Home Spondilolistezis

MATERIAL PENTRU INFORMAREA PACIENTILOR CU SPONDILOLISTEZIS

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

ANATOMIA SI ROLURILE COLOANEI LOMBARE

CE ESTE SPONDILOLISTEZIS-UL SI CE TRATAMENT SE POATE APLICA?
IN CE CONSTA OPERATIA PENTRU SPONDILOLISTEZIS?
INFORMATII GENERALE
RISCURILE OPERATIEI PENTRU SPONDILOLISTEZIS
SCOPURILE URMARITE DE OPERATIE
CE TREBUIE SA STIE SI SA FACA PACIENTUL OPERAT
PROCEDURI GENERALE DE PROTECTIE A COLOANEI LOMBARE

1. ANATOMIA SI ROLURILE COLOANEI LOMBARE

Coloana vertebrala (sira spinarii) este o lunga coloana osoasa aflata pe mijloc, in partea din spate a corpului. Ea trebuie
inteleasa ca un stilp de rezistenta al organismului in jurul caruia se afla si de care se leaga, direct sau indirect, celelalte
oase ale scheletului.
Coloana este formata din suprapunerea unor piese osoase, numite vertebre. Urmarita de sus in jos, coloana corespunde
gitului, spatelui si bazinului, luand denumiri in functie de regiunea careia ii corespunde:
coloana cervicala corespunde gatului,
coloana toracala portiunii de sus a spatelui,
coloana lombara partii de jos a spatelui.
1.Unde se afla aceasta?
Coloana lombara se afla in partea de jos a spatelui (regiune pe care o numiti deobicei mijloc sau sale). De-o parte si de
alta sunt muschii spatelui, iar in fata se gaseste abdomenul burta, cu continutul sau.
2.Din ce este formata?
Coloana lombara este alcatuita in mod obisnuit din 5 vertebre, numerotate, simplu, de la L1 la L5. Vertebrele sunt unite
intre ele prin discuri; acestea pot fi asemanate cu niste pernute pline cu lichid care amortizeaza socurile suportate de
coloana lombara si care permit indoirea sau indreptarea coloanei in decursul diferitelor miscari pe care le presupun
activitatile zilnice.
Coloana lombara formeaza un canal osos, in care se afla maduva spinarii si nervii.
Maduva poate fi asemanata cu un pachet de fire electrice care servesc la transmiterea tuturor comenzilor de miscare
(comenzi pornite de la creier). Tot ea transmite informatii despre ceea ce simtim (atingere, durere, cald-rece), catre creier. In
concluzie daca miscam picioarele si daca le simtim, asta se datoreaza cordonului de cabluri reprezentat de maduva. Tot de
buna ei functionare depinde: urinatul, defecatia (scaunul) si functia organelor sexuale.
3.Care sunt rolurile coloanei lombare?
1.Rolul de protectie a maduvei si a nervilor.
In canalul lombar se afla, asa cum am vazut, maduva si nervii, bine aparati de peretii ososi ai coloanei vertebrale.
2.Rolul de sustinere.
Coloana lombara sustine, ca un stalp de rezistenta, greutatea intregului corp, pe care o transmite apoi, prin intermediul
oaselor bazinului, picioa

relor. Astfel, coloana contribuie in mod hotarator la pozitia verticala a corpului si la mers.
3.Rolul in miscare.

Coloana lombara este actionata de muschii spatelui, care permit realizarea a numeroase miscari (exemple: miscarea de
aplecare inainte, de aplecare pe spate, de inclinare stinga-dreapta, de rasucire).

2. CE ESTE SPONDILOLISTEZISUL SI CE TRATAMENT SE POATE APLICA

In mod normal, vertebrele se suprapun intr-o aliniere perfecta, iar nervii parasesc coloana liberi, fara a fi comprimati
(apasati).
Cuvintul spondilolistezis provine din limba greaca si inseamna alunecarea inainte a unei vertebre fata de cea asezata
imediat sub ea. In cca 90% din cazuri alunecarea se produce intre vertebrele L5 si S1, in cca 5% intre vertebrele L4 si L5, si
doar in foarte rare cazuri la alte nivele.
Aceasta deplasare produce, in timp, suferinta coloanei, a muschilor spatelui si a unuia sau mai multor nervi (care sunt intinsi
si apasati de vertebra aflata in pozitie anormala). Aceasta suferinta este agravata de miscarea coloanei, mers, stat in
picioare sau in sezut si este resimtita de dvs. ca : durere locala la nivelul spatelui, deformarea spatelui, tulburari de mers,
durere ce coboara de sus pina jos pe unul sau pe ambele picioare, amorteli si, uneori, slabirea fortei musculare, probleme
legate de urinat sau de defecatie (scaun).
Gravitatea alunecarii se noteaza de la gradul I (mica) la gradul IV (completa, severa), intre acestea fiind grade
intermediare. In general, cu cat deplasarea este mai mare (de exemplu, gr. IV), cu atat suferinta coloanei si a nervilor este
mai mare, tratamentul mai dificil, riscurile mai mari si sansele de reusita mai mici.
Cauzele care contribuie la aparitia spondilolistezis-ului sint :
1.
Ereditare (mostenite din familie) vertebrele sunt mai putin rezistente, unele parti osoase sunt mai putin dezvoltate,
astfel incat chiar miscarile obisnuite din cursul activitatilor de zi cu zi pot duce, in timp, la alunecare vertebrala.
2.
3.

Suprasolicitarea coloanei prin : eforturi fizice mari, traumatisme mici dar repetate, miscari sau atitudini fortate,
anumite sporturi, obezitate (incarcarea peste normal a corpului cu grasime).
Traumatismele puternice ale coloanei determina fracturi care pot duce la alunecare vertebrala.

4.

Spondiloza (imbatrinirea, uzarea coloanei de diferite cauze), prin suferinta discurilor si a vertebrelor poate
produce, in timp, spondilolistezis.

5.

Boli ale oaselor (ale intregului schelet sau doar ale coloanei) rahitism, osteomalacie, osteopetroza, osteogeneza
imperfecta, discondroplazie, artrogripoza etc.

6.

Dupa unele operatii pe coloana.

Tratamentul
Cand boala este la inceput (alunecarea vertebrei este mica, nervii nu sunt inca apasati) se incearca un tratament
nechirurgical (fara operatie) care consta in : exercitii de intarire a muschilor spatelui si abdomenului, medicamente care
combat durerea, purtarea unui corset lombosacrat sau imobilizarea coloanei lombosacrate in aparat gipsat cu crac (3 luni
sau mai mult).
Atunci cand :
-durerea si/sau celelalte semne de suferinta nu cedeaza cu metodele de mai sus;
-alunecarea vertebrala este mare (gr. II, III si IV) sau se agraveaza in timp;
-apar semne de apasare a nervilor;
TRATAMENTUL ESTE DE OBICEI CHIRURGICAL (OPERATIE).

3.IN CE CONSTA OPERATIA DE SPONDILOLISTEZIS

Asa cum am vazut, in spondilolistezis, una dintre vertebre se desprinde si aluneca inainte fata de cea asezata imediat sub
ea, deformand spatele si apasand pe nervi.
Operatia are 2 scopuri principale :
1.
Oprirea alunecarii in continuare a vertebrei (scopul cel mai important) aceasta se obtine prin sudarea (fixarea)
coloanei cu : implante metalice (suruburi, placi, tije, cusca metalica), bucati de os (grefoane) recoltate de obicei din
bazin, sau cu alte materiale (de exemplu, grefon vitro-ceramic).
2.

Eliberarea nervilor apasati (scop imediat) aceasta se realizeaza prin indepartarea ( scoaterea) unor portiuni din
vertebra afectata.
In linii mari, operatia consta in :
-incizia (taierea) pielii in dreptul bazinului (in fata, in spate sau in ambele) pentru recoltare de os; coaserea la loc a pielii.

-incizia (taierea) pielii spatelui si departarea muschilor, pentru a ajunge la coloana (care se afla in adincime).(deci, in urma
operatiei veti avea 2 sau chiar 3 taieturi plagi)
-scoaterea unor portiuni din os (vertebra) -atat cat e nevoie- si eliberarea nervilor apasati;
-scoaterea discului dintre vertebre (atunci cand e nevoie);
-fixarea coloanei cu implante metalice si osul recoltat (vezi mai sus);
-punerea la loc a muschilor si a pielii spatelui, prin coasere;
-pentru a scoate sangele care se mai acumuleaza in plaga (cantitati mici, de obicei) se lasa ciae un tub de plastic (dren)
timp de 24 ore dupa operatie (veti avea un tub la spate si, eventual, altul la bazin)
De retinut ! operatia pentru spondilolistezis este o operatie de amploare: durata lunga cca 3-4 ore, laborioasa din punct
de vedere tehnic, cu potential de singerare (hemoragie) mare. De aceea, va rugam ca, in interesul dvs. (pentru bunul mers
al operatiei), sa aduceti donatori de singe, in spital. Conditiile pe care acestia trebuie sa le indeplineasca si modalitatea
practica de donare vi se vor explica in detaliu. De asemenea, daca nu sunteti anemic, vi se va recolta si dvs. sange (2 prize
de cite 250 ml fiecare, la un interval de citeva zile), care vi se va introduce inapoi in timpul operatiei. Aceasta este o
modalitate foarte buna de compensare a unei eventuale hemoragii, intrucat este singele dumneavoastra si nu riscati sa
contactati alte afectiuni, cum se poate intampla in cazul singelui strain (de exemplu, hepatita sau chiar SIDA).

4. INFORMATII GENERALE
1.

Vindecarea pielii dureaza cca 1 saptamina, iar vindecarea propriu-zisa a tesuturilor traumatizate chirurgical cca 3
saptamiani.

2.

Sudarea vertebrelor incepe dupa cca 3 saptamani si ajunge sa fie completa de obicei dupa 8-12 saptamani (2-3
luni). Exista situatii in care sudarea definitiva a vertebrelor necesita timp mai indelungat (chiar 6 luni).

3.

Dupa operatie, repausul la pat (fara permisiunea de a va ridica in sezut sau in picioare) este foarte probabil si se
poate extinde pe o perioada de pana la 6 luni; in mod obisnuit, insa, repausul la pat va fi de 1-3 luni si uneori este
absolut necesar pentru a obtine sudarea completa a vertebrelor; dupa aceasta perioada urmeaza reluarea treptata a
miscarilor (ridicarea si statul in sezut, statul in picioare, mersul), pana la deplasare normala (modalitatea in care se fac
acestea va fi explicata intr-o parte speciala a acestui material). In rare cazuri, mersul poate fi permis imediat
postoperator.

4.

In unele cazuri, pentru a obtine o stabilitate in plus, dupa operatie este nevoie de imobilizare intr-un corset gipsat
toraco-lombo-sacrat (cu crac) pentru cca. 2 luni.
5.
Pe perioada de repaus, nu veti sta tintuit la pat; va puteti intoarce de pe o parte pe alta, veti misca mainile si
picioarele (gimnastica), vi se va face masaj, toate acestea pentru a preveni atrofierea muschilor si aparitia unor
complicatii (de exemplu tromboflebita). De asemenea, este evident faptul ca , neavand voie sa va ridicati sau sa va dati
jos din pat, necesitatile fiziologice (urinatul si scaunul), ca si igiena personala (spalat, barbierit etc) se vor face la pat.
6.

Dupa reluarea miscarilor (asezare, ridicare, mers etc), daca medicul curant (pe baza examenului clinic si a
radiografiilor) considera ca rezultatul final este bun (vertebrele s-au sudat) va puteti relua activitatea obisnuita
(casnica, profesionala, conducerea unui autoturism etc).
Pentru spondilolistezis gr. IV si in cazul unor activitati fizice deosebit de grele pot apare restrictii suplimentare (va rugam sa
intrebati medicul curant !)
7.
In general, activitatea sexuala se poate relua dupa 1-2 luni de la operatie, cu conditia ca pacientul sa nu fie
partenerul activ. La 1 luna dupa mobilizarea completa, in principiu activitatea sexuala nu are restrictii.
8.

Oricum, este bine sa cereti informatii suplimentare legate direct de situatia dvs.

E. RISCURILE OPERATIEI PENTRU SPONDILOLISTEZIS

Aceasta lista cuprinde riscurile majore (nu toate riscurile) ce pot aparea in cazul unei operatii pentru spondilolistezis,
efectuata cu anestezie generala.
Frecventele riscurilor sunt in general mai mari la persoanele in varsta si la cele cu afectiuni importante ale altor organe (boli
de inima, rinichi, ficat, diabet etc.).
Operatia pentru spondilolistezis intra in categoria interventiilor de mare chirurgie.
1.
Riscul de deces mai putin de 1%

Acest risc exista practic la orice operatie si la orice anestezie generala. Riscul este desigur mic, dar gravitatea lui impune a-l
lua in seama.
2.
Riscul de paralizie completa a membrelor inferioare. Acest risc este practic inexistent. Este totusi citat intrucat
aceasta paralizie poate fi definitiva si este considerat foarte grav, alaturi de riscul de deces.
3.
Riscul de paralizie foarte limitata a unor muschi ai membrelor inferioare (de obicei ai labei piciorului). Frecventa
estimata pentru acest risc este de cca. 1% din cazurile operate. Acest gen de paralizie este de obicei trecator (dispare
sau se amelioreaza in circa 75% din cazuri).
4.
Riscul de infectie a plagii cca. 5%.
In general, acest risc nu este grav si se rezolva cu tratament adecvat si eventual cu deschiderea plagii si pansament. Exista
totusi o situatie (rara) in care aceasta infectie se poate complica cu o meningita purulenta (infectia membranelor ce invelesc
maduva si creierul), care la randul ei poate fi o afectiune mortala. De aceea, daca: aveti febra, frison, dureri mari de cap, va
deranjeaza lumina, aveti gatul teapan, va rugam sa reveniti imediat pentru consult.
5.
Riscul de infectie a osului (osteomielita)- 0,51%
Riscul nu este grav, dar in general necesita un tratament de lunga durata pentru rezolvare (2-6 luni). Se manifesta in
general prin dureri lombare persistente (nu intermitente!), uneori chiar mai mari decat preoperator. Este necesara
prezentarea pentru consult.
6.
Riscul de aparitie a unor amorteli in plus fata de situatia preoperatorie in principiu fara semnificatie pentru
pacient.
7.
Riscul de sangerare (hemoragie) in plaga deobicei tratabil fara urmari. Aceasta sangerare apare de obicei in
primele 24 de ore postoperator.
8.
Riscul ca durerile sa persiste dupa operatie, pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. Frecventa lui
este estimata la cca. 1% din cazuri.

F. SCOPURILE URMARITE DE OPERATIE

1.
Disparitia durerii (sciatalgiei) (cea care merge de sus pana jos pe picior)
Disparita completa a acesteia se obtine in circa 95% din cazuri si este evidenta din prima zi postoperator. Este posibil ca in
ziua a 3-a a 5-a dupa operatie sa resimtiti dureri in piciorul respectiv, dar care: nu sunt la fel de mari, au un alt aspect
(senzatie de carne batuta sau febra musculara) si sunt temporare (dispar in ziua a 6-a dupa operatie)
2.
Disparitia durerii de mijloc in repaus si, mai ales, la miscare
3.
Impiedicarea aparitiei unui deficit motor (paralizie) sau daca aceasta exista, reducerea sau disparitia lui. Sansa
de disparitie (sau de micsorare) a paraliziei este cu atat mai mare cu cat aceasta este aparuta de mai putin timp si cu
cat este mai putin importanta.
4.
Impiedicarea aparitiei unor probelme de urinat si mai rar de defecatie (scaun) sau cand acestea exista,
ameliorarea sau chiar disparitia lor.
5.
Ameliorarea amortelilor din picior (in cazul in care acestea exista).
Sansa de ameliorare a amortelilor este de circa 50%, iar de disparitie completa de circa 25%. Oricum, persistenta acestui
simptom este putin importanta pentru pacient: nu il impiedica sa duca o viata absolut normala.

G. CE TREBUIE SA STIE SI SA FACA PACIENTUL OPERAT

In primele 24 ore dupa operatie (pana la scoaterea tuburilor de dren) si in unele cazuri in primele cateva zile postoperator
(daca nu vi se spune altfel) nu va veti intoarce singur in pat (pot apare dureri, pot apare complicatii legate de tuburile de
dren). Veti fi ajutat sa va intoarceti de catre personalul sectiei (infirmiere, asistente). Dupa cele 24 ore cateva zile, aveti
permisiunea de a va intoarce singur in pat.
1.
De retinut comportamentul fata de punga si tubul de dren :
punga de dren trebuie sa se afle pe podea, sub pat (atentie maxima pentru a nu a calca cineva, din greseala, pe ea
in acest caz exista riscul ca sangele din punga sa ajunga in plaga, ceea ce poate duce la infectie);
inainte de orice intoarcere, tubul de dren (in cazul in care nu a fost scos) se va inchide (din acelasi motiv ca mai

sus);

cu exceptia momentului intoarcerii, tubul va fi deschis, pentru a permite drenajul; de asemenea, tot pentru a permite
drenajul, tubul nu are voie sa fie indoit, rasucit sau sa se afle sub pacient; el va avea un traseu liber de la plaga la punga
aflata jos, pe podea.

ATENTIE! Comportamentul fata de tubul si punga de dren trebuie explicat si facuta proba, pentru ca pacientul si insotitorul
sa stie ce au de facut responsabilitatea asistentei.
2.
Asa cum am vazut la partea Informatii generale, dupa operatie, repausul la pat (fara permisiunea de a va ridica in
sezut sau in picioare) este foarte probabil si se poate extinde pe o perioada de pana la 6 luni. In mod obisnuit insa,
repausul la pat va fi de 2-3 luni si este absolut necesar pentru a obtine sudarea completa a vertebrelor. Dupa aceasta
perioada urmeaza reluarea treptata (putin cate putin) a miscarilor, pana la deplasare normala. Exista situatii mai rare
cand mersul va fi permis la 24 de ore postoperator.

3.
Reluarea miscarilor se face in 3 etape:
Ridicare in sezut
va rasuciti (singur de obicei) cu fata la marginea patului si din aceasta pozitie va ridicati impingandu-va in cot, cu
spatele drept, pana cand ajungeti sa stati in sezut;

odata ajuns in pozitia in sezut (incepand din aceasta pozitie, pentru inceput, este bine sa fiti ajutat de cineva), va
sprijiniti cu ambele maini pe marginea patului; dupa ce va simtiti confortabil si daca nu aveti dureri mari, puteti renunta la
sprijinul in maini;

in acest stadiu este foarte probabil sa aveti ameteli; daca acestea tind sa se domoleasca, asteptati in continuare
pana dispar; daca ametelile se accentueaza (vederea devine tulbure, aveti greturi, camera se invarte cu dvs), atunci va
culcati la loc pe o parte (asa cum v-ati ridicat, dar in sens invers), asteptati circa 15 minute, apoi incercati din nou ridicarea;
daca dupa 5-6 asemenea incercari ameteala tot se accentueaza, va veti aseza in pat cu fata in sus si va veti ridica folosind
una sau mai multe perne asezate sub spate si sub umeri.

dupa ce ati reusit sa va ridicati in sezut si puteti ramane in aceasta pozitie minimum 15 minute fara sa ametiti, puteti
trece la ridicarea in picioare;
Ridicarea in picioare
se face cu ajutorul unei persoane, pentru a preantampina caderea;

persoana care asista pacientul este asezata dupa cum urmeaza :

in fata acestuia, cu miinile la subratul pacientului pentru a-i usura efortul de ridicare
cu genunchii in fata genunchilor pacientului (daca pacientul va ameti si va tinde sa cada, primul lucru care se va intimpla
va fi inmuierea genunchilor si indoirea lor, de aceea persoana care asista va sprijini genunchii pacientului cu propriii
genunchi).
odata ridicat in picioare, este posibil sa aveti ameteli si, de aceea, va veti comporta asa cum a fost explicat mai sus:
1.
Daca ameteala tinde sa dispara, asteptati in pozitia in picioare pana a disparut, dupa care mergeti pe loc (fara a
parasi marginea patului).
2.

Daca ameteala devine mai mare, vederea se tulbura si apare greata:

veti fi ajutat sa va asezati pe marginea patului

la nevoie, chiar culcat in pat (ameteala nu s-a domolit in pozitie sezand),

procedura de ridicare se repeta dupa cca.15 minute.

Mersul
Dupa ce ati fost capabil sa stati in picioare si sa mergeti pe loc cel putin 5 minute (fara sa aveti ameteli) se permite mersul la
WC.
In primele 24 ore de la mobilizare, pacientul nu poate merge neansotit. Insotitorul merge alaturi de pacient, cu o mina sub
axila (subratul) acestuia, pentru a atenua caderea pacientului daca acesta ameteste.
In cazul in care pacientul devine moale si cade, insotitorul nu are motiv sa intre in panica. Il ajuta sa se intinda pe
pardoseala fara sa se loveasca si apoi ii ridica picioarele. Ceea ce produce aceasta cadere este pierderea conostientei
(cauzata de scaderea cantitatii de sange ce ajunge la creier). Acest episod este fara consecinte si dispare odata ce
pacientul a ajuns la orizontala si i s-au ridicat picioarele (sangele din picioare va fi impins spre cap si va oxigena creierul).
Dupa ce au trecut cateva minute de la un asemenea episod, de obicei pacientul se poate ridica fara probleme in sezut si va
fi dus inapoi in pat.
Cuvantul de ordine pentru tot ceea ce veti face dupa perioada de repaus este treptat (progresiv), adica putin cate putin,
din ce in ce mai mult, cu pauze intre sedinte in functie de cat de obosit va veti simti.
Nu trebuie sa va fie teama sa va asezati si sa va ridicati din pat ori de cate ori va simtiti in stare sa o faceti.

Durerea este cea care va spune cand ati exagerat si cand aveti nevoie de odihna.
Programul de mobilizare a pacientului se face in ordinea:
1.ridicarea in sezut din pozitia culcat;
2.ridicarea in picioare; si operatiile inverse (asezatul pe pat si culcatul in pat);
3.mersul (insotit, la inceput) si apoi singur;
Atentie! ridicarea in picioare si asezarea se fac cu sprijinul mainilor pe coapse.
H. PROCEDURI GENERALE DE PROTECTIE A COLOANEI
1.
Ridicarea din pozitie culcat in pozitie sezand:
rasucire cu fata catre marginea patului;
se muta picioarele la marginea patului lasandu-le sa atarne;
ridicare in cot si apoi in sezut cu spatele drept;
Miscarea inversa de culcare se face la fel.
2.
Ridicarea din pozitie sezand in pozitie in picioare si inversul:
se face cu sprijinul mainilor pe masa, bratele fotoliului sau pe coapse;
miscarea nu se face brusc (se face lent);
3.
Tusea si stranutul se face dupa ce ne-am sprijinit cu una sau ambele maini de un obiect solid aflat in apropiere; in
lipsa lui ne sprijinim cu mainile pe coapse;
4.
Ridicarea greutatilor de pe podea se face in pozitia halterofilului:
-pe vine, cu genunchii departati;,
-cu spatele drept si incordat (intepenit);
5.
Nu se executa activitati in pozitia aplecat; se ridica, de exemplu albia de rufe la inaltime potrivita pentru a putea
lucra in picioare sau sezand, dar cu spatele drept..
6.
Nu se ridica greutati foarte mari (saci, butelii, mobila, bateria autoturismului, etc.).
Daca trebuie sa caram apa, de exemplu, se cara, de mai multe ori, galeti mai goale.
Atentie! Aceste informatii sunt valabile numai in situatia in care nu ati mai fost operat in acea zona! Daca ati fost operat
anterior situatia este mult mai dificila si veti primi alte informatii privitor la riscuri!!!
Material elaborat de sectia II Neurochirurgie a Spitalului Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni