. Uleiurile cele mai frecvent folosite sunt cele minerale moderat aditivate (EP 1) sau
puternic aditivate (EP 2). Uleiurile din prima clasa sunt destinate angrenajelor cilindrice si
angrenajelor conice, pentru conditii normale de functionare.
Uleiurile puternic aditivate sunt folosite la angrenaje hipoide (melcate) sau la
angrenaje conice puternic ncarcate si care au un regim termic de functionare sever. Ca regula,
sunt de preferat uleiurile mai vscoase la care pierderile prin barbotare sunt mai mari.
Exemple de uleiuri: TIN 25 EP ulei mineral moderat aditivat cu aditivi antioxidanti
si antispumanti, utilizabil pna la 80 C; T 80 EP 2 ulei mineral cu 7% aditivi
multifunctionali, inclusiv EP, deci puternic aditivat, utilizabil la motoarele auto pe timp de
iarna; T 90 EP 2 ulei mineral putenic aditivat, asemanator cu T 80 EP 2 dar mai vscos,
utilizabil la motoarele auto pe timp de vara.
72
265 Cf Fn K A K v K H v t 1 v t 2
B cos a 0 t
bH
v t1 + v t 2
5,5
5,5 R t
)t
Ma
(1.215)
n care:
- t med este temperatura medie a corpului rotii;
- C f este o constanta de material dependenta de conductibilitate, de greutatea specifica
si de caldura specifica a uleiului;
- este coeficientul conventional de frecare ntre flancuri (pentru flancuri durificate si
rectificate valoarea medie a lui este 0,06);
- vt1,2 = n1,2 1,2 / 30, n1,2 fiind turatiile rotilor iar 1,2 fiind razele de curbura ale
flancurilor conjugate;
- bH este semilatimea benzii de contact data de relatia :
b H = 0,021
Ft K A K v K H ? 1 ? 2
(? 1 + ? 2 ) B cos a t
(1.215)
t M lim
(1.216)
1,2K 2(3)
73
tMa [C]
TIN 42 EP
150160
TIN 125 EP
250280
TIN 300 EP
330360
T 80 EP 2
330369
T 90 EP 2
360400
T 140 EP 2
> 400
1.29 Bibliografie
1. Gafitanu, M. s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura tehnica, Bucuresti, 1993.
2. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti, 1958.
3. Niemann, G., Machinenelemente, Vol. II. Getribe, Springer Verlag,
Berlin/Heidelberg/New York, 1972.
4. Chisiu, A. s.a., Organe de masini, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
1976.
5. Dudley, D.W., Gear Handbook, McGraw-Hill Book Company, New
York/Toronto/London/Sydney, 1962.
6. Henriot, G., Trait theorique et pratique des engrenages, Vol. II, Dunod, Paris,
1961.
7. Miloiu, Gh., s.a., Transmisii mecanice moderne, Editura tehnica, Bucuresti, 1980.
8. Pavelescu, D., Tribologie, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977.
9. Radulescu, Gh., Organe de masini. Angrenaje cilindrice, Vol. II, Institutul
Politehnic Bucureti, 1980.
10. Sauer, I. s.a., Angrenaje, Vol. I si II, Editura tehnica, Bucuresti, 1970.
11. Musat, M. si Stoica, G., ndrumar de proiectare pentru transmisii mecanice,
Printech, Bucuresti, 1998.
74
D1
h
pEHD
U1
T
D2
U2
2a
2b
x y
p = p0 1
b a
Figura 2.1
ntre elementele transmisiei EHD din figura 2.1 exista o solicitare de contact cu
rostogolire. Cu a s-a notat vscozitatea n conditii normale, iar cu s-a notat vscozitatea n
functie de presiune si temperatura.
Forta tangentiala T aparuta din necesitatea transmiterii puterii creeaza o solicitare de
forfecare n pelicula portanta de lubrifiant, cu deformatii complexe (elastice, plastice si
vscoase), ceea ce determina viteze diferite U1 si U2 pe cele doua elemente. Transmisia
functioneaza cu o alunecare U = U 1 U 2 , care, scrisa sub forma adimensionala, poarta
numele de alunecare specifica si se calculeaza cu:
?=
2( U1 U 2 )
2? U
=
U1 + U 2
U1 + U 2
(2.1)
Raportul:
max
n
opt
Figura 2.2
2.1.1 Avantajele transmisiilor EHD
-
i12 =
? 1 D 2 U1 D 2 2 + ?
=
? 2 D1 U 2 D1 2 ?
(2.2)
Fig. 2.3
Miscarea de sprijin este o miscare de pivotare cu viteza , n jurul unui punct numit
pol de pivotare (de sprijin), miscare ce apare ca rezultat al nclinarii suprafetelor de contact n
raport cu axele de rotatie a elementelor (Fig. 2.4 a, b, c, d).
Miscarile de alunecare laterala si de spin provocnd solicitari de forfecare parazite n
filmul de lubrifiant, determina scaderea capacitatii portante si a randamentului.
2
S2
S1
1
S2
S1 =1
a)
b)
S1
S2
2
2
S2
S1
c)
d)
Figura 2.4
77
max
1,2
t
K ?a
T
=
= 0,87 a t 0 + 1,74 0 ln
p
F max
t 0 h (1 + 9,55)
(2.3)
?=
Pu
T U2
=
Pu + Phe + Phl + Prl T U 2 + Phe + Phl + Frl U
(2.4)
unde: Pu puterea utila; Phe pierdere de putere datorata histerezisului elastic al materialului
rotilor; Phl pierdere de putere datorata histerezisului la forfecarea lubrifiantului; Prl
pierdere de putere datorata reologiei lubrifiantului; Frl forta de tip reologic; U = U1 + U 2
este viteza de rostogolire.
2.2 Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscata
Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscate realizeaza transferul
puterii de la elementul conducator la cel condus prin contactul direct dintre rotile de frictiune,
ca urmare a frecarii care apare ntre roata conducatoare si cea condusa. Suprafata de lucru a
rotilor de frictiune poate sa fie neteda sau canelata.
78
F
1
D1
D1
D2
F
D2
B
Figura 2.5
Pentru cazul general al transmisiei cu frictiune (fig. 2.5), conditia de functionare este:
T < Ff = F;
(2.5)
T < Ff = F;
2 M t1
< F;
D1
(2.6)
2 M t1
=F
D1
(2.7)
Cuplul de materiale
Cu ungere
Fara ungere
Otel / fonta
Ferodo / otel
79
v1 =
D1 n 1
;
60
v2 =
D2 n 2
60
(2.8)
i 12 =
n1 D 2
=
n 2 D1
(2.9)
Datorita alunecarii elastice care apare ntre cele doua roti de frictiune, raportul de
transitere real este:
i12 ef =
n1
D
= ? 2
n2
D1
(2.10)
(2.11)
2 M t1
. Cu aceasta forta se face predimensionarea
D1
F
qa
(2.12)
n care qa este o ncarcare specifica. Cteva valori ale ncarcarii specifice sunt prezentate n
tabelul 2.2:
Tabelul 2.2
Cuplul de materiale
qa [N/cm]
Otel calit / otel calit
1500 2000
1000 1500
400 800
100 150
400 600
80
F E
B ?
(2.13)
unde E modulul de elasticitate (Young) redus si raza redusa se pot calcula cu:
1
1
2
E = E + E
1
2
1 = 2 + 2
? D1 D2
(2.14)
s H max s H admisibil
(2.15)
unde s H admisibil este rezistenta hertziana admisibila. Cteva valori ale s H admisibil sunt
prezentate n tabelul 2.3
Tabelul 2.3
H admisibil
Cuplul de materiale
Otel necalit / otel necalit cu ungere
25 HB
30 HB
50 80 MPa
F = T = z F
n
n
(2.16)
Relatia de calcul a fortei de apasare normala F (2.16) este valabila la montaj. Cum,
uzual = 15, > (pentru evitarea blocarii), coeficientul de frecare fiind 0,15, rezulta:
F = 0,4F
(2.17)
81
dm1
Fn
2
Fn
2
v2 max
v1 max
dm2
Figura 2.6
n timpul functionarii fota de apasare se calculeaza cu:
F = Fn sin a
(2.18)
(2.19)
Fn cos a
qa
2e
(2.20)
(2.21)
82
F = F'z = Fn sin a z
(2.22)
(2.23)
(2.24)
F
5...8
2 q a e tg a
(2.25)
s Hmax = 0,418
Fn E red
s Hadm
2 B ? red
(2.26)
d m 1,2 2
(2.27)
? 1, 2
Modulul de elasticitate redus Ered si raza de curbura redusa sunt date generic de (2.14).
2.2.3 Transmisii cu conice
Pentru transmiterea miscarii ntre arbori concurenti se folosesc rotile de frictiune
conice (fig.2.7). Fortele de apasare ale celor doua roti una fata de cealalta sunt F1 si F2 .
Raportul de transmisie teoretic este:
i12 =
n1 D m 2 sin d2
1
=
=
=
n 2 D m1 sin d1 tg d1
(2.28)
i12 ef =
1 D m2
;
? D m1
? = 0,95...0,99
(2.29)
F1 = Fn (sin d1 + cos d1 )
F2 = Fn (sin d 2 + cos d 2
(2.30)
83
Dm1
F1
1
2
Fn
Dm2
Fn
F2
Figura 2.7
n exploatare, fortele de apasare ale celor doua roti , F1 si F2 , devin:
F1 = Fn sin d1
F2 = Fn sin d2
F1 < F2 !
(2.31)
Fn
2 M t1
=
q a Dm1 q a
(2.32)
s Hmax = 0, 418
Fn E red
s Had
B ? red
(2.33)
?1 =
D m1 2
;
sin d1
?2 =
Dm 2 2
sin d 2
(2.34)
Modulul de elasticitate redus Ered si raza de curbura redusa sunt date de (2.14).
84
R1
n2
F1
n1
R1x
arbore canelat
F
arbore canelat
3
F2
R2
Figura 2.8
n2 x
n2 max
n2 min
R1 x
B
R1
2
B
2
R1 x
(2.35)
R2
n 2 max = n 1
n 2 min
( R 1 B 2)
R2
(2.36)
B2
= n1
R2
G=
n 2 max 2 R 1 B 2 R1
=
=
1
n 2 min
B
B
(2.37)
Se recomanda G = 3 4.
Cresterea valorii gamei de reglare se poate obtine prin:
- scaderea latimii de contact;
- cresterea razei R1 rotii conducatoare.
Prima varianta prezinta dezavantajul cresterii solicitarii de contact H si, deci, aparitia
distrugerilor specifice acestei solicitari.
A doua varianta genereaza mai multe dezavantaje:
- cresterea solicitarii de ncovoiere a arborelui;
- cresterea uzurii rotii 2;
- scaderea randamentului.
2.2.4.2 Variator cu roti frontale cu caracteristica neliniara de reglaj
Variatorul de turatie prezentat n figura 2.10 are roata condusa (cu raza R2 ) fixa pe
arborele de turatie constanta n1 . Roata conducatoare (de raza R1 ) se poate deplasa axial pe fata
frontala a rotii conducatoare ntre doua pozitii limita.
R2
n1
n2
R2x
n2 x
R2 x
Caracteristica
neliniara de reglaj
R1
Figura 2.10
Figura 2.11
86
n 2x = n 1
(2.38)
n1
r
=
n3
R 1x
(2.39)
n3
R
= 2x
n 2x
r
n2 x
R
R2 x
n2 x
r
n3
R2 x
R
R1 x
B
B
2
n1
Figura 2.12
R
2
Figura 2.13
n 2 x = n1
R R 2x
= n1
1
R 2x
R 2x
(2.40)
87
este nsa R 2 x = R
B
, careia i corespunde turatia
2
2 R
maxima n 2 x = n1
1 .
B
2 R
G=
1 = 7...8
B
(2.41)
n 2 x = n1
R1
R 2x
(2.42)
n2x
n1
R2
R2x
R1x
R1
n1
Figura 2.14
n2x
Figura 2.15
Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig. 2.14) este:
n 2 x = n1
R 2x
R1
(2.43)
n1
n2x
n1
n2x
Figura 2.16
Figura 2.17
Figura 2.16 prezinta schema unui variator sferic tip Kopp B. Roata conducatoare si cea
condusa sunt fixe. Modificarea raportului de transmisie se face prin deplasarea a elementului
sferic intermediar.
Problema variatoarelor este data n primul rnd de alunecarea relativa:
a) elastica, data de deformabilitatea pieselor n contact (fig. 2.18); de exemplu,
coeficientul de alunecare este = 0,002 pentru otel si = 0,01 pentru textolit;
b) patinarea, atunci cnd T > Ff;
c) alunecarea geometrica data de distributia vitezelor n zona de contact, ntlnita la
variatoarele cu roti cilindrice (fig. 2.29) sau conice.
Alunecarea geometrica relativa este:
geometric =
v alunec. max
v0
(2.44)
R2
R1
v1 min
2
A
vmax
v0
rmax
n1
1
r0
v1 max
v2
O1
n2
Figura 2.18
Figura 2.19
89
90
n practica industriala sunt situatii n care exista o anumita distanta ntre arborele
motor si arborele condus, uneori aceasta distanta fiind chiar foarte mare. ntr-o astfel de
situatie, transmiterea energiei nu se poate realiza dect prin intermediul unui element
intermediar flexibil, fara capat, denumit curea. Sectiunea curelei poate fi lata, trapezoidala sau
rotunda. Puterea (implicit miscarea) se transmite ntre curea si roata de curea prin frecare.
Exista solutii n care acest element intermediar elastic este dintat sau lant cu role, n anumite
cazuri miscarea transmitndu-se prin forma.
Avantajele transmisiilor prin curele sunt evidente: transmiterea la distanta a miscarii
de rotatie si a puterii, amortizarea socurilor, protectia contra suprasarcinilor prin patinare,
posibilitatea de functionare la turatii mari, functionarea lina si fara zgomot.
Dezavantaje: gabarit mare, n comparatie cu rotile dintate, raport de transmitere
variabil (cureaua putnd sa alunece pe roti), ncarcarea arborilor cu forte radiale necesare
functionarii, necesitatea unor dispozitive de ntindere a curelei, necesitatea de a mentine o
anumita ntindere a curelei, datorita variatiei n timp a deformatiei curelei, posibilitatea de
ncarcare electrostatica a curelelor.
n figura 3.1 este schitata o astfel de transmisie prin curele late, la care ne vom referi.
Forta de frecare amintita este realizata de fapt prin tensionarea initiala a curelei. n momentul
punerii n miscare a rotii motoare, ramura 2 a curelei se va tensiona mai mult n sensul
miscarii iar n ramura 1 tensiunea reducndu-se, va rezulta o anumita destindere [1-5].
Domeniile de utilizare la transmisia prin
curele sunt variate:
1
2
1
[1,2].
2
A 12
n Romnia, principala scoala de cercetari
pentru transmisiile cu curele este la Institutul
Figura 3.1
Politehnic din Timisoara.
3.2 Clasificarea transmisiilor prin curele
Cerintele multiple impuse de conditiile concrete de exploatare au dus la aparitia unei
mari varietati de transmisii cu curele.
Criteriile de clasificare sunt si ele variate. De aceea vom face o prezentare sintetica a
tipurilor de transmisii prin curele folosind Tabelul 3.1 si Figura 3.2.
Prezentarea nu este exhaustiva, dar acopera cea mai mare parte a cazurilor ntlnite n
cazurile curente.
Materialul curelei
Dispozitia axelor
Tipul transmisiei
Doua roti (figura 3.1)
Roti multiple (figura 3.2.a, d, f)
Curele late
Curele trapezoidale
Curele dintate
Curele rotunde
Piele
Materiale textile
Materiale textile cauciucate
Otel
Materiale plastice
Axe
Cu ramuri deschise (figura 3.1)
paralele
Cu ramuri ncrucisate (figura 3.2.b, d)
n trepte (figura 3.3)
Axe
Cu ramuri semincrucisate (figura
ncrucisate 3.2.c)
n unghi cu role (figura 3.2.e)
Fara organe de ntindere (figura 3.1 si 3.2.a)
Cu organe de ntindere (figura 3.2.f)
c)
b)
a)
d)
e)
f)
Figura 3.2
Figura 3.3
Figura 3.4
Transmisiile prin curele late sunt folosite n domenii variate (diverse masini, utilaj
chimic, aparate, autovehicule etc.), la puteri ce variaza ntre 0,2 kW si 200kW (uneori pna la
1000 kW) si viteze de pna la 75 m/s.
Spre deosebire de celelalte tipuri (curele trapezoidale, rotunde, dintate), curelele late
au mai multe avantaje:
93
v=
p D1 n 1 p D 2 n 2
=
60 1000
60 1000
(3.1)
si
i 12 =
n1 D 2
=
n 2 D1
(3.2)
Fu =
2 M t1
P
= 10 3 1 [ N ]
D1
v
(3.3)
unde: Mt1 momentul de torsiune transmis [Nm], iar P1 puterea transmisa [kW].
n figura 3.5.a sunt notate cele doua viteze unghiulare 1 si 2 , fortele F1 , F2 (att n
ramura pasiva, ct si n cea activa), apoi forta elementara dN, forta elementara de frecare
dN, elementul de curea cu deschiderea unghiulara d. Asupra elementului de curea cu
unghiul la centru d vor actiona fortele dN si dN. Astfel, pe un arc de cerc, suma acestor
forte elementare va fi egala cu forta periferica utila:
Fu = dN
dN
dN
(3.4)
F1 (F0)
dQ
Ramura pasiva
2
F1
F
F1
dQ
d
1
d
dQ
d
F2 (F0)
F2
F2
F+dF
Ramura activa
F+dF
a)
b)
Fc
dFc
Fc
d
dFc
h
d
Fc
Fc
c)
Figura 3.5
Datorita frecarii se produc modificari ale fortelor; astfel, n ramura activa, F0 se
transforma n F2 iar n ramura pasiva F0 devine F1 .
Conditia de echilibru a momentelor fata de axa rotii motoare este:
(Fu + F1 )
D1
D
= F2 1
2
2
sau
Fu = F2 F1
(3.5)
Amintim ca materialul curelei respecta legea lui Hooke, deci se poate scrie [1,2]:
F2 = F0 +
Fu
F
F + F2
; F1 = F0 u si F0 = 1
2
2
2
95
(3.6)
da
da
+ (F + dF) sin
2
2
(3.7)
da
da da
se poate neglija iar sin
, atunci:
2
2
2
dQ = F da
(3.8)
Daca ne referim la figura 3.4.c, iar elementul de curea are sectiunea bxh si lungimea
Rd, asupra acestuia va aparea o forta centrifuga elementara dFc care va cauta sa ndeparteze
cureaua de pe roata. Aceasta forta elemantara va fi:
dFc =
?
b h v 2 da
g
(3.9)
(3.10)
F
?
? v2
b h v 2 si s c = c =
g
bh
2
(3.11)
(3.12)
dF
d
F Fc
(3.13)
F2 Fc
= e
F1 Fc
(3.14)
Din (3.4) si (3.12) rezulta relatiile fortelor din cele doua ramuri ale curelei:
F1 Fu
1
e
+ Fc
(3.15)
96
F2 Fu
+ Fc
e 1
(3.16)
D h
? L = + h da + da = da
2
2
2 2
(3.17)
?L
=
L
h da
h
h
=
D +h D
D+ h
2
da
2
(3.18)
t2
t1
t2 t2-tc
h
L
tc
e=
t1-tc
Figura 3.7
t1
Figura 3.6
Efortul unitar de ncovoiere este:
s i = E e = E
h
D
(3.19)
s tot 1 = s t1 + s i =
F1
h
+ E
b h
D1
Fu
b h e
F2
h
+E
bh
D2
su
h
? v2
h
+
+ E
=
+
+ E
D1 e 1
g
D1
1 b h
Fc
97
(3.20)
(3.21)
(3.22)
s tot 2 =
Fu
b h e 1
Fc
b h
+E
h
e
? v2
h
=su
+
+E
D2
g
D2
e 1
(3.23)
Fu
este efortul unitar util.
b h
Din relatia (3.20) si din verificarea de rezistenta rezulta
unde s u =
su
e 1
? v2
h
=
s
a
i
g
e
D
(3.24)
m 1
? v2
h
=
E
s a i
m
g
D
(3.25)
Repartizarea eforturilor unitare de-a lungul curelei este prezentata n figura 3.7.
3.3.2 Procesul de alunecare si patinare
n timpul functionarii, forta de ntindere din curea variaza de la valoarea F1 n ramura
pasiva la valoarea F2 (F2 >F1 ) n ramura activa (motoare). De aici rezulta ca pe ramura motoare
cureaua va avea o deformatie axiala elastica mai mare dect pe ramura pasiva. Datorita
acestor diferente ale deformatiei curelei (scurtari alternate cu alungiri) n timpul nfasurarii ei
pe roti, apare un fenomen de alunecare elastica. Acest fenomen apare ntre curea si roata de
curea, ntr-o zona aflata spre iesirea din contact si nu poate fi evitat la transmisiile prin curele.
Astfel, pe roata motoare se va produce o alunecare a curelei, aceasta ramnnd n
urma rotii. La iesirea din contact cureaua va avea viteza v2 . n timpul nfasurarii curelei pe
roata condusa se va produce un fenomen invers, astfel ca spre iesire cureaua va aluneca
nainte pe roata, iar la iesire va avea viteza v1 >v2 . Aceasta alunecare elastica se poate exprima
prin coeficientul de alunecare [1,2,3,4] elastica:
?=
v1 v 2 v al
=
v1
v1
(3.26)
La curele late din piele = 0,015, la cele din textile cauciucate = 0,01, iar curelele
trapezoidale au = 0,02.
Daca avem n vedere acest fenomen real, relatiile (3.1, 3.2) se pot scrie:
v 2 = v1 (1 ? )
D 2 n 2 = (1 ? ) D1 n 1
(3.27)
rezultnd:
D 2 = (1 ? ) i 12 D 1
i 12 =
si
(3.28)
? 1 D2
1
=
?2
D1 1 ?
98
? = e 2 e1 =
F2 F1 v a
=
El A
v1
(3.29)
unde 1,2 sunt alunecarile specifice pe cele doua ramuri, El este modulul de elasticitate
longitudinal, A este aria sectiunii transversale (bh) si val este viteza de alunecare a curelelor
pe roata (ca mai sus).
Alunecarile si patinarile pot fi puse n corelatie cu fortele din transmisie prin
intermediul coeficientului de tractiune:
Fu
F F1 e 1
= 2
=
sau
2 F0 F1 + F2 e + 1
F
s
f = u = u
2 F0 2 s 0
f =
(3.30)
Aspectele pe care le prezinta figura 3.8, au fost obtinute experimental [2,5]; astfel s-a
putut determina dependenta dintre coeficientul de alunecare si coeficientul de tractiune .
Curbele = f() din figura 3.8 se
numesc curbe de alunecare sau caracteristici de
Zona
tractiune.
patinarii
s u 0 = 2f
0pt
s 0
(3.31)
opt
h
= A B
D
(3.32)
99
(3.33)
Presiunea de contact din formula este n MPa, iar coeficientii sunt functie de
materialul curelei; de exemplu, pentru curele din textile cauciucate m 1,31,7, iar
coeficientul k = (0,75 K1,25) 10 9 .
Din lucrarea [3] rezulta ca, n cazul functionarii n zona alunecarii elastice grosimea
stratului uzat are o expresie complexa care s-ar putea aduce la forma simpla:
h uz = v u t h
(3.34)
n zona de patinare, o alta expresie complexa se poate reduce tot la huz = vu th , dar de
aceasta data vu are o alta expresie. Remarcam ca forta de ntindere initiala F0 a curelei va
influenta semnificativ viteza de uzare. Astfel, pentru tensiuni initiale mici si momente de
transmisie mari, viteza de uzura este mare. De asemenea, coeficientul de frecare din (3.28)
are o componenta de adeziune care se poate calcula [3]:
f 0 = c1 + c 2 v a
(3.35)
auz
f z uz (t )dt
(3.36)
unde a uz este un parametru statistic de siguranta la distrugerea prin uzare. Pentru cazul
particular cnd densitatea de probabilitate a variatei vitezei de uzare fz uz variaza dupa o lege
normala Gauss, va rezulta:
R uz = F (a uz ) =
? uz
100
(3.37)
100
Ei h
D1, 2
(3.38)
unde Ei este modulul de elasticitate la ncovoiere iar h este grosimea curelei. Exista si expresii
privind tensiunea limita la rupere prin oboseala (lim ), precum si pentru parametrul statistic de
siguranta la aceasta forma de rupere (ar) [3].
Prin experimentare s-a dovedit ca ruperea are loc dupa o lege apropiata de legea
normala Gauss, functia de fiabilitate fiind:
R r = F (a r ) =
?r
100
(3.39)
(3.40)
2a
2b
3a
3b
b)
a)
Figura 3.9
za
bmax
h
lp
a)
bmax
a
2h1
h2
b)
c)
Figura 3.10
102
D p 2 D p1
(3.41)
2 A
) (
D p 2 D p1
p
L p = 2 A + D p 2 + D p1 +
2
4 A
)2
(3.42)
c d Pc
c L c P0
(3.43)
Pc
v
(3.44)
103
D = 1000K1200 3
P
n1
(3.45)
unde P puterea transmisa de roata motoare n CP; n1 turatia rotii motoare n rot/min.
Numarul de brate se determina cu relatia:
1 1
z b = K D min
7 6
(3.46)
,h
D 40
fiind grosimea curelei.
Obada se verifica si ea la ntindere sub actiunea fortelor centrifugale.
Diametrul butucului: D0 = (1,82)b, iar lungimea butucului L0 = ,21,5)d.
Bratele (spitele) se verifica la solicitarea de ncovoiere, admitnd ca numai o treime
din numarul bratelor preia forta totala de apasare F.
104
.
D 30
Se admite, de asemenea, o frecventa a ncovoierilor pna la valori de 50000 ndoituri /
ora pentru h = 810 mm si D = 10h.
3.4.5 Forta de apasare pe arbore la transmisiile prin curele
Aceasta forta este deosebit de importanta, deoarece solicita arborele (la ncovoiere),
lagarele si bratele rotilor la compresiune.
La curelele late, pentru = 180o si i1,2 = 1, aproximnd e = 2, se ajunge la rezultanta
R (figura 3.5.a):
R = F1 + F2 = Fu
e
e
+ Fu
1
e
3 Fu
(3.47)
Practic, pentru alte cazuri, apasarea pe arbore este R = (2,53) Fu. n stare de rapaus
R = 2 s t 0 h b cos ? n care efortul unitar de ntindere initial se alege uzual
to = (1,6K 2 ) MPa .
La curelele trapezoidale se admite R Fu.
3.5 Bibliografie
1. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D.,
Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed. Tehnica,
1983.
2. Chisiu, A., Matiesan, D., Madarasan, T., Pop, D., Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed.
Didactica si Pedagogica, 1981.
3. Tudor, A. s.a. Durabilitatea si fiabilitatea transmisiilor mecanice, Bucuresti, Ed. Tehnica,
1988.
4. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Bucuresti,
Ed. Didactica si Pedagogica, 1972.
5. Pavelescu, D., Radulescu, Gh., Gafitanu, M., Crudu, I., Gherghiu, N., Organe de masini,
Vol. II, Bucuresti, Ed. tehnica, 1985.
6. Pavelescu, D. Tribotehnica, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1983.
105
106
4. LAGARE CU ROSTOGOLIRE
4.1 Generalitati
4.1.1 Prezentare generala
prezinta sensibilitate la jocuri si impuritati, sunt mai putin silentioase, nu pot fi folosite la
viteze foarte mari.
Problemele specifice rulmentilor se refera la alegerea tipului si marimii rulmentului,
preluarea sarcinii, ungerea si fiabilitatea. O tratare completa a tuturor acestor aspecte nu este
posibila ntr-un curs general, dar se poate gasi n tratate, lucrari monografice, cursuri mai
ample [1,2,4] sau, partial, n anumite lucrari [3,57].
Asa cum n cazul lagarelor cu alunecare principala scoala de cercetare este la
Universitatea Politehnica din Bucuresti, n cazul rulmentilor acesta este la universitatile din
Iasi si Suceava. n tara avem fabrici de rulmenti la Brasov, Brlad, Alexandria, Suceava. Una
din cele mai mari firme pe plan mondial este SKF.
4.1.2 Tipurile de rulmenti. Clasificare
Exista o mare varietate de rulmenti, deci se impune clasificarea lor. Clasificarea
rulmentilor se face dupa diferite criterii: directia de actiune a sarcinii principale (rulmenti
radiali, axiali, radial axiali, axial radiali), forma corpurilor de rostogolire (cu bile, cu role
cilindrice, conice sau butoi, cu ace), numarul rndurilor corpurilor de rostogolire (rulmenti cu
i
Figura 4.3
= C Fn
Fr
F2
1
F1
F0
(4.1)
F1
Figura 4.5
F2
d 0 = C F 2 3 ;
0
d1 = C F 2 3 ;
1
23
d n = C Fn
(4.2)
sau:
d1 F1
=
d0 F0
23
F
d
; 2 = 2
d0 F0
23
De asemenea, considernd ca
(4.3)
d1
= cos ? din (4.3) rezulta:
d2
(4.4)
(4.5)
5 2
Fr = F0 1 + 2 (cos i ? )
i=1
(4.6)
sau
F0 =
Fr
n
1 + 2 (cos i ? )5 2
K b Fr
z
(4.7)
i=1
Pentru nu marul de bile z = 10; 15; 20, unghiul este 36o ; 24o ; 18o , la care corespunde
respectiv Kb = 4,38; 4,37; 4,36.
La rulmentul prezentat n figura 4.5, repartitia sarcinii este influentata si de jocul
radial, care face ca sarcina sa creasca cu 1520 % si, deci, Kb = 5.
Sarcina maxima pe bila devine:
F0 =
5 Fr
z
(4.8)
Fa
Q
Fr
Fr
F0 =
5,2 Fr
z
(4.9)
Figura 4.6
Q=
Fa Fa
z sin
(4.10)
aparitia pittingului pe corpurile de rulare sau pe caile de rulare constituie, principala cauza de
limitare a durabilitatii, masurata n milioane de rotatii (L) care sta la baza relatiei:
C
L=
P
(4.11)
AK
M
(4.12)
R int =
R1 R2
R (R + 2 R 1 )
; R ext = 1 2
R1 + R 2
R1 + R 2
(4.13)
?1 =
R 2 (R 2 + 2 R1 )
? ; ?
2 R1 (R 1 + R 2 ) 2
n
rad / sec
30
(4.14)
0, 73
C 0 0,09
(4.15)
1,37
C00,123
? h optim
K dm
(4.16)
n cazul 1,5 h < 4 (conform curbei SKF) exista o valoare optima, optim , care
conduce la durabilitatea maxima [3]. n lucrarea [3] (pag. 196) se dau si alte indicatii pentru
corectarea relatiei clasice (ISO) a durabilitatii rulmentilor.
Pentru contactele liniare (rulmentii cu role) se poate determina valoarea efortului
Hertzian maxim cu formula:
s H max = 0,418
Fr E r
l
1
1
R 1 R 2,3
(4.17)
unde l este lungimea contactului (generatoarea rolei), Er este modulul de elasticitate redus asa
cum a fost definit n capitolul 2, semnul + se refera la contactul rolei cu inelul interior (de raza
R2 ) si semnul se refera la contactul rolei cu inelul exterior (de raza R3 ). Se poate demonstra
ca efortul cel mai mare apare la contactul dintre rola si inelul interior.
4.5 Ungerea si etansarea rulmentilor
Ungerea rulmentilor se face n scopul asigurarii straturilor de lubrifiant care separa
corpurile de rostogolire de caile de rulare ale inelelor interior si, respectiv, exterior. Ca
urmare, se doreste reducerea fenomenelor de uzura prin oboseala de contact, abraziva sau de
gripare. Ungerea se face si pentru micsorarea frecarilor de alunecare, evitarea fenomenelor de
coroziune, evacuarea caldurii, mpiedicarea patrunderii impuritatilor, reducerea zgomotului si
a efectelor dinamice.
Lubrifiantii utilizati pot fi lichizi, plastici (unsori consistente) sau solizi.
Pierderile de energie apar datorita deformatiilor de contact care provin din histerezisul
elastic al lubrifiantului (frecari interne) si necesitatii nvingerii rezistentei la rostogolire
datorita deformatiilor locale de contact ale corpurilor si cailor de rulare.
Pierderile de energie datorita alunecarilor sunt datorate faptului ca miscarea relativa
dintre corpul de rulare si calea de rostogolire este compusa dintr-o rostogolire pura si o
miscare de spin a corpului de rulare n jurul unui punct instantaneu de rotatie. Numai n acest
punct exista miscare de rostogolire pura, pe restul suprafetei de contact coexistnd mai multe
rotatii pe diverse directii.
Momentul total de frecare Mt poate fi estimat pe baza unor relatii deduse
experimental:
Mt = MF + ML
(4.18)
unde Ml este momentul datorat frecarii fluide a elementelor mobile ale rulmentului n contact
cu lubrifiantul. Pentru un rulment radial, momentul rezistent datorat ncarcarii MF se poate
calcula cu [1]:
M F = f1 Fr d m
(4.19)
unde Fr este sarcina radiala, dm este diametrul mediu si f1 este un factor constructiv cu valori
cuprinse n general ntre 0,00025 si 0,0005, n functie de particularitatile constructive ale
rulmentilor.
Pentru calculul momentului frecarii fluide se poate aplica una din formulele
experimentale ale lui A. Palmgren:
M L = 10 3 f 0 ( ? n )2 3 d 3m [Nm] pentru n > 210-3 ;
M L = 24,1 f 0 d m [Nm] pentru n 210-4 .
(4.20)
10 6 C
C
L10 = ; L h =
60 n P
P
(4.21)
(4.22)
unde viteza de uzare vuz este data cu o relatie complexa [4], dar care poate fi mult
simplificata:
v uz = K r m e 2a 3 R1a 5 s 2a,5 ?
n care constanta de material K r m = 7,68 103
(4.23)
e 0t K r
HB 2,5
(4.24)
Facem precizarea ca, daca Rr > 0,90, se considera ca este vorba de rulmenti cu
fiabilitate ridicata, pentru timpul de functionare th ; daca Rr > 0,98 este vorba de fiabilitate
foarte ridicata, iar daca Rr < 0,80, atunci fiabilitatea este scazuta.
4.8 Elemente de proiectare a lagarelor cu rulmenti
4.8.1 Aspecte constructive
Problemele care se pun la alcatuirea lagarelor cu rulmenti si amplasarea ntr-o carcasa
adecvata sunt urmatoarele:
alegerea tipului rulmentilor;
asigurarea rigiditatii;
asigurarea coaxialitatii alezajelor carcasei;
Kn
D 10
[rot / min ]
(4.25)
[rot / min ]
(4.26)
3 Kn
D + 30
n lim = n lim f n 1 f n 2 f n 3 f n 4
(4.27)
unde factorii de corectie tin cont de: fn 1 influenta ungerii cu unsoare (fn 1=0,8 pentru
rulmenti radiali si radiali-axiali si fn 1 =0,70,75 pentru rulmenti axiali; fn 1 =1 pentru ungerea
cu ulei), fn 2 influenta sarcinilor combinate radiale si axiale (fn2 =0,91 pentru rulmenti
radiali axiali cu bile; fn2 =0,50,95 pentru rulmenti radiali axiali cu role conice;
fn2 =0,80,98 pentru rulmenti radiali cu bile), fn3 tine cont de influenta preciziei de executie,
a coliviei, a ungerii si a racirii (cu valori cuprinse ntre 1,63), fn3 factorul de corectie
utilizat pentru cazurile cu durabilitati Lh < 1500000 de ore pentru care se foloseste diagrama
trasata n figura 4.8.
fn 4
0,9
L10 = 75000
0,8
35000
0,7
15000
0,6
0,5
7500
0,4
0,3
3000
0,2
dm = 0,5(d+D)
0,1
100
500
1000
dm [mm]
Figura 4.8
4.9 Baze pentru calculul rulmentilor radiali si radiali-axiali rotitori
Calculul rulmentilor rotitori se face pornind de la solicitarea superficiala de contact
(hertziana) care apare la corpurile si la caile de rulare. Pe de alta parte, calculul ia n
considerare determinarile experimentale legate de durabilitatea unor mari loturi de rulmenti.
Ca urmare, calculul rulmentilor are caracter statistic probabilistic, conducnd la date ct mai
reale asupra durabilitatii si fiabilitatii acestora.
Determinarile experimentale au prezentat o mare dispersie a durabilitatilor individuale
ale rulmentilor ncercati n aceleasi conditii de ncarcare, turatie, ungere si temperatura de
regim. Dispersia se datoreaza neuniformitatii repartitiei incluziunilor metalice din corpurile de
rulare si din inele.
Durabilitatea de grup a rulmentilor Ln n milioane de rotatii este durabilitatea a
100 n [%] rulmenti din numarul celor ncercati. Daca numarul de rulmenti este destul de
mare, atunci n este probabilitatea de distrugere, iar 100 n este fiabilitatea. De regula, se
adopta n = 10, rezultnd durabilitatea nominala - L10 , ceea ce corespunde unei fiabilitati de
90%. n mod curent, se foloseste notatia L = L10 . Asa cum s-a precizat anterior, durabilitatea
n ore de functionare - Lh , este direct proportionala cu L, astfel
Lh =
10 6 L
60 n
(4.28)
C
L =
(4.29)
Fa
1
(b)
P = XF r+YF a
Fr
A
B
(a)
P = Fr
P
Figura 4.9
Notnd:
tg1 = e
(4.30)
P = Fr
(4.31)
- daca rulmentul este este ncarcat cu o forta F pentru care unghiul > 1 , adica
adica tg > e se considera ca efectul componentei axiale Fa nu mai poate fi neglijat, iar forta
dinamica echivalenta se calculeaza cu formula:
P = V X Fr + Y Fa
(4.32)
b)
a)
c)
Figura 4.10
n figura 4.10 sunt date trei exemple de lagaruire flotanta. n aceste cazuri sarcina
axiala este preluata numai de unul din rulmenti n functie de sensul ei. Se folosesc rulmenti
radiali cu bile pe un rnd (figura 4.10.a), rulmenti radiali-axiali (figura 4.10.b), rulmenti cu
role cilindrice (figura 4.10.c). n functie de marimea rulmentului si de influenta temperaturii,
se poate stabili un joc axial de 0,51 mm. Jocul se obtine din tolerantele pentru lungimi ale
pieselor conjugate. Tolerantele trebuie alese astfel nct rulmentii sa nu lucreze pretensionati,
nici chiar n cele mai defavorabile conditii.
4.10.2 Lagaruirea cu rulment conducator
Acest tip de lagaruire se foloseste pentru arborii lungi la care exista pericolul unor
dilatari termice mari.
a)
d)
b)
e)
c)
f)
Figura 4.11
Lagarul conducator are rolul de a sprijini n directie radiala si de a prelua forta axiala n
ambele sensuri. Rulmentul din lagarul conducator trebuie fixat att pe arbore ct si n carcasa.
n figura 4.11 sunt date mai multe exemple pentru acest caz. Rulmentul conducator
este notat cu A, iar cel liber este notat cu B. Ca regula generala, rulmentul cu sarcina
radiala mai mica se alege drept lagar conducator. Pentru lagarul din A se pot folosi: rulmenti
radiali cu bile (figura 4.11.a), rulmenti radiali-axiali cu bile (figura 4.11.b), rulmenti radialiaxiali cu role conice (figura 4.11.c), rulmenti radiali cu role (figura 4.11.c), rulmenti cu role n
patru puncte (figura 4.11.d), rulmenti cu bile n patru puncte (figura 4.11.e) sau combinatii
(figura 4.11.f).
Lagarul liber are rolul de a sprijini numai radial. Rulmentul trebuie sa fie deplasabil n
directie axiala pentru evitarea pretensionarii reciproce a rulmentilor, ca urmare a dilatarii
termice a arborelui. Posibilitatea de deplasare axiala se poate realiza fie n interiorul
rulmentului (n cazul rulmentilor radiali cu role cilindrice sau cu ace), fie prin deplasarea
unuia dintre inelele rulmentului nedemontabil n alezajul carcasei sau pe fusul arborelui.
4.10.3 Lagaruirea cu rulmenti radiali axiali
La acest tip de lagaruire trebuie tinut cont de faptul ca exista doua posibilitati de a o
realiza: montajul n O (fig. 4.12.a) si montajul n X (fig. 4.12.b).
B
A
B
A
a
a
a
a
Fa
S
H
FrA
Fa
FrB
FrA
a)
Figura 4.12
FrB
b)
Fa
Ft
Fr
RA
RB
Figura 4. 13
12,5
20,0
26,0
43,6
0,6
0,6
0,6
0,6
Factorul Y
0,5
0,5
0,5
0,5
Factorul V
V=1
daca se roteste
inelul interior
V=1
V=1
daca se roteste daca se roteste
inelul interior inelul interior
V=1
daca se roteste
inelul interior
4.
Simbolul rulmentului
Rulmentul liber
ncarcarea echivalenta
PA
6007
(exemplu)
6207
(exemplu)
6307
(exemplu)
6407
(exemplu)
PA = RA
PA = RA
PA = RA
PA = RA
PB = RB,
daca
Fa/RB = e
Rulmentul conducator
sau
ncarcarea echivalenta P = VXR
B
B
PB
+ YFa,
daca Fa/RB > e
Se nscrie
ncarcarea echivalenta valoarea cea
mai mare
maxima
dintre
P
A si PB,
P max
adica Pmax
Durabilitatea n
milioane de rotatii
L =
P
max
PB = RB,
PB = RB,
daca
daca
Fa/RB = e
Fa/RB = e
sau
sau
PB = VXRB
PB = VXRB
+ YFa,
+ YFa,
daca Fa/RB > e daca Fa/RB > e
Se nscrie
Se nscrie
valoarea cea
valoarea cea
mai mare
mai mare
dintre
dintre
PA si PB,
PA si PB,
adica Pmax
adica Pmax
L =
P
max
L =
P
max
PB = RB,
daca
Fa/RB = e
sau
PB = VXRB
+ YFa,
daca Fa/RB > e
Se nscrie
valoarea cea
mai mare
dintre
PA si PB,
adica Pmax
L =
P
max
L
Durabilitatea n ore de
functionare
Lh =
L 106
60 n
Lh =
L 106
60 n
Lh =
L 106
60 n
Lh =
L 106
60 n
Lh
5. Alegerea finala a rulmentilor
Dintre rulmentii calculati n tabel, se alege marimea care satisface conditia:
L h L h admisibil
(4.33)
Fa
Ft
Fr
RA
RB
A
Fax
B
Fax
Figura 4.14
Fr
A
Ft
Fa
RA
RB
A
Fax
B
Fax
Figura 4.15
R A ,B
YA,B
(4.34)
Evident, pe lnga acestea, ansamblul trebuie sa preia si forta axiala Fa care revine
arborelui din partea rotii dintate.
Tabelul 4.3
Simbolul
rulmentului
32009 X
(exemplu)
33109
(exemplu)
33209
(exemplu)
30309 A
(exemplu)
Diametrul alezajului
d (mm)
45
45
45
45
Diametrul exterior
al rulmentului
D (mm)
75
80
85
100
Latimea rulmentului
B (mm)
20
26
32
25
Capacitatea dinamica
de baza
C [N]
44
71
91,5
Factorul X
0,67
0,67
0,67
0,67
Factorul Y
1,5
1,6
1,5
1,7
Factorul V
V = 1,
daca se roteste
inelul interior
0,4
V = 1,
V = 1,
daca se roteste daca se roteste
inelul interior inelul interior
0,37
0,4
V = 1,
daca se roteste
inelul interior
0,35
L h L h admisibil
(4.35)
Tabelul 4.4
Conditii de ncarcare
A = Fa + 0,5
YB
RA RB
YA YB
RA RB
YA YB
R
R
Fa 0,5 A B
YA YB
RA RB
YA YB
R
R
Fa 0,5 A B
YA YB
Simbolul
rulmentului
Rulmentul din
A
ncarcarea
echivalenta PA
Rulmentul din
B
ncarcarea
echivalenta PB
ncarcarea
echivalenta
maxima
Pmax
Durabilitatea n
milioane de
rotatii, L
Durabilitatea n
ore de
functionare, Lh
+ 0,5
RB
YB
total
Fax
B = Fa 0,5
32009 X
(exemplu)
PA = RA,
daca
total
F ax A / RA > e
sau
PA = VXRA +
Y Ftotalax A
daca
total
F ax A / RA > e
PB = RB,
daca
Ftotalax B / RB = e
sau
PA = VXRB +
+ YFtotalax B,
daca
total
F ax B / RB > e
Se nscrie
valoarea cea
mai mare dintre
PA si PB,
adica Pmax
L =
Pmax
Lh =
total
ax A = Fa
L 106
60 n
33109
(exemplu)
PA = RA,
daca
total
F ax A / RA > e
sau
PA = VXRA +
Y Ftotalax A
daca
total
F ax A / RA > e
PB = RB,
daca
Ftotalax B / RB = e
sau
PB = V X RB
+ Y Ftotal ax B,
daca
Ftotalax B / RB > e
Se nscrie
valoarea cea
mai mare dintre
PA si PB,
adica Pmax
L =
Pmax
Lh =
L 106
60 n
33209
(exemplu)
PA = RA,
daca
total
F ax A / RA > e
sau
PA = VXRA +
Y Ftotalax A
daca
total
F ax A / RA > e
PB = RB,
daca
Ftotalax B / RB = e
sau
PB = V X RB
+ Y Ftotal ax B,
daca
Ftotalax B / RB > e
Se nscrie
valoarea cea
mai mare dintre
PA si PB,
adica Pmax
L =
Pmax
Lh =
L 106
60 n
RB
YB
Tabelul 4.5
30309 A
(exemplu)
PA = RA,
daca
total
F ax A / RA > e
sau
PA = VXRA +
Y Ftotalax A
daca
total
F ax A / RA > e
PB = RB,
daca
Ftotalax B / RB = e
sau
PB = V X RB
+ Y Ftotal ax B,
daca
Ftotalax B / RB > e
Se nscrie
valoarea cea
mai mare dintre
PA si PB,
adica Pmax
L =
Pmax
Lh =
L 106
60 n
Din tabelul 4.5 se alege cel mai mic dintre rulmentii care satisface conditia impusa.
Trebuie facuta precizarea ca arborele va fi rezemat cu rulmenti identici la ambele
capete, pentru ca jocurile din punctele de rezemare sa aiba acelasi ordin de marime. Ca
urmare, rulmentul caruia i revine ncarcarea Pmax va avea o durabilitate mai mica dect
perechea lui mai putin ncarcata. Desi rulmentul mai putin ncarcat are, statistic, o durabilitate
mai mare, se recomanda ca la expirarea rulmentului mai greu ncarcat sa fie schimbati ambii
rulmenti. n Tabelul 4.4 este data schema de calcul a sarcinii axiale introduse.
Se observa ca distanta H (dintre centrele de presiune) este mai mare la montajul n O
dect la montajul n X. Din acest motiv, pentru momente de rasturnare mai mari, este mai
avantajos montajul n O, chiar n cazul unei distante H mici.
Jocul axial trebuie reglat la montarea rulmentilor radiali-axiali cu role conice, n
conformitate cu diferitele cerinte functionale.
Daca unul din lagare este solicitat la sarcini axiale mari n ambele sensuri si la sarcini
radiale mai mici, se poate utiliza un montaj n care se poate combina, de exemplu, un rulment
radial cu bile cu un rulment axial cu bile cu dublu efect.
4.13 Bibliografie
1. Gafitanu, M. s.a. Rulmenti Vol.I si II, Ed.Tehnica, Bucuresti, 1984-85
2. Chisiu, Alexandru, Matiasan, Dorina s.a. Organe de Masini, ed. a-II-a, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1981
3. Pavelescu, D. Tribotehnica, Bucuresti, Ed.Tehnica, 1983
4. Tudor, A s.a. Durabilitatea si fiabilitatea transmisiilor mecanice, Ed.Tehnica, Bucuresti,
1988
5. Gafitanu, M. s.a. Cercetari experimentale privind dependenta ntre rugozitatea suprafetelor
portante si durabilitatea rulmentilor cu role cilindrice, Tribotehnica 80, Vol. I, I.P.B.,
Bucuresti, 1980, p.24-34
6. Pavelescu, D., Musat, M., Tudor, A., Tribologie, Editura Tehnica, Bucuresti, 1983
7. Gafitanu, M. s.a. Organe de msini Vol. II, Bucuresti, Ed.Tehnica, Bucuresti, 1984-85.
8. Demian, T., Pascu, A., Lagare si ghidaje pentru aparate, Editura Academiei Romniei,
1980.
9. xxx, Organe de Masini. Standarde, Bucuresti, Ed.Tehnica, 1968.
Filipoiu, I. D., Raseev, M., Voica, I., Organe de masini, Vol.1, Universitatea Politehnica
Bucuresti, 1994.
5. CUPLAJE MECANICE
5.1 Generalitati
Cuplajele sunt organe de masini care realizeaza legatura dintre doi arbori teoretic
coaxiali, n scopul transmiterii momentului de torsiune si miscarii de rotatie, fara modificarea
legii de miscare. n figura 5.1 este prezentata clasificarea tipologica a cuplajelor, n
conformitate cu STAS 7082 77.
CUPLAJE
MECANICE
Permanente
Fixe
HIDRAULICE
ELECTROMAGNETICE
(cu inductie)
Intermitente
Mobile
Rigide
Comandate
Automate
Elastice
Compensare
combinata
Compensare
unghiulara
Compensare
radiala
Compensare
axiala
Cu element
elastic metalic
Unisens
Cu element
elastic nemetalic
De siguranta
Comanda
mecanica
Centrifugale
Comanda
hidrostatica
Comanda
pneumatica
Comanda
electromagnetica
Figura 5.1
(5.1)
ks
Generatoare electrice
12
Ventilatoare
1,25 - 2
1,75 3,5
Masini- unelte
1,25 2,5
1,5 - 2
4
35
Pentru a pune n evidenta faptul ca un cuplaj trebuie sa faca fata unui regim dinamic
sever, prezentam caracteristica unei masini de lucru la care intrarea n sarcina este brusca (la
un tramvai, de exemplu) figura 5.2.a. Daca se utilizeaza un motor electric de curent
alternativ, acesta trebuie sa fie supradimensionat, pentru acoperirea cererii de cuplu motor din
faza demarajului (figua 5.2.b); n plus, cuplajul va suferi suprasarcina data de diferenta dintre
valorile instantanee ale momentului de torsiune al motorului si al masinii de lucru.
Mt
Moment
Moment necesar accelerarii
total
maselor n rotatie la
nceputul miscarii
Moment
rezistent (util)
timp
accelerarea
transmisiei
regim de exploatare
Figura 5.2.a
Mt
Caracteristica
motorului de curent
alternativ
timp
Caracteristica
Caracteristica
masinii antrenate cu
masinii antrenate cu
cuplare n gol
cuplare n sarcina
Figura 5.2.b
ML
? MM
?C
? ML
Figura 5.3.a
MMM
Mc
MML
Figura 5.3.b
Pe baza legii conservarii impulsului (5.2) si a expresiei variatiei energiei cinetice
preluate de cuplaj (5.3) se poate calcula viteza unghiulara instantanee a cuplajului ? c (5.4):
J1 1 + J 2 2 ( J1 + J 2 ) C = 0
(5.2)
J 1 ? 12 J 2 ? 22 ( J1 + J 2 ) ? 2C
+
2
2
2
J1 ? 1 + J 2 ? 2
=
J1 + J 2
? Ec =
(5.3)
(5.4)
n care J1 si J2 sunt momentele de inertie ale rotoarelor masinii motoare, respectiv masinii de
lucru. nlocuind ? C din (5.3) n (5.4) rezulta
? Ec =
J1 J 2
(? 1 ?
2 ( J1 + J 2 )
)2 =
J1 J 2
(? ? )2
2 (J 1 + J 2 )
(5.5)
Pe de alta parte, se poate scrie ca variatia energiei cinetice preluate de cuplaj - ? Ec este
egala cu semiprodusul dintre momentul de torsiune care solicita suplimentar cuplajul Ms si
unghiul de rasucire suplimentar al arborilor cuplati f
?Ec =
1
Ms f
2
(5.6)
(5.7)
Ca urmare, din relatiile (5.5), (5.6) si (5.7) rezulta expresia momentului de torsiune
suplimentar
M s = 2 (? ? ) c t
J1
J
1+ 1
J2
(5.8)
5.4 a
5.4 b
Cuplaj cu
manson din
doua bucati
5.4 c
5.4 d
5.4 e
5.5
Mc
p ( D4 d 4 )
16 D
t ta
(5.9)
D
d
d1
d1
a)
b)
c)
d)
e)
Figura 5.4
D
Figura 5.5
d2
D1
L2
D1
d
l1
lc min
D
d
L1
a)
b)
Figura 5.6
M t calcul = M t cs
(5.10)
2 M t calcul
(5.11)
D1 n s
F1
s s a = 80...120 MPa
d 2 l c min
(5.12)
4 F1
p d 22
tf
= 50...80 MPa
(5.13)
n care d2 este diametrul de pasuire a tijei surubului egal cu diametrul alezajului din
semicuplaj.
5.3.3 Cuplaje cu dinti frontali
Variantele constructive cele mai uzuale sunt prezentate n figura 5.7 [1]. Aceste
cuplaje transmit momente de torsiune mari si asigura o foarte buna coaxialitate pentru arborii
cuplati. Sunt, de asemenea, caracterizate prin simplitatea montarii si demontarii, prin gabaritul
radial redus si prin faptul ca transmit miscarea n ambele sensuri de rotatie.
a)
b)
A-A
B
a1
am
hm
b
B-B
60
j
Dm
a2
H
A
Mt
c)
Figura 5.7
Numarul de dinti - z
12
24 sau 36
36 sau 48
72 sau 96
6 M tc h m
D m z b a 2m
s ai
(5.14)
ss =
2 M tc
s as
D m b z hm
(5.15)
Fa =
4 tg a M tc
Dm
(5.16)
a)
?l
c)
b)
d)
?l
e
e)
Figura 5.8
ss =
6 M tc h m
s ai
(5.17)
2 M tc
s as
D m b z hm
(5.18)
D m z b a 2m
d1 =0,3d
d/3
?l
?l
a)
?l
b)
c)
d)
Figura 5.9
Pentru ca deplasarea axiala sa fie libera, este necesar ca executia semicuplajelor sa fie
deosebit de buna. La aceasta varianta constructiva, nici o deplasare radiala sau unghiulara nu
este posibil de realizat; din acest motiv, utilizarea cuplajelor cu mobilitate axiala este posibila
numai la arbori coliniari si lungi.
A
b
De
Di
A-A
Dm
dm
?l
A
l
L
Figura 5.10
5.4.2 Cuplaje cu mobilitate radiala
Cuplajele cu mobilitate radiala permit legarea arborilor ale caror axe sunt strict
paralele, fara abateri de pozitie relativa unghiulare. Excentricitatea arborilor poate fi variabila
sau poate fi permanenta, ca rezultat al executiei, montajului sau conditiilor de functionare.
Prin constructie, cuplajele radiale permit si mobilitati axiale, astfel nct utilizarea lor este
frecventa. Numeroase variante constructive sunt utilizate, cele mai frecvente fiind cuplajul
Oldham si cuplajul cu element prismatic (figura 5.11.b si c).
Problemele pe care le ridica aceste cuplaje sunt:
1. Miscarea plana a elementului intermediar se face, sub sarcina, cu frecventa ridicata,
ceea ce creaza conditiile pentru producerea gripajului, pentru ca frecarea pe flancurile
canalelor de ghidare se produce n regim mixt, la limita sau chiar uscat. Uneori, aceste cuplaje
functioneaza imersate n ulei, dar conditiile de ungere nu sunt mult mbunatatite. Varianta cu
element prismatic poate avea, pentru evitarea gripajului, un regim de ungere mai favorabil,
daca n interiorul acestuia este prevazuta o camera cu unsoare consistenta care alimenteaza
prin centrifugare intersitiile dintre elementele conjugate. La aceasta ultima varianta, corpul
prismatic poate fi realizat din textolit, pentru puteri mici, evitndu-se pericolul griparii.
2. Cuplajul este echilibrat dinamic, n urma montajului, dar ramne dezechilibrat
static, daca arborii nu sunt coaxiali.
Figura 5.11
Randamentul cuplajelor cu element intermediar este de ordinul 93 ... 96% si poate fi
estimat cu relatia:
? = (1L5,3) e (D + d)
(5.19)
n care este coeficientul de frecare dintre flancurile conjugate cu valori cuprinse n intervalul
0,12 ... 0,25, iar e este excentricitatea dintre semicuple.
Pentru cuplajul cu element intermediar cilindric (figura 5.11.c), sunt recomandate
urmatoarele valori constructive:
D = (2,5 3)d; j = (1 2,5) mm; L = (3,5 4)d; e = 0,04D; l1 = (0,3 0,45)d;
h = l1 j.
j
3
(semicupla)
l1
L
1
(semicupla)
2
(disc intermediar)
Figura 5.11.c)
Tensiunea de strivire a flancurilor cuplajului cu element intermediar cilindric se
determina cu relatia:
ss =
12 M t
s as
h ( 2 D + d e) ( D d 2e)
(5.20)
Figura 5.12
Constructiv, cuplajul se compune dintr-o cruce (cardanica) masiva cu patru brate de
care se leaga furcile solidare cu arborii.
Articulatiile dintre furci si cruce sunt prevazute cu rulmenti cu ace capsulati - cu
unsoare consistenta.
Randamentul cuplajelor cardanice are valori cuprinse n intervalul 0,98 0,99.
Domeniul n care sunt utilizate, cu precadere cuplajele cardanice este acela al
transmisiilor autovehicolelor grele, asigurnd legatura dintre cutia de viteze si diferentialul
puntii motoare.
Caracteristic cuplajelor cardanice simple este faptul ca nu sunt sincrone adica, chiar
daca arborele conducator are viteza unghiulara constanta (? 1 = ct.), viteza unghiulara a
arborelui condus variaza dupa legea:
?
tg f 1 sin a da
cos a
?
=
+
cos 2 a tg 2 f dt cos 2 f cos 2 a + sin 2 f 1
1
1
1
(5.21)
n care f 1 si f 2 sunt unghiurile de rotire ale celor doi arbori, iar este unghiul dintre axele
arborilor. Pentru unghiul a = ct., relatia (5.21) devine:
?
cos a
cos f 1 cos 2 a + sin 2 f 1
2
? 1
(5.22)
?1
, iar pentru f 1 = 90, ? 2 = ? 2 min = ? 1 cos a .
cos a
Consecinta acestui fapt este si aceea ca, la putere P1 constanta, momentul de torsiune
transmis de arborele condus este variabil, pentru ca P2 = ? 2 Mt2 .
Pentru ca sincronismul sa fie asigurat, se utilizeaza n exclusivitate varianta cu doua
cuplaje cardanice ca n figura 5.13.
Pentru f 1 = 0, ?
= ? 2 max =
a
A
B
a)
C
a
A
B
b)
C
A
B
c)
a
Figura 5.13
5.4.4 Cuplaje cu mobilitate combinata
Cel mai cunoscut cuplaj care permite mobilitatea relativa a arborilor pe directie
radiala, axiala si unghiulara, simultan, este cuplajul dintat reprezentat n figura 5.14.
Cuplajele de acest tip sunt standardizate (STAS 6589-81) n mai multe variante
constructive simple sau duble.
Cuplarea se realizeaza prin cojugarea dintilor evolventici ai unei semicuple (prevazuta
cu dantura exterioara) cu spatiile dintre dintii evolventici ai celeilalte semicuple (prevazuta cu
dantura interioara). Diametrele de divizare ale celor doua danturi sunt identice. Mobilitatea
unghiulara este posibila, deoarece dantura exterioara este bombata.
Figura 5.14
Carcasa cuplajului fiind etansa, ungerea este asigurata de uleiul cuprins n interior.
Cuplajele dintate permit transmiterea momentelor de torsiune foarte mari, si, pentru ca sunt
echilibrate dinamic, pot fi utilizate la turatii ridicate. Deplasarile unghiulare sunt limitate la
maxim 1, iar deplasarile axiale nu pot fi mai mari de 2 ... 3 mm.
5.5 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice
5.5.1 Generalitati
Cuplajele elastice ndeplinesc urmatoarele roluri:
1. Atenueaza socurile de torsiune datorate masinilor motoare sau masinilor de lucru,
prin rasucirea elastica relativa a celor doua semicuplaje si prin revenirea treptata a elementelor
elastice la forma si pozitia initiala, cu pierdere de energie; energia cinetica a socului, partial
absorbita, se transforma n caldura si n energie potentiala de deformare.
2. Evita zona de rezonanta la oscilatiile de torsiune care iau nastere datorita
neuniformitatii miscarii de rotatie, prin deplasarea frecventelor proprii ale sistemului masina
motoare cuplaj masina de lucru.
3. Compensarea abaterilor produse la montajul arborilor care urmeaza a fi cuplati.
Elementele elastice ale cuplajelor carora le lipseste frecarea interioara sau exterioara
si reiau forma initiala, dupa ndepartarea ncarcarii, rednd integral lucrul mecanic pe care lau nmagazinat la ncarcare. Daca solicitarile provocate de ncarcarea exterioara depasesc
limita de elasticitate, atunci elementele intermediare ale cuplajului sunt supuse unor
deformatii care se mentin partial si dupa descarcarea completa a arcului, lucrul mecanic
nemaifiind recuperat n ntregime; aceeasi observatie este valabila si pentru arcurile ale caror
elemente au frecare interioara sau exterioara.
Proprietatile de elasticitate si de amortizare ale cuplajelor elastice se obtin att prin
ntrebuintarea unor materiale (metalice sau nemetalice) adecvate, ct si printr-o forma
corespunzatoare scopului urmarit.
Elementele metalice ale cuplajelor elastice sunt de fapt arcuri de diferite forme:
lamelare, bara de torsiune, disc, elicoidale cilindrice etc.
Elementele elastice nemetalice sunt folosite datorita elasticitatii foarte mari; n plus,
acestea au si proprietatile (avantajele) urmatoare: capacitate de amortizare ridicata, forma
constructiva simpla, capacitate a de preluare a socurilor la torsiune. Ca materiale se folosesc:
cauciucul natural vulcanizat, cauciucul sintetic, materiale plastice din clasa elastomerilor etc.
5.5.2 Caracteristica statica a cuplajelor
Rigiditatea statica la torsiune a unui cuplaj elastic este definita ca variatia momentului
de torsiune Mt n functie de unghiul de rotire relativa a semiculajelor f .
Aceasta marime da o indicatie asupra capacitatii de preluare a socurilor si de izolare a
vibratiilor torsionale; daca rigiditatea statica este ridicata, capacitatea de absortie a socurilor
este si ea ridicata.
Cuplajele elastice pot avea caracteristica liniara (figura 5.15 a) sau neliniara (figura
5.15 b si c).
Caracteristica din figura 5.15 b este regresiva (moale), iar caracteristica din figura 5.15
c este progresiva (tare).
Pentru cuplajele care au caracteristica liniara, rigiditatea statica se defineste ca fiind
raportul:
C=
Mt
f
(5.23)
iar pentru cuplajele care au caracteristica neliniara rigiditatea statica se defineste ca fiind
derivata momentului de torsiune n functie de unghiul de rotire relativa:
C=
dM t
df
(5.24)
Mt
b
a
c
f
Figura 5.15
Opernd cu aproximarea cubica pentru caracteristicile tari si moi, expresiile
momentului de torsiune sunt de forma:
M t = k f + ? f
(5.25)
Figura 5.16
Figura 5.17
(5.26)
n care z este numarul bolturilor unui semicuplaj, R0 raza cercului de asezare a bolturilor, iar
Ft forta tangentiala care actioneaza asupra arcului elicoidal n boltul de prindere (figura
5.17). Aceasta marime se determina cu relatia:
Ft =
F cos( a f )
2
(5.27)
8 D3 n F
Gd4
(5.28)
n care: D este diametrul mediu al spirelor, d diametrul srmei arcului, n numarul spirelor,
iar G modulul de elasticitate transversal.
Geometric, relatia dintre sageata fiecarui arc si unghiul de rotire relativa a
semicuplajelor f are forma:
f = 2 R 0 sin
f
(a f )
2 R 0 sin
2
2
(5.29)
z G d 4 R 02
4 D n
3
(sin
a
af
af
sin
) cos
2
2
2
(5.30)
3 E I (r + l ) 2
l3
(5.31)
A-A
3
B-B
7
8
1
5
6
A
B
Figura 5.18
Mt
R
l
F
x a)
1
a b)
F
c)
Figura 5.19
d)
Figura 5.20
a)
b)
Figura 5.21
Figura 5.22
Figura 5.23
n figura 5.22 este prezentat un cuplaj cu arc serpuit amplasat ntr- un plan normal pe
arborele cuplat, iar n figura 5.23 este desenul cuplajulului cu arcuri serpuite dispuse pe
suprafata laterala.
Problemele legate de caracteristica cuplajelor prezentate sunt tratate n lucrarea [2].
5.5.6 Cuplaje cu elemente elastice de tip bara de torsiune
Cuplajele de acest tip pot fi realizate cu un singur sau cu doua rnduri de bare. n
figura 5.24 apar elementele constructive principale: 1 element motor; 2 arc bara; 3
element condus.
Sub actiunea momentului de torsiune, caracteristica cuplajului este liniara, pna cnd
curbura axei arcului devine egala cu curbura profilului dintelui (figura 5.25).
Dependenta momentului de torsiune de unghiul de rotire relativa a semicuplajelor
pentru portiunea liniara a caracteristicii se determina cu relatia [2]
Mt =
3 z E I D 20
8s3
(5.32)
unde: z este numarul de arcuri bara; I momentul de inertie la ncovoiere al arcului bara; D0
diametrul de asezare a arcurilor bara; E modulul de elasticitate longitudinala a materialului
arcurilor; s cota prezentata n figura 5.25.
Figura 5.24
Figura 5.25
Mt =
3 z E I D 20
8a3
2 (s 2 a 2 )
(f
)
? D0
(5.33)
l1
R
R
D
R4
4
l1
L
Figura 5.26
L
C
l3
R3
d
D
d2
d1
D1
Cuplajele cu element elastic toroidal (figura 5.26) au gabarit radial mare, si, ca urmare,
au capacitatea de a prelua o mare cantitate de energie mecanica, prin momentele de torsiune
aplicate prin soc sau ntr- un alt regim dinamic sever.
Cuplarea arborilor este mult usurata de faptul ca deplasarile axiale, unghiulare, radiale
sau mixte pot fi preluate de deformarea elementului elastic. Unghiul de rotire relativa a
semicuplajelor poate ajunge la valori mari cuprinse ntre 12 ... 35, n mod exceptional 40.
Caracteristica elastica a cuplajului este data de relatia:
M t (f ) = K c G D 3 f
(5.34)
Figura 5.27
5.5.8 Cuplajul elastic cu bolturi
Reprezentarea din figura 5.28 se refera la varianta constructiva cel mai des ntlnita
(STAS 5982/6 -81). Indiferent de varianta, trebuie sa existe posibilitatea deformarii libere a
elementelor elastice; n caz contrar, cuplajul se rigidizeaza, fara a mai avea capacitatea de
atenuare a socurilor torsionale. Sub efectul momentului de torsiune, fiecare bolt este solicitat
la ncovoiere de catre forta tangenta la cercul cu diametrul D0 (figura 5.29).
L
D
db
D0
l2
l1
b
Figura 5.28
Figura 5.29
F=
2 Mt
z D0
(5.35)
(5.36)
n care c este un coeficent de elasticitate, iar a - un exponent care tine seama de forma
elementului elastic si de materialul din care este facut; pentru materiale indigene a = 1,5.
Geometric, ntre unghiul de rotire relativa a semicuplajelor f si sageata exista realatia :
f =
D0
f
2
(5.37)
a +1
f a
(5.38)
Mi
F l2
=
s a i = 60...80 MPa
Wi p d 3b
32
(5.39)
(n care F1 este forta care revine unui bolt din momentul de torsiune), respectiv cu relatia:
ss =
F
s s a = 5...7 MPa
d b (l 1 j )
(5.40)
H7 / f7
Figura 5.30
a)
b)
f)
c)
d)
g)
e)
h)
i)
Figura 5.31
Calculul de rezistenta a danturii se face la strivire, ncovoiere si forfecare. Cea mai
importanta solicitare este cea de contact (strivire) pentru care tensiunile admisibile se aleg n
functie de conditiile de functionare, astfel:
- s a = 90 ... 120 MPa, pentru cuplarea sincrona;
- s a = 50 70 MPa, pentru cuplare la viteze relative scazute;
- s a = 35 .... 45 MPa, pentru cuplare la viteze relative ridicate.
5.6.2 Cuplajele intermitente cu dantura radiala
Constructiv aceste cuplaje se aseamana cu sistemele numite cuplaje permanente
mobile dintate.
Schema unui astfel de cuplaj este prezentata n figura 5.32 n care:
1 - arbore condus cu coroana dintata exterioara;
2 - sincronizator;
3 - element de cuplare cu coroana dintata interioara;
4 - arbore condus cu coroana dintata exterioara;
5 - arbore motor.
Pentru micsorarea socurilor de cuplare, ambreiajul este prevazut cu sincronizatorul 2,
realizat sub forma unui ambreiaj dublu conic cu frictiune, ceea ce permite egalizarea turatiei
reperului 4 cu turatia reperului 5.
Figura 5.32
5.7 Cuplaje intermitente cu frictiune (ambreiaje)
La cuplajele intermitente, legatura dintre arbori poate fi stabilita sau ntrerupta la o
comanda exterioara sau n mod automat, att n sarcina ct si la mers n gol, cu posibilitatea
rotirii relative a arborilor (motor si condus). Acest avantaj functional este utilizat n
urmatoarele situatii:
a. la decuplarea transmisiei mecanice de motor (la oprirea temporara a unui
autovehicul cu motorul n functiune, la pornirea lenta a unui autovehicul - pentru asigurarea
unei ncarcari progresive a elementelor transmisiei, la schimbarea fara socuri a treptelor de
viteza la autovehicule rutiere si la masini- unelte etc.);
b. la frnarea usoara a unui autovehicul, pentru scurt timp, fara schimbarea treptei de
viteza;
c. pentru limitarea momentului de torsiune transmis, la suprasarcina, ambreiajul
avnd si rol de cuplaj de siguranta.
Ca urmare, ambreiajele sunt utilizate la constructia: autovehiculelor, masinilor-unelte,
masinilor de ridicat si transportat, instalatiilor de foraj si de pompare, concasoarelor,
malaxoarelor etc.
5.7.1 Schema ambreiajului cu frictiune
Schema din figura 5.33 corespunde variantei constructive cu discuri plane, cu o
singura interfata de frecare (ambreiaj plan).
Ambreiere
(automata)
Masina
motoare
(MM)
Debreiere
(comandata)
Masina
de lucru
(ML)
Q
Caneluri
Discuri de frictiune
Figura 5.33
fara ungere
-
De
Ambreiere
Debreiere
Di
Arbore
condus
Figura 5.34
n figura 5.34 este prezentata schita de principiu pentru un ambreiaj cu o singura
interfata de frecare cu discuri plane, asa-zisul ambreiaj plan, iar n figura 5.35 se gaseste
schema ambreiajului cu mai multe interfete de frecare, adica ambreiajul multidisc.
1
Arbore
conducator
Arbore condus
Figura 5.35
Componentele ansamblului din figura 5.35 sunt:
1. semicupla solidara cu arborele conducator;
2. semicupla solidara cu arborele condus;
3. discuri de otel calit si rectificat prevazute cu caneluri la exterior n contact cu
semicupla motoare 1;
4. discuri de otel calit si rectificat prevazute cu caneluri la interior n contact cu
semicupla condusa 2;
5. arcuri elicoidale cilindrice pentru aplicarea elastica a fortei de ambreiere Q;
6. piston pentru ambreiere;
7. cilindru hidraulic solidar cu semicupla 2.
Discurile din otel calit si rectificat 3 si 4 au grosimi n intervalul 1 2 mm.
Rectificarea discurilor este necesara, pentru ca forta de ambreiere Q sa se propage
nediminuata n tot pachetul de discuri si sa aiba astfel valori ct mai reduse.
Elementele geometrice principale ale discurilor de ambreiaj din otel calit si rectificat
sunt prezentate n figura 5.36.
b
Di
De
Figura 5.36
Daca garnitura de frictiune este din tesatura de bumbac impregnata sau din azbest
impregnat, respectiv din materiale metalo-ceramine, aceasta se monteaza pe discul suport de
otel prin lipire, respectiv prin nituire asa cum este reprezentat n figura 5.37 si 5.38.
n cazul n care garniturile de frictiune sunt lipite (figura 5.37), grosimea pachetului
este mai mica, iar reutilizarea discului de otel, dupa uzare, nu mai este posibila.
Daca asamblarea garniturilor de ferodo, de exemplu, se realizeaza prin nituire, atunci
dupa pierderea prin uzura a stratului de grosime sa este posibila ndepartarea niturilor vechi,
schimbarea garniturilor si aplicare noilor nituri (figura 5.38). Materialele recomandate pentru
nituri sunt alama, unele aliaje de aluminiu si cuprul. Grosimea s a garniturilor de frictiune
este de ordinul 1 ... 4 mm, n functie de solutia constructiva aleasa. Adncimea admisa pentru
uzare este sa = 0,5 ... 2 mm.
lipire
sa
disc otel
disc otel
Figura 5.37
Figura 5.38
n cazul discurilor din otel durificat si rectificat se adopta solutia realizarii canalelelor
radiale, elicoidale sau oblice, cu adncimea de ordinul 0,5 mm (figura 5.39) pentru a favoriza
ventilarea si racirea acestora, att la ambreiajele uscate, ct si la ambreiajele unse. n canalele
respective se aduna treptat particulele de uzura care se elimina n exterior prin centrifugare.
Figura 5.39
Mr
Q
J1
MM
J2
Mf
? 1,f1
ML
? 2,f2
Figura 5.40
Diagramele caracteristice pentru cuplarea n sarcina sunt reprezentate n figura 5.41,
astfel: n fig 5.41 a este prezentata variatia momentului de frecare din ambreiaj, iar n figura
5.41 b este prezentata variatia vitezei unghiulare pentru arborele motor, respectiv pentru
arborele condus.
Ma
M a
Mfc
Mr
t1
b)
O2
t1
tp
?1
t2
?2
Patinare
? 1 = ? 2 = 1
Demaraj
?
O1
Cuplare
a)
T
T
Figura 5.41
Mf
Mr
Mf = Ma + Mr = ct.
Ma
Mr
T
O
tp
O1
? 1 = 1
? rel
t1
?2
?
O1
? 1 (t)
O2
? 2 (t)
t1
O2 = 0
e
tp
t
e2
a)
T
b)
Figura 5.42
Ambreierea propriu- zisa se face n intervalul t1 + t2 . Se observa ca forta de ambreiere
Q nu se aplica instantaneu, ci pe intervalul 0 t1 ; variatia fortei de apasare Q este aceeasi, ca
alura, cu a momentului de frecare.
J 1 &f&1 + M f = M m
J 2 &f& 2 + M r = M f
(5.41)
Integrnd, obtinem:
df 1 M m M f
=
t + O1
dt
J1
df
M Mr
? 2 (t) = 2 = f
t + O2
dt
J2
? 1 (t ) =
(5.42)
(5.43)
Viteza unghiulara relativa este diferenta dintre vitezele unghiulare instantanee ale
celor doi arbori:
? r (t ) = ? 1 (t ) ? 2 (t )
(5.44)
J + J2
M
M
? r ( t ) = O1 O 2 1
M f m + r t
J1
J2
J 1J 2
(5.45)
O1 O 2
J1 + J 2
M
M
Mf m r
J 1J 2
J1
J2
(5.46)
M Mr
? r ( t ) = O1 f
t + O 2
J2
(5.47)
de unde rezulta:
tp =
O1 O 2
J
Mf M r 2
(5.48)
tp =
O1 J 2
Mf
(5.49)
Mf = Q
Dm
2
(5.50)
permite analiza vaiabilelor de care depinde timpul de ambreiere care trebuie sa aiba valori ct
mai reduse, pentru a nu se produce uzarea prematura a ganiturilor de frictiune. Cu
aproximarile facute rezulta:
tp = T =
2 O1 J 2
Q Dm
(5.51)
Este evident ca, pentru a obtine un timp de ambreiere ct mai mic trebuie ndeplinite
conditiile prezentate n Tabelul 5.5.
Tabelul 5.5
Reducerea timpului de
ambreiere se obtine daca
- coeficientul de frecare
este mare
Analiza datelor din Tabelul 5.5 conduce la concluzia ca este dificil de optimizat
geometric si functional un ambreiaj.
Pf ( t ) = M f ? r ( t )
(5.52)
Wf = Pf ( t ) dt = M f
0
( O1 O 2 ) 2 J 1 J 2
2 [M f ( J 1 + J 2 ) M m J 2 M r J1 ]
(5.53)
(O1 O 2 ) 2
Wf = M f
J
2 (M f M r ) 2
(5.54)
(5.55)
? =1
WF
Wm
(5.56)
O O2
Mf M r
1 M O O2
? =1 f 1
2 Mm
O1
J2
(5.57)
(5.58)
Se poate constata ca, pentru situatia particulara data, randamentul este mai mic de
50%, pentru ca Mf < Mm. Evident, ca la ambreierea n sarcina randamentul este, cu att mai
mult, mai mic dect 50%, ceea ce da masura uzurii care se produce n intervalul de timp
studiat. Ca urmare a procesului de ambreiere, dar si la debreiere, n aceeasi masura, energia
disipata se regaseste n ncalzirea abreiajului si n uzarea garniturilor de frictiune.
La pornirea n gol, fara sarcina, randamentul se poate calcula cu relatia:
? =1
1 Mf
2 Mm
(5.59)
Cunoscnd marimea energiei pierdute prin frecare se poate exprima puterea pierduta
prin frecare pentru un ambreiaj la care ambreierea se produce cu frecventa de z ambreieri pe
ora, astfel:
Pf =
Wf z
3600
[W ]
(5.60)
(5.61)
cs
1,0
1,0 ... 1,6
Q=
1
D 3 D 3i
Q e2
3
D e D i2
p
p ( D e2 D i2 )
4
(5.62)
(5.63)
1
12 M f
3
De
3
p a (1 k )
(5.64)
p
p a ( D 2e D 2i )
4
(5.65)
t mediu = t 0 +
Pf
t admisibil
k A c
(5.66)
(5.67)
Cuplul
de materiale
pa
Coeficientul de frecare
Temperatura admisibila
tadmisibil [C]
[MPa]
cu
ungere
fara
ungere
1 ... 1,8
100
150
200
300
Bronz
sinterizat/
otel sau Fc
0,2 ... 1
0,09
Ferodo /
otel sau Fc
180
400
Cauciuc cu
insertie /
otel sau Fc
250
300
Fc / Fc
Tesatura de
bumbac cu
rasini sintetice/
otel sau Fc
Tesatura de
azbest cu rasini
sintetice/
otel sau Fc
regim
permanent
regim
intermitent
300
180
La ambreiajele multidisc, pentru presiunea admisibila se vor adopta valori cu 40% mai
mici dect cele prezentate n tabel, pentru a tine cont de conditiile de racire mai dificile.
Cu privire la temperatura admisibila, mentionam ca depasirea acesteia are ca urmare:
exfolierea sau fisurarea garniturilor, ondularea suprafetelor active si, n cazul discurilor din
otel, gripajul. Pentru a nu fi depasita temperatura admisibila se impune racirea suplimentara a
carcasei ambreiajului prin nervurare, ventilare sau racire fortata cu ulei n circuit nchis.
Durabilitatea ambreiajului (h, n ore de functionare efectiva) se determina n functie de
uzura specifica determinata experimental si adoptata n calcule cu notatia qa [mm3 /W.s],
astfel:
p
( D 2e D 2i ) s a
h= 4
Pf q a
mm 3
W h
(5.68)
i = m+ c 1
(5.69)
n care m este numarul discurilor solidare cu semicupla motoare, iar c este numarul discurilor
solidare cu semicupla condusa. Solidarizarea discurilor motoare, respectiv conduse se face
prin intermadiul canelurilor exterioare, respectiv interioare.
Avantajul ne t fata de ambreiajele cu o singura intefata de frecare este acela ca la
aceeasi forta de apasare Q se produc i forte de frecare interdisc, ceea ce nseamna momente de
frecare de i ori mai mari, daca planeitatea discurilor este perfecta.
Momentul de frecare total are, deci, forma:
Mf =
1
D 3 D 3i
Q i 2e
3
D e D 2i
Di
= 0,5...0,7 ; pe de alta parte, aplicnd formulele:
De
p
(D 2e D 2i )
4
M f = c i c s M t no min al
Q = pa
(5.70)
(5.71)
12 M f
Rezulta diametrul exterior de frecare D e
. Se recomanda ca
p a (1 k 3 ) i
numarul interfetelor de frecare sa fie i = 10, daca ambreiajul este uscat si i = 50, daca
ambreiajul este uns.
z0
z0-1 4
Fz0
F2
Fz0
Fz0-1
F3
Fz0-1
F3
Disc B
F0
F1
Disc A
r1
Di
De
r2
Figura 5.43
Calculul ambreiajului multidisc continua cu cel prezentat la ambreiajul cu doua discuri plane
cu o singura interfata de frecare de mai sus, cu exceptia formulei durabilitatii care devine:
p
( D2e D 2i ) i s a
h= 4
Pf q a
(5.72)
(5.73)
Pe de alta parte, se poate scrie relatia de calcul a apasarii normale pe suprafata activa
N, n functie de momentul de frecare Mf , respectiv de presiunea admisibila:
N=
2 Mf
Dm
N = pa D m b
(5.74)
(5.75)
N
Dm p a
(5.76)
a
Q
Figura 5.44
Evident, semiunghiul conului a trebuie sa fie mai mare dect unghiul de frecare f ,
pentru a nu se produce autofrnarea la debreiere. De regula, a > 10, iar uzual a = 15.
5.8 Cuplaje intermitente automate
Cuplajele intermitente automate asigura cuplarea si decuplarea automata, n functie de
marimea turatiei, de sensul de rotatie sau de valoarea momentului de torsiune transmis. Pentru
asigurarea acestor cerinte, cuplajele pot fi:
- limitatoare de sens (cuplaje unisens)
- limitatoare de turatie (cuplaje centrifugale)
- limitatoare de moment (cuplaje de siguranta).
5.8.1 Cuplaje unisens (de cursa libera)
Schema din figura 5.45 sugereaza ca rolele cilindrice care sunt interpuse ntre
semicupla motoare 1 si semicupla condusa 2 pemit transmiterea puterii si momentului de
torsiune ntr- un singur sens de miscare si nu permit antrenarea n celalalt sens. La rotirea
reperului 1 n sensul acelor de ceasornic rolele se mpaneaza si asigura transmiterea miscarii;
la rotirea lui n celalalt sens, rolele se deblocheaza.
Figura 5.45
Pastilele dure dintre role si elementul motor nu permit producerea brinelarii, asigurnd
pastrarea geometriei suprafetelor active.
Constructiv, exista numeroase variante constructive, una dintrea acestea fiind
cunoscuta de la transmisia bicicletelor sub numele de torpedou.
1
Fn1
R1
B
2 Fn2
1 Fn1
D
R2
a/2
O2
Fn2
2
O1
Figura 5.46
n figura 5.46 este prezentata schema de calcul. Pentru ca rola sa ramna blocata (n
echilibru), trebuie ca rezultantele R1 si R2 sa aiba aceeasi directie si sensuri diferite.
Elementele functionale si constructive principale sunt:
- coeficientii de frecare pentru contactul rola element motor, respectiv rola
element condus 1 = 2 = ;
- unghiurile de frecare f 1 = f 2 = f = a / 2, n care a = f 1 + f 2 ;
- uzual, a = 4 10;
- numarul rolelor z = 3 6.
Din conditia geometrica (a se vedea triunghiul O1 O2 A):
D d
a+d
cos a =
2
2
(5.77)
Fcf
Fn
O2
O
Fn
b
O1
F0
F0
O1
4
a1
3
Fcf
a2
Figura 5.47.a
Figura 5.47.b
(5.78)
calcul
unde:
(5.79)
M f = z Fn R
(5.80)
n care z este numarul de saboti si tinnd cont ca forta centrifuga este de forma:
Fcf = m r ?
(5.81)
M t calcul
z R
(c + e)
(5.82)
(5.83)
Din formula de mai sus se poate afla valoarea fortei F0 . Eliminnd apoi F0 ntre
relatiile (5. 82) si (5.83) se gaseste expresia din care se poate calcula masa sabotului, astfel:
m=
M t calcul (c + e)
(5.84)
z r R b ( ? 2 ? 20 )
n general, ? 0 = 0,8 ?.
n figura 5.48 este schematizat un cuplaj centrifugal la care elementele intemediare
sunt bile de otel; pentru ca frecarea dintre bile sa fie ct mai mica, n incinta se adauga si ulei.
Figura 5.48
5.9 Cuplaje de siguranta
Rolul acestor cuplaje este acela de a ntrerupe transmiterea miscarii, atunci cnd
momentul de torsiune este mai mare dect cel pentru care s-a facut dimensionarea transmisiei.
Ca urmare, aceste sisteme pot fi numite si cuplaje de suprasarcina. n figura 5.49 este
prezentata o singura varianta constructiva, si anume cuplajul de siguranta cu bile.
2
4 5
H7
f7
Decuplat
Cuplat
Figura 5.49
Bilele 3 sunt introduse n locasuri speciale, practicate n semicuplajele 1 si 2, forta de
apasare fiind asigurata de arcul elicoidal cilindric 4.
5.10 Bibliografie
1. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D.,
Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed.
Tehnica, 1983.
2. Brsan, I. si Jscanu, M., Dinamica cuplajelor elastice, Editura Tehnica, Bucuresti,
1988.
3. Draghici, I. s.a., Calculul si constructia cuplajelor, Editura Tehnica, Bucuresti,
1978.
4. Nieman, G., Maschinenelemente, Vol. I, Springer-Verlag, 1975, Berlin.
Tudor, A. s.a., Ambreiaje si cuplaje de siguranta cu frictiune, Institutul Politehnic Bucuresti,
1985.
6. ETANSARI
6.1 Generalitati
Etansarile sunt organe de masini care realizeaza izolarea ct mai ermetica a unui
spatiu continnd un mediu sub presiune, separarea a doua spatii care contin medii aflate sub
presiune si, uneori, cu temperaturi diferite sau realizeaza protectia etansa a unor spatii
continnd diverse lichide, mpotriva pierderii acestora sau a patrunderii unor corpuri straine.
Cu termenul de etansare este denumit si procedeul de izolare a doua spatii.
Etansarile sunt prezente n toate domeniile vietii, de aceea a aparut o foarte mare
diversitate de tipuri de etansari. Toate trebuie sa indeplineasca anumite cerinte comune si, de
aici, rezulta ca ele trebuie sa aiba anumite proprietati.
6.1.1 Proprietatile etansarilor
n functie de tipul de aplicatie, etansarile trebuie sa aiba anumite proprietati care, de
multe ori sunt complementare, alteori fiind contradictorii.
Etanseitatea este principala proprietate necesara pentru evitarea:
- pierderilor din mediul etansat (pierderi care implica de multe ori modificari de
presiune si temperatura);
- amestecului de medii diferite;
- patrunderii corpurilor straine, n vederea reducerii uzurii.
n general, pierderea etansarii duce la pierderi accentuate ale fluidului etansat si/sau
patrunderea impuritatilor n mediul etansat. Rezultatele acestui fenomen sunt scurgeri de
fluid, distrugerea etansarii, uzura accentuata, toate acestea cu influente negative asupra
functionarii instalatiei si a mediului ambiant.
Rezistenta mecanica este o proprietate importanta att n timpul functionarii ct si la
montaj si demontaj.
Fiabilitatea este proprietatea de a functiona un timp dat n limita parametrilor stabiliti
si n conditii precise de utilizare. Fiabilitatea etansarii trebuie corelata cu importanta
instalalatiei n care aceasta functioneaza. Astfel, siguranta n functionare trebuie sa fie
maxima, daca instalatia este valoroasa sau daca oprirea si/sau deteriorarea ei pot duce la
pagube mari materiale sau umane.
Durabilitatea etansarii trebuie apreciata n raport cu solicitarile (mecanice, chimice,
termice) induse de mediul etansat sau din conditiile de exploatare. Durabilitatea etansarii mai
trebuie evaluata si n functie de capacitatea ei de a suporta demontari repetate.
Pierderile de putere pot apare datorita pierderilor de fluid prin etansare (pentru unele
tipuri de etansari acestea fiind normale) si datorita frecarilor din etansare.
Accesibilitatea este foarte importanta pentru montare si demontare.
Eficienta economica se apreciaza att prin pretul etansarii, ct si prin cheltuielile de
ntretinere care duc la reducerea costului total de exploatare.
Compatibilitatea cu mediile etansate asigura evitarea atacarii termo-chimice a
materialelor pieselor etansarii de catre mediile izolate.
Dispozitivele de etansare sunt denumite generic "etansari", termen folosit si n lucrarea de fata.
ETANSARI
Fixe
Cu contact direct
Mobile
Cu garnitura
Cu contact
Cu forta de
etansare interioara
Cu forta de
etansare exterioara
Fara contact
De protectie
Figura 6.1
Din punct de vedere al miscarii dintre pieselor, exista etansari pentru miscari de rotatie
si etansari pentru miscari de translatie.
Dupa forma suprafetelor piselor active, deosebim etansari plane, etansari cilindrice,
etansari conice, etansari sferice.
Dupa pozitia suprafetelor pieselor care partcipa la etansare, exista etansari radiale si
etansari axiale.
6.1.3 Alegerea etansarilor
Alegerea tipului constructiv de etansare este un proces complex, dificil. Principalul
factor care influenteaza alegerea este caracterul miscarii relative a pieselor ansamblului.
Trebuie considerate proprietatile generale ale etansarilor, enumerate anterior, dar si cele
specifice instalatei pe care ele functioneaza.
n cazul etansarilor organelor de masini cu miscare relativa este foarte importanta
limitarea sau eliminarea completa a scurgerilor mediului etansat prin jocurile pieselor aflate n
miscare relativa. Tot la aceste etansari apare problema micsorarii frecarii si a urmarilor
acesteia (caldura, putere pierduta).
Etansarile fara contact nu ridica problema frecarii, eficienta lor nu depinde
semnificativ de variatia temperaturii si a vitezei, scurgerile fiind limitate, dar, n anumite
cazuri, acestea nu sunt neglijabile.
170
Etansari
Conditiile de functionare ale instalatiei si cunoasterea lor influenteaza alegerea tipului
de etansare. Anumiti parametri pot fi cunoscuti cu precizie: sarcina, viteza, caracteristicile
mediului etansat.
Alti parametri pot fi calculati: deformatiile pieselor, jocurile dintre piese. Acesti
parametri pot sa varieze n timpul functionarii.
n figura 6.2 este prezentata o diagrama [3] pentru alegerea orientativa a tipului de
etansare.
0
v = 5 m/s
d, mm
10
15
20
15
25
20
30
35
40
25
30
50
60
70
80
50
100
100
150
200
200
300
400
500
600
800
1000
1500
2000
3000
5000
7000
10000
15000
n, rot/min
Figura 6.2
171
Etansari
Psla este un material textil obtinut din fire de lna netesute sau tricotate. Psla are o
capacitate mare de absorbtie a lichidelor, un coeficient de frecare redus si o elasicitate care se
conserva timp ndelungat.
Hrtia si cartonul sunt materiale ieftine, folosite la etansarile fixe. Au o buna
impregnabilitate utila la etansarile pentru gaze, dar au dezavantajul distrugerii la demontare.
Pluta se foloseste la etansari fixe. Garniturile se executa din placi obtinute din 70 %
pluta granulata amestecata cu 30 % liant. Pluta este practic impermeabila fata de lichide la
presiune joasa, dar, n stare uscata, este permeabila fata de gaze. Pluta are un coeficient de
frecare mare, conductivitate termica redusa si se farmiteaza la folosire repetata. Nu rezista la
acizi si baze si oxideaza aliajele de Al, Mg si, uneori, otelurile inoxidabile.
Fibrele textile sunt cnepa, bumbacul, iuta, inul; acestea se folosesc n special sub
forma de garnituri moi si ca insertii pentru garnituri manseta de cauciuc.
Azbestul se foloseste la garnituri moi, are rezistenta termica ridicata, dar este folosit
putin n ultima vreme, datorita efectelor nocive.
Clingheritul se obtine din fibre de azbest cu un liant de cauciuc. El reuneste
avantajele, dar si dezavantajele ambelo r materiale din care este obtinut.
Elastomerii sunt principalele materiale folosite pentru garnituri omogene sau cu
insertie, dar si pentru impregnarea altor materiale de etansare. Elastomerii se obtin prin o
tehnologie specifica: prepararea amestecurilor, obtinerea semifabricatelor prin calandrare,
extrudare si/sau depunere n bai de solutii de amestecuri de cauciuc urmate, n final, de
vulcanizare.
Cauciucul natural cauciucul etilen-propilen si cauciucul butilic nu sunt rezistenti la
uleiuri. Elastomerii rezistenti la uleiuri sunt: cauciucul nitrilic, cauciucul poliacrilic, cauciucul
fluorocarbonic, cauciucul siliconic, cauciucul uretanic, cauciucul cloroprenic, cauciucul
polisulfidic etc.
Plastomerii sunt materiale sintetice termoplastice. Se pot durifica superficial, au
coeficient de frecare redus, necesita o usoara ungere la presiuni mici. Principalii plastomeri
folositi sunt poliamidele, polimerii cu flor si policlorura de vinil.
Poliamidele (relon, perlon, capron, ultramid, duretan etc.) sunt produse sub forma de
fire sau granule. Ele sunt foarte higroscopice, ceea ce duce la modificari dimensionale care se
pot combate prin fierbere n ulei mineral. Dupa cum reiese din tabelul 6.2, poliamidele au un
coeficient de frecare redus.
Tabelul 6.2
Coeficientul de frecare
Tipul ungerii
Static
Cinematic
Frecare uscata
0,30,4
0,150,3
Ungere cu ulei
0,10,08
0,08
Ungere cu apa
0,23
0,19
Poliamida cu 5 % grafit coloidal
0,070,15
0,060,1
Poliamida bloc se poate prelucra prin aschiere.
Polimerii cu fluor, cei mai folositi pentru etansari sunt: politetrafluoretilena (PTFE,
teflon) si politrifluorcloretilena (hostaflon). Aceste materiale au rezistenta chimica foarte
buna, nu sunt higroscopice, au coeficient de frecare redus, au duritate mare, elastcitate redusa
si se deformeaza sub sarcina n timp. La temperaturi mai mari de 350 C, unele tipuri degaja
vapori otravitori. Teflon este folosit la presetupe, mansete, garnituri plane, segmenti, garnituri
pentru ventile. Tabelul 6.3 prezinta comportarea la frecare a teflonului.
173
Cuplul de materiale
Teflon/teflon
0,090,19
0,070,11
0,040,07
0,020,06
h 3a
(6.1)
unde a este diametrul moleculei de fluid. De exemplu pentru apa a = 2,88 10 7 mm , deci:
h 10 6 mm
(6.2)
F=
2 s s Ac
rc
(6.3)
174
Etansari
unde s este tensiunea superficiala, Ac este aria sectiunii capilare si rc este raza capilarei.
Pentru apa la 18C se admit: rc = 5 10 5 mm ; s = 7,3 10 3 N / mm , valori cu care se poate
calcula presiunea limita de etansare:
p=
2 s s
F
=
= 2,92 MPa
Ac
rc
(6.4)
d2
d1
d2
b=
d1 d 2
2
Suprafata
de etansare
b
p
a)
b=
d1 d 2
2 sin f
b)
Figura 6.3
p e = (p 0 + c p )
0,05
b
(6.5)
unde pe presiunea de etansare; p0 presiunea initiala (de exemplu p0 este 3 MPa pentru apa
si 5 MPa pentru abur), c = 1,21,5 coeficient de suprapresiune, b suprafata de etansare
calculata ca n fig. 6.3.
Pentru ventile se foloseste o formula similara:
p e = (p 0 + c p )
0,01
b
(6.6)
n care valorile p0 , c si ale presiunii de etansare admisibile pe a sunt date n tabelul 6.4 [2].
175
p0 [MPa]
pe a [MPa]
Cauciuc moale
0,3
0,4
0,5
0,5
48
30 100
3,5
150 250
F = p b pe
(d1 + d 2 )
(6.7)
Figura 6.4
6.3.2 Etansari cu garnitura
6.3.2.1 Etansari cu garnituri plate
Etansarea cu garnitura este, probabil, cel mai des ntlnit tip de etansare. Avantajele
sunt deosebite: suprafete de contact plane cu rugozitate obisnuita, montare si demontare
usoare, garniturile deteriorate se nlocuiesc rapid.
Dupa forma geometrica, garniturile inelare (figura 6.5.b,c,d,e,f) sau speciale (figura
6.5.a).
Dupa modul de montare, exista garnituri montate liber (figura 6.5.a si 6.5.b)sau n
canale speciale (figura 6.5.c,d,e,f).
Dupa proprietatile materialelor, deosebim garnituri elastice si garnituri plastice.
Forta critica de presare trebuie determinata din conditia de functionare fara scapari
(etansare totala), dar fara depasirea limitelor de solicitare admise pentru materialul garniturii.
Pentru garniturile din materiale dure, forta critica de presare [1]:
Fa 0 = p d m k 0 k g
(6.8)
unde d m = d + b este diametrul mediu (figura 6.5), k0 este coeficientul strngerii intiale
(k0 = 0,8b la etansarea lichidelor si k0 = b la etansarea gazelor si a aburului), k g este rezistenta
la deformare cu valori n tabelul 6.5.
176
Etansari
b
a)
b)
d
h
c)
d)
e)
Figura 6.5
f)
Pentru garniturile din materiale moi se recurge la valori obtinute experimental pentru
produsul k0 kg, deoarece ar fi neeconomic daca s-ar dimensiona suruburile si flansele pe baza
presiunii critice. Se foloseste formula (6.8), cu valorile din tabelul 6.5.
Materiale dure
Tabelul 6.5
k0 kg
Kg
Materiale moi
Aluminiu moale
10
Carton impregnat
2b
Cupru
20
Cauciuc
0,1b
35
Teflon
2b
OL 37
40
Clingherit
1,5b
13CrMo44
45
Otel austenitic
50
Figura 6.6
Figura 6.7
178
Etansari
Dupa tipul de deformatie al garniturii n functionare, deosebim garnituri elastice si
garnituri plastice. n general, garniturile din prima categorie au o singura linie de contact.
Garniturile profilate din materiale moi sunt realizate, n general, sub forma de snururi
profilate de forme foarte diferite.
Snururile profilate se obtin prin presare si extrudare, din material nevulcanizat, la
lungimi finite si apoi, vulcanizate. Uneori snururile se mbina la capete.
Exista o foarte mare diversitate de forme, unele fiind prezentate n figura 6.7 [1].
Profilurile deschise folosesc la etansari de usi, capace, ferestre si functioneza la
presiuni reduse sau n absenta presiunii.
Garniturile cu forme complicate se insereaza cu snururi de completare.
Forta de presare necesara se obtine la montare, prin deformarea elastica a garniturii.
Locasurile pentru garnituri trebuie sa asigure o deformare de 1025% a acestora, valorile mici
corespunznd garniturilor de dimensiuni mari.
6.3.3 Etansarile mbinarilor de conducte
La mbinarile sistemelor hidraulice sunt utilizate o mare varietate de mbinari. La
alegerea acestor etansari trebuie sa se tina cont, acolo unde este cazul, de presiunea mare din
conducte. Acesta presiune genereza o forta care tinde sa smulga conducta din sistemul de
etansare. Tipurile de etansari de conducte sunt: etansari cu mufe din corp, etansari cu filet,
etansari cu flanse.
Etansarile de conducte cu mufe din corp au un mod de functionare asemanator
presetupelor; elementul de etansare (elastic sau rigid) este presat la montare de alte doua piese
pentru realizarea etansarii. De obicei, una din piese este conducta.
Etansarile cu filet sunt cele mai sigure etansari de conducte. Acestea sunt de mai multe
feluri: etansari cu fitinguri filetate, etansari filetate pentru instalatii pneumatice, hidraulice sau
hidrostatice, etansari de tuburi flexibile.
Etansarile cu fitinguri folosesc filetul conic. Montajul se face prin filetarea capatului
de teava direct ntr-o piesa filetata interior.
Etansarile pentru instalatii folosesc fitinguri conice. n figura 6.8 este prezentata o
etansare pentru instalatii hidraulice. Mufa 1 este filetata la un cap n corpul instalatiei. La
celalalt cap, mufa se fileteaza n piulita 3 care, prin suprafata conica a fitingului 2, strnge
conducta 4 pe capul conic al mufei 1.
2
Dn
L1
L
Figura 6.8
179
pa
a)
b)
a)
Figura 6.9
b)
Figura 6.10
d
d
d
a)
b)
c)
Figura 6.11
Inelele O si locasurile pentru inele O sunt standardizate n functie de tipul de montaj,
diametrul de montaj si presiunea fluidului care trebuie etansat.
180
Etansari
Capacitatea de etansare a inelelor O este influentata de urmatoarele:
marimea interstitiului trebuie sa fie ct mai mica, pentru a compensa tendinta de
extrudare a inelului;
duritatea inelului trebuie marita, odata cu cresterea presiunii;
inelul nu trebuie deteriorat la montare, cel mai mic defect putnd duce la pierderea
etansarii;
locasul inelului trebuie marit, daca se prevede o umflare a inelului n contact cu
fluidul etansat;
sistemul de prindere al capacului nu trebuie sa permita refularea inelului, datorita
elasticitatii suruburilor de prindere; n acest sens montajul de colt (figura 6.11.c) nu
este recomandabil.
Daca se considera un montaj cu inele O, de tip frontal, n conditii de functionare
(fluidul are presiunea p), forta totala de etansare este [2]:
F = 1,2 Ff + Fe + Ft
(6.9)
unde Ff este forta data de presiunea fluidului, Fe este forta de etansare si Ft este forta
suplimentara data de efectele termice, daca temperatura este mai mare de 300C.
Fortele componente sunt date de relatiile:
p p D 2m
Ff =
2
Fe = p D m b ef m p
(6.10)
(6.11)
unde bef = 0,5b (figura 6.12) si coeficientul m = 0,751,25 [2], cu observatia ca pentru gaze
se adopta o valoare dubla.
b
bef
pef
p
d
Dm
Figura 6.12
Forta determinata de dilatarile termice este:
Ft =
? t et L a
b ef
L
+
Es As E e Ae
(6.12)
unde tet este diferenta de temperatura ntre zona inelului O si suruburile de strngere, n C;
L este lungimea de lucru a suruburilor, n m; este coeficientul de dilatare termica pentru
materialul suruburilor (pentru otel = 1,210-5 C-1 ); Es si Ee sunt modulele de elasticitate ale
suruburilor si inelului O, respectiv, n Pa; As si Ae sunt ariile sectiunii suruburilor, respectiv
inelului O, n m2 .
181
(6.13)
Etansari
a)
b)
Figura 6.13
a = 40K 60;
d 0 = d + (3K 5) d ;
h = d 0 ; h max (6 K8) s;
s max = (1,5K 2,5) d ;
d0
s = 3K30 mm ;
j max = 0,005 d 0,8 m.
Figura 6.14
Forta de strngere a garniturii Fs si forta de frecare Ff se calculeaza cu [2]:
p d 20 d 2 p s
4
d h ps
Ff
2
Fs =
(6.14)
(6.15)
unde ps = p, iar coeficientul are valori date n tabelul 6.6. Cu p s-a notat presiunea de
lucru al mediului care urmeaza a fi etansat.
Tabelul 6.6
p [MPa]
0,6
1,6
2,5
6,4
10
2,6
2,2
1,5
1,3
1,2
183
Pentru etansarile tijelor de robinete exista diferite norme straine care stabilesc
grosimea garniturii.
n figura 6.15 este prezentata tipizarea garniturilor n functie de diametrul tijei dupa
standardul DIN 3780. Valorile grosimii garniturii sunt date n tabelul 6.7, iar numarul
garniturilor, z, se poate alege din tabelul 6.8.
Figura 6.15
Tabelul 6.7
d
44,5
57
811
1218
2026
2,5
2836 3850
8
10
5375
80120
125125
12,5
16
20
Tabelul 6.8
p [MPa]
<0,6
616
1632
3250
5064
64100
>100
10
12
Etansari
De asemenea, suprafata piesei mobile trebuie sa aiba abateri geometrice reduse si
rugozitati mici: R a 0,4 .
n practica exista mai multe tipuri de mansete.
a)
b)
a)
Figura 6.16
b)
Figura 6.17
n figura 6.16 sunt prezentate garnituri manseta cu profil V, pentru presiune redusa
(figura 6.16.a) si pentru presiune ridicata (figura 6.16.b). Mansetele de acest tip se folosesc n
baterii de minimum trei, asamblate cu inel de presare si inel de reazem.
n figura 6.17 sunt prezentate garnituri manseta cu profil U, pentru presiune ridicata
(figura 6.17.a) si pentru presiune redusa (figura 6.17.b).
d
d
d
a)
b)
a)
Figura 6.18
b)
Figura 6.19
Garniturile manseta cu profil LI (pentru arbori) sunt rotunjite (figura 6.18.a) sau cu
muchie (figura 6.18.b).
Garniturile cu profil LE (figura 6.19) pentru alezaje sunt executate similar.
Eficienta etansarii este influentata de frecarea pe suprafetele de etansare care depinde
la rndul ei de numerosi factori.
Se apreciaza [2] ca frecarea statica este de 36 ori mai mare dect frecarea cinematica
si ca coeficientul de frecare depinde sensibil de presiunea fluidului etansat ( = 0,10,3
pentru p = 4 MPa si = 0,01 pentru p = 20 MPa).
Durabilitatea, n ore, a garniturilor cu manseta din materiale moi se apreciaza cu:
k
p
T=
n
(6.16)
a)
c)
b)
d)
e)
f)
Figura 6.20
Exista multe tipuri n functie de forma sectiunii: inele patrate sau dreptunghiulare
(figura 6.20.a) care rezista cel mai bine la extrudare dar au frecarea cea mai mare, inelele delta
sau triunghiulare (figura 6.20.b) sau alte forme (figura 6.20.c- f) care evita extrudarea dar au si
frecarea redusa.
Inelul cu patru lobi (quadring) acopera integral domeniul de folosire al inelelor O, evta
extrudarea si are frecarea redusa (figura 6.20.c,e).
Cu toate aceste avantaje, inelele profilate nu sunt folosite pe scara foarte mare
deoarece au un pret ridicat datorita tehnologiei pretentioase de fabricatie.
6.4.2.3 Etansari prin membrane si burdufuri
Membranele (diafragmele) sunt garnituri de etansare elastice care separa etans doua
medii diferite si care si modifica volumul n timpul functionarii. Presiunea fluidului se aplica
fie pe o parte a memranei, fie, alternativ, pe ambele parti.
Miscarea axiala a membranei, generata de presiune, se transmite unui piston sau unei
tije.
Exista si alte aplicatii, la care miscarea preluata pe cale mecanica este transmisa, prin
intermediul membranei, unui fluid sub forma de presiune sau serveste la pomparea fluidului.
Membranele se folosesc la aparate de masura, aparate hidraulice si pneumatice,
amortizoare, acumulatoare, pompe cu membrana etc.
Membranele se executa din diferite tipuri de cauciuc cu duritatea 4380ShA cu
insertii din fire textile (bumbac) sau sintetice (relon) pentru marirea rezistentei.
Dupa constructie, se pot deosebi:
membrane plane, realizate din material elasic (figura 6.21);
membrane ondulate (figura 6.22);
membrane profilate (n forma de oala), avnd sectiune de forma tronconica.
Forma constructiva a membranei este impusa de posibilitatea miscarii axiale. Astfel, la
o membrana plana nu sunt admise miscari axiale mai mari de 5% din diametrul liber al
acesteia. Membranele profilate permit curse mai mari.
186
Etansari
a)
b)
b)
c)
Figura 6.21
d)
e)
d)
c)
a)
Figura 6.22
e2
(6.17)
D2
unde E este modulul de elasticitate (Young), n MPa, e este grosimea segmentului (figura
6.24), n mm si D este diametrul alezajului cindrului, n mm.
De aici rezulta grosimea necesara a segmentului:
e = D
s
E
(6.18)
p=
3 D 2 sin 2
(6.19)
f
2
A
A
R+R
h
R
O
M
Figura 6.24
Pentru f p si sin 2
p=
Figura 6.25
f
= 1 si admitnd acelasi efort unitar ca la montaj (6.17.)
2
s2
3 E
(6.20)
a
2
(6.21)
188
Etansari
Stiind ca momentul de inertie I este:
b e3
I=
si ca
12
1
1
?R
M
2 =
R R +?R R
E I
(6.22)
(6.23)
e=
24 p R 4
a
sin 2
E? R
2
(6.24)
e max = 3
24 p R 4
E ? R
(6.25)
s =
12 p R 2 sin 2
a
2
(6.26)
s max =
e
12 p R 2
e 2max
si n final
(6.27)
? R 24 p R 2
=
R
E e2
(6.28)
?R
e
1
1
= 0,03K0,08 si
= L .
R
R 30 20
Deschiderea inelului a poate fi calculata cu:
a=
36 p p R 4
(6.29)
e2 E
Ff = p D h (z s m + 0,84 p )
(6.30)
unde z este numarul de segmenti si m este presiunea medie exercitata de segment pe cilindru
la montaj.
6.4.2.5 Etansari frontale
Etansarile frontale sunt etansari cu contact care au rolul de a nchide spatiile de iesire a
organelor de masini aflate n miscare de rotatie, spatii n care se afla fluide sub presiune.
Dispozitivele de etansare sunt folosite n toate domeniile tehnicii si, de aceea, nomenclatorul
acestora este foarte larg, iar cerintele si conditiile de exploatare sunt variate.
189
SE
FH
Fi
bh
Farc
Ff
5
Figura 6.26
Avantajele etansarilor frontale sunt: fiabilitate ridicata n exploatare; pierderi (prin
scurgeri) reduse sau nule; nu produc uzarea arborelui; constructie simpla, ntretinere usoara.
Dezavantajele etansarilor frontale sunt: pret ridicat; precizie de executie ridicata;
materiale relativ scumpe.
Constructiv, o etansare axiala frontala are componentele specificate n figura 6.26 (1 si
2 inele de etansare; 3 etansare fixa cu inel; 4 carcasa; 5 arbore; SE suprafata de
etansare). La acestea, n functie de destinatie, pot fi adaugate elemente de protectie, de
compensare, de baraj etc.
Etansarile frontale pot fi cu racire sau fara racire.
Din punct de vedere constructiv etansarile frontale pot fi simple, duble sau multiple,
respectiv cu mai multe suprafete de etansare. Aceste ultime doua tipuri pot fi concepute cu
fluid de blocare sau fara fluid de blocare.
Etansarile simple se folosesc pentru fluide curate la presiuni mici si mijlocii si
temperaturi mari. Etansarile duble sau multiple se utilizeaza pentru fluide cu particule
abrazive, chimic agresive la presiuni mijlocii si mari si temperaturi mari (n special n varianta
constructiva cu fluid de blocare).
Pentru determinarea bunei functionari, se considera coeficientul ncarcarii etansarii.
K=
A H pH
=
Ai
pi
(6.31)
Etansari
K=0, etansare echilibrata, avnd debitul de scapari Q S=0, dar foarte greu de
controlat;
K>0, etansare ncarcata, avnd AH>AI, Q S=0, coeficient de frecare mare si
temperatura ridicata.
nchiderea etansarii este data de sistemul de forte care asigura contactul direct dintre
cele doua inele. Acestora li se cere sa ndeplineasca conditii deosebite ale suprafetei de
etansare: planeitate perfecta (de ordinul a 0,001 mm) si rugozitea Ra=(0,150,3) m.
Fortele care actioneaza ntr-o etansare frontala (figura 6.26) sunt: Farc este forta din arc
care nchide etansarea la pornire si oprire; FH este forta data de presiunea fluidului; Fi este
forta din interstitiu; Ff este forta de frecare. Rezulta ca forta totala Fa este.
Fa = Farc + FH Fi Ff
(6.32)
Aceasta forta este foarte greu de controlat, datorita variatiilor permanente ale presiunii,
ncarcarii si frecarii.
n timpul functionarii inelele sufera modificari. Acestea sunt dezechilibrari datorate
constructiei lor (tip grinda ncastrata), deformatiilor mecanice impuse de sistemul de forte si
deformatiilor termice datorate frecarii.
Rezulta ca n timpul functionarii suprafetele nu mai ramn paralele, astfel nct
contactul se produce fie pe fsia corespunzatoare diametrului interior, fie pe a celui exterior.
Aceste incoveniente pot fi remediate prin: alegerea unor materiale cu conductivitate
termica ridicata; buna cunoastere a cmpului de temperatura si proiectarea etansarii ca atare;
executarea inelelor cu latimi mici si grosimi mari; pastrarea regimului termic n limite
admisibile.
Regimul de ungere depinde de debitul de scapari, de geometria suprafetelor si de
regimul termic. Astfel Mayer si Seufert [4] au stabilit regimul de frecare n raport de
coeficientul ncarcarii etansarii K.
k
2
B
1
C
h
Figura 6.27
Astfel, n fig. 6.27 s-au notat cu A regimul uscat sau limita, cu B regimul mixt si cu C
regimul fluid de lubrificatie pentru o etansare frontala.
Calculul de rezistenta (rigiditate) se face pentru pastrarea deformatiilor mecanice n
limite admisibile. Inelele de etansare pot fi calculate cu relatiile cunoscute valabile pentru
tuburi cu pereti grosi, cu determinarea tensiunii echivalente.
n unele cazuri, datorita fragilitatii inelului de etansare (materiale ceramice), acesta se
monteaza cu strngere elastica ntr- un inel suport de otel. mbinarea cu strngere elastica,
realizata astfel, se calculeaza cu metoda cunoscuta, cu considerarea efectelor termice.
Probleme de rezistenta mecanica pot fi abordate si pentru alte componente ale etansarii (arc,
bucsa de antrenare etc.) cu metode cunoscute.
Calculul de lubrificatie al etansarilor frontale se face prin analogie cu lagarele axiale
hidrostatice, dar cu deosebirile: etansarile lucreaza cu fluide cu proprietati reduse de ungere;
191
p
a
-z
Fig 6.28
Modelul matematic este dat de ecuatia lui Reynolds, ecuatia energiei si ecuatia de
stare.
Cu notatiile din figura 6.28, aceste ecuatii sunt:
du
1 p
? T
=x
+??u +
dt
? x
3 x
dv
1 p
? T
= y + ? ? u +
dt
? y
3 y
dw
1 p
? T
= z + ? ? u +
dt
? z
3 z
T
T
T
?
u
+ v
+w
=
(? T ) + dL f
x
y
z ? c
?
+
(? u ) + (? v ) + (? w ) = 0
t x
y
z
p = p(x , y, z, t )
? = ? (p, T)
? = ? (T)
u v w
T=
+
+
x y z
(6.33)
192
Etansari
- vscozitatea dinamica ? ct, considerndu-se o lege de variatie exponentiala, pentru
un calcul aproximativ, sau legea Roeland. Aceasta abordare duce la scaderea vscozitatii cu
crestera temperaturii si, concomitent, la crestera vscozitatii cu cresterea presiunii, caz
apropiat de realitate;
- Banerje arata ca grosimea lubrifiantului h ct, variatia datorndu-se deformatiilor
elastice determinate de presiune si deformatiilor termice;
- temperatura trebuie considerata variabila dupa o lege patratica, exponentiala sau
considerata inclusa n legea vscozitatii a lui Roeland.
Determinarea pierderilor de fluid se bazeaza, n primul rnd pe rezultatele unor
ncercari experimentale, cu att mai mult, cu ct regimul de frecare pe suprafetele de etansare
este cel mai adesea semifluid si numai exceptional fluid. Pe de alta parte, notiunea de pierderi
admisibile de fluid este nca insuficient clarificata; exista astfel recomandari cuprinse ntre
0,0042 si 0,17 cm3 /min, iar n literatura de specialitate se mai vorbeste si de pierderi nule, desi
aceste pierderi nule pot nsemna ctiva cm3 /ora, fara aparitia de picaturi.
Pierderile de fluid depind n primul rnd de realizarea ct mai perfecta a contactului pe
suprafetele de etansare, de marimea rugozitatilor, de distributia de presiuni n interfata, de
regimul de frecare si de viteza. Vscozitatea fluidului si latimea suprafetei de etansare nu
intervin ca influente ntr-o masura nsemnata.
Regim de frecare limita. Desi nu se constata existenta unei presiuni p si nici a unei
pelicule continue n interfata, unele debite reduse pot exista printre microsuprafetele n
contact, prin difuzie accentuata de efecte centrifuge.
Pe baza unor numeroase ncercari experimentale, pentru debitul de pierderi se
recomanda relatia:
Q=
p d a (p p 0 ) ?2 S
(6.34)
(K p )2
p d a (p p 0 ) h 2 v b
(6.35)
(K p) 2
? b v3
(6.36)
(K p )3
Fenomene de uzare. Uzarea poate sa aiba urmatoarele aspecte: uzare prin adeziune,
rezultat al fortelor intermoleculare n interfata; uzare prin adeziune, fie prin efecte directe ale
193
Material
Kel F
Nylon
Rasina
Fenolica
Rasina
sintetica
1
c
220560
5090
70210
10
32-40
1580
(0,3)
2,1
50
1,091,14
1,251,3
100140
49-75
50-56
18002800
5200700
(0,3)
0,25
25-60
0,0600,4
0,141,244
0,1160,233
Tabelul 6.9
Observatii
Politrifloretilena
Poliamida 6
Fara
ingrediente
Rasina
sintetica cu
praf de piatra
Rasina
acetalica
Cu amestec de
grafit
Politetrafloretilena
Impregnat cu
antimoniu
Impregnat cu
rasina sintetica
36% Ni; 3% C
100175
35-49
2100035000
(0,25)
1,751,25
19-26
0,4180,593
Delrin
70
3350
0,35
1,425
81
0,233
Cauciuc
durificat
100128
1050
(0,4)
54
0,29
PTFE
41
3501000
(0,5)
70
0,233
Carbon
III
310
49
180000
0,2
2,35
5,3
13,4
Grafit IV
100
10000
0,2
1,83
3,5
116.3
Invar
450
150000
0,3
8.0
0,9
11
Hastelloy
B
210
850
2140
(0,3)
9,24
10
11,3
62% Ni;
32% Mo
Oxid de
thoriu
1500
84
147000
0,36
0,69
9,2
10,5
ThO 2
Carbura
de
tungsten
4200
1200
560000
0,248
14,1
6,8
(58,1)
85% W C:
15% Co
Fonta cu
crom
1000
520
20300
0,28
7,25
10
46,5
1% Si; 12% C
194
1,31,82
2,12,3
Etansari
n Tabelul 6.9 sunt prezentate materiale folosite la etansarile frontale si caracteristicile
lor mecanice: c - rezistenta la compresiune, MPa; t - rezistenta la tractiune, MPa; coeficientul Poisson; - densitatea, g/cm3 ; Tmax temperatura maxima, o C; - coeficientul de
dilatare liniara, (o C)-1 ; - conductivitatea termica, W/m o C.
6.5 Etansari de protectie
6.5.1 Etansari cu inele de psla
Etansarile cu inele de psla sunt cele mai simple etansari. n general, inelele de psla
sunt folosite la etansarea capetelor de arbori.
Psla are mai multe proprietati: capilaritate (poate absori un volum de fluid de pna la
25 % din propriul volum); este un material filtrant, putnd retine impuritati de pna la 0,7
m; este un material neabraziv cu conditia ca arborele sa aiba o duritate superficiala mare.
Conditiile admisibile de functionare ale etansarilor cu inele de psla (din care rezulta
si dezavantajele lor) sunt prezentate succint n tabelul 6.10 n care d este diametrul arborelui,
n mm; n este turatia arborelui, n rot/min; Ra este rugozitatea arborelui.
Tabelul 6.10
Etansari cu
inele de psla
A
Conditii de
functionare
admisa
B
C
a)
Viteza
periferica
maxima [m/s]
7
5
Parametrul
Bataia radiala
Tip de
ungere
maxima [m]
Duritatea minima
a arborelui
[HRC]
0,08
Unsoare
45
0,1
Ulei
45
Pentru dn 100 000, Ra 6,3m
Pentru dn 150 000, Ra 1,6m
Temperatura t ( 15 CL + 90C)
b)
Figura 6.29
c)
n figura 6.29 sunt prezentate trei tipuri de etansari cu inele de psla. Montarea
inelelor n capace dintr-o bucata (figura 6.29.a) este dificila, neajuns ndepartat n cazul
montarii cu capac suplimentar (figura 6.29.b). Inelele se mai pot monta si n carcase (figura
6.29.b). Inelele de psla si locasurile lor sunt standardizate. Inelele se pot obtine prin decupare
din placi sau din snur cu capetele taiate la 30.
195
Inel de rigidizare
a) Buza de b)
etansare
g)
Reazem
metalic
l)
q)
v)
c)
d)
h)
i)
m)
n)
r)
w)
e)
f)
Inel de rigidizare
Buza de
protectie
o)
s)
x)
Buza de
protectie
j)
k)
p)
t)
y)
u)
z)
Figura 6.30
Conditiile admisibile de functionare ale etansarilor cu inele de psla (din care rezulta
si dezavantajele lor) sunt prezentate succint n tabelul 6.11 n care d este diametrul arborelui,
n mm; n este turatia arborelui, n rot/min; Ra este rugozitatea arborelui.
196
Etansari
Viteza
periferica
maxima [m/s]
p maxim
[MPa]
Temperatura
10
0,1
30+250
Tabelul 6.11
Ra maxima [ m]
Duritatea
minima a
arborelui [HRC]
Arbore
Alezaj
45
1,6
12,5
Valorile din tabel sunt orientative, pentru o alegere ct mai potrivita trebuie consultata
literatura de specialitate. De exemplu, pentru o rugozitate a arborelui Ra = 0,8 m si pentru o
viteza limita v = 10 m/s se poate etansa o diferenta de presiune de 5,6 MPa, n timp ce pentru
aceesi rugozitate, dar la v = 0,4 m/s, se poate etansa o diferenta de presiune de 30 MPa.
Etansarea se realizeaza prin apasarea exercitata pe suprafata arborelui de catre arcul
mansetei. Forta de ntindere a arcurilor circumferentiale Fa este [2].
Fa = (0,01K 0,02 ) d h 10 6
(6.37)
Mf =
p d 2 h pm
2
(6.38)
a)
d2
d1
c)
b)
2r
L1
L2
r
3r
L
Ln
d)
e)
Figura 6.31
Diametrul arborelui
d [mm]
1045
tmin
Tabelul 6.12
L
0,2
1,5
1,5
13,527
4580
0,3
1,5
1836
80110
0,4
2,5
1836
110180
0,5
2,5
2,5
22,545
Tabelul 6.12 prezinta cteva elemente geometrice ale diferitelor etansari fara contact.
n cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana axiala de sectiune constanta
(figura 6.31.a), daca se neglijeaza viteza de intrare n sicana, rezulta [4].
?p = ?
L v2
d
dh 2
(6.39)
unde p este caderea de presiune n sicana, este coeficientul de rezistenta al sicanei [1] care
se determina din diagrame n functie de numarul Reynolds Re si de tipul sectiunii de curgere
(pentru curgere laminara = 0,0350,35 si pentru curgere turbulenta = 0,020,035), dh
este diametrul hidraulic (dh 2), v este viteza medie si este densitatea fluidului.
198
Etansari
Viteza medie din sectiunea inelara este.
d2
?p
c=
12 ? L d
(6.40)
Q = An v
(6.41)
(6.42)
(6.43)
1
?L
+ 1,5
2 d
(6.44)
n cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana cu labirint (figura 6.31.d),
format din n sicane de lungimi L1 , L2 Ln , caderea de presiune va fi.
n
? p = ?
1
Li v2
1 v2
v2
v2
? + ? + ? + (n 1) ? c
?
dh 2
2 2
2
2
(6.45)
n care termenii din dreapta sunt, respectiv, caderea de presiune din cele n sicane, caderea de
presiune de la intrarea si de la iesirea din etansare si pierderea din camerele de turbionare.
nlocuind dh si notnd:
L = L1 + L 2 + L + L n , obtinem
(6.46)
? L
v2
?p =
+ (n 1) ? c + 1,5
?
2 d
2
(6.47)
v=
1
?L
+ (n 1) ? c + 1,5
2d
2? p
d
(6.48)
si debitul este Q = A v .
199
Q=
p d m d2 ? p
12 ? b
d
(6.49)
d1 + d2
este diametrul mediu.
2
Daca numarul Reynolds de paseste valoarea critica Re cr 4000, regimul de curgere
devine turbulent. De exemplu, la etansarile cu labirinti la presiuni ridicate, pentru gaze si
abur, debitul se poate calcula cu [2]:
unde d m =
Ai
d p12 p 22
0,85 p1
Q=
, pentru p 2
d
n p1
n + 1,5
(6.50)
Ai
d p1
0,85 p1
, pentru p 2
d
n + 1,5
n + 1,5
(6.51)
Q=
Inele de fluid
magnetic
Figura 6.32
Avantajele acestui tip de etansare sunt: pierderi nule de fluid; nu necesita ntretinere
timp ndelungat; functioneaza la turatii foarte mari (20000 30000 rot/min), respectiv la
viteze periferice mari (20 30 m/s).
200
Etansari
Pierderile prin frecare sunt reduse si se pot calcula cu [3] rela tia:
Pf = 3, 45 10 12 ? N n 2 d 3
(6.52)
unde Pf este pierderea prin frecare, n W; este vscozitatea dinamica a fluidului, n Ns/m2 ;
N este numarul de inele; n este turatia, n rot/min; d este diametrul arborelui, n mm.
Aceste etansari pot fi folosite la etansarea de suprapresiuni, vid naintat si pentru
gazele radioactive.
6.8 Etansari fara contact de protectie pentru rulmenti
Figura 6.33 prezinta cteva tipuri de etansari cu canale si combinate (labirinti, canale
elicoidale si canale circulare). Aceste etansari sunt destinate, n special, pentru rulmenti care
functioneaza cu unsoare, n medii murdare sau umede.
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
Figura 6.33
201
a)
b)
d)
h)
e)
c)
f)
i)
j)
g)
k)
Figura 6.34
6.9 Bibliografie
1. Cristea, V., Creta, G., Ivan, D., Ardeleanu P., Etansari, Editura Tehnica, Bucuresti,
1973.
2. Gafitanu, M., s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, 1983, Bucuresti.
3. Draghici, I., Bejan, C., Moldovean, Gh., Achiriloaie, I., Chitu, E., Petrescu, N.,
Ciobota, M., Lazar, D., Cernahoschi, M., Diaconescu, D. V., ndrumar de
proiectare n constructia de masini, Vol. 2, Editura Tehnica, Bucuresti, 1982.
4. Trutnovski, K., Berhrungsfreie Dichtungen, Dsseldorf, VDI Verlag, 1964.
202