Valorile stilistice ale modurilor si timpurilor

verbale
Indicativul este modul certitudinii, desemnnd aciuni, procese sau
stri reale. Valorile sale stilistice sunt difereniate in funcie de timpul
verbului : prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai-mult-caperfect, viitor simplu si viitor anterior.

Conjunctivul este modul posibilitii, desemnnd aciuni realizabile,

posibile sau probabile . Stilistic, sugereaz atitudinea emitatorului fa de
aciunea, starea sau trirea enunat: incertitudinea, ezitarea, dorina,
indignarea, etc. In textul liric poate delimita planul imaginar , facnd
trecerea de la planul real, la cel ideal.

Condiionalul- optativ este modul dorinei si al

eventualitaii.In textul liric exprim o situaie ipotetic, o experiena
imaginat : a cnta, ar dansa ; la timpul perfect, aciunea este ireal: ,,a fi
putut spune.

Imperativul exprima dorina sau voina emitatorului de a

determina o actiune sau de a o mpiedica.In textul liric apare in monologul
adresat sau in invocaii retorice, iar in textul epic sau dramatic este marc a
vorbirii directe, susinnd oralitatea.

Gerunziul este un mod durativ, prezentnd aciuni in desfaurare

sau fenomene privite ca procese .Stilistic reliefeaz o percepie subiectiv i
creeaz imagini dinamice.
Timpurile verbale:
Prezentul este un timp al indicativului care desemneaz aciuni, triri sau
experiene care se petrec in momentul vorbirii.
Ca timp fundamental al lirismului, prezentul este folosit in poeziile de
atmosfer i de stare poetic pentru a sugera experiene, triri sau
atitudini cu valoare general i universal, imprimandu-le un caracter
atemporal. Ex. ,,Orele plutesc pe lang umrul tu.De asemenea,
sugereaz intensitatea tririi in contrast cu trecutul sau cu viitorul.
n lirica filosofic sugereaz universaliatea unor adevruri ale cunoaterii
sau ale moralei: [,,Toate-s vechi i nou toate.sau ,,Numai poetul trece
peste nemrginirea timpului].

Textul epic imprim un ritm alert aciunii, crend impresia de autenticitate

i precizie. Prezentul narativ creeaz, de asemenea, impresia c timpul
narrii i timpul evenimentelor se suprapun: ,,Omul se scoal, inham
caii i umbla de colo pn colo. Prezentul istoric actualizeaz
evenimente din trecut: ,,Mihnea incalec i trece printre oteni.
Imperfectul este un timp al indicativului care desemneaz aciuni,
experiene, stri sau triri nencheiate n trecut i care se prelungesc
nedefinit spre momentul vorbirii.
Stilistic, are valoare
durativ cnd sugereaz permanentizarea unor fenomene, sentimente
sau atitudini[,,Dormeau adnc sicriele de plumb sau ,,El asculta
tremurtor\Se aprindea mai tare] i iterativ, cnd desemneaz aciuni
desfurate periodic {Intr, salut i deschidea calculatorul].
In textul epic, i mai ales n literatura de amintiri, imperfectul narativ are
valoare evocatoare, prelungind timpul evenimentelor spre timpul istorisirii,
i sugereaz atitudini subiective precum nostalgia, remucarea, dorul,
exasperarea, etc. [Partea dezagreabila era ca urcam i coboram fara s
tim de ce, iar asta ni se comunica simplu] Imperfectul descriptiv
confer descrierii un caracter dinamic, n opoziie cu decupajul static
determinat de utilizarea prezentului. [,,Ea era frumoas ca umbra unei
idei].
Perfectul simplu este un timp al modului indicativ care desemneaz
aciuni sau experiene petrecute chiar nainte de momentul vorbirii.
Din punct de vedere stilistic, reliefeaz derularea rapid a unor aciuni sau
valoarea momentan a unei stari.
E folosit deseori pentru a face trecerea de la vorbirea indirect, la cea
direct:,, Intr i zise: -unde sunt copiii?
Confera dinamism secventelor descriptive:,,Deodat se fcu rece si ncepu
s bat vntul
Perfectul compus este un timp al indicativului care exprim aciuni, triri
sau experiene inchieate n trecut i ireversibile. In textul epic are rolul de
narare a unor evenimente in succesiune. De asemenea, poate delimita
planul naratorului de planul personajelor. Inlanuirea verbelor la p.c. creeaz
iluzia unei derulri cinematografice rapide.

Viitorul este un timp al indicativului care desemneaza aciuni, triri sau

experiene ulterioare momentului vorbirii. Din punct de vedere stilistic, este
timpul perspectivei, al aspiraiei, al duratei ideale, al reveriei.
Viitorul anterior desemneaz evenimente din viitor petrecute naintea
altora proiectate in viitor: vei fi vzut ca
Mai-mult-ca-perfectul este un timp al indicativului care desemneaz
aciuni din trecut petrecute naintea altor aciuni.Din punct de vedere
stilistic, de regul difereniaz timpul diegetic de timpul narrii
evenimentelor: ,,n primvara anului 1916 [] luasem parte la fortificarea
Vii Prahovei sau: Niciodat femeia aceasta nu m iubise. Reluam tot ce
a fost la Odobeti